Vulpita si tigrul

poveste chinezeasca

Intr-o zi Vulpita se juca singura prin padure cand deodata un tigru a sarit dupa un copac.
"Mmmm," a spus tigrul. "Am sa te mananc!"
Vulpita era speriata, dar si-a pastrat calmul. Repede si-a construit un plan in gand.
"Imi pare rau, domnule Tigru, dar nu ma poti manca," i-a spus ea.
"Si de ce nu?" a intrebat surprins tigrul.
"Pentru ca sant foarte importanta," a spus Vulpita. "De fapt, sant regele acestei paduri. Toate animalele sant asa de
inspaimantate de mine, incat fug din calea mea cand ma plimb."
Tigrul era suspicios. "Cum pot stii ca-mi spui adevarul?" intreba el.
"Foarte usor," a raspuns Vulpita. "Mergi in spatele meu in timp ce ma plimb prin padure. Si ai sa vezi cu ochii tai ce importanta
sant."
Si Vulpita a plecat cu tigrul mergand in spatele ei.
Curand au ajuns aproape de un cerb ce se juca in jurul copacilor. Cand cerbul a vazut Vulpita, nu i-a acordat nici o atentie. Dar
cand a vazut tigrul, a fugit in tufisuri exact cum banuia Vulpita ca va face.
"Ai vazut?" a intrebat Vulpita. "Cerbul acela se teme rau de mine."
Mai apoi, Vulpita si tigrul au ajuns aproape de un lup aflat la gura vizuinii sale. Din nou, lupul nu a acordat nici o atentie
Vulpitei. Dar cand a vazut tigrul ce mergea in spatele ei, a sarit si a alergat in vizuina sa se ascunda.
"Ai vazut?" a spus Vulpita. "Chiar si acel lup se teme de mine."
Vulpea si tigrul si-au continuat drumul prin padure. In scurt timp au ajuns la marginea unui rau unde ursul pescuia. In mod
obisnuit ursul nu se teme de nimeni. Abia daca a zarit-o pe Vulpita. Dar cand l-a vazut pe tigru, a sarit in apa si a inotat repede
cat mai departe.
"Acum ma crezi?" a intrebat vulpita.
Tigrul era complet pacalit. Si-a plecat capul si a spus, "Iarta-ma, Vulpito. Habar nu aveam ca esti asa de importanta. De acum
inainte nu am sa te mai supar niciodata."
Asa ca Vulpita s-a intors sa se joace in padure, tare fericita ca i-a venit in minte o asemenea pacaleala.