Analiza politica.

Seminar 1 Spaiul public Definirea spaiului public la Habermas

Noiunea de spaiu public constituie elementul conceptual de baz al analizei pe care Habermas o realizeaz asupra relaiei dintre comunicarea de mas i democraie. Aceast analiz integreaz urmtoarele concepte: opinia public, mass media i actorii politici. Dup Habermas (Sfera public i transformarea ei structural), spaiul public sa constituit ca loc de mediere ntre societatea ci!il i stat, n care se "ormeaz i se e#prim opinia public. $rin spaiu public el nelege acea s"er n care % reunii ca public, cetenii trateaz neconstrni sub garania de a putea s se ntruneasc i s se uneasc liberi, s-i exprime i s-i publice liber opinia lor asupra problemelor de interes general. n cadrul acestei sfere publice se dezvolt o contiin politic care cere puterii reglementri legale ale funcionrii relaiilor economice i sociale prin elaborarea unor legi cu valabilitate general i care acioneaz totodat ca opinie public, ca unic surs de legitimare a acestor legi& (Habermas, opera citat). 'pinia public a!ea deci dubl "uncie: legitimarea normelor publice, a legilor i cea de instan public raional de (udecare i critic a puterii. )ns spaiul public iniiat i instituit de burg*ezie coninea n germene elementele propriei de"ormri, cci el nu se poate ntinde %la scar de mas& "r a se per!erti. Antagonismele sociale mpiedic opinia public s e#prime i s condenseze n c*ip raional interesul general. )n realitate, n cursul e!oluiei societii moderne spaiul public !a "i mcinat de interesele particulare i grupurile de presiune, de %masi"icarea societii&, toate acestea "c+nd imposibil de"inirea i urmrirea raional a unui interes general. %,ocietatea de mas& !a produce relati!izarea dintre public i pri!at i !a determina criza %spaiului public&. -onceptul de spaiu public, oric+t ar "i de contestat printre specialiti, rm+ne totui un element important n analiza comunicrii sociale. $olitologi sau sociologi ai comunicrii au pus stp+nire pe acest concept i l-au mbogit (plec+nd de la conceptul de spaiu public teoretizat de Habermas) aduc+ndu-i dou modi"icri eseniale ( apud -amelia .eciu, olitica discursiv): /. s accepte ideea c spaiul public este un spaiu con"lictual0 1. s re"uze s recurg la o teorie manipulatorie a mass-media sau la o concepie pesimist i unilateral a consumului. 2rebuie "cut ns o distincie ntre societatea ci!il i spaiul public - dac societatea ci!il este istoric anterioar naterii spaiului public i i condiioneaz cel puin teoretic apariia, spaiul public traduce "enomenul de politizare a celei mai mari pri a problemelor cu care se con"runt societatea, n sensul c democraia "ace din aproape toate problemele propriul obiect de con"runtare i negociere. )n acest conte#t, putem de"ini spaiul public drept %spaiu simbolic n care se opun i i rspund discursurile n cea mai mare parte contradictorii inute de diferii actori politici, sociali, religioi, culturali, intelectuali care compun societatea. !ste o zon intermediar ntre societatea civil i stat. "onsecina acestei extensiuni a spaiului

public este diminuarea rolului societii civile i supradimensionarea comunicrii politice&. (apud D. 3olton, op. cit.) Aceast reprezentare despre spaiul public sintetizeaz particularitile mecanismului democratic actual care "uncioneaz prin interaciunea dintre actorii sociali, comunicarea de mas i opinia public: se con"igureaz deci o nou dinamic social bazat pe interaciunea dintre putere, organizaii politice, mass media i opinia public.

Elementele spaiului public

/. Opinia public. 4ulti autori au portretizat opinia publica drept un tribunal anonim si impersonal, o forta care transcende individul, reflecta un bine comun si nu este un simplu compromis intre multiple interese individuale . Aspecte de interes pentru modul in care este conceptualizata astazi opinia publica sunt rele!ate de "iloso"ia iluminista, dar si de perspecti!ele utilitariste (5. .ent*am si 5o*n ,tuart 4ill), sau de cele cu pri!ire la democratia reprezentati!a (5. 4adison). ,pre deosebire de 6ousseau, "iloso"ii utilitaristi considerau ca oamenii au ca principal obiecti! satis"acerea ne!oilor personale. Ast"el, societatea este compusa din indi!izi care cauta sa-si ma#imizeze interesele si "oloasele, ceea ce impune e#istenta unui mecanism care sa armonizeze aceste interese disparate. 4ecanismul imaginat de acestia era regula ma#oritatii, stabilita prin alegeri regulate. 7n aceasta perspecti!a, opinia publica era !azuta ca reprezentand %interesele agregate ale oamenilor care "ac parte dintr-o comunitate8, statul a!and rolul de arbitru, de a mentine ec*ilibrul intre indi!izi si grupurile preocupate de a-si ma#imiza interesele. Daca in conceptia liberala clasica opinia publica este o modalitate de realizare a binelui comun, prin participarea continua a publicului la dezbateri rationale, pe baze egalitare, in conceptie utilitarista opinia publica ia nastere in procesul de maximizare a intereselor individuale, pe baza aplicarii regulii ma#oritatii. Aceasta conceptie nu e#clude necesitatea dezbaterii, a libertatii presei, dar implicarea publicului in dezbaterea problemelor politice nu era considerata modalitatea cea mai "ericita sau mai practica pentru a se a(unge la binele comun. Dimpotri!a, se considera ca alegerea operata de ma(oritate armonizeaza mai bine interesele indi!iduale. ublicul incepe sa fie ec$ivalat cu electoratul. 2. Organizatia (instanta politica-sociala-a ministrati!a". 2ermenul de organizatie este generic, incluzand di!erse tipuri de institutii: structurii ale puterii (gu!ernul si ministerele, presedintia, armata, administratia locala), partidele politice, "irme comerciale, institutii culturale si sporti!e, organizatii negu!ernamentale, etc. $rincipalele grupe de organizatii sunt: - corporatiile - structurile guvernamentale 9 ministere, agentii gu!ernamentale, administratia locala00 - organizatii non-profit 9 uni!ersitati, spitale, biserici, "undatii, 'N:-uri, etc

#. $ublicul este de"init ca 8grup de oameni legati de caracteristici si preocupari comune si care raspund la "el la anumite probleme&. ;#ista mai multe tipuri de public, clasi"icabile in "unctie de: - pozitia fata de organizatie% interne (cele care acti!eaza in interiorul organizatiei) e#terne (cele care sunt plasate in a"ara acesteia)0 - atitudinea fata de organizatie% spri(initori, oponenti si neutri0 - prezenta in organizatie% traditionali (acel public care este de(a legat de organizatie) si !iitori (acel public care !a putea de!eni interesat de organizatie). $ublicurile traditionale ale unei organizatii sunt: - mass-media (presa locala si nationala, scrisa si audio!izuala, specializata si generalista)0 - anga(atii - membrii (top si middle management, board-uri si comitete de conducere, membri onori"ici, pensionari si consilieri) - comunitatea (organizatii comunitare 9 politie, biserica, lideri de opinie din aceste medii 9 educatori, edili locali, o"icialitati locale, banc*eri, lideri etnici) - institutii gu!ernamentale - in!estitorii - consumatorii