6.1. CLASIFICAREA INCENDIILOR SI ACTIUNEA PRINCIPALELOR TIPURI DE SUBSTANTE STINGATOARE.

Incendiul este o ardere initiata de o cauza bine definita, in mod voluntar sau accidental, scapata de sub control, in urma careia se produc pierderi materiale si pentru a carei intrerupere si lichidare este necesara o interventie cu mijloace adecvate. Orice incendiu este insotit de fenomene fizice si chimice cum ar fi: reactii chimice care se produc pe timpul arderii, degajare si transfer de caldura, aparitia flacarilor, separarea si raspandirea produselor arderii, producerea schimbului de gaze. Aceste fenomene nu se produc separat si rigid pe timpul incendiului, ci sunt in relatie de interdependenta, supunandu-se legilor de baza ale chimiei si fizicii. Aprecierea corecta a dimensiunilor acestor fenomene creeaza posibilitatea evaluarii corecte si reale a situatiei incendiului si permite luarea unor hotarari concrete pentru atacarea acestuia. In acest context se pot evita producerea de explozii, fierberea si revarsarea lichidelor combustibile din rezervoare, deformarea si distrugerea elementelor de constructie sau a instalatiilor tehnologice. Una dintre cele mai agreate clasificari ale incendiilor este facuta in standardul britanic BS4547/1972. Cunoasterea acestui gen de clasificare ajuta la identificarea corecta a agentului de stingere ce trebuie folosit. Standardul BS4547/1972 este echivalentul standardului european EN2. Clasele de incendiu sunt: Clasa A incendii de materiale combustibile solide, de obicei de natura organica, care formeaza cenusa si jar fierbinte. Clasa B incendii de lichide inflamabile sau solide lichefiabile. Clasa C incendii de gaze combustibile. Clasa D incendii de metale. In definirea incendiilor clasa A s-a urmarit includerea materialelor de tip celulozic (hartie, lemn). Apa si spuma sunt cei mai buni agenti de stingere ai incendiilor din aceasta clasa. Stingatoarele cu pulbere pot fi folosite pentru stingerea incendiilor din aceasta clasa, dar puterea de penetrare scazuta a agentului stingator implica riscul reaprinderii materialului incendiat. Cel mai scazut randament de stingere a fost constatat in cazul folosirii mijloacelor de interventie cu bioxid de cabon; efectul de racire este mic si, in plus, forta gazului imprastie cenusa si jarul ducand la aparitia unor focare noi. Definitia clasei B este clara. In incendiile din aceasta categorie cei mai indicati agenti de stingere sunt: pulberea si spuma. Apa se va folosi numai ca agent de racire a recipientilor de depozitare a lichidelor inflamabile. In cazul incendiilor de clasa C atacul se face mai ales prin manevre care au ca scop inchiderea sursei de gaz. Gazul care arde nu trebuie stins inainte de a-i fi oprita curgerea deoarece scurgerile de gaz nearse pot provoca in combinatie cu aerul amestecuri explozive. Incendiile de clasa D reprezinta o categorie speciala. Agentii de stingere pot intra in reactie cu metalele care ard rezultand efecte negative cu repercusiuni asupra mediului si participantilor la stingere. De aceea alegerea celor mai adecvate substante pentru interventie se va face numai cu concursul specialistilor.

Atentie! Incendiile la echipamentele electrice nu sunt clasificate separat deoarece electricitatea reprezinta sursa de aprindere si nu materialul care arde. Acolo unde exista echipament electric incendiat, sub tensiune, se va proceda la scoaterea de sub alimentare si se va folosi ca agent de stingere bioxidul de carbon. Este interzisa cu desavarsire stingerea cu apa! Pulberea stingatoare poate fi si ea folosita la interventie dar nu are putere de penetrare si poate afecta echipamentul electronic sensibil. Exista unele marci de stingatoare cu spuma, dotate cu ajutaje speciale de imprastiere si care sunt considerate sigure in stingerea echipamentelor electrice sub tensiune. Nu trebuie insa omis faptul ca spuma are in componenta sa apa. Stingatoarele de acest gen au marcaje speciale care le diferentiaza de cele normale cu spuma si care nu se folosesc la stingerea echipamentelor electrice sub tensiune.