Sunteți pe pagina 1din 6

EDUCATIA CIVICA N NVATAMANTUL PRIMAR*

*aprut n revista nvmntul primar nr. 4/1998

1. Ce este/ar trebui sa fie educatia civica in scoala? 2. Ce nu este/ar trebui sa fie educatia civica in scoala? 3. Despre curricum-ul de educatie civica in invatamntul primar. 1. Ce este/ar trebui sa fie educatia civica n scoala? Asupra acestei chestiuni nu exista un consens, nici macar n tarile cu o ndelungata si stabila traditie democratica. Singurul consens existent este acela ca educatia civica, ca obiectiv si dimensiune fundamentala a socializarii, nu poate lipsi din oferta de educatie, concretizata, (nsa), n moduri foarte diferite n cadrul scolii. Se vorbeste, de pilda despre educatia civica implicita si despre educatia civica explicita. Prima situatie este cea a mediului educativ, care, prin atmosfera si practica democratica din scoala, sustine formarea elevilor n spiritul valorilor si principilor democratice. Astfel, participarea la luarea deciziilor n cadrul consiliului scolii, posibilitatea acordata elevilor de a-si exprima opiniile n revista scolii sau implicarea lor n structuri reprezentative ale elevilor sunt vazute ca mijloace prin care copiii si tinerii vin n contact direct cu forme si continuturi ale practicilor democratice. n acest sens, educatia civica implicita ar cuprinde in extenso tot ceea ce viata scolii, n strnsa relatie cu viata comunitatii, poate oferi elevilor ca model (n sens pozitiv) al unei autentice democratii (participative). n consecinta, pentru multi dintre adeptii educatiei civice implicite nu ar mai fi nevoie de forme explicite, precum o disciplina speciala sau obiective/teme cross-curriculare (sau transversale). n unele tari se practica totusi si educatia civica explicita, prin prezenta n curriculum a unei sau a unor discipline care si propun n mod expres sa contribuie la abilitarea elevilor pentru a exercita n mod competent calitatea de cetatean ntr-o societate democratica. Acesta este si cazul Romniei, unde, n curriculum-ul pentru invatamntul primar exista disciplina Educatie civica, la clasele a III-a si a IV-a, beneficiind n planul de nvatamnt de cte o ora pe saptamna. n curriculum-ul actual, n clasele a VII-a si a VIII-a, precum si n cadrul scolii profesionale, exista disciplina Cultura civica; n liceu nu exista n prezent o disciplina speciala de educatie civica, singurele interventii de acest tip n curriculum fiind posibile prin intermediul orelor de dirigentie. 1 Majoritatea tarilor, carora ar putea sa li se alature si Romnia, au adoptat solutia "si/si" n locul celei "ori/ori": educatia civica este realizata prin ceea ce se cheama "democratia in scoala" (cu tot ceea ce presupune ea), dar si prin intermediul unei/unor discipline sau cursuri incluse in curriculum, avnd rolul unui cadru sistematic de initiere a elevilor in ABC-ul democratiei. Desigur ca educatia civica nu se realizeaza numai n scoala si numai n cadrul orelor de Educatie civica, dar acestea pot avea un rol decisiv pentru ntelegerea de catre elevi a mecanismului democratic si pentru exersarea practicilor democratice, de la comunicarea sociala pna la participarea la decizia politica. O carte foarte cunoscuta n Europa, referitoare la educatia civica, este "Enseigner la societe, transmettre les valeurs", a specialistului francez n didactica, Francois Audigier. Cartea, editata de catre Consiliul Europei, constituie o reflectie extinsa asupra statutului educatiei civice n scoala: dupa cum se afirma deja in titlu, ar fi vorba, n esenta, de a-i nvata pe copii ce este si cum functioneaza societatea si de a le transmite acestora valorile consensuale care fundamenteaza normele sociale (democratice). Definitia poate fi acceptata aproape fara comentarii pentru educatia civica intr-o
1

Conform noului Plan-cadru de invatamant pentru invatamantul primar si gimnazial, care se aplica din anul scolar 19981999 in clasele I-V, "Cultura civica" apare si in clasele a V-a sia a VI-a, ca disciplina optionala. In afara de aceasta, in cadrul ariilor curricualre Limba si comunicare, Om si societate, Consiliere si orientare, pot fi alese disciplin/teme/cursuri optionale cu rezonanta civica (de pilda, comunicarea in spatiul public, Rezolvarea conflictelor etc.). De asemenea, Planurile-cadru pentru liceu vor include discipline si cursuri/teme de educatie civica la toate profilurile.

democratie consolidata, in care mediul social sustine puternic, prin context si situatii exemplare, la ndemna tuturor, efortul scolii de educare democratica a elevilor. Lucrurile se complica nsa cnd este vorba despre tari ale Europei Centrale si de Est, precum Romnia, in care societatea democratica este de-abia la inceputurile constructiei ei, astfel nct elevilor nu li se pot transmite valori consolidate. In tari precum Romnia, educatia civica in scoala are rolul de a contribui la circulatia ideilor si practicilor care pot sustine cu toata forta instaurarea unei mentalitati democratice in cadrul societatii. Democratia nu este un bun cstigat o data pentru totdeauna nici in tarile occidentale. Ea este o constructie fragila, al carei succes depinde de implicarea si de calitatea actiunii publice a fiecarui cetatean. Superioritatea democratiei in raport cu totalitarismul rezida si in faptul ca acest tip de regim politic contine premisele si mecanismele de corectare pasnica a erorilor. Cetatenilor le este permis exercitiul critic si controlul puterii, inclusiv prin faptul ca intr-o democratie autentica este acceptata si stimulata reflectia critica asupra valorilor si normelor sociale. Din acest punct de vedere, educatia civica nu inseamna doar "transmiterea valorilor", ci abilitarea elevilor de a se raporta critic la acestea; a critica nu inseamna a nega sau a desfiinta, ci, n sens kantian, a compara si a cauta ntemeieri. Daca ntemeierea unei norme nu mai este corespunzatoare nevoilor unui grup, unor persoane etc. acestea pot actiona pentru schimbarea ei, schimbare realizata prin mecanisme pasnice. Ca demers explicit, educatia civica vizeaza dobndirea de catre elevi a cunostintelor (concepte/notiuni si date factuale despre societate, transmiterea valorilor sociale (inclusiv si mai ales morale) si abilitarea elevilor pentru a se raporta critic la acestea, formarea si dezvoltarea atitudinilor si comportamentelor democratice. ntre aceste obiective si dimensiuni ale educatiei civice in scoala este nevoie de o articulare flexibila, n functie de clasa, de o anumita situatie de nvatare, de specificul unei comunitati etc. Echilibrul, in situatia unui demers didactic ncununat de succes, este obtinut cnd dobandirea de cunostinte nu devine unica sau principala tinta, ci este vazuta ca suport sau mijloc pentru reflectia critica asupra valorilor si normelor si pentru formarea si dezvoltarea de atitudini si comportamente. Cunostintele sunt extrem de importante n definirea si in exersarea competentelor asociate cetateniei, dar un "bun cetatean" nu este doar persoana ce stie multe n mod temeinic. A fi cetatean ntr-o societate democratica nseamna a te implica in viata comunitatii din care faci parte, a dori si a fi in masura sa influentezi n mod competent decizia politica luata la diferite niveluri, a te purta intr-un anumit mod cu celelalte persoane, pe baza unor atitudini precum respectul, toleranta, deschiderea catre opiniile celorlalti etc. Democratia, ca regim politic, este ncercarea (reusita) de a gestiona n mod pasnic diferentele dintre oameni, astfel nct, prin acceptarea pluralismului, urmarirea intereselor personale sa poata coexista cu urmarirea a ceea ce se cheama interes sau bine general. Formarea atitudinilor si comportamentelor democratice, n special n ceea ce priveste comunicarea sociala, trebuie si poate sa nceapa de la vrste mici, astfel nct deprinderi pozitive sa fie exersate n contexte diferite si consolidate in timp. A sti sa-i asculti pe altii, a sti sa-ti exprimi ideile/opiniile personale n mod argumentat, a participa la dialog in mod decent, a face fata conflictelor si a le gasi acestora o rezolvare constructiv nu sunt lucruri usor de nvatat. Competentele de acest gen au nevoie de o formare sistematica, n timp, care sa permita actualizarea lor flexibila, n functie de situatie. 2 . Ce nu ar trebui sa fie educatia civica in scoala? Educatia civica poate fi nteleasa n sensul larg al termenului "civic' sau n sensul sau restrns. In sens larg, educatia civica nseamna educatia persoanei pentru a trai alaturi de ceilalti n societate, ceea ce include comportamentul politicos, normele de igiena, de circulatie publica, de paza contra incendiilor etc. In sens restrns, educatie civica nseamna dobndirea de catre elevi a unei culturi politice participative, respectiv dobndirea cunostintelor si competentelor necesare unui cetatean pentru participarea la viata publica. In acest sens, educatia civica, ca disciplina, este inevitabil un demers interdisciplinar, deoarece ea reflecta, la nivelul curriculum-ului, articularea complexa a domeniilor si aspectelor: politic, juridic, filosofic, politologic, economic, istoric, sociologic, de la nivelul vietii sociale.

Specificul educatiei civice. ca disciplina, consta in primul rnd in acest caracter interdisciplinar, care o transforma intr-o zona extrem de complexa si de dificila a curriculum-ului. In ciuda parerii comune ca orice cetatean poate sa predea educatie civica fara vreo pregatire speciala, deoarece si cunoaste drepturile si ndatoririle, profesorii si nvatatorii care si asuma acest demers pot sa confirme ca au nevoie de o formare adecvata acestui domeniu, fara de care actiunea didactica ramne la nivelul amatorismului. Cele doua sensuri ale termenului "civic" nu se exclud, dar n definirea curriculara a educatiei civice trebuie precizate extrem de bine obiectivele si accentele acestei discipline. Astfel, daca prin educatie civica ntelegem doar educatia rutiera, pe cea a "micilor sanitari" si a "micilor pompieri", nseamna ca nu vom ajunge niciodata sa realizam prin educatie civica n scoala educatia reala pentru democratie. Aceste "educatii" si au locul foarte bine si n sistemele totalitare, dupa cum stim bine si din experienta noastra de dinainte de l989. De asemenea, educatia civica nu nseamna moralizare ieftina, inocularea de valori si norme de pe pozitia de superioritate a adultului, realizata pe un ton dulceag, sfatos si suficient. Este adevarat ca in relatia profesor/nvatator-elev exista asimetrie, ca elevii sunt din mai multe puncte de vedere "inferiori" adultilor, dar este absolut fals sa credem ca vorbe mieroase, sfaturi ntelepte si indicatii pretioase vor duce automat la comportamente morale pozitive. Asa cum a demonstrat in mod stralucit, ntre altii, psihologul american Lawrence Kohlberg, copii judeca moral in mod personal, fiecare in felul sau, n functie de repere independente de "frumusetea" unui discurs exterior lor. Daca elevul nu este ajutat sa progreseze n judecata morala si sa ajunga, n mod real, pe aceeasi lungime de unda cu adultii care i cer sa se poarte frumos, discursul exterior moralizant nu are cum sa-si faca efectul. In sfarsit, educatia civica nu ar trebui sa promoveze prejudecati, clisee, stereotipuri, in loc sa sprijine dezvoltarea unei gndiri deschise si flexibile. 3. Despre curriculum-ul de educatie civica in invatamantul primar Din anul 1995, a intrat in vigoare noua programa de educatie civica pentru clasele I-IV. Ea a fost aplicata la clasa incepand cu anul scolar 1997-1998, in contextul folosirii manualelor alternative corespunzatoare. (Programa pentru clasa a IV-a si manualele alternative pentru aceasta clasa vor fi folosite pentru prima data in anul scolar 1998-1999). In anul scolar 1996-1997, autorii programei au sustinut cateva sesiuni de formare a invatatorilor pentru aplicarea noului curriculum, precum sesiunea din septembrie 1996 la Timisoara si noiembrie 1996 la Iasi (organizate de Casele corpului Didactic), sau sesiunile din perioada ianuarie-iunie 1997 din Bucuresti, organizate de Fundatia pentru o societate deschisa, in colaborare cu Casa Corpului Didactic din Bucuresti. Deoarece educatia pentru democratie este un proces lung si complicat, este bine ca o actiune sistematica in acest sens sa inceapa devreme. Elevii mici nu sunt izolati de lumea in care traiesc, cu atat mai putin de viata "cetateneasca". Ei sunt implicati in viata sociala prin familiile lor, prin grupele de joaca si de invatatura si prin relatii specifice pe care le au cu diferite institutii si organizatii (ca, de pilda, scoala, biserica, policlinica, politia, primaria, cluburi, organizatii non-guvernamentale etc.). La varsta de 8-10 ani, corespunzatoare claselor a III-a si a IV-a, este extrem de important ca temele si strategiile de lucru in cadrul educatiei civice sa fie alese tinand cont de experienta sociala a elevilor si de posibilitatile deja existente in aceasta perioada de resemnificare prin integrare a cunostintelor dobandite de catre elevi la alte discipline. De altfel, curriculum-ul de educatie civica pentru clasele III-IV pune un accent deosebit pe demersurile de tip interdisciplinar, din perspectiva unei resemnificari de tip filosofic a ceea ce formeaza orizontul de cunoastere si de actiune a elevilor la aceasta varsta. Aceasta resemnificare de factura filosofica a notiunilor, datelor si faptelor implica o abordare comprehensiva a laturilor cognitiva, emotionala si atitudinal-comportamentala a personalitatii elevilor, astfel incat sa fie stimulata reflexia critica, participarea si comunicarea in clasa, de asa maniera incat fiecare copil in parte sa fie inclus acestor activitati si procese. Conceptia curriculum-ului permite scolii, ca sistem social, sa reproduca in mic atmosfera democratica si sa contribuie la dezvoltarea comportamentelor democratice.

Obiectivele predarii/invatarii educatiei civice in clasele a III-a si a IV-a sunt: - cunoasterea de catre elevi a valorilor si practicilor democratice de baza; - formarea la elevi a competentelor si atitudinilor solicitate de exercitarea cetateniei intr-o societate democratica, precum competentele de comunicare, de participare sociala si atitudinea toleranta; - cunoasterea drepturilor copilului si a institutiilor/organizatiilor implicate in respectarea acestorea; - dezvoltarea capacitatii de a face deosebirea, in raport cu un anumit context, intre "bine si rau", intre "practici democratice" si "practici nedemocratice", pornind chiar de la activitatile de educatie civica realizate in clasa. In clasa a III-a, curriculum-ul de educatie civica propune, prin obiectivele, continuturile si strategiile avansate, ca elevii: - sa se gandeasca pe sine si pe ceilalti in termeni de persoana; - sa discute despre asemanari si deosebiri intre persoane; - sa demonstreze respect de sine si respect fata de altii, ca si grija fata de sine si fata de ceilalti (persoane, elemente ale mediului natural sau social); - sa discute despre efectele pozitive ale respectului, curajului, bunatatii, sinceritatii, demnitatii si despre efectele sociale negative la corelatelor lor negative (discutia va tine seama tot timpul de contexte); - sasi formeze si sa demonstreze atitudini pozitive fata de obiecte si lucruri, plante si animale, persoane. In clasa a IV-a, curriculum-ul de educatie civica propune, prin obiectivele, continuturile si strategiile avansate, ca elevii: - sa inteleaga si sa aprofundeze notiunea de grup; - sa recunoasca si sa descrie grupurile de care apartin (familia, grupul de joaca, grupul de invatare, grupul de prieteni etc.); - sa discute despre rolul regulilor in grup; - sa cunoasca si sa discute despre diferite tipuri de relatii ingrup, atat pozitive, cat si negative; - sa exerseze solutii non-violente pentru conflictele din interiorul grupului - sa discute despre institutiile improtante ale statului roman si sa cunoasca simbolurile nationale. Curriculum-ul este axat pe cateva concepte fundamentale ale democratiei, pe care invatatorii sunt invitati sa le ia in considerare si sa le discute/problematizeze cu copii, in cadrul fiecarei teme abordate, in functie de specificul acesteia. Aceste concepte si valori sunt: autoritatea, puterea, drepturile/indatoririle/responsabilitatile, toleranta/respectul/diversitatea/diferenta/egalitatea, valori/norme/reguli/comunicarea, dreptatea, libertatea, proprietatea, prietenia, spatiul public/spatiul privat.

Si a

]i