MINISTERUL AGRICULTURII I INDUSTRIEI ALIMENTARE UNIVERSITATEA AGRAR DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA: CADASTRU I DREPT CATEDRA: ORGANIZAREA TERITORIULUI

REFERAT
Tema: Sisteme informaionale geografice
A efectuat : Cecan Dorel st.a.4, gr.2

A verificat :

Lector univers. Mihailov Mariana

Chiinu 2012

SISTEME GEOGRAFICE INFORMAIONALE. CONCEPTE GENERALE

Ce este GIS? GIS este acronimul n limba englez pentru Sisteme Informaionale Geografice: Geographic Informaion Systems (SUA), Geographical Informaion Systems (Marea Britanie, Australia, Canada), Geographical Informaion Science (academic). Michael F.Goodchild, profesor la Universitatea din California, Departamentul de geografie definete GIS-ul ca fiind: o forma particular a Sistemelor Informatice aplicat datelor geografice... Un ansamblu de echipamente, programe i proceduri proiectat pentru stocarea, administrarea, manipularea, analiza, modelarea i vizualizarea datelor spaiale pentru rezolvarea problemelor de planificare complex i administrare. Mai pe larg, un sistem GIS este un sistem folosit pentu modelarea informaiei, proceselor i structurilor, care reflecta lumea real, inclusiv evenimentele trecute, pentru a putea nelege, analiza i gestiona resurse i faciliti. Un sistem GIS poate fi descris ca un sistem de gestiune a unei baze de date, care de regul prezint utilizatorului datele ntr-un mod interactiv grafic, care poate fi interogat i analizat.

Componentele GIS

GIS nu trebuie privit ca un sistem pur hardware, el este un ansamblu constituit din: Persoane - utilizatorii sistemului; Aplicatii procesele si programele utilizate pentru

atingerea scopurilor dorite;

Figura 1 Componente GIS Date informaiile necesare care stau la baza aplicaiei; Software nucleul sistemului GIS; Hardware - componentele fizice pe care va rula sistemul. Exista o disput n legatura cu cel mai important element, anumite lucr ri susinnd c principalul rol este deinut de persoane, n timp ce alte studii pun pe primul loc datele. Utilizatorii Sistemele informaionale, geografice sau nu, vin din necesitatea oamenilor n organizaii de a rspunde la ntrebri, de a-i realiza sarcinile ntr-un mod ct mai simplu i, n general de a interaciona cu lumea i oamenii care o alctuiesc. Un sistem informaional precum GIS vine n sprijinul realizrii activitilor ntr-un timp mult mai scurt i cu rezultate mult mai consistente, cu un nivel ridicat de ncredere. Designul i implementarea unui sistem GIS ncepe cu oamenii i necesitile lor, i se termin cu aplicaii reale de care acetia se folosesc n vederea atingerii scopurilor propuse. ntregul sistem exist pentru a ne sprijini n realizarea sarcinile pe care le avem. Aplicaiile

Aplicaiile reprezint urmtoarea treapt n ierarhia menionat mai sus, deoarece acestea definesc funcionalitile pe care trebuie s le aib sistemul informaional. n diferite organizaii oamenii au nevoie s ntocmeasc diverse tipuri de rapoarte, s ia anumite decizii i, n general, s aplice propriile abiliti pentru a rezolva tot felul de probleme. Activitile, procesele desfurate n vederea realizrii acestora lucruri poart denumirea de aplicaii. Aplicaiile iau natere din misiunea i obiectivele organizaiei. n proiectarea oricrui sistem de informaii trebuie inut cont de tipul de aplicaii ce vor fi suportate de acesta. Mai exact, aplicaiile reprezint modul n care sunt obinute datele, cum sunt stocate, transformate i analizate pentru a fi prezentate ntr-o form final la ieire. Un exemplu simplu de aplicaie l constitue densitatea populaiei la nivel naional sau monitorizarea calitii apei. Datele Pentru ca aplicaiile s funcioneze n mod corespunztor, acestea au nevoie de date. Nu se poate construi o hart cu potenialul vnzrilor sau cu amplasarea geografic a clienilor fr a deine anumite tabele ci informaiile necesare realizrii unui astfel de rezultat. Aceste tabele se vor afla ntro baz de date (eventual mai multe), sistemul necesitnd existena unor intrumente specializate pentru accesul, administrarea i manipularea datelor. Tipurile de date posibile, modul de capturare, stocare i interogare a acestora vor fi prezentate n subcapitolul urmator. Software Cnd vorbim de software-ul GIS, ne referim la instrumentele utilizate pentru a stoca, analiza, i afia informaiile geografice. n orice sistem GIS, datele, pe lng reprezentarea spaial, posed legturi ctre diferite atribute ce sunt stocate ntr-o baz de date. Majoriatatea aplicaiilor ofer o interfaa usor de utilizat pentru interogarea datelor i manipularea spaial prin utilizarea unor instrumente precum zoom sau pan.

Pe scurt, componentele software principale ce alctuiesc un sistem informaional GIS sunt: un sistem de gestiune a bazelor de date, o interfa grafic care s permit manipularea instrumentelor, i bineneles instrumentele. Nivelul cobort pe care se afl software-ul n ierarhie se datorez faptului c aplicaiile pot exista chiar dac se renun la software, atta timp ct datele exist i sunt aranjate ntr-o manier util. Hardware GIS hardware nu este nimic altceva dect un sistem, un computer pe care s ruleze aplicaia GIS. Pe lng sistemul propriu-zis cu tastatur, monitor, cabluri, conexiune internet, mai pot exista componente precum: imprimante profesionale, scanere, echipamente speciale care s scaneze hri i s introduc datele din hri n baza de date GIS. Trio-ul din centrul Figurii.1: aplicaii-software-date, reprezint nucleul sistemului de informaii. n mod ideal, acesta ar trebui s funcioneze indiferent de oamenii care intervin n sistem (n cazul n care design-ul aplicaiei este bine realizt ) i trebuie s fie ndeajuns de flexibil pentru a funciona indiferent de inovaiile care apar la nivel hardware, chiar i n absena total a hardware-ului.

Avantaje i riscuri

Avantajele utilizarii unui GIS: Datele sunt mai bine organizate Elimin redundana n stocarea datelor Facilitatea actualizrilor Analize, statistici i noi cutri mult mai uoare Utilizatorii sunt mai productivi Principalele riscuri pe care orice sistem GIS i le asum : Complexitate Costuri ridicate Modificrile din teren Dificulti n formarea de personal

Domeniile de aplicabilitate GIS

Domeniile de aplicaie ale GIS sunt nenumrate, de la sntate, financiar-bancar, criminalistic, turism, geologie, mediu etc. Pentru o exemplificare concret amintim aplicarea metodei GIS pentru evaluarea cazurilor de methemoglobinemie infantil n perioada 1985-1996 prin care se identific zonele de risc. Un alt exemplu de aplicabilitate, de data aceasta n domeniul mediului l constitue biologii care folosesc transmitoare radio i antene satelitare pentru a trasa rutele migraiilor de caribu i ursi polari, pentru a susine programul de protecie a animalelor. n GIS rutele migraiilor au fost indicate de diferite culori pentru fiecare lun timp de 21 luni. Cercettorii au folosit apoi GIS pentru a suprapune traseele migraiei pe harta planului de dezvoltare al exploatrilor petroliere pentru a determina posibilitatea interferenei cu traseele animalelor.

Din punct de vedere al criminalitii, un sistem GIS poate determina zonele cu un grad ridicat al infraciunilor, n funcie de situaiile antecedente, de categoriile de oameni care triesc n respectivele zone. Aceste estimri ajut n luarea deciziilor asupra ariilor n care ar trebui ntrit securitatea i sigurana ceteanului, sau ar trebui implementate proiecte care s promoveze n rndul populaiei necesitatea educaiei copiilor.

Datele utilizate n GIS

Capturarea datelor

Captura datelor se refer la introducerea datelor n sistem. Aceasta este componenta cu cele mai mari cerine din punctul de vedere al resurselor de timp din cadrul unui GIS. Fiecare apariie a obiectelor dintr-o hart trebuie specificat, la fel i relaiile spaiale dintre ele. nainte de a ajunge ntr-un proiect GIS, datele care nu se afl n format numeric, adic ntr-o form recunoscut de ctre calculator, trebuiesc digitizate. Datele deja existente, fie pe hrtie, fie pe filme PET pot fi digitizate sau scanate pentru a produce date n format interpretabil de calculator. Digitizorul produce date vectoriale pe msur ce un operator traseaz puncte, linii, poligoane ale unei hri. Scanarea unei hri n schimb, produce date de tipul raster, care pot fi transformate mai trziu n date vectoriale cu ajutorul unor programe specializate n astfel de conversii. ntrebarea care se cuvine aici este din ce surse se culeg informaiile, de unde anume provin datele adunate, stocate ntr-o baza de date GIS? Majoritatea provin din baze de date deja existente, produse de Agenii Federale i companii private. Datele topografice obinute cu ajutorul unor instrumente ce au la baz geometria analitic, precum i datele obinute cu ajutorul

unui GPS pot fi introduse direct n GIS, fr a avea nevoie de modificri. Deasemenea, trasarea cu mouse-ul a unor entiti geografice pe o hart digital existent, duce la introducerea direct, n baza de date GIS, a unor noi coordonate. Echipamentele care pot fi folosite n vederea achiziiei de date sunt prezentate n cele ce urmeaz: Fotografiile aeriene n prezent, fotografiile aeriene analogice sunt scanate n vederea digitizrii lor, dar cum camerele foto digitale au luat o puternic amploare, att datorit calitii foarte bune, ct i a preului din ce n ce mai sczut, acest pas va fi eliminat. n ceea ce privete fotografiile aeriene digitale, cu ajutorul unui program specializat, acestea sunt analizate i astfel sunt obinute date digitale ce pot fi memorate. Radarul subpamantean Pentru detectarea reelelor subterane, este necesar utilizarea radarului subpamntean. Aparatul folosete unde de nalt frecven i funcioneaz pe principiul sondrii pe baza de ecou. n acest proces, se analizeaz reflexiile impulsurilor electromagnetice emise de o anten spre obiectul cercetat la intervale scurte de timp. La atingerea de ctre unde a obiectului cercetat se produc reflexii, marcate pe ecranul aparatului prin distorsiuni ale undei emise. Semnalele de reflexie sunt recepionate de catre o antena. Sirul de reflexii da posibilitatea de a construi o imagine ce se poate reda la faa locului pe un monitor sau datele pot fi memorate pe un mediu de stocare pentru viitoarele prelucrari. Prin folosirea radarului subpamntean productivitatea zilnica se poate aprecia la circa 500 - 700 m / zi. Detectarea reelelor subpamntene se face prin cercetarea unor seciuni transversale marcate pe suprafaa strazii de studiat. Pe linia transversala se fac marcaje din 0,5 n 0,5 m pe toata laimea strazii. Odata identificata adncimea minima pna la obiectul cercetat se marcheaza exact locul, care se nregistreaza ca o coordonata de teren. Cele mai mari colecii de date geografice sunt imaginile luate din satelit (imagini satelitare).

Acestea sunt imagini raster care pot fi scanate si apoi transformate n imagini vectoriale folosind programme speciale de conversie. Satelii Tehnologia VSAT (Very Small Aperture Terminal) marcheaza un punct de cotitura n industria sateliilor de comunicaii. VSAT furnizeaza o infrastructura de comunicaie bazat pe transmisia prin satelii, oferind posibilitatea transferului de date, voce si imagini cu flexibilitate maxima, disponibilitate imediata si un raport performane/cost optim. Exista mai muli satelii care acopera bine teritoriul rii noastre, cum ar fi satelitul Eutelsat II F-4 care a fost lansat n iulie 1992 si este localizat la 7 E. Trebuie menionat ca firma GEOSYSTEMS distribuie n Romnia imaginile satelitare ale firmei EURIMAGE. GPS Sistemul de poziionare globala (GPS) este alcatuit din trei segmente: 1. segmentul spaial (sateliii); 2. segmentul de control (United States Department of Defence); 3. segmentul utilizator (oricine foloseste un receptor GPS n scopuri de poziionare). Segmentul spaial este alcatuit dintr-o constelaie de 24 de satelii care se rotesc n jurul Pamntului la o altitudine de 20.000 km. Sateliii, dispusi ntr-unul din cele 6 plane orbitale, nconjoara Pamntul de doua ori pe zi. Receptorul GPS determina poziia sa pe baza semnalelor radio primite de la mai muli satelii. Sateliii dispun de ceasuri de ncredere, asa ca determinarea timpului facut de semnalele radio este foarte precisa. Receptorul GPS calculeaza distana fa de fiecare satelit pe baza timpului facut de semnalul radio si a vitezei luminii (viteza semnalului), apoi foloseste aceste distane pentru a-si calcula poziia pe Pamnt. Sateliii GPS emit pe doua frecvene diferite (avnd lungimile de unda de 9, respectiv 24 cm). Poziiile acestor satelii se pot afla folosind sistemul de coordonate WGS-84.

Exista receptoare GPS cu o singura frecvena si receptoare GPS cu doua frecvene, cele din urma oferind un important avantaj pentru aplicaiile n timp real. Pe lnga introducerea datelor grafice ce sunt stocate n har i, mai trebuie introduse si atributele. Acestea sunt informatii aditionale despre entitatile din sistem, in cazul datelor de tip vector, cum ar fi de exemplu: numele entitatii, data la care a fost creata, sau, daca ne referim la un exemplu cat mai specific, cantitatea de precipitatii care a fost inregistrata pentru o anumita perioada a anului, sau tipul de sol care caracterizeaza entitatea respectiva, in caz ca aceasta reprezinta un teren agricol, etc. Introducerea acesor atribute se poate face manual, de la tastatura, sau se introduc din fisiere digitale existente. ntotdeauna n GIS datele introduse trebuie sa fie verificate, deoarece pot sa apara erori. Acestea pot sa apara n timpul procesului de introducere a datelor sau pot fi deja existente n datele de intrare, ducnd n final la interpretari gresite ale rezultatelor. Scanerele electronice nregistreaz petele de pe o hart cu aceeasi acuratee cu care captureaza elementele interesante de pe harta. De exemplu, o astfel de pata poate duce la conectarea a doua linii care nu ar trebui sa se ntlneasca. Astfel de informaii nedorite trebuiesc editate sau eliminate din fisierul de date. Un exemplu despre cum putem elimina informatiile nedorite este prezentat in subcapitolul urmator.

Recuperarea datelor digitale dintr-o imagine aflata pe suport hartie

Uneori, anumite organizatii au nevoie sa proceseze diverse date dintr-o imagine satelitara, insa imaginea in cauza este facuta accesibila doar in format

printat pe hartie. In aceasta situatie, pentru a reproduce imaginea in format digital este nevoie de un calculator si un dispozitiv de scanare. Cu toate aceastea, datorita printarii, in imaginea tiparita vor aparea anumite texturi nedorite. Aceste texturi au un anumit spectru Fourier, si prin urmare pot fi eliminate prin utilizarea unor anumite tipuri de filtre. Imaginea dorita este scanata cu ajutorul dispozitivului de scanare si stocata in memoria calculatorului ca o imagine digitala. Texturile nedorite vor aparea bineinteles si in imaginea digitala obtinuta in urma scanarii. Pentru exemplificare poate fi urmarita imaginea de mai jos, alaturi de o anumita portiune marita din aceasta, pentru a arata in mod clar existenta texturii. Textura nedorita este distribuita pe intreaga suprafata a imaginii cu o aceeasi structura reprezentand nimic altceva decat zgomot periodic. Acesta poate fi eliminat cu ajutorul unei functii de filtrare in domeniul frecventei. Transformata Fourier este aplicata asupra imaginii cu zgomot pentru a obtine spectrul acesteia. Centrul tabloului obtinut in urma tranformatei Fourier reprezinta valoarea medie a luminozitatii. Spectrul departat de centru arata procentul de crestere a componentei spatiale in frecventa. In general, spectrul texturii nedorite se va afla in zona de frecventa ridicata. Prin urmare, o functie de filtrare este aplicata in vederea eliminarii spectrului de inalta frecventa corespunzator texturii nedorite. Functie defineste anumite benzi pentru respingerea frecventelor nedorite.

Stocarea datelor

Fiind vorba de un calculator numeric, este evident ca stocarea datelor trebuie facuta sub forma de coduri numerice. Dupa experiene ndelungate s-a

hotart ca reprezentarea interna a unei hari sa se faca n doua sisteme: sistemul vectorial si sistemul raster. n sistemul vector, harta este construita din puncte si linii, fiecare punct si extremitaile liniilor fiind definite prin perechi de coordonate (x,y). Acestea pot forma arce, suprafee, volume. Sistemul vector se bazeaza pe trei primitive grafice (primitiva grafica este cel mai mic element reprezentabil grafic utilizat la crearea si stocarea unei imagini vectoriale si recunoscut ca atare de sistem): Punctul folosit pentru caracteristici geografice care pot fi cel mai bine exprimate de un singur punct de referina. Punctele pot fi deasemenea utilizate pentru a reprezenta zone expuse la scara mica. Linia sau Polilinia utilizate pentru caracteristici liniare, cum ar fi ruri, drumuri, cai ferate etc. Ca si n cazul punctului, la scara mica poligoanele pot fi reprezentate cu ajutorul caracteristicei liniare. Poligonul este utilizat pentru reprezentarea caracteristicilor digitale care acopera o anumita zona de pe suprafaa pamntului. Aceste caracteristici pot include lacuri, limite de parcuri,limite de orase, cladiri. Fiecare dintre aceste geometrii este legata la un rnd ntr-o baza de date care descrie atributele lor. ntr-un exemplu concret, o baza de date care descrie lacuri poate conine informaii despre adncimea unui lac, calitatea apei, nivelul de poluare. Aceste informaii pot fi folosite pentru a face o harta care sa descrie un anumit atribut al setului de date. De exemplu, lacurile ar putea fi colorate n funcie de nivelul de poluare. Diferite geometrii poate fi, de asemenea, comparate. n acest sens, GIS ar putea fi folosit pentru a identifica toate fntnile (puncte) afsate pe o raza de 1 km de un lac (poligon) cu un nivel ridicat de poluare. Principalul avantaj al sistemului vector faa de cel raster este faptul ca memorarea datelor este mai eficienta. n acest sistem doar coordonatele care descriu trasaturile caracteristice ale imaginii trebuiesc codificate. Se folosesc de regula la realizarea harilor la scara mare. n sistemul raster, imaginile sunt construite din celule numite pixeli. Pixelul este cel mai mic element de pe o suprafaa de afisare, caruia i se poate

atribui n mod independent o intensitate sau o culoare. Fiecare pixel are atribuit un numar care va fi asociat cu o culoare. O entitate geografica este alcatuita din mulimi de pixeli. De exemplu, un lac va fi reprezentat de o succesiune de pixeli de aceeasi culoare. Cu alte cuvinte, un sistem raster este compus din celule mici n forma patrata sau dreptunghiulara, avnd suprafaa egala cu rezoluia sistemului. Un exemplu de imagini raster l constitue imaginile bitmap obinute n urma scanarii planurilor de pe hrtie, sau imaginile obinute de la sateliii specializai. n timp ce imaginile digitale obinute prin scanarea planurilor/harilor sau prin fotografiere au un singur tip de informaie pentru punctele de la sol (culoarea), sateliii pot colecta mai multe tipuri de informaii deodata, iar aceste date sunt furnizate ca benzi (straturi) distincte ntr-o imagine multi-spectrala. Principalul dezavantaj al sistemului raster comparativ cu sistemul vector l reprezinta capacitatea de memorare mult mai mare, deoarece n acest caz fiecare pixel n parte trebuie codificat. Sunt destul de frecvente situaiile de proiecte GIS n care se doreste simultan precizia informaiei vectoriale si sugestivitatea celei raster, respectiv suprapunerea planurilor construite n maniera clasica GIS/CAD (coninnd entitai grafice definite geometric) peste imagini bitmap obinute prin scanare sau prin fotogrammetrie (fotografii aeriene si de teledetecie satelitara). De cele mai multe ori imaginile raster constituie fundaluri de lucru pentru grafica vectoriala. Acest lucru este posibil, nsa nu constitue subiectul lucrarii de faa, si prin urmare nu vom intra in detalii.

Interogarea datelor

Un sistem GIS ne permite sa executam interogari si analize ce sunt prea costisitoare sau mari consumatoare de timp pentru studiul lumii reale, ori sunt prea dificile sau inadecvate n cazul folosirii altor tipuri de sisteme de management al datelor. Toate pachetele de programe GIS includ operaii pentru interogarea bazelor de date, n vederea obinerii unui subset de date. Interogarile spaiale sunt cele mai importante, si presupun selecia entitailor n funcie de locaie sau de relaiile spaiale cu celelalte entitai. Alte tipuri de interogari foarte utile sunt interogarile grafice ( care sunt valorile atributelor acestor enitai?), interogarile atribut (unde sunt localizate entitaile cu aceste valori ale atributelor?) sau interogarile formulate cu ajutorul limbajelor de programare (SQL) de genul: care sunt terenurile cu o suprafaa mai mare de 300 mp aflate la o distana mai mica de 300 m de o anumita sosea? . Toate aceste tipuri de interogari ofera GIS-ului posibilitatea de a efectua analize si modelari ale datelor spaiale, ceea ce l distinge esential de celelalte tipuri de sisteme de informaii. Analiza datelor Maparea datelor indica n primul rnd locurile n care sunt amplasate obiectele, dar nu poate explica de ce anume sunt amplasate acolo. De exemplu, o fotografie aeriana poate arata ca porumbul este n crestere n anumite regiuni, dar nu poate explica de ce n alte regiuni nu a crescut la fel de bine. Analiza GIS, pe de alta parte, poate realiza o conexiune ntre dezvoltarea porumbului, tipul de sol si cantitatea de apa disponibila prin examinarea simultana a harilor ce reprezinta culturile, tipurile de sol si umiditatea acestuia pentru regiunile aflate n discuie. Astfel, una din caracteristicile principale ale sistemului GIS este abilitatea de a analiza relaiile spaiale ntre entitaile unei hari aflate n diferite straturi

(nivele). Aceste relaii poarta denumirea de relaii topologice si presupun: adiancena (cine e adiacent cu cine), incluziune (cine conine si ce anume conine) si proximitate (ct de aproape este o entitate geometrica de alta). Modelarea reelelor este un alt tip de analiza a datelor care permite rezolvarea unor probleme specifice cum ar fi: determinarea traseelor optime n operaii de transport, colectare sau distribuie urmarind diferite criterii (timp minim, distana minima) incluznd eventual o serie de constrngeri (gabarit, capacitate portanta).Iata un exemplu de ntrebare la care se poate raspunde cu ajutorul GISului : Daca toate fabricile din apropierea unui ru ar deversa accidental substane chimice, ct timp va dura pna acestea vor ajunge n cantitate daunatoare la nivelul solului? . Interpolarea datelor spaiale presupune o combinare a mai multor date spaiale, nivele (puncte, linii sau poligoane), genernd la iesire un nou set de date vectoriale, cu impact vizual similar cu o suprapunere a mai multor hari reprezentnd o aceeasi regiune. O reuniune de entitai geometrice presupune o combinare a datelor spaiale si a atributelor ambelor intrari ntr-o singura iesire. Intersecia defineste zonele n care doua intrari se suprapun pastrnd o serie de atribute pentru fiecare entitate n parte. Pentru exemplificare se poate urmari Figura 5 care prezinta o combinare a doua nivele pentru o aceeasi regiune: nivelul solurilor si nivelul padurilor. De aici pot fi trase concluzii n ceea ce priveste o viitoare mpadurire a regiunii. Statisticile GIS sunt foarte des utilizate n luarea deciziilor. De exemplu, daca o baza de date conine date geografice cu informaii demografice detaliate, se pot determina cte persoane cu o anumita vrsta, venit, etnie, locuiesc ntr-un bloc dat, de pe o anume strada. Aceste tipuri de statistici pot fi folosite de oamenii de stiina si de staticieni cu scopul de a caracteriza o regiune, zona, n vederea luarii unor decizii privind marketing-ul, serviciile sociale, planificare de urgena, etc n acea zona.

Vizualizarea datelor Dupa o analiza si o modelare completa a datelor, este necesara o reprezentare a rezultatelor ntro anumita forma pentru interpretari. Calea pe care o alegem pentru iesirea rezultatelor depinde de muli factori, cum ar fi costul sau timpul consumat. Desigur, toi acesti factori influeneaza modul n care se realizeaza proiectul GIS, dar poate sa aiba o importana particulara pentru comunicarea efectiva a rezultatelor. Afisarea rezultatelor poate fi facuta pe monitor sub forma de har i, grafice sau rapoarte, dar si pe hrtie cu ajutorul ploterelor si a imprimantelor. n alte cazuri nsa, datele sunt pastrate sub forma de fisiere, pentru o analiza viitoare. GIS genereaza un interes din ce n ce mai mare n cele mai diverse domenii ale activitaii umane si este utilizat de toi cei care utilizeaza n activitatea lor hari, planuri topografice sau trebuie sa ia decizii n cadrul spaiului geografic. Un astfel de sistem este utilizat pentru producerea de planuri si hari, planuri de urbanism, modul de utilizare a terenurilor, gestionarea reelelor de utilitate publica (apa, canalizare, termoficare, electrice, telefonice, gaze, drumuri, cai ferate, linii de transport urban), localizarea amplasamentelor optime pentru noi centre medicale, de comer sau culturale, studiul impactului unui obiectiv (aeroport, rafinarie etc.) asupra mediului ambiant, studii privind calitatea aerului si apei, investigarea si remedierea locurilor cu reziduri, n comer (identificarea pieelor inta sau meninerea acestora n condiii de competivitate, zonari ierarhice a pieelor de desfacere dupa diverse criterii).