Referat biologia si ecologia parazitilor vegetali

Anul III, EPM

St ol b u r ul Sol an ac e elo r
Balaban Alexandru Facultatea de StiinteEcologie si protectia mediului;

Abstract
Stolburul reprezint cea mai grav boal a solanaceelor n Sud-Estul Europei fiind provocat de fitoplasme, organisme care se deosebesc de virusuri printr-o organizare celular asemntoare celei bacteriene. Fitoplasmele care afecteaz cartoful sunt destul de frecvente n zonele semi-aride ale lumii (climat continental cu perioade lungi de uscciune). n ultimii ani conditiile climatice au favorizat extinderea acestor organisme si ne putem astepta la pierderi importante de productie. Simptome ale infectiei plantelor sunt: initial o dezvoltare mai viguroas dect cea normal, rsucirea frunzelor din vrf acompaniat de o decolorare purpurie sau n functie de soi glbuie, flori deformate si de culoare verde, tuberculi aerieni, o ncoltire puternic a mugurilor axilari, stoloni lungi cu un numr foarte mare de tuberculi cu textur purpurie, tuberculi cu rdcini si un numr foarte mare de tuberculi mici. ntr-un stadiu mai avansat al bolii tesuturile se usuc si ntreaga plant moare. Cuvinte cheie: stolbur, vectori, phytoplasma, combatere, prevenire. Nume: Potato Stolbur phytoplasma Pozitie taxonomica: Bacteria: Tenericutes: Mollicutes: Phytoplasmas Nume Comune: Stolbur (potato, tomato), big bud, lemnificarea fructelor (tomato), sterilitate feminine a plantelor, tobacco (Engleza) Stolbur (Franceza)

Simptome. La tomate au fost observate toate simptomele caracteristice stolburului. Datorita perioadei mai indelungate de incubatie, stolburul apare in culturile de tomate in prima decada a lunii august cand plantele de vinete, ardei sau cartof atacate sunt deja total sau partial uscate. Primele simptome se manifesta prin decolorarea marginilor frunzelor tinere, in timp ce nervurile capata o nuanta violacee, mai evidenta pe fata inferioara a limbului. In continuare, plantele bolnave se disting in camp prin frunzisul saracacios si pozitia mai erecta a lastarilor, frunzelor si inflorescentelor. Simptome caracteristice se observa la flori, care prezinrta pedunculi ingrosati, alungiti si cu pozitie aproape verticala. Sepalele cresc mult in lungime si uneori se unesc formand un caliciu tubular. Ovarul este umflat, iar axul care separa locul de insertie a sepalelor si petalelor este alungit. Florile formate dupa infectie raman sterile iar fructele legate la aparitia bolii raman mai mici si cand se coc au o culoare portocalie. Ele au gust neplacut, fiind improprii pentru consum in stare proaspata sau conservata.
1

Referat biologia si ecologia parazitilor vegetali

Anul III, EPM

La vinete boala apare in luna iulie si se manifesta printr-o ingalbenire treptata a frunzelor si incetinirea ritmului de crestere al plantelor. Marginile limbului se inconvoaie in sus, frunza luand forma de lingurita. Dupa doua-trei saptamani de la aparitia bolii frunzele se ofilesc incepand cu cele de la baza, se necrozeaza si cad, lasand plantele desfrunzite. Florile sufera deformari, observandu-se in special hipertrofierea sepalelor. Multe flori raman sterile, iar fructele care se formeaza sunt mici, au o culoare galbuie, isi pierd turgescenta si se vestejesc. La ardei simptomele sunt asemanatoare cu cele de la vinete, cu deosebirea ca procesul de ofilire se petrece intr-un timp mai indelungat. La cartofi stolburul apare in prima jumatate a lunii iulie si se manifesta la inceput prin ingalbenirea marginilor foliolelor frunzelor de la varful plantei. Foliolele se indoaie de-a lungul nervurii principale, luand forma de lingurita. In functie de pigmentatia soiului, frunzele capata o culoare roscata sau violacee datorita acumularii de antociani. Plantele infectate isi incetinesc ritmul normal de crestere, au frunzele mai mici si internodiile tulpinii mai scurte decat la plantele sanatoase. Dupa 7-14 zile de la aparitia primelor simptome incepe ofilirea frunzelor, ca urmare a imbolnavirii radacinilor. Ofilirea incepe cu frunzele de la baza apoi cuprinde intreaga planta care se usuca. Agentul patogen. Boala este provocata dupa unii autori deChlorogenus australiensis Holmes syn. Lycopersicum virus 5. Prin cercetari mai recente (Ploaie Maramorosch, 1969) s-au descoperit in tesuturile plantelor atacate de stolbur si de alte boli virotice particole de micoplasma care prin structura si dimensiuni se situeaza intre virusuri si bacterii. Agentul patogen se transmite experimental prin altoire. In natura se transmite prin insecta Hyalecthes obsoletus Sing. Aceasta ierneaza pe radacinile plantelor spontane, in special a celor de volbura. Hyalesthes obsoletus sunt specii (coelenterate in forma de saculet fixat cu gura inconjurate de tentacule)care se hranesc cu lemn,cunoscute ca vector al fitoplasmei,solbur pe vita de vie. Sunt specii comune in materie de volbura(Convulvus arvensis),de asemnea sun prezente si pe urzica(Urtica sp),Ranunculus sp,Senecio sp si Artemisia sp.Insectele adulte sunt active de la sfarsitul lunii mai pana la mijlocul lunii august.Dimensiunile adultilor variaza de la 3 la 6 mm.Femelele sunt mai mari decat masculii.Larva traieste in sol si hrana pt animale pe radacini de plante gazda.Cu toate ca aceasta insecta nu este frecventa in podgorii,rolul sau in fitoplasma stolbur este semnificativa deoarece traieste pe productiile de vita de vie.Aceste greiere este cunoscut ca un vector al fitoplasmei stolbur de pe rosii si cartofi.

Referat biologia si ecologia parazitilor vegetali

Anul III, EPM

Transmitere si raspandire Mycoplasma este cunoscuta ca parazita pe 80 specii de plante ce apartin la 10 familii botanice. Transmiterea agentului patogen in natura este asigurata de cuscuta si de insecte. La speciile lemnoase transmiterea mycoplasmei se realizeaza prin altoiri. In natura pagubele produse de mycoplasma sunt direct proportionale cu raspandirea insectei ce transmite mycoplasma. In anul 1996 a fost un an deosebit de favorabil extinderii stolburului, din cauza verii deosebit de secetoase (cu atac mare de Hyalestes) asa incat, stolburul a produs ofiliri grave ale cartofului chiar si in zonele mai nordice Botosani, Suceava. In anii cu primaveri si veri ploioase si racoroase, datorita distrugerii insectei, atacul de stolbur este doar sporadic si nu da pagube insemnate.

Masuri de prevenire si combatere Principalul mijloc de combatere este de plantare a plantelor gazda astfel incat sa se evite suprapunerea epocii de productie maxima, a culturilor sensibile cu intensitate maxima a migrarii cicadelor de pe buruienile infectate pe plantele cultivate. Plantatul cartofilor in zone expuse atacului se va face cat mai timpuriu si cu soiuri precoce astfell ca recoltatul tuberculilor sa se poiata realiza in prima decada a lunii iunie. In cazul tomatelor se recomanda de asemenea plantarea timpurie si cultivarea de soiuri precoce care sa realizeze productia inainte de aparitia Stolburului. In culturile de vinete si ardei distanta de plantare asigura o mai buna umbrire a plantelor si creeea za cinditii neprielnice pentru insectele vectoare. In scopul distrugerii focarelor de infectie, se vor lua masuri severe de distrugere a buruienilor purtatoare de virus si a insectelor vectoare. Pentru acestea se vor executa tratamente in culturile plantelor gazda, cu insecticide de mare eficacitate. Primul tratament se va efectua la inceputul migrarii cicadelor pe solanaceele cultivate, apoi se repeta de 2-3 ori la intervale de 5 zile. Tot in acest scop se vor lua masuri de distrugere a volburei care este buruiana purtatoare de virus si de insecte vectoare. Acest lucru se realizeaza cu insecticide de mare eficacitate. Cultivarea de soiuri si hibrizi cu rezistenta la Stolbur, este de asemenea o solutie.

Referat biologia si ecologia parazitilor vegetali

Anul III, EPM

BIBLIOGRAFIE
Sean Tatiana Eugenia, Crian Aurelia - Putregaiul alb al plantelor de cultur Sclerotinia sclerotiorum - prevenire i combatere. Ed. CERES, Bucureti, 1998. Sean Tatiana, Diescu H. - Posibiliti i perspective n combaterea biologic a micozelor plantelor de cultur. Ed. de Propagand Tehnic Agricol, Bucureti, 1984. Smith I.M., Dunez J., Phillips D.H. - European handbook of plant diseases. Ed. Blackwell scientic publication,London,1988. Sorauer P. - Hanbuch der Planzenkrankheiten. Bnd II, III. Ed. Paul Parey, Berlin und Hamburg, Germania, 1956-1962. andru D.I. - Protecia culturilor agricole cu ajutorul pesticidelor. Ed. Helicon, Timioara, 1996. Viennot Bourgin - Les champignons parasites des plantes cultivees. Ed. Masson,Paris, Frana, 1949. x x x - Duntorii, paraziii i buruienile de carantin. Ed. Agro-Silvic de stat, Bucureti, 1958.