2. DE CE ESTE CONTESTAT STATUTUL DE STIINTA AL PSIHOLOGIEI?

Psihologia este contestata ca stiinta pentru ca, fata de alte stiinte: - domeniu sau de investigare pare a nu fi unic si neintersectabil cu al altor stiinte; si alte stiinte studiaza omul (medicina, sociologia, istoria etc.) - metodologia si metodele sale nu par a fi autentice, specifice strict obiectului investigat; observarea, experimentul, ancheta , spre exemplu, sunt metode valide si pentru alte stiinte etc. - conceptele, legile proprii si principiile sale sunt vagi, speculative; - fenomenelor investigate (numite fenomene psihice) nu au un minimum de concretete si determinari sensibile/ palpabile, nemijlcit perceptibile si observabile; psihicul poate fi studiat/ investigat numai indirect (prin teste psihologie, spre exemplu), pe cnd creierul, inima, sngele, ficatul sau bila - sunt concrete, palpabile , substantiale pentru ca apartin REALITATII OBIECTIVE, pe cnd psihicul uman este REALITATE SUBIECTIVA, informationala n primul rnd.

Suicidul, ca act comportamental, apare n tabloul clinic al unor afeciuni psihiatrice: suicidul psihotic apare n: depresia major psihotic, schizofrenie Somnul este un act comportamental ciclic, reversibil, determinat de nevoia imperioas de repaus Obiectul Psihologiei Este definit ca tiina care se ocup cu sudiul legilor generale ale devenrii, funcionrii i mecanismelor organizrii psihocomportamentale, pe scar animal si umana. La om, obiectul de studiu al psihologiei l reprezint organizarea psihic intern, precum i relaia circular dintre structurile psihice interne i actele comportamentale externe. Metodele psihologiei Prin metod se ntelege calea de a dobndi adevrul despre un lucru sau fenomen, sau de a gasi raspunsuri veridice la ntrebari de genul: ce, cum de ce pt ce?. Structural, ea cuprinde un set de principii si conditii logice, care intemeiaza si orienteaza actul cunoasterii, si un set de procedee si tehnici de investigare , masurare si prelucrare si interpretare. Metode specifice de obtinere a informatiei si de control asupra diferitelor variabile. 1. Observatia, autoobservatia, experimental de laborator, exp. Natural, metoda biografica, metoda interviului si a convorbirii, metoda testelor.
Metoda observaiei cea mai frecvent utilizat i, din punct de vedere tehnic cel mai uor de aplicat, ntruct nu reclam o aparatur sofisticat, adesea fiind suficiente un creion i un caiet de notie, este i prima metod n ordine cronologic la care s-a recurs pentru cunoaterea i descrierea strilor sufletei i a conduitelor celorlali.

Ca principal instrument al cunoaerii psihologice comune, odat cu dezvoltarea psihologiei n tiin s-a impus necesitatea deosebirii ntre observaia spontan i observaia tiinific. Deosebirea dintre cele dou forme rezid n modul de organizare i desfurare : observaia spontan nu este planificat, ea se declaneaz situaional, nu vizeaz obiective precise dinainte stabilite ci nregistreaz, mai mult sau mai puin ntmpltor, fapte, reacii, stri. Observaia tiinific se organizeaz i se desfoar pe baza unui program special de cercetare, n care se menioneaz obiectivul sau scopul (ce anume aspect, latur stare sau comportament se urmrete a fi sesizate i nregistrate), condiiile de loc i de timp, durata general a actului observaional, modul de nregistrare-fixare a manifestrilor subiectului (imediat sau post hoc, cu ajutorul unei aparaturi audio-video sau prin notare), modalitile de prelucrare-interpretare a datelor recoltate. Observaia este eficient dac ndeplinete anumite condiii : s fie discret, subiectul netrebuind s tie sau s surprind c este observat; s fie sistematic, s se urmereasc fenomenul propus n ciuda tentaiei de a-i ndrepta atenia asupra altuia mai spectaculos ; - s fie veridic, nregistrndu-se cu exactitate faptele observate, i nu stile i supoziiile subiective ale cercettorului ; - datele sesizate i reinute s permit un minimum de cuantificare i prelucrare statistico-matematic ; - s se poat repeta pentru a permite evienierea semnificativului, invariantului, esenialului. Observaia are anumite avantaje : - naturaleea ; - autenticitatea fenomenelor psihocomportamentale relevate ; - economicitatea mijloacelor materiale necesare efecturii cercetrii. Observaia are i anumite dezavantaje : ateptarea, uneori ndelungat, a producerii fenomenului izat ; insuficiena n rigoare n izolarea i controlul variabilelor ; mascarea relaiei dintre condiie i efect ; limitarea sau chiar intericia comunicrii direte cu subiectul, ceea ce l lipsete pe cercettor de posibilitatea de a compara datele observaiilor sale cu datele autoobservaiei celui dinti. Observaia nu este totui suficient pentru a construi i dezvolta doar pe baza ei tiina psihologic. -

Metoda autoobservaiei este principala metod prin care fiecare dintre noi ncercm s ne cunoatem pe noi nine. Psihologia subiectivist-spiritualist considera singura metod pe care se poate bizui n general cunoaterea psihologic este inrospecia, definit ca privire n interior, efectuat prin ochii minii asupra tririlor i strilorinterne ale contiinei, ca date immediate i unice (irepetabile). neleas ca atare, introspecia a fost pe bun dreptate respins ca metod tiinific, dectre A. Comte spre exemplu, deoarece subiectul nu se poate dedubla pentru a deveni n acelai timp i obiect i observator. Spre deosebire de introspecia clasic, autoobservaia devine o modalitate de cunoatere mijlocit, ea viznd relevarea i descrierea reaciilor i manifestrilor comportamentale poprii n

diferite situaii. Relatarea despre strile immediate capt n acest caz un caracter mediat i secundar. n cercetarea psihologic modern, autoobservaia se folosete ca metod auxiliar, n aociere cu o alt metod considerat de baz sau principal. Relatirle subiectului furnizeaz o informaie suiplimentar care poate proiecta o lumin mai calr asupra unor aspecte insuficient ilustrate de datele iniiale. Nu trebuie pierdut ns dinvedere faptul c, ntr-o situaie de cercetare psihologic, subiectul este, de regul, supramotivat, el tinznsd s dea relatri despre sine care s-i fie favorabile. Aceasta va influena sinceritatea relatrilor. Experimentul de laborator este introdus ca metod specific de cercetare n psihologie de ctre W.Wundt n 1879. Experiment nseamn, n primul rnd, o modalitate de provocare deliberat a unui fenomen n scopul studierii lui i n aceasta const i deosebirea esenial de observaie, respectiv autoobservaie. Experimentul de laborator este integral controlat de cercettor. Experimentul natural sau de teren se organizeaz dup aceleai criterii i rigori ca i cel de laborator, dar se eefctueaz n cadrul natural de activitate al subiectului. A fost introdus pentru prima dat n cercetarea curent de ctre psihoogul rus Lazurski, lund ca domeniu activitatea de nvare n coal. Mult vrme, coala a rmas principalul cadru de aplicare a expermentului natural. n ultimele dou decenii, sfera experimentului natural s-a extins i asupra activitilor profesionale (reorientarea i reprofilarea profesional), n studiul comportamentului oganizaional, n psihoterapia comportamental, n pregtirea cosmonauilor. Metoda biografic este destinat studiului personalitii globale. Prin ea, cercettorul i propune s neleag i s explice tabloul actual al organizrii psihoomportamentale n funcie de istoria anterioar a individului, admindu-se legea succesiunii stadiale i a dependenei strilor actuale de strile anterioare. Metoda interviului i convorbirii Adesea, pentru obinerea unor informaii despre aspecte ale personalitii care nu pot fi nici nemijlocit observate, nii provocate experimental i nici obiectivate n produsele activitii, recurgem la interogarea direct a subiectului, prin metoda interviului sau a convorbirii. Obiecitvul acestei metode l poate constitui decelarea anumitor trsturi atitudinal-caracteriale globale de personalitate, sau traiectoria coalr, traiectoria i statutul pofesional, viaa de familie, comportamentul relaional, dimensiunea proiectiv dorine, ateptri, aspiraii, idealuri etc. Metoda testelor unii autori o mai denumesc i metoda psihometric, de inregistrare si masurare cu ajutorul unor probe anumite capacitati.

PRINCIPIILE PSIHOLOGIEI Aceste principii au aprut din raiuni de ordin metodologic dat fiind coninutul complex al tiinei psihologiei dar maiales al unor direcii i orientri al cror coninut genera contradicii. 1.Principiul determinismului extern 2.Principiul relaionrii neuro-psihice 3.Principiul reflectrii i modelrii informaionale 4.Principiul aciunii i al unitii contiin-activitate 5.Principiul genetic i al istorismului

6.Principiul sistemicitii Legile si teoriile explicative in psihologie Psihicul uman si principiile organizarii si functionarii SPU 3 niveluri esentiale ale organizrii sistemului psihic uman: nivelul inconstient, subconstient si constient. Trebuie subliniat ca ideea organizarii SPU apartine scolii psihanalitice si in primul rand creatorului ei Sigmund Freud, care a introdus cele 3 instante: sinele (id-ul), supra-eul (super ego), eul (ego) Subconstientul poate fi definit prin continutul memoriei de lunga durata si poate fi constientizat in situatii adecvate Starile de constiinta modificata: somnul, visul, hipnoza Posibile cai de acces la constiinta modificata

Sem II. Componenta modala a vietii psihice Procese senzoriale: senzatia, perceptia si reprezentarea Procese cognitive superioare, logice sau intelective: memoria, gandirea si imaginatia Afectivitatea- proces psihic de traire subiective a lumii obiective Atentia proces psihofiziologic Vointa forma de reglaj psihic