Sunt clipe cnd mi pare ca tot ce-a trebuit Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.

Si nimeni nu-i sa-mi spuna ascunsul tlc al spumii: Ce sens avu venirea? Si-acum, ce sens plecarea?

Dar stelele ma mustra tacut din patru zari: XV "N-ai dezlegat nici una din marile ntrebari". Priveste cedrul mndru: attea brate are! VIII Dar nu ca sa cerseasca, ci ca s-adune soare. Renume de-ai sa capeti, hulit vei fii de vulg. Si limbi nenumarate au nuferii si crinii. Dar daca te vei tine departe de multime, Vorbesc nsa limbajul tacerii si-al luminii. Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, sa ma smulg, Sa nu ma stie nimeni si sa nu stiu de nime? IX Fii vesel, caci tristetea o sa dureze pururi. Mereu aceleasi stele s-or nvrti-n azururi. Din caramizi facute din trupul tau, n-ai teama, Se vor zidi palate pentru neghiobi de seama. XII Atta duiosie la nceput. De ce? Attea dulci alinturi si-attea farmece n ochi, n glas, n gesturi - apoi. De ce? Si-acum, De ce sunt toate ura si lacrima si fum? Mi-au sngerat credinta cu rani ce nu se vindec. XIII Mi-au necat tristetea n vinul parfumat Putina apa si putina pine Si mi-au vndut la urma renumele pe-un cntec. Si ochii tai n umbra parfumata. XX N-a fost sultan mai fericit vreodata Ma dojeniti ca vesnic sunt beat. Ei bine, sunt! Si nici un cersetor mai trist ca mine. Necredincios ma faceti. Si ce daca-i asa? XIV Puteti orice sa spuneti pe socoteala mea. Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, mi apartin. Pricepeti? Si sunt ceea ce sunt! Iar moartea n-o sa-i schimbe rotundul si splendoarea. XXI XVII Sarmane om, nimica tu n-ai sa stii vreodata. Nimic din ce-nconjoara aceasta ora trista. ncearca sa-ti faci Raiul, promis de zei odata, Aici, caci altul poate dincolo nu exista. XVIII Sa-ti faci putini prieteni. Din tine nu iesi Caci prea des falsitatea credinta ne-o nfrnge. Cnd ti se-ntinde o mna, nainte de-a o strnge, Gndeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi. XIX Toti idolii pe care att i-am adorat

Spuneti-mi, ce-i mai bine? Sa mergi ntr-o taverna, Sau sa te tngui zilnic cu sufletul pustiu,

XXVII Coranul, cartea sfnta, citimu-l cteodata. Dar cine se desfata din el n orice ceas?

ngenunchind n templu? Dar eu nu vreau sa stiu Pe cupa plina nsa o maxima-i gravata De-Alah si alta viata, caci stingerea-i eterna. Pe care zi si noapte o soarbem cu nesat. XXII XXVIII Nu judeca pe nimeni, ci cata sa-ntelegi. Ni-i vinul si prieten si aur si noroc. Eu beau, dar aminteste-ti ca ai si tu pacate. De cer nu ne e frica, nu-i cerem ndurare. De vrei s-ajungi la pace si la seninatate, Caci suflete si inimi si cupe si ulcioare Apleaca-te asupra durerii lumii-ntregi. N-au teama de tarna, de apa si de foc. XXIII XXIX E-april. Pluteste-n aer o vraja de nespus. Ct de sarac e-acela ce nu poate sa spuna: Se nasc din nou sperante si-ndemnuri de a fi. "Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii". Fiece floare alba e mna lui Mois Cum poate el sa simta n zori uimirea firii Si-n fiecare briza respira, blnd Isus. Si noaptea vraja sfnta a a clarului de luna? XXIV XXX Acest vas fu odata un biet ndragostit Nimic nu mai m-atrage. Da-mi vin! n asta seara Gemnd de nepasarea unei femei frumoase. Cea mai frumoasa roza din lume-i gura ta. Iar toarta era bratul ce mngia mhnit Da-mi vin! Sa straluceasca aprins la fel ca ea! Suavul gt cu-atingeri usoare, de matase. Cainta mea sa fie ca bucla ta, usoara... XXV XXXI Noi nu vom sti vreodata ce ne asteapta mine. Traiesc iar anii tineri. Aprinsul tamios Tu bucura-te astazi! Atta ti ramne. n flacari sa ma arda, caci, iata, vine ceata. Ia cupa si te-aseaza sub luna de clestar, Vin! Nu importa care. Nu sunt pretentios. Caci mine poate luna te va cata-n zadar. Pe cel mai bun gasi-l-voi la fel de-amar ca viata. XXVI Tu vezi doar aparente. Un val ascunde firea. Tu stii de mult aceasta. Dar inima firava, Tot vrea sa mai iubeasca. Caci ni s-a dat iubirea Asa cum unor plante le-a dat Alah otrava.
XXXII Am ntrebat Savantul si-am ntrebat si Sfntul, Spernd c-au sa ma-nvete suprema-ntelepciune. Si dupa-atta rvna att se poate spune: Ca am venit ca apa si-o sa plecam ca vntul.

XXXIII De ce incertul mine te tulbura mereu? Caci nu sta n putere sa-i schimbi de astazi fata. Traieste-adnc prezentul! Iar mini? Nici Dumnezeu Nu ar putea sa-ti spuna ce taina-ascunde ceata.

XXXIX Zefirul racoreste obrajii rozelor Si-n umbra parfumata ne mngie extazul. Att de plin de vraja si de noroc e ceasul, Ca tristul ieri dispare ca fulgul de usor... XL

XXXIV Dincolo de pamnt si infinit Aceste ornamente pe cupa delicata Catam sa aflu cerul unde vine. Un bautor le-nscrise cu mna-nfrigurata. Si-un glas solemn atunci s-a auzit: De dragul caror gene le-a vrut asa de fine? "Si cerul si infernul sunt n tine." Si-o sa le sfarme, poate, ndurerat de cine? XXXV XLI Cel ce-a cules n viata al cunostintei Mar Sa nu-ti dezvalui taina din suflet celor rai. Pe-adevarata Cale purta-va pasii sai. Nebunilor nu spune durerea niciodata. Numai acela stie ca azi e ca si ieri n zmbet sa te ferici de toti semenii tai. Si mini va fi asemeni cu Ziua cea Dintai. Nadejdile, ascunse sa-ti stea de lumea toata. XXXVI XLII Acum din fericire doar numele persista. ntorsu-ne-am prieteni la vechiu-ne desfru. Iar cel mai vechi prieten tot vinul nou ramne. Am renuntat la ceruri, la rugi si cele sfinte. Mngie cupa plina. E singurul tau bine Oriunde este-o cupa, Tu ai sa vezi, Parinte, n ora asta goala, n ora asta trista Cum curge-n gturi vinul ca apa ntr-un ru. XXXVII XLIII Viata se grabeste, rapida caravana. O Mna-ascunsa scrie si trece mai departe. Opreste-te si-ncearca sa-ti faci intensa clipa. Nu ma-ntrista si astazi, faptura diafana! Mai toarna-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa... XXXVIII Un joc ce se repeta e viata - si tu stii: Cstigul e durere si moartea fara nume. Ferice de copilul sfrsit n prima zi... Mai fericit acela ce n-a venit pe lume. Stiu doar ca poti sa-ncapi trei vedre si stiu c-ai sa te sfarmi curnd. Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte Nu vor ndupleca-o sa stearga vreun cuvnt. Nici lacrimile toate nu pot sa stearga-un rnd. XLIV Betivule, imensa urna, eu nu stiu cin te-a modelat.

Mult timp am sa ma-ntreb atuncea: de ce ai fost oare creat, De ce-ai fost fericit si-acuma - de ce nu esti dect pamnt? XLV Esti trist? Adu-ti aminte ca-n jur attia sufar. Si ca dureri mai grele n univers pot fi. Alege-ti o femeie cu snii albi, de nufar. Sa n-o iubesti. Nici dnsa n-o sa poata iubi.

Caci Cel ce face si reface tot ce-i n lume nu seocupa Nici de musteti ca ale tale si nici de barbi cum e a mea. L Un punct pierdut e lumea n haosul imens. Toata stiinta noastra: cuvinte fara sens. Om, pasare si floare sunt umbre n abis. Zadarnic este gndul, iar existenta - vis.

XLVI Olarul sta n fata rotii. Cnta. El modeleaza solduri de ulcioare. El cranii mndre de sultani framnta Si ofilite mini de cersetoare. XLVII S-aprind alti zori! Descopar din nou splendoarea firii. Cui sa-i aduc prinosul n clipa asta sfnta Cnd mii de flori si buze se daruiesc iubirii? Copila, lasa harfa, caci, iata, pasari cnta... XLVIII Bea vin! Curnd vei trece si tu supremul prag. Si nu vei lua cu tine nimic din ce ti-i drag. Aceasta-i marea taina: laleaua scuturata Nu nfloreste iarasi, o Saki, niciodata. XLIX De ai alaturea de tine doua masuri de vin si-o cupa, Sa bei n orice adunare, si cnd esti singur iarasi bea!

LI Grabite ca si apa si repezi ca un vnt Ce-alearga prin pustiuri, fug zilele-mi putine. Si, totusi, doua zile indiferente-mi sunt: Ziua de ieri si ziua care-o sa vina mine. LII Ct timp voi ncerca sa umplu cu pietre marea nesfrsita? Dispretuiesc si libertinii, dar si credinta ipocrita. Voi merge-n Rai sau n Gheena? Dar mai nti eadevarat C-aceste stranii tari exista? Care din voi le-a vizitat? LIII Priveste! Trandafirul se leagana n vnt. Ce patimas i cnta de sus privighetoarea! Bea! Ca sa uiti ca vntul va scutura azi floarea Si va lua cu dnsul fermecatorul cnt... LIV Khayyam cosea la cortul filosofiei. Dar Cazu n creuzetul mhnirii. Si-atunci fumul

Fu spulberat de Parce n patru vnturi. Scrumul L-a dat pe mai nimica un negustor avar. LV De-i dam sa bea, si-un munte o sa danseze-n soare. Dispretuirea cupei e cea mai grea smintire. Tu-ai vrea sa schimbi paharul pe viata viitoare? Dar vinul este-un suflet ce da desavrsire.

Cntarile iubirii pe glasu-i cristalin Si slava lumii pentru curata lui lumina. LX Beau vin si mi se spune de unul si altul: "Sa nu mai bei, caci vinul dusman este de moarte Al lui Alah". Atuncea, zic eu, pentru Prea-Naltul Voi bea pagnul snge. E-un act de pietate.

....de Omar Khayyam LVI Te chinuieste gndul ca faci mereu pacate. Din orice bucurie o vina ti-ai facut. E fara rost tristetea, Khayyam, caci dupa moarte Veni-va sau iertarea sau neantul absolut. LVII n vin cel ntelept gaseste extazul celora Alesi. El ne reda si tineretea si ce-am pierdut si ce ni-i dor. n flacari aurii ne arde ca-ntr-un vrtej ametitor. Dar si tristetea ne-o preschimba ntr-un izvor racoritor. LVIII Priveste-n jur: durerea cu mii si mii de fete. Cei dragi sunt morti. Esti singur cu palida tristete. Ridica nsa fruntea! Culege tot ce-atingi! Trecutul e-un cadavru. Nu este timp sa-l plngi. LIX Imperiile toate pentru o cupa plina! Toata stiinta voastra pe parfumatul vin.