Sunteți pe pagina 1din 15

Probleme ale dezvoltarii durabile in contextul dezvoltarii economice

Prof. dr.ing. Ioan Vida-Simiti

Probleme ale dezvoltarii durabile in contextul dezvoltarii economice

Dezvoltarea durabila: intr-o definitie generala a conceptului de dezvoltare durabila se considera ca acesta are ca obiectiv general gasirea optimului interactiunii intre patru sisteme: economic, tehnologic, ambiental si uman. Cerintele minime pentru realizarea dezvoltarii durabile include: 1. redimensionarea cresterii economice, 2. conservarea si sporirea resurselor naturale, 3. reciclarea, 4. reorientarea tehnologiilor (utilizarea celor curate), 5. asigurarea cresterii populatiei la un nivel acceptabil, 6. intretinerea diverselor ecosisteme,

7. supravegherea impactului activitatilor economice asupra mediului,


8. dezvoltarea pe plan national si international a grijii fata de mediul inconjurator

Dezvoltarea durabila: dezvoltarea care poate fi sustinuta (mentinuta) in timp cu resursele limitate de care dispunem. Componentele esentiale ale unei strategii pentru o dezvoltare durabila include: 1.Stabilizarea populatiei si asigurarea unui trai decent tuturor 2.Mentinerea fertilitatii naturale a solurilor 3.Protejarea sistemelor biologice ale planetei, mentinerea biodiversitatii

4.Reducerea dependentei de petrol si in general de combustibili fosili a economiei mondiale


5.Dezvoltarea alternativa a energiilor regenerabile 6.Reciclarea materialelor, cu diminuarea consumului de resurse minerale si a poluarii

Sustenabilitate: 1 se bazeaza pe recunoasterea faptului ca, atunci cand resursele sunt


consumate mai rapid decat sunt produse sau reinnoite, acestea saracesc si in cele din urma se epuizeaza. Intr-o lume sustenabila, cererile societatii asupra naturii se afla in echilibru cu posibilitatea naturii de a indeplini aceste cereri. Atunci cand cererile de resurse ecologice ale umanitatii depasesc capacitatile naturii de a furniza permanent, exista situatia de supraexploatare ecologica. Indicele sustenabilitatii mediului ESI (Enviromental sustainability index) reprezinta de fapt un clasament al tarilor lumii realizat cu scopul de a evidentia gradul in care fiecare stat in parte stie sa gestioneze problemele de mediu si sa se adapteze realitatii ecologice actuale. In acest clasament Romania ocupa locul 94 din 146, iar la nivel european pe antepenultimul loc. 2 caracteristica unor procese tehnologice de a nu produce daune resurselor naturale sau a mediului inconjurator astfel incat acestea sa poata fi folosite si de generatiile viitoare. Astfel de tehnologii sunt, de exemplu, cele din industria de prelucrare a lemnului. Acestea nu produc pagube iremediabile resurselor naturale

Obiective:
1. Monitorizarea poluantilor si a principalelilor factori de poluare 2. Masuri de prevenire a poluarii, a degradarii mediului si a capacitatii de regenerare a acestuia, cu evaluarea costurilor de prevenire si organizarea derularii acestor activitati 3. Evaluarea daunelor provocate mediului, in urma activitatilor economice evaluarea costurilor lucrarilor pentru reabilitarea zonelor degradate, cat si a celor pentru protectia mediului in urma activitatii economice curente si viitoare

4. Promovarea de industrii si tehnologii ecologice, nepoluante a caror utilizare sa se faca in armonie cu natura, dupa principiul "dezvoltarii durabile
5. Fundamentarea unor decizii eficiente de gestionare a mediului si a resurselor naturale, armonizarea cerintelor ecologice cu cele economice, respectiv de situare a omului pe pozitia de partener al naturii si nu pe pozitia de "stapan" al acesteia 6. Sporirea preocuparilor pentru imbunatatirea cadrului legislativ si mai ales pentru aplicarea legii, inclusiv a sanctiunilor prevazute de aceasta

Limite in procesul dezvoltarii durabile


Cu toata dorinta noastra de a schimba starea de fapt actuala, trebuie sa intelegem ca pe acest drum al dezvoltarii durabile exista si limite, implacabil impuse in principal de:

1.- nivelul tehnologic la care ne aflam (cand inca nu tot ceea ce ar fi de dorit se poate realiza) poluarea insotind practic, activitatea economica
2.- calculul strict al eficientei economice, al tehnologiilor existente si a celor durabile (deocamdata mai scumpe decat cele clasice) 3.- mai sunt inca semeni ai nostri care nu au conditiile minime decente de trai, si care trebuie ajutati sa se dezvolte pentru a atinge acel minim decent, ceea ce va insemna consumuri suplimentare de resurse, posibile noi dezechilibre naturale, poluare etc. 4.- nu exista tehnologii total curate" ci doar mai putin poluante, ceea ce, oricat de mare ar fi dorinta noastra, va determina in continuare poluarea sub toate formele si deci afectarea in continuare a factorilor de mediu. 5.- nu este posibila renuntarea totala la ingrasamintele chimice si la pesticide, avand in vedere necesarul in crestere de alimente pentru o populatie a planetei, pe an ce trece tot mai mare.

Management ecologic
1.- elaborarea tehnicilor de evaluare in termeni monetari a daunelor provocate de poluare si activitatile distructive ale omului 2.- alegerea cailor de protectie a mediului si a lucrarilor de reabilitare a zonelor degradate 3.- elaborarea unor metode de analiza, ca suport decizional in alegerea cailor de dezvoltare economica 4.- conceperea si aplicarea instrumentelor si a politicilor de mediu

5.- necesitatea si fundamentarea trecerii de la modelul dezvoltarii in risipa, la modelul "dezvoltarii durabile" a economiei mondiale, utilizand tehnologii ecologice nepoluante, cu consumuri reduse de materii prime si energie, avand in vedere caracterul limitat al resurselor si dimensiunile finite ale planetei - implicit a posibilitatilor de regenerare naturala 6.- educarea populatiei prin sistemul de invatamant si mass-media, in spiritul grijii pentru mediu, biodiversitate si dezvoltare durabila.

Management ecologic
1. Fundamentarea evaluarii pagubelor produse mediului, este necesara pentru stabilirea directiilor prioritare la alocarea de resurse financiare pentru proiectele de protejare si reabilitare a mediului. Pe masura ce se adanceste aceasta analiza a echilibrului dintre economie si mediul inconjurator, se poate ajunge la un ansamblu complex si eficient de solutii pe principii durabile. 2. in acelasi timp, este necesara extinderea implicarii factorilor interesati care pot contribui la promovarea unor concepte noi, cu rezultate mai bune in combaterea poluarii mediului, prin: 3. informarea si educatia prin mass-media a populatiei, iar a tinerilor prin sistemul de invatamant 4. implicarea organismelor neguvernamentale (ONG-uri) 5. cercetari in domeniul protectiei mediului si organizarea de reuniuni stiintifice 6. publicatii in reviste de specialitate s.a.m.d.

Management ecologic
7. Poluarea, ca deteriorare a mediului ambiant, reclama costuri necesare reabilitarii zonelor degradate, iar pentru protejarea mediului, costuri pentru tehnologii noi, nepoluante. Pentru protejarea mediului in conditii de exigenta sporita, cheltuielile cresc exponential, atingand valori foarte mari, uneori imposibil de suportat de catre comunitatea locala. Din aceasta cauza, se poate ajunge la masuri radicale, cu alternativa opririi activitatii uzinelor avand ponderea cea mai mare in poluarea zonei, uzine care elimina in atmosfera si ape, poluanti cu grad inalt de toxicitate. 8. Acutizarea crizei ecologice, obliga la reconsiderarea politicilor de dezvoltare economica, intr-o perspectiva de reconciliere cu mediul inconjurator. intrucat tehnologia este profund implicata in criza ambientala, devine clar ca se vor opera schimbari tehnologice semnificative pentru satisfacerea necesitatilor viitorului.