Evolutia Terapiei de Familie

" Evolutia" pare a fi un termen mai folositor din doua motive: in primul rand chiar daca terapi a familiala s-a nascut in jurul anului 1956 domeniul are o istorie mai lunga. Primii terapeuti de famil ie se mandreau cu progresele revolutionare ale aplicatiei clinice a ciberneticii si teoriei sistemelor. Al doilea motiv pentru care termenul "evolutie" este mai potrivit este pentu ca el aminteste de faptul ca in timp ce unele lucruri sunt potrivite la timpul la care apar, odata ce situatia sau mediul se schimba ele nu mai sunt functionale. Unele din mintile luminate ale revolutiei sistemice continuua inca sa fie foarte cunoscute si as ta pe buna dreptate si anume: Gregory Bateson, Jay Haley, Salvador Minuchin, Nathan Ackerman, V irginia Satir, Don Jackson, Jhon E. BELL A doua istorie in evolutia terapiei familiale este una a ideilor. Curiozitatea nelinistita a cuteza torilor terapeutilor de familie a dus la o diversitate de feluri noi si ingenioase de a conceptualiza bucu riile si tristetile vietii de familie. Adevarul este ca la inceput terapeutii au avut sistemul familial rrept cel mai puternic adversar . Clinicienii secolului XX au recunoscut rolul familiei in a creea probleme psihiatrice dar au cr ezut ca izolandu-I pe "suferinzi" de influenta daunatoare a familiei este o masura necesara tratamentu lui. In anii 1950 terapeutii au fost fortati sa recunoasca puterea familiei de a influenta cursul tratamen tului. Terapeutii au observat ca de regula atunci cand cineva se facea bine , altcineva din familie se imbolnavea, ca si cum familia avea nevoie de un membru simptomatic. Impactul imbunatatirii starii pacientului asupra familiei nu este intotdeauna negativ, Fisher si Mendell (1958) au raportat o raspandire a schimbarilor pozitive catre alti membrii ai familiei. Proble ma este: schimbarea unei persoane determina schimbarea sistemului. Dinamica grupurilor mici Cei care au incercat sa inteleaga si sa trateze familiilenau gasit o paralela a familiilor cu grup uri mici. Dinamica grupului este revelanta pentru terapia familiala pentru ca viata de grup este o com binatie complexa de personalitati individuale si proprietati supraordonatevale grupului.

Inspirindu-se si pornind de la scoala Gestalt a psihologiei perceptuale, Lewin a dezvoltat noti unea ca grupul este mai mult decat suma partilor egale. O alta descoperire a lui Lewin a fost ca discutiile de grup sunt superioare instructiei sau preda rii individuale in ceea ce priveste potentialul de a schimba idei si comportamente. Analizand ceea ce el a numit echilibru social cvasi-stationar, Lewin a indicat faptul ca schimb area comportamentului de grup necesita " dezghetare" si " renghetare". Multi membrii ai familiilor nu sunt inca suficient zdruncinati de simptomatica situatie grea a unui membru al familiei asa incat sa fie dispusi sa isi schimbe propriile tabieturi. Pentru a dezgheta o familie inainte ca schimbarea terapeutica sa aiba loc este de nevoie de mu lt efort. ( Minuchin, Jay Haley, Peggy Papp). Warren Bennis(1964) un studentbal lui Lewis descria dezvoltarea grupului ca o trecere printro serie de faze standard. Aceasta idee a fost folosita de terapeutii care au planificat terapia in faze si mai tarziu notiuni asupra schimbarilor predictibile prin care se presupune ca ar trebui sa treaca famili a pe masura ce trec prin ciclurile vietii. Terapeutii experimentati sunt in egala masura atenti in felul in care familiile vorbesc si la cee a ce vorbesc- la subiectul discutiilor. Terapia grupului experimental, sustinuta de psihiatrii experimentali precum Ludwing Binswa nger, Medard Boss, Carl Rogers, Thomas Malone s.a. au pus accentul pe implicarea personala profun da cu pacientii- abordare opusa fata de tratarea pacientului ca un obiect supus disectiei. Psihodrama lui Moreno care consta in interpretarea conflictelor de catre pacienti in loc de dis cutarea lor a fost una din abordarile cele mai timpurii ale tratamentului grupului. Datorita focusului p e actiunea interpersonala, psihodrama este un mijloc direct si puternic de explorare a relatiilor umane si de rezolvare a problemelor de familie. Terapia Gestaltista a lui Fritz Perls tinteste catre luarea in consideratie intr-o mai buna manie ra a spontanietatii, creativitatii si responsabilitatii personale. Consilierii familiali cultivau intelegerea si suportul mutual inaintea atacarii problemelor mai profunde din familie. In anii 1970 cand terapia familiala devenise deja sofisticata si sistematizata teoretic, aceasta a bordare timpurie a grupurilor de consiliere parea naiva. Din punct de vedere tehnic, terapiile de grup si de familie sunt asemanatoare: ambele implica cativa oameni. Ambele sunt complexe si amorfe, ma

i aproape de realitatea sociala de zi cu zi decat terapia individuala. Un alt mecanism terapeutic d3 baza in grupuri este ca ele stimuleaza paternuri tipice de intera ctiune socialancare apoi pot fi analizate si schimbate. Terapia de grup pune de asemenea la dispozitia membrilor oportunitatea de a rezolva distorsiunile de transfer, prin incercarea transferului cu diversi membrii ai grupului. Miscarea ghidarii copilului Terapia cognitiv comportamentala ar parea a fi abordarea predominanta a problemelor psihol ogice pentru ca terapia behaviorista a fost intotdeauna proeminenta. Miscarea ghidarii copiilor a fost fundata pe idea ca atata vreme cat problemele emotionale incep in copilarie, a trata copii este cea mai buna metoda de a preveni tulburarile mentale. Freud a introdus ideea ca tulburarile psihice ale adulti lor sunt consecintele unor probleme nerezolvate ale copilariei. Alfred Adler a fost primul dintre discipolii sai care a continuat si aplicat ideea ca a trata copii in crestere ar putea fi cea mai eficienta metoda de a preveni nevrozele. Cercetatorii s-au concentrat in decursul anilor 1940-1950 asupra psihologiei parintilor. David Levy (1943) a stabilit o relatie intre caracteristicile patogenice ale parintilor si deranjar ea psihiatrica a urmasilor lor. Aranjamentul uzual era ca psihiatrul sa trateze copilul in timp ce asistentul social se intalnea cu mama. Consilierea mamei era un fapt secundar fata de scopul principal de a trata copilul. Motivel e erau reducerea presiunii emotionale, anxietatea si redirectionarea ostilitatii departe de copil, modifi carea atitudinilor adoptate in cresterea copilului. Intr-un final miscarea de ghidare a copiilor si-a modificat punctul de focus de la a vedea parin tii ca principali agenti nocivi la credinta ca patologia era inerenta relatiilor dintre pacienti, parinti si a ltii importanti pentru subiect. Psihopatologia nu mai era localizata inauntrul individului, nu parintii erau raufacatorii si paci entii victimele. Natura interactiunii dintre ei in sine era identificata ca fiind o problema, scopul deven ind incercarea de a imbunatati relatiile dintre parinti si copii. Influenta asistentei sociale Nici o istorie a terapiei familiale nu ar fi completa fara mentionarea contributiei enorme ale a sistentilor sociali si a traditiei lor in serviciul public. Domeniul asistentei sociale a aparut ca urmare a unei miscari de caritate in Marea Britanie si in America la sfarsitul sec XIX. Ei se dedicau imbunatat

irii conditiilor de viata ale celor saraci si neprivilegiati. La inceputul secolului asistentii sociali de caz erau de mult constienti de ceea ce psihiatriei Ia mai luat inca 50 de ani sa descopere si anume faptul ca familiile trebuie considerate ca unitati. Fam iliile nu su t niste entitati izolate (sisteme inchise) ci exista intr-un context social specific pe care-l inf luenteaza interactiv si de functionalitatea caruia este influentata. Bateson si colegii sai aveau ipoteza ca stabilitatea familiala se obtine prin feedback-ul care re gularizeaza comportamentul familiei si a membrilor ei. Oricand stabilitatea familiei este amenintata s au perturbata tendinta este de a mentine stabilitatea sau homeostazia. In 1956 Bateson si colegii au publicat faimosul raport: "catre o teorie a Schizofreniei in care i ntroduc conceptulnde double-bind" . Legatura dubla are sase caracteristici: 1. Doua sau mai multe persoane intr-o relatie importanta 2. Experiente repetate 3. Interdictia primara negativa 4. O interdictie secundara la un nivel mai abstract care este in conflict cu prima 5. O interdictie tertiara negativa impiedicand scaparea sau cerand un raspuns sau o reactie. 6. In final acest set complet de ingrediente nu mai este necesar odata ce victima este conditionata in a percepe lumea in termeni de legaturi duble. Toate descoperirile grupului lui Bateson se unesc intr-un punct comun si anume centralitatea comunicarii in organizatia familiei. Cele doua mari descoperiri ale acestei echipe au fost: 1. Niveluri multiple de comunicatie 2. Paternurile distructive ale relatiilor sunt mentinute prin auto-reglarea interactiunilor din grupul f amilial. Pseudomutualitatea este o fatada a faptului de a fi impreuna care mascheaza conflictul si bloc heaza intimitatea ( Wynne, Ryckoff, Day& Hirsch, 1958) . Pseudo-ostilitatea este un mod diferit de mascare a unei cardasii similare de a ascunde alinieri

le si dezbinarile ( Wynne 1961). Teoreticienii rolului Teoreticienii rolului precum John Spiegel, descriu cum indivizii au fost diferentiati pe roluri s ociale specifice in cadrul sistemului familial. El a mai facut de o asemenea o diferentiere valoroasa intre interactiuni si tranzactii. Bilele de biliard interactioneaza- ele se ciocnesc si-si altereaza cursul una alteia, dar raman in esenta neschimb ate. Concluzia lor a fost ca familiile sanatoase contineau un set relativ mic dar stabil de roluri si c a acest patern era esential pentru deprinderea de catre copii a unui simt al statusului si al identitati. Rolurile familiale nu exista independent unul de altul; fiecare rol este circumcis de altele, rolu ri reciproce. Un alt membru important in primul deceniu al terapiei familiale a fost Virginia Satir, una dint re pionierii carismatici excelenti. Satir vedea membrii familiei cu tulburari ca si blocati in roluri familiale restranse cum ar fi vi ctima, impaciuitorul, sfidatorul sau salvatorul care constrang relatiile si care secatuiau stima de sine. In munca ei cu familiile, Satir se concentra asupra clarificarii comunicarii, exprimarii sentime ntelor si formarii unui climat de acceptare si caldura mutuala. Punctul ei puternic era faptul ca ea se conecta cu familiile nu in termeni de furie si de resenti mente ci in termeni de sperante si frica, de dorinte si dezamagiri. Satir era renumita pe buna dreptate pentru abilitatea ei de a intoarce ceea ce era negativ in cev a pozitiv. Ceea ce face acest fapt o deprindere extrem de importanta pentru un terapeut este faptul ca majoritatea familiilor au cel putin un membru ale carui greseli si esecuri l-au plasat in rolul unui strai n.