Speranta Cum mngie dulce, alina usor Speranta pe toti muritorii!

Tristete, durere si lacrimi, amor Azilul si afla n snu-i de dor Si pier, cum de boare pier norii. Precum calatorul, prin munti ratacind, Prin umbra padurii cei dese, La slaba lumina ce-o vede lucind Alearga purtat ca de vnt Din noaptea padurii de iese: Asa si speranta - c-un licur usor, Cu slaba-i lumina palinda Anima-nc-o data tremndul picior, De uita de sarcini, de uita de nori, Si unde o vede s-avnta. La cel ce n carcere plnge amar Si blestema cerul si soartea. La neagra-i durere i pune hotar, Facnd sa-i apara n negru talar A lumii par?nimfa - moartea. Si maicii ce strnge pruncutu-i la sn, Privirea de lacrime plina, Vaznd cum geniile mortii se-nclin Pe fruntea-i copila cu spasmuri si chin, Speranta durerea i-alina. Caci vede sursu-i de gratie plin Si uita pericolul mare, L-apleaca mai dulce la snu-i de crin Si fata-i umbreste cu par ebenin, La pieptu-i l strnge mai tare. Asa marinarii, pe mare umblnd, Izbiti de talazuri, furtune, Izbiti de orcanul ghetos si urlnd, Speranta i face de uita de vnt, Si spera la timpuri mai bune. Asa virtuosii murind nu desper, Speranta-a lor frunte-nsenina, Speranta cea dulce de plata n cer, Si face de uita de-a mortii dureri, Pleoapele-n pace le-nchina. Cum mngie dulce, alina usor Speranta pe toti muritorii! Tristete, durere si lacrimi, amor Azilul si afla n snu-i de dor Si pier, cum de boare pier norii. 1866 11/23 septembrie