Toamna mi neac sufletul n fum

Toamna-mi poart n suflet roiuri de frunzare.

Dansul trist al toamnei l dansm acum,
Tragic beie, moale legnare
Snger vioara neagr-ntre oglinzi.
Gndurile-s moarte. Vrerile-s supuse.
Fr nici o oapt. Numai s-mi ntinzi
Braele de aer ale clipei duse.
Ochii mei au cearcn. Ochii ti s puri.
Ct dezndejde paii notri mn!
Ca un vnt ce smulge frunza din pduri,
Ca un vnt ce-nvrte ua din n
Mine diminea o s fim strini,
Vei privi tcut mine diminea
Cum prin descrnate tufe, n grdini,
Se rotesc fuioare vetede de cea
i-ai s stai tcut cum am stat i eu,
Cnd mi-am plns iubirea destrmat-n toamn,
i-ai s-asculi cum cornul vntului mereu
Nourii pe ceruri ctre zri ndeamn.
Pe cnd eu voi trece sub castani rocai,
Cu-mpietrite buze, palid, pe crare,
i-or s mi se sting paii cadenai n nisip, scrnit, la remucare
Nicolae Labi,
Dans (26 septembrie 1955)