Lacustra de George Bacovia De-attea nopti aud plound, Aud materia plngnd...

Sunt singur, si ma duce-un gnd Spre locuintele lacustre. Si parca dorm pe scnduri ude, n spate ma izbeste-un val Tresar prin somn, si mi se pare Ca n-am tras podul de la mal. Un gol istoric se ntinde, Pe-aceleasi vremuri ma gasesc... Si simt cum de atta ploaie Pilotii grei se prabusesc. De-attea nopti aud plound, Tot tresarind, tot asteptnd... Sunt singur, si ma duce-un gnd Spre locuintele lacustre. 1.Aparitie Poezia Lacustra a fost publicata n revista Viata noua n 1903 si apoi i nclusa n volumul de debut Plumb din 1916. Elementele specifice esteticii simbolis te care se regasesc n poezie sunt: sugestia, folosirea simbolurilor (lacustra, pl oaia), muzicalitatea, accentul pus pe starile eului liric si tehnica repetitiilo r. 2.Tema poeziei Tema poeziei o constituie dezagregarea, descompunerea fiintei umane si a universului nconjurator. n cazul eului liric se pune problema unei alienari s pirituale datorate ploii si descompunerii materiei. 3.Titlul poeziei Titlul poeziei se refera la simbolul lacustra care reprezinta o locu inta nesigura, construita pe apa si sustinuta de piloni. n plan simbolic, sugerea za de fapt starea de nesiguranta n care se afla eul liric, fiind prins n propria l ume si pierznd contactul cu exteriorul apasator. Astfel lacustra devine un simbol nu numai pentru izolare si singuratate, dar si pentru alienare si chiar moarte.

4.Compozitia poeziei Poezia este alcatuita din patru strofe, dispuse n mod simetric. Prima si ultima strofa contin aceeasi idee, subliniata prin repetarea versurilor De-att ea nopti aud plound, / [...] Sunt singur, si ma duce-un gnd / Spre locuintele lacu stre. Cele trei versuri care se transforma n refrenul poeziei contin doua dintre m otivele esentiale ale liricii bacoviene, ploaia si singuratatea. Singuratatea de vine o conditie pentru iesirea din planul realitatii, pentru ca eul liric sa poa ta percepe realitatea subiectiva, care este n mare masura un produs al imaginatie i ( ma duce-un gnd , mi se pare ). ntreaga poezie se organizeaza n jurul a doua simboluri ploaia care reprezinta monotonia, dezagregarea si locuinta lacustra, punte de t recere ntre terestru si acvatic, fiind un simbol pentru iluzia salvarii si izolar ea eului liric. Prima strofa descrie fenomenul de descompunere a materiei, sub actiu nea unei ploi permanente redata prin intermediul verbelor la gerunziu plound , plngnd . egradarea se face simtita treptat, trecndu-se de la o reactie personala: De-attea n opti aud plngnd , la o reactie cosmica valabila pentru ntreg universul: Aud materia pln gnd . Zgomotul produs de caderea ploii provoaca o stare de angoasa, de nevroza, dar si de monotonie. Ploaia nu este un simplu element de decor, cum era natura la r omantici de exemplu, ci este nsusi agentul descompunerii materiei si a eului. Sin

guratatea eului liric este o stare care favorizeaza manifestarea subconstientulu i, a visului: Sunt singur, si ma duce-un gnd / Spre locuintele lacustre. n strofa a doua sunt prezentate alte imagini vizuale care tin de lume a acvaticului: scnduri ude (epitet), val , podul de la mal . Daca n prima strofa era de isa o stare de angoasa si de nevroza provocata de ideea dezagregarii materiale, n a doua strofa angoasa se transforma n frica, spaima de apropierea iminenta a ace stui proces: n spate ma izbeste-un val - / Tresar prin somn, si mi se pare / Ca nam tras podul de la mal. Frica este produsa att de terestrul care este incert, ct s i de acvaticul care pare sa acapareze totul. Ca si n alte poezii bacoviene, somnu l se afla n strnsa legatura cu ideea de moarte, reprezentnd o etapa pentru atingere a acesteia. n Lacustra somnul este descris n ipostaza sa de cosmar, experienta eul ui liric petrecndu-se n acest univers compensatoriu. Atractia exercitata de acvati c se produce n timpul noptii, n regim oniric, unde caderea obsesiva a ploii action eaza aproape hipnotic asupra somnului fiintei si a lumii. n strofa a treia starea de angoasa si de singuratate se amplifica pri n regresiunea ntr-un spatiu atemporal, la nceputurile mitice ale lumii: Un gol isto ric se ntinde, / Pe-aceleasi vremuri ma gasesc... Teama de neant produce exasperar e, dar si resemnare n fata disparitiei lumii. Dezagregarea se extinde la nivelul n tregului univers, pilotii grei , care ar trebui sa fie simboluri pentru stabilitate , se prabusesc sub actiunea distrugatoare a apei. ncordarea, nevroza anticipa apr opierea sfrsitului lumii, pus n evidenta si prin introducerea motivului potopului biblic. Ultima strofa o reia simetric pe prima, singura diferenta fiind al d oilea vers: Tot tresarind, tot asteptnd . La fel ca si n prima strofa, acest al doile a vers face legatura ntre descompunerea exterioara si interioritate deoarece subl iniaza starea de angoasa si monotonie a eului lirc. Verbele la prezent din ntreag a poezie sunt folosite pentru a sugera permanenta starilor sufletesti ale eului liric care asista la o actiune n proces de desfasurare: aud , sunt , dorm , tresar etc. semenea, se mbina armonios imaginile vizuale cu cele auditive: aud plound , ma duce-un gnd / Spre locuintele lacustre , scnduri ude etc.