1 Eruptiile vulcanice genereaza produsi gazosi, lichizi si solizi care, schimb a local nu numai micro si mezorelieful zonei n care

se manifesta, dar exercita inf luente negative si asupra puritatii atmosferice. Cenusile vulcanice, mpreuna cu va porii de apa, praful vulcanic si alte numeroase gaze, sunt suflate n atmosfera, u nde formeaza nori grosi, care pot pluti pna la mari distante de locul de emitere. Timpul de remanenta n atmosfera a acestor suspensii poate ajunge chiar la 1-2 an i. Unii cercetatori apreciaza ca, cea mai mare parte a suspensiilor din atmosfer a terestra provine din activitatea vulcanica. Aceste pulberi se presupune ca au si influente asupra bilantului termic al atmosferei, mpiedicnd dispersia energiei radiate de Pamnt catre univers si contribuind n acest fel, la accentuarea fenomenul ui de efect de sera , produs de cresterea concentratiei de CO2 din atmosfera. Furtunile de praf sunt si ele un important factor n poluarea aerului. Terenurile afnate din regiunile de stepa, n perioadele lipsite de precipitatii, pierd partea aeriana a vegetatiei si ramn expuse actiunii de eroziune a vntului. Vnturile continu e, de durata, ridica de pe sol o parte din particulele ce formeaza scheletul mine ral si le transforma n suspensii subaeriene, care sunt retinute n atmosfera perioad e lungi de timp. Depunerea acestor suspensii, ca urmare a procesului de sedimenta re sau a efectului de spalare exercitat de ploi, se poate produce la mari distan te fata de locul de unde au fost ridicate. Cercetari recente, din satelit, au ar atat ca eroziunea eoliana numai de pe continentul African ajunge la 100-400 mili oane tone/an. n acest context, se pare ca desertul Sahara nainteaza n fiecare an cu 1.5 pna la 10 km. Furtuni de praf se produc si n alte zone ale globului. Astfel, n mai 1934, numai ntr-o singura zi, un vnt de o violenta neobisnuita a produs un in tens proces de eroziune eoliana pe teritoriile statelor Texas, Kansas, Oklahoma si Colorado. Norii negrii, care cuprindeau circa 300 milioane de tone de praf, d upa ce au parcurs 2/3 din teritoriul S.U.A., au ntunecat Washington-ul si New Yor k-ul si s-au deplasat mai departe catre Atlantic. n 1928, la 26 si 27 aprilie, o furtuna a produs erodarea unui strat de sol cu o grosime de 12 25 mm pe o suprafa ta de 400 000 km2, situata n zona precaspica. Evaluarile facute cu acest prilej a u aratat ca, numai pe teritoriul tarii noastre s-au depus circa 148 milioane m3 de praf, din cantitatea totala ridicata. 2 POLUARI ACCIDENTALE. ACCIDENTE MAJORE DE MEDIU 10.1. Poluari accidentale cu impact major asupra mediului n anul 2001 s-au semnalat pe teritoriul RBDD doua cazuri de poluare accidentala. n ziua 10.02 2001 s.a produs o poluare cu produse petroliere n amestec cu produsi alcoolici si urme de substante fenolice, tipice reziduurilor din industria alime ntara, a apelor Dunarii-brat Chilia. Sursa de poluare a fost n localitatea Chilia Noua Ucraina. Pelicula de hidrocarburi a avut o lungime de cca 12 Km si ca lati me jumatate din latimea bratului Chilia. n ziua de 25.11.2001 ora 7,15 datorita caderii de tensiune de la statia de repomp are halda de slam a SC ALUM SA Tulcea, s-a dispus spalarea traseului cu condens fierbinte pentru evitarea nghetului. La scurt timp datorita diferentelor de tempe ratura, vana amplasata pe traseul conductei principale de distributie a slamului de pe coronamentul barajului s-a fisurat pe toata cincumferinta, cauznd astfel s curgerea slamul de pe coronamentul barajului spre zona limitrofa si n lac Csla, af ectnd cca 2000m2 de teren din perimetrul RBDD si polund apele lacului Csla. Din estimarile efectuate la fata locului cantitatea de pulpa de slam deversata e ste de cca 3mc (aproximativ 4 t), antrennd n acelas timp si aluviuni din taluzul e xterior al haldei si zapada. Nu s-au constatat mortalitati n rndul faunei piscicole sau avifaunei. 26 Unitatea a luat masuri de remediere a defectiunilor, anuntnd avaria la SGA Tulcea . S-au recoltat probe din lac Csla din zona n care s-a produs deversarea, urmnd ca IP M Tulcea sa urmareasca n continuare procesul tehnologic. 3 Mediul nconjurator este constituit din totalitatea factorilor naturali si a celor creati prijn activitatea umana, care n strnsa interactiune influenteaza cond

itiile de viata ale omului si de dezvoltare a societatii. Apa, aerul si solul, elemente constituiente ale biosferei, sunt cunoscute si su b denumirea de factori de mediu. n fiecare dintre acestea se dezvolta o fauna si o flora specifice, carora, pentru a putea supravietui, trebuie sa li se asigure un mediu ambiant ct mai curat si sanatos. Aerul sau atmosfera este nvelisul gazos al planetei, indispensabil vietii, este amestecul de gaze ce acopera globul pamntesc. Acest amesctec de gaze asigura viat a pe Pamnt si ne protejeaza de razele daunatoare ale Soarelui. Atmosfera este formata din circa 10 gaze diferite n mare parte azot (78%) si oxi gen (21%). Acel 1% ramas este format din argon, dioxid de carbon, heliu si neon. Toate aceste gaze, sunt gaze neuter, adica nu intra n reactie cu alte substante. In atmosfera nsa se gasesc si urme de dioxid de sulf, amoniac, monoxid de carbon , azot, precum si gaze nocive, fum, praf, cenusa vulcanica, etc. Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a mentinut timp de milioane de ani, este acum amenintat de activitatea omului. Poluarea aerului, respectiv, ca litatea acestuia sunt cele mai grave probleme pe termen scurt si mediu din punct de vedere al sanatatii oamenilor si mediului. Aerul poluat este mai greu de evi tat dect apa poluata. El patrunde peste tot, dauneaza sanatatii, degradeaza mediu l si constructiile. Poluantii din aer au efecte directe asupra sanatatii omului si mediu. Pe buna dreptate, nvelisul aerian (atmosfera) este un component fundamental al m ateriei deoarece : -ntretine viata pe Pamnt, adica nici o vietuitoare nu ar putea exista fara aer ma i mult de cteva minute ; -de prezenta atmosferei depinde pastrarea caldurii la suprafata pamntului ; stratul de ozon absoarbe o mare parte din -are un rol de filtru natural perfect radiatiile ultraviolete, iar dioxidul de carbon si vaporii de apa absorb radiat iile ultraviolete si infrarosii ; -regleaza lumina solara pe suprafata Terrei, facnd posibila alternarea zilei cu noaptea ; -protezeaza pamntul de ploaia de meteoriti ; -face posibila existenta fenomenelor meteorologice ; -asigura oxigenul necesar tuturor vietuitoarelor. O apa este considerata poluata cnd compozitia sau starea sa fizica, ori chiar es tetica, sunt modificate direct sau indirect de actiunile omului, n asa masura ca nu se mai presteaza a fi utilizata n stare naturala. Autoepurarea este nsusirea de care dispune o unitatea acvatica (ru, lac etc.) de a asorbi, fara a suferi daune , o anumita ncarcatura de poluanti, de a se asigura distrugerea sau mineralizarea elementelor poluante respective. Gradul de poluare , ct si posibilitatile de autoepurare, se apreciaza prin doi t ermeni: -cantitatea de oxigen din apa; -prezenta unor produsi straini, nocivi sau toxici n anumite cantitati. Dozele limita de elemente toxice ce le poate suporta o apa, fara sa axfisieze v ietuitoarele, sunt foarte variabile, dupa ntrebuintarea ce urmeaza a fi data apei . Scaderea continutului de oxigen si otravirea cu alte elemente toxice se combin a, de obicei, cu adosul apelor menajere si al celor deversate de industrie sau a gricultura. n ultimul timp sau luat masuri drastice de epurare, care au dat rezul tate bune. Poluarea urbana se manifesta prin evacuarea apelor menajere, fie prin canale, n ruri sau ocean, fie infiltrate n pnza freatica. Canalele coleteaza continutul insta latiilor sanitare, al bucatariilor, ncarcate cu reziduuri organice, cu bacterii p atogene, cu detergenti etc. Lupta mpotriva poluarii a nceput printr-o serie de legi unilaterale, care n ultimu l timp au capatat, n multe tari, caracter unitar de lege cadru. S-au elaborat tot odata programe ce vizeaza tehnici tot mai putin poluante, ca si tehnici de epura re a apelor nainte de a fi deversate n ruri, n lacuri sau mare. Statiile de epurare reprezinta principalul mijloc pentru tratarea apelor poluante, mai ales a celor menajere. Se aplica mai nti pretratament , care retine materiile grosiere, nisipurile si chiar uleiurile si grasimile.

Apoi se face tratarea de epurare propriu-zisa n bazine de oxidare . Exista totusi o serie de saruri, toxine, pesticide, hidrocarburi care trec si prin acest filtru . Pentru apele marine exista conventii care prevad obligatia fiecarui stat de a a vea, n porturi, instalatii pentru colectat reziduuri de hidrocarburi, interdictia de a lua apa ca rest n cisternele de petrol, interdictia totala de a varsa rezid uuri petroliere n Marea Baltica, Mediterana, Marea Nordului. I. EFECTUL DE SERA SI NCALZIREA GLOBALA A PAMNTULUI Efectele impactului uman asupra sistemelor ecologice sunt multiple si pot condu ce la: -diminuarea ponderii sistemelor naturale n favoarea celor antropizate; -reducerea diversitatii biologice; -modificari climatice; -diminuarea stratului de ozon; -ploi acide. Aerul atmosfric este unul dintre factorii greu de controlat, deoarece poluantii , odata ajunsi n atmosfera, se disipeaza rapid si nu mai pot fi practic captati p entru a fi tratati. n atmosfera impurificata se gasesc frecvent numeroase substan te chimice care reactioneaza cu oxigenul din aer sau trec n faze de agresivitate mai mare dect cea avuta la evacuarea din diferite surse. Gazele emise n atmosfera n urma activitatilor umane formeaza un adevarat ecran ntre soare si Pamnt. Aceste gaze produc o serie de fenomene specifice aerului atmosferic, dintre car e de o importanta deosebita sunt : efectul de sera si potentialul de ncalzire glo bala, stratul de ozon si ploile acide. 1.1 FORMAREA EFECTULUI DE SERA Temperatura Pamntului este determinata de echilibrul dintre radiatiile provenite de la Soare si cele de pe Pamnt. nvelisul gazos al Pamntului contine o serie de gaze, provenite n principal din act ivitatile umane, care, asemanator sticlei din interiorul serelor, permit trecere a majoritatii radiatiilor solare. Razele solare strabat atmosfera si pot fi: o parte mai mica absorbite direct de atmosfera, o alta parte este difuzata n toate directiile, a treia parte ajunge p e sol. Pamntul le radiaza sub forma de radiatii infrarosii sau termice, care ajungnd la n velisul gazos din atmosfera sunt n mica parte absorbite, iar cea mai mare parte a junge din nou pe Pamnt, ncalzindu-l. Gazele care se gasesc n mod natural n atmosfera si au capacitatea de a capta o pa rte din radiatiile infrarosii se numesc gaze de sera . Aceste gaze sunt n principal dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4), oxizii de azot (N2O si NO2), ozonul (O3 ), freonii (clorofluorocarbonii, CIFC), halonii (bromofluorocarbonii CFBr). 4 La momentul actual, atentia opiniei publice mondiale este atrasa de rit mul de agravare a situatiei ecologice. Diverse probleme precum degradarea contin ua a mediului ambiant, micsorarea numarului de specii vegetale si animale, scade rea fertilitatii solului, cresterea continutului de gaze cu efect de sera in atm osfera, aparitia ploilor acide, modificarea climei, contaminarea bazinelor acvat ice, contaminarea alimentelor, pierderea securitatii hranei, impun elaborarea un ui sistem de amendamente si intreprinderea unor actiuni urgente, integrate si ef iciente in vederea solutionarii problemelor globale ale omenirii, diminuarii si inlaturarii impactului negaiv al activitatii antropice asupra sistemelor ecologi ce. Aceasta prevede crearea unor mecanisme eficiente de minimalizare a impactulu i negativ al activitatilor ecominice asupra sistemelor ecologice, elaborarea uno r masuri ce tin de aplicarea managementului de mediu in vederea restabilirii ech ilibrului ecologic. Poluarea este caracteristica agriculturii moderne, mecanizate si chimizate, iar poluarea aerului este un fenomen obisnuit in orasele mari si in zonele limitrof e. S-a constatat ca in tarile cu industrie puternic dezvoltata aerul este poluat de activitatea transportului (in proportie de peste 50%), de sisteme de incalzi re (18%), de produsele industriale (18%). Prejudicii considerabile cauzeaza subs tantele chimice folosite in agricultura contemporana, care nu au analogie in nat

ura si afecteaza suprafee foarte mari. Dereglarile ecologice provocate de poluan ti se manifesta prin scaderea numarului si si diversitatii speciilor de plante s i animale, prin micsorarea di degradarea ecosistemelor, degradarea lanturilor tr ofice si, respectiv, a biocenozelor. Pe de alta parte, are loc inmultirea necont rolata a organismelor (unele insecte, microorganisme) care se adapteaza mai usor la aceste conditii datorita mecanismelor de rezistenta pe care le poseda. Organismele vii sufera direct sau indirect din cauza poluarii accentuate a medi ului de viata. Astfel, problema ocrotirii mediului ambiant necesita o studiere p rofunda a influentei diferitelor tipuri de poluare asupra organismelor vii. In a cest sent, o importanta deosebita capata studierea proprietatilor si directiilor de modificare a sistemelor naturale, stabilirea cailor de adaptare si cercetare a mecanismelor de obtinere a rezistentei organismelor vii la factorii nefavorab ili. Reprezentand sisteme deschise, care sunt intr-un schimb permanent de materi e si energie cu mediul ambiant, plantele raspund in mod adecvat la actiunile nef avorabile, iar procesele fiziologo-biochimice sunt perfect coordonate cu factori i ambianti. Totodata, in organismu vegetal, poluantii genereaza asa-numitele sta ri de stres, care constau in modificarea proceselor de crestere si dezvoltare a fotosintezei, respiratiei, activitatii hormonale si a altor procese reglate la n ivel molecular. Cu cat este mai mare gradul de poluare a mediului, cu atat dereg larile metabolismului celular sunt mai pronuntate. Astfel, existenta organismelo r vii in conditii nefavorabile de mediu este determinata de rezistenta si capaci tatea de adaptare. Este cunoscut faptul ca plantele, prin reactii biochimice specifice, incorporea za, metabolizeaza si partial detoxifica agentii poluanti, prin aceasta contribui nd la diminuarea riscului determinat de poluarea mediului. La randul lor, alimen tele contaminate cu substante poluante devin un element de risc major, iar influ enta negativa continua a mediului poluat asupra sanatatii omului si starii biosf erei in ansamblu pune un monitoring asupra mediului ambiant in vederea pronostic arii urmarilor cauzate de transformarile tehnogene solutionarii unor probleme de utilizare a deseurilor, de epurare a apelor reziduale, de diminuare a substante lor toxice in produsele alimetare, de minimalizare a riscului determinat de medi ul poluat asupra sanatatii omului si ecosistemelor. Solutionarea acestor problem e este posibila numai in baza unor studii teoretice profunde si este indisolubil legata de formarea unei mentalitati ecologice noi. Agentii poluanti afecteaza toate cele trei componente de mediu apa, aerul si sol ul. Compozitia aerului atmosferic nu este constanta. In prezent aceasta compozit ie se schimba foarte mult datorita dezvoltarii industriei. In urma activitatii o mului, in atmosfera se elimina peste 200 de compusi chimici, inclusiv SO2, NO, N O2, CO, vapori de acizi, fenoli, particule de cenusa, praf, funingine, care cont in oxizi toxici ai metalelor grele etc. In functie de compozitia chimica, poluan tii pot fi clasificati in : - gaze acide foarte toxice pentru plante ( flor, clor, oxizi de sulf, oxizi de azot, oxid de carbon, oxid de fosfor, hodrogen sulfurat etc) - vapori de acizi (acid clorhidric, acid sulfuric, acid azotic, acizi organici) - oxizi ai metalelor (de plumb, zinc, selenium, mangan etc) - baze alcaline (amoniac) - vapori de mercur - diferite gaze organice si substante cancerigene (hidrocarburi saturate si nes aturate, fenoli etc) Dupa dimensiunile particulelor, viteza de sedimentare sub actiunea fortei de gr avitatie si aspectul electromagnetic, compusii chimici ce polueaza aerul atmosfe ric se clasifica in : praf, vaposi, ceata si fum. Vaporii si gazele patrund usor in plante prin ostiole si influenteaza direct metabolismul celular, interaction and chimic la nivelul peretilor si membranelor celulare. Foarte toxice sunt gaze le acide, care acidifica permanent citoplasma celulara, modifica activitatea sis telelor de transport membranar si contribuie la acumularea diferitelor elemente (Ca, Zn, Pb, Cu etc). Plantele rezistente la gazele toxice, dupa patrunderea ace stora prin ostiole in frunze, le incadreaza in schimbul de substante, astfel dez oxificandu-le. Altele insa, inchid ostiolele, deregland schimbul de gaze, transp iratia si absorbtia de lumina. Poluarea aerului duce la scaderea intensitatii re

spiratiei, influenteaza negativ microflora solului si altele. Solul reprezinta principala sursa de nutritie minerala a plantelor, si poluarea lui (fizica, chimica, biologica etc) duce la dereglarea functiilor sale. Folosi rea pe scara tot mai larga a pesticidelor si a ingrasamintelor cu azot cauzeaza poluarea solului cu metale grele si nitrati, sporirea continutului acestora in p lante si in produsele lor. Din toate tipurile de poluare, cea mai periculoasa continua sa fie poluarea rad ioactiva. Apele subterane sunt, de asemenea, supuse poluarii cu ingrasaminte chimice si p esticide, care se aplica abuziv in agricultura si care sunt spalate de ploi in a dancime Rezistenta plantelor la actiunea metalelor grele Rezistenta plantelor la metalele grele este asigurata de mecanisme moleculare s i fiziologice care depinde de natura substantei si particularitatile de specie a le organismului. In general, toletanta plantelor superioare la metalele grele se obtine prin evitarea patrunderii metalelor in celula si prin includerea mecanis melor intracelulare de detoxifiere a metalelor grele Fig : Influenta metalelor grele (Cd) asupra controlului celular redox (Schutzeb dubel A. et al., 2002) Evitarea patrunderii ionilor de metale grele in celula vegetala se bazeaza pe i mobilizarea ionilor de metale grele in peretele celular si eliminarea din celula a liganzilor care chelateaza metalele. Ca rezultat, planta evita actiunea toxic a a metalelor grele asupra proceselor intracelulare. Se atesta o imobilizare si acumulare semnificativa a metalelor grele prin acumularea ionilor de metale in s patiul liber al peretelui cellular sau prin legarea metalelor in matricea extrac elulara de catre situri specifice. Astfel, la Agrostis tenuis, planta toletanta la Zn, se observa o corelatie directa intre capacitatea peretelui cellular de a lega metalul si gradul de rezistenta la acest metal. Cultivarea plantelor de Ory za sativa pe medii cu concentratii toxice de Cd si Zn si Lupinus lutelus pe medi i cu concentratii ridicate de Cu si Pb a dus la acumularea acestor metale anume in peretele celular. Acumularea ionilor de metale in spatiul liber al peretelui celular este determi nata de valoarea coeficientului schimbator de ioni, care depinde in mare masura de numarul gruparilor histidinice ale proteinelor si de numarul gruparilor carbo xilice de la suprafata substantelor pectice din peretele celular. Se stie ca pec tinele joaca un rol important in reglarea patrunderii elementelor minerale, incl usiv a microelementelor, in celula. Gruparile carboxilice formeaza la suprafata pectinelor o anumita sarcina, care permite retinerea ionilor de metale. Cu cat e ste mai mare valoarea coeficientului de schimb ionic, cu atat mai multi ioni tox ici se retin in spaniul liber al peretelui celular, si invers. Eficacitatea imobilizarii metalelor grele in peretele celular, depinde de aseme nea, de reducerea activitatii lor in urma formarii legaturilor chimice stabile c u anumite substante din celula.Se presupune ca metalele grele sunt legate de cat re proteinele specifice ale peretelui celula