O fat tnr pe patul morii

de Dimitrie Bolintineanu

Ca robul ce cnt amar n robie,

Cu lanul de brae, un aer duios,
Ca rul ce geme de rea vijelie,
Pe patu-mi de moarte eu cnt dureros.
Un crin se usuc i-n laturi s-abate
Cnd ziua e rece i cerul n nori,
Cnd soarele-l arde, cnd vntul l bate,
Cnd grindina cade torente pe flori;
Aa fr' de veste pe zilele mele
O soart amar amar a btut,
i astfel ca crinul de viscole rele,
Pe patu-mi de moarte deodat-am czut.
Abia-n primvar cu zilele mele
Plpnd ca roua abia am ajuns,
Atuncea cnd cnt prin flori filomele,
O crud durere adnc m-a ptruns.
Amar e moartea cnd omul e june,
i ziua-i frumoas, i traiul e lin,
Cnd pasrea cnt, cnd florile spune
C viaa e dulce i n-are suspin!
S moar btrnul ce fruntea nclin,
Ce plnge trecutul de ani obosit;
S moar i robul ce-n lanuri suspin,
S moar tot omul cu suflet zdrobit!
Iar eu ca o floare ce nate cnd plou
Creteam, pe cunun s am dezmierdri,
i mie amorul cu buze de rou
Cu inim dulce mi d srutri.
Ca frunza ce cade pe toamn cnd ninge
Suflat de vnturi aici pe pmnt,
Ah! juna mea via acuma se stinge
i anii mei tineri apun n mormnt!