Sunteți pe pagina 1din 108

qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyu iopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe rtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopa sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyu iopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg Departamentul de nvmnt la hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv

Distan i Formare Continu bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe Facultatea de tiine Economice rtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopa
Coordonator de disciplin: Conf. univ. dr. Constana POPESCU Lect. univ. dr. Anioara DUIC
1

2008-2009

UVT

MANAGEMENTUL SERVICIILOR

Suport de curs nvmnt la distan Management, Anul III, Semestrul II


Prezentul curs este protejat potrivit legii dreptului de autor i orice folosire alta dect n scopuri personale este interzis de lege sub sanciune penal ISBN 2

SEMNIFICAIA PICTOGRAMELOR

= INFORMAII DE REFERIN/CUVINTE CHEIE

= TEST DE AUTOEVALUARE

= BIBLIOGRAFIE

= TEM DE REFLECIE

= TIMPUL NECESAR PENTRU STUDIUL UNUI CAPITOL SAU SECIUNE

= INFORMA II SUPLIMENTARE PUTE I GSI PE PAGINA WEB A U.V.T. LA ADRESA www.didfc.valahia.ro SAU www.id.valahia.ro .

Tematica cursului

1. Capitolul I. Managementul serviciilor publice Concept. Caracteristici. Principii 2. Capitolul II. Sistemul serviciilor publice din economia naional 3. Capitolul III. Principalele relaii care se stabilesc ntre serviciile publice 4. Capitolul IV. Agenii economici prestatori de servicii publice 5. Capitolul V. Sistemul managementului serviciilor publice 6. Capitolul VI. Sistemul managementului public 7. Capitolul VII. Sistemul managementului serviciilor publice organizatoric informaional decizional al al al

8. Capitolul VIII. Metode i tehnici managementului administraiei publice

specifice

CAPITOLUL I MANAGEMENTUL SERVICIILOR PUBLICE CONCEPT. CARACTERISTICI. PRINCIPII


1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Cuprins Obiectiv general Obiective operaionale Timpul necesar studiului capitolului Dezvoltarea temei Bibliografie selectiv Tem de reflecie Modele de teste Rspunsuri i comentarii la teste

Cuprins Concept Caracteristici ale managementului public Principiile managementului public Funciile managementului public Elementele caracteristice managementului public Serviciul public (definiie, caracteristici)

Obiectiv general: Dobndirea de cunotine privind conceptul de management public, caracteristicile i principiile managementului public, precum i funciile managementului public. Obiective operaionale: nsuirea modului de determinare a caracteristicilor serviciului public, precum i identificarea funciilor managementului public.

= 3 ore

CAPITOLUL I MANAGEMENTUL SERVICIILOR PUBLICE CONCEPT. CARACTERISTICI. PRINCIPII 1.1. Concept

F
Managementul public

Managementul public reprezint ansamblul proceselor i relaiilor de management, bine determinate, existente ntre componente ale sistemului administrativ, prin care, n regim de putere public, se aduc la ndeplinire legile i/sau se planific, organizeaz, coordoneaz, gestioneaz i controleaz activitile implicate n realizarea serviciilor care satisfac interesul public. Din definiie desprindem urmtoarele caracteristici: Managementul public reunete un ansamblu de procese i relaii de Obiectivul managementului public este satisfacerea interesului public, management, care apar ntre componentele sistemului administrativ;

F
Obiectivul managementului public

prin crearea unui cadru instituional corespunztor, care s permit aplicarea actelor normative, ceea ce nseamn i adoptarea de acte normative cu for juridic interioar, legi sau, dup caz, decrete, hotrri, etc. Procesele desfurate n sectorul public sunt att procese de management, ct i de execuie; Relaiile de management din instituiile publice reprezint raporturile care apar n sistemul administrativ. n administraia de stat, acestea se realizeaz n regim de putere public, adic prin intermediul prerogativelor, acordate de Constituie i putere public general atunci cnd acesta este n conflict cu interesul particular. Prin urmare, managementul public este o disciplin specializat care are ca obiect cunoaterea proceselor i relaiilor de management din administraia public n toat complexitatea lor n vederea formulrii de principii i legiti pentru perfecionarea permanent a organizrii i funcionrii structurilor administrative, n funcie de valorile puterii politice, etc. 1.2. Caracteristici ale managementului public Multidimensionalitatea managementului public atrage, n mod evident, o serie de caracteristici, care contribuie la o buna nelegere a coninutului acestuia (vezi figura nr. 2. Caracteristici ale managementului public). 6

F
Caracteristicile managementului public

1.

Caracterul integrator. Managementul public studiaz procesele i

relaiile de management din administraia public, cu scopul fundament rii soluiilor de perfecionare i raionalizare a sistemului administrativ. Managementul public studiaz, n esen, modul de conducere a instituiilor publice dintr-o societate, n sensul larg al termenului, integrnd elemente din toate domeniile vieii sociale: nvmnt, administraie, asisten social etc. 2. Caracterul politic. Managementul public este un domeniu al tiinei influenat de factorul politic. Acest aspect este evident, deoarece nu pot fi indiferente scopurile urmrite de reprezentanii administraiei publice n state cu regimuri politice diferite. Caracteristici ale managementului public

CARACTER INTEGRATOR

CARACTER POLITIC

CARACTER DE DIVERSITATE

CARACTER COMPLEX

CARACTER DE SINTEZ

Figura 1. Caracteristicile managementului public Sursa: Armenia Androniceanu, Managementul public, Editura Economic, Bucureti, 2003 3. Caracterul de diversitate. Managementul public are un caracter de diversitate, ntruct exist instituii cu competen material general i instituii cu competen social, instituii centrale i locale. Acesta face ca i managementul s comporte diferenieri, n funcie de nivelul administrativ la care se refer. 4. Caracterul complex. Managementul public are un caracter complex ntruct reunete elemente specifice managementului n diferite domenii aparinnd 7

sectorului public: nvmnt, cultur, asisten social, sntate etc. Simpla enumerare a acestor domenii ne face s nelegem dificultile n abordarea problematicii managementului public, n general, i a managementului n aceste domenii distincte, n special. 5. Caracterul de sintez. Managementul public preia din alte domenii concepte, metode, teorii, care sunt folosite cu succes de funcionarii publici. Este necesar o adaptare a cunotinelor din sociologie, psihologie, statistic, ergonomie, drept, economie etc., la particularitile sectorului public. 1.3. Principiile managementului public La baza managementului public se afl un ansamblu de principii: 1.3.1. Principiul conducerii unitare Aparatul administrativ este vast, dar totdeauna este i extrem de complex, reunind activiti numeroase, de o mare diversitate i complexitate.

F
Principiile managementului public

Principiul Conducerii Unitare Principiul Conducerii Autonome


PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI PUBLIC

Principiul Flexibilitii Principiul Restructurrii Principiul Perfecionrii Continue Principiul Legalitii


Figura 2. Principiile managementului public

Sursa: Armenia Androniceanu, Managementul public, Editura Economic, Bucureti, 2003

Specificul managementului public, n general, i al administraiei de stat, n special, impune cu necesitate conducerea i organizarea unitar a acestui vast aparat, fr de care nu ar fi posibil realizarea obiectivelor administraiei. 1.3.2. Principiul conducerii autonome Corelat cu principiul conducerii unitare funcioneaz principiul conducerii autonome. Aparent aceste dou principii s-ar exclude reciproc. n realitate, ele se mbin, se intercondiioneaz. n timp ce conducerea i organizarea unitar asigur coeziunea administraiei de stat, unitatea de aciune a acesteia, autonomia managerial fac posibil adaptarea mai rapid a administraiei la condiiile concrete, la particularitile de timp i loc. Totodat, stimuleaz iniiativa personalului din aparatul administrativ i, legat de aceasta responsabilitatea n ndeplinirea sarcinilor. Nerespectarea principiului conducerii unitare ar atrage anarhia n activitatea administrativ, rezolvrii contradictorii, s-ar ajunge, se poate afirma fr riscul exagerrii, chiar la dezorganizarea administraiei publice, n general, i administraiei de stat, n special.

1.3.3. Principiul flexibilitii n legtur strns cu principiul autonomiei, funcioneaz un alt principiu al managementului public, i anume, principiul flexibilit ii, al adaptrii rapide a administraiei la schimbrile permanente din viata social.

1.3.4. Principiul restructurrii Acesta este unul din principiile prin care se urmrete crearea unui aparat administrativ eficient att din punct de vedere organizatoric, ct i funcional, corespunztor nevoilor sociale generale. n funcie de numrul, varietatea, complexitatea i dificultatea problemelor de rezolvat n cadrul sistemului sunt determinate dimensiunea i structura aparatului administrativ. Un prim aspect al restructurrii l constituie stabilirea structurii fiec rei componente a aparatului administrativ din sectorul public, a compartimentelor 9

acestora, a numrului personalului i repartizrii pe domenii a acestuia, n scopul utilizrii judicioase, dup norme raionale, a resurselor umane. Se urmrete evitarea supradimensionrii, care sugereaz cheltuielii suplimentare i paralelisme n activitate, dar, totodat, i subdimensionarea, fapt care ar avea consecine negative asupra calitii serviciilor, existnd riscul unei desfurri necorespunztoare a activitii. Restructurarea intern a instituiilor administrative implica i asigurarea tuturor mijloacelor materiale i financiare, a unei corespondene depline ntre mijloacele existente i obiectivele managementului public pentru sectorul administrativ. Restructurarea intern trebuie s cuprind toate domeniile de activitate, stabilindu-se o structur flexibil pentru fiecare subsistem din cadrul administraiei. Exist astfel o restructurare intern a instituiilor publice n raport cu sistemul, dar i extern, a structurii administrative n ansamblu.

1.3.5. Principiul perfecionrii continue Alturi de restructurare, perfecionarea continu a managementului public se nscrie ca unul dintre principiile de baz a acestuia. Schimbrile continue, care au loc n viaa social, impun respectarea lui. Pe msur ce obiectivele de realizat ale managementului public devin mai numeroase i mai complexe, rezolvarea lor nu ar fi fost posibil fr o mbuntire permanent a activitii, a metodelor folosite de managerii din administraie, pentru asigurarea concordanei dintre acestea i problemele de rezolvat. Preocuprile pentru perfecionarea permanent trebuie s aib n vedere i circulaia informaiilor, structura organizatoric, procesul de fundamentare a deciziilor administrative, deoarece schimbarea este un proces complex, de durat i necesar.

1.3.6. Principiul legalitii Este evident faptul c organizarea i funcionarea instituiilor administrative, n general, trebuie s se fac ntr-un anumit cadru legal. Prin urmare, legea public este cea care delimiteaz coordonatele ntre care acioneaz funcionarii publici. Legea conine n mod expres i explicit atribuiile 10

instituiilor administrative, competenele decizionale ale acestora, sistemul de relaii, drepturile i obligaiile funcionarilor publici etc. Pornind de la cadrul legal format din acte normative, care trebuie respectate, managerii publici au libertatea de a fundamenta obiectivele pentru institu iile pe care le conduc, de a descoperi cele mai potrivite modalit i de aciune pentru realizarea lor, de a identifica acele ci i mijloace de culegere, nregistrare i transmitere a informaiilor, de a fundamenta decizii administrative eficiente i de a utiliza cele mai noi metode de management pentru a satisface nevoile sociale generale. Specialitii consider principiul legalit ii ca fiind fundamental pentru managementul public. Principiile managementului public nu pot fi tratate separat. Acestea se afl ntr-o interdependen continu i respectarea lor accentueaz tot mai mult caracterul tiinific, teoretic i pragmatic al managementului public. 1.4. Funciile managementului public

F
Funciile managementului public

Funciile managementului public sunt : a. prevederea; b. organizarea; c. antrenarea-motivarea; d. coordonarea; e. control-evaluare.

PREVIZIUNE ORGANIZARE FUNCIILE MANAGEMENTULUI PUBLIC ANTRENAREAMOTIVAREA COORDONARE CONTROL EVALUARE Figura 3. Funciile managementului public

11

a. Prevederea (previziunea) cuprinde ansamblul aciunilor prin care conducerea instituiei stabilete obiectivele viitoare ale organizaiei, modalitile de realizarea a acestora i alocarea resurselor necesare. Prevederea este un atribut al managementului de nivel superior s prefigureze, s selecteze o alternativ din viitoarele alternative posibile ale organizaiei. Aceast funcie se compune din urmtoarele activiti: - prognozarea; - planificarea; - programarea. - Prognozarea este activitatea ce vizeaz ansamblul organizaiei sau a principalelor domenii de activitate pe un orizont de timp de minim zece ani. - planificarea este activitatea care vizeaz orizonturi de timp cuprine de la o lun pn la un an. - programarea reprezint activitatea prin care se detaliaz coninutul planurilor la invel de secie i chiar loc de munc. b. Organizarea cuprinde activitile ce trebuie efectuate pentru realizarea cadrului organizatoric optim n vederea dezvolt rii unei activi i eficiente. Organizarea, ca funcie a managementului, cuprinde - organizarea conducerii; - organizarea produciei; - organizarea muncii. Organizarea conducerii cuprinde aciunile prin care se constituie structura de conducere sistemul de metode si tehnici, sistemul informaional, sistemul decizional. Organizarea produciei cuprinde aciunile de definire a structurii de producie, asigurarea calitii i selectarea i combinarea metodelor i tehnicilor specifice activitilor domeniului public. Organizarea muncii cuprinde aciunile de delimitare a proceselor de munc i de divizare a lor pe componente (micri, lucrri, sarcini etc), selecia, ncadrarea, stimularea personalului i crearea condiiilor de munc Aceste funcii ale managementului prezentate mai sus au un caracter dublu: - sunt funcii ale managementului; - sunt domenii de sine-stttoare. Cele dou roluri nu se exclud ci sunt complementare. 12

c. Antrenarea-motivarea Antrenarea const n ansamblul aciunilor managerilor prin care se influeneaz personalul n vederea stabilirii i realizrii obiectivelor organizaiei prin satisfacerea nevoilor care-l motiveaz. Aceast funcie este n strns legtur cu relaiile conductorului cu subrdonaii. Principala sarcin a managementului unei instituii n ndeplinirea acestei funcii este de a-i face pe membrii organizaiei s neleag c utilizndu-se ct mai bine potenialul propriu pot s-i satisfac obiectivele lor dar n acelai timp s contribuie la realizarea obiectivelor organizaiei. Pentru ca aceast funcie s se ndeplineasc n condiii bune trebuie ca managerul s ia n calcul urmtoarele aspecte: - fiecare angajat ndeplinete diferite roluri: este un factor de producie n cadrul organizaiei, este un consumator de bunuri i servicii, este i membru al unei familii, comuniti, este cetean al unei ri; - fiecare angajat are o individualitate unic care l deosebete de ceilali angajai; - relaiile care se stabilesc ntre conductor i subordonat trebuie s fie guvernate de principiul respectrii demnitii umane; - fiecare angajat trebuie s fie tratat n funcie de ntreaga sa personalitate (nivel de pregtire, experien, caracter, temperament). Motivarea pornete de la faptul c la baza condiiei umane se afl un ansamblu de mobiluri (care sunt trebuine, tendine, idealuri, intenii. n urma aciunilor sale fiecare persoan are o satisfacie. Factorii motivatori sunt elemente care determin o persoan s ndeplineasc n mod eficient o activitate. Satisfacia reprezint o stare de mulumire pe care o are o persoan cnd i-a fost satisfcut o dorin. Motivaia reprezint suportul angajrii unei persoane pentru a obine un rezultat iar satisfacia este legat de rezultatul obinut. Abraham Maslow a analizat i a sistematizat nevoile n urmtorul mod (piramida nevoilor): Nevoile au fost mprite n cinci grupe, astfel: 13 interpersonale ale

- nevoi fiziologice; - nevoi de securitate a muncii; - nevoi sociale de afiliere sau acceptare; - nevoi de stim; - nevoi de autorealizare. Teoria lui Maslow s-a bazat pe urmtoarele: - oamenii nu sunt satisfcui niciodat; - fiecare persoan este motivat de o anume nevoie pn cnd aceasta este satisfcut; - o nevoie odat satisfcut, ncepe s se manifeste o alt nevoie superioar celei care a fost deja satisfcut. Avnd n vedere teoriile motivaiei s-a stabilit c principalii factori motivatori sunt: stimularea bneasc; aprecierea obiectiv a performanelor realizate; participarea la conducere; creterea coninutului muncii. Fundamentul antrenrii n reprezint motivaia. Pentru a se realiza o antrenare eficient este necesar ca procesul motivrii personalului s ntruneasc simultan mai multe caracteristici: - s fie complex: s se utilizeze mai multe stimulente (materiale i morale); - s fie difereniat de la o persoan la alta; - s fie gradual: s satisfac n mod succesiv necesitile angajailor. d. Coordonarea cuprinde ansamblul aciunilor de armonizare a proceselor de management cu cele de execuie conform obiectivelor i modului de organizare stabilit. Coordonarea este o organizare n dinamic a crei necesitate rezult din: - dinamismul agenilor economici i al mediului nconjurtor n care ace tia funioneaz care este imposibil de reflctat n totalitatea planurilor sau n sistemul organizatoric; - complexitatea, diversitatea i chiar ineditul reaciilor personalului. Funia de coordonare are n vedere, mai ales, resursa uman. Ca urmare, activitatea central a coordonrii este comunicarea, procesul prin care se transmit i 14

recepioneaz mesaje ntre membrii unei organizaii n vederea realizrii obiectivelor individuale i colective. Transmiterea de mesaje se poate face fie de sus n jos, fie de jos n sus, fie pe orizontal, fie oblic. Asigurarea unei comunicri eficiente depinde de o serie de factori care reflect att calitatea managementului, ct i a executanilor (nivel de pregtire, de nelegere, receptivitate fa de nou, stil de conducere adoptat). Un proces de comunicare const n transmiterea de la emitent (expeditor) a unui mesaj ctre receptor (primitor, destinatar). Elementele unui proces de comunicare sunt: - emitentul; - mesajul; - canalul de transmitere; - receptorul. Procesul de comunicare:

feed-back EMITENT idee codificat mesaj CANAL de transmitere a mesajului RECEPTOR primete decodific nelege accept acioneaz

F
Procesul de comunicare

perturbaii Figura 4. Procesul de comunicare Prin feed-back comunicarea este un proces n ambele sensuri. Pe parcursul procesului de comunicare pot s apar o serie de perturbaii. Pot s apar bariere de comunicare, cum ar fi: - bariere de limbaj; - bariere de recepie (recepionarea diferit a mesajului de ctre primitor fa de ceea ce a transmis emitentul); - bariere contextuale cnd se produce o percepere diferit a mesajului transmis, datorit influenei diferiilor factori. 15

Coordonarea poate s mbrace dou forme: - coordonarea bilateral atunci cnd ea se desfoar ntre un conductor i un subordonat; - coordonarea multilateral atunci cnd procesul de comunicare are loc ntre un conductor i mai muli subordonai (ex.: edina). e. Funcia de control-evaluare (control reglare) const n ansamblul aciunilor de evaluare a rezultatelor obinute, de comparare cu obiectivele, normele sau standardele stabilite iniial, de identificare i corecie a abaterilor. ndeplinirea acestei funcii impune dou cerine eseniale: existena unei structuri organizatorice clare, precise n cadrul acesteia s fie foarte bine precizate posturile, funciile, compartimente funcionale etc.; orice control trebuie s se bazeze pe planuri stabilite anterior. Procesul de control cuprinde 3 etape: - stabilirea standardelor, normelor, a cerinelor, a criteriilor de performan etc.; - msurarea rezultatelor i compararea acestora cu standardele, normele, cerinele stabilite; - corectarea abaterilor (devierilor). Caracteristicile procesului de control-evaluare sunt: - s fie continuu; - s aib caracter preventiv; - s fie corectiv. ntre funciile managementului exist o strns interdependen; ele au un caracter complementar. Funciile managementului public prezint o serie de trsturi comune cum ar fi: factori); sunt interdependente; se manifest cu intensiti diferite n cadrul piramidei ierarhice. au caracter general (se regsesc n principiile de management al au caracter dinamic (coninutul lor modificndu-se sub influena unor oricrei organizaii);

16

1.5. Elementele caracteristice managementului public

F
Elementele caracteristicile managementului public

ELEMENTE CARACTERISTICE MANAGEMENTULUI PUBLIC

INTERESUL PUBLIC - Este precizat de puterea politic - Este o reflectare a nevoii sociale Reprezint mobilul managementului public - Presupune existena unui cadru legislativ care s precizeze limitele de aciune ale funcionarilor publici pentru satisfacerea nevoii sociale - Se delimiteaz de nevoia social - Are un anumit grad de generalitate - i schimb coninutul n diferite perioade istorice etc.

PUTEREA PUBLIC Este exprimat de - Drepturile speciale pe care le are o instituie administrativ care reprezint i apr interesul public - Acioneaz ntr-un cadru legal bine definit - Confer dreptul reprezentanilor pentru a emite acte normative - Respectiv, regimul de putere public contribuie la: - ndeplinirea legilor - prestarea de servicii publice - Se concretizeaz n legi care precizeaz cadrul formal al managementului public

AUTORITATEA - Este competena care revine unor instituii i/sau funcionari publici pentru a desfura anumite activiti - Are 3 forme: - juridic - legislativ - executiv - Este exercitat de: - Curtea Constituional - Parlament - Guvern - Preedinte - Este exercitat direct i/sau indirect - Este un atribut specific al administraiei de stat

Figura. 5. Elementele caracteristice managementului public Sistemul de management public are urmtoarea componen (figura 6): subsistemul organizatoric; subsistemul informaional; subsistemul decizional; subsistemul metodologic.

17

F
Sistemul de management public

Structura de management Sistemul de management public

Structura organizatoric (formal) Sistemul informaional Structura informal

Procesul de management

Modul i stilul de lucru al managerilor Metode i tehnici de management Sistemul decizional

Figura 6. Sistemul de management public Trsturile procesului de management sunt urmtoarele: este un proces unitar; este un proces tipic; este un proces contextual; este un proces continuu.

1.6. Serviciul public (definiie, caracteristici) SERVICIUL PUBLIC

Ansamblul activitilor autorizate de administraie pentru a satisface nevoile sociale n interes public

F
Caracteristicile serviciului public

CARACTERISTICI Satisface o nevoie social; Se afl n raport juridic permanent cu sistemul administrativ care l-a nfiinat i care l conduce; Furnizeaz bunuri i/sau servicii care satisfac interesele unui grup sau ale societii n general; Este supus unui sistem juridic reglementat de principii de drept public; Satisface interesele sociale generale pentru care a fost nfiinat; Se creeaz sau se desfiineaz n urma unei decizii de management; 1.7. Criterii deadministrative clasificare a serviciilor publice Se realizeaz prin stabilimente publice; Tipologie variat 18

Servicii publice administrative JURIDIC Servicii publice industriale i comerciale

Servicii publice la realizarea crora nu sunt implicate alte persoane din rndul clienilor MODUL DE COOPERRARE LA SATISFACEREA INTERESULUI PUBLIC

F
Criterii de clasificare a serviciilor publice

Servicii publice la realizarea crora particip n mod direct i alte persoane Servicii publice la realizarea crora sunt implicate persoane din afar

CRITERIUL NIVELUL LA CARE SE REALIZEAZ Servicii naionale

Servicii locale

Servicii publice monopolizate FORM DE PROPRIETATE

Servicii publice realizate de ageni economici publici i/sau privai

Figura 7. Criterii de clasificare a serviciilor publice

BIBLIOGRAFIE SELECTIV 1. Constana Popescu, Managementul serviciilor publice, Ed. UVT, Trgovite, 2009 2. Armenia Androniceanu, Management public, Ed. Universitar, Bucereti, 2004

19

TEST DE AUTOEVALUARE 1. Care sunt caracteristicile i principiile managementului public? 2. Ce nelegei prin funcie a managementului i care sunt acestea ?

TEM DE REFLECIE Reflectai asupra modului cum sunt respectate principiile managementului public n instituiile publice din Romnia.

20

MODELE DE NTREBRI ntrebrile vor fi tip gril, cu cel puin un rspuns fiecare ntrebare. 1. n categoria principiilor specifice managementului administraiei publice se includ: 1. principiul variantei optime; 2. principiul conducerii unitare; 3. principiul definirii armonizate a posturilor i funciilor; 4. principiul conducerii autonome; 5. principiul perfecionrii continue; 6. principiul asigurrii unui timp corespunztor de reacie 7. principiul flexibilit ii; 8. principiul unitii metodologice a tratrii informaiilor; 9. principiul legalit ii. Care din combinaiile de mai jos exprim principii ale managementului public? a. c. e. (2,3,6,8,9); (1,2,3,4,5); (1,4,5,6,7); b. (2,4,5,7,9); d. (2,4,5,8,9).

2. Artai care din variantele prezentate mai jos reprezint funcii ale managementului serviciilor publice a) previziune, cercetare-dezvoltare, organizare, producie, salarizare; motivare; b) previziune, organizare, planificare, conducere, motivare; antrenare; c)previziune, coordonare, decizie, comercial, financiar-contabil; administrare; d) previziune, organizare, coordonare, antrenare, control-evaluare, administrare. e) previziune, organizare, cercetare-dezvoltare, comunicare, personal; coordonare; 3. Care din caracteristicile prezentate mai jos aparin managementului public: 21

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

caracter unitar; caracter integrator; caracter formal; caracter politic; caracter complex; caracter de analiz; caracter de diversitate; caracter de sintez; caracter modular.

Artai care combinaie este corect: a. (1,2,3,4,5); b. (2,4,5,7,8); c. (2,4,5,6,9); d. (3,4,5,8,9); e. (2,3,4,7,9).

RSPUNSURI LA NTREBRI 1. b. 2. d. 3. b.

22

CAPITOLUL II SISTEMUL SERVICIILOR PUBLICE DIN ECONOMIA NAIONAL


1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Cuprins Obiectiv general Obiective operaionale Timpul necesar studiului capitolului Dezvoltarea temei Bibliografie selectiv Tem de reflecie Modele de teste Rspunsuri i comentarii la teste

Cuprins Conceptul de sistem de servicii publice i caracteristicile generale ale acestuia Serviciile publice centrale i locale din Romnia Tipologia serviciilor publice

Obiectiv general: Dobndirea de cunotine privind sistemul de servicii publice i tipologia acestora. Obiective operaionale: nsuirea modului de determinare a serviciilor publice centrale i locale.

= 3 ore

23

CAPITOLUL II SISTEMUL SERVICIILOR PUBLICE DIN ECONOMIA NAIONAL

2.1 Conceptul de sistem de servicii publice i caracteristicile generale ale

F
Conceptul de sistem de servicii publice

acestuia Conceptul de sistem este de dat relativ recent i poate fi definit ca un ansamblu de elemente corelate ntre ele prin diverse forme de interaciune i interdependen. O universitate, un spital, o fiin, o carte etc. constituie exemple de sisteme, adic mulimi de persoane, obiecte, procese etc. asamblate, organizate dup anumite principii. Dei asupra conceptului de sistem se poart nc discuii, acesta poate fi definit (caracterizat) dac sunt ndeplinite urmtoarele condiii: este un ansamblu de elemente (entiti) interdependente; este delimitat de un domeniu care-1 difereniaz de mediul exterior; este n general interdependent cu mediul prin tipul intrrilor dinspre mediu i ieirilor ctre mediu; funcioneaz conform unei (unor) finalit i cunoscute sub denumirea de obiective sau misiuni; satisface nite restricii sau valori limit. Noiunea de sistem este foarte general. Att bunurile materiale, ct i fiinele pot fi abordate prin prisma concepiei sistemice, nregistrndu-se urmtoarele dou mari grupe de sisteme: nensufleite (tehnice); vii. Acea parte a unui sistem care, considerat ca atare, ntrunete condiiile de definire a sistemului, poart denumirea de subsistem. Caracteristica se definete ca fiind o nsuire comun a tuturor elementelor (subsistemelor) sistemului ale crei valori difer de la o unitate la alta sau de la un grup la altul.

F
Caracteristicile generale ale sistemului de servicii publice

Caracteristicile generale ale sistemului serviciilor publice Sistemele, indiferent de natura lor, prezint anumite caracteristici, ntre care amintim: 1. 2. Structura sistemului care reflect modul de organizare a acestuia, Eficacitatea arat gradul de satisfacere a finalit ii sistemului. respectiv descrierea subsistemelor i a relaiilor ce se stabilesc ntre ele.

24

3. 4. restricii. 5.

Eficiena arat raportul matematic dintre rezultatele (realizrile) Robusteea este proprietatea sistemului de a funciona normal n

sistemului i consumul de resurse ocazionat de funcionarea sistemului. condiiile prezenei unor perturbaii generate de mediul exterior, n limita unor Ultrafiabilitatea este definit ca fiind acea capacitate a sistemului de

a-i menine eficacitatea n condiiile n care o parte din structura acestuia i pierde funcionalitatea (se defecteaz). 6. Adaptabilitatea este proprietatea de a modifica automat funcionalitatea i/structura n vederea meninerii (maximizarea) eficacitii (eficienei) n condiiile unui mediu variabil (turbulent). 7. 8. Autoadaptarea este proprietatea sistemului de a acumula experien i Interdependena se definete prin faptul c cel puin o ieire a unui de a o folosi pentru creterea eficienei i sau eficacitii cu care funcioneaz. sistem poate fi utilizat ca intrare a altui sistem, cel puin la nivelul unor fluxuri de informaii. Interdependena presupune, n primul rnd, anumite legturi ntre sisteme. 9. 10. separat. Sinergia poate fi realizat n condiiile n care exist: compatibilitate ntre obiectivele sistemelor; posibilitatea utilizrii n comun a unor resurse. Interoperativitatea este definit ca fiind acea proprietate ca mai multe Sinergia este acea capacitate a elementelor i/sau subsistemelor unui sisteme interconectate s funcioneze ca un sistem unic. ansamblu interconectat i interoperabil, de a produce mai mult mpreun dect

Principalele deosebiri dintre bunuri i servicii BUNURI 1. Caracter material 2. Stocabile cumprate 4. Pot fi revndute 5. Transfer de proprietate SERVICII Imateriale Nestocabile Nu pot fi revndute Nu se transfer Simultaneitate

3. Pot fi analizate nainte de a fi Nu exist nainte de cumprare

25

6. Consumul este precedat de producie 7. Pot fi transportate 8.Producia, vnzarea, consumul desfoar n locuri diferite 9. Doar fabricantul produce 10. Produsul poate fi exportat 11. Cumprtorul este puin implicat 12. Controlabile prin standard 13. Complexitate tehnic 14. Variabilitate-relativ mic

Nu pot fi transportate Se desfoar n acelai loc se Clientul particip la producie Serviciul nu se export, doar sistemul de servicii Mult implicat Puin controlabile Puin complexe Variabilitate mare

F
Elementele definitorii ale serviciului public

Identificarea unui serviciu public presupune luarea n considerare a trei elemente. a) b) Elementul material: serviciul public este, n primul rnd, o activitate Elementul voluntarist, adic intenia puterilor publice. Nu va exista un de interes general. serviciu public dect dac puterile publice (autoriti naionale sau locale) i-au manifestat intenia de a-i asuma o activitate de interes general. c) Elementul formal. Regulile aplicabile n mod normal activit ilor de servicii publice provin din acel regim juridic c ruia i este supus activitatea de interes general n cauz. 2.2. Tipologia serviciilor publice 1. Dup natura serviciilor publice se disting: servicii publice administrative (SPA) i servicii publice industriale i comerciale (SPIC). 2. Dup modul n care se realizeaz interesul general, deosebim: a) servicii publice al cror scop este satisfacerea direct i individual a cetenilor; b) servicii publice care ofer avantaje particularilor n mod indirect; c) servicii publice destinate colectivitii n ansamblu. 3. Dup raporturile cu serviciile private, putem remarca: a) servicii monopolizate;

F
Tipologia serviciilor publice

26

b) servicii pe care administraia public le exercit n paralel cu persoane autorizate; c) servicii publice exercitate de persoane private, autorizate sub controlul unei autoriti a administraiei publice. 4. Din punct de vedere al delegrii lor. a) servicii publice cu caracter exclusiv administrativ pe care autoritile publice nu le pot ncredina altor persoane (protecia civil, autoritatea tutelar, starea civil); b) servicii publice care pot fi delegate altor persoane (salubritate, ecarisaj, iluminatul stradal, deratizare). 5. Din punct de vedere al importanei sociale: a) servicii publice vitale (alimentare cu ap, canalizare, termoficare); b) servicii publice facultative (amenajare parcuri i locuri de distracii, centre de informare) etc. 6. n raport cu colectivitile publice de care depind, distingem: a) Servicii publice interne i extrateritoriale, ntr-o manier general, toate serviciile sunt n cadrul geografic al statului, dar sunt unele care se prelungesc n exterior (de exemplu: afacerile externe au o administraie central i organe i agen i n exterior, serviciul marin-aviaie, care se execut n afara granielor). b) Serviciile civile i cele militare. Cele din urm sunt supuse unei discipline foarte stricte, organizate i conduse dup reguli care, parial, le sunt proprii. n multe ri ele dispun, chiar n timp de pace, de puterea de rechiziie a oamenilor obligai s petreac un anumit timp sub drapel i de anumite puteri de rechiziie a bunurilor. 7. Dup gradul de cuprindere, distingem: a) servicii de importan naional, organizate la scara ntregului teritoriu; b) servicii locale, organizate la scara colectivit ilor teritoriale judeene, municipale, oreneti sau comunale 8. n practica internaional se utilizeaz clasificarea bunurilor i serviciilor dup natura acestora, modul de folosire, procesul tehnologic, organizare i finanare, aciune cunoscut sub denumirea de ClasificareaActivitilor din Economia Naional (CAEN). Din acest punct de vedere, serviciile publice sunt ncadrate pe seciuni, subseciuni, diviziuni, grupe i clase, dup cum urmeaz: 27

75 Administraie public i aprare; asisten social obligatorie 751 Administraie general 7511 Activiti de administraie general 7512 Administrarea activitii organismelor care acioneaz n domeniul ngrijirii snt ii, nvmntului, culturii i al altor activit i sociale, cu excepia asistenei sociale obligatorii 7513 Administrarea i susinerea activitilor economice 7514 Activiti auxiliare pentru guvern 7515 Administrarea activitilor pentru protecia mediului nconjurtor 752 Servicii pentru societate 7521 Activiti de afaceri externe 7522 Activiti de aprare naional 7523 Activiti de justiie 7524 Activiti de ordine public 7525 Activiti de protecie civil 753 Activiti de protecie social obligatorie 7531 Activiti de protecie social obligatorie (exclusiv ajutoarele pentru omaj) 7532 Gestionarea fondului de omaj NVMNT 80 nvmnt 801 nvmnt precolar i primar 8021 nvmnt gimnazial 8022 nvmnt liceal 8023 nvmnt profesional 8024 nvmnt postliceal 803 nvmnt superior 8031 nvmnt superior 8032 nvmnt postuniversitar i de doctorat SNTATE I ASISTEN SOCIAL 85 Sntate i asisten social 28

851 Activiti referitoare la activitatea uman 8511 Activiti de asisten spitaliceasc i sanatorial 8512 Activiti de asisten medical ambulatorie 8513 Activiti de asisten stomatologic 8514 Alte activiti-de asisten medical 852.Activiti veterinare 8520 Activiti veterinare 853 Asisten social 8531 Activiti de asisten social cu cazare 8532 Activiti de asisten social fr cazare ALTE ACTIVITI DE SERVICII COLECTIVE, SOCIALE I PERSONALE 90 Asanarea i ndeprtarea gunoaielor, salubritatea i activiti similare 900 Asanarea i ndeprtarea gunoaielor; salubritate i activiti 91 Activiti sociative diverse 911 Activiti ale organizaiilor economice i patronale 9111 Activiti ale organizaiilor .economice i patronale 9112 Activiti ale organizaiilor profesionale 912 Activiti ale sindicatelor salariailor 9120 Activiti ale sindicatelor salariailor 913 Alte activiti asociative 9131 Activiti ale organizaiilor religioase 9132 Activiti ale organizaiilor politice 9133 Alte activiti asociative 92 Activiti recreative, culturale i sportive 921 Activiti cinematografice i video 9211 Producie de filme cinematografice i video 9212 Distribuie de filme cinematografice i video 9213 Proiecte de filme cinematografice 922 Activiti de radio i televiziune 9220 Activiti de radio i televiziune 29 similare 9000 Asanarea i ndeprtarea gunoaielor; salubritate i activiti similare

923 Activiti de spectacole 9231 Activiti de art i spectacole 9232 Activiti de gestionare a slilor de spectacol 9233 Alte activiti de spectacole 924 Activiti ale agenilor de pres 9240 Activiti ale agenilor de pres 925 Activiti ale bibliotecilor, arhivelor, muzeelor i alte activiti culturale 9251 Activiti ale bibliotecilor i arhivelor 9252 Activiti ale muzeelor, conservarea monumentelor i cldirilor istorice 9253 Activiti ale grdinilor botanice i zoologice i ale rezervaiilor naturale 926 Activiti sportive 9261 Activiti ale bazelor sportive 9262 Alte activiti sportive 927 Alte activiti recreative 9271 Jocuri de noroc 9272 Parcuri de recreaii i plaje 9273 Alte activiti recreative 93 Alte activiti de servicii pentru persoane fizice 930 Alte activiti de servicii pentru persoane fizice 9301 Splarea, curarea i vopsirea textilelor i blnurilor 9302 Coafura i alte activiti de nfrumuseare 9303 Activiti de pompe funebre i similare 9304 Activiti de ntreinere corporal 9305 Alte activiti de servicii pentru persoane fizice ALE PERSONALULUI ANGAJAT N GOSPODRII PERSONALE 94 Activiti ale personalului angajat n gospodrii personale 950 Activiti ale personalului angajat n gospodri personale 9500 Activiti ale personalului angajat n gospodrii personale 30

ACTIVITI EXTRATERITORIALE

ALE

ORGANIZAIILOR

ORGANISMELOR

99 Activiti ale organizaiilor i organismelor extrateritoriale 990 Activiti ale organizaiilor i organismelor extrateritoriale 9900 Activiti ale organizaiilor i organismelor extrateritoriale 2.3 Serviciile publice centrale i locale din Romnia

F
Serviciile publice centrale i locale din Romnia

Administraia public din Romnia este structurat pe dou nivele: Administraia public de stat, care poate presta servicii publice centrale sau teritoriale Administraia public local Serviciile publice cu caracter de stat sunt realizate i furnizate de administraia central i ele au existat n rile romne nc nainte de organizarea guvernului ca organ de stat. 2.3.1. Categorii de instituii prestatoare de servicii publice centrale Instituiile publice centrale prestatoare de servicii publice centrale sunt: Preedenia Romniei prin administraia prezedenial Guvernul prin aparatul de lucru al Guvernului Administraia central de specialitate prin intermediul ministerelor autoritilor subordonate ministerelor i autoritilor autonome.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV 1. Constana Popescu, Managementul serviciilor publice, Ed. UVT, Trgovite, 2009 2. Armenia Androniceanu, Management public, Ed. Universitar, Bucereti, 2004.

31

TEST DE AUTOEVALUARE 1. Care sunt caracteristicile sistemului serviciilor publice?

TEM DE REFLECIE Reflectai asupra modului de structurare a serviciilor publice n Romnia. MODELE DE NTREBRI ntrebrile vor fi tip gril, cu cel puin un rspuns fiecare ntrebare. 1. Identificarea unui serviciu public presupune luarea n considerare a urmtoarelor elemente: a. elementul voluntarist; b. elementul material; c. elementul informal; d. elementul realist; e. elementul juridic; 32

f. elementul formal. 2. Care din combinaiile urmtoare exprim caracteristici ale serviciului public: 1. satisface o nevoie a pieei; 2. satisface o nevoie social; 3. se afl n raport juridic permanent cu sistemul administrativ care l-a nfiinat i care l conduce; 4. mobilul activit ii l constituie maximizarea profitului; 5. este supus unui regim juridic reglementat de principii de drept public. a. (2,3,5); b. (2,3,4). c. (1,2,4); d. (3,4,5); e. (1,2,3);

RSPUNSURI LA NTREBRI 1. a, b, f. 2. a.

33

CAPITOLUL III PRINCIPALELE RELAII CARE SE STABILESC NTRE SERVICIILE PUBLICE

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

Cuprins Obiectiv general Obiective operaionale Timpul necesar studiului capitolului Dezvoltarea temei Bibliografie selectiv Tem de reflecie Modele de teste Rspunsuri i comentarii la teste

Cuprins Relaiile dintre autoritatea de vrf a administraiei publice i celelalte autoriti ale administraiei publice Relaiile dintre ministere i celelalte organe de specialitate ale administraiei publice centrale i autoritile locale sau teritoriale ale administraiei publice Relaiile dintre autoritile administraiei publice locale Relaiile cu instituiile publice care exercit puterea legislativ Relaiile cu instituiile publice care exercit puterea judectoreasc Relaiile cu organizaiile non-guvernamentale Relaiile autoritilor administraiei publice cu cetenii

Obiectiv general: Dobndirea de cunotine privind coninutul i importana relaiilor care se stabilesc ntre serviciile publice. Obiective operaionale: nsuirea modului de determinare a tipului de relaii care se stabilesc ntre serviciile publice (i ntre instituiile publice).

= 3 ore

34

CAPITOLUL III PRINCIPALELE RELAII CARE SE STABILESC NTRE SERVICIILE PUBLICE

Potrivit criteriilor de constituire n sistem a sarcinilor publice, i innd seama

F
Tipurile de relaii care se stabilesc ntre serviciile publice

de tipurile de servicii cunoscute se pot identifica urmtoarele tipuri de relaii ntre diferitele componente ale acestui sistem: a) relaii de autoritate, care pot fi: relaii ierarhice, determinate de structura ierarhic i relaii funcionale, determinate de structura dup competena specific i care, de regul, se realizeaz n sprijinul celor dinti; b) relaii de cooperare, care pot fi formalizate (obligatorii prin acte normative) sau neformalizate (facultative); c) relaii de reprezentare, care iau natere n special n raport cu elementele exterioare sistemului autoritilor administraiei publice; d) relaii de control, determinate de delegare (deci nu relaii de control consecin a subordonrii ierarhice sau funcionale); e) relaii de prestri servicii (cu pondere n raporturile cu cetenii).

3.1. Relaiile dintre autoritatea de vrf a administraiei celelalte autoriti ale administraiei publice

publice i

Aceste relaii sunt extrem de variate i complexe. Din multitudinea de posibiliti de grupare identificm: a) b) locale i primrii. c) Relaiile ntre autoritatea de vrf a administraiei publice si autoritile locale de specialitate ale administraiei publice Relaiile dintre autoritatea de vrf a administraiei publice i Relaiile dintre autoritatea de vrf al administraiei publice i ministere sau alte organe de specialitate ale administraiei publice centrale. autoritile locale ale administraiei publice cu competen general - consilii

35

3.2.

Relaiile dintre ministere i celelalte organe de specialitate ale

administraiei publice centrale i autoritile locale sau teritoriale ale administraiei publice n aceast categorie putem include: a) Relaii ntre ministere i celelalte organe de specialitate ale administraiei publice i autoritile locale ale administraiei publice cu competen general (consiliile locale). b) Relaii ntre ministere si celelalte organe de specialitate ale administraiei publice centrale i serviciile publice descentralizate ale acestora. 3.3. Relaiile dintre autoritile administraiei publice locale Relaiile dintre consiliul local i primari pot fi apreciate pornind de la observaia c primarii sunt autoriti executive i nu deliberative, ceea ce nseamn c dintr-un anumit punct de vedere ar exista o relaie de autoritate ntre consiliu i. primar (a se vedea i procedura validrii primarului, jurmnt etc.). In acelai timp, din punct de vedere al modului de formare, ambele autorit i sunt constituite prin votul direct al cetenilor, ceea ce confer, n egal msur, legitimitate, deosebirea dintre ele nefiind de natur juridic (ambele autoriti aparin administraiei publice). Am putea vorbi deci de existena, n primul rnd, a unor relaii de cooperare i de control prin delegare, att consiliul local avnd competene de control asupra primarului, ct i acesta, la rndul su, asupra consiliului local prin competene pe care le are n virtutea dublului su rol de autoritate local i, n acelai timp, agent al statului (controlul de legalitate i dreptul de a sesiza prefectul).

3.4. Relaiile cu instituiile publice care exercit puterea legislativ Analiza tipurilor de relaii la care particip autoritile administraiei publice implic precizarea unor aspecte n legtur cu raporturile dintre autoritile administraiei publice i cele care exercit puterea legislativ (Senat, i Camera Deputailor). a) Guvernul, ca autoritate public de vrf a puterii executive i-responsabil pentru conducerea general a administraiei publice, chemat s asigure realizarea politicii interne i externe a rii, coopereaz n ndeplinirea atribuiilor sale cu organismele interesate (art. 101 (2) din Constituie). Potrivit principiului separaiunii 36

puterilor statului,

reflectat n

Constituie

prin mecanismul

de

formare

funcionare a guvernului, nu se poate afirma ca ntre autorit ile publice care exercit puterea legislativ (senat i camera deputailor) i guvern ar exista relaii de subordonare, de autoritate ierarhic. Aceste relaii sunt, n primul rnd, de cooperare, aa cum am artat mai sus, dar i de control determinat de delegare expres prin Constituie, care atribuie parlamentului competena de a realiza controlul parlamentar (art. 110 din Constituie) i chiar, de a retrage ncrederea acordat guvernului prin adoptarea unei moiuni de cenzur n condiiile stabilite de Constituie, ceea ce poate duce la demiterea guvernului. b) Ministerele i celelalte organe de specialitate ale administraiei publice centrale stabilesc cu autoritile publice care exercit puterea legislativ (Senat i Camera Deputailor) relaii de cooperare sau de control prin delegare, nu numai indirect prin guvern, ci i n mod direct (art. 110 (1) din Constituie). c) Consiliile locale i primarii sunt autoriti ale administraiei publice locale prin care - potrivit prevederilor Constituiei - se realizeaz autonomia local la nivelul unitilor administrativ-teritoriale, iar, n aceast calitate, relaiile dintre ele i autoritile publice care exercit puterea legislativ sunt similare cu cele ale celorlalte autoriti ale administraiei publice. Caracterul de autorit i deliberative ale consiliilor locale nu schimb natura juridic a acestora, iar autonomia este pur administrativ, adic ea privete organizarea i funcionarea administraiei publice locale i gestionarea sub propria rspundere a intereselor pe care le reprezint (art. l, Legea nr. 215/2001). 3.5. Relaiile cu instituiile publice care exercit puterea judectoreasc ntre instituiile publice care exercit puterea judectoreasc se pot stabili relaii de cooperare, reprezentare sau de control. Astfel, pentru realizarea activitii de asigurare a legalitii, autoritile administraiei publice intr n relaii de cooperare cu autoritile judectoreti i cu ministerul public. Relaiile de control prin delegare se creeaz atunci cnd o autoritate a administraiei publice, de regul un minister sau alt organ central de specialitate al administraiei publice, controleaz o autoritate judectoreasc.

37

3.6. Relaiile cu organizaiile non-guvernamentale Acestea sunt relaii de cooperare (de cele mai multe ori formalizare, adic obligatorii, potrivit unor dispoziii legale) sau relaii de reprezentare. Astfel, autoritile administraiei publice sunt obligate s intre n relaii de cooperare cu fundaii pentru realizarea unor obiective legate de protecia muncii omaj, integrare social etc. In alte situaii, autorit ile administraiei publice au reprezentant n diferite organizaii nonguvernamentale, sau acestea au reprezentani pe lng autoritile administraiei publice. Acest sistem asigur o legtur permanent ntre cele dou categorii de organizaii.

3.7. Relaiile autoritilor administraiei publice cu cetenii Relaiile ce se stabilesc ntre autorit ile administraiei publice i ceteni pot fi: relaii de cooperare (colaborare), relaii de utilizare a serviciilor publice (deci, de prestaii din partea administraiei ctre ceteni) i relaii de autoritate (sau de subordonare a cetenilor fa de organele administraiei publice). a) Relaiile de cooperare direct (de colaborare) ntre autoritile administraiei publice i ceteni ocup rolul cel mai important, att din punct de vedere al ponderii, ct i al valorii coninutului lor. Aceste relaii subliniaz, n primul rnd, sprijinul pe care cet enii sunt chemai s l dea administraiei publice n vederea realizrii misiunii acesteia i, pe de alt parte, ele trebuie s reflecte existena unei legturi absolut necesare ntre administraia public i ceteni. b) Relaii determinate de prestarea de servicii ale administraiei publice ctre ceteni constituie al doilea tip de relaii ntre administraia public i ceteni. Administraia public are drept mobil organizarea unor servicii publice ntr-o gam variat i complex de probleme, servicii publice care s presteze activit i cetenilor. Acest aspect al atribuiilor de servire a populaiei este mai evident la autoritile administraiei publice locale, n special la municipii, orae, comune, dar i la serviciile descentralizate ale autoritilor administraiei publice centrale. Relaii dintre administraia public i ceteni pentru prestarea de servicii pot fi de dou tipuri: relaii ce se statornicesc n baza normelor de drept administrativ (regim juridic administrativ); relaii ce se statornicesc n baza normelor de drept civil (regim juridic civil). 38

c) Relaii de autoritate administraiei publice).

(de subordonare a cetenilor fa de autoritile

Aceste relaii sunt determinate n mod evident de voina unilateral a autoritilor administraiei publice. Ele sunt impuse cetenilor nefiind necesar acceptul celor care sunt chemai s participe n aceste relaii.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV 1. Constana Popescu, Managementul serviciilor publice, Ed. UVT, Trgovite, 2009 2. Armenia Androniceanu, Management public, Ed. Universitar, Bucereti, 2004

TEST DE AUTOEVALUARE 1. Care sunt principalele tipuri de relaii care se stabilesc ntre serviciile publice?

39

TEM DE REFLECIE Reflectai asupra tipurilor de relaii care se stabilesc ntre autoritile administraiei publice i ceteni. MODELE DE NTREBRI ntrebrile vor fi tip gril, cu cel puin un rspuns fiecare ntrebare. 1. Care din urmtoarele tipuri de relaii apar ntre componentele sistemului public: a. relaii de coordonare; b. relaii de cooperare; c. relaii de antrenare; d. relaii de autoritate; e. relaii de reprezentare; f. relaii de stat major; g. relaii de control; h. relaii de prestri servicii.

2. Printre urmtoarele tipuri de relaii sunt i relaii care se stabilesc ntre autoritile administraiei publice i ceteni: a. relaii de reprezentare; b. relaii de autoritate; c. relaii de control; d. relaii de cooperare.

3. Relaiile cu organizaiile non - guvernamentale sunt: a. relaii de control; b. relaii de cooperare; c. relaii de autoritate; d. relaii de reprezentare.

RSPUNSURI LA NTREBRI 1. b, d, e, g, h. 2. b, d. 3. b, d.

40

CAPITOLUL IV AGENII ECONOMICI PRESTATORI DE SERVICII PUBLICE

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

Cuprins Obiectiv general Obiective operaionale Timpul necesar studiului capitolului Dezvoltarea temei Bibliografie selectiv Tem de reflecie Modele de teste Rspunsuri i comentarii la teste

Cuprins presteaz Categorii de ageni economici i serviciile pe care acetia le ntreprinderea public, noiuni generale

Obiectiv general: Dobndirea de cunotine privind tipurile de ageni economici dup criteriul instituional i caracteristicile i funciile ntreprinderii publice. Obiective operaionale: nsuirea modului de determinare a caracteristicilor i a tipului de agent economic care se poate nfiina i funciona n domeniul public.

= 3 ore

41

CAPITOLUL IV AGENII ECONOMICI PRESTATORI DE SERVICII PUBLICE 4.1. Categorii de ageni economici i serviciile pe care acetia le presteaz

F
Conceptul de agent economic

Persoanele fizice i persoanele juridice care dispun, controleaz sau utilizeaz factori de producie i particip la viaa economic a unei ri ndeplinesc roluri i au comportamente economice similare, sunt cunoscute sub denumirea de ageni economici. ntre agenii economici se creeaz fluxuri reale i fluxuri monetare (fiecare flux real este dublat de un flux monetar). Cea mai important grupare a agenilor economici care evideniaz fluxurile reale i monetare este cea dup criteriul instituional. Potrivit acestui criteriu agenii economici sunt: 1. Societile nonfinanciare (ntreprinderile, firmele)

Sectorul instituional al societilor nonfinanciare grupeaz unitile a cror Resursele lor principale provin, n cea mai mare parte, din vnzarea Societile private care se caracterizeaz prin faptul c tot capitalul

Tipurile deageni funcie principal este producia de bunuri i de servicii comerciale (de pia). economici

produciei lor pe pia, n funcie de natura relaiilor de proprietate distingem: a) aparine unor persoane private. Din punct de vedere al statutului juridic, societile private pot fi: societi cu rspundere limitat, societi pe aciuni, societi n comandit simpl, societi n comand pe aciuni, societi n nume colectiv, societi cooperatiste. b) Societile i regiile autonome din sectorul public. 2. Menajele (gospodriile) Menajul este o entitate care cuprinde una sau mai multe persoane care ocup aceeai reedin principal. Funcia principal a menajelor const n consumul final al bunurilor i serviciilor; menajele pot, de asemenea, s produc bunuri i servicii, atunci cnd ele au calitatea de ntreprinztori individuali. 3. Administraiile publice Administraiile publice au dou funcii principale: 42

a) producia de servicii noncomerciale destinate colectivitii: b) redistribuirea. Resursele lor provin, n principal, din prelevrile obligatorii (impozite i cotizaii sociale). Administraiile publice regrupeaz trei sub-sectoare: a) administraiile publice centrale: statul i anumite organisme ataate acestuia; b) colectivitile locale (comune, judee), precum i diverse administrrii locale (comuniti urbane, birouri de ajutor social, camere de comer i industrie etc.); c) organismele de securitate social, a cror funcie esenial este redistribuirea: ele percep cotizaiile sociale i le redistribuie apoi menajelor sub form de prestaii sociale. 4. Administraiile private (organizaii neguveranamentale, nonprofit) Termenul de administraii private reunete instituii cum ar fi: sindicatele, asociaiile, ligile, fundaiile etc. Administraiile private au ca funcie principal producerea de servicii noncomerciale destinate unor grupuri specifice de menaje sau vnzarea de servicii comerciale, dar fr scop lucrativ, adic fr profit". Majoritatea resurselor lor provin din contribuiile voluntare ale membrilor administraiilor private respective. 5. Instituiile financiare au ca funcie principal finanarea economiei, concretizat n trei activiti principale: colectarea, transformarea i repartizarea disponibilitilor financiare: intermedierea financiar ntre agenii economici care doresc s i plaseze transformarea economiilor plasate pe termen scurt n credite pe termen circulaia i crearea de mijloace de plat. economiile i cei care doresc s mprumute fonduri; mediu sau lung; Resursele instituiilor financiare provin, n principal, din economiile colectate sau din mprumuturile contractate pe pieele de capital, precum i moneda pe care ele o creeaz.

43

6. asigur.

Societile de asigurare au ca funcie asigurarea, adic garantarea unor

pli (indemnizaii) n cazul realizrii unor riscuri la care sunt expui cei care se Resursele acestor societi provin din primele prevzute n contractele subscrise de ctre cei care se asigura, din cotizaii voluntare (n czui mutualelor), precum i din dobnzile aduse de ctre plasamente (fondurile plasate). 7. Strintatea, exteriorul sau restul lumii'' - Ageni nonrezideni Restul lumii" regrupeaz ansamblul agenilor nonrezideni care fac, operaii de orice natur cu agenii rezideni pe teritoriul economic naional. Agenii economici efectueaz o gam larg de operaii care pot fi grupate, n funcie de specificul lor, n urmtoarele categorii: operaii de repartiie; operaii financiare.

F
ntreprinderea public

4.2. ntreprinderea public, noiuni generale Noiunea general a unitii economice prestatoare de servicii publice i/sau productoare de bunuri publice este NTREPRINDEREA PUBLIC. Ea este unitatea cu personalitate juridic care nu este constituit exclusiv pe baza capitalului privat i care se raporteaz la autoritatea statului. Personalul ntreprinderilor este compus din salariai supui dreptului muncii. Activitatea ntreprinderii (relaiile cu furnizorii, clienii, terii, participrile n cadrul altor societi romneti sau strine) se exercit conform prevederilor dreptului comercial i eventual conform normelor de drept civil. Regimul financiar iese n ntregime de sub tutela regulilor contabilit ii publice: ntreprinderea nu are buget, ci stri de previziune; rezultatele gestiunii sunt nregistrate n bilanul contabil anual; procedeele de finanare fac apel la tehnicile de credit comercial.

F
Caracterul public al ntreprinderilor

Caracterul public al ntreprinderilor. Acesta antreneaz anumite excepii n aplicarea dreptului privat: 1) 2) Anumii conductori sunt numii i revocai prin decizie administrativ. ntreprinderii i pot fi atribuite prerogative de putere public 44

3) 4) 5)

ntreprinderea public este supus, pe de alt parte, unor reguli care-i Problema proprietii asupra bunurilor ntreprinderii nu se pune n ntreprinderea public este supus unor numeroase controale

limiteaz libertatea de aciune. aceeai termeni ca n cazul ntreprinderii private administrative i financiare. 4.2.1. Clasificarea ntreprinderilor publice A. Dup gradul de implicare n gestionarea serviciilor publice distingem:

Clasificarea ntreprinderilor ntreprinderi care nu asigur gestionarea unui serviciu public. publice B. Dup regimul juridic al ntreprinderii distingem dou tipuri de

ntreprinderi publice derivate: naionale); instituia public. Dup 1990 n Romnia s-au impus urmtoarele tipuri de ntreprinderi publice: B.1. Regiile autonome Prin HG 597/1992 au fost trecute sub autoritatea consiliilor locale regiile autonome i societile comerciale cu capital integral de stat, care presteaz servicii publice de interes local. Regiile autonome au personalitatea juridic i, ca atare, funcioneaz pe baz de gestiune economic i autonomie financiar, dar sub autoritatea consiliilor locale. Aceast particularitate determin o serie de consecine juridice pe care orice consiliu local ar trebui s le aib n vedere, i anume: Prin actul de nfiinare se va stabili denumirea, sediul, obiectul de Patrimoniul, trebuie apreciat c bunurile domeniului public nu sunt activitatea (potrivit legii) i patrimoniul regiei; alienabile i, ca atare, trebuie evideniate separat de bunurile proprietate proprie. n cazul n care regiile autonome se reorganizeaz n societi comerciale, aceste bunuri din domeniul public NU pot constitui aport la capitalul social; societatea anonim de drept privat (bnci i companii de asigurri, ntreprinderi naionalizate, ntreprinderi constituite n societi de stat sau societi

45

Regiile autonome particip la circuitul civil ca subiect de drepturi i

obligaii, dei se afl sub autoritatea consiliilor locale. Trebuie precizat ns c, n ceea ce privete capacitatea de folosin a regiei autonome, aceasta este limitat prin actul de nfiinare care a stabilit scopul activitii. n legtur cu capacitatea de exerciiu, menionm c regia autonom are aptitudinile de a-i exercita drepturile i de a-i asuma obligaii prin acte juridice proprii; B2. Societile comerciale (pe aciuni S.A sau societi cu rspundere limitat S.R.L. ). Particularitile societilor comerciale: acestuia); Se aprob statutul de organizare i funcionare a societii comerciale; Capacitatea de folosin a societii comerciale este circumscris Consiliul de administraie este numit de ctre autoritatea administraiei Scopul principal al societ ii comerciale prestatoare de servicii nu este Se nfiineaz prin hotrri ale consiliilor locale (n care se precizeaz: forma juridic, denumirea, sediul principal, capitalul social subscris, structura

obiectului de activitate aprobat; publice care a nfiinat societatea comercial; obinerea de profit ci dezvoltarea calitii i cantitii serviciilor prestate cetenilor. B3. Instituiile publice dispun de patrimoniu propriu, au buget, pot ncheia contracte n nume propriu. Caracteristici: Instituia public este persoan juridic; Instituia public dispune de patrimoniu propriu; i asum gestiunea unui serviciu public.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV 1. Constana Popescu, Managementul serviciilor publice, Ed. UVT, Trgovite, 2009 2. Armenia Androniceanu, Management public, Ed. Universitar, Bucereti, 2004 46

TEST DE AUTOEVALUARE 1. Care sunt principalele tipuri de ageni economici dup criteriul instituional?

TEM DE REFLECIE Reflectai asupra caracteristicilor i funciilor ntreprinderii publice din Romnia.

MODELE DE NTREBRI ntrebrile vor fi tip gril, cu cel puin un rspuns fiecare ntrebare. 1. Artai care din variantele de mai jos reprezint funcii ale instituiei publice: a) cercetare-dezvoltare, producie, comercial, financiar-contabil; de personal. 47

b) producie, comercial, financiar, contabil, de personal, controlevaluare. planificare; c) cercetare-dezvoltare, producie, planificare, motivare, comercial, financiar - contabil; d) comercial, producie, de personal, programare, organizare, antrenare; 2. O ntreprindere public se deosebete de una privat prin aceea c este: a. proprietatea unei singure persoane; b. nerentabil; c. profitabil; d. proprietatea mai multor acionari; e. proprietatea statului.

RSPUNSURI LA NTREBRI 1. a. 2. e.

48

CAPITOLUL V SISTEMUL ORGANIZATORIC AL MANAGEMENTULUI SERVICIILOR PUBLICE


1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Cuprins Obiectiv general Obiective operaionale Timpul necesar studiului capitolului Dezvoltarea temei Bibliografie selectiv Tem de reflecie Modele de teste Rspunsuri i comentarii la teste

Cuprins Noiunea de organizare in managementul serviciilor publice. Criterii si forme Structura organizatoric. Concept. Componente. Tipuri Componentele structurii organizatorice ale sistemului administrativ Documentele organizatorice sunt: Principii care trebuie respectate la elaborarea sau perfecionarea unei structuri organizatorice Delegarea i descentralizarea Structuri specifice activitilor din administraia publica

Obiectiv general: Dobndirea de cunotine privind conceptul de structur organizatoric, componentele acesteia, principalele tipuri de structuri specifice administraiei publice. Obiective operaionale: nsuirea modului de determinare a tipului de structur organizatoric din administrarea public.

= 3 ore

49

CAPITOLUL V SISTEMUL ORGANIZATORIC AL MANAGEMENTULUI SERVICIILOR PUBLICE Administraia economico-social si publica are se constituie valenele ca subsistem deci al se sistemului, organizeaz

toate

acestuia,

conform normelor managementului general. 5.1 Noiunea de organizare in managementul serviciilor publice. Criterii si forme Organizarea in managementul serviciilor publice reprezint ansamblul de procese prin care elementele sale componente se delimiteaz in raport cu competentele fiecruia si cu relaiile pe care le au in interiorul si in afara sistemului. Originea termenului "organizare" este din limba latina prin cuvntul, "organum" care se refera la o unitate morfologica din corpul unei fiine vii, ce ndeplinete una sau mai multe funcii1, termen preluat de limba franceza, care i-a dat o semnificaie metodica referitoare la desfurarea eficienta a unei activiti. Activitatea de organizare mbrac mai multe forme in raport cu criteriul de analiz (figura 5.1), astfel: 1) In funcie de nivelul la care se desfoar procesul organizatoric se disting: a. Organizarea sistemului public b. Organizarea unui domeniu din cadrul acestui sistem c. Organizarea unei instituii publice ca ntreg d. Organizarea unor compartimente din cadrul instituiei publice 2) In funcie de obiectul organizrii proceselor: a. Organizarea structurii care se refera la modul de reprezentare si dispunere a elementelor sistemului administrativ, ca ansamblu de instituii;

F
Organizarea poate fi:

Oroveanu M. - Organizare si metode in administraia de stat, Editura Stiinific si Enciclopedic, Bucureti, 1978.

50

b. Organizarea proceselor care consta in stabilirea competentelor i responsabilitilor fiecrei componente din cadrul sistemului, ca si a relaiilor dintre persoane si compartimente, administraie si persoanele din afara acesteia, in scopul desfurrii unor procese eficiente, precum si a satisfacerii nevoilor sociale. CRITERII DE ORGANIZARE

Nivelul procesului organizatoric

Obiectul organizrii procesului

1. Organizarea sistemului organizatoric

1. Organizarea structurii organizatoric

1. Organizarea procesului organizatoric

2. Organizarea unui domeniu 3. Organizarea unui instituii

3. Organizarea unui compartiment Fig. 5.1 - Criterii si forme de organizare Rezult ca organizarea in sistemul public are ca scop crearea,

condiiilor necesare ndeplinirii atribuiilor (sarcinilor) care revin instituiilor i funcionarilor din cadrul acestui sistem. Eficienta organizrii sistemului public se apreciaz dup rezultatul activitilor economice prestate in cadrul acestui sistem. 51

Dimensiunea si complexitatea organizrii depind de nivelul la care se face analiza in instituia publica respectiva. 5.2 Structura organizatoric. Concept. Componente. Tipuri Structura propuse. Instituiile publice au o structura proprie, cu un anumit numr de compartimente in care se desfoar activit i specifice, in funcie de obiectivele pe care le are de ndeplinit fiecare component. Structura administraiei publice difer de la un stat la altul, iar in cadrul fiecrui stat, de la o etapa de dezvoltare la alta, in raport cu influentele naionale, istorice si tradiionale, in scopul realizrii obiectivelor pe care le au de indeplinit. Un rol deosebit revine factorului politic., ntruct, puterea legislativa si partidele de guvernmnt sunt cele care stabilesc obiectivele administraiei in raport cu interesele economice, politice si sociale, pe care trebuie sa le ndeplineasc. Toate aceste influente duc la apariia unor deosebiri marcante intre diferitele sisteme administrative interesele grupurilor sociale. Din cele de mai sus rezulta ca administraia publica poate apar interesul unor grupuri economice, sociale si politice restrnse, caz in care administraia publica promoveaz interesele publice generale ale societ ii in ansamblul sau, avnd un caracter democratic. O structura eficienta a administraiei publice trebuie sa asigure att evitarea supradimensionrii aparatului administrativ care duce la activit i paralele, rezolvri greoaie cu cheltuieli bugetare mari, inutile si ineficiente, cat si a subdimensionarii, ceea ce conduce la aglomerarea funcionarilor cu sarcini. Structura organizatoric public poate fi abordat sub trei forme (fig.5.2.): structura de decizie si ierarhic-functional aciune in cadrul care asigura, in principal, unitatea in, sistemului administraiei publice determinate, in principal, de organizatoric reprezint configuraia intern si relaiile care se stabilesc intre componentele acesteia n scopul realizrii obiectivelor

F
Conceptul de structur organizatoric

raport cu varietatea domeniilor de activitate;

52

structura teritoriala, determinata de componentele sistemului, administartiv in unit i teritoriale distincte; structura de tip mixt, care mbina cele doua tipuri de structuri.

F
Tipuri de structur organizatoric

Tipuri de structur

Ierarhic funcional

Mixt

Teritorial

Figura 5.2. Tipuri de structuri din administraia public 5.2.1 Structura ierarhic - funcionala Organizarea ierarhic-functionala a administraiei publice (de stat) presupune stabilirea unor niveluri ierarhice pe categorii de instituii in funcie de domeniul in care i desfoar activitatea respectivele instituii' publice, ceea ce presupune: crearea unor instituii cu competenta generala etc.; existenta unor diferene ntre instituii in ceea ce privete volumul si natura atribuiilor in raport publice, astfel: - guvernul are atribuii specifice in domenii de importanta naionala, cum ar fi relaiile externe, aprarea naionala, telecomunicaiile etc; primriile nu au dect competente reduse sau nici o competenta intr-un anumit numr de domenii de activitate de importanta deosebita; existenta unor organe de specialitate subordonate acestor instituii, care-si desfoar activitatea numai in anumite domenii, cum ar fi: ministerele specialitate, ageniile, comisiile, organisme locale de inspectorate, comitete, circumscripii etc.); de specialitate (direcii, cu rolul acesteia in cadrul sistemului administraiei care i desfoar activitatea, principial, in toate sferele vieii sociale, cum ar fi guvernul, primriile

53

existenta unor organisme de specialitate de ramura, cum ar fi: Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Justiiei etc., precum si organisme de domeniu care sunt competente sa rezolve probleme comune tuturor ramurilor, Ministerul Finanelor Publice; ministerele sunt subordonate guvernului, iar instituiile locale de specialitate instituiilor locale cu competenta materiala generala. de exemplu, Ministerul Muncii Solidaritii Sociale Politice i Familiei, Proteciei Sociale i

F
Structura teritorial

5.2.2 Structura teritoriala Un competenta. Structura teritoriala este formata din: instituii centrale sau naionale, care au competente teritorial generale, deci isi pot exercita competenta pe intreg teritoriul tarii (guvernul, ministerele s fie organe centrale); instituii locale, care au competente teritoriale limitate la teritoriul unde i desfoar activitatea. In Romnia, unit ile administrativ teritoriale sunt de mai multe categorii: comunale, ierarhizarea oreneti, teritoriala si judeene, cu municipale la care si ale Municipiului Specific de este Bucureti. Competentele acestor uniti administrativ-teritoriala difer in raport cu nivelul funcioneaz. este faptul ca organul/ instituia situata pe un nivel ierarhic superior nu poate anula actele celor situate la un nivel ierarhic inferior, avnd numai dreptul meninerea, modificarea sau anularea actului pus in discuie suspendare a executrii unui anumit act. Singurul care are mputernicire sa decid organul cu competenta generala de pe acelai nivel. Cu alte cuvinte, organele, centrale ale administraiei de stat ar putea rezolva si problemele colectivit ii locale, ceea ce presupune o activitate complexa. Sistemul de management al administraiei publice trebuie descentralizat si orientat asupra realit ilor existente la nivel local, care se pot adapta rapid la schimbrile care se produc in mediul unitilor administrativ-teritoriale. In realitate, nu teritoriul determina structura administraiei, 54 asemenea tip de structura presupune organizarea sistemului administrativ in raport cu teritoriul pe care isi desfoar activitatea si i exercita

ci interesele zonale care reprezint fundamentul sistemului de obiective al instituiilor publice. 5.3 Componentele structurii organizatorice ale sistemului administrativ In afara relaiilor organizatorice exista anumite componente structurale specifice, cum ar fi postul, funcia, compartimentul, nivelul ierarhic i ponderea ierarhic. 1. Postul reprezint ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitilor desemnate pe anumite perioade de timp, ce revin unor funcionari permaneni numii si/sau alei. Postul reprezint elementul de baza ala structurii organizatorice are urmtoarele componente: a) fundamental b) obiectivul postului prin care se asigura ndeplinirea obiectivului al oricrui sistem, satisfacerea intereselor generale si si

F
Componentele structurii organizatorice

fundamentale ale cetenilor; sarcinile (atribuiile) reprezint procese de munc care pot fi simple sau pr i ale unor procese de munc complexe. Realizarea obiectivului postului se efectueaz prin intermediul sarcinilor; c) responsabilitatea - rspunderea ce revine funcionarului public pentru competena organizaional care exprima limitele in cadrul crora ndeplinirea sarcinilor ce revin postului pe care l ocup; funcionarul public titular de post, are dreptul de a aciona in vederea realizrii obiectivelor individuale. Competenta confer titularului postului un anumit grad de autoritate formala, care la rndul sau, este de doua tipuri de competenta: ierarhic, exercitata asupra funcionarilor publici implicai in procesele executive, concretizata in programe de aciuni sau decizii administrative care trebuie executate intr-o anumita perioada de timp; activiti. e) competenta profesional - condiie de baza pentru realizarea sarcinilor ce revin titularului de post, ca si pentru recunoaterea meritelor celorlali la realizarea obiectivelor instituiei publice respective; 55 si contribuiei funcional, materializata in proceduri, metodologii, proiecte de acte normative, care indica modul in care funcionalul, public trebuie sa execute diferite

2. Funcia este factorul de generalizare a unor posturi, asemntoare din punctul de vedere al ariei de cuprindere a autoritii si responsabilitii. In funcie de natura competentelor, responsabilit ilor si sarcinilor ce revin fiecrui post, funciile publice pot fi: public; funcii de execuie, care implica anumite competente, sarcini si necesare pentru este format executarea din deciziilor administrative, persoanelor care responsabiliti funcii de conducere, care dein o pondere ridicata a competentelor, sarcinilor si responsabilitilor pentru exercitarea atribuiilor managementului

emise de titularii funciilor de conducere.

3. Compartimentul

ansamblul

desfoar activiti relativ omogene, specializate pentru un anumit tip de activitate, ca si ansamblul de metode si tehnici adecvate, situate ntr-un anumit spaiu si subordonate nemijlocit unui conductor. In funcie de modul in care contribuie la realizarea interesului public general, compartimentele se impart in doua categorii: compartimente operaionale, care contribuie la realizarea efectiva a unui serviciu public si/ sau executarea prevederilor legilor necesare ndeplinirii sistemului de obiective; compartimente administrative respective. funcionale, care contribuie la stabilirea obiectivelor proprii, reieite din cunoaterea realit ilor concrete din unit ile

4. Nivelul ierarhic reprezint ansamblul componentelor structurii orizontale, situate la aceeai distanta ierarhica fata de managementul de vrf al administraiei publice. Factorii care influeneaz numrul de niveluri ierarhice intr-un sistem administrativ sunt: proporional dimensiunea instituiei publice; diversitatea si complexitatea activit ilor desfurate; competenta numrul funcionarilor publici, care influeneaz invers nivelurilor ierarhice intr-un sistem administrativ.

In Romnia, numrul de niveluri ierarhice din administraia publica nu difer foarte mult de la o instituie la alta. 5. Ponderea nemijlocit de ierarhica reprezint numrul persoanelor conduse un conductor, (ales sau permanent). Dimensiunea ponderii ierarhice 56

este influenat de numrul de niveluri ierarhice cu care se afla in raport invers proporional, de complexitatea activitii subordonailor etc. 5.4. Documentele organizatorice sunt: 1) Regulamentul de organizare i funcionare (ROF). 2) Organigrama. 3) Fia postului. 4) Descrierea funciei. 1) ) Regulamentul de organizare i funcionare (ROF) cuprinde urmtoarele capitole: a) caracteristicile tipologice ale instituiei; b) sistemul de conducere n care sunt prezentate caracteristicile constructive i funcionale ale acestuia ( respectiv ale celor 4 subsisteme ale sistemului de conducere: decizional, informaional, organizatoric, metodologic); c) managementul de nivel superior sunt prezentate atribuiile i responsabilitile pe care le au att organismele participative (AGA, Consiliul de Administraie i Comitetul de Direcie) i sarcinile, responsabilitile i competenele directorului general i ale celor executivi; d) managementul de nivel mediu i inferior, sunt prezentate atribuiile fiecrui compartiment, diagrama de relaii, pentru fiecare conductor sunt prezentate sarcinile, responsabilit ile i competenele; e) dispoziii finale n acest capitol sunt menionate data cnd a fost aprobat i cnd a intrat n vigoare ROF i rspunderile pe care le au conductorii dar i executanii n ceea ce privete respectarea sau nerespectarea ROF. 2) Organigrama este reprezentarea grafic a structurii organizato-rice. Cea mai rspndit este organigrama piramidal ordonat de sus n jos. Organigrama mai poate fi circular, n form de steag, Lobstein, (landa), cu citire de la stngadreapta. Dup aria de cuprindere organigrama poate fi: - general; - parial. Organigrama are un dublu rol: rol pasiv de vizualizare a structurii organizatorice, rol activ reprezint un instrument de analiz. 57

F
Documentele organizatorice

3) Fia postului cuprinde cerinele postului i descrierea postului. n prima parte, cerinele postului, se trec: denumirea compartimentului din care face parte postul, cerinele postului, relaiile pe care le are postul cu alte posturi sau compartimente. Descrierea postului cuprinde: obiectivul de activitate (individual), sarcinile sau atribuiile, responsabilitile, limitele de competen. 4) Descrierea funciei. n prima parte a acestui document sunt menionate elementele de identificare a funciei, denumirea funciei, compartimentul din care face parte, nivelul ierarhic pe care este situat funcia, ponderea ierarhic (dac este funcie de conducere), cerine pentru ocuparea funciei, relaiile organizatorice generate de funcie. Partea a doua a documentului o reprezint descrierea funciei: obiectivul funciei, sarcini (atribuii), responsabiliti, limite de competen.

F
Principii care trebuiesc respectate

5.5. Principii care trebuie respectate la elaborarea sau perfecionarea unei structuri organizatorice 1.Supremaia obiectivelor cerina const n faptul c fiecare subdiviziune organizatoric din instituie trebuie s-i desfoare activitatea n direcia realizrii obiectivelor fundamentale. 2. Principiul unitii de decizie i aciune cerina const n faptul c fiecare titular de post (de conducere, de execuie) precum i fiecare compartiment, trebuie s fie subordonarea unui singur ef. 3. Principiul apropierii conducerii de execuie: reducerea la strictul necesar a numrului de niveluri ierarhice (un numr ct mai redusde niveluri ierahice). 4. Principiul interdependenei minime: potrivit acestui principiu trebuie s se reduc la minimum paraleismele i dependeele ce pot s apar ntre posturi. 5. Permanena conducerii: fiecare post de conducere trebuie prevzut cu o persoan care-l poate nlocui n orice moment pe conductor. 6. Economia de comunicaii. Cerina const n stabilirea compartimentelor structurale astfel nct s se reduc la minim informaiile necesare realizrii obiectivelor. 7. Alctuirea de colective intercompartimentale. Cerin: soluionarea unor probleme complexe care necesit cunotine din mai multe domenii.

58

8. Concordana care trebuie s existe ntre cerinele postului i caracteristicile titularului 9. Flexibilitatea structurii: structura organizatoric trebuie s reflecte permanent obiectivele firmei, situaia resurselor, condiiilor de munc i trebuie s se adapteze permanent la cerinele i exigenele mediului. 10. Varianta optim const n elaborarea structurii organizatorice n mai multe variante i alegerea celei care ofer avantaje maxime. 11. Definirea armonizat a posturilor i a funciilor: ntre sarcinile, responsabilitile i competenele stabilite fiecrui post i funcie ce exprim caracteristicile generale ale grupei de posturi trebuie s existe o concordan deplin. 12. Reprezentarea grafic: exprimarea structurii organizaiei cu ajutorul organigramei. 13. Eficiena structurii: permanenta msurare, comparare a cheltuielilor ocazionate de elementele structurii cu efectele economice pe care le genereaz. 14. Principiul situativ. 5.6. Delegarea i descentralizarea Funcionalitatea interdisciplinare. structurii organizaiei crete cu ajutorul delegrii, descentralizrii i prin constituirea de colective intercompartimentale sau

F
Delegarea

Delegarea reprezint un raport personal ntre un conductor i un subordonat al su, raport n baza cruia conductorul transfer subordonatului ce parte din atribuiile sale (fixndu-i rezultate pe care ar trebui s le obin i lsndu-i o anumit libertate de aciune). Factorii care influeneaz delegarea: - nivelul de pregtire al conductorului - nivelul de pregtire i experiena subordonatului; - dimensiunea instituiei; - complexitatea activitilor; - sistemul de control existent n unitatea respectiv; - etc. Descentralizarea reprezint generalizarea delegrii n modul de luare a deciziilor fie numai ntr-un anumit domeniu de activitate, fie n institu ie, 59 n

F
Descentralizarea

ansamblul su. Ea constituie procedeul prin care competenele decizionale sunt coborte spre nivelurile inferioare ale organizaiei. Descentralizarea structurii depinde de o serie de factori: - nivelul de competen al personalului (de execuie); - mrimea instituie; - complexitatea activit ii ntreprinderii; - reeaua de comunicaii. provin din mai multe compartimente ale instituiei care pot fi de specializri diferite. Colectivele intercompartimen Aceste colective constituindu-se pe baza unei decizii de conducere, funcioneaz tale temporar i se constituie cu scopul de a rezolva anumite probleme deosebite, fie pentru elaborarea unor proiecte complexe etc. Pentru ca aceste colective s-i desfoare activitatea n mod eficient trebuiesc luate n calcul urmtoarele cerine: - s fie desemnat un ef al colectivului (responsabil de colectiv); - s se stabileasc sarcinile, responsabilitile, i limitele de competen pentru fiecare membru al colectivului; - s se stabilileasc un program de lucru. Constituirea de colective intercompartimentale membrii acestor colective

F
Structuri specifice

5.7 Structuri specifice activitilor din administraia publica Potrivit criteriului competentei teritoriale, sistemul administra iei publice este format din doua grupe: A - Autoriti si organe ale administraiei publice centrale, la nivel naional, formata din: parlament - camera deputailor - senat preedinie guvern instituiile juridice ministere alte instituii si servicii organizate la nivel central consilii comunale si oreneti consilii judeene 60

B - Autoriti ale administraiei publice locale

prefectura primrie alte instituii si servicii publice organizate la nivel local

5.7.1 Organizarea administraiei publice la nivel naional

F
Parlamentul

A - Parlamentul - autoritatea legislativa care potrivit Constituiei, Romniei este organul reprezentativ suprem, unica putere legiuitoare a tarii. Parlamentul este format din Camera Deputailor si Senat, fiecare avnd, funcii bine determinate, numrul deputailor si senatorilor fiind stabilit prin legea electorala, proporional cu populaia cu drept de vot a tarii. Fiecare camera isi are un regulament propriu de organizare si funcionare, isi alege un birou permanent pe durata fiecrei sesiuni care poate fi revocat naintea expirrii mandatului, iar cei doi preedini pe toata durata mandatului. Activitatea Fiecare comune. Birourile permanente si comisiile parlamentare se alc tuiesc in funcie de configuraia politica a fiecrei camere. Parlamentul, prin legi organice, organizeaz si funcionarea Guvernului Romniei, a Consiliului Superior al Magistraturii, a instanelor judectoreti, Ministerului Public si Curii de Conturi. Deci, se poate aprecia ca in Romnia parlamentul desfoar activiti variate si are cel mai ridicat nivel de autoritate publica dup preedinie si numai preedintele tarii ii poate dizolva din diferite motive. In specifice, activitilor funcionarilor administraiei autonomia locala. 61 desfurarea implicndu-se activit ii in si sale, parlamentul resurselor activit ilor generala inclusiv a utilizeaz necesare necesare tehnici pentru, dimensionarea orientarea desfurrii camera parlamentului isi constituie se desfoar in plen sau in de grupuri ancheta parlamentare, organizata conform regulamentului fiec ruia din cele doua camere. comisii permanente, comisii si comisii speciale pe activit i care coopereaz intre ele prin intermediul comisiilor

administrative publici, locale si

realizarea obiectivelor propuse. De asemenea, Parlamentul reglementeaz statutul organizarea teritoriale, nvmntului, general privind regimul

Parlamentul dispune si de un Consiliu Legislativ, organ consultativ de specialitate care avizeaz proiectele de acte normative pentru sistematizarea, unificarea si conducerea ntregii legislaturi, si tine, in acelai timp, evidenta oficiala a legislaturii. B - Sistemul de autoriti si organe ale puterii executive Autoritatea Obiectivul executiva al funcioneaz instituii potrivit este principiului optimizarea separrii organizrii puterilor in stat alturi de autorit ile puterii legislative si judectoreti. principal acestor procesului de aplicare a legilor si actelor normative, obiectiv care se, realizeaz prin intermediul unor servicii publice, deci are drepturi ce revin puterii publice. Cu alte cuvinte, autoritile executive nu exercita doar funcii, ci au si atribuii care le confer competente in baza crora isi impun servicii pentru satisfacerea intereselor generale ale ntregii societ i sau numai a unei anumite colectiviti. Autoritile si organele care asigura exercitarea autoritii executive formeaz un sistem compus din mai multe subsisteme intre care exista relaii specifice determinate de concepiile si voina politica dominanta, ca si de natura activitii pe care o presteaz. Acest sistem al autoritii executive include: preedinia, guvernul, ministerele si alte organe de specialitate sau autoriti administrative constituite la nivel naional care aparin administraiei publice centrale.

F
Instituia preedintelui

B.1. Instituia Preedintelui Romniei s-a constituit in Romnia prin Decretul Lege nr. 92/ 1990 si are urmtoarele funcii: de reprezentare a statului roman in exteriorul tarii; de garantare a independentei naionale, unitii si integrit ii, de control asupra respectrii Constituiei si autoritilor publice.

teritoriale a tarii; Pentru realizarea acestei funcii sunt organizate conform legisla iei n vigoare structuri ale aparatului de lucru ce aparin instituiei prezideniale, (fig. 5.3).

62

Instituia Prezidenial a Romniei

Cabinetul preedintelui Directorul General

Secretariatul General

Departamentul de Analiz Politic

Direcia de Protocol ef de Protocol cu rang de ambasador

Direcia de Documentare i Informare Director

Director

ef de cabinet

ef de cabinet

Direcia Acte Prezideniale Director

Grupul de analiz i Investiii Director

Direcia Economic i Administrativ Director

Relaii cu publicul Director

ef departament Director

Direcia pentru Politic extern

Direcia pentru Politic Intern

Direcia pentru tiina, nvmnt, Cultur

Direcia pentru Probleme Militare i Ordine Public Fig. 5.3.

Direcia Juridic

Direcia de Pres

Purttorul de cuvnt

De menionat ca, in cadrul fiecrei componente a Departamentului de Analiza Politice sunt organizate direciile de specialitate, conduse de consilieri. O meniune aparte trebuie fcuta pentru Direcia de Documentare i Informare condusa de un director si ale crei atribuii, organizare si, funcionare se stabilesc printr-un regulament aprobat de Preedintele Romniei. Numirea si eliberarea din funcie a consilierilor prezideniali si a personalului cu funcii de conducere se face de ctre Preedintele Romniei. Preedinia are personalitate juridica, iar pentru organizarea securit ii sale funcioneaz in subordinea Preedintelui o Unitate Speciala de Paza si Control. B.2. Guvernul Romniei este puterea executiva, care este organizata si funcioneaz conform Constituiei Romniei art. 101-104. Organizarea interna si atribuiile acestuia sunt detaliate in Legea 37/ 1990 si hotrri guvernamentale specifice fiecrei legislaturi. 63

F
Guvernul Romniei

Potrivit

Constituiei,

Guvernul

Romniei

se

compune

din

Prim

Ministru, minitrii si ali membrii stabilii prin lege organica, specifica fiecrei legislaturi si are un Birou Executiv. Prim-ministrul coordoneaz nemijlocit anumite departamente de,

F
Prim-ministrul

specialitate (fig. 5.4) subordonate Guvernului. PRIM MINISTRU

Administraia Naional a Rezervelor de Stat

Agenia Naional pentru Resursele Minerale

Administraia Naional a Rezervelor de Stat

Institutul Naional de Studii i Cercetri Statistice

Administraia Naional de Controlul a Exportului

Administraia Naional pentru Restructurare

Figura 5.4. Principalele instituii publice subordonate Prim - Ministrului Prim - Ministrul are i un aparat administrativ la nivel naional propriu (fig. 5.5). PRIM MINISTRU

Cabinetul Primului Ministru

Grupul Consilierilor de Stat

Corpul de Control al Primului Ministru

Cabinetul Primului Ministru

Departamen-tul pentru Integrare European

Oficiul pentru Relaii cu Patronatul i Sindicatele

Figura 5.5. Aparatul de lucru al Prim - Ministrului In structura guvernului este organizat si funcioneaz Secretariatul General care coordoneaz Consiliul pentru Minorit i naionale si Oficiul pentru Protecia Consumatorului, ca si Departamentul pentru Administraia Publica Locala care asigura legtura intre ministere si componentele Administraiei 64 Centrale si

Locale.

In

cadrul statului,

acestui

departament funcioneaz Regia Autonoma a Stat care gestioneaz intreg desfurrii activitii

Administraiei Patrimoniului Protocolului de patrimoniul

asigura resursele necesare

principalelor instituii ale administraiei publice centrale.

F
Ministerele

B.3. Ministerele sunt autoriti ale administraiei publice centrale, organe de specialitate necesare realizrii programului guvernamental. In funcie de specificul activitii sunt grupate in trei categorii: ministere cu activitate economica; ministere cu activitate socio-culturala si tiinifica; ministere cu activitate politico-administrativa. Aceste ministere, indiferent de tipul activit ii pe care o desfoar, au o structura organizatorica asemntoare (fig. 6.6), toate fiind conduse de un ministru, membru al guvernului si care rspunde in fata acestuia pentru activitatea desfurata. Pe lng ministru funcioneaz uri organ consultativ numit colegiu, a crui competenta este stabilita prin ordin al ministrului. Minister Ministru

Departament A

Departament B

Departament X

Direcii generale

Direcii generale

Direcii generale

Direcii

Direcii

Direcii

Direcii

Servicii

Birouri

Secii

Oficii

Figura 5.6 Organizarea Servicii Birouri Secii structural Oficii a unui minister Trebuie menionate urmtoarele aspecte:

65

departamente,

structura direcii

organizatorica generale,

unui si

minister birouri

este

formala

din care

servicii

specializate

au rol funcional; departamentul se organizeaz pentru coordonare ei unor subramuri direcia generala este organizata pentru coordonarea unui domeniu de activitate cu specific apropriat si este condus de un secretar de stat; distinct sau sector de activitate cu problematici si obiective comune de activitate si este condusa de un director general; direcia se poate organiza fie in structura direc iei generale, fie n structura unui departament si are ca atribuii coordonarea numai a unei activit i specifice structurii in care este integrat si este condusa de un director; activiti serviciile si/ sau birourile se organizeaz pentru, realizarea unor omogene sau complementare care impun o conducere

unitara de ctre un ef de secie, birou sau oficiu. Personalul ministerelor se compun din func ionari publici alei sau, funcionari publici permaneni. O meniune aparte trebuie fcuta pentru ministerele cu activitate politicoadministrativa din care fac parte: a) Ministerul Administraiei i Internelor care este organizat si funcioneaz potrivit, Legii nr. 40/ decembrie 1990 si realizeaz aplicarea dispoziiilor legale privind ordinea publica, drepturile si libert ile fundamentale ale cet enilor, avutului public si privat, precum si prevenirea si descoperirea infraciunilor. Din structura Ministerului de Interne fac parte: Politia Trupele de jandarmi Trupele de pompieri Unitile de paapoarte Controlul trecerii frontierei si evidenta str inilor Arhivele statului are o structura organizatorica proprie, pe

Ministerul de Interne

departamente, comandamente de arma, direcii generale etc., in cadrul su

66

funcionnd

si anumite

consilii (tehnico-economice,

de nzestrare,

ale

nvmntului militar etc.). b) Ministerul Aprrii Naionale care este organizat si funcioneaz potrivit Legii nr. 41/ decembrie 1990. Are ca principale atribuii organizarea, conducerea si coordonarea activitilor de aprare a tarii, structura sa organizatorica fiind aprobata de ctre guvern. Este condus de un ministru, persoana civila, ajutat de un Consiliu Superior al Armatei cu rol de organ consultativ. Structura organizatorica se prezint in principal astfel; Marele Stat Major Departamente si direcii de specialitate Comandamente, inspectorate, secii si birouri

c) Ministerul Afacerilor Externe, organizat prin hotrrea guvernului nr. 814/ 28 decembrie 1992, organ de specialitate al administraiei publice naionale, care: guvernare; asigura coordonarea activitilor externe desfurate de autoritile administraiei publice care angajeaz statul; subvenioneaz instituiile nonguvernamentale de profil. Ministerului Afacerilor Externe este asigurata de un asigura realizarea politicii externe a tarii conform programului de

Conducerea

ministru care are in subordine secretari de stat pe diferite departamente specifice (geografice, culturale, de presa, finane si comunicaii etc.) care la rndul sau conduc direcii si servicii. d) Ministerul Justiiei, organizat prin hot rrea guvernului nr. 813/ 28 decembrie 1992 ca organ de specialitate al administraiei publice naionale(centrale), si are ca principal obiectiv organizarea administrrii, justiiei, executrii pedepselor penale, precum si a ministerului public. Conducerea Ministerului Justiiei se asigura de ctre un ministru ajutaj de ctre un colegiu consultativ. In tribunale specializate. sistemul judeene, Ministerului judectorii, Justiiei notariate funcioneaz de stat, Curtea si de apel, precum instituii

67

B.4. Alte autoriti ale administraiei publice naionale (centrale) sunt create de guvern sau ministere pentru ndeplinirea programului de guvernare intr-un anumit domeniu. Aceste autoriti au un inalt grad de specializare, constituirea lor fiind fcuta prin actul de dispoziii in subordinea cruia funcioneaz cu avizul Curii de Conturi. Aceste autoriti poarta denumirea de secretariate, subsecretariate, oficii, agenii, comitete, institute. C. Curtea Constituionala si Consiliul Superior al Magistraturii reprezint autoritatea juridica a statului. Astfel: > Curtea Constituionala este formata din 9 judectori numii printr-un mandat de 9 ani astfel: 3 de ctre camera Deputailor, 3 de Senat si 3 de ctre Preedinte, care conform legii organice proprii, o treime se nnoiesc din 3 in 3 ani; Curtea Constituionala ia decizii obligatorii cu putere minima pentru viitor; > Consiliul Superior al Magistraturii este format din magistrai alei pe o durata de 4 al ani de ctre Parlament, lucrrile in edina comuna de a Camerei Deputailor si Senatului; acest consiliu ndepline te rolul de conciliu de disciplina judectorilor, cnd sunt prezidate Preedintele Curii Supreme de Justiie. 5.7.2 Autoriti ale administraiei publice locale Conform criteriului competentei teritoriale, autorit ile administraiei publice locale au atribuii specifice si se executa pe un anumit teritoriu Administraia publica locala se realizeaz prin: A. Consiliile locale si oreneti prin intermediul crora se asigura autonomia locala si descentralizarea serviciilor publice. Aceste consilii se constituie pe baza sistemului de alegere, prin vot direct, de ctre si din rndul cetenilor teritoriala cu drept Scopul de vot crerii domiciliai in acestor unitatea este administrativ rezolvarea respectiva. consilii

F
Consiile locale

problemelor publice din comune si orae, colectivit i administrativ-teritoriale cu particulariti istorice, economice, politice si administrative si care sunt constituite prin legturi tradiionale si cu un anumit grad de dezvoltare economica si edilitara.

68

Comuna si oraul, din punct de vedere administrativ, sunt uniti de baza care B. obiectiv judeean, au personalitate judeene consilii juridica, sunt este patrimoniu prin propriu vot si autonomie dispun la de nivel financiara si juridica.

F
Consiliile judeene

Consiliile al acestor

alese

indirect, publice acestora.

capacitate juridica si au autonomie financiara si disciplinara. Principalul asigurarea si serviciilor prin armonizarea intereselor satisfacerea Consiliul

judeean reprezint: - autoritatea aleasa formata din consilieri alei; - autoritatea administrativa cu funcii limitate la gestionarea intereselor publice; autoritatea deliberativa care adopta hotrri prin vot. Consiliul judeean ndeplinete deci funcii de organizare, conducere, control, administraie si previziune.

F
Primriile

C. Primriile - instituii ale administraiei publice locale prin care se realizeaz autonomia locala (ora, comuna), ca si descentralizarea serviciilor publice. Primarul este ales prin vot direct de ctre cetenii cu drept de vot cu domiciliul in unitatea administrativ-teritoriala respectiva, si are obliga ia legala de a rezolva problemele locale si de a asigura aducerea la ndeplinire consiliului comunal sau orenesc. Conform legislaiei in vigoare, primarul are atribuii pe care le executa in calitate de agent al statului, in baza unui mandat legal. D. Reprezentani ai autoritilor centrale care funcioneaz n uniti administrativ-teritoriale - prefecturi - au scopul de a proteja interesele de ordin general, pe de o parte, si pentru a asigura descentralizarea serviciilor publice, pe de alta parte. Aceti reprezentani sunt: Prefectul - reprezentantul guvernului in unitatea administrativteritoriala respectiva; este numit in funcie de ctre guvern, fiind ajutat de subprefect pentru ndeplinirea sarcinilor formulate de executiv; organizate Servicii publice la nivel ale ministerelor si alte organe local, pe reunii centrale sunt in comisia administrativ principiul descentralizrii a hot rrilor

serviciilor publice. Conductorii acestor servicii sunt 69

administrativa servicii au

aflata

in

subordinea preedintelui, ca si a prefectului. Aceste apa, de canalizare, de

atribuii specifice locale, cum ar fi: servicii de

pstrare a cureniei, de gospodrire locala etc. E. Instituiile si serviciile publice organizate la nivel local au ca scop satisfacerea unor interese ale colectivit ii locale si sunt formate din instituii specifice: regii autonome si societi comerciale. Intre autorit ile administraiei publice naionale si cele locale exist strnse interdependente, de a cror funcionare depinde eficienta managementului public la oricare nivel.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV 1. Constana Popescu, Managementul serviciilor publice, Ed. UVT, Trgovite, 2009 2. Armenia Androniceanu, Management public, Ed. Universitar, Bucereti, 2004

TEST DE AUTOEVALUARE 1. Care sunt componentele structurii organizatorice? 2. Care sunt principiile de proiectare i reproiectare a structurii (dac sunt respectate cerinele lor n instituia n care v desfurai activitatea)?

70

TEM DE REFLECIE Reflectai asupra tipurilor de structuri organizatorice ntlnite n administraia public. MODELE DE NTREBRI ntrebrile vor fi tip gril, cu cel puin un rspuns fiecare ntrebare. 1. Postul, compartimentul i ponderea ierarhic sunt componente ale structurii organizatorice a serviciilor publice. Ce alte subdiviziuni organizatorice cunoatei din cele prezentate n continuare: a) sarcinile, atribuiile, obiectivele individuale; b) funcia, nivelul ierarhic, relaiile organizatorice; c) funcia, funciunile i activitile; d) funcia, nivelul ierarhic, atribuiile; e) sarcinile, funcia, obiectivele individuale. 2. Care din elementele prezentate mai jos sunt documente organizatorice: a) Graficul PERT; b) organigrama; c) descrierea func iei. d) fia postului; e) drumul critic; f) ROF 3. Regulamentul de organizare i funcionare (ROF), organigrama, descrierea funciei i fia postului sunt componente ale: a) sistemului informaional; b) sistemului organizatoric; c) sistemul decizional; d) structuri organizatorice; e) ale nici uneia din cele prezentate mai sus. RSPUNSURI LA NTREBRI 1. b. 2. b, c, d, f. 3. e. 71

CAPITOLUL VI SISTEMUL INFORMAIONAL AL MANAGEMENTULUI PUBLIC

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

Cuprins Obiectiv general Obiective operaionale Timpul necesar studiului capitolului Dezvoltarea temei Bibliografie selectiv Tem de reflecie Modele de teste Rspunsuri i comentarii la teste

Cuprins Concept, elemente componente Componentele sistemului informaional Funciile sistemului informaional Deficienele S.I. Principiile sistemului informaional Tendine in sistemul informaional

Obiectiv general: Dobndirea de cunotine privind conceptul de sistem informaional, componentele i funciile acestuia, precum i deficienele sistemului informaional. Obiective operaionale: nsuirea modului de determinare al circuitelor i fluxurilor informaionale, precum i identificarea deficienelor sistemului informaional (distorsiunea, filtrajul, redundana, suprancrcarea canalelor informaionale).

= 3 ore

72

CAPITOLUL VI SISTEMUL INFORMAIONAL AL MANAGEMENTULUI PUBLIC

F
Conceptul de sistem informaional

6.1 Concept, elemente componente Sistemul informaional al managementului serviciilor (administraiei) publice cuprinde ansamblul de date, informaii coninute in documente, circuite informaionale, fluxuri informaionale si mijloace de tratare a informaiilor implicate in procesul de fundamentare a deciziilor elaborate in domeniul serviciilor publice si care, prin coninutul lor, conduc la satisfacerea necesitailor generale ale populaiei. Principalele componente ale sistemului informaional al managementului serviciilor publice sunt: datele primare de analiza; informaiile care circula ntre diferitele componente ale sistemului organizatoric, inclusiv mijloacele de tratare a acestuia; proceduri informaionale specifice; circuitele informaionale stabilite ntre elementele componente ale sistemului organizatoric; fluxurile informaionale n raport cu relaiile stabilite intre componentele sistemului administraiei publice; mijloacele de prelucrare a informaiilor. Elementele componente ale sistemului . administraiei publice au calitatea att de emitor, cat si de beneficiar de informaii in raport cu funciile care revin fiecrei structuri a acestui sistem. Astfel: Preedintele Romniei, conform prerogativelor stabilite prin

F
Componentele sistemului informaional

Constituie, este cel care emite decrete, publicate in Monitorul Oficial al Romniei, acte cu caracter aplicativ i normativ. De asemenea, preedintele transmite mesaje ctre Camera deputailor si Senat, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra unei probleme politice sau fata de o anumita lege nainte de a o promulga. Deci, intre Preedinte si Parlament apare un flux informaional, deoarece Parlamentul are obligaia de a lua in consideraie si discuie mesajele prezideniale. Preedintele este si beneficiar al unor informaii, att din partea Parlamentului, cat si din partea populaiei. 73

a) b)

Parlamentul

adopta

legi,

hotrri

si

moiuni,

si

primete

informaii din partea Guvernului si a populaiei. Legile adoptate de Parlament pot fi: Legi constituionale, date pentru revizuirea Constituiei; Legi organice, de reglementare, privitoare la: sistemul electoral,

organizarea si funcionarea partidelor politice; organizarea si desfurarea referendumului; organizarea guvernului; regimul strii de asediu si de urgenta; infraciunile, pedepsele si regimul execut rii acestora, amnistia, sau graierea colectiva etc,; c) Legi ordinare, cu caracter economic, organizatoric, civil si penal. Guvernul Romniei adopta si emite hotrri pentru

organizarea executrii legilor, precum si ordonane simple sau de urgen, toate in limitele si condiiile legii. Ministerele emit ordine si instruciuni necesare realizrii atribuiilor specifice fiecruia.

F
Componentele sistemului informaional

6.2 Componentele sistemului informaional 1. Data constituie o descriere (exprimat n form convenional) a unui fenomen, fapt, eveniment , aciune care poate fi din interiorul sau din afara instituiei. Data este constituit dintr-un grup de simboluri, este nregistrat pe suport material i poate fi prelucrat manual, mecanic, electronic sau combinat. 2. Informaia reprezint acea dat care aduce un plus de cunoatere i servete la luarea deciziilor. Informaia este componenta fundamental a sistemului informaional. In cadrul sistemului administraiei publice circula o multitudine de, informaii, care pot fi clasificate in funcie de mai multe criterii: a)Dup modul de exprimare, informaiile pot fi: orale - expuse prin viu grai; scrise- consemnate pe hrtie sau diferii supori magnetici; audio-vizuale- cu ajutorul aparaturii speciale, calculatoare si terminale. b) Dup modul de prelucrare, informaiile pot fi: primare emise direct, fr sa sufere prelucrri informa-ionale anterioare, care circula, in principiu, la nivelul administraiei publice locale;

74

intermediare - aflate in diferite faze de prelucrare i care circula att la nivelul administraiei publice centrale, cat si a celei locale; finale - care au suferit un anumit numr de prelucrri si se regsesc n decrete, hotrri, ordonane si legi. c) Dup modul de vehiculare, informaiile pot fi: descendente - care se transmit de la nivelul administraiei centrale ctre cele locale, sub forma de decizii, instruciuni, legi, decrete si ordonane; ascendente - care se transmit de la nivelul administraiei publice locale, ctre cea central sub forma de rapoarte privind gradul de realizare al obiectivelor precizate in diferite acte normative; orizontale - care se publice. d) Dup destinaie, informaiile pot fi: interne - care circula in interiorul administraiei publice, fie centrale, fie locale; externe - care circula in afara componentelor acestui sistem. e) Dup obligativitatea respectrii, de ctre beneficiarul informaiilor, acestea sunt: imperative - emise de ctre Presedentie, Parlament si Guvern; nonimperative - cu caracter informativ si care circula n cadru sistemului organizatoric al administraiei publice. f) Dup natura proceselor la care se refera informaiile, acestea pot fi: financiare, comerciale, culturale, turistice si sportive, pentru cercetare-dezvoltare, nvmnt, asistenta sociala etc. g) Dup modul de evidenta, informaiile pot fi: de evidenta curenta - care reflecta anumite situaii existente la un moment dat; statistice - care reflecta sintetic modul de realizare a principalele obiective si activiti economice. Utilizarea informaiilor in procesul de elaborare a actelor normative ca si de transmitere a acestora ctre administraia locala parcurge un circuit si/sau un flux informaional. 3. Circuitul informaional indica traiectoria drumului pe care o parcurge informaia de la emitent la beneficiar; \ transmit intre personale ncadrate in diferite compartimente situate la acelai nivel al sistemului managementului administraiei

75

Cost

Dimensiune FLUXUL SI CIRCUITUL INFORMAIONAL

Fiabilitate

Grad de ncrcare

Vitez de deplasare

Fig. 6.1 Caracteristicile fundamentale ale fluxului si/sau circuitului informaional Circuitul si/sau fluxul informaional are anumite caracteristici (fig. 6.1) determinate de dimensiunea, viteza de deplasare, fiabilitatea, costul si gradul de ncrcare a informaiei. Circuitele informaionale pot fi clasificate dup doua criterii, astfel: a) Dup direcia de vehiculare a informaiilor, caracteristicile emitentului si cele ale beneficiarului, circuitele informaionale pot fi: verticale - stabilite intre instituiile administraiei publice centrale si cele locale, intre care exista raporturi de subordonare; orizontale - stabilite intre posturi, compartimente si instituii situate pe acelai nivel ierarhic al sistemului administraiei publice; oblice - stabilite intre instituii ale administraiei publice situate la niveluri ierarhice diferite, intre care exista relaii de subordonare. b) Dup frecventa emiterii, circuitele informaionale pot fi: periodice - care au grad de repetabilitate la anumite intervale de timp (an/trimestru, semestru, luna) si care se regsesc in rapoarte si dri de seama statistice, solicitate de instituiile ierarhice din cadrul administraiei] publice; ocazionale - cu o frecventa aleatorie si care apar in interiorul sau in afara instituiilor administraiei publice.

76

4. Fluxul informaional

reflecta volumul informaional, cantitatea de

informaie care circula intre emitent si beneficiar. 5. Procedurile informaionale se refera la modalitile de culegere, nregistrare, transmitere si prelucrare a unor categorii de informaii, inclusiv a operaiunilor care trebuie efectuate in succesiunea lor, a suporilor pe care sunt depozitate informaiile si a mijloacelor de tratare a informaiilor. n cadrul managementului administraiei publice, documentarea are un rol deosebit. O documentare profunda si serioasa asupra problemelor care apar, a modului de rezolvare, constituie baza unui sistem informaional corect. 6. Mijloacele de prelucrare, tratare a informaiilor. Aceste mijloace de tratare a informaiilor pot fi: manuale - prin utilizarea unor instrumente clasice, cum ar fi ma ina de scris, maina de calcul etc.); mecanizate - prin folosirea unor minicalculatoare; automatizate - cnd se apeleaz la sisteme modeme de calcul, cum ar fi computere, terminale, reele de calculatoare. Aceste mijloace de tratare a informaiilor se folosesc pentru culegerea nregistrarea, prelucrarea si transmiterea informaiilor. 6.3 Funciile sistemului informaional Sistemul informaional in managementul serviciilor publice ndeplinete trei funcii de baz intre care exista strnse interdependente. Principalele funcii ale sistemului informaional din cadrul managementului administraiei publice sunt: a) Funcia decizional prin care sistemul informaional asigura toate elementele informaionale necesare fundament rii deciziilor. Decizia in administraia publica este rezultatul unui proces amplu de culegere, nregistrare, transmitere si preluare a informaiilor. Lipsa unor informaii corecte, clare si bine fundamentate duce la adoptarea unor decizii si acte normative ineficiente sau eronate. b) Funcia operaionala prin intermediul creia se fac operabile si inteligibile informaiile din actele administrative, cum ar fi: legi, decrete, hot rri guvernamentale, decizii etc., dar mai ales se explica modul de aplicare a acestora in domeniile de activitate la care se refera. 77

F
Funciile sistemului informaional

c) Funcia de documentare deoarece prin intermediul sistemului informaional personalul angajat poate dispune de informaiile necesare fundamentrii deciziilor care trebuie luate la orice nivel (central, - local sau compartimente ale acestora). Trebuie de la nceput menionat faptul c documentarea in cadrul sistemului administraiei publice are anumite par i determinate de documentele care se analizeaz. Aceste documente se pot clasifica in funcie de coninut, forma, data, limba utilizata etc. n general, documentele administrative publice se grupeaz in dou categorii: documente folosite curent i in mod exclusiv de funcionarii, publici; documente folosite rar si care rmn la dispoziia funcionarilor din compartimentul de documentare al fiecrei instituii publice. Documentarea din cadrul administraiei publice face parte si este integrata sistemului naional de documentare. 6.4. Deficienele S.I. Deficienele majore sunt: distorsiunea, filtrajul, redundana, suprancrcarea canalelor informaionale. Distorsiunea const n modificarea parial, ntmpltor a coninutului unei informaii modificate care se poate produce pe parcursul culegerii i a transmiterii informaiilor de la emitor la receptor. Filtrajul const n modificarea intenionat a coninutului unei informaii prin intervenia unor persoane care sunt interesate ca receptorul s primeasc un mesaj schimbat. Redundana reprezint pe de o parte existena unui numr mai mare de informaii dect sunt necesare pentru realizarea unui scop, iar pe de alt parte poate consta n nregistrarea, transmiterea i prelucrarea repetat a unor informaii. Suprancrcarea canalelor informaionale (de comunicaie) reprezint situaia n care volumul informaional (a canalelor de transmitere) depete capacitatea de transmitere a informaiilor.

F
Deficienele sistemului informaional

F
Principiile sistemului informaional

6.5 Principiile sistemului informaional Sistemul informaional din administraia publica funcioneaz si se fundamenteaz pe urmtoarele principii: 78

a) Principiul conceperii si restructurrii sistemului informaional potrivit cerinelor specifice managementului din fiecare instituie publica. b) organizarea Principiul structurala corelrii si cu strnse sistemul a sistemului din informaional instituiile cu, decizional publice

innd seama de faptul ca fiecare componenta a sistemului reprezint un emitent si nu beneficiar de informaie; de tipurile de relaii organizatorice care apar intre posturi, intre compartimente, intre instituii si/sau autoritate ale administraiei publice care participa la circuitele informaionale depinde imaginea reelei cu multe moduri de interferena. c) Principiul unitii metodologice de tratare a informaiilor constituie baza pentru asigurarea compatibilit ilor ca este intre necesara toate o componentele metodologie sistemului unitara de informaional. Rezulta

culegere si prelucrare a informaiilor, de tratare si prelucrare automata a datelor. Numai astfel sistemul informaional poate avea un plus elerigurozitate care sa permit funcionarea sa corecta. d) Principiul concentrrii asupra informaiilor eseniale, potrivit cruia informaiile trebuie transmise, ori de cate ori este posibil, selectiv si operativ pentru a contribui la fundamentarea unor decizii corecte si/sau la elaborarea unor acte administrative eseniale. e) Principiul asigurrii unui timp corespunztor de reacie al componentelor sistemului informaional al managementului administraiei publice, bazat pe premisa ca diversele procese de munca si de componente ale acestui sistem au anumite caracteristici temporale. De aceea timpul de culegere, vehiculare si prelucrare a informaiilor, precum si de fundamentarea documentelor administrative variaz de la o informaie la alta. f) Principiul asigurrii unui maxim de informaii finale dintr-un fond limitat, care necesita o valorificare si prelucrare eficienta. g) Principiul flexibilitii, a modului de adaptare continua a sistemului informaional din administraia publica la mediul extern. Acest principiu necesita o permanenta reacie a instituiilor din administraia public la tot ceea ce este nou, ca si adoptarea rapida a deciziilor oportune.

79

F
Tendine n sistemul informaional

6.6 Tendine in sistemul informaional n managementul administraiei publice, sistemul informaional nregistreaz doua tendine definitorii: a) Utilizarea prelucrrii automate a datelor, si mai ales a computerele n reea si renunarea la prelucrri empirice, faciliteaz accesul concomitent al mai multor utilizatori din diferite compartimente la categoriile de informaii de care are nevoie. Astfel, cibernetica administrativa si-a luat locul cuvenit, oferind diferiilor funcionari publici un set de metode si tehnici pentru prelucrarea rapida si eficienta a informaiei. Apariia informaticii administrative, care utilizata din ce in ce mai mult n practica, poate contribui la eficienta schimbului de informaii concretizate in transmiteri rapide, codificarea si decodificarea informaiilor programe de identificare a erorilor etc. b) Accentuarea caracterului previzional anticipativ al sistemului informaional al administraiei publice poate sa rspund rapid la nevoile viitoare ale membrilor societii, la satisfacerea nevoilor publice.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV 1. Constana Popescu, Managementul serviciilor publice, Ed. UVT, Trgovite, 2009 2. Armenia Androniceanu, Management public, Ed. Universitar, Bucereti, 2004

TEST DE AUTOEVALUARE 1. Care sunt componentele sistemului informaional?

80

TEST DE AUTOEVALUARE 2. Care sunt principalele deficiene ale sistemului informaional i n ce constau acestea?

TEM DE REFLECIE Reflectai asupra funciilor sistemului informaional din instituia dumneavoastr. MODELE DE NTREBRI ntrebrile vor fi tip gril, cu cel puin un rspuns fiecare ntrebare. 1. Data, circuitului informaional i procedura informaional sunt componente ale sistemului informaional al managementului serviciilor publice. Ce alte elemente din cele prezentate mai jos sunt componente ale sistemului informaional: a) postul; 81

b) funcia; c) mijloace de preluare a datelor; d) informaia; e) ponderea ierarhic; f)organigrama; g) fluxul informaional.

2. Sistemul informaional ndeplinete mai multe funcii n cadrul managementului public regsite printre elementele prezentate n continuare: a) funcia documentar (de documentare); b) funcia de prelucrare automat a informaiilor; c) funcia de informare a activitii firmei; d) funcia de vehiculare a informaiilor; e) funcia operaional; f) funcia decizional; 3. Filtrajul, ca deficien a sistemului informaional const n: a. modificarea neintenionat a coninutului informaiilor; b. modificarea intenionat a mesajului informaional, c. modificarea coninutului informaiei la solicitarea managerului de nivel superior; d. modificarea mesajului informaional prin transmiterea repetat a acelorai informaii

RSPUNSURI LA NTREBRI 1. c, d, g. 2. a, e, f. 3. b.

82

CAPITOLUL VII SISTEMUL DECIZIONAL AL MANAGEMENTULUI SERVICIILOR PUBLICE


1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Cuprins Obiectiv general Obiective operaionale Timpul necesar studiului capitolului Dezvoltarea temei Bibliografie selectiv Tem de reflecie Modele de teste Rspunsuri i comentarii la teste

Cuprins Elemente definitorii ale deciziei in administraia publica Tipuri de decizii administrative Participanii la deciziile date la diferitele niveluri ale administraiei Etapele procesului de fundamentare a deciziilor in sistemul serviciilor publice Abordri teoretico-pragmatice ale procesului de fundamentare a deciziilor in administraia publica

Obiectiv general: Dobndirea de cunotine privind sistemul decizional, componentele sale, rolul i importana deciziei administrative, precum i elementele definitorii ale acesteia. Obiective operaionale: nsuirea cunotinelor pentru luarea deciziei administrative n mod tiinific.

= 3 ore

83

CAPITOLUL VII SISTEMUL DECIZIONAL AL MANAGEMENTULUI SERVICIILOR PUBLICE Analiza elementelor specifice deciziei in administraia publica, att la, nivel central, cat si local, are un rol important n realizarea eficientei deciziilor care se iau. 7.1 Elemente definitorii ale deciziei in administraia publica

F
Decizia administrativ

Decizia administrativa este definita ca proces complex de alegere al unei variante decizionale din mai multe posibile in scopul realizrii unui obiectiv al sistemelor publice si care influeneaz activitatea sistemului, in ansamblul sau al unei persoane din cadrul acestui sistem, ca si al societii in general. Cu alte cuvinte, decizia administrativa, reprezint manifestarea voinei unui organ al administraiei de stat si const dintr-o opiune pentru realizarea unui anumit scop. O problema deosebita care apare este modul in care se prezint decizia administrativa in situaii complexe si instabile. Administraia publica nseamn, in fond, exercitarea puterii executive sub un regim al puterii politice. Deci este o activitate prin care autoritile publice asigura, folosind prerogativele puterii publice, satisfacerea interesului public. La nivel central, administraia publica este constituita de ansamblul autoritilor care formeaz puterea executiva. Decizia in administraia publica este luat insa de ctre puterea publica, potrivit voinei sale, urmnd propriile procedee si sub singura sa responsabilitate. Puterea publica este coloana vertebrala a deciziei administrative, instituiile publice fiind, de fapt, factori de decizie prin competentele pe care le au, cmpul de aciune si capacitatea lor organizaional2. Obiectivul aciunii administrative reprezint de fapt posibilitatea de realizarea a voinei politice a grupului social, aa cum este determinat de puterea politica. Voina politica a complexului social este formata din ansamblul micrii politice a societ ii prin intermediul instituiilor publice.

F
Particularitile deciziiei administrative
2

Decizia administrativ are anumite particularit i, si anume: este rezultatul activitii si colaborrii intre diferitele persoane din compartimentele structurii administrative;
Ghete Georgeta, Dobrescu Parlagi Anton, Managementul administraiei publice locale, Editura Economica, Bucureti, pag. 109

84

necesita un volum mare de munca; presupune derularea unui proces in mai multe etape; implic responsabilitatea titularilor de posturi sau funcii publice din administraie; este avizata de una sau mai multe persoane. Instituiile administraiei publice adopta deciziile in condiiile stabilite de lege, cu respectarea stricta a dispoziiilor legale. Eficienta si valoarea unei decizii administrative depinde de: modul de nelegere si rezolvare a problemei puse in discuie; realismul soluiei adoptate; oportunitatea soluiei; ndeplinirea la timp a aciunilor necesare in raport cu soluia la care s-a ajuns. Orice decizie in administraia publica trebuie sa ndeplineasc mai multe condiii: a) Sa fie fundamentat tiinific prin luarea in considerare a persoanele cu competenta decizionala din sistemul specifice vieii sociale. b) Sa fie realista, ceea ce presupune fundamentarea sa pe baza unei evaluri cat mai complete a situaiei puse in discuie, a coninutului naional, si/ sau teritorial unde se va aplica. c) Sa se ia n timp util si sa se adopte intr-un moment oportun, ceea ce, impune accelerarea ritmului schimbrilor si creterea complexitii situaiilor din unitatea administrativ-teritoriala unde se aplica. d) Sa se integreze in ansamblul deciziilor deja adoptate pentru realizarea obiectivelor instituiilor publice, prentmpinarea unor probleme dificile si diminuarea influentelor politicului i cele care se vor duce n viitor. e) Sa fie oportuna, adic sa contribuie pe deplin ia realizarea scopului, pentru care a fost emisa; oportunitatea deciziei administrative ridica problema competentei persoanei care o da si a celei care o adopta (la nivel central sau local). 85 intereselor cetenilor, prin studierea modalitilor concret istorice de manifestare; de aceea, public trebuie sa aib att cunotine si deprinderi manageriale, cat si capacitatea de nelegere a mecanismelor

f) S fie adoptat de persoana sau grupul de persoane care au mputernicire legal; g) Alegerea deciziei in administraia publica se face in raport cu mijloacele si instrumentele necesare pentru realizarea obiectivelor acesteia; amploarea unui asemenea proces decizional depinde, pe de o parte, de lipsa posibilitilor de a alege, ceea ce duce la imposibilitatea lurii unei decizii, si, pe de alta parte, de puterea arbitrara a alegerii in lipsa unor norme legale, care sa guverneze aciunea legislativa in administraia publica.

F
Fazele deciziei administrative

Decizia in administraia publica nu este statica, ci ntr-un proces continuu de micare format din doua faze, si anume: I. II. micarea inainte de a fi luat; impulsionarea realizrii acesteia dup ce a fost adoptata si cnd se

vd efectele sale. In prima faza micarea deciziei se descompune in doua categorii: micare interna, care se refera la ntregul proces de elaborare a deciziei; acest tip de micare interna depinde, pe de o parte, de tipul deciziei, care poate fi: integrala, secveniala, provizorie, pregtitoare si definitiva, iar, pe de alta parte, de timpul pentru care se adopta: pe termen scurt, pe termen mediu si pe termen lung. micare externa, atunci cnd se confrunta cu forele exterioare sistemului in nsui procesul de luare a deciziei.

F
Tipuri de decizii administrative

7.2 Tipuri de decizii administrative Specificul managementului in serviciile publice a impus si o clasificare a deciziilor din acest domeniu, in funcie de mai multe criterii: a) Dup situaia concreta la care se refera: decizii normative, cu caracter general care se regsesc in diferite acte normative specifice acestui domeniu, fiind rezultatul efortului comun al mai multor funcionari publici; decizii individuale, date in situaii curente de ctre funcionarii publici cu competente decizionale. b) Dup nivelul ierarhic la care se dau: 86

decizii la nivel superior, date de preedinte, parlament si guvern; decizii la nivel mediu, date de instituiile administraiei publice la nivel decizii la nivel inferior, date de instituiile si autoritile locale. decizii pe termen nelimitat, ce sunt fundamentate la nivel parlamentar decizii pe termen lung, fundamentate la nivel naional si local; decizii pe termen mediu, fundamentate la nivel guvernamental si local; decizii curente, fundamentate la toate nivelurile sistemului

mediu (corpul funcionarilor publici); c) Dup orizontul de timp la care se refera: si guvernamental sub forma de decrete, legi, ordonane ele urgenta etc.

administrativ si care se refera la orizonturi scurte de timp. d) Dup frecventa adoptrii pot fi: decizii periodice, adoptate de ctre organele administraiei de stat la decizii aleatorii, adoptate la intervale neregulate de timp, greu decizii unice, cu caracter excepional, nerepetabile intr-un viitor intervale regulate de timp; adaptabile la nivelul administraiei centrale de stat; apropiat si care se fundamenteaz la nivel central si local. e) Dup sfera de aciune a decidentului pot fi: decizii integrale (neavizate), adoptate la iniiativa decidentului fr acordul sau avizul conducerii de la nivelul ierarhic superior, respectiv al administraiei centrale; decizii avizate, a cror aprobare si adoptare sunt condiionate de acordul conducerii de la nivelul ierarhic superior. f) Dup numrul persoanelor care le fundamenteaz pot fi: decizii de grup, fundamentate la nivel central sau local de ctre un decizii individuale, fundamentate in special la. nivel local si elaborate grup de persoane din birouri, comisii sau consilii, ministere, guvern si parlament; de un funcionar public in scopul rezolvrii problemelor curente ale unui compartiment sau al ntregii instituii publice. g) Dup coninutul si modificrile pe care le aduc din punct de vedere juridic pot fi: 87

decizii generale, care se refera la diferitele reglementari ale unei

situaii generale pentru crearea unui cadru juridic corespunztor managementului din instituiile publice; decizii specifice, prin care se acorda atribuii unui funcionar public, necesare implicrii sale in realizarea obiectivelor compartimentului din care face parte sau chiar la nivelul instituiei publice in ansamblul su; decizii date in funcie de cererea de servicii, in beneficiul persoanelor decizii determinate de schimbrile produse in structura unei instituii particulare pentru acordarea de drepturi si facilitai la respectivele servicii; publice, pentru a conferi un anumit statut funcionarilor publici. h) In raport cu competenta decidentului pot fi: decizii executorii, fundamentate numai de autorit ile administrative care au un accentuat caracter practic; aceste decizii sunt date de primul, ministru, minitrii de stat, prefeci si primari, precum si de efii din diferite compartimente; decizii de administrare, cu caracter teoretic i care vizeaz procesul de management n general. i) Dup modul de cunoatere a mediului n care se va lua decizia: juridic. decizii luate n condiii de certitudine; decizii luate n condiii de incertitudine decizii luate n condiii de risc

Condiia hotrtoare pentru aplicarea unei decizii este fundamentarea sa

F
Participanii la decizii

7.3. Participanii la deciziile date la diferitele niveluri ale administraiei Decizia administrativ este rezultatul activit ii i colaborrii ntre mai multe persoane, fiecare cu rolul su n procesul de culegere a informaiei, analiz, fundamentare, alegere i adoptare. Procesul decizional n sistemul administraie publice presupune luarea n considerare a unor particulariti rezultate din specificul instituiilor publice din acest domeniu. Din acest punct de vedere, este necesar evidenierea a dou categorii de participani la fundamentarea i adoptarea deciziilor: (I) n funcie de modul de implicare al funcionarilor publici i (II) nivelul ierarhic la care se situeaz n structura sistemului administrativ. 88

(I) n funcie de modul de implicare n procesul decizional, se pot ntlni urmtorii participani: funcionari publici implicai direct; funcionari publici implicai indirect; ceteni consultani; specialiti implicai direct i indirect.

Primele dou categorii sunt cei care decid s-i asume direct rspunderea pentru decizia dat i adoptat. Cea de-a doua categorie sunt consultani, rspunderea lor fiind indirect prin intermediul avizelor i propunerilor fcute. (II) n funcie de nivelul ierarhic pe care se situeaz n structura administrativ: funcionari publici din administraia central, formai din conductori de instituii i compartimente care au drept de decizie i adoptare a respectivelor decizii la nivel naional; teritorial. Nivelul deciziei administrative se stabile te n funcie de responsabilitatea i de modul de formulare a deciziei. La nivel naional, responsabilitatea emiterii unei decizii revine ministrului, iar la nivel local, prefectului i primarului. La luarea deciziei in administraia publica participa grupuri de oameni situai pe niveluri diferite si cu atribuii, mijloace si instrumente variate de lucru. Aceste grupuri se compun din: oameni politici: parlamentari, minitrii, conductori din instituii conductori ai unor instituii publice sau societi (cu proprietate) corpul de funcionari publici din administraia centrala sau locala; cetenii la care se face apel pentru elaborarea unor anumite decizii. centrale de specialitate si consilieri locali; mixte, de interes general; funcionari publici din administraia local care iau decizii la nivel

Rolul acestor persoane n ceea ce privete luarea unor decizii in administraia publica este statuat intr-un cadru legal stabilit de Constituie, astfel: Parlamentul desemneaz scopurile de interes general si, in acela i timp, este o sursa de decizii administrative; 89

Guvernul

joaca

un

rol

important

in

elaborarea

deciziilor

administrative. De fapt, puterea executiva joaca un rol dublu in elaborarea deciziilor determinat de rolul ministrului ca om politic si, in acela i timp, conductor al unui minister. Ca om politic, ministrul trebuie sa-si fac cunoscute scopurile de interes general, iar in calitate de conductor trebuie sa elaboreze, dar si sa aplice decizia (fig. 7.1). Nivelul conduceri politice

Nivelul decizional din administraia central i local

Proiecte de decizii

Constituie Legi Norme Decizii

Nivelurile informaii, condeciziei cluzii privind administrative aplicarea


deciziei

Proiecte de decizii,

Legi Norme Decizii

Nivelul corpului funcionarului public Nivelul administraiei publice locale

Fig 7.1. Nivelurile deciziei administrative 7.4. Etapele procesului de fundamentare a deciziilor in sistemul

F
Etapele procesului de fundamentarea a deciziei administrative

serviciilor publice Procesul de fundamentare a deciziei in administraia publica este complex si parcurge opt etape distincte, astfel: 1. Iniierea deciziei, etapa care consta din crearea unui cadru care sa determine formularea unei decizii. Acest cadru, la rndul sau este format din iniiativele decizionale care aparin att emitentului, cat si unor factori exogeni, cum ar fi de exemplu deciziile care se iau pentru satisfacerea mai multor nevoi sociale. 2. Definirea obiectivului decizional si a mijloacelor de realizare a acestuia n funcie scop de este nevoia necesara sociala existenta la un moment dat; in acest in identificarea modalitilor si mijloacelor necesare

raport cu gradul de prioritate in rezolvarea urgenta a unor nevoi sociale, indiferent de 90

stadiul la care s-a ajuns in procesul de elaborare a unei decizii in administra ia publica. 3. Documentarea riguroasa in scopul formulrii unei decizii corecte, ceea ce presupune un proces atent, amplu si complex de culegere a unor informaii realiste, bazate pe realizrile concrete din domeniul respectiv; aceasta presupune alegerea celor mai eficiente mijloace pentru identificarea informaiilor si stabilirea corecta a obiectivului de ndeplinit. 4. Selectarea si analiza informailor culese, care trebuie corelate cu obiectivul decizional urmrit; se vor retine numai acele informaii care asigura realizarea unei eficiente maxime cu minimum de cheltuieli in condiiile satisfacerii complete a cerinei sociale generatoare a respectivei decizii. 5. Conturarea soluiilor si analiza alternativelor decizionale, ceea ce presupune utilizarea unor metode si tehnici specifice; conturarea unor soluii clare, bine formulate pentru realizarea problemei decizionale respective este o etapa deosebit de importanta in funcie de care se stabilesc si resursele materiale, umane, financiare si informaionale necesare realizrii procesului decizional respectiv. 6. Adoptarea deciziei este un proces complex si amplu care presupune, in primul rnd, alegerea variantei decizionale care corespunde ct mai bine scopului urmrit; mai nti sunt transmise la timp propunerile de alternative decizionale tuturor membrilor care participa la procesul de fundamentare a deciziei, propuneri care sunt analizate si eventual modificate; se trece apoi la deliberarea diferitelor variante n cadrul organelor de decizie, fiecare membru trebuind sa-si formuleze opinia in legtura cu propunerile fcute; pe baza confruntrii diferitelor propuneri se alege o varianta considerata optima care trebuie argumentata in funcie de nevoia sociala pentru care se ia decizia; in final, se adopta acea decizie care este considerata optima. 7. Urmrirea aplicrii si respectrii deciziei administrative de ctre persoane specializate sau de instituii publice care au funcia de control al sistemului administraiei publice la nivel central si local. Decizia adoptata devine obligatorie, neexecutarea sa implicnd aplicarea unor sanciuni prevzute de lege pentru cei vinovai. In ntreg procesul de urmrire a executrii deciziei se are in vedere oportunitatea acesteia, modul in care este executata, de ctre cine este adusa la

91

ndeplinire, controlul modului de ndeplinire pentru a se observa in ce msura corespunde scopului pentru care a fost data. 8. Formularea concluziilor rezultate prin aplicarea deciziei administrative deoarece pot apare modificri si chiar amendri ale acelor decizii care nu corespund scopului pentru care au fost date. Totodat se pot formula si concluzii care se refera la procedurile folosite pentru aplicarea deciziei, daca au fost sau nu corecte, daca au contribuit la realizarea scopului pentru care a fost adoptata respectiva decizie etc. 7.5. Abordri teoretico-pragmatice ale procesului de

fundamentare a deciziilor in administraia publica Procesul de fundamentare a deciziilor in administraia publica este complex si trebuie abordat, in opinia lui Rosenbloom, din trei perspective: managerial, politica si legislativa3.

F
Abordarea managerial

A. Abordarea manageriala consta din proiectarea unui sistem care sa ofere posibilitatea alegerii din mai multe alternative decizionale pe cea considerata oportuna, in condiiile in care funcionarii publici sunt informai si cunosc criteriile de selectare a respectivei variante decizionale. Un asemenea tip de abordare se concretizeaz prin: decizional; publice; autoritatea managerului in luarea deciziei oportune si derularea identificarea ierarhiei naionale in administraia publica in raport cu procesului decizional; calitile si competentele funcionarilor publici;
3

accentuarea pronunata a posibilitilor de raionalizare a procesului identificarea alternativelor decizionale cele mai eficiente din punct de atragerea in procesul decizional a funcionarilor publici care au formarea unei culturi organizaionale in sistemul administraiei

vedere economic; capacitate manageriala;

Rosenbloom D. H., Public Administration, Understanding Management, Politics and Law in the Public Sector, Randow House, New York, 1986, pag. 392

92

utilizarea deciziilor.

posibilitatea formalizrii procesului de fundamentare a deciziilor prin formelor standardizate in solicitarea informaiilor necesare si

in prezentarea deciziilor; alegerea unor decideni abili in selectarea alternativei decizionale; accentuarea rolului managerului in procesul de fundamentare a

Un asemenea tip de abordare este uneori limitata de cultura instituiei publice respective, cultura care se formeaz in fiecare organizaie din administraia publica cu influente politice semnificative. In literatura americana4 este prezentat un anumit model de abordare manageriala numit "acordul raional-comprehensiv de fundamentare a deciziilor", care are urmtoarele caracteristici mai relevante: obiectivul principal ii constituie obinerea eficientei maxime in elaborarea unui program eficient si raional; specializarea permanenta a funcionarilor publici; identificarea costului real de aplicare a deciziei; fundamentarea deciziilor in trei etape succesive, si anume: etapa I - n cadrul creia trebuie identificate si formulate circlaritate procesul decizional;

obiectivele politicii specifice managementului* administraiei publice care trebuie cunoscute si consemnate; - etapa a II-a - cnd, pe baza modalitilor de realizare a obiectivelor stabilite anterior, sunt formulate alternativele) decizionale in scopul anticip rii consecinelor aplicrii fiecreia, pentru ca in final sa se identifice modul de fundamentare a fiecrei decizii; - etapa a IlI-a - alegerea variantei decizionale oportune din cele posibile, in scopul maximizrii eficientei procesului decizional. Acest model are anumite avantaje, dar si dezavantaje, astfel: Avantaje
4

Dezavantaje

Lindblom Charles, The Science of Muddhing Throngh, Addministiative Administra'ion Reviaw. nr.___, Simon Herbert, Administrative Behavior___, Altshuler Alan and Thonias Hatman, The Politics of the Federal Bureaucrocy______

93

este amplu si ofer posibilitatea nu corespunde ntotdeauna cu modalitilor de realizare a obiectivelor; politica guvernamentala de fundamentare a deciziilor; necesita un timp mai mare de identificare a posibilitilor de realizare a deciziilor cele mai, eficiente; presupune costai ridicate, ca si specializarea funcionarilor publici din cadrul respectivei instituii. B. Abordarea politica numita si modelul creterii sau modelul dezvoltrii5, care ia in considerare influenta factorului politic asupra procesului decizional si pot fi din adesea administraia determinante publica. in obinerea O asemenea consensului in abordare aplicarea pornete de la premisa ca obiectivele politicii in acest domeniu suni: generale programelor administrative la orice nivel. Acest tip de abordare se bazeaz de altfel, pe consensul politic in formarea si derularea unor pachete de programe in funcie de costul pe care ii implica aplicarea acestora. Un asemenea tip de abordare se desfoar in trei etape: etapa I - cnd sunt definite obiectivele in raport cu posibilit ile reale ale, instituiei publice, ca si modalitile de realizare ale acestor obiective in funcie de obiectivul politicii din administraia publica; etapa a Il-a - considerata ca un test pentru ajungerea la un consens asupra politicii ca si si modalitilor pentru de implementare variantei a pachetelor de programe, identificarea decizionale oportune.

faciliteaz modalitile de identificare a variantei oportune; este benefic pentru funcionarul public, in sensul ca acesta poate sa-si foloseasc experiena si capacitatea manageriala.

F
Abordarea politic

Rezulta ca, in acest tip de abordare, eficienta si raionalitatea sunt nlocuite cu reprezentativitatea si responsabilitatea in alegerea variantei decizionale oportune, ca si a modului de realizare a acesteia; etapa a III-a - in care are loc fundamentarea deciziei acceptata ca optim.
5

Lindbloom Charles, The Science of Muffling Though, Amitzai Etzioni, "Mincd-Scaning: The Third Approoch so Decision makns, New York, 1992, pag. 362

94

Acest model are anumite limite, datorate urmtoarelor cauze: pluralismul, care genereaz formarea unor grupuri de interese, fiecare dorind sa aib influenta asupra unor instituii publice, ceea ce ngreuneaz procesul de coordonare a acestei instituii; modificrile in politica administrativa care pot duce la apariia unor ciclicitatea procesului electoral si, implicit, a politicii de fundamentare a consecine grave si neprevzute; deciziilor in administraia publica; ambiguitatea obiectivelor, care face ca funcionarii publici sa repete anumite procese nainte de derularea celor noi. Principalul avantaj al acestui model este dat de reprezentativitate, responsabilitate si obinerea consensului politic. C. Abordarea legislativa a procesului decizional, care implica

F
Abordarea legislativ

fundamentarea deciziei prin adjudecare, adic prin elaborarea unor reguli si proceduri formalizate pentru identificarea situaiilor, intereselor partidelor de la putere si din opoziie si corelarea intereselor politice cu legislaia in domeniu in scopul realizrii interesului naional. Adjudecarea este de doua tipuri: prospectiva, care implica modificri in serviciile oferite de companii retrospectiva, in cazul apariiei unor abateri de la regulile si legile din domeniul transportului, radioului si televiziunii; dup care se conduc organizaiile administraiei publice, dar mai ales in cazul in care se nregistreaz plngeri sau reclamaii mpotriva acestor instituii. Acest tip de abordare a deciziilor administrative presupune: interes; identificarea situaiilor ce apar la un moment dat; cunoaterea intereselor partidelor de la putere si din opoziie; adoptarea continua a cadrului legislativ la nevoile sociale generale etc. luarea in considerare a interesului public pe termen lung in scopul crerii cadrului legislativ care sa permit cunoaterea si satisfacerea respectivului

95

Principalele limite ale abordrii legislative a procesului decizional sunt determinate de: consumul de timp, limitarea numrului de participani din afara sistemului etc. Cele trei tipuri de abordri ale procesului decizional sunt specifice managementului public american, dar se regsesc si in multe tari membre ale U.E.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV 1. Constana Popescu, Managementul serviciilor publice, Ed. UVT, Trgovite, 2009 2. Armenia Androniceanu, Management public, Ed. Universitar, Bucereti, 2004

TEST DE AUTOEVALUARE 1. Care sunt cerinele ce trebuiesc respectate de decizia administrativ?

96

TEST DE AUTOEVALUARE 2. Care sunt etapele parcurse la fundamentarea deciziei administrative?

TEM DE REFLECIE Reflectai asupra modului de fundamentare a deciziei administrative ntr-o instituie public.

97

MODELE DE NTREBRI ntrebrile vor fi tip gril, cu cel puin un rspuns fiecare ntrebare. 1. Se d urmtoarea situaie: Consiliul de conducere ntrunit n edina din 10 Feb. a.c. hotrte numirea D-lui I.P. n funcia de director adjunct n locul domnului I.G., n vederea realizrii programului de restructurare. Numirea este valabil ncepnd cu 15 Feb. a.c. Rspunde: directorul general al instituiei, G.I. Artai dac decizia adoptat este complet (formulat corespunztor): a. nu, pentru c nu se evideniaz modalitatea de realizare a obiectivului; b. nu, pentru c nu este precizat decidentul; c. nu, pentru c nu precizeaz obiectivul decizional; d. da; e. nu, pentru c nu se precizeaz perioada de aplicare a deciziei. 2. Ce cuvnt (cuvinte) trebuie introdus (e) n locul liniei punctate din fraza: Adoptarea unei decizii de ctre persoana sau grupul de persoane ce au competena necesar exprim coninutul cerinei de raionalitate numit .. deciziei: a. oportunitate; b. fundamentare tiinific; c. mputernicirea; d. clar i concis; e. formularea corespunztoare.

RSPUNSURI LA NTREBRI 1. d. 2. c.

98

CAPITOLUL VIII METODE I TEHNICI SPECIFICE MANAGEMENTULUI ADMINISTRAIEI PUBLICE

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

Cuprins Obiectiv general Obiective operaionale Timpul necesar studiului capitolului Dezvoltarea temei Bibliografie selectiv Tem de reflecie Modele de teste Rspunsuri i comentarii la teste

Cuprins Metode de executare Metode de organizare i funcionare Metode de cercetare

Obiectiv general: Dobndirea de cunotine privind metodele i tehnicile de management utilizate n instituiile publice. Obiective operaionale: nsuirea modului de stabilire a metodei de management, cea mai eficient, ntr-o instituie public.

= 3 ore

99

CAPITOLUL VIII METODE I TEHNICI SPECIFICE MANAGEMENTULUI ADMINISTRAIEI PUBLICE

In domeniul managementului Metodele in de modaliti de

serviciilor publice apar o palet larg de

probleme care necesita utilizarea unor metode si tehnici adecvate. managementul administraiei publice reprezint un ansamblu realizare a obiectivelor instituiilor, specifice unui

domeniu, un instrument utilizat pentru realizarea acestor obiective, un mod organizat de gndire si aciune pentru obinerea unor efecte economice maxime cu eforturi minime. n funcie de modul de realizare a obiectivelor n literatura de specialitate 6 sau identificat trei grupe de metode (fig. 8.1), i anume: Metoda de executare Metoda de organizare si funcionare

F
Metodele de management

TIPURI DE METODE

METODE DE EXECUTARE Metoda constrngerii Metoda convingerii Metoda cointeresrii

METODE DE ORGANIZARE I FUNCIONARE Metode de organizare tiinific edina Conducerea eficient Valorificarea experienei n munc Structurarea eficient a programului funcionarilor publici

METODE DE CERCETARE Analiza diagnostic Simularea analizei Construirea diagramei cauz-efect Alte metode

Metoda de cercetare Figura 8.1.


6

Brezoianu D. tiina administraiei, Universitatea Bucureti, 1991, pag. 98.

100

F
Metode de executare

8.1. Metode de executare n sistemul serviciilor publice sunt aplicate metode, de executare specifice, aa cum sunt prezentate n fig. 9.1. a) Metoda constrngerii, aplicata in special in regimurile totalitare fiind un instrument de dominare de ctre o minoritate sociala a majorit i populaiei, lipsita de drepturi si care opune rezistenta tacita execut rii unor decizii. Metoda constrngerii este principala metoda de executare a deciziilor administrative ale statului totalitar, in general. Totui, aceasta metoda se aplica frecvent si in statele cu regimuri politice democratice, atunci cnd apar abateri de la normele si regulile specifice cadrului legislativ ce funcioneaz in instituiile publice, mai ales atunci cnd funcionarii publici nu au pregtirea necesar, nu vor sa aplice anumite decizii sau cnd anumi i ceteni nu respecta acest cadru normativ-legislativ. b) Metoda convingerii este folosita in tarile cu regim democratic unde statul apar si promoveaz interesele cet enilor si acioneaz pentru creterea bunstrii materiale si spirituale a societii. La aceste state deciziile date de administraia publica trebuie sa fie respectate si executate, de buna voie de funcionarii publici si membrii societ ii n propriul lor interes. In cazul neexecutarii acestor decizii se aplica metoda de constrngere si executare silita. Metoda convingerii presupune un proces de informare continua a cetenilor si funcionarilor publici implicai direct sau indirect in luarea sau executarea anumitor decizii, funcionari care sunt interesai de coninutul unor acte administrative. In aplicarea acestei metode un rol primordial revine mass-mediei scrise sau audiovizuale. c) Metoda cointeresrii este aplicata prin acordarea de recompense materiale unor funcionari publici care obin, realizri deosebite in domeniul lor de activitate. Aceasta metoda presupune elaborarea unui sistem de indicatori pentru sensibilizarea angajailor din instituiile publice, ca i pentru aplicarea unor mijloace coercitive pentru determinarea unor persoane s respecte deciziile din administraia public, n concordan cu prevederile cadrului normativ legislativ.

101

F
Metode de organizare i funcionare

8.2. Metode de organizare i funcionare n literatura de specialitate7 sunt cunoscute cinci metode si/sau instrumente de organizare a activit ii instituiilor din administraia public si anume: a) Metoda organizrii raionale a activitilor administrative prin care se identifica modul in care trebuie sa se desfoare aceste activiti, conform obiectivelor managementului administraiei publice la orice nivel. Aceast metod presupune, pe de o parte, conceperea unui plan de activiti orientat ctre realizarea obiectivelor sociale si detalierea activit ilor care s susin ndeplinirea misiunii sociale a fiecrei instituii, iar, pe de alt parte conceperea unor planuri generale de activitate pe ansamblul sistemului administraiei publice si a unor planuri detaliate pentru fiecare instituie publica, in scopul coordonrii ntregii activit i pentru realizarea obiectivelor propuse la nivelul fiec rei instituii componente. b) Metoda edinei consta, in esena, in utilizarea edinei din instituiile publice, la care participa angajaii din sistemul administraiei publice, pentru soluionarea unor probleme decizionale, informaionale, de analiza si de cercetare. In cadrul edinei sunt consultai managerii din instituiile publice si se transmit informaii, sunt adoptate decizii si se primesc informaii asupra modului de ndeplinire a vechilor decizii. Metoda edinei implica parcurgerea a patru etape in cadrul crora trebuie respectat anumite reguli, astfel: In etapa de pregtirea edinei este necesar: nscrierea pe ordinea de zi a maximum trei probleme; formularea clara a problemelor si a obiectivelor acestora; desemnarea anticipata a persoanelor care organizeaz edina, ntocmirea materialelor necesare care trebuie sa fie prezentate sintetic, sa cuprind informaiile necesare pe care sa le pun la dispoziia celor ce participa la respectiva edina; invitarea unor persoane implicate in mod direct la problemele puse in discuie; stabilirea anticipata a locului de desfurare a edinei, inclusiv a persoanelor ce consemneaz discuiile care vor avea loc in cadrul respectivei edine. In etapa de deschidere a edinei se impune:

Brezoianu D. op. cit. pag. 120.

102

respectarea orei de ncepere si formularea clara a obiectivelor acestei edine; stabilirea duratei totale de desfurare a edinei (maxim 3 ore), inclusiv a duratei unei luri de cuvnt; prezentarea cuvntului introductiv in maxim 3-5 minute "' n etapa de desfurare a edinei trebuie respectate: prentmpinarea si soluionarea cu tact a eventualelor probleme ce pot aprea pe parcursul derulrii edinei; intervenia celui ce conduce edina cnd se prelungesc lurile de cuvnt pentru evitarea speculaiilor si a unor probleme colaterale i inutile; ncadrarea in durata de timp stabilita iniiala pentru edina prin respectarea timpului acordat fiecrui orator; In etapa de nchidere a edinei: prezentarea in final de ctre cel care conduce edina a unor concluzii clare si a unor idei noi in maxim 10 minute; transmiterea in scris a celor mai relevante informaii, precum si a deciziilor luate. Metoda edinei se aplica in mod deosebit pentru parlament, edine care au caracter de informare, de analiza si de luare a deciziilor, la care, de obicei, participa si primul ministru si preedintele statului. c) Metoda conducerii eficiente consta dintr-un ansamblu de elemente referitoare la modul de desfurare a unor activit i eficiente de ctre funcionarii si managerii din instituiile publice, care trebuie sa aib calit i morale, capacitate manageriala, cunotine din domeniul economic, sociologic si psihologic. O conducere eficienta implica o buna cunoatere a realitii sociale si a intereselor sociale pentru identificarea si stabilirea obiectivelor instituiilor publice. . Managerii din administraia publica trebuie sa aib aptitudini specifice acestui domeniu, cum ar fi: capacitate de nelegere a omului cu toate problemele cu care se confrunt i pe care i le aduce la cunotin, talent de comunicare si de abordare a diferitelor probleme, rbdare pentru ascultarea tuturor necazurilor si problemelor, talent pedagogic si compatibiliti psihologice cu toi colegii. Metoda conducerii eficiente presupune posedarea de ctre manager a talentului de selectare a funcionarilor publici dup criterii specifice, n funcie de 103

pregtirea de specialitate si manageriala a acestora, capacitatea de comunicare, direct si indirect, att cu efii ierarhici, ct i cu subordonaii. d) Metoda valorificrii experienei in munca, care are ca surs utilizarea funcionarilor publici cu experiena ndelungata intr-un anumit domeniu al administraiei publice. Folosirea funcionarilor publici cu experiena ndelungata in efectuarea unor activit i, imprima calitate proceselor din domeniul administraiei publice, abilitate in conducere i realizarea sarcinilor ce le revin. Totui, aceasta metoda poate avea i anumite efecte negative datorate rutinei, comodit ii, executrii mecanice a unor operaiuni etc. Rutina este de fapt cea care influeneaz cel mai mult pe vechii funcionari publici care au tendina de a deveni autoritari, incapabili la autocritica, nu-si recunosc greelile si ncearc s rezolve orice problem numai aa cum doresc ei, ceea ce duce la decizii incorecte. Pentru eliminarea acestor efecte negative, si mai ales a rutinei, este necesar folosirea experienei lor pentru mbuntirea muncii si introducerea unor noi metode de ndeplinire a sarcinilor care sa-i determine pe respectivii funcionari sa se autodepeasc, sa se adapteze continuu la tot ceea ce este nou. Folosirea metodei valorificrii experienei nseamn ncurajarea funcionarilor din administraia publica la valorificarea propriului potenial profesional obinut in timp, la dezvoltarea capacit ii creative, la creterea calitii actelor decizionale din acest domeniu. e) Metoda structurrii eficiente a programului funcionarilor publici a aprut ca urmare a specializrii acestora, deoarece timpul de lucru este de multe ori prelungit peste programul normal de lucru, de multe ori datorita utilizrii necorespunztoare a acestuia. Se tie c in managementul public informaiile au un rol deosebit, si pun anumite probleme legate, pe de o parte, de asigurarea corectitudinii culegerii, iar, pe de alta parte, de valorificarea acestora in fundamentarea deciziilor si implementarea lor in sistemul administraiei publice. Rezolvarea, acestor probleme impune structurarea corecta a programului de lucru, adic asigurarea condiiilor, corespunztoare de desfurare a activitilor la unele locuri de munc necesare executrii respectivelor sarcini. Desfurarea unui program de lucru, corespunztor pentru un funcionar public presupune confort, climat deschis de lucru, dotat cu cele mai moderne metode, echipament, recompense, adecvate etc.

104

Programul de lucru trebuie structurat att anual cat si trimestrial, lunar si zilnic, astfel nct sa existe un raport optim intre consumul efectiv de energie pentru realizarea sarcinilor de munca si timpul necesar refacerii forei de munca (de odihn si recreare). Un raport optim permite prevenirea apariiei oboselii exagerate si premature a personalului din administraia publica. Principalele cauze ale oboselii personalului din administraia publica sunt: * monotonia si lipsa de interes pentru activitatea pe care o face; * condiiile organizatorice nepotrivite de la locul de munca; * tensiuni nervoase etc. Utilizarea unei structurri eficiente a programului de lucru al funcionarului public necesita cunoaterea influentei factorilor care duc la solicitarea fizica si nervoasa a acestora, a mediului in care i desfoar activitatea, a cauzelor o determina starea de oboseala, dar, mai ales, a factorilor psiho-sociali ce determina un anumit comportament managerial.

F
Metode de cercetare

8.3. Metode de cercetare Dintre metodele de cercetare cunoscute, analiza diagnostic este mai indicata in sistemul managementului administraiei publice. Societatea contemporana se concretizeaz prin schimbri rapide si, de multe ori profunde, care duc la necesitatea adaptrii continue a sistemului administraiei publice la noile cerine a reorganizrii acestuia potrivit noilor condiii. De aceea, efectuarea analizei diagnostic este necesara ori de cate ori apar anumite schimbri in sistemul administraiei publice. O asemenea metoda impune parcurgerea a patru etape. documentarea asupra domeniului supus analizei; interpretarea datelor si informaiilor culese pe baza diagramei cauza-efect; identificarea si analiza punctelor forte i a celor slabe; prezentarea propunerilor de mbuntire a activitii. a) Etapa de documentare asupra domeniului, supus cercetrii, cnd este necesara atunci cnd observarea si culegerea datelor se refera la: structura instituiei publice respective ca si a relaiilor sale cu organul ierarhic si cu publicul; 105

componentele sistemului informaional al respectivei instituii publice' inclusiv a circuitelor si fluxurilor informaionale; sistemul decizional adoptat, eficienta acestuia, a metodelor si tehnicilor folosite in procesul decizional; stilul de conducere si a climatului de munca unde i desfoar activitatea funcionari: publici. Aceste date sunt supuse unei analize detaliate pentru verificarea veridicitii lor; b) Etapa de interpretare realist a datelor si informaiilor, a cauzelor care au generat situaii negative sau pozitive n stilul i metodele de munc ale funcionarilor publici. c) Etapa de identificare si analiza a punctelor forte si punctelor slabe ale activitii din cadrul sistemului administraiei publice, ceea ce presupune analiza pe categorii de informaii si date culese, ca si pe structuri organizatorice, pentru a se releva stilul de conducere (eficient sau ineficient) al funcionarilor publici cu funcii de conducere, inclusiv climatul n care i desfoar instituie. d) Etapa de formulare a propunerilor de restructurare si perfecionare a activitilor, inclusiv prezentarea lor. Este o etap laborioas si presupune identificarea, in primul rnd, a cauzelor care au determinat anumite probleme critice si dificile, iar in al doilea rnd, a situaiilor pozitive cu efecte benefice asupra activitii instituiei respective. Analiza diagnostic are ca scop, in primul rnd, diminuarea pana la eliminare a punctelor slabe identificate si, in al doilea rnd, dezvoltarea si perfecionarea punctelor forte, pentru ca in final sa se fac propuneri de redresare, restructurare si/sau perfecionare a activitii. n finalul analizei trebuie fcute consideraii pertinente asupra acesteia, a eficientei instituiei cercetate, ca si a eficientei analizei (raportul rezultatele obinute - cheltuielile efectuate). activitatea in respectiva

F
Alte metode

Alte metode de management: Brainstormingul (asaltul de idei); Metoda Delphi Metoda scenariilor Tabloul de bord Metoda Philiph 66

106

BIBLIOGRAFIE SELECTIV 1. Constana Popescu, Managementul serviciilor publice, Ed. UVT, Trgovite, 2009 2. Armenia Androniceanu, Management public, Ed. Universitar, Bucereti, 2004

TEST DE AUTOEVALUARE 1. Care sunt cele mai utilizate metode de management n instituiile publice ?

TEM DE REFLECIE Reflectai asupra modului de diagnosticare a unei instituii publice. MODELE DE NTREBRI ntrebrile vor fi tip gril, cu cel puin un rspuns fiecare ntrebare. 1. Care din urmtoarele metode sunt specifice domeniului public: a. metoda diagnosticrii; b. metoda constrngerii; 107

c. metoda edinei; d. metoda convingerii; e. metoda cointeresrii; f. metoda Delphi; g. metoda evalurii; h. toate sunt corecte. 2. Realizarea unui studiu de diagnosticare implic mai multe etape. Alegei-le din enumerarea prezentat n continuare. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. prezentarea caracteristicilor tipologice ale instituiei documentarea preliminar; identificarea i interpretarea simptomelor semnificative; precizarea cauzelor care provoac disfuncionaliti (puncte slabe) precizarea cauzelor care provoac punctele forte; evidenierea cauzal a principalelor puncte forte; stabilirea disfuncionalitilor i a cauzelor care le genereaz; elaborarea de recomandri; a. 1-2-3-4-5 b. 1-3-6-7-8 c. 1-2-4-5-8 d. 2-3-6-7-8 e. 2-3-4-5-8

RSPUNSURI LA NTREBRI 1. h. 2. d.

108