BIOMASE

DROJ DIA DE PANIFICATIE

Microorganism: Saccharomices cerevisiae; una
dintre cele mai utilizate specii de drojdie,
folosita in panificatie, in fabricarea berii, a
vinului inca din antichitate;

In 1680 olandezul Antonie van Leeuwenhoek a
observat-o sub microscop pentru prima data;

In secolul al 19-lea Pasteur a semnalat
importanta drojdiei in producerea berii;

Prima productie la scara industriala se
semnaleaza in Europa in 1846, dar
dezvoltarea productiei industriale s-a realizat
in cea de-a doua etapa de dezvoltare a
biotehnologiei (1900-1940);



Melasa este principala materie prima utilizata la fabricarea drojdiei de
panificatie, reprezentand una dintre cele mai ieftine surse de
carbon;
Procesul fermentativ este unul aerob, realizat cu exces de oxigen;
in conditii slab aerobe, datorita unei cresteri celulare rapide are
loc o scadere a concentratiei de oxigen din mediu, provocand
declansarea fermentatiei alcoolice;
Minimizarea fermentatiei alcoolice se obtine prin reglarea cresterii
celulare, limitand concentratia sursei de carbon din substrat si
dozarea sa pe parcursul procesului.
Procedeul industrial semicontinuu/semidiscontinuu asigura o
eficienta sporita, control al dinamicii procesului si obtinerea unui
produs cu o calitate superioara, comparativ cu procesul
discontinuu.
Pregatirea instalatiei inaintea fiecarei sarje cuprinde curatare si
sterilizare termica, cel mai adesea cu abur viu.
Instalatiile de drojdie de panificatie functioneaza 5-7 zile/saptamana,
utilizand in fiecare ciclu de fabricatie baterii de reactoare cu
capacitati crescatoare.
Preapararea mediului de cultura:
melasa bruta se dilueaza cu apa atat pentru a facilita transportul
pneumatic prin instalatie, cat si pentru reglarea continutului de
hidrati de carbon, se aciduleaza pana la pH~4, in vederea
precipitarii unor substante organice, se purifica prin centrifugare,
se sterilizeaza prin injectie de abur viu la 135-137
0
C/4-5 sec si se
stocheaza in rezervoare sterile.
mediul se suplimenteaza cu amoniac pentru asigurarea
necesarului de azot si ajustarea pH-ului la valori optime.
Procesul fermentativ este exoterm si se desfasoara la o
temperatura de 25-30
0
C.
Viteza specifica de crestere este de 0.05-0.6 h
-1
La inceputul fermentatie pH-ul se mentine la valoarea 4 pentru asigurarea
unei viteze optime de crestere de biomasa si a preveni contaminarea
datorita eliminarii incomplete a proteinelor din substrat. Spre sfarsitul
ciclului de productie, valoarea pH-ului creste spre 5 si se mentine la
aceasta valoare, evitandu-se astfel o colorare puternica a biomasei.
Ciclul de productie dureaza cca 16 ore, timp in care bateria de
reactoare se alimenteaza semicontinuu cu melasa si se asigura o
aerare corespunzatoare.
Fermentatoarele clasice, bioreactoare cu amestecare mecanica, au fost
treptat inlocuite cu bioreactoare pneumatice, tip coloana cu barbotare.
Gradul de umplere initial al reactorului nu depaseste 20% ajungand la 70%
la sfarsitul ciclului de productie..
Continutul de biomasa este de cca 5%, care se
separa prin centrifugare, se spala cu apa in cicluri
repetate, obtinandu-se in final asa numita crema de
drojdie, care se raceste la 4
0
C si se stocheaza in
rezervoare. O parte din aceasta, dupa un tratament
acid se utilizeaza la prepararea inocului sarjei
urmatoare
Obtinerea drojdiei presate
crema de drojdie se filtreaza pe filtre rotative cu
tambur, se conditioneaza cu emulgator si se
regleaza continutul de apa la ~70%, apoi se
extrudeaza, se ambaleaza si se depoziteaza la
temperatura scazuta.

Obtinerea drojdiei uscate
crema de drojdie, dupa filtrare, se extrudeaza si
se obtin fasii de 2-3 mm grosime, care se taie la
lungimi de cca 7 cm si se usuca in uscatoare in
strat fluidizat. Continutul de umiditate al produsului
este de cca 8%, permitand o depozitarea in
conditii de temperatura mai ridicata decat drojdia
presata. Chiar daca este mai slaba calitativ decat
drojdia preasata, drojdia uscata prezinta o mai
buna stabilitate, durata de viata 1-2 ani.
PROTEINE DIN CULTURI
DE MICROORGANISME
Sub denumirea de proteine monocelulare, SCP (Single Cell Protein) se
inteleg, in sens restrans, proteinele separate din culturi de
microorganisme, ca bacterii, drojdii, alge. De cele mai multe ori insa,
masa celulara obtinuta in urma unor culturi se separa, se spala, se
usuca si se utilizeaza ca atare, drept supliment nutritiv sau furajer. In
acest caz ar fi mai adecvata denumirea de SCB (Single Cell Biomass).
Continutul brut de proteine al acestor produse, in functie de natura
microorganismului producator si al procedeului de cultura, se situeaza
intre 40 si 75-80% raportat la substanta uscata.
Dezvoltarea proceselor de obtinere de SCP s-a datorat:
cresterii demografice alarmante care a condus la extinderea zonelor
geografice cu un serios deficit de hrana si inprimul rand de albumine.
Recomandarile FAO sunt de min. 65 70 g/zi. (America de Nord
cca.93g/zi, Africa 61 g/zi, Asia 57 g/zi). Spre deosebire de lipide,
proteinele nu sunt depozitate in organism. Carenta de proteine
conduce la extenuare, slabire generala a organismului;
carenta unor alimente traditionale in amino-acizi esentiali;
posibilitatea de obtinere a unor suplimente furajere cu un continut
proteic valoros.
Avantajele obtinerii de SCP:
Surse de carbon variate si ieftine;
Varietate de microorganisme furnizoare de proteine;
Viteza mare de crestere a microorganismelor;
Continut proteic variind intre 30 si 80% raportat la
substanta uscata;
Instalatii de mici dimensiuni;
Productie independenta de anotimp, regiune geografica
Microorganisme
In vederea utilizarii microorganismelor la obtinerea biomaselor
proteice acestea trebuie sa satisfaca anumite cerinte
fiziologice, dintre care cele mai importante sunt:
posibilitatea de crestere pe medii simple, avand insa
capacitatea de asimilare si a unor substante complexe si/sau
amestecuri de compusi cu continut de carbon;
sa poata utiliza ca sursa de azot amoniac sau saruri ale
acestuia;
sa existe posibilitatea efectuarii unor modificari genetice;
sa asigure o conversie cat mai mare a sursei de carbon;
sa prezinte o viteza mare de crestere si sa prezinte o crestere
stabila in culturi continue;
sa realizeze o densitate celulara ridicata;
sa permita o temperatura optima de crestere cat mai ridicata;
sa fie tolerante la modificari ale pH-ului;
sa prezinte rezistenta la contaminare.
In afara acestor cerinte de ordin fiziologic se impune ca
microorganismele utilizate in obtinerea de biomase proteice
sa aiba un continut de proteine, grasimi, hidrati de carbon de
inalta calitate;
sa aiba un continut cat mai redus de acizi nucleici;
sa prezinte proprietati nutritive cat mai ridicate;
sa fie netoxice si usor digerabile (asimilabile);
sa prezinte proprietati organoleptice (gust, miros)
corespunzatoare;
sa fie cat mai usor separabile din mediul de cultura si
sa permita procesarea ulterioara fara degradare.



Bacteriile prezinta ca avantaje:
viteza mare de crestere, randament celular ridicat;
continut proteic ridicat cu o compozitie adecvata de amino-acizi.
Dezavantaje:
continut ridicat de acizi nucleici necesitatea unor procesari
ulterioare;
dimensiuni celulare mici dificultate in separare;
numar limitat de specii asimilabile, cu utilizari alimentare .

Drojdiile sunt cele mai utilizate microorganisme in obtinerea de SCP de
uz alimentar prezentand ca avantaje:
continut proteic de 40-60% raportat la s.u.;
surse importante de vitamine ale complexului B, E si D;
continut relativ redus de acizi nucleici;
toxicitate redusa, bine tolerate de organismul uman si animal;
Dimensiuni mari ale celulelor usor separabile din mediul de
fermentatie;
Principalul dezavantaj proteine cu continut mai mic in amino-acizi cu
sulf.
Algele reprezinta o sursa atractiva de biomasa proteica, datorita
posibilitatii de utilizare a CO
2
ca sursa de carbon. Principalul avantaj
consta in separarea usoara, dar prezinta ca dezavantaje:
culturile se realizeaza in bazine deschise sau lacuri naturale
susceptibile la contaminare cu bacterii si protozoare.
prezinta o viteza de crestere mica
valoare nutritionala scazuta, fiind deficitare in amino-acizi cu sulf.
Continutul mare de lisina le califica insa la utilizare ca adaos la cereale.


Microorganisme fotosintetice - sunt capabile de a transforma CO
2
din aer cu
ajutorul luminii solare in hidrati de carbon.
In categoria microorganismelor fotosintetice sunt cuprinse trei grupe de
microorganisme:
a). Bacteriile fototrofe, care in procesul de fotosinteza nu realizeaza fotoliza
apei, in consecinta nu pot utiliza oxigenul din apa ca donor de electroni. In
schimb, utilizeaza electroni proveniti din reducerea H
2
S sau a altor compusi ai
sulfului sau chiar a unor acizi organici cu masa moleculara mica. Multe din
aceste microorganisme pot genera azot molecular. Pentru obtinerea de
biomasa prezinta importanta speciile Chromatium si Rhodopseudomonas.
b). Cianobacteriile, cunoscute sub denumirea de alge albastre. Aceste specii
contin pe langa clorofila A o serie intreaga de pigmenti si pot realiza fotoliza
apei. Importanta prezinta speciile Spirulina.
c). Algele verzi, care contin clorofila A si B ca toate plantele verzi si utilizeaza
numai apa ca donor de electroni. Prezinta importanta speciile Chlorella si
Scenedesmus.

SCP din culturi de microorganisme fotosintetice
Materii prime - gama variata, pot fi impartite in trei mari categorii:
dioxidul de carbon;
biomasa regenerabila (materiale ligno-celulozice, amidon, zahar)
materii prime chimice si petrochimice (alcool metilic, etilic, n-parafine,
fractiuni petroliere);
Microorganismele fotosintetice pot fi cultivate in diferite procedee:
- procedeul C-autotrof;
- procedeul C-autotrof si heterotrof (mixotrof);
- procedeu heterotrof, in care proprietatea de asimilare a CO
2
sub
influenta luminii nu se mai utilizeaza.

Culturile pot fi realizate in scopul:
obtinerii de concentrate vitamino-proteice, utilizate ca supliment
nutritiv / furajer, sau

epurarii de ape reziduale, prin culturi mixte cu alte tipuri de
microorganisme (in special bacterii), care sa realizeze
descompunerea substantelor organice si eliminarea mineralelor
nedorite. Biomasele astfel obtinute se utilizeaza, de regula, ca
suplimente furajere.
Culturile de microorganisme fotosintetice reprezinta o sursa importanta
de hrana, in special, in zonele suprapopulate si unde lumina solara este
intensa.

LAC CULTURA DE ALGE
SEPARARE
APA TRATATA
filtrat
MASA DE ALGE
furaj pentru
culturi acvatice
descompunere
anaeroba
Uscare
energie
Energie solara
Saruri
nutritive
CO
2
Ape reziduale
supliment
furajer
supliment
nutritiv
Schema de principiu a unei culturi mixte de alge
INGRASAMANT
Microorganism Capacitatea de
productie
Beneficiar
Chlorella 700 t/an, suprafata de
cultura 83.400 m
2

Taiwan Chlorella
Manufacturer Co.Ltd.
Taipei
Spirulina geitleri sau
maxma
320 t/an, suprafata de
cultura 900 m
2

Sosa Texaco S.A. Mexico
Scenedesmus acutus 200 t/an Institutul de cercetari
biologice Dortmund,
Germania
Spirulina platensis suprafata de cultura
400 m
2

Universitatea Ben Gurion,
Izrael
Scenedesmus dimorphus
Micractinium
suprafata de cultura
2270 m
2

Technion Haifa, Izrael
Dunaliella bordawil 140 t/an, suprafata de
cultura 20.000 m
2

Koor Chemicals, Haifa,
Izrael
Microorganisme fotosintetice utilizate la obtinerea de
biomase proteice
A. Materiile prime cu continut de polizaharide - desi sunt
atractive datorita disponibilitatii, utilizarea lor in obtinerea de
biomase proteice este extrem de restransa in principal din doua
motive si anume:

- acceptabile din punct de vedere al pretului de cost sunt doar
deseurile sau subprodusele altor industrii, iar

- transformarea lor in forme asimilabile necesita operatii costisitoare
si de multe ori complexe de pretratare (hidroliza acida sau
enzimatica a materialelor cu continut de amidon, respectiv
pretratare acida, alcalina sau combinata, urmata de hidroliza
enzimatica pentru materialele lignocelulozice).

Bioproteine din materii prime regenerabile
B. Materiile prime cu continut de mono-, sau dizaharide sunt
cele mai utilizate datorita accesibilitatii lor.
Melasa este materia prima cea mai accesibila, nu necesita operatii
complexe de pretratare, printr-un simplu tratament chimic
continutul de minerale si materiale organice aflate in suspensie
poate fi redus. Drept microorganisme producatoare pe
substraturi de melasa sunt utilizate fie drojdii saccharolitice
(Saccharomyces cerevisiae), fie drojdii Candida. Deoarece
principalul domeniu de utilizare al drojdiilor saccharolitice este
industria de panificatie, utilizarea lor pentru producerea de
biomase proteice este limitata.
Zerul, desi este o materie prima extrem de atractiva pentru
biotehnologie in general si pentru obtinerea de bioproteine in
special, utilizarea sa este limitata datorita dilutiei sale ridicate.
Lesia sulfitica reprezinta o importanta sursa de poluare a apelor (fiind
caracterizata de valori ridicate ale CCO, respectiv CBO), dar si-a gasit
utilizare in fermentatia butirica, fermentatia alcoolica, in obtinerea unor
acizi organici (acid acetic, lactic, propionic, formic), respectiv vitamine
(B
1
, B
12
). Procesul cel mai eficient de prelucrare, prin care se reduce
CBO cu 90%, este cel de obtinerea de biomase proteice. Primul
procedeu comercial, continuu, denumit Pekilo, a fost dezvoltat la
Institutul de celuloza si hartie din J amsankoski, Finlanda si
functioneaza din 1973, avand o capacitate de prelucrare de 100 m
3
/h
de lesie si o capacitate de productie de aprox.15.000 t/an de
bioproteine.
Drept microorganism producator se utilizeaza microfungi filamentosi
(Paecilomyces variotii). Lesia se alimenteaza impreuna cu sarurile
nutritive in fermentatoarele aseptice (procedeul continuu utilizeaza
doua fermentatoare), avand capacitatea de 360 m
3
fiecare.
Productivitatea este de 2,7-2,8 g fungi solide/l h. Produsul micelial
filamentos, spre deosebire de cel provenit din bacterii si drojdii, permite
separarea prin simpla filtrare pe filtru rotativ cu tambur. Dupa uscare,
produsul are un continut de 55-60% de proteine brute, din care peste
80% asimilabile si este bogat in vitamine si minerale. Se utilizeaza ca
supliment furajer.
Schema tehnologica a instalatiei Pekilo
Obtinerea de SCP din n-parafine ridica o serie de probleme
tehnologice in realizarea culturilor. In cazul parafinelor inferioare (C
1

- C
4
), gazoase, in special metan, este necesar ca microorganismele
sa posede monooxigenaze cu functiuni mixte, care sa realizeze
transformarea metanului in metanol. Un alt impediment important
consta in pericolul de explozie ce apare in instalatii ca urmare a
circulatiei parafinelor in contracurent cu aerul. Acest ultim
dezavantaj este depasit daca se lucreaza cu parafine superioare
(peste C
10
), dar care ridica serioase probleme in ceea ce priveste
solubilitatea lor in mediul de fermentatie. Ca urmare, pentru a putea
fi preluate de celule, apare necesitatea realizarii unor dispersii
extrem de avansate, pana la dimensiuni submicroscopice a n-
parafinelor in mediu.

Pe substraturi n-parafinice cele mai adecvate microorganisme s-au
dovedit a fi drojdiile, in special din speciile Candida si Hansenula.
Obtinerea de biomase proteice din
materii prime chimice si petrochimice
Materia prima Microorganism
producator
Capacitatea de
productie
Kerosen
Petrol lampant
Pseudomonas (mutant) 1200 t/an Chinese Petroleum Corp.,
Taiwan
Candida tropicalis 16.000 t/an
Toprina L
British Petroleum, BP, Franta
n-Parafine Candida guilliermondii 20.000-40.000 t/an
BVK Fermosin
Institutul de proteine de
biosinteza, Moscova
Candida lipolitica 4.000 t/an
Toprina G
British Petroleum, Scotia
Candida lipolitica 100.000 t/an Italprotein, Sardinia
Candida maltosa 100.000 t/an
Liquipron
KCJ, Calabria, Italia
Candida tropicalis 50.000 l/an
Petroprotein
Gulf R&D Co. Wasco, California
Candida paraffinica 60-120.000 t/an
Viton
Dainippon Ink&Chemicals,
Tokio, Japonia
Candida pichia 60.000 t/an
Romprot
Dainippon&Petrom, Curtea de
Arges,
(in conservare)
Productia de biomase proteice din materii prime petrochimice

Factorii de influenta ai procesului fermentativ

Compozitia mediului de cultura. Randamentul in biomasa creste cu
dilutia sursei de carbon, concentratia de parafina din mediu fiind
cuprinsa intre 1 si 10%. Continutul de parafina influenteaza si gradul
de aerare, respectiv de racire al fermentatorului, deoarece alcanii se
asimileaza oxidativ, necesitand o cantitate mai mare de oxigen si
degajand concomitent o cantitate mai mare de caldura decat hidratii de
carbon, asa cum rezulta din bilanturile aproximative comparative:
1,2 g CH
4
+ 3,0 g O
2
1 g biomasa +1,2 g CO
2
+ 2,0 g H
2
O +55,2 kJ
1,12 g n-C
n
H
2n+2
+2,56 g O
2
1 g biomasa +1,76 g CO
2
+1,08 g H
2
O +
33,5 kJ
1,85 g C
6
H
12
O
6
+0,744 g O
2
1 g biomasa +1,02 g CO
2
+14,13 kJ

Sursa de azot este asigurata de saruri de amoniu si/sau uree.
Necesarul de microelemente (Fe, Zn, K, Mn, Ca, Cu, Mg, Co, Mo, B)
este asigurat prin adaos de saruri minerale (sulfati, fosfati, cloruri).
Temperatura optima, care sa asigure o viteza adecvata de
crestere, se situeaza pentru drojdiile Candida in domeniul 28-
32
0
C.
pH-ul influenteaza direct randamentul de biomasa. Valoarea optima
se situeaza in domeniul 4-6.
Tipul constructiv al fermentatorului utilizat trebuie sa corespunda
cerintelor impuse de specificul procesului, care, in principiu, se
refera la asigurarea unei amestecari corespunzatoare a mediului
de fermentatie (format din trei faze, in cazul parafinelor inferioare
- faza apoasa de substante hranitoare, faza gazoasa de
parafina/aer si faza de drojdie, respectiv din patru faze in cazul
parafinelor superioare - faza apoasa, faza gazoasa de aer, faza
organica parafinica si faza de drojdii) pentru facilitarea
transferului de masa in etapa de fermentatie si preluarea
eficienta a caldurii de reactie. Principalele tipuri de fermentatoare
utilizate sunt fermentatoarele cu amestecator turbina sau cu
amestecator cu efect multiplu si fermentatoarele de tip air-lift.
Agent
floculare
3
4
5
6
7
Biomasa
proteica
Substrat
Aer
1
2
Schema de principiu a unei instalatii de bioproteine din n-parafine
1. fermentator air-lift; 2. vas floculare; 3. centrifuga filtranta; 4. schimbator de
caldura;5. uscator; 6. moara; 7. utilaj tratare-conditionare termochimica
Fermentator air lift
Utilizarea metanolului ca sursa de carbon in obtinerea de bioproteine inlatura
dificultatile create de folosirea parafinelor inferioare, in special a metanului.
Metanolul este solubil in apa in orice proportie, inlatura pericolul de explozie
si este disponibil in cantitati mari, in stare pura, fiind un produs de mare
tonaj al industriei chimice. De asemenea, asimilarea metanolului nu este
conditionata de prezenta monooxigenazelor cu functiuni mixte, necesita o
cantitate mai mica de oxigen si elibereaza o cantitate mai mica de energie
comparativ cu hidrocarburile.
Principalele dezavantaje ale utilizarii metanolului ca materie prima il
constituie:
necesitatea limitarii drastice a concentratiei sale in substrat, datorita
efectului sau de inhibare a cresterii celulare,
presiunea de vapori relativ ridicata la temperatura de operare,
necesitatea asigurarii unei sterilitati, impuse de pH=ul neutru de operare si
obtinerea unui produs cu un continut mai mare de acizi nucleici, necesitand
procesare ulterioara.
In vederea obtinerii de bioproteine din metanol s-au impus bacteriile
metilotrofe.
Bioproteine din metanol
Materia prima Microorganism
producator
Capacitatea de
productie
Metanol Methylophilus
methylotrophus
50-75.000 t/an
Pruteen
ICI, Anglia
Methylomonas clara 1.000 t/an
Probion
Hoechst, Germania
Methylomonas
methanolica
4.500 t/an
Norprotein
Noersk Hydro, Suedia
Pseudomonas 4-5.000 t/an Mitsubishi Gas &
Chem. Co, Japonia
Etanol Candida utilis 7.000 t/an
Torutein
Pure Culture
Products,Hutchinson,
Minesota, SUA
Candida sau Torula 4.000 t/an Sornaft, Cehia
Hansenula anomela 1.500 t/an Schick Chemie
Technik GMbH,
Germania
Procedee industriale de obtinerea de bioproteine din
alcooli inferiori
Instalatia industriala de cea mai mare capacitate este cea
apartinand firmei ICI (Pruteen). Elementul central al instalatiei
este fermentatorul de tip air-lift cu o capacitate de 1500 m
3
,
avand o inaltime de 42 m (raportul H/D = 6/1), 19 talere perforate
si 3000 de guri de alimentare cu metanol, pentru a mentine
concentratia sa in mediu la un nivel de 2 ppm, evitand astfel
inhibitia de substrat. Din fermentator se elimina in mod continuu
o suspensie fina de celule, care dupa floculare-flotare conduce la
obtinerea unei spume dense de celule. Dupa deshidratare prin
centrifugare se obtine o pasta cu un continut de 25-30% celule
uscate, care se usuca intr-un uscator pneumatic cu aer cald si se
conditioneaza sub forma de granule sau pulbere.
Excedentul de aer si dioxid de carbon se elimina din fermentator
la partea superioara, printr-un ventil steril, care impiedica
contaminarea din exterior.
Produsul finit are un continut de 73,8% total proteine, un continut
caloric de 3600 kcal/kg, fiind cel mai concentrat ingredient
nutritiv.
SUBTRAT
METANOL
AER/ NH3
STERILIZARE
STERILIZARE
STERILIZARE
FERMENTATIE
Aer rezidual
SEPARARE
USCARE
Aer cald
SPALARE GAZE
EPURARE APE DE
SPALARE
Apa
Gaze reziduale
Ape reziduale
faza apoasa
MACINARE
SCP granule
SCP pulbere
Schema bloc a instalatiei Pruteen
Denumire
procedeu
Caracteristica
Pruteen
proteine
bacteriene
Pekilo
proteine
de
microfungii
Proteine din
alge
Mycoprotei
n
proteine din
fungii
Proteine din
drojdii
Waterloo
proteine din fungii
Microorganism
producator
Methylophilus
methylotrophus
Paecilomyces
variotii
Microactinium,
Euglena,Chlorel
la
,Scenedesmus
Fusarium
graminearum
Endomycopsis
(Candida)lypoli
ticaFH H 5027
Chaetomium
cellulolyticum
Materie prima Metanol Lesie
sulfitica
CO
2
, deseuri
menajere
Glucoza n-Parafine Deseuri celulozice
Compania ICI United
Paper Mills
Technion RHM Hoechst-Uhde
Gelsenberg
Universitatea
Waterloo
Localitate Billingham,
Anglia
Jamsankoski
, Finlanda
Haifa, Izrael High Wy-
combe,Anglia
Frankfurt.
Germania
Waterloo, Ontario,
Canada
Tip proces continuu continuu continuu continuu continuu continuu
Dimensiune
fermentator
1500 m
3
2x360 m
3
Arie elesteu
120m
2
,150m
2
,
2x1000 m
2

2x1,3 m
3
4m
3
1 m
3

tip fermentator air-lift agitator elice elesteu aerat agitator elice air-lift cu agitare
Sterilitate aseptic aseptic ne-aseptic aseptic aseptic aseptic
pH 6.5-6.9 4.5-4.7 - 6.0 3.5 5.5
Temperatura,
0
C 34-37 38-39 ambianta 30 30 37
Concentratia de
celule,g/l, s.usc.
30 17 0.1-0.2 15-20 15-20 -
Productivitate,
g celule.usc./l h
4.8-5.7 2.7-2.8 7kg/m
2
an 3-4 2 -
Capacitate de
productie, to/an
50.000-70.000 10.000 14 50-1000 20 -
CARACTERISTICILE UNOR PROCESE TEHNOLOGICE DE OBTINERE DE BIOMASA PROTEICA
Denumire
procedeu
Caracteristica
Pruteen
proteine
bacteriene
Pekilo
proteine
de
microfungi
i
Proteine din
alge
Mycoprot
ein
proteine
din fungii
Proteine din
drojdii
Waterloo
proteine din fungii
Recuperare
produs
aglomerare,
centrifugare
filtrare coagulare,
flotare
centrifugare
filtrare separator tip
Nozzle,
decantare
filtrare
Cont. brut de
proteine,
%s.usc
83-85 57-63 57 56 58 45
Cont.proteine,
% s.usc.
59-64 - - 50 55 -
Domeniu de
utilizare
furaj furaj furaj aliment
uman
fuarj furaj
Produse
secundare
CO
2
Apa rezid.
cu CBO
scazut
Apa rezid. cu
CBO scazut
- - CH
4
, CO
2
, apa
rezid. cu CBO
scazut
COMPOZITIA MACROMOLECULARA A UNOR BIOPROTEINE ( % , subst. uscata)
Microorganism Materie
prima
Proteine,
brut
Grasimi,
brut
Total hidrati
carbon
total ac.
nucleici
Cenusa
Methylophilus
methylotrophus
metanol 73.8 8.5 3.4 15.9 9.0
Pseudomonas C metanol 75.5 3.1 7.0 16.0 8.0
Methylomonas methanolica metanol 81 10.5 - - 4.8-7.2
Cellulomonas sp. glucoza 74 - 12 28 9.2
Hydrogenomonas eutroha uree, H
2
84 - urme 7.8 5.88
Candida utilis zahar 56 1.1 25 13.4 8.2
Candida guilliermondii n-parafine 63-68 1.8-3.1 23-27 - 4.8-7.2
Candida paraffinica n-parafine 58 7 - - 10
Drojdii n-parafine 57 10 - 11 -
Candida scotii P2 nafta 45.2 3.42 19.3 7.1 6.2
Monilia sp. R5-H kerosen 37-44 24-28 25-31 - 3.8-4.3
Trichosporum pullulans petrol
lampant
52.76 3.84 22.6 5.23 7.55
Fusariul graminearum glucoza 54.06 0.96 14.68 6-13 6.08
Paecilomyces variotii lesie sulfitica 57-63 2-4 25 9 5-6
Chaetomium cellulolyticum celuloza 45 10 35 5 5
Scenedesmus CO
2
50-55 8-12 10-15 6.0 8-12
Spirulina CO
2
55-65 2-6 10-15 3.9 5-12
Chlorella CO
2
40-55 10-15 10-15 - 5-10
SOIA 35-40 15-20 20-35 - 4-5
Sursa de proteine Lisina Treoni-
na
Cisteina Metioni-
na
Valina Izo-
leucina
Leucina Fenil-
alanina
Tripto-
fan
Substrat
Referinte FAO
(g amino-acid/100 g
proteina)

4.2 2.8 2.0 2.2 4.2 4.2 4.8 2.8 1.0
Faina de soia
2.8 1.9 0.7 0.6 2.3 2.2 3.5 2.2 0.6
Faina de peste
4.9 3.0 0.7 1.9 3.7 3.2 5.0 2.9 0.9
Methylophilus
methylotrophus
(Pruteen)
4.7 3.4 0.4 1.8 3.9 3.3 5.1 2.6 0.8 metanol
Pseudomonas C
8.3 5.9 1.1 2.6 6.7 5.7 8.1 4.0 - metanol
Methylomonas
methanolica
(Norprotein)
4.8 3.6 0.5 1.7 4.7 3.7 5.9 2.9 - metanol
Candida lipolitica
(Toprina)
7.8 5.4 0.9 1.6 5.8 5.3 7.8 4.8 1.3 n-
parafine
Paecilomyces variotii
(Pekilo)
6.4 4.6 1.1 1.5 5.1 4.3 6.9 3.7 1.2 lesie
sulfitica
Saccharomyces
cerevisiae
8.2 4.8 1.6 2.5 5.5 5.5 7.9 4.5 1.2 melasa
Candida utilis
(Torutein)
7.1 4.7 0.6 1.0 5.3 4.3 7.0 3.7 0.04 etanol
Chaetomium cellu-
lolyticum(Waterloo)
6.8 6.1 2.6 5.8 4.7 7.5 3.8 3.8 - deseu
celulozic
Monila sp.R5-H
12.2 7.0 - 1.0 6.2 5.9 8.8 6.8 2.5 kerosen
Spirulina
4.8 6.2 0.9 2.5 7.1 6.7 9.8 5.3 0.3 CO
2

Hydrogenomonas
eutropha
8.6 4.5 - 2.7 7.1 4.6 8.5 4.0 - uree, H
2