1003 (11), 2010, 316p

O MIE I UNA DE NOPI
Volumul XI
(Nopile 775 -819)
Text integral Traducere si note de Haralambie Gramescu
Textul actualei versiuni reproduce ediia Le livre des Mille
nuits et une nuit, traduction littrale et complte du texte
arabe par le dr./. C. Mardrus, Editions de la Revue Blanche,
Paris, 1899, versiune coroborata cu traducerea n limba rusa
Kniga tsiaci i odnoi noci, perevod s arabskogo M. A. Salie,
Gosudarstvennoe Izdatelstvo Hudojestvennoi Literaturi, Moskva,
1959.
Design coperta: Carmen Lucaci Ilustraii: Ion Manea
2010 Editura Ere Press, pentru prezenta ediie
Editura Ere Press Piaa Presei Libere, nr. 1, sector 1,
Bucuresti
Tel./fax: 021.318.70.27, 021.318.70.28
office@ercpress. ro comenzi @ercpress. ro www.ercpress.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a Romniei
O mie si una de nopi / trad.: Haralambie Gramescu. -
Bucuresti: Ere Press, 2009- 15 voi.
ISBN 978-973-157-712-8
Voi. 11. - 2009. - ISBN 978-973-157-747-0
I. Gramescu, Haralambie (trad.)
821.411.21-91-34=135.1 398(=411.21)
Editori: Ciprian Ene, Adriana Ene Redactori: Mihaela Pogonici,
Roxana Geanta Consilier literar: Mihail Gramescu DTP: Elena
Marin
Corectori: Raluca Salcudean, Ana-Maria Nedelea
Iar eherezada i spuse sultanului ahriar:
PARABOLA ADEVRATEI TIINE A VIEII
i C J e povesteste ca ntr-o anume cetate, n care se 1L_J
nvaau toate stiinele, traia un tnar frumos si plin de srg
la nvaatura. i, macar ca nimic nu lipsea fericirii vieii
sale, era patimit de dorina de a sti tot mai mult. Or, i se
dezvalui ntr-o zi, din povestirea unui negustor calator, ca
se afla ntr-o ara tare departata un nvaat care era omul
cel mai sfnt din Islam si care el singur avea atta stiina
de carte, atta nelepciune si
atta har ct toti nvaaii veacului la un loc. i afla ca
n-
> > > i
vaatul acela, cu toata faima lui, avea meseria de fierar,
meserie pe care, naintea lui, o avusesera si tatne-sau si
bunicu-sau.
i, daca auzi vorbele acestea, tnarul se ntoarse la el
acasa, si lua papucii si traista si baul, si pleca pe data
din cetatea lui si dintre prieteni. i porni nspre ara cea
ndepartata n care traia dascalul cel sfnt, cu gndul de a
se pune sub ndrumarea lui si de a dobndi oleaca de stiina
si de nelepciune. i merse vreme de patruzeci de zile si de
patruzeci de nopi si, dupa multe primejdii si osteneli,
ajunse, din mila lui Allah, care i menise buna tihna, n
cetatea fierarului. i se duse drept n sukul fierarilor si se
nfaisa dinaintea aceluia a carui fierarie toi trecatorii i-
o aratau. i, dupa ce i saruta poala camasii, sezu naintea
lui, cu o nfaisare plina de sfiala. Iar fierarul, care era
un om n vrsta si cu faa pecetluita de binecuvntare, l
ntreba:
6
O mie si una de nopi
Ce doresti, fiul meu?
El raspunse:
Doresc sa nva stiina!
i covaliul, drept raspuns, i puse n mna funia de la
foalele covaliei si i spuse sa traga. i nvaacelul cel nou
raspunse ca asculta si ca se supune, si ncepu numaidect sa
ntinda si iar sa slabeasca funia foalelor, fara a se opri,
din ceasul cnd ajunsese acolo pna la asfinitul soarelui. i
a doua zi ndeplini aceeasi munca, la fel ca si n zilele
urmatoare, vreme de saptamni, de luni si de un an ntreg,
fara ca nimeni din fierarie, nici dascalul, nici ucenicii lui
cei muli, care fiecare avea cte o sarcina tot atta de j '
aspra ca si a lui, sa-i fi spus macar o data vreun cuvnt, si
fara ca nimeni sa se plnga ori baremi sa murmure din pricina
acelei munci grele si tacute. i nvaacelul, ntr-o zi, tare
sfios, ndrazni sa deschida gura si sa spuna:
Invatatorule!
>
Iar fierarul se opri din munca lui. i toi nvaaceii, pna
peste masura de tulburai, facura la fel. i, n tacerea din
fierarie, covaliul se ntoarse nspre tnar si l ntreba:
Ce vrei?
El spuse:
tiina!
Iar fierarul spuse:
Trage de funie!
i fara niciun cuvnt mai mult, tnarul si lua iarasi de la
capat munca de faurar. i ali cinci ani se scursera, n care,
de dimineaa pna seara, nvaacelul tragea funia foalelor,
fara ragaz si fara ca nimeni sa-i spuna macar o data vreo
vorba. Iar daca vreunul dintre ucenici avea trebuina sa fie
lamurit n vreo pricina, de orice fel ar fi fost ea, i era
ngaduit sa scrie o ntrebare si sa dea idula dascalului,
dimineaa, cnd intra n fierarie. i mesterul, fara a
dezvalui vreodata cele scrise, arunca hrtia n jarul
A sapte sute saptezeci si patra noapte
7
din vatra ori, mai adesea, o punea n cuta de la turbanul sau.
Daca arunca hrtia n foc, o facea, fara de ndoiala, din
pricina ca nu i se cadea niciun fel de raspuns. Dar daca
hrtia era pusa la turban, ucenicul care o daduse gasea,
seara, raspunsul mesterului, scris cu slove daruite, pe
peretele chiliei sale.
i cnd se scursera zece ani asa, batrnul fierar veni la
tnarul nvaacel si l batu pe umeri. i tnarul, pentru
ntia oara, dupa zece ani, lasa din mna funia covaliei. i
bucurie mare pogor n el. Iar dascalul i vorbi, zicnd:
- Fiul meu! poi sa te ntorci la ara ta si la casa ta, cu
stiina toata a lumii si a vieii n inima ta. Caci pe toata
ai dobndit-o, dobndind virtutea rabdarii!
i i dadu sarutul pacii. Iar nvaacelul se ntoarse
luminat n ara sa, ntre prietenii lui; si si trai limpede
viaa.
i sultanul ahriar striga:
- O, eherezada, ce minunata este pilda aceasta. i ct mi
mai da de cugetat!
i ramase cufundat un rastimp n gndurile lui. Pe urma
adauga:
- Grabeste-te acuma, o, eherezada, de-mi povesteste
Povestea cu Kamar si cu mult-priceputa Halima.
Ci eherezada spuse:
- Ingaduie-mi, o, Maria Ta, sa mai amn oleaca istorisirea
acelei povesti; ntruct sufletul meu, n seara aceasta, nu se
simte ndemnat nspre ea; si ngaduie-mi mai degraba sa-i
ncep povestea cea mai dulce, cea mai luminoasa si cea mai
curata din cte stiu!
i sultanul spuse:
- Horart, o, eherezada, sunt gata sa te ascult, caci si
eu mi simt sufletul pornit n seara aceasta nspre lucruri
voioase. i-apoi zaboveala are sa-mi ngaduie a trage un folos
pentru mine din pilda despre rabdare!
Atunci eherezada spuse:
FARIZADA CEA CU ZMBET DE TRANDAFIR
\\ i s-a izvodit, o, norocitule sultan, o, daruitule cu Sd
AI purtari alese, ca a fost odata, n zilele de odinioara, e
tare mult de atunci - ci numai unul Allah e Atoatestiu- tor! -
un mparat al Persiei, pe nume Khosru ah, pe care
Atoatedatatorul l daruise cu putere, cu tineree si cu fru-
musee, si i pusese n inima atta dor de dreptate nct, sub
domnia lui, tigrul si iedul umblau grumaz la grumaz si se
adapau laolalta dintr-un pru. i mparatul acela, caruia i
placea sa-si dea seama singur, cu chiar ochii lui, de toate
cte se petreceau n cetatea sa de scaun, avea obiceiul sa se
preumble noaptea, stravestit n neguator strain, ntovarasit
de vizirul sau ori de vreunul dintre mai-marii de la palatul
lui.
Or, ntr-o noapte, pe cnd da o raita printr-o mahala de
oameni saraci, trecnd pe o ulia auzi niste glasuri tineresti
care razbateau limpede pna la el. i se apropie, mpreuna cu
soul sau, de casua cea umila din care ieseau glasurile
acelea si, lipindu-si ochiul de o crapatura a usii, se uita
nlauntru. i zari, mprejurul unei lumini, jos, pe o
rogojina, trei fete care, sfrsindu-si masa, sedeau de vorba.
i cele trei fete, care semanau ntre ele asa cum seamana
niste surori, erau desavrsit de frumoase. Iar cea mai mica
era vadit, si cu mult, cea mai frumoasa dintre ele.
i cea dinti spunea:
- Eu, surorile mele, mi-as dori, daca-i vorba sa-mi spun o
dorina, sa ajung soia placintarului sultanului. Caci stii
si voi ct de mult mi plac mie placintele, mai cu
9
seama cele de foi, care se cheama ,placintele sultanului. i
numai bas-placintarul sultanului poate sa le izbuteasca asa!
Ah, surorile mele, ce m-ai mai pizmui n inima voastra, cnd
ai vedea belsugul de cofeturi alese cum mi rotunjeste
soldurile cu grasimea lor cea alba, si cum m-ar face de
frumoasa, si cum mi-ar subia obrazul!
Iar cea de a doua dintre fete spune:
- Eu, surorile mele, nu rvnesc atta de sus! Eu m-as
mulumi sa ajung nevasta bucatarului sultanului. Ah, ce-as mai
vrea! Ca lucrul acesta mi-ar ngadui sa-mi satur poftele cele
nabusite de-atta timp de cnd tot jinduiesc sa gust si eu
din cele bucate minunate din care nu se mannca dect la
palat! mai cu seama mi-ar placea, printre altele multe, tavile
alea cu castravei umplui si copi la cuptor, care, numai
cnd le vad cum trec purtate pe cap de slujitori, n zilele
ospeelor date de sultan, mi si simt inima plina cu totul de
tulburare! Of, ce le-as mai mnca! i n-as uita sa va poftesc
si pe voi, din cnd n cnd, daca soul meu, bucatarul, mi-ar
ngadui; da nu cred ca mi-ar ngadui!
i, dupa ce surorile cele doua si marturisira astfel
dorinele, se ntoarse nspre sora lor cea mezina, care sta
tacuta, si o ntrebara, rzndu-si de ea:
- Da tu, o, prsleo, ce-i doresti? i pentru ce i lasi
ochii n jos si nu spui nimic? Ci fii pe pace! i fagaduim
ca, atunci cnd o sa fim soiile celor pe care ni i-am ales,
avem sa ne straduim sa te maritam si pe tine fie cu vreun
rndas de-al sultanului, fie cu vreun alt slujbas de cinul
lui, ca sa fii si tu totdeauna pe lnga noi! Spune, tu ce-i
doresti?
i copila, tulburata si nrosindu-se, raspunse cu un glas
dulce ca o apa de izvor:
- O, surorile mele!
10
i nu putu sa graiasca mai departe. Iar cele doua fete,
rznd de sfiala ei, atta i dadura ghes cu ntrebarile si cu
zeflemelile, pna ce o hotarra sa vorbeasca. Iar ea, fara a-
si ridica ochii, spuse:
- O, surorile mele, eu mi-as dori sa ajung soia stapnului
nostru, sultanul! i i-as darui niste mostenitori
blagoslovii! Iar feciorii pe care Allah i-ar face sa se nasca
din legatura noastra ar fi vrednici de parintele lor. Iar
fetia, pe care mi-ar placea s-o am dinaintea ochilor mei, ar
fi chiar zmbetul cerului; firele de par de pe capul sau ar fi
de aur pe-o parte si de argint pe cealalta; lacrimile ei, daca
ar plnge, ar fi ca niste margaritare curgatoare; rsul ei,
cnd ar rde, ar fi ca un zuruit de dinari de aur; iar
zmbetele ei, numai cnd ar surde oleaca, ar fi toate ca
niste bumbi de trandafiri care i s-ar deschide pe buze!
i-asa!
Iar sultanul Khosru ah si vizirul sau vedeau si ascultau.
Ci, temndu-se sa nu fie bagai de seama, se hotarra sa plece
fara a asculta mai multe. i Khosru ah, veselit pna peste
poate, simi cum i se strneste n suflet ispita de a mplini
cele trei dorine; si, fara a-i mpartasi nimica din gndurile
sale tovarasului de drum, i porunci sa ia bine seama la casa
aceea, ca sa se ntoarca acolo a doua zi, sa le ia pe cele
trei surori si sa i le aduca la palat. i vizirul raspunse ca
asculta si ca se supune, iar a doua zi alerga sa ndeplineasca
porunca mparateasca aducndu-le pe cele trei surori dinaintea
lui.
i sultanul, care sedea n jeul sau, le facu din cap si din
ochi un semn care vroia sa zica: ,Venii ncoace! Iar ele se
dusera tremurnd toate si mpiedicndu-se n saracele lor
rochii de pnza; si sultanul le spuse, cu un zmbet
binevoitor:
- Pacea sa fie asupra voastra, o, fetelor! Astazi este ziua
ursitei voastre, adica ziua n care au sa vi se mplineasca
11
dorinele! Iar dorinele voastre, o, fetelor, eu le stiu; ca
mparailor nimica nu le ramne ascuns! i, mai nti tu, cea
mai mare, ai sa-i vezi dorina cu ochii, si capetenia
placintarilor, astazi chiar, are sa fie soul tau. Iar tu, cea
mijlocie, ai sa-l capei de so pe bas-bucatarul meu!
i mparatul, dupa ce vorbi astfel, se opri si se ntoarse
nspre cea mai mica dintre fete care, tulburata pna peste
poate, si simi inima ca-i sta n loc, si paru gata sa se
prabuseasca pe covor. Iar sultanul se ridica n picioare si,
lund-o de mna, o pofti sa sada lnga el, pe lavia jeului,
spunndu-i:
- Esti mparateasa! Iar palatul acesta este palatul tau, si
eu sunt soul tau!
i cu adevarat, nunile celor trei surori avura loc chiar n
ziua aceea - nunta sultanitei cu o stralucire cum nu s-a mai
>
pomenit, iar nunta soiei bucatarului si cea a soiei placin-
tarului dupa datinile de rnd ale nunilor. nct zavista si
ciuda patrunsera n inimile celor doua surori mai mari; si,
din ceasul acela, ncepura sa urzeasca pieirea surorii lor mai
mici. Ci se ferira cu grija sa-si dea pe faa cele ce simeau,
si primira cu mulumire prefacuta dovezile de dragoste pe care
sultana, sora lor, nu se precupeea sa le arate, ngaduindu-
le, mpotriva obiceiurilor mparatesti, sa stea n preajma ei,
macar ca aveau niste cinuri atta de marunte. Iar ele, departe
de a fi mulumite cu fericirea pe care le-o harazise Allah,
simeau fata de norocul surorii ' j >
lor mai mici chinurile cele amarnice ale urii si ale pizmei.
i noua luni trecura asa, dupa care sultana, cu ajutorul lui
Allah, nascu un fat domnesc, frumos ca un crai nou de luna.
Iar cele doua surori mai mari, care, dupa dorina sultanei, o
vegheau la nastere si ineau locul moaselor, departe de a fi
nduiosate faa de bunatatea surorii lor mai mici si faa de
frumuseea pruncului, gasira ntr-un sfrsit
12
prilejul pe care l cautau de-a zdrobi inima tinerei mame.
Luara, asadar, copilul, pe cnd mama se afla nca n durerile
facerii, l pusera ntr-un cosule de rachita pe care l
ascunsera pentru o clipita, si n locu-i asezara un caelus
mort, pe care l nfaisara dinaintea tuturor femeilor din
palat, dndu-1 drept rod al pntecului sultanei. Iar sultanul
Khosru ah, la vestea aceea, se duse si se ncuie n
iatacurile lui, nemaivroind sa se ngrijeasca de treburile
domniei. Iar sultania se cufunda n jale, si sufletul i se
cerni, si inima i se zdrobi.
Ct despre noul-nascut, apoi pe acesta matusile lui l
dusera cu cosul si l lasara pe apa din sanul ce curgea n
jurul palatului. i ursitoarea voi ca paznicul gradinilor
sultanului, preumblndu-se de-a lungul malului acelui san, sa
zareasca acel cos ce se legana pe firul apei. i trase cu o
cazma cosul nspre malul prului, l cerceta si vazu pruncul
cel frumos. i ramase la fel de uluit ca si fata faraonului
cnd a dat de Moise n papuris.
Or, erau ani muli de cnd paznicul gradinilor era nsurat
si de cnd si tot dorea sa aiba un copil, ori chiar doi sau
trei, care sa-l binecuvnteze pe zamislitorul lor. Ci dorurile
sale si ale soiei sale nu fusesera deloc luate n seama pna
acum de Cel Preanalt. i amndoi erau apasai de singuratatea
stearpa n care traiau. nct, atunci cnd paznicul gradinilor
l vazu pe copilul acela, care era frumos fara de seaman, l
scoase din cos si, bucuros pna peste poate, o lua la fuga
nspre capatul gradinii unde se afla casa lui, si intra n
odaia neveste-sii si, cu glas tulburat, spuse:
- Pacea fie asupra ta, o, fata a mosului meu! Ia uite darul
din ziua aceasta binecuvntata, pe care ni-1 trimite Cel
Preamarinimos! Copilul pe care i-1 aduc sa ne fie ca un copil
al nostru, asa cum este copilul ursitoarei!
A sapte sute saptezeci si cincea noapte
13
i i povesti cum l gasise n cos, plutind pe prul din
sanuri; si i spuse ca nsusi Allah li-1 trimitea,
rasplatind, astfel, ntr-un sfrsit, statornicia rugaciunilor
lor.
O, slava lui Allah cel carele a pus simirea de mama n
snul femeilor sterpe, asa cum a sadit n inima gainilor
alungate din cuibarul lor pornirea de a cloci pietrele!
In clipita aceasta a istorisirii sale, eherezada vazu ca se
lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu.
Dar cnd fu cea de a sapte sute saptezeci si cincea noapte
Spuse:
... Slava lui Allah cel carele a pus simirea de mama n
snul femeilor sterpe, asa cum a sadit n inima gainilor
alungate din cuibarul lor pornirea de a cloci pietrele!
Or, n anul urmator, biata mama, cea att de crunt jefuita
de fructul rodniciei ei, nascu din ngaduina
Atoatedatatorului alt baiat, si mai frumos dect cel dinti.
Insa cele doua surori vegheau nasterea, cu niste ochi plini de
luare-aminte n afara si plini de ura n launtru; si fara a
avea mai multa mila dect ntia oara faa de sora lor si faa
de pruncul ei, luara pe furis copilul si, cum facusera si cu
cel dinti, l lasara ntr-un cos pe pru. i nfaisara
dinaintea palatului ntreg un pisicu, spunnd tuturor ca l
nascuse sultana. i uluirea si mhnirea intrara n inimile
toate. Iar sultanul, pna peste poate de umilit, fara nicio
ndoiala ca s-ar fi lasat dus de suparare si de mnie daca nu
ar fi nutrit n sufletul sau virtutea supunerii faa de
orndele judeului cel de nepatruns. Iar sultana se cufunda n
amaraciune si n deznadejde, si inima ei plnse toate
lacrimile durerii.
14
Ci ct despre copil, Allah carele vegheaza asupra soartei
poruncilor, l duse sub ochii paznicului gradinilor, care se
preumbla de-a lungul prului. i, ca si ntia oara, acesta
l mntui din ape si l duse soiei lui, care l ndragi ca pe
chiar copilul ei, si l crescu la fel de cu grija ca si pe cel
dinti.
Or, pentru ca dorurile drept-credinciosilor lui sa nu ramna
niciodata nemplinite, Allah sadi samna rodniciei n
pntecele sultaniei, care nascu si a treia oara. Ci acum
nascu o domnia. Iar cele doua surori, pe care ura, departe de
a se potoli, le ndemna sa urzeasca pieirea fara de mntuire a
mezinei lor, facura cu fetia ceea ce facusera si cu fraiorii
ei. Ci si ea fu gasita de gradinarul cel cu inima miloasa, ca
si cei doi frai mparatesti ai ei, laolalta cu care fu
crescuta, nutrita si ndragita tare.
Ci, de data aceasta, cnd cele doua surori, dupa ce
savrsira ticalosia, aratara lumii, n locul copilei nou-nas-
cute, un soricu orb, sultanul, cu toata bunatatea lui, nu se
putu stapni mai mult si striga:
- Allah mi blesteama neamul din pricina femeii cu care m-
am nsurat! Este o pacoste pe care am luat-o ca mama a
urmasilor mei! i numai moartea poate sa-mi curee casa de ea!
i rosti osnda de moarte asupra domniei, si l puse pe
gdele lui sa-si ndeplineasca slujba. Ci, cnd o vazu
dinainte-i topita de lacrimi si n jale fara de margini, pe
aceea pe care inima sa o iubise, sultanul simi cum coboara n
el o mila mare. i, ntorcnd capul, porunci sa fie dusa si
nchisa, pe toate zilele ei, ntr-un turn din afundul
palatului. i, din ceasul acela, lasnd-o lacrimilor, nu mai
voi s-o vada. Iar biata mama cunoscu toate durerile de pe
pamnt.
Iar cele doua surori cunoscura toate bucuriile urii mpli-
nite, si putura sa guste, fara vreo umbra de zavistie de aici
A apte sute saptezeci si cincea noapte
15
nainte, bucatele si placintele pe care le gateau soilor lor.
i trecura zile si ani, la fel de repede peste capul celor
nevinovai ca si peste capul celor ticalosi, aducnd si unora
si altora curgerea ursitei lor.
Ci, cnd cei trei copii de suflet ai paznicului gradinilor
ajunsera mari, se facura o minunaie pentru ochi. i i chema
asa: pe cel mare Farid, pe mijlociu Faruz, iar pe fata
Farizada.
i Farizada era chiar zmbetul cerului. Parul ei era de aur
pe-o parte si de argint pe cealalta parte; lacrimile ei, cnd
plngea, erau margaritare topite; rsul ei, cnd rdea, era
zurnet de dinari de aur; iar zmbetele-i erau bumbi de
trandafiri deschisi pe buzele-i rumene. Lucru pe care toi cei
din preajma ei, si tatne-sau, si maica-sa, si fraii sai nu
se puteau opri, atunci cnd o strigau pe nume, spunnd:
,Farizada! sa nu adauge si: ,cea cu zmbet de trandafir,
nsa cel mai adesea o strigau numai asa: ,Zmbet de
trandafir.
i toi se minunau de frumuseea, de nelepciunea, de
dulceaa, de ndemnarea ei la ntreceri, cnd ncaleca pe cal
spre a-i nsoi pe fraii sai la vnatoare, cnd tragea cu
arcul, ori cnd arunca jungherul sau sulia; de gingasia
purtarii ei, de priceperea ei la stihuri si la stiinele cele
tainice, si de stralucirea parului ei care era de aur pe-o
parte si de argint pe cealalta. i, cnd o vedeau asa de fru-
moasa si de desavrsita totodata, prietenele mamei sale
plngeau de tulburare.
i iaca asa se facura mari copiii crescui de chehaia
sultanului. i el nsusi, nconjurat de dragoste si de ascul-
tarea lor, si cu ochii racorii de frumuseea lor, ajunse
nezabavnic la batrneele adnci. Iar soia lui, traindu-si
sorocul de viaa, i-o lua n curnd nainte, ntru mila
Atoatedatatorului. i moartea ei fu pentru toi pricina de
attea pareri de rau si de atta mhnire, nct chehaiaua
16
gradinilor nu putu sa ndure a mai locui multa vreme n casa
n care raposata fusese izvorul seninataii si al fericirii
lor. i se duse de se arunca la picioarele sultanului, si i se
ruga a-i ngadui sa-si lase dinaintea Mariei Sale slujbele pe
care le ndeplinea de atta amar de ani. Iar sultanul, tare
ntristat de desparirea de un slujitor atta de credincios,
nu se nvoi dect cu multa parere de rau la jalba ce i se
facea. i nu l lasa pe gradinar sa plece dect dupa ce i
darui o mosie falnica, n preajma cetaii, cu niste delnie de
pamnturi bune pentru plugarie, si cu niste livezi si pasuni,
si cu un sarai cu de toate, cu o gradina desavrsit de
maiestru trasa de chiar chehaia, si cu o padure ntinsa
foarte, nchisa cu ziduri nalte si plina cu pasari de toate
culorile, si cu tot felul de jivine salbatice ori dumesnice.
i acolo se duse omul acela de treaba sa traiasca n tihna,
cu copiii lui de suflet. i acolo, nconjurat de grija lor
dragastoasa, se savrsi el n pacea Stapnului sau. Aiba-1
Allah ntru mila sa! i fu plns de copiii lui fiastri, asa
cum niciodata n-a fost plns un tata adevarat. i duse cu el,
sub lespedea care nu se mai da la o parte n veci, taina
nasterii lor, pe care, de altminteri, nici el nu o stiuse prea
bine pe cnd traia.
i acolo, la conacul acela minunat, traira mai departe cei
doi baiei, n tovarasia surorii lor mezine. i, cum fusesera
crescui n nelepciune si curaie, nu aveau niciun alt vis
si nicio alta dorina dect sa traiasca la fel mai departe,
toata viaa lor, n acea tihna desavrsita si n acea fericire
dulce.
Or, Farid si Faruz plecau adesea la vnatoare prin padurile
si prin coclaurile care nconjurau conacul. Iar Farizadei
celei cu zmbet de trandafiri i placea mai cu seama sa
colinde gradinile. i, ntr-o zi, pe cnd se pregatea ca de
obicei sa plece, roabele venira sa-i spuna ca o batrna de
treaba, cu un obraz luminat de binecuvntare, cerea
A sapte sute saptezeci si cincea noapte
17
ngaduina de a se odihni un ceas, doua la umbra acelor
gradini frumoase. i Farizada, care avea o inima tot atta de
miloasa pe ct i era de bun sufletul si pe ct de frumos i
era chipul, vru s-o primeasca ea nsasi pe biata batrna. i
i dadu sa mannce si sa bea si pe urma i puse dinainte o
tabla de farfuriu mpodobita cu poame frumoase, cu placinte,
cu scovergi si cu prajituri zemoase. Dupa care o duse n
gradinile ei, stiind ca este oricnd folositor sa ii
tovarasie celor care au trait multe, si sa asculi vorbele
nelepciunii.
i se preumblara mpreuna prin gradini. i Farizada cea cu
zmbet de trandafiri sprijinea mersul bunei batrne. i, cnd
ajunsera amndoua sub pomul cel mai frumos din gradina,
Farizada o pofti sa sada la umbra acelui copac frumos. i, din
vorba n vorba, o ntreba, ntr-un sfrsit, pe batrna, ce
zice de locul n care se afla, si daca i era pe plac.
Atunci batrna, dupa ce cugeta vreme de un ceas, ridica
fruntea si raspunse:
- De buna seama, o, stapna mea, eu mi-am petrecut viaa
umblnd pamnturile lui Allah n lung si-n lat, si niciodata
nu m-am odihnit ntr-un loc mai desfatat. Ci, o, stapna mea,
asa precum tu esti fara de seaman pe pamnt, precum sunt pe
cer soarele si luna, la fel as vrea sa ai n gradina aceasta
frumoasa, ca sa fie si ea tot asa fara de seaman n felul ei,
cele trei lucruri fara de asemuire care i lipsesc!
Iar Farizada cea cu zmbet de luna fu pna peste poate de
uimita aflnd ca gradinii ei i lipseau trei lucruri iara de
asemuire; si i spuse batrnei:
- Ma rog ie, maica mea cea buna, grabeste de-mi spune, ca
sa aflu, care sunt cele trei lucruri fara de asemuire pe care
eu nu le stiu?
18
O mie //' una de nopi
i batrna raspunse:
- O, stapna mea, ca sa-i mulumesc de gazduirea ce ai
dovedit-o cu o inima att de miloasa faa de o batrna
straina, am sa-i dezvalui care sunt cele trei podoabe.
i mai tacu un rastimp; pe urma spuse:
- Afla, dar, ca podoaba cea dinti dintre acele trei
podoabe fara de asemuire, o, stapna mea, daca s-ar afla n
gradina aceasta, toate pasarile de prin gradini ar veni s-o
vada si, vaznd-o, ar ncepe sa cnte lalolalta. ntruct si
filomelele, si turturelele, si ciocrliile, si silviile, si
cintezoii, si sticleii, o, stapna mea, si toate neamurile
cele fara de sfrsit ale pasareturilor marturisesc ca minunea
aceea este mai presus de ele ca frumusee. Iar aceea, o,
stapna mea, este Biulbul el-Hazar, Pasarea Vorbitoare! A doua
dintre acele podoabe fara de asemuire, o, stapna mea, daca s-
ar afla n gradina ta, pna si adierea care face sa cnte toi
pomii din aceste gradini s-ar opri s-o asculte; iar lautele si
harfele si imbalele dintre aceste ziduri si-ar vedea strunele
rupte. ntruct adierea care face sa cnte toi pomii de prin
gradini, ca si lautele si harfele si imbalele, o, stapna
mea, marturisesc ca ea este mai presus dect ele n frumusee.
i minunea aceea este Pomul-Cntator! i nici adierea vntului
printre ramuri, o, stapna mea, nici alautele, nici harfele,
nici imbalele nu scot un cntec care sa se asemuie cu
dulceaa acelor guri fara de numar din frunzele Pomului-
Cntator! Iar cea de a treia podoaba fara de asemuire, o,
stapna mea, daca s-ar afla n gradinile tale, toate apele din
aceste gradini s-ar opri din susurul undelor lor si ar privi-
o. ntruct toate apele, si cele din ruri, si cele din cetai
ori din gradini marturisesc ca ea este Apa-ca-de-Aur! i, o,
stapna mea, daca numai o picatura din apa aceea s-ar pune
ntr-un havuz gol, ea s-ar umfla si s-ar ridica frematnd n
suvoaie de aur, si n-ar mai conteni
A apte sute saptezeci si sasea noapte
19
sa sneasca n sus si sa cada iarasi, fara ca sa se reverse
vreodata peste marginile havuzului. i cu apa aceea de aur,
toata stravezie ca peruzeaua cea stravezie, i place lui
Biulbiul el-Hazar, Pasarea-Vorbitoare, sa-si stmpere setea;
si cu apa aceea de aur si limpede le place sa-si stmpere
setea si gurile cele Iara de numar din pomul cu frunze
cntaree.
n clipita aceasta a istorisirii sale, eherezada vazu ca se
Dar cndfu cea de a sapte sute saptezeci si sasea noapte
Spuse:
... gurile cele iara de numar din pomul cu frunze cntaree.
O, stapna a mea, o, domnia, daca minunaiile acelea s-ar
afla n aceste gradini, ce preaslavita i-ar fi frumuseea, o,
tu cea daruita cu pletele stralucirii!
Cnd auzi vorbele acestea ale batrnei, Farizada cea cu
zmbet de trandafir striga:
- O, chip binecuvntat, maicua mea, toate-s minunate! Dar
nu mi-ai spus unde se afla acele trei lucruri fara de
asemuire!
i batrna raspunse, sculndu-se sa-si ia drumul:
- O, stapna a mea, acele trei minunaii vrednice de ochii
tai se gasesc ntr-un loc dinspre hotarele Indului. Iar calea
care duce acolo trece chiar prin spatele palatului n care
stai tu. Asa ca, daca vrei sa trimii pe cineva sa i le
aduca, nu ai dect a-i spune sa urmeze drumul acela vreme de
douazeci de zile si, n cea de a douazecea zi sa-l ntrebe pe
cel dinti om pe care l-o vedea n cale: ,Unde-s Pasarea-
Vorbitoare, Pomul-Cntator si Apa-ca-de-Aur? i drumeul
acela nu are sa pregete a-1 lamuri n aceasta
20
privina. i Allah rasplateasca-i sufletul cel bun cu darul
acelor minunaii zamislite pentru frumuseea ta! Uassalam, o,
binefacatoareo, o, blagoslovito!
i batrna, dupa ce spuse toate astea, si strnse frumusel
naframele pe lnga ea si pleca murmurndu-si binecuvntarile.
Or, batrna si pierise atunci cnd Farizada, trezindu-se din
visarea n care o cufundasera vorbele despre cele trei lucruri
att de minunate, se gndi s-o cheme ndarat sau sa dea fuga
dupa ea, ca sa-i ceara amanunte mai multe despre locul unde se
afla ele si despre caile de-a ajunge la ele. Ci, daca vazu ea
ca era prea departe, ncepu sa-si prefire prin minte vorba cu
vorba puinele ndrumari pe care le auzise, ca sa nu uite
nimic. i simi astfel cum sporea n sufletul ei dorina de
nenfrnt de-a avea sau numai de-a vedea acele minunaii,
macar ca se silea sa nu se mai gndeasca la ele. i porni
atunci sa strabata cararile din gradinile sale, si ungherele
stiute care i erau atta de dragi; ci toate i se parura fara
de niciun farmec si pline de urt; si tare scitoare i se
dovedira glasurile pasarelelor care i dadeau binee n cale.
i Farizada cea cu zmbetul de trandafir se ntrista de tot
si ncepu sa plnga pe cararile gradinii. i, umblnd asa, cu
lacrimile siroind, lasa n urma ei, pe nisip, nchegate n
margaritare, picaturile din ochii sai.
Estimp, Farid si Faruz, fraii ei, se ntoarsera de la vna-
toare. i negasind-o pe sora lor sub umbrarul de iasomie, unde
astepta de obicei ntoarcerea lor, ramasera nedumerii de
nepasarea ei si pornira s-o caute. i vazura pe carari
margaritarele cazute din ochii ei, si si zisera:
- O, ce trista este sora noastra! i oare ce pricina de
mhnire sa fi intrat n sufletul ei, de-a facut-o sa plnga
asa?
A sapte sute saptezeci si sasea noapte
21
i mersera pe urmele ei, dupa margaritarele de pe carari, si
o gasira scaldata n lacrimi n afundul tufisurilor. i
alergara la ea si o sarutara si o mngiara, ca sa-i aline
sufletul iubit. i i spusera:
- O, Farizada, surioara noastra, unde i sunt trandafirii
bucuriei si unde-i aurul voiosiei tale? O, surioara noastra,
raspunde!
i Farizada le zmbi, ntruct i iubea; si un bobocel de
trandafir se ivi pe buzele ei; si le spuse:
- O, fraii mei!
i nu cuteza, rusinata de cea dinti dorina a ei, sa mai
zica nimic.
Iar ei spusera:
- O, Farizada cea cu zmbet de trandafir, o, sora noastra,
ce dor tainic i tulbura asa sufletul? Ci povesteste-ne
mhnirile tale, daca te ncrezi n dragostea noastra!
i Farizada, hotarndu-se sa vorbeasca, ntr-un sfrsit le
spuse:
- O, fraii mei, nu-mi mai plac gradinile mele!
i o napadi plnsul, iar margaritarele siroira din ochii ei.
i ntruct ei taceau, ngrijorai si ntristai de o stire
atta de grea, le spuse:
- Oh, nu-mi mai plac gradinile mele! Nu se afla n ele nici
Pasarea-Vorbitoare, nici Pomul-Cntator, nici Apa- ca-de-Aur!
i Farizada, lasndu-se furata deodata de focul dorinelor
sale, le povesti dintr-o rasuflare frailor ei cum o gaz-
duise pe batrna cea buna, si i lamuri, cu un glas aat
pna peste poate, ce minunaii sunt Pasarea-Vorbitoare, Pomul-
Cntator si Apa-ca-de-Aur.
Iar fraii sai, dupa ce o ascultara, ramasera pna peste
poate de uimii si i raspunsera:
- O, sora noastra, potoleste-i sufletul si nsenineaza-i
ochii. Caci lucrurile acestea, de-ar fi si pe piscul cel mai
22
de neajuns al muntelui Kaf, noi tot ne-am duce sa le dobndim.
Ci, spre a ne usura cautarile, poi sa ne spui numai n ce loc
pot fi gasite?
i Farizada, nrosindu-se toata ca-si marturisise dorina ei
cea dinti, i lamuri cu ce stia despre locul unde ar fi fost
sa se gaseasca lucrurile acelea. i adauga:
- Asta-i tot ce stiu, si nimic mai mult!
Iar ei strigara amndoi deodata:
- O, sora noastra, ne ducem sa le cautam!
Ci ea ipa speriata:
- O, nu! o, nu! Sa nu va ducei!
i Farid, fratele cel mai mare, spuse:
- Dorina ta este asupra capului si asupra ochilor nostri,
o, Farizada! Ci mie, ca mai mare, mi se cade s-o ndeplinesc.
Calul meu este nca nseuat, si are sa ma duca neslabit nspre
hotarele Indiei, acolo unde se afla acele trei minunaii, pe
care am sa ti le aduc, de-o vrea Allah.
i se ntoarse nspre fratele sau Faruz si i spuse:
-Tu, fratele meu, rami aici, ca s-o veghezi, ct oi lipsi
eu, pe sora noastra. Caci nu este bine s-o lasam singura de
tot n casa!
i se duse tot atunci la calul sau, sari n spinarea lui si,
aplecndu-se, saruta pe fratele sau Faruz si pe sora sa
Farizada, care i spuse, plngnd de zor:
- O, naica al nostru, ma rog ie, lasa pustiei drumul
acesta plin de primejdii, si descaleca. Dect sa ndur lipsa
ta, mai bine nici sa nu vad, nici sa nu aud vreodata Pasarea-
Vorbitoare, Pomul-Cntator si Apa-ca-de Aur!
Ci Farid i spuse, sarutnd-o iar:
- O, surioara mea, lasa-i pustiei spaimele, ntruct lipsa
mea nu are sa fie prea lunga si, cu ajutorul lui Allah, nu are
sa mi se ntmple niciun necaz si nicio suparare la
A apte sute saptezeci si sasea noapte
23
drumul acesta. i-apoi, ca sa nu te mai chinuiasca grijile,
ct am sa lipsesc, iacata un jungher pe care i-1 las!
i scoase de la bru un jungher, cu mnerul batut cu
margaritarele dinti cazute din ochii Farizadei pe cnd era
copila, si i-1 nmna spunndu-i:
-Jungherul acesta, o, Farizada, are sa-i arate n ce stare
ma aflu. Din vreme n vreme, sa-l scoi din teaca si sa-i
cercetezi limba. De-ai sa-l vezi tot asa de curat si de
lucitor cum e acuma, are sa nsemne ca sunt tot viu si plin de
sanatate; ci de-ai sa-l vezi ntunecat ori ruginit, vei sti ca
mi s-a ntmplat vreo naprasna, sau ca ma aflu robit undeva;
si de-ai sa-l vezi picurnd de snge, sa fii ncredinata ca
eu nu mai sunt printre cei vii! i de-o fi asa, tu si cu
fratele meu sa chemai asupra mea mila Celui Preanalt!
Spuse, si, fara a vroi sa asculte nimic, pleca n galopul
calului pe drumul ce ducea nspre ara Indului. i merse el
asa vreme de douazeci de zile si de douazeci de nopi, prin
pustietai n care nu se aflau nimic altceva dect iarba verde
si sufletul lui Allah. i n cea de a douazecea zi de mers
ajunse ntr-o cmpie la poalele unui munte. i n cmpia aceea
era un copac. i sub copac sedea un seic tare batrn. i faa
acelui prea batrn seic se pierdea cu totul sub pletele lungi,
sub tufele sprncenelor si sub fuiorul unei barbi cumplite si
albe ca lna proaspat daracita. Iar minile si picioarele i
erau peste poate de slabe. Iar brncile si talpile i se
sfrseau cu niste unghii amarnic de lungi. i depana cu mna
stnga un sirag de matanii, pe cnd mna dreapta o inea
nemiscata n dreptul frunii, cu degetul aratator ridicat n
sus, asa cumu-i sfnta datina, spre a adeveri ca Unul singur
este Cel Preanalt. i nu ncape ndoiala ca mosneagul acela
era un schivnic batrn, care parasise lumea cine mai stie din
ce vremuri uitate.
24
i ntruct chiar el era ntiul ins pe care, n acea zi a
douazecea de drum, l ntlnea n cale, craisorul Farid
descaleca si, inndu-si calul de drlogi, se duse pna la
seic si i spuse:
- Salamalecul fie asupra ta, o, preacuviosule!
i batrnul i raspunse la salamalec, ci cu un glas atta de
nabusit sub desetul mustailor si al barbii, ca prinul Farid
nu putu sa auda dect niste murmure de neneles.
Atunci craisorul Farid, care nu se oprise acolo dect spre a
capata lamuriri despre ceea ce venise sa caute atta de
departe de ara sa, si zise: ,Trebuie numaidect sa aud ce
spune! i scoase din desaga de drum niste foarfeci, si i
spuse seicului:
- O, preacinstite unchesule, ngaduie-mi sa-i dau cele
cteva ngrijiri pe care nu ai vreme sa i le dai tu nsui,
cufundat cum esti, fara de contenire, n cugetarile cuviosiei!
i ntruct seicul cel batrn nu ridica nicio mpotrivire si
nu arata nicio suparare, Farid ncepu sa taie, sa reteze si sa
potriveasca si barba, si mustaile, si sprncenele, si pletele
si unghiile, cte-un pic, pna ce seicul iesi ntinerit cu
douazeci de ani, pe puin. i, daca i facu binele acesta
mosneagului, i spuse dupa datina barbierilor:
- Sa-i fie cu priina si cu desfatare!
Iar seicul cel batrn, daca se simi usurat astfel de tot ce
i mpovarase trupul, se arata mulumit pna peste poate si
zmbi nspre drume. Pe urma, cu un glas care se facuse mai
limpede ca al unui copil, i spuse:
- Allah coboare-si asupra ta binecuvntarile sale, o, fiul
meu, pentru binele pe care i-1 datoreaza mosneagul de mine.
Ci, oricine-ai fi, o, drumeule de treaba, sunt gata si eu sa
te ajut cu sfaturile si cu priceperea mea!
i Farid nu pregeta sa-i raspunda:
A sapte sute saptezeci si sasea noapte
25
- Vin tare de departe sa caut Pasarea-Vorbitoare, Pomul-
Cntator si Apa-ca-de-Aur. Poi sa-mi spui unde pot sa le
gasesc? Or, nu stii chiar nimic despre ele?
Cnd auzi vorbele acestea ale calatorului acela tinerel,
seicul se opri deodata din depanatul mataniilor, att de
tulburat fu. i nu raspunse nimic. Iar Farid l ntreba:
- Unchesule taica, pentru ce nu graiesti nimic? Nu zabovi
sa-mi spui, ca sa nu-mi las calul sa nghee aici, daca stii
ceva ori daca nu stii despre ce te ntreb!
Iar seicul, pna la urma, i spuse:
- De buna seama, o, fiul meu, stiu si locul unde se afla
acele trei lucruri, si drumul care duce la ele. Da binele pe
care mi l-ai facut este atta de mare n ochii mei, ca nu ma
ndur, n schimbul lui, sa te ndrum nspre naprasnele cele
amarnice ale unei ncercari ca aceea!
Pe urma adauga:
- Of, fiul meu, mai bine zoreste de te-ntoarce pe unde ai
venit si du-te ndarat n ara ta! Ci flacai, naintea ta,
au trecut pe aici, si nu i-am mai vazut sa se fi ntors
vreodata!
Iar Farid, plin de barbaie, spuse:
- Unchesule taica, arata-mi numai calea pe care sa merg, si
nu te ngrija mai mult. ntruct Allah m-a daruit cu niste
brae care se pricep sa-l apere pe cel care le are!
Iar seicul l ntreba domol:
- Da cum sa-l apere de Cel-ce-nu-se-vede, o, copilul meu,
mai ales cnd ai lui Cel-ce-nu-se-vede sunt mii si mii?
Iar Farid scutura din cap si raspunse:
- Nu este putere si tarie dect n Allah Preaslavitul, o,
preacinstitule seic! Ursita mea se afla la gtul meu si orict
as fugi, ea tot are sa ma urmeze! Spune-mi, dar, de vreme ce
stii, spune-mi ce-mi ramne de facut! i n felul acesta, ai
sa ma ndatorezi!
26
Daca vazu ca nu poate sa-l ntoarca pe drumeul cel tinerel
din rostul lui, Batrnul-Copacului baga mna la chimirul cu
care era ncins si scoase un gogoloi de cremene rosie...
Dar cnd fu cea de a sapte sute saptezeci si saptea noapte
Spuse:
Daca vazu ca nu poate sa-l ntoarca pe drumeul cel tinerel
din rostul lui, Batrnul-Copacului baga mna la chimirul cu
care era ncins si scoase un gogoloi de cremene rosie. i i
ntinse drumeului gogoloiul, spunnd:
-Piatra aceasta are sa te duca acolo unde are sa te duca. Tu
ncaleca pe cal si azvrle-o naintea ta. i ea are sa se
rostogoleasca, iar tu sa mergi pe urma ei pna unde s-o opri.
Atunci sa descaleci si sa legi calul cu frul de piatra
aceasta, iar ea are sa stea acolo pe loc pna ce te vei
ntoarce. Iar tu sa te caeri pna n vrful muntelui pe care
l zaresti de aici. i peste tot pe unde au sa te duca pasii,
ai sa vezi niste pietre mari, negre, si ai sa auzi niste
glasuri care nu sunt nici glasurile apelor n gherdapuri, nici
ale vnturilor n genuni; ci sunt glasurile supusilor Celui-
ce-nu-se-vede. i au sa-i urle niste vorbe care ngheaa
sngele n om. Ci tu sa nu le iei n seama, ntruct daca,
speriat, vei ntoarce capul ca sa te uii ndarat, pe cnd ele
au sa te strige ba de aproape, ba de departe, vei fi
preschimbat, pe clipa pe data, ntr-o stana neagra asemenea cu
stncile negre din acel munte; ci daca, mpotrivindu-te
chemarilor, ai sa ajungi n pisc, vei gasi acolo o colivie,
iar n colivie vei gasi Pasarea-Vorbitoare.
A sapte sute saptezeci si saptea noapte
27
i sa-i spui: ,Salamalecul fie asupra ta, o, Biulbiul-el-
Hazar! Unde este Pomul-Cntator? Unde este Apa-ca-de- Aur? i
Pasarea-Vorbitoare are sa-i spuna tot. Uassalam!
Iar seicul cel batrn, dupa ce spuse toate astea, scoase un
oftat adnc. i nimic mai mult.
Atunci Farid sari zornic pe cal; si zvrli piatra nainte,
din toate puterile lui. i gogonuiu de cremene rosie se duse
de-a rostogolul. i calul lui Farid, un fulger printre
bidivii, de-abia putea sa se ina dupa el printre tufarisurile
pe care le strabatea, peste vaiugile pe care le sarea si peste
piedicele pe care le trecea n zbor. i se rostogoli asa mai
departe, cu o iueala nedomolita, pna ce se izbi de cea
dinti stnca din munte. Atunci se opri.
Iar craisorul Farid se dete jos de pe cal si rasuci frul pe
dupa piatra de cremene. i calul mpietri pe cele patru
picioare ale lui, si nu se mai clinti, de parca ar fi fost
pironit n pamnt.
i pe data emirul Farid ncepu sa se caere pe munte. i nu
auzi dintru-nti nimic. Ci, pe masura ce urca, vedea pamntul
cum se acopera cu stane de piatra neagra, care nchipuiau
oameni mpietrii. i el nu stia ca acelea erau trupurile
feciorilor de crai care calcasera naintea lui pe acele locuri
ale deznadejdii. i deodata, dintre stnci, se auzi un ipat
cum nu mai auzise n viaa lui, si care fu urmat numaidect,
si din dreapta si din stnga, de alte ipete care nu aveau
nimica omenesc. i nu erau nici urletele vnturilor turbate de
prin pustietai, nici mugetele praielor umflate de prin
muni, nici vuietul nahlapilor de pe ape cnd se prabusesc n
genuni, ntruct erau glasurile acelor Navede. i unele
ziceau: ,Ce vrei? Ce vrei? Iar altele ziceau: ,Oprii-l!
Oprii-l! Iar altele ziceau: ,Dati-i brnci! Pravaliti-1
ndarat! Iar
>
altele l batjocoreau, strignd: ,Ho! Ho! Prapaditule!
Prapaditule! Ho! Ho! Haida-hai! Haida-hai!
28
Ci craisorul Farid, fara a se lasa amagit de acele glasuri,
sui pieptis muntele mai departe, cu srguina si drzenie. Iar
glasurile se facura n curnd atta de multe si atta de
amarnice si, adeseori, rasuflarea lor i trecea atta de
aproape de obraz, si atta de nfricosata ajunse zarva lor, si
de-a drepta si de-a stnga, si nainte si ndarat, si atta
erau de naprasnice, si atta de chinuitoare se facea strigarea
lor, nct emirul Farid, fara de voia lui, fu cuprins de
tremur si, uitnd sfatul Batrnului-de-la-Copac, ntoarse
capul sub rasuflarea mai tare a unuia dintre glasuri. i tot
atunci un urlet spaimntator scos de sodomul de glasuri fu
urmat de o tacere mare. i craisorul Farid fu preschimbat
ntr-o stana de piatra neagra.
i, la poalele muntelui, la fel pai si calul, care fu
prefacut ntr-o stnca fara chip. Iar gogoloiul de piatra
rosie, rostogolindu-se, si lua drumul ndarat nspre
Batrnul-Copacului.
Or, n ziua aceea, domnia Farizada, dupa obiceiul ei,
scoase jungherul din tesacul pe care l purta nesmintit la
bru. i se galbeni si ncepu sa tremure, cnd vazu ca fierul,
cel nca n ajun atta de curat si atta de stralucitor, se
nceosase acuma si ruginise de tot. i, prabusindu-se n
braele craisorului Faruz, care venise fuga la chemarea ei,
striga:
- Ah, fratele meu, unde esti? De ce te-oi fi lasat eu sa
pleci? Ce-ai pait tu n acele ari straine? Vai de pacatele
mele! O, ticaloasa Farizada, mi-e sila de tine!
i o nabuseau sughiurile care i zguduiau inima. i
craisorul Faruz, tot att de amart ca si sora-sa, ncepu s-o
aline; pe urma i spuse:
- Ceea ce s-a ntmplat s-a ntmplat, o, Farizada,
ntruct ce-i scris trebuie sa se mplineasca. Ci de data
aceasta este rndul meu sa ma duc sa-l caut pe fratele nostru
si, totodata, sa-i aduc cele trei lucruri care i-au pricinuit
robia n care pesemne ca a cazut.
29
Iar Farizada, rugndu-se de el, striga:
- Nu, nu! fie-i mila, nu te duce, daca te duci sa caui ce
a jinduit sufletul meu nesaios! O, fratele meu, daca i s-ar
ntmpla vreo napasta, eu as muri!
Ci plnsetele si lacrimile ei nu-1 clatinara pe craisorul
Faruz din hotarrea lui. i ncaleca pe cal si, dupa ce si
lua bun-ramas de la sora-sa, i dadu un sirag de matanii facut
din margaritarele care fusesera lacrimile curse din ochii de
prunca ai Farizadei atunci cnd plnsese ea a doua oara, si i
spuse:
- Daca margaritarele acestea, o, sora mea, nu au sa mai
curga unele dupa altele printre degetele tale, de parca s-ar
fi lipit, va fi semn ca eu am urmat soarta fratelui nostru!
i Farizada, napadita de jale, spuse sarutndu-1:
- Deie Allah, o, mult-dragul meu, sa nu paesti nimic! i
sa te ntorci acasa cu naica al nostru!
i emirul Faruz lua la rndu-i calea care ducea nspre
meleagurile Indului.
i, n cea de a douazecea zi de calatorie, ajunse la
Batrnul-de-sub-Copac, care sedea cum l gasise craisorul
Farid, cu degetul aratator de la mna dreapta n dreapta
frunii. i, dupa salamalecuri, mosneagul, ntrebat, i
povesti flacaului tot ce paise frate-sau, si starui din toate
puterile sa-l ntoarca din drum. Ci, daca vazu ca nu are sa
ajunga la niciun capati cu staruina aceea, i nmna
gogonuiul de piatra rosie. i piatra l duse pe flacau la
poalele muntelui acela al blestemului.
i emirul Faruz se avnta pe clinul muntelui, si glasurile
se strnira la pasii lui. Ci el nu le asculta. i, la
hulirile, la huiduielile si la strigatele lor, nu raspundea
nimic. i iacata ca si ajunsese la jumatatea urcusului, cnd
auzi deodata un strigat n urma lui!
- Fratele meu! Fratele meu! sa nu fugi de mine!
30
i Faruz, uitnd de orice grija, se ntoarse nspre glasul
acela, si fu schimbat pe data ntr-o stana de piatra neagra.
i, n palatul ei, Farizada, care nu lasa din mna siragul
de margaritare nici zi, nici noapte, si care prefira necurmat
boabele printre degete, simi deodata ca boabele nu se mai
supun curgerii depanate de ea, si vazu ca se lipisera unele de
altele. i striga: ,O, sarmanii frai ai mei, supusi toanelor
mele, am sa va gasesc! i si sugruma toata durerea n sine
si, fara a mai zabovi cu bo- celi zadarnice, se stravesti n
haine de voinic, si lua armele, se ncinse cu ele, si porni
calare, lund calea pe care o luasera si fraii ei.
i n cea de a douazecea zi ajunse la seicul cel batrn,
care sta sub copac, la marginea drumului. i domnia i dadu
binee si i spuse:
- O, preacuvioase mosule taica, nu cumva ai vazut trecnd
pe-aici, la douazeci de zile unul de altul, doi craisori
tineri si frumosi, care cautau Pasarea-Vorbitoare, Copacul-
Cntator si Apa-ca-de-Aur?
i batrnul raspunse:
- O, Farizada, stapna mea cu zmbet de trandafir, i-am
vazut si i-am ndrumat. Iar ei, vai! ca si atia ali
craisori nainte de ei, au fost oprii n drumul lor de catre
cel Navede!
i Farizada, daca vazu ca mosneagul i spune pe nume, ramase
pna peste poate de nedumerita; iar batrnul i zise:
- O, domnia a stralucirii, nu te-au amagit aceia care i-
au povestit despre cele trei lucruri fara de asemuire, pe care
au venit sa le caute atia crai si craisori. Da ei nu i-au
spus si primejdiile care sunt de nfruntat ntr-o ncercare
atta de grea ca ncercarea n care ai intrat!
i i spuse Farizadei toate cte avea de nfruntat, daca se
ducea sa-si caute fraii si cele trei minunaii. Iar Farizada
i spuse:
31
- O, preacuviosule, sufletul meu este tulburat cu totul n
sinea lui de vorbele tale, ntruct sufletu-i usor de
nfricosat! Ci cum sa dau eu ndarat, cnd sunt datoare sa-mi
gasesc fraii? O, preacuviosule, asculta ruga unei surori
iubitoare si povauieste-ma cum sa-i dezleg de vraja.
Iar seicul cel batrn raspunse:
- O, Farizada, fiica de mparat, iacata gogoloiul de piatra
care are sa te duca pe urmele lor. Ci nu ai sa poi sa-i
dezlegi de vraja dect atunci cnd ai sa fii stapna celor
trei minunaii. i ntruct nu-i primejduiesti sufletul dect
din pricina dragostei de fraii tai, si nu mnata de dorina
de a dobndi ceea ce nu este cu putina, atunci ceea ce este
cu neputina are sa-i fie rob. Afla, dar, ca niciunul dintre
fiii oamenilor nu a putut sa biruie chemarea glasurilor lui
Navede. Drept care, ca sa-l razbesti pe Navede, trebuie sa te
ntr-armezi mpotriva lui cu iscusina, ntruct Navede are
mare putere. Iar iscusina fiilor oamenilor are sa biruiasca
toate puterile lui Navede!
i, dupa ce spuse toate astea, Batrnul-de-sub-Copac i
nmna gogonuiul de piatra rosie; pe urma scoase de la bru un
smoc de lna si spuse:
- Cu smocul asta usurel de lna, o, Farizada, ai sa-i
biruiesti pe toi ai lui Navede!
i adauga:
- Apleaca-i nspre mine cununa capului tau, o, Farizada!
Iar ea si apleca nspre mosneag capul cel cu pletele pe o
parte de aur, iar pe cealalta de argint. i batrnul spuse:
- Fiica a oamenilor, cu smocul acesta usurel ai sa
biruiesti puterile celor din vazduhuri si toate siretlicurile
lui Navede!
i, facnd smocul n doua, i puse Farizadei n fiecare
ureche cte un ghemotoc, si i facu semn cu mna sa
32
purceada la drum. Iar Farizada l lasa pe mosneag si zvrli cu
dibacie piatra nspre munte.
i ajunse astfel la cea dinti stnca, si descaleca de pe
cal si porni sa urce spre piscuri, iar glasurile se si
strnira sub pasii ei, dintre stenii de piatra neagra, cu o
larma nfricosatoare. Ci ea de-abia daca auzea un murmur surd,
neprinznd niciun cuvnt, nencercnd nicio spaima. i si
vazu de suis, fara a se opri, macar ca era gingasa si macar ca
picioarele ei nu calcasera vreodata dect nisipisul cel moale
al cararilor din gradinile casei. i ajunse fara a se istovi
n piscul muntelui. i, n mijlocul podisului de pe piscul
acela, zari o colivie de aur, dinaintea ei, pe un stlp de
aur. i n colivie vazu Pasarea-Vorbitoare.
i Farizada se repezi si puse mna pe colivie, strignd:
- Pasare! Pasare! esti a mea! esti a mea! i n-ai sa-mi
scapi!
i, tot atunci, si scoase, aruncndu-le ct colo, doa- pele
de lna din urechi, ramase acum de prisos, care o facusera
surda la strigatele si la hulele lui Navede. ntruct toate
glasurile lui Navede tacusera acuma si o liniste mare domnea
peste munte. i n adncul acelei taceri, n limpezimea
neclatinata, se ridica glasul Pasarii- Vorbitoare...
Dar cnd fu cea de a sapte sute saptezeci si opta noapte
Spuse:
i n adncul acelei taceri, n limpezimea neclatinata, se
ridica glasul Pasarii-Vorbitoare. i spuse, cu toi clopoeii
din ea, cntnd pe limba ei de pasare:
A sapte sute saptezeci si opta noapte
33
Ah, cum, ah, cum,
O, Farizada, o, Farizada,
Tu, cea cu zmbet De trandafir,
Cum as putea,
In ce orbiri,
Sa-mi vreau acum Spre nicairi Sa-mi caut drum?
O, noapte, ah!
Ah, ochi, privirii Eu stiu, eu stiu,
Eu, dect tine,
Eu stiu mai bine Cine esti tu!
O, Farizada, o, Farizada!
Ah, ochii, ah!
Ah, nopi senine!
Eu stiu mai bine,
Ah, dect tine,
Cine esti tu,
Cine esti tu!
Ah, ochii, ochii,
Ah, ochii!
Eu
Roaba ta sunt,
Fara tagada,
Mereu,
Mereu,
O, Farizada O, Farizad!
Asa cnta, o, alautelor! asa cnta Pasarea-Vorbitoare. Iar
Farizada, vrajita pna peste marginile vrajirii, si uita
supararile si chinurile; si, ncrezndu-se n vorba pasarii
34
nazdravane care i se fagaduise roaba, nu pregeta sa-i spuna:
- O, Biulbiul el-Hazar, o, minune a vazduhului, daca mi
esti roaba, dovedeste-mi, dovedeste-mi!
i Biulbiul, drept raspuns, cnta:
Farizada, Farizad,
Porunceste, porunceste,
Porunceste, Farizad! ntruct, fara tagada,
A te asculta,
A te asculta,
A te asculta,
Pentru mine nsemneaza A ma supune La dorina ta!
Atunci Farizada i spuse ca are mai multe lucruri de cerut,
si ncepu cu a o ruga sa-i arate unde se afla Copacul-
Cntator. i Biulbiul, n cntecul ei, i spuse sa se ntoarca
nspre clina cealalta a muntelui. i Farizada se ntoarse
nspre clina dimpotriva coastei pe care urcase si privi. i
vazu la mijlocul povrnisului un pom att de urias, ca umbra
lui ar fi putut sa adaposteasca o oaste ntreaga. i se minuna
n cugetul ei, si nu-i da prin gnd cum ar putea sa scoata din
radacini si sa ia cu ea pomul acela. i Biulbiul, vazndu-i
nedumerirea, o lamuri, cntnd, ca nu era deloc trebuinta sa
scoata din radacini ' > copacul cel batrn, si ca era destul
sa rupa o crengua din el si s-o sadeasca n ce loc i-ar
placea, si are sa vada pe data cum prinde radacini si cum
ajunge un pom tot asa de frumos ca si acela pe care l vede
aici. i Farizada se duse la Copac si auzi cntecul care se
ridica din el. i nelese ca se afla dinaintea Copacului-
Cntator! ntruct nici adierea vntului n gradinile
persienesti, nici alautele indienesti,
35
nici harpele Siriei, nici imbalele Egiptului nu au scos
nicicnd vreun cntec asemuitor cu zvonul cel dulce al gurilor
celor fara de numar care se aflau nevazute n frunzele Pomului
cntare.
i dupa ce si veni n fire din vraja n care o cufundase
cntecul, Farizada rupse o ramura din Copacul-Cntator si se
ntoarse la Pasarea Biulbiul si o ruga sa-i arate unde se afla
Apa-ca-de-Aur. i Pasarea-Vorbitoare i spuse sa se ntoarce
nspre soarele-apune si sa se duca sa priveasca pe dupa stnca
cea albastra pe care are s-o vada acolo. Iar Farizada se
ntoarse nspre soare-apune si vazu o stnca de peruzea
curata. i se duse nspre ea si, dupa stnca de peruzea
curata, vazu cum izvora un prias subire, ca de aur topit.
i apa aceea toata de aur a priasului pe care l asuda
stnca de peruzea era nca si mai de-a mirarile s-o vezi
stravezie si limpede ca nsasi apa peruzelelor.
i pe stnca, ntr-o scobitura, se afla un vas de clestar.
i Farizada lua vasul si l umplu cu apa stralucitoare. i se
ntoarse la Biulbiul, cu olul de clestar pe umar si cu creanga
cntatoare n mna.
i iacata ca Farizada cea cu zmbet de trandafir ajunse
stapna pe cele trei minunaii fara de asemuire.
i i spuse pasarii Biulbiul:
- O, tu, cea mai frumoasa, mi-a mai ramas o rugaminte sa-i
fac. i anume spre a mi-o vedea ndeplinita am venit de-atta
de departe dupa tine!
i ntruct pasarea o pofti sa graiasca, Farizada spuse cu
glas tremurator:
- Fraii mei, o, Biulbiul, fraii mei!
Biulbiul, daca auzi vorbele acelea, paru tare stnjenita.
ntruct stia ca nu sta n puterile ei sa lupte mpotriva
celor muli ai lui Navede si mpotriva vrajilor lor, si stia
ca ea le era supusa dintotdeauna. Ci si zise pe data
36
ca daca ursita o ajutase pe domnia sa izbndeasca, i era
ngaduit si ei de aci nainte, fara de teama, s-o slujeasca si
sa se lepede de stapnii ei de pna atunci. i drept raspuns,
cnta:
Cu stropii, cu stropii, cu stropii De apa, din vasul cel plin,
de clestar,
O, Farizada, o, Farizada,
Cu stropii, cu stropii, cu stropii Stropeste, o, trandafirule
al meu rar,
Stropeste stanele-acelea de munte gramada,
O, Farizada, o, Farizada!
i Farizada lua ntr-o mna olul de clestar, iar n mna
cealalta lua colivia de aur cu pasarea Biulbiul si creanga
cntatoare, si porni pe brna muntelui n jos. i ori de cte
ori da de-o stana de piatra neagra, o stropea cu cteva
picaturi de Apa-ca-de-Aur. i piatra prindea viaa si se
schimba n om. i Farizada, fara a lasa nicio stana
nestropita, ajunse si la fraii ei.
Iar Farid si Faruz, dezlegai din vraja, se repezira s-o
sarute pe sora lor. i toi voinicii, pe care ea i trezise
din somnul lor de piatra, venira sa-i sarute mna. i se faga-
duira robi ai ei. i toi laolalta coborra iarasi nspre
cmpie si ncalecara iarasi pe caii lor, dupa ce Farizada i
dezlega si pe acestia din vraja. i pornira nspre Copacul-
Mosneagului.
Ci Mosneagul nu se mai afla pe pajiste, iar Copacul nici el
nu mai era pe pajiste. i Biulbiul, cnd fu ntrebata de
Farizada, i raspunse cu un glas care se naspri dintr-odata:
- Pentru ce vrei sa-l vezi iarasi, o, Farizada? El i-a dat
fetei oamenilor nvaatura de a se sluji de smocul de lna
care biruie glasurile rele, glasurile vrajmase, glasurile
38
potrivnice si toate glasurile care tulbura launtrurile
sufletului si l opresc sa ajunga n piscuri. i precum
dascalul paleste dinaintea nvaaturii sale, tot asa si
Mosneagul-Copacului s-a mistuit cnd i-a trecut ie
nvaatura lui, o, Farizada! i de-acum nainte relele care i
chinuiesc pe cei mai muli dintre oameni nu au sa mai aiba
nicio putere asupra sufletului tau. ntruct ai sa stii sa nu-
i mai lasi sufletul sa asculte de ntmplari din afara ta,
care nu au putere dect din pricina acestei ascultari. i ai
nvaat sa cunosti netulburarea, care este muma fericirilor
toate!
Asa grai Pasarea-Vorbitoare, pe locul unde se nala nainte
Copacul-Mosneagului. i toi se minunara de frumuseea felului
ei de a vorbi si de adncimea cugetului sau.
i oastea care alcatuia alaiul Farizadei porni mai departe
la drum. Ci nu peste mult ceata ncepu sa scada, ntruct
voinicii, slobozii din vraja de Farizada, pe masura ce
ajungeau n dreptul drumului pe care venisera, se nfaisau
unul cte unul dinaintea ei ca sa-i marturiseasca nca o data
vorbele lor de mulumire si, sarutndu-i mna, si luau bun-
ramas de la ea si de la fraii ei. i n seara celei de a
douazecea zile, domnia Farizada si emirii Farid si Faruz
ajunsera n pace la casa lor.
Or, ndata ce descaleca, Farizada nu zabovi sa atrne
colivia n gradina, sub un umbrar. i pe data ce Biulbiul
scoase cel dinti tril al glasului ei, toate pasarile venira
fuga s-o vada si, daca o vazura, i dadura binee laolalta,
ntruct si filomelele, si turturelele, si ciocrliile, si
silviile, si cintezoii, si sticleii si toate neamurile cele
fara de sfrsit ale pasareturilor care salasluiesc prin livezi
marturisira ca frumuseea ei este mai presus de frumuseea
lor. i cu glasuri mai subiri ori mai groase, ca niste almee,
inura hangul cu ciripitul lor la trilurile ei tnguioase. i
39
de fiecare data cnd ea ncheia un tril dibaci, ele si vedeau
ncntarea cu niste slaviri pline de farmec, n limba lor de
pasari.
i Farizada se duse la un havuz mare, de alabastru, n a
carui oglinda si facuse obiceiul sa-si priveasca pletele-i
cele de aur pe-o parte si de argint pe cealalta, si varsa n
el o picatura din apa adusa n olul de clestar. i picatura de
aur se umfla si se ridica si crescu n suvoaie lucitoare, si
nu conteni sa sneasca n sus si sa cada iarasi frnta,
revarsnd o reveneala de pestera de mare n aerul aprins.
i Farizada sadi, cu chiar minile sale, creanga luata din
Pomul-Cntator. i creanga prinse numaidect radacina si, n
cteva clipite, se facu un copac la fel de frumos ca si acela
din care odraslise. i se porni un cntec att de frumos, ca
nici adierea vntului prin livezile Persiei, nici alautele in-
dienesti, nici harpele Siriei, nici imbalele Egiptului nu ar
fi putut sa scoata farmecul unui cntec asa de ceresc! i, ca
sa asculte gurile cele nevazute si fara de numar din frunzele
cntaree, izvoarele se oprira din curgerea lor susuratoare,
pasarile nsele si curmara glasurile, iar adierea cea hoinara
de pe carari si strnse matasariile.
i viaa si ncepu iarasi n casa si n gradinile acelea
zilele sale de fericire netulburata. Iar Farizada si lua
iarasi plimbarile ei prin livezi, oprindu-se ceasuri n sir sa
stea de vorba cu Pasarea-Vorbitoare, sa asculte Pomul-Cntator
si sa priveasca Apa-ca-de-Aur. Iar Farid si Faruz se dedara
iarasi petrecerilor lor vnatoresti si goanelor de-a calare.
Or, ntr-o zi, pe o carare din padure, atta de strmta,
nct ei nu putura sa se dea la vreme de-o parte, cei doi
frai se ntlnira cu sultanul, care se afla la vnatoare.
40
Dar cnd fu cea de a sapte sute saptezeci si noua noapte
Spuse:
Or, ntr-o zi, pe o carare din padure, atta de strmta,
nct ei nu putura sa se dea la vreme de-o parte, cei doi
frai se ntlnira cu sultanul, care se afla la vnatoare. i
sarira jos de pe cai si se temenira cu frunile la pamnt. i
sultanul, peste masura de uimit ca vedea n padurea aceea doi
craisori viteji de care el nu stia nimic, mbracai falnic de
parca ar fi fost din chiar alaiul sau, se simi ispitit sa-i
priveasca mai bine la chip si le spuse sa se ridice. i fraii
cei doi se ridicara n picioare si sezura dinaintea
sultanului, cu ochii plini de o mareie care se potrivea de
minune cu nfaisarea lor cuviincioasa. Iar sultanul ramase
tulburat de frumuseea lor si i privi o vreme, fara a spune
nimic, masurndu-i din crestet pna n talpa. Pe urma i
ntreba cine sunt si unde locuiesc. ntruct inima i era
fermecata de ei si se tulburase foarte. Iar ei raspunsera:
- O, doamne al vremilor, suntem fiii raposatului rob al
tau, ngrijitorul de odinioara al gradinilor, si locuim nu
departe de aici, n casa cu care ne-a ndatorat darnicia ta!
i sultanul se bucura nespus cunoscndu-i pe feciorii
slujitorului sau cel credincios; da se mira ca nu se nfai-
sasera la palat pna n ziua aceea, spre a face parte din
alaiul lui. i i ntreba de pricina nevenirii lor la palat.
i ei raspunsera:
- O, doamne al vremilor, iarta-ne daca nu am venit pna
astazi sa ne nfaisam dinaintea minilor tale darnice; da noi
avem o sora, mezina noastra, care ne-a fost data n seama cu
limba de moarte de catre parintele nostru, si pe care o veghem
cu o dragoste ce nu ne ngaduie sa putem gndi a o parasi!
A sapte sute saptezeci si noua noapte
41
i sultanul fu nduiosat pna peste masura de legatura aceea
fraeasca, si se tulbura tot mai tare de bucuria acelei
ntlniri, zicndu-si: ,N-as fi crezut vreodata ca s-ar afla
n mparaia mea doi flacai att de desavrsii si totodata
atta de dezlegai de orice lacomie! i i veni dorina de
nenfrnt sa-i vada n casa lor, spre a-si racori mai bine
ochii cu chipurile lor. i le marturisi numaidect dorina sa
celor doi flacai, care raspunsera ca asculta si ca se supun,
si grabira sa-i fie straji. i craiul Farid o lua nainte spre
a se duce s-o vesteasca pe sora sa Farizada de sosirea
sultanului.
i Farizada, care nu era deprinsa deloc sa primeasca
oaspei, nu stia cum sa se poarte spre a face cum se cuvine
cinstea casei lor n faa sultanului. i, n fstceala ei, nu
gasi altceva mai bun dect sa se duca si sa ceara sfat de la
prietena ei Biulbiul, Pasarea-Cntatoare. i i spuse:
- O, Biulbiul, sultanul ne face cinstea de-a veni sa ne
vada casa, iar noi trebuie sa-l ospatam. Grabeste de ma nvaa
cum am putea sa facem faa, n asa fel ca el sa plece
mulumit!
i Biulbiul raspunse:
- O, stapna mea, este de prisos sa pui bucatareasa sa
gateasca tavi si tavi de bucate. ntruct numai o tava i se
potriveste astazi sultanului si numai ea cere sa i se aduca la
masa. i aceasta-i o tava cu castravei umplui cu mar-
garitare!
Iar Farizada, de tot nedumerita, si gndind ca limba Pasarii
a ncurcat vorbele, se mpotrivi spunnd:
- Pasare! Pasare! nu te gndesti? Castravei ndopai cu
margaritare! Pai o mncare ca asta unde s-a mai pomenit? Daca
ne face cinstea sa vina la noi la masa, fara ndoiala ca
mparatul vrea sa mannce ceva, nu sa ronaie margaritare! De
buna seama ca ai vrut sa spui ,o tava de castravei cu
umplutura de orez, o, Biulbiul?
42
Ci Pasarea-Vorbitoare striga suparata:
- Ba deloc! Ba deloc! Ba deloc! O umplutura de margaritare,
de margaritare, de margaritare! Nicidecum de orez, nicidecum
de orez, nicidecum de orez!
i Farizada, care se ncredea cu totul n Pasarea nazdra-
vana, pleca degraba sa dea porunca batrnei bucatarese sa
gateasca tava de castravei cu margaritare. i ntruct
margaritarele nu lipseau din casa, nu fu greu sa se gaseasca
destul de multe spre a umple o tava.
Estimp, sultanul, nsoit de craiul Faruz, intra n gradina.
i Farid, care l astepta n poarta, i inu scara seii si l
ajuta sa descalece. Iar Farizada cea cu zmbet de trandafir,
acum ntia oara cu faa ascunsa sub iasmac (ntruct asa o
povauise Biulbiul), veni sa-i sarute mna. i sultanul fu
fermecat pna peste poate de gingasia ei aleasa si de curaia
de iasomie ce se revarsa din toata faptura ei si, gndindu-se
la batrneea lui fara de urmasi, ncepu sa lacrimeze. Pe urma
spuse binecuvntnd-o:
-Acela care lasa urmasi dupa el nu moare! O, parinte al unor
copii atta de frumosi, daruiasca-i Allah un loc de vaza de-a
dreapta sa printre cei fericii!
Pe urma adauga, coborndu-si iarasi privirile asupra
Farizadei care sta tot plecata:
- Ci, o, fiica a slujitorului meu, o, lujer nmiresmat, du-
ne la vreun tufis unde sa ne adapostim de arsia zilei!
i sultanul, cu Farizada care tremura toata naintea lui, si
cu cei doi frai ai ei n urma, porni spre umbrar. i cel
dinti lucru care i sari n ochi sultanului Khosru ah fu
havuzul cu apa de culoarea aurului. i se opri o clipa sa
priveasca minunndu-se, si striga:
- Ce apa minunata! ce desfatare sa te uii la ea!
i se duse s-o vada mai de aproape. i deodata auzi cntarea
Pomului-Cntator. i ntinse o ureche fermecata
43
nspre muzica aceea care cobora din ceruri. i asculta n-
delung. Pe urma striga:
- O, ce cntare cum n-am mai auzit vreodata!
i ntruct, ca sa auda mai bine, pornise nspre partea de
unde socotea ca vine cntecul, iacata ca deodata cntecul
nceta si o tacere mare adormi gradina toata. i din toiul
acelei taceri mari se ridica glasul Pasarii-Vorbitoare, ntr-
un cntec singuratic, rasunator si patimas. i zicea:
- Binevenit... sultanul... Khosru ah! Binevenit! Bine-
venit! Binevenit!
i, cu cel din urma tril scos de glasul acela care descnta
vazduhurile, ntreg corul pasareturilor raspunse pe limba sa:
- Binevenit! Binevenit! Binevenit!
i sultanul Khosru ah fu uimit de toate astea, iar sufletul
lui, atta de tulburat de toate cte vazuse ntr-un rastimp
atta de scurt, fu nduiosat pna peste poate. i striga:
- Aici este casa fericirii! Oh, mi-as da si puterea si
scaunul domnesc ca sa locuiesc cu voi, o, copii ai gradi-
narului meu!
Pe urma, cum el tocmai sta gata sa nceapa a ntreba pe
Farizada si pe fraii sai de obrsia minunaiilor despre care
nu izbutea sa-si dea ntocmai seama, ei i aratara Pomul-
Cntator si Pasarea-Vorbitoare. i Farizada i spuse:
- In ce priveste minunaiile acestea, este o poveste pe
care am sa i-o povestesc sultanului, stapnul nostru, dupa ce
are sa se odihneasca!
i l pofti pe sultan sa sada chiar sub umbrarul ce slujea
de adapost pasarii Biulbiul, si unde tocmai erau aduse
bucatele pe o tabla mare. i sultanul sezu jos, sub umbrar, la
locul de cinste. i i se aduse sa mannce castraveii cu
margaritare, pe o farfurie de aur.
44
i sultanul, caruia chiar i placeau castraveii umplui,
cnd i vazu pe farfuria pe care nsasi Farizada i-o punea
dinainte, fu mulumit de grija aceea pe care nu o pricepea. Ci
numaidect ramase peste masura de nedumerit cnd vazu ca n
loc de a fi umplui, ca de obicei, cu orez si cu fistic,
castraveii erau ndopai cu margaritare. i spuse Farizadei
si frailor ei:
- Pe viaa mea! ce noutate si la umplutura aceasta de
castravei! Da de cnd oare se pun margaritare n loc de orez
si fistic?
Iar Farizada era gata-gata sa scape tablaua si s-o ia la
fuga de tulburare, cnd Pasarea-Vorbitoare, dnd glas, l
striga pe sultan pe numele lui, spunnd:
- O, stapne al nostru Khosru ah!
Iar sultanul ridica fruntea nspre Pasarea cea Vorbitoare,
care vorbi mai departe cu glas adnc:
- O, stapne al nostru Khosru ah! Da de cnd copiii unui
sultan al Persiei pot, de la nastere, sa fie schimbai n alte
vieuitoare? Daca, dar, o, doamne al vremurilor, ai crezut
odinioara un lucru atta de peste putina de crezut, nu ai
temei sa te minunezi dinaintea unui lucru asa de marunt ca
acesta de acum!
Pe urma adauga:
- Adu-i aminte, o, stapne al nostru, de vorbele pe care
le-ai auzit acum douazeci de ani, ntr-o casa saraca! De le-ai
uitat, o, stapne al nostru, ngaduie roabei Farizada sa i le
mai spuna o data!
i Pasarea, cu un glas ca graiul cel dulce al fecioarelor,
spuse:
- O, surorile mele! cnd am sa fiu soia sultanului, am sa-
i daruiesc niste urmasi binecuvntai! ntruct feciorii pe
care Allah i-ar face sa se nasca din mpreunarea noastra ar fi
vrednici de parintele lor n toate privinele;
45
iar fata, care ne-ar racori ochii, ar fi chiar zmbetul ceru-
lui! Parul ei ar fi de aur pe-o parte si de argint pe
cealalta; lacrimile ei, cnd ar plnge, ar fi margaritare, iar
zmbetele ei boboci de trandafir!
i sultanul, la vorbele acestea, si ascunse capu-n palme si
ncepu sa suspine. Iar durerea lui cea veche se facu mai vie
dect n zilele amare ale trecutului. i toate gndurile
nabusite n afundul sufletului sau deznadajduit i navalira
deodata n inima si i-o sfsiara.
Ci ndata glasul Pasarii Biulbiul se ridica iarasi, cntnd
voios. i spunea:
- Da-i deoparte iasmacurile, o, Farizada, dinaintea
tatalui tau!
i Farizada, care nu putea sa nu asculte de glasul prietenei
sale, dadu la o parte iasmacurile. i, odata cu ele, cazu si
basmaua sub care i sta strns parul. i sultanul vazu totul
si, cu minile ntinse nainte, se ridica scond un strigat
mare. i glasul Pasarii Biulbiul l striga:
- Copila ta, o, mparate!
Caci de aur pe-o parte i erau pletele, si de argint pe
partea cealalta; si avea doua margaritare de bucurie pe
pleoape, si un boboc de trandafir pe buze.
i mparatul tot atunci se uita si la cei doi frai, care
sedeau cumini. i se vazu n ei. i glasul Pasarii Biulbiul
striga:
- Copiii tai, o, mparate!
i pe cnd sultanul Khorsu ah sta nca mpietrit de
tulburare, Pasarea-Vorbitoare povesti repede, si lui si
copiilor lui, povestea lor adevarata, de la nceput pna la
sfrsit, fara a uita niciun amanunt. Ci nu ar fi de niciun
folos s-o mai spunem si noi nca o data.
i nici nu-si sfrsise ea bine povestea, ca sultanul si
copiii sai, strnsi unii n braele altora, si amestecau
46
lacrimile si sarutarile. Marire aceluia carele aduna la un loc
dupa ce a desparit, lui Allah Atotputernicul si Atot-
nepatrunsul!
i dupa ce si mai venira oleaca n fire din tulburarea lor,
sultanul spuse:
- O, copiii mei, hai cu mare graba s-o gasim pe mama
voastra!
Ci, o, ascultatorii mei, sa nu mai zugravim tot ce s-a
petrecut cnd biata mama, care traia singurica n umbra
chiliei sale, l vazu pe soul ei sultanul, si cnd afla ca
este mama Farizadei celei cu zmbet de trandafir si a celor
doi flacai minunai, fraii Farizadei. i marire lui Allah a
carui bunatate este fara de sfrsit si al carui jude nu
greseste nicicnd, carele a facut sa moara de ciuda, n ziua
stralucirii, cele doua surori zavistnice, si carele a menit
desfaturi lungi si viaa plina de fericire mparatului Khosru
ah, sultaniei soia sa, coconului cel frumos Farid,
coconului cel frumos Faruz si domniei celei frumoase
Farizada, pna ce a venit Desparitoarea celor ce se au dragi
si Spargatoarea sindrofiilor. i slava aceluia carele, n
vesnicia sa, nu cunoaste schimbare.
i-aceasta-i povestea minunata a Farizadei celei cu zmbet
de trandafir. Ci Allah este nca mai stiutor!
Dupa ce eherezada povesti povestea aceasta, micua
Doniazada striga:
- O, sora mea, ce dulci sunt vorbele tale, si ce
vrajitoare, si ce proaspete, si ce gustoase! i ce minunata
este povestea aceasta!
Iar sultanul ahriar zise:
- E adevarat!
i Doniazadei i se paru ca vede ochii sultanului umezii, si
i spuse eherezadei ncet de tot:
A sapte sute optzecea noapte
47
- O, sora mea, vad parca o lacrima n ochiul cel stng al
sultanului, si parca alta lacrima n ochiul lui cel drept!
i eherezada se uita la sultan cu o uitatura furisa, zmbi
si spuse, sarutnd-o pe micua:
- Fie ca sultanul sa nu simta o desfatare mai mica ascul-
tnd Povestea cu Kamar si cu mult-priceputa Halima}.
Iar sultanul ahriar zise:
- Nu cunosc povestea aceea, o, eherezada, si stii ca o
astept si ca o doresc!
Ea spuse:
- De-o vrea Allah, si daca sultanul mi ngaduie, am s-o
ncep mine.
Iar sultanul ahriar, amintindu-si de parabola adevaratei
stiine, spuse:
- Binevoiesc sa am rabdare pna mine spre a asculta si
povestirea aceea!
Dar cnd fu cea de a sapte sute optzecea noapte
Micua Doniazada striga:
- O, eherezada, sora mea, Allah fie asupra ta! grabeste de
ne povesteste Povestea cu Kamar si cu mult-priceputa Halima.
i eherezada spuse:
POVESTEA CU KAMAR I CU MULT-PRICEPUTA HALIMA
1
| C |
e
povesteste ca a fost odata, n vechimea vremilor IL J -
ci Allah este mai stiutor! - un neguator foarte preuit, pe
nume Abd el-Rahman, pe care Allah cel Atoatedatator l
binecuvntase cu o fata si cu un fecior. i neguatorul daduse
numele de Steaua-Dimineii
2
fetei sale, data fiind frumuseea
ei desavrsita, si de Kamar
3
baiatului, dat fiind ca era ca
luna, ntocmai. Dar cnd crescura mai mari, neguatorul Abd
el-Rahman, daca vazu tot ce le harazise Allah copiilor ca
farmec si ca desavrsire, i se facu o frica amarnica sa nu
care cumva sa i-i deoache vreun pofticios ori sa i-i
vicleneasca vreun dezmaat, si i inu nchisi n casa pna la
vrsta de paisprezece ani, nengaduind nimanuia sa-i vada,
afara de roaba cea batrna care i ngrijea de mici. Ci ntr-o
zi, cnd neguatorul Abd el-Rahman, mpotriva obiceiului sau,
era ntr-o stare de voiosie, soia lui, mama copiilor, i
spuse:
-O, parinte a lui Kamar, iacata ca fiul nostru are sa
ajunga la vremea nsuratoarei si poate sa se poarte de aici
nainte ca un barbat. Da tu ce socoti? Au este el fata sau
>
baiat, ia spune-mi?
i neguatorul Abd el-Rahman, pna peste poate de nedumerit,
i raspunse:
1
La M. A. Salie: Povestea despre Kamar-az-Zaman i soia
giuvaiergiului.
2
La M. A. Salie: Kaukab-as-Sabah.
3
La M. A. Salie: Kamar-az-Saman.
A apte sute optzecea noapte
49
-Baiat!
Ea spuse:
-Apoi atunci pentru ce te ncapanezi sa-l ii ascuns, ca
pe o fata, de ochii ntregii lumi, si nu-1 iei cu tine n suk,
si nu-1 duci sa stea lnga tine n pravalie, ca sa cunoasca
lumea si ca sa-l cunoasca si lumea pe el si sa stie macar n
felul acesta ca ai un fecior n stare sa te mosteneasca si sa
rostuiasca treburile vnzarilor si ale cumpararilor?
Altminteri, dupa viaa cea lunga (Allah meni-i-o-ar fara de
sfrsit!), nimenea habar n-ar avea de urmasul tau, care
degeaba le-ar spune oamenilor: ,Eu sunt fiul negustorului Abd
el-Rahman! ca nu are sa auda dect raspunsul plin de
nencredere suparata, si pe buna dreptate: ,Nu te-am vazut
niciodata! i nu am auzit niciodata sa se fi pomenit ca
negustorul Abd el-Rahman ar fi lasat vreun fiu ori ceva care,
mai de-aproape sau mai de departe, sa se asemuie cu un fiu!
i atunci, o, ce naprasna pe capetele noastre! stapnirea are
sa vina si sa puna gabja pe bunurile tale, si sa-l despoaie pe
fiul tau de dreptul lui!
i, dupa ce spuse toate astea cu mare nsufleire, femeia
urma cu acelasi glas:
-i tot asa-i si cu fata noastra Steaua-Dimineii! As vrea
s-o arat femeilor care vin pe la noi, cu nadejdea ca are s-o
ceara vreo mama a vreunui flacau de seama ei sa-i fie acestuia
soie, si ca noi, la rndu-ne, avem sa ne putem bucura de
nunta ei! Ca lumea, o, taica a lui Kamar, este facuta din
viaa si din moarte, si noi nu stim ziua sorocului nostru!
La vorbele acestea ale soiei sale, neguatorul Abd el-
Rahman chibzui vreme de un ceas, pe urma salta capul si
raspunse:
-O, fiica a mosului meu, dreptu-i! nimenea nu poate sa fuga
de ursita care i este legata de gt. Ci tu stii bine ca
50
nu mi-am inut copiii ascunsi n casa dect pentru ca mi era
frica sa nu-i deoache careva
1
! De ce, dar, ma nvinuiesti
pentru chibzuina mea si uii de grija ce m-a calauzit?
Ea spuse:
-Alungat fie Cel-Rau, Procletul! Roaga-te n numele
Profetului, o, seicule!
El spuse:
-Binecuvntarea lui Allah sa fie asupra sa si asupra tuturor
alor sai!
Ea urma:
-i-acuma, pune-i ncrederea n Allah carele are sa stie
cum sa-l fereasca pe copilul nostru de ispitele cele pacatoase
si de ochiul cel rau. i-apoi, iacata colea turbanul din
matase alba de la Mossul pe care i l-am facut lui Kamar si n
care am avut grija sa cos cutiua de argint n care se afla
nchis sulul cu versetele cele sfinte, aparatoare de orice
rautate! Asa ca poi sa-l iei astazi cu tine pe Kamar, ca sa-l
duci sa vada sukul si sa-i arai, ntr-un sfrsit, pravalia
tatalui sau!
i fara a mai astepta ncuviinarea soului ei, alerga sa-l
cheme pe baiatul pe care avusese grija sa-l mbrace cu hainele
lui cele mai frumoase, si l aduse dinaintea parintelui sau,
care se umfla n sine si se lumina la vederea lui, si murmura:
-Masallah! Numele lui Allah fie asupra ta si mprejurul tau,
ya Kamar!
Pe urma, nduplecat de nevasta-sa, se ridica, l lua de mna
si pleca cu el.
1
La M. A. Salie: ,...cum bine a zis cel ce a zis:
Te temi de mine nsumi, de tine chiar savai!
De clipa care fuge, de locu-n care stai.
In ochii-mi de-asfi-n stare nchis sa mi te in,
Mi s-ar parea ca si-asa mi este prea puin,
Pna la Judecata de-Apoi daca-am trai,
De tine niciodata eu nu m-as despari.
A sapte sute optzeci si una noapte
51
Dar cnd fu cea de a sapte sute optzeci si una noapte
Spuse:
... se ridica, l lua de mna si pleca cu el. Or, de cum
trecura pragul casei si facura civa pasi pe ulia, se pome-
nira nconjurai de trecatorii care se opreau la ivirea lor,
tulburai pna peste marginile tulburarii, de flacau si de
frumuseea lui, plina pentru suflete de pojarul iadului. Ci fu
cu totul altceva cnd ajunsera la poarta sukului. Acolo
trecatorii se oprira de-a binelea din umblat si unii se dusera
sa-i sarute minile lui Kamar, dupa ce se terminara cu
salamalecurile de cuviina dinaintea tatne-sau, iar alii
strigau:
- Ya Allah! Soarele se arata a doua oara n dimineaa
aceasta! Crai-nou straluceste ca-n luna Ramadanului peste
fapturile lui Allah! Luna-noua se iveste astazi peste suk!
i-asa se minunau din toate parile, bei de ncntare si
facndu-i urari de bine flacaului, nghesuindu-se cu ghiotura
mprejurul lui. Iar parintele acestuia, plin de mnie
sugrumata si ncurcat de tot, degeaba i suduia si i
alimanea, ca ei nici nu se sinchiseau, pierdui n minunare
faa de frumuseea cea peste fire care si facea vrajita-i in-
trare n suk, n ziua aceea de binecuvntare. i, n felul
acesta, i dadeau dreptate poetului, ntorcnd asupra lor
nsisi vorbele acestuia:
Doamne, tu zamislit-ai frumuseea Ca sa ne iei si minile cu
ea!
i tot tu spui: ,Pazii-va cu teama De ce-i poprit, si de
mnia-mi grea!
52
Doamne, tu frumuseilor izvor,
i care tot ce e frumos iubesti,
Cum ar putea niste fapturi supuse
A nu iubi ce e ca din povesti,
Cum sa-si sugrume dorul care-i mna Spre ce-i scaldat n
frumusei cerestii
Cnd neguatorul Abd el-Rahman se vazu asa, n mijlocul
sirurilor de barbai si de muieri stnd gramada dinaintea lui
si nlemnii de minunare dinaintea fiu-sau, ramase pna peste
poate de naucit si ncepu, n sufletul lui, s-o potopeasca cu
blesteme pe nevasta-sa si s-o afuriseasca cu toate afurisirile
pe care ar fi vrut sa le arunce nechemailor aceia, punndu-i
n seama toate cte i se ntmplau atta de vadit suparator.
Pe urma, la capatul rabdarilor, i mpinse repezi pe cei care
l mpresurau si se furisa grabnic n pravalia sa, pe care o
deschise si n care, numaidect, l puse pe Kamar sa stea jos,
da n asa fel ca neobrazarea trecatorilor sa nu poata a-1
atinge dect de departe. Iar pravalia ajunse locul de oprire
pentru tot sukul, iar ngramadeala si-a celor mari si-a celor
mici se facu tot mai mare din clipa n clipa: ntruct cei
care l vazusera vroiau sa-l mai vada, iar cei care nu l
vazusera se trudeau din toate puterile sa-l vada si ei ct de
ct.
i iacata ca, estimp, se apropie de pravalie un dervis cu
privirea pierduta ca n rugaciune, si care, de cum l zari pe
Kamar cel frumos stnd lnga tatal sau, si atta de chipes, se
opri scond niste oftaturi adnci si, cu un glas tulburat
pna peste poate, rosti stihurile acestea:
Ia uite ramul arborelui ban Cum sade pe-o tulpina de sofran
Sub stralucirea lunii-n Ramadan.
i cnd ntreb apoi anume:
, Cum i zice pe nume?
Cum te numesti tu?
A apte sute optzeci i una noapte
53
El raspunde: ,Lu-lu!
Iar eu l strig atunci de-aci:
,Li-li!
Ci el raspunde-atunci asa:
,La-la!
1
Pe cnd baiatul cel cu chip frumos edea n tihna, iar
vrajita-i faa Era ca rasaritul luminos Al lunii-n Ramadan
cu o mareaa i rara calcatura iata vine.
Dupa care dervisul cel batrn, alintndu-si ntruna barba
lunga si alba, se duse pna lnga pravalie, ntre rndurile de
privitori care se trasera la o parte dinainte-i, din cinstirea
faa de vrsta lui naintata. i l privi pe baiat cu niste
ochi plini de lacrimi, si i darui un manunchi de busuioc
dulce. Pe urma sezu jos pe lavia tejghelei, pe locul cel mai
de lnga baietan. i cum sta asa, chiar ca i se puteau potrivi
pe buna dreptate aceste vorbe ale poetului:
Un preacinstit seic, cu-nfaisare De dervis ars n schivnicii
haine,
Cu osteneli si rvne ndelungi Liubovul cercetnd cu
prisosina,
Intreaga-i taina, dupa-attea munci,
1
Sau, cu alte cuvinte:
Eu l ntreb anume:
, Cum i zice pe nume?"
El raspunde: ,Margaritar!
Eu strig: , Vino la mine, asadar!
Ci el raspunde-asa:
,Iaca ba! Iaca ba!
Versuri ntemeiate pe un joc de cuvinte: lu-lu care nseamna
,margaritar , li-li ,la mine, la mine si la-la - ,nu, nu.
54
O dobndise-n vrednica stiina.
Neprecurmat, si fete si feciori Obladuise inima-i miloasa,
De-ajunse-ntocmai unei scobitori
Batrne oase ntr-o piele roasa.
Ci, dupa ct se spune, nu deplin Pornit femeii sa-i ndure
struna,
Macar ca se vadise priceput i la mai acrisor si la mai dulce,
i tnarul Zeid fiind placut,
i tnara Zeinab, cnd sa si-i culce:
Cu inima-nmuiata-n duiosie,
Iar restul tare pururi ca de piatra.
Era cu-adevarat minunaiei Fie un ap cu catatura soatra,
Fie o capra smulsa dinjuva,
Fie o barba ori obraz mai lin,
eicu-i gata la orice rasfa,
Apururi sprinten, ca un magrebin!
Cnd oamenii care se buluceau fermecai dinaintea
>
pravaliei vazura starea de vraja a dervisului, ncepura sa-si
mpartaseasca ntre ei cele ce cugetau, zicnd:
- Uallah! toi dervisii sunt la fel! Seamana cu jungherul
neguatorului de colocase: nu fac nicio osebire ntre
barbatesc si femeiesc!
Iar alii strigau:
-Alungat sa fie Cel-Rau! Dervisul scapara dupa baiatul cel
dragalas! Prapadi-i-ar Allah pe dervisii de soiul asta!
Ct despre neguatorul Abd el-Rahman, parintele tnarului
Kamar, apoi el, daca vazu toate, si zise: ,Cel mai cuminte-i
sa ne ntoarcem acasa mai devreme dect de obicei. i, spre
a-1 hotar pe dervis sa plece, scoase de la chimir un galben
si i-1 darui, spunnd:
- Ia-i partea ta de astazi, o, dervisule!
A apte sute optzeci si una noapte
55
i, totodata, se ntoarse nspre fiul sau Kamar si i spuse:
- Ah, fiul meu, Allah s-o rasplateasca pe maica-ta dupa cum
i se cuvine, ca ne-a pricinuit astazi attea scieli!
Ci, ntruct dervisul nu se clintea de pe locul sau si nu
ntindea mna ca sa ia galbenul daruit, i spuse:
- Scoala-te, mosule, ca sa nchidem dugheana si sa ne ducem
n calea noastra!
i graind asa, se ridica n picioare si vru sa traga
obloanele amndoua. Atunci dervisul fu nevoit sa se scoale de
pe lavia pe care se pironise si cobor n ulia, ci fara a
putea sa-si desprinda o clipa privirile de pe tnarul Kamar.
i cnd neguatorul si fiul sau, dupa ce ncuiara pravalia,
si taiara drum prin bulucul de lume si pornira nspre iesirea
din suk, dervisul se lua dupa ei si merse, pasind pe urmele
lor si nsoindu-le fiecare calcatura cu acanitul baului
sau, pna la poarta casei lor. Iar neguatorul, vaznd
staruina dervisului si necuteznd sa-l suduiasca, din
cinstire faa de dreapta credina, precum si din pricina
oamenilor care se uitau la ei, se ntoarse nspre acesta si l
ntreba:
- Ce doresti, o, dervisule?
El raspunse:
- O, stapne al meu, tare doresc sa ma poftesti la tine n
noaptea aceasta, si tu stii ca acela care este poftit este
oaspetele lui Allah - proslavit fie El!
i parintele lui Kamar spuse:
- Binevenit fie oaspetele lui Allah! Intra, dar, o,
dervisule!
Ci si zise n sinesi: ,Pe Allah! am sa vad eu cine mi-e
schivnicul asta! De-o avea vreun gnd ascuns faa de fiu-meu,
si daca soarta lui cea rea l-o ispiti sa ncerce ceva, fie din
semne, fie din vorbe, negresit ca am sa-l omor,
56
am sa-l ngrop n gradina si am sa scuip pe mormntul lui.
Orice-ar fi, am sa ncep cu a pune sa i se dea de mncare,
lucru ce se datoreaza oricarui oaspete pe care Allah i-1
scoate n cale! i l baga n casa si porunci unei arapoaice
sa-i aduca ibricul si ligheanul de spalat, si mncare si
bautura. Iar dervisul, dupa ce se spala rostind numele lui
Allah, se aseza a ruga si nu se mai ridica pna ce nu ngna
toata suraua vacii, pe care o lungi cu suraua mesei si cu cea
a pocinii. Dupa care spuse bismillah si ncepu sa ia din
mncarurile aduse pe tablale, ci fara lacomie si cu multa
cumpatare. i mulumi lui Allah pentru binefacerile lui.
Cnd neguatorul Abd el-Rahman afla de la arapoaica sa ca
dervisul sfrsise de mncat, si zise: ,Acuma-i vremea sa
razvedim cumu-i treaba! i se ntoarse nspre fiul sau si-i
spuse:
-O, Kamar, du-te la oaspetele nostru dervisul, si ntreaba-1
daca are tot ce-i trebuieste, si stai cu el de vorba o vreme,
ntruct vorbele dervisilor care strabat pamntul n lung si
n lat sunt adeseori placute de auzit, iar istorisirile lor
sunt cu folos de ascultat pentru suflet. ezi, dar, jos ct
mai aproape de el si, daca te-o lua de mna, sa nu i-o tragi,
ntruct aceluia care da nvaaminte i place sa simeasca
ntre el si nvaacelul sau o legatura nemijlocita, care ajuta
sa se prinda mai bine nvaatura. i, n toate cele, sa arai
faa de el luarea-aminte si supunerea pe care o cere rostul
lui de oaspete si vrsta-i naintata!
i, dupa ce l povaui pe fiul sau asa, l trimise la
dervis, iar el se duse fuga sa se piteasca la catul de
deasupra ntr-un loc de unde putea, fara a fi bagat de seama,
sa vada si sa auda tot din odaia n care se afla dervisul.
Or, de ndata ce flacaiasul cel frumos se ivi n prag,
dervisul fu cuprins de o tulburare asa de mare, ca lacrimile
A apte sute optzeci si una noapte
57
i snira din ochi si se porni sa suspine ntocmai ca o mama
care si-a pierdut si si-a gasit iarasi copilul. Iar Kamar se
duse lnga el si, cu un glas dulce de sa prefaca n miere si
amarul smirnei, l ntreba daca mai duce lipsa de ceva si daca
avusese parte de bunurile lui Allah pentru fapturile sale. i
sezu jos aproape de el, cu gingasie si cu ngrijire si, pe
cnd se aseza, si dezveli coapsa, fara s-o faca anume, care
era alba si frageda ca un aluat de migdale. i anume atunci ar
fi putut poetul sa spuna cu tot temeiul, fara teama de a fi
dezminit:
O, voi, drep t-ere din ciosilo r, e-o coapsa Numai migdale si
margaritare!
Ci nu va minunai ca astazi este Ziua-nvierii, caci nu e
lucoare Nicicnd mai stralucita ca atunci Cnd coapsele
sclipesc duios si lungi.
1
Insa dervisul, daca se vazu singur cu flacaiasul, departe de
a se lasa ispitit faa de el la vreo usuratate de orice fel sa
fi fost, se trase cu civa pasi mai la o parte de locul pe
care se aflase, spre a se duce sa stea jos mai ncolo pe
rogojina, cu o nfaisare razvedita de cuviina si de cinstire
de sine-nsusi. i se uita la el mai departe n tacere, cu
ochii plini de lacrimi si prada unei tulburari la fel cu aceea
care l intuise pe lavia din pravalie. Iar Kamar ramase tare
nedumerit de felul acela de a se purta
1
La M. A. Salie, versurile sunt traduse astfel:
Nu pot sa uit piciorul gol ivit,
Ca de margaritar preastralucit.
Parea a fi ca-n Ziua nvierii Cnd gol piciorul va luci
vederii.
Ele sunt nsoite de o nota n care se spune ca ultimele doua
versuri se raporteaza la un citat usor schimbat din Coran
(cap. XXVIII, verset. 42): In ziua n care se va dezveli
piciorul- adica, dupa cum explica interpreii Coranului, ziua
cnd se va dezlanui groaznica Judecata a necredinciosilor.
58
al dervisului; si l ntreba pentru ce se ferea asa si daca
are a se plnge de el ori de gazduirea din casa lor. i
dervisul, drept orice raspuns, prociti ntr-un chip plin de
simire aceste cuvinte frumoase ale poetului:
Mi-e inima pe veci robita De-al Frumuseii chip vrajit,
Caci dragostea de frumusee Te face-a fi desavrsit.
Ci nu va minunai ca-ntreaga-i Nentinata de dorini,
i sloboda de tot ce leaga De simuri si porniri fierbini.
Dar din atare Frumusee Mi-am faurit al vieii el;
i mi-e lehamite si scrba De toi care iubesc altfel.
1
Iacata! i tatal lui Kamar vedea si auzea, si era pna peste
masura de uluit. i si zicea: ,Ma plec dinaintea lui Allah pe
carele l-am suparat, prepuindu-1 de gnduri dezmaate pe
dervisul acesta sfnt! Prapadi-l-ar Allah pe Amagitorul care
i ispiteste pe oameni cu asemenea banuieli despre aproapele
lor! i, dumirit asupra rosturilor dervisului, cobor n mare
graba si intra n odaie. i i nchina oaspetelui cel trimis
de Allah salamalecurile si urarile de cuviina, iar la urma i
spuse:
1
La M. A. Salie, versurile suna altfel:
Toi cei frumosi barbai, femei mi plac:
Nu-i judec cine sunt si nici ce fac.
Ard cnd i vad, ca de-un adnc jaratic.
Dar nu-i sunt neam lui Lot*, nici muieratic.
*Cei din neamul lui Lot din Biblie, fiul lui Avraam, erau
vestii pentru pederastismul lor.
A sapte sute optzeci si doua noapte
59
- Allah fie asupra ta, o, fratele meu, te juruiesc sa-mi
marturisesti pricina tulburarii si a lacrimilor tale, si
pentru ce te face vederea fiului meu sa scoi niste oftaturi
atta de adnci. ntruct atare amar trebuie numaidect sa
aiba o pricina!
Dervisul spuse:
- Adevarat graiesti, o, taica al gazduirilor!
El spuse:
- Daca-i asa, nu mai zabovi cu aflarea chiar de la tine a
acestei pricini!
El spuse:
- O, stapne al meu, pentru ce ma silesti sa zadaresc o
rana care se zviduise, si sa-mi rasucesc jungherul n carne?
El spuse:
- n temeiul hatrurilor care se datoresc gazduirii, ma rog
ie, o, fratele meu, sa-mi stmperi nedumeririle!
Atunci dervisul spuse:
- Afla, dar, o, stapne al meu...
Dar cnd fu cea de a sapte sute optzeci si doua noapte
Spuse:
... Atunci dervisul spuse:
- Afla, dar, o, stapne al meu, ca sunt un biet dervis care
strabate necurmat pamnturile si olaturile lui Allah,
minunndu-se de lucrurile de zi si de noapte ale Ziditorului.
Or, ntr-o zi de vineri, dimineaa, m-a dus ursita in cetatea
Bassra. i, intrnd eu n cetate, am bagat de seama ca si
sukurile si pravaliile si dughenele erau deschise,
60
cu toate marfurile asezate pe tarabe, si cu toate merindele si
cu tot ceea ce ndeobste se vinde si se cumpara, tot ce se
mannca ori se bea; da mai bagai de seama ca nici n sukuri,
nici n pravalii nu se vedea urma de neguator sau de
cumparator, de femeie ori de fetiscana, ori de vreun trecator,
fie ncolo, fie ncoace, si peste tot era atta parasire si
atta pustietate, de nu se afla pe nicio ulia nici macar un
cine ori vreo pisica ori vreo zurba de copii; ci pretutin-
denea numai pustiul si tacerea, si numai singur sufletul lui
Allah. Iar eu ma minunam de toate astea si mi ziceam n
cugetul meu: ,Cine stie n ce parte o fi putut sa se duca
trgoveii din cetatea aceasta, cu pisicile si cu cinii lor,
de si-au parasit asa pe tejghele toate aceste marfuri! Ci,
ntruct ma chinuia pe dinauntru o foame mare, nu zabovii prea
mult cu asemenea gnduri si, ducndu-ma la tejgheaua cea mai
aratoasa de placintar, mneai toate placintele pe care le
rvneam si la care ma ndemna pofta. Pe urma pornii nspre
taraba unui grataragiu si mneai vreo trei-patru frigarui
grase de miel si vreo doi pui fripi, calzi nca de la cuptor,
cu cteva gogosi ninse cu zahar, cum de cnd sunt dervis
calator limba mea n-a mai gustat si nici nasul meu n-a mai
mirosit; si mulumii lui Allah pentru darurile lui asupra
capului saracilor sai. Dupa care ma urcai n dugheana unui
neguator de sorbeturi si baui vreo doua ulcioare de sorbet
nmiresmat cu nard si cu smirna, cu care de-abia mi stmparai
oleaca cele mai dinti doruri ale gtului meu, de atta amar
de vreme dezvaat de bauturile trgoveilor cei bogai. i
nalai mulumire Atoatebinefacatorului carele nu i uita pe
drept-credinciosii sai si le da nca de pe pamnt o dovada
despre gustul izvorului Salsabil. Daca mi potolii astfel
launtrurile, ma apucai sa cuget la starea anapoda a acelei
cetai, care nendoielnic ca numai de puine clipe fusese
61
parasita de locuitorii sai. i nedumerirea mi sporea pe
masura ce cugetam; si ncepu sa mi se faca o frica mare de
vuietul pasilor mei prin singuratatea aceea, cnd auzii
rasunnd o zvoana de alaute care, din cte pricepui, venea
drept nspre mine. Eu atunci, cu minile cam valmasite de
lucrurile uluitoare la care eram singur martor, nu mai avusei
nicio ndoiala ca nu m-as afla acolo ntr-o cetate fermecata
si ca acele cntari pe care le auzeam n-ar fi cntate de
efriii si de ginnii cei proclei - prapadi-i-ar Allah! i
cuprins de o spaima amarnica, ma repezii n afundul unei
dugheni de graune, si ma pitii pe dupa un sac cu bob. Ci,
ntruct eu din fire, o, stapne al meu, ma aflu sub stapnia
pacatului iscodeniei - ierta-m-ar Allah! - nu ma lasa inima sa
ma asez n asa chip nct sa pot sa ma uit pe ulia, de dupa
sacul meu, si sa vad fara ca sa fiu vazut. i nici nu sfrsii
eu bine sa ma ghemuiesc ct mai mulumitor, ca si vazui cum se
ivea n ulia un alai uluitor, nicidecum de ginni ori de
efreti, ci hotart ca de huriile raiului. Se aflau acolo
patruzeci de fetiscane cu chipuri de luna, care veneau n
frumuseea lor fara de valuri, pe doua siruri, cu o calca-
tura care singura ea era ca un cntec. Iar naintea lor pasea
o liota de cntaree din alaute si de danuitoare care si
leganau dupa bataia cntecului miscarile lor de pasari. Ca
pasari erau, chiar de adevaratelea, si erau mai albe ca
porumbiele si mai usoare ca ele, de buna seama. Caci cum ar
fi putut niste fete de oameni sa fie att de gingase si de
usoare? i nu erau mai degraba dect niste fapturi venite din
saraiurile Iramului-cel-cu-pilastri, ori fapturi din gradinile
raiului, ca sa farmece pamntul cu ivirea lor. Orice-ar fi
fost, o, stapne al meu, de ndata ce trecu si cea mai de pe
urma pereche dincolo de pravalia n care ma ascunsesem pe dupa
sacul de bob, vazui venind, pe o
62
iapa cu stea n frunte si cu haurile inute de doua arapoaice
tinere, o femeie mpodobita cu atta tineree si cu atta
frumusee, nct vederea ei mi zbura minile de
>
?
> tot, mi pierdui rasuflarea si era mai-mai sa
ma prabusesc pe spate, n dosul sacului cu bob, o, stapne al
meu! i femeia aceea era cu atta mai ametitoare cu ct
hainele ei erau nstelate cu nestemate, iar parul, gtul,
ncheieturile de la mini si de la picioare piereau sub focul
adaman- telor si sub salbele si braarile de margaritare si de
gemme nastrapate. i de-a dreapta ei mergea o roaba care inea
n mna o sabie trasa, cu mnerul facut dintr-o piatra de
smarald. Iar iapa pe care o calarea pasea ca o mparatia
mndra de cununa-i de pe cap. i aratarea aceea de stralucire
se departa leganndu-se si ma lasa cu inima njunghiata de
patima, cu un suflet cazut rob pe veci, si cu doi ochi care nu
mai uita si care spun faa de orice frumusee: ,Ce esti tu pe
lnga ce am vazut eu? Cnd alaiul pieri cu totul din vedere
si cnd muzica acelor cntaree nu mai razbatu pna la mine
dect ca niste sunete ndepartate, ma hotari sa ies de dupa
sacul cu bob, si din pravalie n ulia. i-o brodii bine,
ntruct tot atunci, spre deplina mea uluire, vazui sukurile
nsufleindu-se si toi neguatorii iesind ca din pamnt, spre
a veni sa-si ia n seama locurile la tejghelele lor, iar
stapnul pravaliei n care ma ascunsesem, samnarul, ivindu-
se, rasarit de nu stiu unde, si apucndu-se sa-si vnda
graunele la crescatorii de oratanii si la ali cumparatori.
i eu, tot mai buimac, ma hotari sa-l opresc pe unul dintre
trecatori si sa-l ntreb ce va sa nsemne toate cte vazusem,
si cum o cheama pe domnia aceea minunata care calarea pe iapa
cea cu stea n frunte. Ci, spre marea mea mirare, omul mi
arunca o privire speriata, se galbeni de tot la chip si,
suflecndu-si poalele mantiei, mi ntoarse spatele si si
63
slobozi picioarele n vnt, ntr-o fuga mai sprintena dect
daca l-ar fi alungat ceasul ursitei lui. Iar eu oprii alt
trecator, si l ntrebai la fel. Ci, n loc sa-mi raspunda,
acela se facu ca nici nu ma vede, nici nu ma aude, si si cata
de drumul lui, uitndu-se n alta parte. i mai ntrebai asa o
mulime de insi; da niciunul nu vru sa raspunda la ntrebarile
mele; si toata lumea fugea de mine de parca as fi iesit din
vreo groapa cu scrne, ori de parca as fi vnturat vreo sabie
taietoare de capete. Eu atunci mi zisei n mine: ,O,
dervisule cutarica, nu-i mai ramne, ca sa luminezi cumu-i
treaba, dect sa intri n pravalia vreunui barbier, ca sa-l
pui sa te rada pe cap si, totodata, sa-l icsodesti. ntruct,
precum stii, oamenii care se ndeletnicesc cu meseria asta au
mncarici la limba si stau cu vorba pururea pe vrful buzelor.
i numai unul ca acesta poate ca i-ar spune ce vrei tu sa
afli! i, cugetnd asa, intrai la un barbier si, dupa ce l
platii gras cu tot ce aveam, i povestii toate cte mi sedeau
pe inima sa le stiu, si l ntrebai cine era domnia cea peste
fire de frumoasa. i barbierul, tare nfricosat, si roti
ochii n dreapta si n stnga, si ntr-un sfrsit raspunse:
,Pe Allah, o, dervisule, mosule al meu, daca ii sa-i
pastrezi capul pe grumaz si gtul ntreg si nevatamat,
fereste-te sa nu care cumva sa pomenesti cuiva despre ce ai
avut beleaua sa vezi. Ba chiar ca ai face bine, ntru mai
deplina ta tihna, sa parasesti numaidect cetatea noastra,
altminteri esti pierdut fara de izbava! i asta-i tot ce pot
sa-i spun n privina aceasta; ntruct este vorba de o taina
care baga n speriei toata cetatea Bassrei, n care oamenii
mor ca lacustele alaiului. Cu adevarat, roaba care ine spada
trasa reteaza capul celor necugetai pe care i mpinge ispita
sa se uite la alaiul de pe drum, ori care nu se ascund la
trecerea lui. i iacata tot ce pot sa-i spun! Eu, atunci,
64
o, stapne al meu, de ndata ce barbierul ispravi de-a ma rade
pe cap, plecai din barbierie si zorii ca sa ies din cetate; si
nu-mi dobndii linistea dect cnd ma vazui dincolo de ziduri.
i drumeii prin cmpuri si prin pustietai pna ce ajunsei n
cetatea voastra. i mi era sufletul mereu plin de acea
frumusee ntrezarita, si atta ma tot gndeam la ea ca
deseori si uitam sa mai mannc si sa mai beau. i n starea
aceasta ajunsei astazi dinaintea pravaliei domniei tale, si l
vazui pe feciorul tau Kamar, care cu frumuseea lui mi nvie
n minte tocmai frumuseea
> > acelei copilandre mndre
peste fire din Bassra, si cu care se asemuie precum un frate
cu fratele sau. i atta tulburare mi pricinui asemuirea
aceasta, nct nici nu mai putui sa-mi in lacrimile, ceea ce,
fara de ndoiala, este fapta de om smintit! i aceasta-i, o,
stapne al meu, pricina oftaturilor si a tulburarii mele!
i dupa ce si ncheie astfel istorisirea, dervisul izbucni
iarasi n plnset, uitndu-se la tnarul Kamar; si adauga, n
toiul lacrimilor:
- Allah fie asupra-i, o, stapne al meu! Acuma, ca i-am
povestit ce i-am povestit, si ntruct nu vreau sa ma
lacomesc la gazduirea pe care i-ai dat-o slujitorului lui
Allah, deschide-mi usa de iesire si lasa-ma sa ma duc n
rostul drumurilor mele. i, daca am o ruga de rostit asupra
crestetului binefacatorilor mei, apoi deie Allah, carele a
zamislit doua fapturi atta de desavrsite ca feciorul tau si
ca tinereaua din Bassra, sa-si mplineasca lucrarea nga-
duindu-le sa se mpreune!
i, spunnd acestea, dervisul se scula, cu toate rugaminile
parintelui lui Kamar care l ndemna sa mai steie, si mai
chema o data binecuvntarea asupra gazdelor sale, si pleca,
oftnd, cum venise. i-atta cu el.
Ci n ceea ce l priveste pe tnarul Kamar, apoi acesta nu
putu sa nchida ochii toata noaptea, atta de muncit
A apte sute optzeci si doua noapte
65
fiind de povestirea dervisului, si atta de tulburat de zu-
gravirea fetiscanei. i, dis-de-dimineaa, de cu zori, intra
n odaie la maica-sa, o destepta si i spuse:
- O, maica, pune-mi niste lucruri ntr-o legaturica,
ntruct trebuie sa plec numaidect la cetatea Bassrei, unde
ma asteapta scrisa mea!
i maica-sa, la vorbele acestea, ncepu sa se vaicareasca,
plngnd, si l striga pe barbatu-sau, ca sa-i mpartaseasca
si lui vestea cea atta de uluitoare si de neasteptata. Iar
tatal lui Kamar ncerca, da degeaba, sa-l sfatuiasca de bine
pe fiul sau, care nu vroi sa asculte niciun sfat si care, n
chip de ncheiere, spuse:
- Daca nu plec pe data la Bassra, am sa mor, fara doar si
poate!
Iar tatal si mama lui Kamar, faa cu spusele acestea
raspicate si cu hotarre atta de neclintita, nu putura dect
sa suspine, primind ceea ce fusese scris de la ursitoare. i
tatal lui Kamar nu pregeta sa arunce n seama neveste-sii
toate belele cte i se ntmplasera din ceasul cnd se luase
dupa sfaturile ei si l dusese pe Kamar la suk. i si zicea:
,Iacata unde s-au sfrsit toate grijile si toata fereala ta,
ya Abd el-Rahman! Nu este ajutor si putere dect ntru Allah
cel Atotputernic! Ceea ce este scris cata sa se ndeplineasca,
si nimenea nu poate sa se lupte cu hotarrile soartei! Iar
maica lui Kamar, de doua ori amarta - si ca se vedea inta
mboldelilor soului ei, si de durerea pe care i-o pricinuia
hotarrea feciorului - fu oricum nevoita sa-i faca pregatirile
de plecare. i i darui o pungua n care avea gramadite
patruzeci de nestemate mari, pietre de rubin, de diamant si de
smarald, spunndu-i:
- Ai grija tare de punga aceasta, o, fiul meu! Ca i-o fi
de folos, daca ai sa ajungi sa nu mai ai bani.
Iar taica-sau i darui nouazeci de mii de dinari de aur
pentru cheltuielile de drum si de sedere prin straini. i
66
amndoi l sarutara, plngnd, si si luara ramas-bun de la
el. i tatne-sau l dadu n seama capeteniei unei caravane
care pleca spre Irak. i Kamar, dupa ce saruta mna tatne-sau
si a maica-sii, pleca nspre Bassra, nsoit de urarile
parinilor sai. i Allah i meni buna pace; si ajunse cu bine
n cetatea aceea.
Dar cndfu cea de a sapte sute optzeci si treia noapte Spuse:
... si ajunse cu bine n cetatea aceea. Or, se brodi ca
tocmai ziua aceea a sosirii lui sa fie o vinere dimineaa; si
Kamar putu sa se ncredineze ca tot ce i povestise dervisul
era aidoma ntru totul. Vazu, ntr-adevar, ca sukurile erau
goale, uliele pustii, iar pravaliile deschise, nsa fara
niciun neguator si fara niciun musteriu. i ntruct i era
foame, mnca si bau tot ce-i placu, pe saturate. i numai ce-
si sfrsi masa, ca si auzi cntarea si se repezi sa se
ascunda, asa cum facuse si dervisul. i o vazu ivindu-se n
curnd pe domnia copilandra cu cele patruzeci de nsoitoare
ale ei. i, la vederea frumuseii ei, fu cuprins de o
tulburare atta de apriga, nct cazu fara de simire n
ungherul lui.
Cnd si veni n fire, vazu ca sukurile erau nsufleite si
pline de lume, ntocmai de parca niciodata viaa trgului nu
s-ar fi oprit. i, prefirndu-si prin minte farmecele peste
fire ale fetiscanei, se duse dintru-nti sa-si cumpere niste
haine falnice, tot ce putu sa gaseasca mai bogat si mai
stralucit pe la negustorii de vaza. i pe urma se duse la
hammam, de unde, dupa ce se scalda
A sapte sute optzeci si treia noapte
67
ndelung si cu de-amanuntul, iesi luminos ca un crai tinerel.
i numai atunci porni sa caute dugheana barbierului care
rasese altadata capul dervisului, si nu avu mult de cautat
pna s-o gaseasca. i intra n barbierie si, dupa
salamalecurile de cuviina si dintr-o parte si din cealalta,
i zise barbierului:
- O, taica al minilor usoare, vreau sa-i spun ceva n
taina. Te rog, dar, sa-i nchizi pravalia pentru musterii pe
care ai obiceiul sa-i primesti, si iacata cu ce te despagubesc
de vremea pierduta!
i i puse n palma o punga plina cu dinari de aur, pe care
barbierul, dupa ce o prealui cu o miscare usoara de mna, se
grabi s-o nghesuie la bru. i, cnd ramasera numai ei doi n
barbierie, Kamar i spuse:
- O, taica al minilor usoare, sunt strain n cetatea
aceasta. i de la tine nu vreau sa aflu dect pricina pentru
care au fost parasite de dimineaa sukurile, n ziua aceasta
de vineri.
i barbierul, cstigat de darnicia tnarului si de n-
faisarea lui de emir, i raspunse:
- O, stapne al meu, aici este o taina pe care niciodata nu
m-am ncercat s-o patrund, macar ca fac si eu ca toata lumea
si am grija sa ma ascund n toate vinerile dimineaa. Da daca
treaba aceasta i sta pe inima, am sa fac pentru tine ce n-as
face nici pentru fratele meu. Am sa te pun, asadar, n
legatura cu femeia mea, care stie tot ce se petrece n cetate,
ntruct vinde parfumuri n toate haremurile din Bassra si pe
la saraiurile celor mari. i, ntruct vad de pe chipul tau ca
arzi de nerabdare sa te luminezi cum e treaba si ca, pe de
alta parte, cele spuse de mine i plac, dau fuga ntr-o
clipeala pna la fiica mosului meu, sa-i spun tarasenia. Asa
ca asteapta-ma linistit aci n pravalie, pna ma ntorc.
68
i barbierul l lasa pe Kamar n pravalie si alerga la ne-
vasta-sa, ca sa-i spuna pricina; si totodata i puse n palma
punga plina cu dinari de aur. Iar nevasta barbierului, care
avea mintea iute si inima saritoare, raspunse:
- Sa fie binevenit n cetatea noastra! Iacata-ma-s gata sa-
l slujesc cu capul si cu ochii mei! Du-te la el si adu-mi-1
ncoace, ca sa-i povestesc ce cata sa stie!
i barbierul se ntoarse la pravalie, unde l gasi pe Kamar
stnd si asteptndu-1, si i spuse:
- O, fiul meu, scoala-te si hai cu mine la maica ta, fiica
mosului meu, care m-a trimis sa-i spun: ,Treaba se poate
face!
i l lua de mna si l duse acasa, unde soia sa i ura bun
venit cu o nfaisare binevoitoare si ndatoritoare, si l
pofti sa sada la locul de cinste, pe divan, si i spuse:
- Deie-i Allah copii si spor oaspetelui cel frumos! Casa
aceasta este casa ta, iar robii tai sunt stapnii casei! Esti
domn peste capetele si peste ochii nostri. Porunceste! A
asculta nseamna a ne supune!
i zori sa-i aduca pe o tava de arama racoritoarele si
dulceurile datorate oaspeilor, si l mbie sa ia cte oleaca
din fiecare fel, rostind de fiecare data urarea cuvenita:
- Placerea si reveneala n inima oaspetelui nostru!
Atunci Kamar scoase un pumn plin de dinari de aur
si l puse n poala nevestei barbierului, graind:
- Fie-mi cu iertaciune puinatatea! Ci, insallah! am sa
stiu eu sa-i preuiesc si mai bine bunatatea!
Pe urma i spuse:
- Acuma, maicua, povesteste-mi tot ce stii despre ceea ce
stii!
Iar nevasta barbierului spuse:
- Afla, o, copilul meu, o, lumina a ochilor si cununa a
capului, ca sultanul din Bassra a primit ntr-o zi de la
sultanul din ara Indului ca pesches un margaritar atta
69
de frumos, ca de buna seama va fi fost zamislit din vreo gemma
de soare dospita n vreun ou vrajit din mare. Era si alb si
dauriu, dupa felul n care l priveai, si parca framnta n
inima lui un pojar scaldat n lapte. i sultanul s-a tot uitat
la el o zi ntreaga, si a dorit, spre a nu se mai despari de
el nicicnd, sa-l poarte legat la gt cu o panglica de matasa.
Ci, ntruct margaritarul era nesmintit si neatins, a poruncit
sa vina toi giuvaiergiii din Brassa si le-a spus: ,Vreau sa
gaurii cu mestesug margaritarul acesta nastrapat. i cine se
va pricepe sa faca treaba fara a-i vatama miezul vrajitor,
acela poate sa-mi ceara ce i va pofti inima; si va fi
rasplatit, si cu prisosina! Dar daca nu va izbndi cu
desavrsire, ori daca soarta lui cea rea l-o face sa-l vatame
fie ct de ct, poate sa se astepte la cea mai neagra dintre
mori; ntruct am sa pun sa i se taie capul, dupa ce mai
nti am sa-l fac sa ndure toate caznele care s-or cuveni
pentru pacatoasa lui de nendemnare! Ce zicei, o,
giuvaiergiilor? Cnd au auzit vorbele acestea ale sultanului
si cnd au vazut la ce si primejduiau sufletele, giuvaiergiii
s-au speriat cu mare spaima si au raspuns: ,O, doamne al
vremilor, e lucru tare gingas cu un margaritar ca acesta! i
noi stim ca si pentru un margaritar de rnd se cere o
iscusina si o ndemnare aparte, si puini mesteri
giuvaiergii ajung la bun sfrsit fara niciun necaz de
nenlaturat. Ne rugam dar ie sa nu ne pui n spinare ceea ce
puterile noastre puine nu pot sa duca, ntruct marturisim ca
o iscusina ca aceea pe care s-ar cadea s-o dovedim nu are sa
iasa niciodata din minile noastre. Ci putem sa-i spunem pe
unul care ar sti sa savrseasca aceasta vrajitoreasca arta, si
care-i seicul nostru! Iar sultanul a ntrebat: ,i cine-i
seicul vostru? Ei au raspuns: ,Este mesterul giuvaiergiu
Obeid! El este nemasurat mai dibaci dect noi, si are cte un
ochi n fiecare vrf de deget, si o gingasie peste fire n
70
fiecare ochi! i sultanul a zis: ,Ducei-va sa mi-1 aducei
si nu zabovii! Iar giuvaiergiii au zorit sa se supuna si s-
au ntors cu seicul lor, mesterul Obeid care, dupa ce a
sarutat pamntul dintre minile sultanului, a ramas n-
cremenit, asteptnd poruncile. i sultanul a aratat ce lucru
cerea de la el si ce rasplata sau ce osnda l astepta, dupa
izbnda ori neizbnda. i, totodata, i-a aratat margaritarul.
Iar giuvaiergiul Obeid a luat margaritarul cel minunat si l-a
cercetat vreme de un ceas, apoi a raspuns: ,Sa mor eu daca nu-
1 gauresc! i, pe loc, s-a ghemuit pe vine, cu ngaduina
sultanului, si scondu-si de la bru niste scule gingase, a
pus margaritarul ntre cele doua degete mari ale picioarelor
lui strnse si, cu o dibacie si cu o usurina de nenchipuit,
si-a mnuit sculele asa cum ar face un copil cu un titirez si,
n mai scurta vreme dect ar trebui spre a gauri un ou, a
sfredelit margaritarul dintr-o parte pna n cealalta, fara de
niciun cusur si fara de cea mai mica scrijelitura, cu doua
gaurele pe-o masura si pe-o potriva. Pe urma l-a sters cu
mneca si l-a ntins sultanului, care s-a umplut si s-a
nfiorat de bucurie si de mulumire. i si l-a petrecut pe
dupa gt, legat cu un siret de matasa, si s-a suit sa sada pe
tronul lui. i se uita n toate parile cu niste ochi luminai
de bucurie, pe cnd margaritarul era ca un soare atrnat de
gtul lui. Dupa care s-a ntors nspre giuvaiergiul Obeid si
i-a zis: ,O, mestere Obeid, acuma-i rndul dorinei tale! Iar
giuvaiergiul a cugetat vreme de un ceas si a raspuns:
,Sporeasca Allah zilele sultanului! ci robul, care cu minile
lui betege a avut nepreuita cinste de-a atinge margaritarul
cel minunat si de a i-1 da ndarat gaurit stapnului nostru,
dupa dorina sa, are o soie tare tnara pe care este dator s-
o bucure ct mai des, dat fiind ca el este tare batrn si ca
barbaii trecui, care nu vor sa se faca uri de soiile lor,
se cade sa se poarte faa de ele cu tot
A /apte sute optzeci si treia noapte
71
soiul de marghiolii si sa nu faca nimic fara a le cere sfatul.
Or, chiar ca tocmai aceasta-i starea robului tau, o, doamne al
vremurilor. El ar vroi sa se duca sa afle parerea soiei sale
n privina cererii pe care i ngadui s-o faca stapnului
nostru cel preadarnic, si sa vada de nu are chiar ea vreo
dorina de rostit, mai buna dect aceea pe care as putea eu s-
o nchipui. ntruct Allah a daruit-o nu numai cu tineree si
cu farmec, ci si cu o minte rodnica si patrunzatoare si cu o
judecata de toata minunea! i sultanul i-a raspuns: ,Da zor,
Osta-Obeid, de te du sa te sfatuiesti cu soia ta si sa te
ntorci sa-mi aduci raspunsul, caci n-am sa-mi aflu tihna
sufletului dect atunci cnd am sa-mi ndeplinesc fgaduiala!
i giuvaiergiul a plecat de la palat si s-a dus la nevasta-sa
si i-a povestit tarasenia. i nevestica a strigat: ,Preamarit
fie Allah, cel carele face sa vina si ziua mea mai nainte de
soroc! Am, cu adevarat, o dorina de rostit si un gnd, cam
ciudat, ce-i drept, de mplinit! Noi, din mila lui Allah si
din sporul negua- toriilor tale, suntem de mult bogai si la
adapost de nevoie pentru tot restul zilelor noastre. Nu avem
dar nimic de rvnit n privina aceasta, iar dorina pe care
vreau sa mi-o mplinesc nu are sa coste nicio drahma din
vistieria domneasca. Iacata! Du-te de-i cere sultanului sa-mi
dea numai ngaduina de a ma preumbla n fiecare vinere, cu un
alai asemenea cu acela al fetelor de sultani, prin sukurile si
pe uliele din Bassra, fara ca nimenea sa cuteze a se arata
atunci pe ulie, sub pedeapsa de a-si pierde capul! i iacata
tot ce doresc de la sultan ca rasplata a lucrului tau la
margaritarul sfredelit! Cnd a auzit vorbele acestea ale
tinerei sale neveste, giuvaiergiul, pna peste poate de uluit,
si-a zis: ,Allah karim! Chiar ca-i tare subire la minte acela
care se poate lauda ca ar sti ce se petrece n capul unei
femei! Ci ntruct o iubea pe nevasta-sa, si fiind batrn
si de altminteri tare urt, n-a vrut
72
s-o supere si s-a mulumit sa-i raspunda: ,O, fiica a mosului
meu, dorina ta este asupra capului si a ochiului meu! Ci daca
neguatorii din sukuri au sa-si lase pravaliile ca sa se duca
sa se ascunda, ct o trece alaiul, cinii si pisicile au sa le
prade tarabele si au sa se savrseasca niste stricaciuni care
au sa ne mpovareze sufletul. Ea a spus: ,Ca sa nu pata asa,
sa se dea porunca la toi locuitorii si la toi paznicii din
sukuri sa nchida n ziua aceea toi cinii si pisicile.
ntruct eu vreau ca pravaliile sa ramna deschise la trecerea
alaiului meu! i toata lumea, mari si mici, sa se duca sa se
ascunda n moschei, unde sa se nchida usile, asa ca nimenea
sa nu poata scoate capul si sa se uite afara! Atunci
giuvaiergiul Obeid s-a dus la sultan si, pna peste poate de
fstcit, i-a povestit ce vroia nevasta-sa. Iar sultanul a
spus: ,Prea bine! i a poruncit numaidect sa se dea
strigare, n toata cetatea, de catre pristavii domnesti,
ornduielii ca toi locuitorii sa-si lase pravaliile deschise
n toate vinerile, cu doua ceasuri nainte de rugaciune, si sa
se duca sa se ascunda n moschei si sa se fereasca strasnic de
a-si arata capetele pe drumuri, sub pedeapsa de-a si le vedea
zburate de pe grumaji. i sa le dea de stire sa-si nchida
cinii si pisicile, magarii si camilele, si toate vitele de
povara care ar putea sa umble prin sukuri. i de-atunci
nevasta giuvaiergiului se preumbla asa n fiecare vinere, doua
ceasuri pna-n rugaciune, fara ca niciun om, nici cine, nici
pisica, sa cuteze a se arata pe drumuri. i-i chiar ea,
negresit, ya sidi Kamar, aceea pe care ai vazut-o dimineaa
aceasta, n mndreea-i cu adevarat peste fire, n mijlocul
alaiului ei de fetiscane si avnd-o n frunte pe roaba cea
tnara care ine sabia trasa gata sa reteze capul cui ar
ndrazni sa se uite la ea cnd trece.
i nevasta barbierului, dupa ce i povesti astfel lui Kamar
ceea ce acesta dorise sa afle, tacu o clipa, l cerceta
zmbind si adauga:
73
- Da vad eu bine, o, mbelsugatule cu chip de vraja, o,
stapne al meu binecuvntat, ca istorisirea asta nu i este
de ajuns si ca mai vrei de la mine si altele, de pilda sa-i
spun vreo cale de-a mai vedea o data pe tinerica aceea
minunata, soia giuvaiergiului cel batrn!
i Kamar raspuse:
- O, maica a mea, acesta-i ntr-adevar dorul cel mai adnc
al inimii mele. ntruct numai ca s-o vad pe ea am venit din
ara mea, parasindu-mi casa n care lipsa mea a lasat n
lacrimi un tata si o mama care tare ma mai iubesc.
i soia barbierului spuse:
- Daca-i asa, o, copilul meu, spune-mi numai ce lucruri
scumpe si de pre ai la tine!
El spuse:
- O, maica a mea, am la mine, printre alte lucruri
frumoase, niste pietre scumpe, de patru soiuri: pietrele de
cel dinti soi preuiesc fiecare cinci sute de dinari de aur;
cele de al doilea soi preuiesc fiecare sapte sute de dinari
de aur; cele de al treilea opt sute cincizeci; iar cele de
al patrulea - o mie de dinari de aur, pe puin, fiecare!
Ea ntreba:
- i sufletul tau e gata sa lepede patru pietre de acestea,
cte una din fiecare soi?
El raspunse:
- Sufletul meu este ct se poate de gata sa lepede toate
pietrele pe care le am si tot ce e al meu!
Ea spuse:
- Pai atunci ridica-te, o, fiul meu, cununa a capului celor
mai marinimosi, si du-te de-1 cauta n sukul giuvaiergiilor si
al aurarilor pe giuvaiergiul Osta-Obeid, si fa ntocmai cum am
sa-i spun!
i i arata tot ce vroi ea sa-i arate, spre a-1 ajuta sa
ajunga la capul dorurilor lui, si adauga:
74
- n tot ce vei face, se cere multa grija si rabdare, fiul
meu. Ci tu, dupa ce vei face cum te-am nvaat, sa nu uii sa
vii sa-mi dai seama si sa aduci cu tine o suta de dinari de
aur pentru barbier, soul meu, care-i un om sarac.
Dar cnd fu cea de a sapte sute optzeci si patra noapte
Spuse:
... si sa aduci cu tine o suta de dinari de aur pentru
barbier, soul meu, care-i un om sarac.
i Kamar raspunse ca asculta si ca se supune, si iesi din
casa barbierului, prefirndu-si nca o data prin gnd, ca sa
si le sape adnc n minte, poveele neguatoarei de parfumuri,
soia barbierului. i l proslavea pe Allah care i-o scosese
n cale, ca pe o piatra aratatoare de drum, pe aceasta femeie
de bine.
i asa ajunse n sukul giuvaiergiilor si al argintarilor,
unde toata lumea se repezi sa-i arate pravalia seicului giu-
vaiergiilor, Osta-Obeid. i intra n pravalie si l vazu, n
mijlocul ucenicilor sai, pe giuvaiergiu; si se temeni cu cea
mai mare cuviina, ducndu-si mna la inima, la buze si la
cap, apoi rosti:
- Pacea fie cu tine!
Iar Osta-Obeid i ntoarse salamalecul si l ntmpina cu
bunavoina, si l pofti sa sada jos. i Kamar scoase atunci
din punga o gemma rara, dar din soiul celor mai puin frumoase
dintre cele patru soiuri pe care le avea, si i spuse:
- O, mestere, doresc sa-mi faci la gemma aceasta un inel
vrednic de mesteria ta, nsa n chipul cel mai simplu si greu
de un miskal, nu mai mult!
A saptea sute optzeci si patra noapte
75
i i puse n palma totodata si douazeci de galbeni,
spunnd:
- Acestia, o, mestere, nu sunt dect o arvuna marunta faa
de plata cu care m-am socotit sa-i rasplatesc lucrul ce ai sa
mi-1 faci.
i tot asa darui cte un galben la fiecare dintre mulii
ucenici, n chip de bacsis; si la fel si mulimii de cersetori
care se ivisera n ulia de cum l vazusera intrnd n
pravalie pe tnarul strain mbracat n straie scumpe. i pe
urma pleca, lasndu-i pe toi uluii de filotimia, de fru-
museea si de purtarile-i alese.
Iar Osta-Obeid nu vroi sa aduca nicio zaboveala la facerea
inelului si, cum era daruit cu o dibacie fara de seama, si cum
avea la ndemna toate mijloacele pe care niciun alt
giuvaiergiu de pe lume nu le mai avea, l ncepu si l
ispravi, gata slefuit si lustruit, pna la sfrsitul acelei
zile. i ntruct tnarul Kamar nu urma sa vie dect a doua
zi, giuvaiergiul lua inelul cu sine, seara, ca sa-l arate si
soiei sale, tinerica despre care este vorba, atta de
minunata i se parea piatra si de o limpezime de-i venea s-o
duci la gura si s-o bei.
Cnd tinerica, soia lui Osta-Obeid, vazu inelul, l gasi
tare frumos si ntreba:
- Pentru cine-i?
El raspunse:
- Pentru un tnar strain care este si mai stralucitor, si
nca cu mult, dect aceasta gemma minunata. Afla, ntr-adevar,
ca stapnul acestui inel, care m-a si platit dinainte asa cum
niciodata n-am mai fost platit, este nurliu si zarif, cu niste
ochi care te baga-n boala de dor, cu niste obraji ca foile
florii de bujor pe un strat batut de iasomie, cu o gura ca
pecetea lui Soleiman, cu niste buze
76
scaldate n sngele cornalinelor, si cu gt cum e gtul de
antilopa, care si poarta asa de gingas capul cum si poarta
un fir de floare bobocul. i ca sa spun tot ceea ce-i mai
presus de orice grai, este frumos, de-adevarat frumos, si
dulce pe ct e de frumos, lucru care face sa se asemuie cu
tine nu doar la desavrsiri, ci tot asa si la tineree si la
trasaturile chipului.
Asa i-1 zugravi giuvaiergiul soiei sale pe tnarul Kamar,
fara a vedea ca vorbele lui aprindeau n inima tinerelei o
patima naprasnica si cu atta mai crunta cu ct cel ndragit
nu fusese vazut. i acest stapn al unei fruni pe care, ca
niste castravei pe un ogor gunoit, aveau sa rasara coarnele,
uita ca nu se afla pe lume un mai amarnic codoslc, nici
izbnda mai nendoielnica, dect codoslcul unui so care
lauda dinaintea neveste-sii, fara sa ia aminte la urmari,
harurile si frumuseea unui necunoscut. i iaca-asa, atunci
cnd Allah Preanaltul vrea sa puna n rotire hotarrile
menite fapturilor zamislite de el, le face sa bjbie prin
negurile orbirii.
Or, tnara nevestica a giuvaiergiului i asculta vorbele si
le asternu n adncul minii ei, ci fara sa-si dea pe faa
nimic din ispitele care o framntau. i i spuse soului sau,
cu un glas nepasator:
- Da-mi sa vad si eu inelul!
i Osta-Obeid i-1 ntinse, iar ea l privi cu un ochi
sastisit si si-l petrecu pe deget. Pe urma spuse:
- Parca ar fi fost facut pe degetul meu! Ia te uita ce bine
mi vine!
i giuvaiergiul raspunse:
-Traiasca degetele huriilor! Pe Allah, o, stapna a mea,
stapnul inelului acesta este daruit cu multa filotimie si-i
tare ndatoritor, si chiar mine am sa-l rog sa mi-1 vnda la
orice pre o fi, si am sa i-1 aduc!
A sapte sute optzeci si patra noapte
77
n vreme aceasta, Kamar se dusese sa-i dea seama nevestei
barbierului despre felul cum lucrase, dupa nvaaturile ei; si
i puse n palma o suta de galbeni, ca dar pentru barbierul
cel sarac! i o ntreba pe ocrotitoarea sa ce-i mai ramnea de
facut. Iar ea i spuse:
- Iacata! Cnd ai sa te duci la giuvaiergiu, sa nu mai iei
inelul pe care are sa i-1 faca. Ci prefa-te ca este prea
strmt pentru degetul tau, si da-i-1 n dar; si arata-i alta
gemma, mult mai frumoasa dect cea dinti, dintre acelea care
preuiesc sapte sute de dinari bucata; si spune-i sa i-o puna
la un inel ntr-un fel ct mai ngrijit. Totodata, da-i
saizeci de dinari de aur lui, si mai da cte doi la fiecare
dintre lucratorii lui, ca bacsis. i sa nu-i uii nici pe
milogii de la usa. i, de-ai sa faci asa, lucrurile au sa se
ntoarca spre mulumirea ta. i nu uita, o, fiule, sa vii iar
sa-mi dai seama despre toate, si sa aduci cu tine cte ceva si
pentru soul meu barbierul, saracul acela!
j
i Kamar raspunse:
- Ascult si ma supun!
Pleca de la soia barbierului si, a doua zi, nu pregeta sa
se duca n suk la giuvaiergiu. Osta-Obeid care, de cum l
vazu, se ridica n cinstea lui si, dupa salamalecuri si firi-
tisiri, i nfaisa inelul. Iar Kamar se facu a-1 ncerca, si
spuse apoi:
- Pe Ailah, o, mestere Obeid, inelul este bine facut, da-i
puin cam mic pentru degetul meu. Ia-l! i-1 las ca sa-l
daruiesti vreuneia dintre roabele cele multe din haremul tau!
i iacata acuma alta gemma, care mi place mai mult dect cea
dinti, si care are sa fie si mai aratoasa pe un ghiul frumos.
i, graind acestea, i nfaisa o gemma de sapte sute de
dinari de aur; si totodata i nmna saizeci de dinari de aur
lui, si mai darui cte doi la fiecare dintre ucenicii sai,
spunnd:
78
- Numai ca sa va racorii cu un sorbet! i nadajduiesc ca,
daca lucrul va fi ncheiat repede, avei sa fii mulumi toi
de felul cum vei fi rasplatii!
i pleca, mparind n dreapta si n stnga bani de aur
cersetorilor adunai dinaintea usii pravaliei.
Cnd vazu atta darnicie la musteriul sau cel tnar,
giuvaiergiul fu peste poate de uimit. i seara, cnd se
ntoarse acasa, nu mai prididea sa-l laude, dinaintea neveste-
sii, pe strainul cel filotim, despre care spunea:
- Pe Allah! nu se mulumeste sa fie frumos cum n-au fost
vreodata nici cei mai frumosi, da are si-o mna larga ca de
beizadea!
i cu ct vorbea, cu atta facea sa se nvrsteze si mai
mult n inima femeii sale dragostea pe care o simea pentru
tnarul Kamar. Iar cnd giuvaiergiul i puse n palma inelul,
darul de la musteriul sau, ea si-l trecu ncet pe deget si
ntreba:
- i nu i-a cerut ca sa-i faci altul?
El spuse:
- Ba da! i am lucrat la el toata ziua, cu atta srg nct
iacata-1 gata!
Ea spuse:
- Da sa-l vad!
i ea l lua, l cerceta zmbind si spuse:
- Tare as vrea sa-mi ramna mie!
El spuse:
- Cine stie? Tnarul acela ar fi n stare sa mi-1 lase, asa
cum a facut si cu fratele sau!
Estimp, Kamar se dusese sa-i povesteasca soiei barbierului
tot ce se ntmplase, si sa puna la cale ce mai avea de facut.
i i puse n palma patru sute de dinari de aur pentru soul
ei barbierul, saracul acela! Iar ea i spuse:
- Fiul meu, treburile tale se afla pe drumul cel mai bun.
Cnd ai sa te duci la giuvaiergiu, sa nu iei inelul pe
A sapte sute optzeci si patra noapte
79
care l-ai poruncit; ci mai degraba fa-te ca e prea mare si
lasa-i-1 n dar. Pe urma, da-i alta nestemata, dintre acelea
care preuiesc noua sute de dinari bucata; si, asteptnd ca
lucrarea sa fie terminata, da o suta de dinari mesterului si
cte trei la fiecare dintre ucenicii lui. i sa nu uii, fiul
meu, cnd ai sa vii sa-mi povestesti ce-ai facut, sa-i aduci
si omului meu, barbierul, saracul acela, cu ce sa-si cumpere o
bucata de pine! i Allah sa te apere si sa-i sporeasca
zilele scumpe, o, copile al darniciei!
Or, Kamar urma ntocmai sfatul neguatoresei de parfumuri.
i giuvaiergiul nu mai gasea cu ce vorbe si cu ce proslaviri
sa zugraveasca soiei sale filotimia strainului cel frumos.
Iar ea i spuse, ncercnd inelul cel nou:
- Nu-i este oarecum, o, fiu al mosului meu, ca nu l-ai
poftit pna acuma n casa ta pe un om care s-a aratat atta de
darnic faa de tine? i nu esti, totusi, mulumita milei lui
Allah, nici zgrcit si nici nu te tragi din vreun neam de
zgrcii; da mi se cam pare ca tu uneori uii cele ce se
cuvin! nct e de datoria ta sa-l rogi numaidect pe strain sa
vina mine si sa guste din sarea gazduirii tale!
La rndu-i, Kamar, dupa ce se sfatui cu soia barbierului,
careia i puse n palma opt sute de dinari drept dar pentru
saracul acela de barbier ca sa aiba cu ce sa-si cumpere o
bucata de pine - nu pregeta sa se duca la pravalia
giuvaiergiului ca sa ncerce al treilea inel. i-asa, dupa ce
si-l petrecu pe deget, l scoase, se uita la el un rastimp cu
oarecare sila, si spuse:
- E destul de bine facut; ci piatra aceasta nu-mi place
deloc. Pastreaza-1, asadar, pentru vreuna din roabele tale, si
fa-mi din gemma de colea un inel asa cum se cuvine! i iacata
pentru tine o arvuna de doua sute de dinari, si cte patru
dinari pentru fiecare dintre ucenicii tai. i iarta-ma pentru
toata supararea pe care i-o pricinuiesc.
80
i, spunnd acestea, i ntinse o gemma alba si minunata,
care preuia o mie de dinari de aur. i giuvaiergiul, peste
masura de uluit, i spuse:
O, stapne al meu, au nu vrei sa-mi cinstesti casa cu
chipul tau si sa-mi faci bucuria de a veni n seara aceasta sa
cinezi cu mine? ntruct milele tale sunt asupra-mi si inima
mea s-a legat de mna ta cea darnica!
Iar Kamar raspunse:
- Pe capul si pe ochii mei!
i i spuse unde se afla hanul la care trasese.
Or, venind seara, giuvaiergiul se duse la hanul cu pricina,
ca sa-l ia pe musafirul sau. i l duse acasa...
Dar cnd fu cea de a sapte sute optzeci si cincea noapte
Spuse:
i l duse acasa, unde l cinsti cu o primire falnica si cu
un ospa stralucit. i, dupa ce se strnsera tablalele de
mncaruri si de bauturi, o roaba le aduse sorbeturile facute
de gazda cea tinerica cu chiar minile ei. Ci, cu toata ispita
pe care o ncerca, nevestica nu vroi nicicum sa ncalce
datinele sindrofiilor, unde femeile nu iau parte niciodata la
masa, si ramase n harem. i trebui sa astepte acolo pna ce
viclenia ei sa-si mplineasca rostul.
Or, de-abia gustara Kamar si gazda lui din sorbetul cel
minunat, ca si cazura amndoi ntr-un somn adnc: de vreme ce
copilandra avusese grija sa arunce n pocale un praf
adormitor. Iar roaba care i slujea pieri de ndata ce-i vazu
ntinsi fara de nicio miscare.
Atunci tinerica, mbracata numai cu camasua si gatita toata
ca pentru cea dinti noapte a ei de nunta,
A sapte sute optzeci si cincea noapte
81
trase la o parte perdeaua si intra n sala de ospee. i cine
ar fi vazut-o pe juniscua aceea n toata mndreea ei, cu
ochii plini de omoruri, si-ar fi simit inima facuta farme si
minile zvnturate. Se duse, asadar, pna lnga Kamar, pe care
pna atunci de-abia l ntrezarise pe fereastra, cnd intrase
n casa, si ncepu sa-l priveasca lung. i vazu ca era ntru
totul pe potriva ei. i dintru-nti, sezu lnga el si ncepu
sa-l mngie dulce cu mna pe obraz. i deodata puiculeana cea
flamnda se repezi ca o strigoaica lacoma pe flacau si ncepu
sa-l ciuguleasca de buze si de obraji atta de amarnic de
snea sngele. i aceste giuguleli crude durara un timp si
fura nlocuite de asemenea miscari, ca doar Allah ar putea sti
ce se petrecea n toata acea agitaie a puicuei ncalecate pe
cocoselul adormit.
i, toata noapte se scurse cu jocul acela. Iar cnd se facu
ziua, copilandra cea fierbinte se hotar sa se ridice, si
scoase din sn patru osisoare de miel si le puse n buzunarul
lui Kamar. i, dupa asta, l lasa si se ntoarse n harem. i
o trimise la el pe roaba de taina, care i ndeplinea de
obicei poruncile, chiar aceea ce inea spada trasa n vremea
trecerii alaiului prin sukurile din Bassra. Iar roaba, spre a
risipi somnul tnarului Kamar si al batrnului giuvaiergiu, le
sufla n nas un praf potrivnic prafului de adormit. i puterea
acelui praf nu zabovi mult pna sa se arate; ntruct cei doi
adormii se desteptara numaidect dupa ce stranutara. Iar
roaba cea tnara i spuse giuvaiergiului:
- O, stapne al nostru, stapna noastra Halima m-a trimis
sa te trezesc si sa-i spun: ,Este ceasul rugaciunii de
dimineaa si iacata muezinul din minaret cum i cheama pe
drept-credinciosi. i mai iacata si ligheanul si apa pentru
spalatul cel de datina!
i batrnul, nca buimac, striga:
82
- Pe Allah! tare adnc se mai doarme n odaia asta! Ori de
cte ori ma culc aici, nu ma trezesc dect cnd soarele e sus!
Iar Kamar ce sa raspunda? Ci, ridicndu-se sa se spele,
simi ca buzele si faa, fara a mai vorbi si despre ceea ce nu
se vedea, i ardeau ca focul. i ramase pna peste poate de
nedumerit si i spuse giuvaiergiului:
- Nu stiu, da simt ca buzele si faa mi ard ca focul, iar
soldurile mi sunt ca jarul. Ce sa fie asta?
i batrnul raspunse:
- A, nu-i nimica! Sunt piscaturi de nari! ntruct am
facut greseala sa dormim fara a ne coperi cu valul!
Iar Kamar spuse:
- Bine, da cum se face ca nu vad nici urma de nepaturi de
nar pe faa ta, de vreme ce si tu ai dormit lnga mine!
El raspunse:
- Pe Allah! dreptu-i! numai ca tu trebuie sa stii, o, mult-
chipesule, ca narilor le place obrazul cel fraged si fara
par, si li-i sila de feele barboase. i vezi bine si tu ce
snge gingas curge sub faa ta cea frumoasa, si ce barba lunga
atrna de pe obrajii mei amndoi.
Spunnd acestea se spalara, si facura datoria rugaciunii si
mncara masa de dimineaa mpreuna. Dupa care Kamar si lua
ramas-bun de la gazda sa si pleca la nevasta barbierului.
Or, o gasi asteptndu-1. i l primi rznd si i spuse:
- Hai, o, fiule, povesteste-mi ntmplarile din noaptea
aceasta, macar ca le vad scrise cu o mie de semne pe chipul
tau!
El spuse:
- In ce priveste semnele, nu sunt dect niste muscaturi de
nari, maicua a mea, si nimic altceva!
Iar nevasta barbierului, la vorbele acestea, se puse pe un
rs si mai vrtos, si spuse:
83
- Chiar niste muscaturi de nari? Da ospaia ta n casa
celei care i-e draga n-a mai avut si alte urmari?
El raspunse:
- Nu, pe Allah! afara de patru arsice, cu care se joaca
copiii, si pe care le-am gasit n buzunarul meu, fara sa stiu
n ce fel or fi ajuns acolo!
Ea spuse:
- Ia arata-mi-le!
i batrna le lua, le cntari o clipa si spuse apoi:
- Tare mai esti copil, o, fiul meu, daca nu ai priceput ca
pori pe faa nu urmele nepaturilor de nari, ci urmele
sarutarilor mpatimite ale femeii ce i-e draga. Iar arsicele
acestea, pe care ea i le-a pus n buzunar, sunt o mustrare
ce-i face ca i-ai trecut timpul dormind, cnd ai fi putut sa
i-1 folosesti mai bine cu ea. i cu asta a vrut sa-i spuna:
,Esti un copil care si trece timpul dormind. Iata niste
arsice pe potriva unui copil care nu stie sa se veseleasca cu
altfel de joc. O, iacata, asta-i rostul arsicelor, o, fiul
meu. i-i un fel de a vorbi ct se poate de limpede dintru-
ntia data. i de altminteri nu ai dect sa faci cercare chiar
n seara aceasta. Ai sa te prilej uiesti, asadar, de poftirea
pe care o sa i-o faca giuvaiergiul care, nu am nicio
ndoiala, o sa te pofteasca iar la cina, iar tu nadajduiesc ca
n-ai sa uii sa te pori ntr-un chip care sa te mulumeasca,
dar si pe ea, si s-o fericeasca si pe batrnica de mine, care
te are drag, o, fiul meu! i adu-i aminte, o, lumina a
ochilor mei, atunci cnd ai sa te ntorci la mine, de starea
ticaloasa a soului meu, barbierul, saracanul acela amart!
i Kamar raspunse:
- Pe capul si pe ochii mei!
i se ntoarse la hanul la care locuia. i-atta cu el.
Estimp, tnara Halima l ntreba pe soul sau, batrnul
giuvaiergiu, atunci cnd veni la ea n harem:
84
- Cum te-ai purtat faa de strainul cel tnar, oaspetele
tau?
El raspunse:
- Cu toata cuviina si cu toata cinstirea, o, Cutarica\ Da
pesemne a petrecut o noapte tare rea, ntruct l-au piscat
narii amarnic!
Ea spuse:
- Asta-i numai vina ta, daca nu l-ai culcat sub valul
pologului. Da n noaptea aceasta, fara de ndoiala ca are sa
fie mai puin necajit. Caci trag nadejde ca ai sa-l mai
poftesti o data. i asta-i cel mai marunt lucru pe care poi
sa-l faci faa de el spre a-i rasplati toate dovezile de
marinimie cu care te-a coperit!
Iar giuvaiergiul nu putu sa raspunda dect ca asculta si ca
se supune, cu att mai mult cu ct si el simea la fel o mare
dragoste faa de flacau.
i-asa, atunci cnd Kamar veni la pravalie, giuvaiergiul nu
pregeta sa-l pofteasca iarasi, si toate se petrecura n
noaptea aceea ntocmai ca si n noaptea de dinainte, n ciuda
valului mpotriva narilor. ntruct toata noaptea, de n
data ce bautura cea toropitoare si facuse rostul, tnara
Halima, mai arzatoare ca niciodata, nu mai contenise sa se
zbuciume si sa se framnte ntr-un chip nca si mai naprasnic
ca ntia oara. i cnd tnarul Kamar, dimineaa, n urma
prafului suflat n nas, iesi din somnul lui greu, si simi
faa ca de foc si tot trupul zdrobit de suptaturi, de
muscaturi si de altele asemenea din partea iubitei lui
pojarnice. Ci nu dadu nimic n vileag faa de giuvaiergiul
care l ntreba despre felul cum dormise, si, dupa ce si lua
ramas-bun de la el, Kamar pleca sa se duca a-i da seama
nevestei barbierului despre cele ntmplate. i, cnd se uita
n buzunar, gasi un cuit ce-i fusese pus acolo. i i arata
cuitul ocrotitoarei sale, punndu-i n
85
palma cinci sute de dinari de aur, pentru soul ei, saracanul
acela! Iar batrna, dupa ce i saruta mna, striga cnd vazu
cuitul:
- Allah sa te fereasca de napasta, o, copilul meu! Iacata
ca dragua ta s-a mniat si ca te amenina cu moartea, daca te
mai gaseste adormit. ntruct acesta-i tlcul cuitului pus n
buzunarul tau!
i Kamar, tare naucit, ntreba:
- Da cum sa fac sa nu mai adorm? Ca eu si n noaptea asta
eram tare hotart sa stau treaz, din toate puterile mele, ci
n-am izbutit!
Ea raspunse:
- Pai pentru asta nu ai dect sa-l lasi pe giuvaiergiu sa
bea numai el; iar tu numai sa te faci ca ai golit pocalul cu
sorbet, pe care sa-l versi n spatele tau; pe urma sa te pre-
faci adormit, ct o fi roaba de faa. i asa ai sa ajungi la
inta dorita!
i Kamar raspunse ca asculta si ca se supune, si nu pregeta
sa urmeze ntocmai acele povee minunate.
Or, lucrurile se petrecura n felul aratat de catre batrna.
ntruct giuvaiergiul, la sfatul soiei sale, l pofti pe
Kamar a treia oara la cina, dupa datina care cere ca musafirul
sa fie poftit trei seri la rnd. i atunci cnd roaba care
adusese sorbeturile i vazu adormii pe cei doi, se duse s-o
vesteasca pe stapna-sa ca puterea prafului se mplinise.
La vestea aceea, pojarnica de Halima, mnioasa ca-1 vede pe
flacau nepricepnd nimic din semnele ei, intra n sala de
ospee, cu jungherul n mna, gata sa-l mplnte n inima
nechibzuitului. Ci deodata Kamar, rznd, se ridica n
picioare si se temeni pna la pamnt dinaintea tineruicii,
care l ntreba:
- A, da cine te-a nvatat o viclenie ca asta?
7
>
A sapte sute optzeci si sasea noapte
87
i Kamar nu-i ascunse nicidecum ca facuse asa urmnd
sfaturile nevestei barbierului. Iar ea zmbi a rde si i
spuse:
E isteaa batrna! Ci de-acuma nainte nu mai ai treaba
dect cu mine. i n-o sa ai a te plnge!
i spunnd acestea, l trase la ea pe tinerelul cel cu
trupul fecior de orice atingere de femei, si l mnui ntr-un
chip atta de priceput...
Dar cnd fu cea de a sapte sute optzeci si sasea noapte
Spuse:
... si l mnui ntr-un chip atta de priceput, nct pe loc
nvaa sa decline fara de sovaire toate cazurile, sa puna
forma pasiva la acuzativ, si sa treaca forma directa n rostul
ei activ, nct noaptea aceea fu cu totul si cu totul noaptea
cocosului! Slava lui Allah, cel carele da aripi rostului
dinti al pasarilor, carele face sa zburde iedul de cum se
naste, carele face sa se umfle grumazul puiului de leu, carele
face sa glgie rul de ndata ce iese din stnca, si carele
pune n inima drept-credinciosilor sai un har de nenfrnt si
frumos cum e cntecul de ziua al cocosului!
i, dupa ce mult-priceputa Halima, cu ajutorul acelui viteaz
lancier, proaspat iesit din ou, si potoli jarul care o
mistuia, i spuse, ntr-un potop de alinturi:
Sa stii, o, roada a inimii mele, ca eu nu as mai putea sa
ma lipsesc de tine. Drept aceea, nu care cumva sa socoti ca o
noapte sau doua, ori o saptamna sau doua, o luna sau doua, un
an sau doi mi-ar fi destul! Vreau sa-mi petrec viaa toata cu
tine, sa-l las pe soul acesta batrn si
88
urt, si sa te urmez n ara ta. Asculta-ma, asadar, si daca
i sunt draga si daca dovezile din noaptea aceasta te-au
mulumit, fii ceea ce am sa-i spun. Iacata! Daca babatia de
so al meu te-o mai pofti nca o data, sa-i raspunzi: ,Pe
Allah, mosule al meu, fiii lui Adam sunt tare nevolnici din
fire, si au sngele cam greu! Iar cnd si sporesc
musafirlcul la cineva, ajung de se scrbesc de el, si cei
bogai si cei saraci, deopotriva! Iarta-ma, dar, ca nu pot sa
primesc placuta ta poftire, ntruct mi-e teama ca as savrsi
o necuviina inndu-te asa trei sau patru nopi la rnd
departe de haremul tau! i, dupa ce ai sa vorbesti astfel,
roaga-1 sa-i nchirieze o casa vecina cu casa noastra, pe
motiv ca asa ai putea amndoi sa va vedei mai lesne si sa
petrecei rnd pe rnd o parte din noapte mpreuna, fara a se
ivi vreo greutate nici pentru unul, nici pentru celalalt. Or,
stiu bine, soul meu are sa vina sa se sfatuiasca cu mine n
privina aceasta, iar eu am sa-l ndemn sa faca asa. i cnd
avem sa ajungem aici, Allah are sa aiba grija de ce mai este
de facut!
Iar tnarul Kamar raspunse:
- A asculta nseamna a ma supune!
i i se jurui ca are sa faca ntocmai dupa dorinele ei si,
spre a-i pecetlui juramntul, mai facu o lecie cu ea, de
declinare, nca si mai amanunita ca ntia oara. i, hotart!
n noaptea aceea crja hagiului lucra cu srg pe cararea
netezita acuma.
Pe urma, dupa sfatul draguei sale, Kamar se duse si se
culca lnga giuvaiergiu, ca si cum nimica nu s-ar fi petrecut.
Iar dimineaa, dupa ce giuvaiergiul se trezi de praful
desteptator, Kamar vroi sa-si ia ziua-buna de la el, ca de
obicei. Ci giuvaiergiul nu-1 lasa sa plece si l pofti sa mai
vina iarasi sa mannce laolalta masa de seara. Iar Kamar,
neuitnd povaa draguei lui, nu vru nicicum sa primeasca
poftirea giuvaiergiului; i nfaisa nsa socoteala
A apte sute optzeci i asea noapte
89
ce fusese pusa la cale, si i spuse ca numai asa era cu
putina sa nu se tulbure unul pe altul de aci nainte. Iar
batrnul giuvaiergiu raspunse:
- Nu este nicio piedica!
i, fara a mai zabovi, se ridica si se duse sa ia cu chirie
casa lipita de casa lui, o mbraca bogat si l aseza n ea pe
tnarul sau prieten. i dibacea Halima avu grija, la rndu-i,
n mare taina, sa puna a se face n zidul dintre case o
deschizatura, ascunsa si pe-o parte si pe cealalta cu un
dulap.
i-asa ca, a doua zi, Kamar fu pna peste poate de uluit
cnd o vazu, de parca ar fi iesit din nimic, pe iubita sa ca
intra n odaia lui. Ci ea, dupa ce l potoli cu alinturi, i
dezvalui taina cu dulapul si, pe clipa pe data, i facu semn
sa-si ndeplineasca datoria cocoseasca. Iar Kamar se supuse cu
srguina si cu grabire, si mnui de sapte ori la rnd crja
hagiasca. Dupa care tnara Halima, topita de pojarul domolit,
scoase din sn un jungher minunat al soului ei giuvaiergiul,
pe care si-l lucrase el nsusi cu cea mai mare grija, si pe
care l mpodobise cu nestemate rare si frumoase; si i-1 dadu
lui Kamar, spunndu-i:
- Punei jungherul acesta la bru si du-te la pravalia lui
Osta-Obeid, soul meu, arata-i jungherul si ntreba-1 daca l
gaseste pe gustul lui si ct preuieste. Iar el are sa te
ntrebe de la cine l ai; atunci sa-i spui ca, trecnd prin
sukul armurierilor, ai auzit doi insi care sedeau de vorba, si
unul i spunea celuilalt: ,Ia uite ce dar mi-a facut dragua
mea, care mi da lucrurile soului ei batrn, cel mai urt si
mai scrbos dintre soii babalci! i sa adaugi ca omul care
vorbea asa a venit la tine si ca ai cumparat jungherul. Pe
urma sa pleci din pravalie si sa vii n mare graba acasa, unde
ai sa ma gasesti n dulap, sa-mi dai ndarat jungherul!
90
O mie i una de nopi
i Kamar, lund jungherul, se duse la pravalia giu-
vaiergiului, unde juca pozna pe care iubita lui o ticluise.
Cnd vazu jungherul si cnd auzi vorbele lui Kamar,
giuvaiergiul fu cuprins de o mare tulburare, si raspunse cu
niste vorbe frnte, ca un ins cu minile pierdute.
Iar Kamar, vaznd starea giuvaiergiului, iesi din pravalie
si dete fuga sa-i duca jungherul draguei sale, care l
astepta n dulap. i flacaul i zugravi starea amarnica si
ratacirea n care l lasase pe giuvaiergiu, soul ei.
Estimp, amartul de Osta-Obeid la rndu-i alerga acasa,
prada vrtejurilor banuielii si suflnd ca un sarpe cuprins de
furii. i intra n casa, cu ochii iesii din cap, racnind din
cap:
- Unde mi-e jungherul?
Iar Halima, cu chipul cel mai neprihanit, raspunse holbnd
niste ochi mari de nedumerire:
- Este la locul lui, n bisactea. Ci pe Allah, o, fiu al
mosului meu, te vad cu mintea tulbure si am sa ma feresc sa
i-1 dau, de teama ca vrei sa-l bagi n careva!
Iar giuvaiergiul starui, jurndu-se ca nu vrea sa-l bage n
nimeni. Atunci, descuind bisacteaua, Halima i nfaisa
jungherul. i batrnul striga:
- Na minune!
Ea ntreba:
- Da ce este asa de minune?
El spuse:
- Mi s-a parut mai adineaori ca am vazut jungherul acesta
la brul prietenului meu cel tnar!
Ea spuse:
- Pe viaa mea! ai putea sa ai vreo banuiala ct de ct
asupra soiei tale, o, tu, cel mai nevolnic dintre soi?
Iar giuvaiergiul i ceru iertare si si dadu toate silinele
spre a-i potoli mnia.
A sapte sute optzeci i sasea noapte
91
Or, a doua zi, dupa ce juca o partida de sah cu iubitul ei
mparita n sapte pari, se gndi prin ce mijloace sa-l
mpinga pe giuvaiergiul cel batrn sa se despareasca de ea,
si i spuse lui Kamar:
- Vezi si tu ca mj locul cel dinti nu ne-a izbutit. Or,
acuma am sa ma mbrac ca o roaba, iar tu ai sa ma duci la
pravalia soului meu. i ai sa-mi dai iasmacul la o parte,
spunndu-i batrnului ca tocmai m-ai cumparat din trg. i o
sa vedem limpede daca lucrul acesta are sa-i deschida ochii!
i se ridica si se mbraca ntr-adevar ca o roaba, si l
nsoi pe iubitul ei pna n pravalia soului. Iar Kamar i
spuse batrnului giuvaiergiu:
- Uite o roaba pe care tocmai am cumparat-o cu o mie de
dinari de aur. Ia vezi daca i place!
i, graind acestea, i ridica iasmacul. Iar giuvaiergiul era
mai-mai sa cada cnd vazu pe nevasta-sa, mpodobita cu
nestematele cele stralucite pe care le lucrase chiar el, si
purtnd pe degete inelele pe care i le daruise Kamar. i
striga:
- Cum o cheama pe roaba aceasta?
- Halima!
i giuvaiergiul, la vorbele acelea, si simi beregaile cum
i se umfla, si cazu pe spate. Iar Kamar si tinerica se
folosira de lesinul lui spre a pieri de acolo.
Cnd se trezi din lesin, Osta-Obeid dadu fuga acasa ct putu
el de iute si, de data aceasta, era mai-mai sa moara de uimire
si de spaima cnd o gasi pe soia sa mbracata tot cu
podoabele cu care tocmai o vazuse si striga:
- Nu este putere si adapost dect numai ntru Allah cel
Atotputernic!
Iar ea i spuse:
- O, fiu al mosului meu, da de ce te minunezi asa?
92
El spuse:
- Prapadi-l-ar Allah pe Cel-Rau! Tocmai am vazut o roaba pe
care a cumparat-o tnarul meu prieten, si care parca erai tu
nu alta, asa i semana!
Iar Halima, ca sugrumata de suparare, striga:
- Da cum de cutezi tu, o, pacoste cu barba alba, sa ma
umilesti cu niste banuieli atta de nerusinate? Du-te sa te
ncredinezi cu ochii tai, da fuga la vecinul tau sa vezi de
nu cumva ai s-o gasesti acolo pe roaba aceea!
El spuse:
- Ai dreptate! Nu se afla banuiala care sa nu se spulbere
la o dovada ca aceasta!
i cobor scara, si iesi din casa, spre a se duce la
prietenul sau Kamar.
Or, Halima, trecnd prin dulap, se si afla acolo atunci cnd
sosi soul ei. i bietul de el, naucit de o asemanare atta de
mare, nu putu dect sa ngaime:
- Mare-i Allah! El zamisleste jocurile firii, si tot ce i
se nazare!
i se ntoarse acasa pna peste masura de tulburat si de
buimacit, si gasind-o pe nevasta-sa asa cum o lasase, nu putu
dect s-o potopeasca cu laude si sa-i ceara iertaciune. Pe
urma se ntoarse la pravalia lui.
Estimp, Halima, trecnd prin dulap, se ntoarse la Kamar si
i spuse:
- Vezi si tu ca nu se afla vreo cale de a-i deschide ochii
mosneagului acesta cu barba de rusine! Nu ne mai ramne asadar
dect sa plecam de aici fara zabava. Eu mi-am ornduit
lucrurile, iar camilele sunt gata ncarcate, si tot asa si
caii, iar caravana nu ne mai asteapta dect pe noi ca sa
porneasca!
i se ridica si, nvaluindu-se cu iasmacurile sale, l
hotar s-o duca nspre locul unde se afla caravana. i
A sapte sute optzeci si sasea noapte
93
amndoi ncalecara pe caii care i asteptau, si plecara. Iar
Allah le scrise buna pace, si ajunsera n Egipt fara de niciun
necaz.
Cnd sosira la casa parintelui lui Kamar si cnd
preacinstitul negustor auzi de ntoarcerea fiului sau, bucuria
umplu toate inimile, iar Kamar fu primit ntr-un potop de
lacrimi de fericire. i cnd Halima intra n casa, toi ochii
ramasera robii de frumuseea ei. Iar tatal lui Kamar l
ntreba pe fiul sau:
O, fiul meu, au este o domnia?
El raspunse:
Nu este o domnita, ci este aceea a carei frumusee
* >s >
a fost pricina plecarii mele. ntruct ea este femeia despre
care ne-a povestit dervisul. i acuma am de gnd s-o iau de
soie dupa sunn si dupa lege!
i i istorisi tatalui sau toata povestea, de la nceput
pna la sfrsit. Ci nu are niciun rost s-o mai spunem nca o
data.
Aflnd toata ntmplarea fiului sau, preacinstitul negustor
Abd el-Rahman striga:
O, fiule, blestemul meu sa fie asupra ta, si pe lumea
aceasta si pe cealalta, daca vei starui n dorina de a te
nsura cu femeia asta iesita din iad! Ah, cugeta, o, fiul meu,
ca ntr-o zi s-ar putea sa se poarte si faa de tine ntr-un
fel tot att de ticalos ca si faa de soul ei dinti! Mai
degraba lasa-ma sa-i caut aici o soie printre fetele de neam
bun!
i l dojeni ndelung si i vorbi atta de nelept, nct
Kamar raspunse:
Am sa fac cum doresti tu, o, taica al meu!
i preacinstitul negustor l saruta pe fiul sau, la vorbele
acestea, si porunci numaidect ca Halima sa fie nchisa ntr-
un foisor laturalnic, unde sa astepte pna ce batrnul are sa
ia o hotarre n privina ei.
Dupa care se apuca sa caute prin toata cetatea o soie
potrivita pentru fiul sau. i, dupa multe alergaturi ale
94
mamei lui Kamar pe la neveste de dregatori si de neguatori
bogai, se sarbatori nunta lui Kamar cu fata cadiului, care
hotart ca era cea mai frumoasa tinerica din Cairo. i, cu
acel prilej, vreme de patruzeci de zile ntregi, nu se
precupeira nici ospeele, nici luminaiile, nici danurile,
nici jocurile. Iar ziua de la sfrsit fu o petrecere anume
pastrata pentru cei saraci, pe care avura grija sa-i pofteasca
sa ia loc mprejurul tablalelor aduse pentru ei, cu deplina
darnicie.
Or, Kamar, care veghea el nsusi slugile n vremea acelui
ospa, baga de seama printre saracime un om mbracat mai prost
dect cei mai saraci, si ars de soare, pe chip cu urmele unor
oboseli lungi si ale unor amaruri grele. i, oprindu-se
asupra-i privirile spre a-1 chema, l cunoscu pe giuvaiergiul
Osta-Obeid. i alerga sa-i spuna si lui tatne-sau, care zise:
- Acesta-i prilejul de a ndrepta, pe ct sta n puterea
noastra, raul ce l-ai savrsit la ndemnul desfrnatei pe care
am ntemniat-o!
i se ndrepta nspre batrnul giuvaiergiu care era pe cale
sa plece si, strigndu-1 pe nume, l mbraisa cu duiosie si
l ntreba ce pricina l adusese n starea aceea de saracie.
Iar Osta-Obeid i povesti ca plecase din Bassra, pentru ca
nenorocirea lui sa nu fie data n vileag si sa nu poata da
dusmanilor sai prilejul de a-si rde de el, dar ca n desert
cazuse n minile unor arabi hoi care l despuiasera de tot
ce avea! i preacinstitul Abd-el- Rahman porunci ca
giuvaiergiul sa fie dus degraba la hammam si, dupa scalda, sa
fie mbracat cu haine alese; pe urma i spuse:
- Esti oaspetele meu si i datorez adevarul! Afla, dar, ca
soia ta Halima este aici, ncuiata din porunca mea ntr-un
foisor laturalnic. i ma gndeam sa i-o trimit sub paza la
Bassra; ci, de vreme ce Allah te-a ndrumat pna aici,
A sapte sute optzeci si saptea noapte
95
nseamna ca soarta acestei femei fusese hotarta dinainte. Asa
ca am sa te duc la ea, iar tu ai s-o ieri sau ai sa-i dai
ceea ce i se cuvine. ntruct nu trebuie sa-i ascund ca stiu
toata ntmplarea cea urta, de care numai soia ta este
vinovata; ntruct barbatul care se afla ispitit de o femeie
nu are a se nvinui de nimic, dar fiind ca barbatul nu poate
sa nfrnga pornirea pe care Allah a sadit-o n el; ci femeia
nu este alcatuita n acelasi fel, iar daca nu fuge de cautarea
si de nghesuiala barbailor, ea-i vinovata ntotdeauna. Of,
fratele meu, se cere o mare vistierie de nelepciune si de
rabdarea barbatului care are o muiere!
Iar giuvaiergiul spuse:
- Ai dreptate, fratele meu! Numai soia mea este vinovata
n treaba asta. Ci unde-i?
i tatal lui Kamar spuse:
- n foisorul acela pe care l vezi dinaintea ta, si iacata
cheile!
Iar giuvaiergiul lua cheile cu o mare bucurie si porni
nspre foisor, unde deschise usile si intra la femeia sa. i
se duse drept la ea, fara a spune o vorba, si cu amndoua
minile repezite nspre ea, o strnse de gt, strignd:
- Asa sa moara dezmaatele de teapa ta!
lumineaza de ziua si sfioasa, tacu.
Dar cndfu cea de a sapte sute optzeci si saptea noapte
Spuse:
... o strnse de gt, strignd:
- Asa sa moara dezmaatele de teapa ta!
Iar negustorul Abd el-Rahman, spre a desavrsi de ndreptat
greselile fiului sau Kamar faa de giuvaiergiu, gasi
96
drept si de cuviina dinaintea lui Allah cel Preanalt s-o
marite chiar n ziua nunii lui Kamar pe fiica sa Steaua-
Dimineii cu Osta-Obeid. Ci Allah este mai mare si mai darnic!
Iar eherezada, dupa ce povesti astfel ntmplarea aceasta,
tacu. i sultanul ahriar striga:
- Deie Allah, o, eherezada, ca toate muierile cele desfr-
nate sa ndure soarta soiei giuvaiergiului. ntruct asa ar
trebui sa se sfrseasca multe istorii dintre cte mi-ai
povestit! Adeseori chiar ca am fost mniat n sufletul meu,
eherezada, vaznd ca unele femei aveau un sfrsit potrivnic
gndurilor si socotelilor mele. ntruct, n ce ma priveste,
stii bine ce-am facut cu dezmaata si ticaloasa de soie pe
care n-ar mai avea-o Allah ntru mila sa ca si cu toate
roabele ei cele straine!
Ci eherezada, nevrnd ca sultanul sa zaboveasca mai mult
prin preajma unor atari gnduri, se feri ca de foc sa raspunda
ceva n privina aceasta, si se grabi sa nceapa, precum
urmeaza, Povestea cu pulpa de berbec.
POVESTEA CU PULPA DE BERBEC
e povesteste - ci Allah este mai stiutor! - ca traia la Cairo,
sub domnia unui sultan dintre sultanii acelei ari, o femeie
daruita cu atta viclenie si cu atta iscusina, nct a bea o
nghiitura de apa ori a trece prin gaura unui ac ct de mic
era pentru ea un lucru la fel de usor. Or, Allah - carele
daruieste cum vrea El harurile si nevolniciile - pusese n
femeia aceea o fire atta de pojarnica, nct de-ar fi
trebuit sa fie una dintre cele patru neveste ale unui musulman
si sa mparta dupa dreptate nopile n patru, cte o parte de
fiecare nevasta, ar fi murit de dor neogoit. i-asa ca se
pricepuse sa-si ornduiasca treburile atta de bine, nct
izbutise sa ajunga nu doar singura soie a unui barbat, ci sa
se marite cu doi barbai deodata, amndoi din spia cocosilor
din Egiptul- de-Sus, care stiu sa mulumeasca douazeci de
gaini, una dupa alta. i se folosise de atta viclenie, si
stiuse atta de bine sa-si rostuiasca lucrurile, nct
niciunuia dintre cei doi nu-i da prin minte nimica despre o
mparanie atta de potrivnica legii si obiceiurilor drept-
credinciosilor. i, de altminteri, era ajutata n
matrapazlcul ei de chiar meseria pe care o aveau cei doi
soi, ntruct unul era ho de noapte, iar celalaltul pungas
de zi. Fapt care facea ca atunci cnd unul se ntorcea seara
acasa, celalalt sa se si afle plecat n cautarea vreunei trebi
pe potriva. Iar n ceea ce priveste numele lor, apoi ei se
numeau: houl Haram si pungasul Akil.
98
i trecura zile si luni, iar houl Haram si pungasul Akil
si ndeplineau cu maiestrie meseria de cocosi, n casa, si pe
cea de vulpoi, n afara casei.
Or, ntr-o buna zi, houl Haram, dupa ce mostenirea ce-o
avea de la tatne-sau o mulumi pe fiica lui socru-sau, chiar
cu mai multa vrednicie dect de obicei, i spuse soiei sale:
>
- O treaba de mare nsemnatate, o, nevasta, ma sileste sa
lipsesc o vreme de acasa. Fie ca Allah sa-mi scrie izbnda,
nct sa ma ntorc ct mai degraba lnga tine!
Iar femeia raspunse:
- Numele lui Allah fie asupra ta si mprejurul tau, o,
frunte a oamenilor! Da ce are sa se faca amarta de mine n
vremea ct barbatul ei are sa fie plecat?
i se mohor amarnic, si i spuse un potop de vorbe de
parere de rau, si nu l lasa sa plece dect dupa cele mai
calde semne de dragoste din partea ei. i houl Haram,
ncarcat cu un sac de merinde pentru gura, pe care nevestica
avusese grija sa i le gateasca de drum, pleca n calea sa,
ncntat si plesnind din limba de mulumire.
Or, de-abia trecuse vreun ceas de vreme de cnd acesta
plecase, ca Akil pungasul se ntoarse acasa. i vru soarta ca
si el avnd o pricina sa lipseasca din cetate tocmai atunci,
sa-i vesteasca soiei ca are sa plece. Iar nevestica nu
pregeta sa-i marturiseasca si celui de al doilea so toata
ciuda pe care i-o pricinuia plecarea lui si, dupa felurite si
spornice dovezi de o nflacarare pna peste masura, i umplu
un sac cu merinde de gura, pentru drum, si si lua ramas-bun
de la el, chemnd asupra capului sau binecuvntarile lui Allah
- preamarit fie El! i pungasul Akil pleca, mndru ca are o
soie atta de calda si atta de grijulie, si pocnind din
limba de mulumire.
i ntruct soarta oricarui ins l asteapta de obicei pe la
vreo cotitura de drum, cei doi soi aveau s-o gaseasca
99
pe a lor tocmai n clipa cnd se gndeau cel mai puin la ea.
Intr-adevar, la sfrsitul zilei, pezevenghiul de Akil intra
ntr-un han ce se afla n cale, gndind sa-si petreaca noaptea
acolo. i, cnd intra n han, nu gasi acolo dect un calator,
cu care, dupa salamalecurile si urarile de datina si dintr-o
parte si din cealalta, lega ndata vorba. Or, acela era chiar
houl Haram, care luase aceeasi cale ca si tovarasul sau, pe
care nu-1 cunostea. Iar cel dinti i spuse celui de-al
doilea:
- O, prietene, pari tare ostenit!
Iar celalalt raspunse:
- Pe Allah, am facut astazi dintr-o rasuflare drumul de la
Cairo pna aici! Dar tu, prietene, de unde vii?
El raspunse:
Tot de la Cairo! i slavit fie Allah carele mi scoate n
drum un tovaras atta de placut spre a-mi urma cu el drumul
mai departe. Caci precum a zis Profetul - asupra-i fie
rugaciunea si pacea! ,un tovaras este cea mai buna merinde
la drum! Da pna una alta, spre a pecetlui prietenia noastra,
hai sa mparim ntre noi pinea si sa ntingem n aceeasi
sare! Iacata, o, prietene, sacul meu cu merinde, n care am,
spre a te mbia, niste curmale proaspete si niste friptura cu
usturoi!
- Allah sporeasca-i bunurile, o, prietene! primesc cele cu
care ma mbii, cu toata dragostea inimii. Ci ngaduie sa-mi
aduc si eu obolul.
i pe cnd cel dinti si scotea din sac merindele, celalalt
le asternea pe ale sale pe masa la care sedeau.
Dupa ce amndoi ispravira de pus pe masa ceea ce aveau de
mncare, vazura ca au ntocmai aceleasi merinde: turte de
pine cu susan, curmale si cte o jumatate de pulpa de berbec.
i ramasera uluii pna peste marginile uluirii cnd bagara de
seama ca cele doua
100
jumatai de pulpa de berbec se lipeau ntre ele cu o
potriveala desavrsita. i strigara:
-Allahu akbar\ a fost scris ca piciorul acesta de berbec sa-
si vada strnse alaturi amndoua jumataile, n pofida morii,
a prajelii si a condimentarii!
Pe urma pungasul l ntreba pe ho:
- Pe Allah care-i asupra ta! o, prietene, as putea sa aflu
de unde ai bucata aceasta de pulpa de berbec?
Iar houl raspunse:
- Mi-a dat-o fiica lui socru-meu, cnd am plecat de-acasa!
Ci, pe Allah care-i asupra ta! o, prietene, as putea sa aflu
la rndu-mi de unde ai luat tu jumatatea asta de pulpa?
Iar panglicarul zise:
- Tot fiica lui socru-meu mi-a pus-o si mie n sac! Ci ai
putea tu sa-mi spui n ce mahala se afla preacinstita-i casa?
El spuse:
- Lnga Poarta Biruinelor!
Iar celalalt striga:
- i a mea tot asa!
i repede, din ntrebare n ntrebare, cei doi pungasi
ajunsera sa dobndeasca ncredinarea ca, din ziua cnd se
nsurasera, amndoi erau smbrasi, fara sa stie, pe acelasi
asternut si pe aceeasi patura. i strigara:
- Alungat fie Cel-Rau! Iacata-ne ca amndoi suntem amagii
de pacatoasa aceea!
Pe urma, macar ca dintru-nti dovedirea aceea era ct pe-
aici sa-i strneasca la vreo naprasna, izbutira ntr-un
sfrsit, ntruct erau oameni cu cap, trecui prin ciur si
prin drmon, sa priceapa ca hotarrea cea mai buna de luat era
doar de a face cale ntoarsa si de a razvedi, cu chiar ochii
si cu chiar urechile lor, ceea ce era de razvedit
101
cu ticaloasa. i, caznd la nvoiala n privina aceasta,
luara amndoi drumul ndarat spre Cairo, si nu peste mult
ajunsera la casa lor. Cnd nevestuica, deschizndu-le usa, i
vazu pe cei doi soi ai ei laolalta, nu mai avu nicio ndoiala
ca viclenia i fusese dovedita si, ntruct era femeie cu cap,
trecuta prin ciur si prin drmon, pricepu ca ar fi zadarnic,
de data asta, sa caute vreo chichia spre a mai oboroci o
vreme adevarul. i gndi:,Inima si a celui mai crunt barbat nu
poate sa ndure lacrimile femeii care i e draga! i deodata,
izbucnind n suspine si smulgndu-si parul, se arunca la
picioarele celor doi soi, cerndu-le milostivire.
Or, amndoi o aveau draga, iar inima lor era legata de nurii
ei. nct, cu toata ticalosia sa vadita, simira ca dragostea
ce-o aveau pentru ea nu se stirbise ntru nimic; si o ridicara
si i dadura iertarea, ci numai dupa ce totusi i facura un
potop de dojeni, cu ochii bulbucai. Pe urma, cum ea sta
tacuta cu o nfaisare tare spasita, i spusera ca asta nu-i
tot, ci ca trebuia numaidect sa puna capat, fara de zabava,
starii aceleia atta de potrivnice datinilor si legii drept-
credinciosilor. i adaugara:
- Trebuie numaidect sa te hotarasti, pe loc, si sa-l alegi
pe acela dintre noi doi pe care vrei sa-l ii ca so!
La vorbele acestea ale celor doi soti, nevestica lasa
>
capu-n jos si chibzui adnc. i degeaba o tot zoreau ei sa ia
fara de zabava o hotarre, fu cu neputina s-o faca sa-l arate
pe cel pe care si l-ar fi vrut mai mult, caci pe amndoi i
gasea deopotriva ca barbaie, ca vrednicie si ca srguina.
Ci, ntruct cei doi, strnii de tacerea sa, ipau la ea cu
glas ameninator ca sa-si rosteasca alegerea, ridica ntr-un
sfrsit capul si spuse:
- Nu este ajutor si mila dect ntru Allah Cel-Atot-
puternic! O, soii mei, de vreme ce ma silii sa aleg ntre
voi, si sa iau o hotarre care sfsie dragostea pe care v-am
102
dovedit-o deopotriva, si ntruct, cugetnd si cumpanind
urmarile, nu am nicio pricina sa in la unul mai mult dect la
celalalt, iata ce zic eu! Voi amndoi traii din ndemnarea
voastra, si n privina aceasta vi-s sufletele linistite, iar
Allah, carele judeca faptele fapturilor sale dupa harurile pe
care le-a pus n inima lor, nu are sa va alunge de la snul
milostivirii lui. Tu, Akil, te pricepi sa sterpelesti la
lumina zilei, iar tu, Haram, hoesti noaptea. i-asa ca,
marturisesc dinaintea lui Allah si dinaintea voastra, am sa-l
pastrez ca so pe acela dintre voi care are sa dea cea mai
vrednica dovada de dibacie, si are sa savrseasca isprava cea
mai iscusita!
i amndoi raspunsera ca asculta si ca se supun, placndu-le
numaidect hotarrea aceea, si se pregatira pe data sa se
nfrunte n meserie.
Or, cel dinti trecu la fapte pungasul Akil, care pleca
mpreuna cu smbrasul sau Haram n sukul zarafilor. i acolo
i arata cu degetul un zaraf batrn ce se preumbla iavas-iavas
de la o pravalie la alta, si spuse:
- II vezi, o, Haram, pe zaraful acela? Iacata ca eu, pna a
apuca el sa-si sfrseasca trepaduiala de zaraf, ma prind sa-l
silesc a-mi da punga lui de zaraf, plina cu aur!
i rostind acestea, se apropie, usor ca un fulg, de zaraful
ce se preumbla de colo-colo, si i sterpeli punga plina cu
dinari de aur, pe care o avea la el. i se ntoarse la
tovarasul sau, care dintru-nti, cuprins de mare spaima, vru
sa-l ocoleasca spre a nu se primejdui sa fie priponit mpreuna
cu el ca partas, dar care, pe urma, minunat de o lovitura
atta de ndemnatica, ncepu sa-l firitiseasca pentru dibacia
pe care o dovedise, si i spuse:
- Pe Allah! tare ma tem ca eu, la rndu-mi, n-am sa pot
niciodata sa savrsesc o isprava atta de stralucita! Eu
103
gndeam ca a-1 fura pe un zaraf este un lucru mai presus de
puterile unui drept-credincios!
Ci pungasul ncepu sa rda si i spuse:
- O, bietul de tine! asta nu este dect un nceput,
ntruct nu asa ma falnicesc eu ca am pus gabja pe punga lui!
Caci s-ar putea ca ntr-o zi ori alta cadiul sa dea de urma
mea si sa ma sileasca sa platesc tare scump totul. Ci vreau sa
ajung stapnul ndrituit al sacului, cu tot ce se afla n el,
facnd n asa fel ca nsusi cadiul sa-mi dea, dupa lege, banii
zarafului asta captusit cu aur!
i spunnd acestea, deschise punga, numara galbenii ci se
aflau n ea, lua zece dinari si puse n locul lor un inel de-
al lui de arama. Dupa care mbaiera cu grija punga si,
apropiindu-se iar de zaraful pradat, i strecura usurel punga
n buzunarul caftanului, de parca nu s-ar fi petrecut nimic.
ndemnarea este un dar de la Allah, o, drept-credinciosilor!
Or, nici nu facu zaraful bine civa pasi ca pezevenghiul
se si repezi nspre el, da ct mai fais de data aceasta si
ipnd:
- Ticaloase, osnda ta-i aproape! Da-mi punga mea ndarat,
ori haidem numaidect amndoi la cadiu!
i zaraful, pna peste poate de uluit ca se vedea luat
astfel din scurt de un ins pe care nu-1 cunostea nici dupa
mama, nici dupa tata, si pe care nu-1 mai vazuse niciodata n
viaa lui, ncepu dintru-nti, spre a se feri de lovituri, sa-
si ceara un potop de iertaciuni si sa se juruiasca pe Ibrahim,
pe Isac si pe Yacub ca napastuitorul sau se nsela si ca, n
ce l priveste, nu se gndise nicicnd sa-i rapeasca vreo
punga! Ci Akil, fara a vroi sa dea ascultare vreuneia dintre
juramintele zarafului, asmui mpotriva lui tot sukul si,
ntr-un sfrsit, l lua de caftan, strignd:
- Haidem amndoi la cadiu!
104
i, ntruct zaraful se mpotrivea, l nsfaca de barba si
l tr, prin huietul de huiduieli, dinaintea cadiului.
i cadiul ntreba:
- Care-i necazul?
Iar Akil raspunse degraba:
- O, doamne al nostru, cadiule, de buna seama ca zaraful
acesta, pe care l aduc dinaintea minilor tale mparitoare
de dreptate, este cel mai afurisit ho care a intrat vreodata
n sala ta de judee. Iacata ca, dupa ce mi-a furat punga
plina cu aur, cuteaza sa se preumble prin suk linistit, ca un
musulman iara de vreo vina!
Iar zaraful, cu barba pe jumatate smulsa, gemu:
- O, stapne al nostru, cadiule, nu este adevarat!
Niciodata nu l-am vazut si nu l-am cunoscut pe omul acesta
care m-a chinuit si m-a adus n starea jalnica n care ma
aflu, dupa ce a strnit sukul mpotriva mea si mi-a spulberat
pe totdeauna lefteria si mi-a stricat faima de zaraf fara de
pata!
Akil nsa striga:
- O, blestematule, au de cnd a ajuns cuvntul unui cine
de zaraf mai presus dect cuvntul unui drept-credincios? O,
cadiule, doamne al nostru, vicleanul acesta tagaduieste ca a
furat, cu tot atta nerusinare ca si neguatorul acela din
ara Indului, a carui poveste as putea s-o povestesc domniei
tale, daca nu o stii!
Iar cadiul raspunse:
- Nu stiu povestea neguatorului din ara Indului! Da cumu-
i? Spune-mi-o pe scurt!
i Akil spuse:
- Pe capul si pe ochii mei! O, stapne al nostru, ca sa
vorbesc pe scurt, neguatorul acela din ara Indului era un
ins care izbutise sa dobndeasca atta ncredere la oamenii
din suk, nct ntr-o zi i s-a ncredinat o hazna
105
mare cu bani, fara a i se cere dovada de primire. Iar el s-a
folosit de mprejurarea aceea spre a tagadui ca i se
ncredinase vreun ban, n ziua cnd stapnul haznalei a venit
sa-si ia bunul ndarat. i, ntruct nu avea mpotriva
ticalosului niciun martor si niciun nscris, de buna seama ca
tlharul ar fi putut sa mannce n buna pace averea omului,
daca nu ar fi izbutit cadiul cetaii, cu iscusina lui, sa-l
faca a marturisi adevarul. i, dobndind acea marturisire, a
poruncit sa i se alduiasca vicleanului doua sute de vergi la
talpi, si l-a izgonit din cetate!
Pe urma Akil mai spuse:
- i-acuma nadajduiesc de la Allah, o, stapne al nostru,
cadiule, ca domnia ta, cel plin de nelepciune si de agerime,
lesne ai sa gasesti calea de a dovedi prefacatoria zarafului
asta! i, dintru-nti, ngaduie robului tau a te ruga sa
binevoiesti a da porunca sa fie scotocit houl, spre a-1
dovedi de ho!
Dupa ce asculta povestea lui Akil, cadiul porunci cavazilor
sa-l scotoceasca pe zaraf. i nu le trebui multa vreme pna sa
gaseasca la el punga cu pricina. i nvinuitul, gemnd, o
inea moris ca punga este bunul lui de drept. Iar Akil, din
parte-i, marturisea, cu un potop de juraminte si de blesteme
aruncate necredinciosului, ca si cunostea fara de sovaire
punga ce-i fusese sterpelita. i cadiul, judecator priceput,
porunci atunci ca fiecare pricinas sa spuna ce pretindea ca ar
fi avnd n punga cu pricina. Iar ovreiul spuse:
- In punga mea, o, stapne al nostru, se afla cinci sute de
dinari de aur, nici unul mai mult, nici unul mai puin, pe
care i-am pus acolo azi-dimineaa!
Iar Akil striga:
- Mini, cine de ovrei! doar daca, contrar obiceiurilor
celor de teapa ta, o sa ntorci ndarat ceea ce nu ai luat!
106
Or, eu marturisesc ca n punga aceasta nu sunt dect patru
sute nouazeci de dinari, nici unul mai mult, nici unul mai
puin. i, pe deasupra, mai trebuie sa se afle acolo si un
inel de arama, mpodobit cu pecetea mea; de nu cumva l-ai fi
si prapadit!
i cadiul desfacu punga dinaintea martorilor, iar ceea ce se
afla n punga nu putu dect sa dea dreptate hoomanului. i
numaidect cadiul i ntinse lui Akil punga, si porunci sa i
se traga pe data o ciomageala zarafului, pe care uluirea l
amuise!
>
Cnd houl Haram vazu izbnda renghiului cel atta de dibaci
al smbrasului sau Akil, l firitisi pe acesta si i spuse ca
i-ar fi tare anevoie sa-l ntreaca. Se nelese totusi cu el
sa se ntlneasca iarasi pe seara, n preajma saraiului
sultanului, spre a ncerca si el la rndu-i vreo isprava care
sa nu fie prea nevrednica faa de siretlicul nazdravan la care
fusese martor.
nct, la caderea nopii, cei doi tovarasi se si aflau la
locul de ntlnire. i Haram i spuse lui Akil:
- Tovarase al meu, tu ai izbutit sa-i rzi de barba unui
zaraf si de barba cadiului. Or, eu vreau sa-l nfrunt pe chiar
sultanul. Iacata asadar o scara de frnghie cu care am sa
ajung n iatacul sultanului! Ci trebuie sa ma nsoesti, spre
a fi martor la ce are sa se petreaca!
i Akil, care nu era deprins nicicum cu hoia adevarata, ci
numai cu pungasia, fu dintru-nti tare speriat de cutezana
unei ncercari ca aceea; ci i fu rusine sa dea ndarat faa
de smbrasul lui; si l ajuta sa arunce scara de frnghie pe
zidul saraiului. i se caarara amndoi pe scara, coborra de
partea cealalta, strabatura gradinile si se strecurara chiar
n sarai, ocrotii de noapte.
i se furisara, de-a lungul coridoarelor, pna chiar la
iatacul sultanului; si Haram, dnd de-o parte o perdea
A sapte sute optzeci si opta noapte
107
de la o usa, i-1 arata tovarasului sau pe sultanul adormit,
lnga care se afla un copilandru care l freca pe talpile
picioarelor...
Dar cnd fu cea de a sapte sute optzeci si opta noapte
Spuse:
... un copilandru care l freca pe talpile picioarelor. i
copilandrul acela, care prin acea frecare usura somnul
sultanului, parea toropit si el de somn si, spre a nu se lasa
sa aipeasca, mesteca o bucata de sacz.
La privelistea aceea, Akil, cuprins de frica, era gata-gata
sa se prabuseasca pe spate; dar Haram i spuse la ureche:
- Pentru ce te sperii asa, tovarase al meu? Tu ai vorbit cu
cadiul, iar eu, la rndu-mi, vreau sa vorbesc cu Maria Sa
sultanul!
i, lasndu-1 n dosul perdelei, se apropie de copilandru cu
o sprinteneala de necrezut, i puse un calus n gura, l lega
burduf si l agaa, ca pe un sac, de tavan. Pe urma, se aseza
n locul baiatului si ncepu sa-l frece pe sultan la talpile
picioarelor, cu priceperea unui masagiu de la hammam. i, dupa
un rastimp, si misca minile n asa fel nct sa-l trezeasca
pe sultan, care se porni sa caste. Iar Haram, prefacndu-si
glasul ca glasul unui copilandru, i spuse sultanului:
- O, doamne al vremilor! ntruct Luminaia Ta nu adoarme,
n-ai vrea sa povestesc ceva?
i sultanul raspunse:
- Poi!
Iar Haram spuse:
108
- A fost odata, o, doamne al vremilor, ntr-o cetate
oarecare, un ho cu numele de Haram si un pungas cu numele de
Akil, care trebuiau sa se dovedeasca ntre ei la ndrazneala
si la dibacie!
i i povesti sultanului isprava lui Akil, cu toate ama-
nuntele ei, si mpinse cutezana pna la a-i istorisi tot ce
se petrecea n chiar sarai acolo, schimbnd doar numele
sultanului si locul ntmplarii. i, cnd sfrsi istorisirea,
spuse:
- i-acuma, o, doamne al vremilor, pe care dintre cei doi
soti l socoate Maria Ta cel mai iscusit?
>
Iar sultanul raspunse:
- Apoi, fara de nicio crtire, este houl care s-a stre-
curat n saraiul sultanului!
Cnd auzi raspunsul, Haram, nascocind o grabnica trebuina
de a iesi afara, pleca de parca se ducea la umblatoare. i se
ndrepta nspre tovarasul sau, care tot timpul ct inuse
povestea si simea sufletul cum si ia zborul de spaima
ndraznelii sale. i si luara drumul ndarat pe unde
venisera, si iesira din sarai la fel de norocosi cum
intrasera.
Or, a doua zi, sultanul, care fusese destul de nedumerit ca
nu-1 vedea venind ndarat pe slujitorul sau pe care l credea
dus la umblatoare, fu pna peste poate de uluit cnd l vazu
agaat sus de tavan, ntocmai ca n istorisirea pe care o
ascultase povestita. i numaidect dobndi ncredinarea ca
chiar el fusese cel nselat de houl cel ndrazne. Ci,
departe de a fi suparat pe cel care l amagise astfel, dori
sa-l cunoasca; si, drept aceea, porunci sa se dea de stire de
catre pristavii domnesti ca l ierta pe insul care se furisase
noaptea n saraiul sau si ca i fagaduia o mare rasplata daca
se va nfaisa dinainte-i. i Haram, cu credina n acea
fagaduiala, se duse la sarai, si se nfaisa
109
dinaintea sultanului, care l lauda strasnic pentru curajul
lui si, spre a rasplati atta iscusina, l caftani pe data
capetenie peste agia mparaiei. i, la rndul ei, nevestica
nu pregeta, cnd afla ntmplarea, sa-l aleaga pe Haram drept
singurul ei so, si trai cu el n huzur si n bucurie. Ci
Allah este mai stiutor!
Iar eherezada, n noaptea aceea, nu vroi sa-l lase pe
sultan cu simamintele strnite de istorisirea aceasta, si
ncepu numaidect sa-i istoriseasca ciudata poveste care
urmeaza.
CHEILE URSITEI
s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca sultanul iu-li
Egiptului, califul Mohammad ben-Theilun, era un stapn pe
atta de nelept si de bun pe ct fusese de crud si de
asupritor parintele sau Theilun. nct, departe de a se purta
ca tatne-sau, schingiuindu-si supusii spre a-i face sa
plateasca de trei si de patru ori aceleasi biruri si poruncind
sa fie ciomagii spre a-i sili sa dezgroape cele cteva drahme
pe care le ascunsesera n pamnt de frica birarilor, el se
ndemna a face sa nvie iarasi tihna si sa aduca ndarat
dreptatea la norodul sau. i de toate comorile pe care tatne-
sau Theilun le strnsese cu japca el se folosea spre a-i
ocroti pe poei si pe nvaai, spre a-i rasplati pe viteji si
spre a veni n ajutorul celor nevoiasi si napastuii. Asa ca
Atoatemparitorul facea ca totul sa izbndeasca sub domnia
lui blagoslovita: ntruct niciodata revarsarile Nilului nu au
mai fost atta de statornice si de mbelsugate, niciodata
holdele nu au mai fost atta de rodnice si de spornice,
niciodata cmpurile de lucerna si de cafelue nu au fost atta
de verzi, si niciodata neguatorii nu au vazut curgnd atta
aur n dughenele lor.
Or, ntr-o zi din acele zile, sultanul Mohammad porunci sa
vina dinainte-i toi dregatorii de pe lnga saraiul sau, spre
a-i ntreba, pe fiecare n parte, despre ndeletnicirile,
despre slujbele lor trecute si despre leafa pe care o primeau
de la vistierie. Caci dorea astfel sa cerceteze el nsusi
muncile si mijloacele lor de trai,
111
zicndu-si: ,Daca aflu vreunul cu o slujba grea si cu o leafa
mica, am sa-i scad sarcinile si am sa-i sporesc simbria; da
daca aflu vreunul cu o leafa mare si cu o slujba usoara, am
sa-i scad simbria si am sa-i sporesc munca! i cei dinti
care se nfaisara ntre minile lui fura vizirii, care erau
n numar de patruzeci, toi niste preacinstii mosnegi, cu
barbi lungi si albe si cu chipuri pecetluite de nelepciune.
i purtau pe cap niste mitre cu trei rnduri de turbane,
mpodobite cu pietre scumpe; si se sprijineau pe niste crje
lungi cu vrful de ambra, semn al puterii lor. Pe urma venira
valiii de vilaiete si capeteniile de osti si toi cei care,
mai mult ori mai puin, aveau n seama sa pastreze linistea si
sa mparta dreptatea. i rnd pe rnd ngenuncheara si
sarutara pamntul dintre minile califului, care i cerceta
ndelung, si i rasplati ori i mazili, dupa cum i se parea
lui ca li se cuvine.
Iar cel care se nfaisa cel mai de pe urma fu hadmbul de
gdea, mplinitorul judeelor. i macar ca era gras, ca un ins
bine hranit care nu are nimic de facut, era tare trist la
nfaisare si, n loc sa calce falnic, cu spada pe umar,
mergea cu capu-n jos si cu palosul n teaca. i cnd ajunse
ntre minile sultanului Mohammad ben-Theilun, saruta pamntul
si zise:
- O, doamne si cununa peste capul nostru, iacata ca ziua
dreptaii are sa straluceasca ntr-un sfrsit si pentru robul
mplinitor al judeelor tale! O, Maria Ta, o, doamne al
vremilor, de la moartea raposatului tau parinte, sultanul
Theilun - aiba-1 Allah ntru mila sa zi de zi am tot vazut
cum se mpuineaza treburile slujbei mele si cum pier
cstigurile pe care le dobndeam de pe urma ei. Iar viaa mea,
care odinioara fusese plina de noroc, se scurge acuma mohorta
si zadarnica. i daca Egiptul are sa se bucure tot asa de
tihna si de belsug necurmat, eu am sa ajung n mare primejdie
de-a muri de foame, fara a lasa
112
nici baremi cu ce sa mi se cumpere un giulgiu - lungeasca-i
Allah viaa stapnului nostru!
Cnd auzi vorbele acestea ale calaului, sultanul Mohammad
ben-Theilun cugeta o buna bucata de vreme si pricepu ca
plngerile gdei erau ntemeiate, ntruct chiverniselile cele
mari ale slujbei sale i veneau nu din simbria care nu era de
cine stie ce lauda, ci din ceea ce scotea, ca daruri ori ca
adiate, de la cei pe care i ucidea. i striga:
- Venim de la Allah si la el ne ntoarcem! Iacata ca-i
adevar adevarat ca fericirea tuturora este o nalucire, si ca
ceea ce unuia i aduce fericire, altuia poate sa-i aduca
varsare de lacrimi! O, calaule, potoleste-i sufletul si nse-
nineaza-i ochii, ntruct de-aci nainte, spre a te ajuta sa
traiesti, acuma, cnd slujbele tale nu mai sunt platite, ai sa
primesti n fiecare an cte doua sute de dinari drept leafa!
i deie Allah ca, pe tot timpul domniei mele, spada sa-i
ramna la fel de zadarnica prect este n ceasul acesta, si sa
se nvaluiasca n rugina cea pasnica a tihnei!
i gdele saruta pulpana mantiei califului si se orndui la
locul lui. Or, toata ntmplarea aceasta nu dovedeste dect ce
stapn drept si milos era sultanul Mohammad.
i pe cnd divanul urma sa se ridice, sultanul zari, n
spatele sirurilor de dregatori, un tare batrn seic, cu chipul
plin de creuri si cu spinarea grbovita, pe care nca nu-1
cercetase. i i facu semn sa se apropie si l ntreba care
era sarcina lui la sarai. Iar seicul raspunse:
- O, doamne al vremilor, sarcina mea sta ntru totul si cu
totul numai n a veghea asupra unui sipeel pe care mi l-a dat
n sama raposatul sultan, parintele tau. i, pentru slujba
aceasta, mi-a hotart sa mi se dea din vistierie zece dinari
de aur pe luna!
Iar sultanul Mohammad se minuna si zise:
- O, seicule, asta-i o simbrie cam prea mare pentru o
slujba atta de usoara! Da ce se afla n sipeel?
113
El raspunse:
- Pe Allah, o, stapne al nostru, iacata se mplinesc
patruzeci de ani acum de cnd am sipeelul n sama, si habar
nu am ce se afla n el!
i sultanul spuse:
- Du-te si adu-1 aici, ct mai degraba!
Iar seicul zori sa ndeplineasca porunca.
Or, sipeelul pe care seicul l aduse dinaintea sultanului
era facut din aur greu si era bogat mpodobit. Iar seicul, la
porunca sultanului, l deschise pentru ntia oara. i nu se
afla nlauntru dect un manuscript scris cu litere sclipitoare
pe o piele de gazela vopsita cu purpura. i mai era, la fund
de tot, si un picule de pamnt rosu. Iar sultanul lua
manuscriptul scris cu litere sclipitoare pe pielea de gazela
si vru sa citeasca ce spune. Ci, macar ca Maria Sa era tare
priceput la scriere si la nvaatura, nu putu sa buchiseasca
nici baremi un cuvnt din literele necunoscute cu care era
scris. i nici vizirii, nici ulemalele care se aflau de faa
nu izbutira nimic mai mult. Iar sultanul porunci sa vina, rnd
pe rnd, toi nvaaii cei de faima din Egipt, din Siria, din
Persia si din arile Indului: ci niciunul dintre ei nu stiu
nici macar sa spuna n ce limba fusese scris manuscriptul
acela, ntruct nvaaii nu sunt de obicei dect niste biei
nestiutori nzorzonai cu turbane mari, drept toata
priceperea.
Iar sultanul Mohammad puse atunci sa se dea de stire n
toata mparaia ca are sa-l rasplateasca cu cea mai mare
dintre rasplai pe acela care va putea sa-i spuna numai unde
se afla insul atta de nvaat, nct sa stie citi literele
cele necunoscute.
Or, la puina vreme dupa strigarea stirii, un batrn cu
turbanul alb se nfaisa spre a sta de vorba cu sultanul si,
dupa ce capata ngaduina de a vorbi, spuse:
- Allah sa-i lungeasca viaa stapnului nostru sultanul!
114
Robul care se afla ntre minile tale este un fost slujitor al
tatalui tau, raposatul sultan Theilun, si tocmai astazi chiar
se ntoarce din surghiunul la care a fost osndit! Aiba-1
Allah pe raposatul ntru mila lui, ca m-a osndit la izgonirea
aceasta! Or, ma nfaisez acuma ntre minile tale, o, doamne
si stapne al nostru, spre a-i spune ca numai un om stie sa
citeasca manuscriptul scris pe pielea de gazela! i omul
acela-i stapnul de drept al manuscriptului, seicul Hassan
Abdallah, fiul lui El-Asar, care acuma-s patruzeci de ani a
fost aruncat ntr-o temnia, din porunca raposatului sultan.
i Allah stie de-o mai geme acolo ori de-o fi murit!
Iar sultanul ntreba:
- i pentru care pricina a fost nchis seicul Hassan
Abdallah la temnita?
>
El raspunse:
- Din pricina ca raposatul sultan vroia cu sila sa-l faca
pe seic sa-i citeasca manuscriptul, dupa ce i-1 hrapise!
Iar sultanul Mohammad, la vorbele acelea, l trimise
numaidect pe capetenia strajilor sa-i cerceteze pe toi
ntemniaii, cu nadejdea de a-1 mai gasi nca n viaa
printre ei pe seicul Hassan Abdallah, si de a-1 scoate de
acolo. i vru soarta ca seicul sa mai fie viu. Iar capetenia
de straji, dupa porunca sultanului, l mbraca ntr-o mantie
falnica si l aduse dinaintea stapnului lor. Iar sultanul
Mohammad vazu ca era un barbat cu nfaisarea preacinstita si
cu chipul batut de suferini. i se ridica n cinstea lui si
l ruga sa ierte rautatea nedreptaii pe care l facuse s-o
ndure califul Theilun, parintele sau. Pe urma l pofti sa
stea jos lnga el si, dndu-i ndarat manuscriptul scris pe
piele de gazela, i spuse:
- O, preacinstitule seic, nu vreau sa mai pastrez o clipita
lucrul acesta care nu este al meu, macar de-ar fi sa ma faca
stapn pe toate comorile pamntului!
115
Cnd auzi vorbele acestea ale sultanului, seicul Hassan
Abdallah varsa un potop de lacrimi si, ntorcndu-si palmele
nspre cer, striga:
- Doamne, tu esti fntna nelepciunii si tu faci sa
creasca din acelasi pamnt si otrava si iarba cea lecuitoare!
Iacata patruzeci de ani din viaa mea trecui n afundul unei
temnie! si-acuma i datorez fiului asupritorului meu bucuria
de a muri la soare! Doamne, marire si slava ie, ale caruia
judee sunt de nepatruns!
Pe urma se ntoarse nspre sultan si zise:
- O, stapne si doamne al nostru, ceea ce nu am vrut sa
daruiesc asupririi, dau iacata bunataii! Manuscriptul acesta,
pentru care mi-am primejduit de multe ori viaa ca sa ajunga
n stapnirea mea, de-acuma nainte este al tau de drept! El
este nceputul si sfrsitul tuturor stiinelor si el este
singurul bun pe care l-am adus din cetatea lui edad ben-Aad,
cetatea cea tainica n care niciun om n-a putut sa patrunda,
Aram-cea-cu-Pilastri!
Iar califul l saruta pe batrn si i spuse:
- O, taica al meu, grabeste, rogu-ma ie, sa-mi spui ce
stii despre manuscriptul acesta scris pe piele de gazela, si
despre cetatea lui edad ben-Aad, Aram-cea-cu-Pilastri!
Iar seicul Hassan Abdallah raspunse:
- O, Maria Ta, povestea acestui manuscript este povestea
ntregii mele viei. i daca ea ar fi scrisa cu acul n colul
dinlauntru al ochiului, ar sluji de nvaatura oricui ar citi-
o cu cinstire!
i povesti:
Afla, o, doamne al vremilor, ca tatal meu era unul dintre
negustorii cei mai bogai si cei mai cinstii din Cairo. Iar
eu eram singurul lui copil. i tatal meu n-a precupeit nimic
pentru nvaatura mea, si m-a dat la
116
dascalii cei mai buni din Egipt. nct, nca la douazeci de
ani, ajunsesem vestit printre ulemale pentru stiina si pentru
priceperea mea la carile celor de demult. Iar tatal meu si
mama mea, vrnd sa se bucure de nunta mea, mi gasisera de
soie o tnara fecioara cu ochii plini de stele, cu mijlocul
mladiu si gingas, si ca o gazela de zarifa si de subire. Iar
nunta mea fu mparateasca. i petrecui cu soia mea zile de
bucurie si nopi de fericire. i traii asa zece ani, tot atta
de frumosi ca si n noaptea cea dinti de nunta. Ci, o,
stapne al meu, cine poate sa stie ce-i pastreaza soarta
pentru ziua de mine? Or, dupa acei zece ani, care trecura ca
visul dintr-o noapte linistita, ajunsei prada soartei, si
toate urgiile se abatura dintr-odata peste fericirea casei
mele. ntruct, n raspas de cteva zile, parintele meu pieri
de ciuma, focul mi mistui casa, iar apele marii nghiira
corabiile care neguau n departari bogaiile mele. i, sarac
si gol ca pruncul cnd iese din snul maicii sale, nu mai
avusei alt mijloc de trai dect ndurarea lui Allah si mila
drept-credinciosilor. i ncepui sa bat curile pe la moschei,
cu cersetorii lui Allah; si traiam n crdasie cu sfinii
fachiri cei cu vorba aleasa. i mi se ntmpla adesea, n
zilele cele mai grele, sa ma ntorc fara nicio coaja de pine
la salasul meu si, dupa ce ajunasem toata ziua, sa nu am seara
nimica de mncare. i ma chinuiam pna peste poate, si de
ticalosia mea si de cea a maicii mele, a soiei si a copiilor
mei.
Or, ntr-o zi n care Allah nu-i trimisese niciun fel de
pomana cersetorului sau, soia mea si scoase mbracamintea
cea mai de pe urma si mi-o ntinse plngnd, si mi spuse:
- Du-te de ncearca s-o vinzi n suk, spre a cumpara pentru
copiii nostri o bucata de pine.
Iar eu luai mbracamintea femeii si iesii din casa, spre a
ma duce s-o vnd, ntru norocul copiilor nostri...
A sapte sute optzeci si noua noapte
117
Dar cnd fu cea de a sapte sute optzeci si noua noapte
Spuse:
... Iar eu luai mbracamintea femeii si iesii din casa, spre
a ma duce s-o vnd, ntru norocul copiilor nostri. i cum ma
ndreptam nspre suk, ma ntlnii cu un beduin calare pe o
camila rosie. i beduinul si opri deodata camila, cnd ma
zari, o facu sa se lase n genunchi, si mi spuse:
- Salamalecul fie asupra ta, o, fratele meu! Nu cumva ai
putea sa-mi arai unde-i casa unui negustor bogat pe care l
cheama seicul Hassan Abdullah, fiul lui Al-Asar?
Iar eu, o, stapne al meu, ma rusinai de saracia mea, macar
ca saracia, ca si bogaia, ne vine de la Allah, si raspunsei,
lasnd capu-n jos:
- i asupra ta sa fie salamalecul si binecuvntarea lui
Allah, o, taica de arabi! Ci nu se afla nicaieri n Cairo, din
cte stiu, niciun om cu numele pe care l-ai rostit tu!
i vrusei sa-mi vad de cale. Ci beduinul sari jos din
spinarea camilei si lund minile mele n minile lui mi
spuse cu glas dojenitor:
- Allah este mare si ndurator, o, fratele meu!, da nu
chiar tu esti seicul Hassan Abdallah, fiul lui Al-Asar? i cum
se poate sa-l alungi pe oaspetele pe care Allah i-1 trimite,
si sa-i ascunzi numele?
Eu atunci, pna peste poate de ncurcat, nu putui sa-mi
stapnesc lacrimile si, rugndu-1 ntruna sa ma ierte, i luai
minile ca sa i le sarut; ci el nu vroi sa ma lase si ma
cuprinse n brae, asa cum un frate l cuprinde pe fratele
sau. Iar eu plecai cu el nspre casa mea.
118
i mergnd asa cu beduinul, care si ducea camila de
capastru, inima si mintea mi erau chinuite de gndul ca nu
aveam nimic cu ce sa-l cinstesc pe oaspete. i, cnd ajunsei
acasa, alergai sa-i spun si fiicei mosului meu despre
ntlnirea aceea a mea; iar ea mi spuse:
- Strainul totdeauna-i oaspete de la Allah, si pna si
pinea copiilor este a lui! Intoarce-te, asadar, si vinde
rochia pe care i-am dat-o si, cu banii pe care ai sa-i
capei, cumpara cele cu care sa-l omenim pe oaspetele nostru.
i, de ne-o mai lasa ceva, avem sa ne hranim si noi!
Iar eu, ca sa ies din casa, trebuia sa trec prin odaia de
oaspei, unde l lasasem pe beduin. i, cum ascundeam rochia,
el mi spuse:
- Fratele meu, ce duci sub haina?
Iar eu raspunsei, lasnd capu-n jos ncurcat:
- Nu duc nimic!
Ci el starui, zicnd:
- Allah fie asupra ta, o, fratele meu, ma rog ie sa-mi
spui ce duci sub haina?
Iar eu, tare stnjenit, raspunsei:
- Este rochia fiicei mosului meu, pe care o duc la vecinul
nostru, care de meseria lui stie sa crpeasca rochiile!
Iar beduinul starui mai departe si mi spuse:
- Da sa vad rochia aceeea, o, fratele meu!
Iar eu, nrosindu-ma, i aratai rochia, si el striga:
- Allah este ndurator si darnic, o, fratele meu! Iacata ca
vroiai sa te duci sa vinzi la mezat rochia soiei tale,
>
mama copiilor tai, spre a-i ndeplini faa de un strain
ndatoririle ospeiei!
i ma saruta si mi spuse:
- ine, ya Hassan Abdallah, iacata zece dinari de aur, de
la Allah, spre a te duce sa cumperi cu ei cele ce sunt
119
de trebuina pentru nevoile noastre si pentru nevoile casei
tale!
Iar eu nu putui sa nu primesc darul oaspetelui, si luai
banii de aur. i belsugul si bunastarea se ntoarsera n casa
mea.
Or, n fiecare zi, beduinul, oaspetele meu, mi da tot
atia bani si, dupa poruncile lui, eu i cheltuiam n acelasi
chip. i asa a inut cincisprezece zile. i l slaveam pe
Atoatedatatorul pentru binefacerile sale.
Or, n dimineaa celei de a saisprezecea zile, beduinul,
oaspetele meu, mi spuse, dupa salamalecuri:
- Ya Hassan Abdallah, nu vrei sa te vinzi mie?
i eu raspunsei:
- O, stapne al meu, de mult sunt robul tau si i sunt
dator vndut!
Ci el mi spuse:
- Nu, Hassan Abdallah, nu n felul acesta neleg eu,
lucrul! Daca i cer sa te vinzi, nseamna ca vreau sa te
cumpar cu adevarat. nct nu vreau sa ma tocmesc pentru
cumpararea ta, ci las pe seama ta sa hotarasti singur preul
la care vrei sa fii vndut!
Iar mie nici macar o clipa nu mi-a trecut prin minte ca el
n-ar vorbi asa dect spre a glumi; si raspunsei, n chip de
saga:
- Preul unui om slobod, o, stapne al meu, este hotart de
Cartea cea Sfnta la o mie de dinari, daca omul este ucis
dintr-o singura lovitura. Da daca este ucis din mai multe
bucai, fcndu-i-se doua sau trei sau patru rani, ori daca
este taiat n mai multe pari, atunci preul lui ajunge sa fie
o mie cinci sute de dinari!
Iar beduinul mi spuse:
- Nu este nicio piedica, Hassan Abdallah! am sa-i platesc
preul acesta de la urma, daca vrei sa te nvoiesti cu
vnzarea ta!
120
Iar eu, pricepnd atunci ca oaspetele meu nu glumea ci ca
era intr-adevar hotart sa ma cumpere, cugetam n sufletul
meu: ,AHah i l-a trimis pe beduinul acesta spre a-i mntui
copiii de la foame si de la prapad, ya seicule Hassan! Daca
i este ursita sa fii taiat n bucai, nu ai cum sa scapi!
i raspunsei:
- O, frate arab, primesc sa ma vnd! Ci ngaduie-mi numai
sa ma sfatuiesc cu ai mei n privina aceasta!
Iar el mi raspunse:
- Fie!
i ma lasa, plecnd la treburile lui. Or, eu, o, doamne al
vremilor, ma dusei la maica, la soia si la copiii mei, si le
spusei:
- Allah va izbaveste de prapad!
i le povestii ce vroia beduinul. Da cnd auzira vorbele
mele, maica-mea si nevasta-mea ncepura sa se bata peste faa
si peste piept strignd:
- O, ce urgie pe capul nostru! Ce vrea sa-i faca beduinul
acela?
Iar copiii se repezira la mine si se agaara de hainele
mele. i plngeau toi. Iar soia mea, care era femeie n-
eleapta si iscusita la sfaturi, urma:
- Cine stie daca blestematul de beduin, daca n-ai sa vrei
sa te vinzi, nu are sa ceara ndarat banii pe care i-a
cheltuit aici. nct, ca sa nu fii luat pe neasteptate,
trebuie sa te duci ct mai degraba sa gasesti pe vreunul care
sa primeasca sa cumpere casa aceasta amarta, cel mai de pe
urma bun care i-a mai ramas, si, cu banii pe care ai sa-i
dobndesti, sa-i platesti datoria faa de beduin. i, n
felul acesta, nu ai sa-i datorezi nimic si ai sa fii slobod n
faptura ta.
i izbucni n suspine, gndind ca i si vedea pe copiii
nostri fara de adapost, pe drumuri. Iar eu ncepui sa cuget la
starea n care ma aflam, si eram pna peste poate
121
de ncurcat. i gndeam necurmat: ,O, Hassan Abdallah, nu da
cu piciorul prilejului pe care i-1 trimite Allah! Cu banii pe
care i-i da beduinul ca sa te cumpere, nu mai ai grija pinii
pentru casa ta! Pe urma gndii: ,Bine, bine! da pentru ce
vrea el sa te cumpere! i ce vrea sa faca cu tine? Baremi de-
ai mai fi tnar si frumos! Da barba ta este ca poalele fustei
bietei Agar! si nu l-ai ispiti nici macar pe un bastinas din
Egiptul-de-Sus! nseamna ca vrea sa te omoare n mai multe
dai, de vreme ce te plateste urmnd cea de a doua preuiala!
Ci, atunci cnd beduinul, spre seara, se ntoarse acasa,
socoteala mea era facuta si hotarrea luata. i l ntmpinai
cu o faa zmbitoare si, dupa salamalecuri, i spusei:
- Sunt al tau!
Atunci el se desfacu la bru, scoase o mie cinci sute de
dinari de aur si mi-i numara, spunnd:
- Roaga-te ntru Profetul, ya Hassan Abdallah!
Iar eu raspunsei:
- Cu el fie rugaciunea, pacea si binecuvntarile lui Allah!
i el mi spuse:
- Ei bine, frate al meu, acuma, ca te-ai vndut, poi sa
fii fara de teama, ntruct viata are sa-ti fie nevatamata,
iar slobozenia ntreaga. Cnd te-am trguit, nu am dorit dect
sa am un tovaras ales si credincios n calatoria cea lunga pe
care vreau s-o nfaptuiesc. Caci stii si tu ca Profetul -
aiba-1 Allah ntru mila sa - a spus: ,Un tovaras este merindea
cea mai buna la drum!
Eu atunci, tare bucuros, intrai n odaia n care se aflau
maica-mea si nevasta-mea, si pusei dinaintea lor, pe rogojina,
cei o mie si cinci sute de dinari ai vnzarii mele. Iar ele,
cnd i vazura, fara a vroi sa asculte lamuririle mele, se
pornira sa scoata niste ipete amarnice, smulgndu-si
122
parul si bocindu-se, cum se face peste racla celor mori. i
strigau:
sta-i preul sngelui! O, ce nenorocire! o, ce neno-
rocire! Niciodata n-avem sa ne atingem de preul sngelui tau!
i mai degraba murim de foame, cu copii cu tot!
Iar eu, vaznd zadarnicia straduinelor mele de a le potoli,
le lasai o vreme sa-si verse durerea. Pe urma ncepui sa le
fac sa cugete, jurndu-le ca beduinul era om de treaba, cu
gnduri minunate; si, pna la urma, le mai potolii oleaca
vaicarelile. i ma folosii de linistea aceea spre a le
mbraisa, si pe copii Ia fel, si sa-mi iau ramas-bun. i, cu
inima frnta, i lasai n lacrimile jalei. i plecai de-acasa,
n tovarasia beduinului, stapnul meu.
i, de ndata ce ajunseram n sukul de vite, cumparai, dupa
dorina lui, cte o camila bine preuita pentru iueala ei.
Apoi, dupa porunca stapnului meu, umplui sacii cu zahereaua
trebuitoare la o calatorie lunga. i, sfrsind toate
pregatirile noastre, l ajutai pe stapnul meu sa ncalece pe
camila, ncalecai si eu pe a mea si, dupa ce chemaram n
ajutor numele lui Allah, porniram la drum. i calatoriram fara
de popas, si ajunseram curnd n pustie, unde drept orice
suflet nu era dect numai sufletul lui Allah, si unde nu se
vedea nicio urma de calator pe nisipul miscator. Iar stapnul
meu, beduinul, se calauzea, prin acele nemarginiri, dupa niste
semne numai de el stiute si de camila pe care calarea. i
merseram asa, sub un soare arzator, vreme de zece zile, si
fiecare zi mi se parea mai lunga dect o noapte cu vise rele.
Or, n cea de a unsprezecea zi, dimineaa, ajunseram la
marginea unei cmpii mari, cu un pamnt scnteietor ce parea
facut din fluturasi de argint.
A sapte sute nouazecea noapte
123
Dar cnd fu cea de a /apte sute nouazecea noapte
Spuse:
... Or, n cea de a unsprezecea zi, dimineaa, ajunseram la
marginea unei cmpii mari cu un pamnt scnteietor facut parca
din fluturasi de argint. i n mijlocul acelei cmpii se
nala un stlp de piatra, tare nalt. Iar n vrful stlpului
sta n picioare un barbat tnar, facut din arama rosie, si la
mna lui dreapta, ntinsa si desfacuta, atrna pe fiecare
dintre cele cinci degete cte o cheie. i cheia cea dinti era
de aur, cea de a doua de argint, cea de a treia de arama
chinezeasca, cea de a patra de fier, iar cea de a cincea de
plumb. i fiecare dintre cheile acelea era un talisman. Iar
insul care ar fi putut sa ajunga stapnul vreuneia dintre chei
avea sa se supuna ursitei ce se afla legata de cheie. ntruct
acelea erau cheile ursitei: cheia de aur era cheia napastelor,
cheia de argint era cheia durerilor, cheia de arama
chinezeasca era cheia morii, cheia de fier era cheia faimei,
iar cheia de plumb era cheia nelepciunii si a fericirii.
Ci eu, o, doamne al meu, pe vremea aceea habar nu aveam de
lucrurile acestea pe care numai stapnul meu le stia. Iar
nestiina mea a fost pricina tuturor nenorocirilor mele. Ci
nenorocirile, ca si norocirile, ne vin de la Allah cel
Atoatemparitorul. i orice faptura trebuie sa le primeasca
pe toate cu umilina.
Asadar, o, doamne al vremilor, atunci cnd ajunseram la
piciorul stlpului, stapnul meu beduinul si ngenunche
camila si cobor pe pamnt. i facui si eu ca el. i-atunci
stapnul meu scoase din torba un arc de o nfaisare ciudata,
si puse n el o sageata. i struni arcul si zvrli sageata
nspre tnarul cel de arama rosie. Ci, fie ca dintr-o
nendemnare adevarata, fie ca dintr-o
124
nendemnare prefacuta, sageata nu ajunse pna la nalimea
intita. Iar beduinul mi spuse atunci:
- Ya Hassan Abdallah, iacata acuma poi sa-i platesti
datoria faa de mine si, daca vrei, sa-i rascumperi
slobozenia. Caci stiu ca esti puternic si dibaci, si numai tu
poi sa nimeresti inta. Ia, dar, arcul acesta, si sageteaza
cu el n asa fel ca sa cada cheile.
Eu atunci, o, doamne al meu, bucuros ca pot sa-mi platesc
datoria si sa-mi rascumpar slobozenia, nu sovaii deloc sa fac
cele cerute de stapnul meu. i luai arcul si, cercetndu-1,
cunoscui ca era lucru indienesc si iesit din minile unui
mester iscusit. i, dornic sa-i arat stapnului meu priceperea
si dibacia mea, nstrunai arcul cu nadejde si intii mna
tnarului de pe stlp. i de la cea dinti sageata facui sa
cada o cheie, si era cheia de aur. i, tare mndru si bucuros,
o ridicai si o nfaisai stapnului meu. Ci el nu vroi
nicidecum s-o ia si, lepadndu-se de ea, mi spuse:
- Ia-o tu, o, saracule! sa fie ca pre pentru dibacia ta!
Iar eu i mulumii si pusei cheia de aur la bru. i
habar nu aveam ca aceea era cheia napastelor.
Apoi, cu cea de a doua lovitura, facui sa mai cada o cheie,
care era cheia de argint. Iar beduinul nu voi nicidecum s-o
atinga, si o pusei la bru lnga cea dinti. i habar nu aveam
ca aceea era cheia suferinelor.
Dupa care, cu alte doua sagei, mai dobori doua chei: cheia
de fier si cheia de plumb. i una era cea a faimei, iar
cealalta a nelepciunii si a fericirii. Ci eu habar nu aveam.
i stapnul meu, fara a-mi lasa vreme sa le ridic de pe jos,
le si nhaa, scond chiuituri de bucurie si strignd:
- Binecuvntat sa fie snul care te-a purtat, o, Hassan
Abdallah! Binecuvntat sa fie Acela carele ti-a ndrumat
j
braul si te-a nvaat cum sa ochesti!
A apte sute nouazecea noapte
125
i ma strnse n brae si mi spuse:
- De-acuma nainte i esti singur stapn!
Iar eu i sarutai mna si vrusei iarasi sa-i dau cheia de
aur si cheia de argint. Ci el nu vroi sa primeasca, spunnd:
- Sunt ale tale!
Eu atunci trasei din torba cea de a cincea sageata si ma
pregateam sa dobor si cheia de pe urma, cea de arama
chinezeasca, de care nu stiam ca este cheia morii. Ci
stapnul meu se mpotrivi strasnic dorinei mele, apucndu-ma
de mna si strignd:
- Ce ai de gnd sa faci, nenorocitule?
Iar eu, luat pe neasteptate, lasai din nebagare de seama sa
se ndrepte sageata spre pamnt. Iar ea se nfipse chiar n
piciorul meu stng, pe care mi-1 nepa facndu-mi o rana
grea. i acesta fu nceputul unui sir ntreg de napaste!
Dupa ce stapnu-meu, necajit de paania mea, mi obloji ct
putu mai bine rana, ma ajuta sa ncalec pe camila mea. i ne
urmaram drumul mai departe.
Or, dupa trei zile si trei nopi de umblet tare amarnic
pentru piciorul meu beteag, ajunseram la o pajiste, unde
poposiram spre a ne petrece noaptea. i pe pajistea aceea se
aflau niste pomi de un soi cum nu mai vazusem vreodata n
viaa mea. Iar pomii aceia erau plini cu poame frumoase si
coapte, care cu nfaisarea lor proaspata si mbietoare
mpingeau mna sa le culeaga. i eu, ndemnat de sete, ma
tri pna la unul din pomi si ma grabii sa culeg o poama. i
poama era de o culoare rosie aurita si avea o mireasma
ameitoare. i o dusei la gura si muscai. i na! Iacata ca
dinii mi se nfipsera atta de tare, nct falcile nu mai
izbutira sa mi se desprinda de ea. i vrusei sa strig, ci din
gura mea nu iesi dect un muget fara rost si nfundat. i ma
nabuseam nfricosator. i ncepui sa fug dintr-o parte n
cealalta, sonticaind din piciorul meu schiop si cu fructul
acela nfipt ntre falcile nepenite, si
126
dnd din mini ca un smintit. Pe urma ncepui sa ma tavalesc
pe pamnt, cu ochii iesii din cap.
Atunci stapnul meu, beduinul, vazndu-ma n starea aceea,
dintru-nti se sperie rau. Iar cnd nelese pricina
zbuciumului meu, veni la mine si ncerca sa-mi desfaca
falcile. Ci stradaniile lui nu slujira dect sa-mi sporeasca
durerea. i, daca vazu asa, ma lasa si se duse de strnse de
pe sub copaci vreo cteva dintre poamele cazute pe jos. i le
cerceta cu luare-aminte si, ntr-un sfrsit, alese una, iar pe
celelalte le arunca. i se ntoarse la mine si mi spuse:
- Ia te uita la poama aceasta, Hassan Abdallah! Iacata
gnganiile cum o rod si o mistuie! Ei bine, astea-s gnga-
niile care au sa te lecuiasca de durerea pe care o nduri. Ci
trebuie multa liniste si rabdare!
Apoi adauga:
- Am socotit, ntr-adevar, ca daca am sa pun pe poama care
i nchide gura cteva gnganii de-acestea, ele au sa nceapa
a roade poama si, n doua, trei zile cel mult, ai sa scapi!
i cum era un om trecut prin multe, l lasai sa faca asa,
macar ca gndeam: ,Ya Allah! trei zile si trei nopi ntr-un
chin ca acesta! Of, mai buna ar fi moartea! Iar stapnul meu,
seznd jos lnga mine, la umbra, facu precum spusese, punnd
pe afurisita de poama gnganiile cele izbavitoare.
i n vreme ce gnganiile rozatoare si ncepeau treaba,
stapnul meu scoase din sacul de merinde niste curmale si
niste pine uscata, si se apuca sa mannce. i se oprea din
cnd n cnd, spre a ma ndemna sa am rabdare, spunndu-mi:
- Vezi si tu, ya Hassan Abdallah, cum ma ine din drum
lacomia ta si cum ma zaboveste de la mplinirea rosturilor
mele. Ci sunt om cuminte si nu ma necajesc peste masura de
zabava aceasta! Fa si tu ca mine!
A sapte sute nouazecea noapte
127
i se pregati sa se culce, sfatuindu-ma sa fac la fel.
Ci eu, vai! mi trecui noaptea si ziua urmatoare numai n
chin. i, pe deasupra durerilor din falei si din picior, ma
mai chinuiau si setea si foamea. Iar beduinul, spre a ma
alina, ma ncredina ca lucrul gnganiilor nainteaza. i, n
felul acesta, ma facu sa am rabdare pna n cea de a treia zi.
i n dimineaa celei de a treia zile simii ntr-un sfrsit
ca mi se desclesteaza falcile. i rostind si binecuvntnd
numele lui Allah, zvrlii ct colo poama cea blestemata cu
gnganiile izbavitoare cu tot.
Atunci, slobozit n felul acesta, grija mea cea dinti fu sa
scotocesc n sacul de merinde si sa pipai burduful n care se
afla apa. Ci pricepui ca stapnul meu zviduise tot, n cele
trei zile ale chinurilor mele, si ma pornii pe plns,
nvinuindu-1 de toate cte nduram. Ci el, fara a se tulbura,
mi spuse cu dulceaa:
-Drept esti tu, Hassan Abdallah? i oare-ar fi trebuit sa ma
las si eu sa mor de foame si de sete? Pune-i, dar, mai
degraba credina n Allah si n profetul sau, si scoala-te de
cauta vreun izvor unde sa te adapi!
Iar eu ma sculai atunci si pornii sa caut apa, ori vreo
poama cunoscuta. Ci, n ceea ce priveste poamele, nu se aflau
pe acolo dect cele din soiul cel primejdios si pe care le
vazusem ce pot. Intr-un sfrsit, tot cautnd, dibuii pna la
urma, ntr-o crapatura de stnca, un prias cu apa
stralucitoare si proaspata care te mbia s-o bei. i ma opream
o clipa, si iarasi beam.
Dupa care, oleaca mai potolit, ma ncumetai sa pornesc la
drum si sa ma iau pe urma stapnului meu, care se si
ndepartase pe camila lui rosie. Ci nici nu facu bine camila
vreo suta de pasi, ca-mi si simii launtrurile cuprinse de
niste junghieturi atta de naprasnice, nct gndeam ca toate
focurile iadului se afla n maruntaiele mele. i ncepui sa
ip:
128
O mie fi una de nopi
- O, mama mea! Ya Allah! O, mama mea!
i ma straduiam, da degeaba, sa domolesc goana camilei, care
cu pasi mari alerga ct putea de repede pe urmele tovarasei
sale vntese. i, de sariturile pe care le facea si de toata
zdruncinatura aceea, chinurile mele ajunsera atta de mari,
nct ncepui sa scot niste urlete nfricosatoare si sa ma
revars cu niste njuraturi pe camila mea, pe mine nsumi si pe
tot, nct beduinul ma auzi ntr-un sfrsit si ntorcndu-se
nspre mine ma ajuta sa opresc camila si sa ma dau jos de pe
ea. i ma ghemuii pe nisip, si - binevoieste a ierta
pacatosenia robului tau, o, doamne al vremilor! - dadui drumul
flacarii din launtrul meu! i parca toate maruntaiele se
surpau afara din mine. i o vijelie ntreaga se nvalmasi n
bietul meu pntec, cu toate tunetele zamislirii, n vreme ce
stapnul meu beduinul mi spunea:
- Ya Hassan Abdallah, ai rabdare!
Iar eu, de toata napasta, cazui jos la pamnt, lesinat. i
nu stiu ct timp o fi inut lesinul meu. Da cnd mi venii n
fire, ma vazui iarasi pe spinarea camilei care mergea n urma
tovarasei ei. i era seara. i soarele se culca n spatele
unui munte, la poalele caruia ajunseram curnd. i opriram sa
poposim acolo. Iar stapnul meu mi spuse:
- Preamarit fie Allah, cel carele nu ngaduie sa ramnem
flamnzi astazi! Ci tu sa nu te ngrijezi de nimic, si sa stai
linistit, ntruct viaa pe care am trait-o eu prin pustiuri
si drumurile multe cte le-am facut au sa ma ajute sa gasesc
de mncare ceva bun si ntremator, acolo unde tu n-ai sti sa
dai dect de otravuri!
i, graind acestea, se duse nspre un tufaris de ierburi cu
frunzele groase, carnoase si acoperite cu epi, si ncepu sa
taie cteva cu sabia. i le jupui de coaja, si scoase la
iveala un miez galben si zaharit, asemenea la gust cu
A /apte sute nouazeci si una noapte
129
miezul de smochina. i mi aduse cte vrusei, si mneai pna
ce ma saturai si ma nvigorai.
Atunci ncepui sa-mi mai uit oleaca suferinele; si
nadajduiam ca ntr-un sfrsit am sa-mi pot petrece linistit
noaptea ntr-un somn caruia de att timp i uitasem gustul.
i, pe la rasarit de luna, mi asternui pe pamnt mantia din
par de capra si ma pregateam sa ma culc, cnd beduinul,
stapnul meu, mi zise:
- Ya, Hassan Abdallah, acuma ai sa poi sa-mi dovedesti
daca mi esti cu adevarat mulumitor ct de ct...
Dar cnd fu cea de a sapte sute nouazeci si una noapte
Spuse:
- Ya Hassan Abdallah, acuma ai sa poi sa-mi dovedesti daca
mi esti cu adevarat mulumitor ct de ct. ntruct vreau ca
la noapte sa te sui pe muntele acesta si, cnd ai sa ajungi n
vrful lui, sa astepi acolo rasaritul soarelui. Atunci, stnd
n picioare, ntors cu faa nspre rasarit, sa rostesti
rugaciunea de dimineaa; pe urma sa cobori de pe munte. i
acesta-i ajutorul pe care i-I cer! Ci ia bine aminte, o, fiu
al lui El-Asar, sa nu care cumva sa te lasi furat de somn.
ntruct abureala acelui pamnt este cum nu se poate mai rea,
si-asa ca sanatatea i-ar fi vatamata iara de mntuire.
Eu, atunci, o, doamne al meu, n pofida vlaguielii amarnice
si a durerilor de toate felurile, raspunsei ca ascult si ca ma
supun, caci nu puteam sa uit ca beduinul adusese pinea
copiilor, a soiei si a maicii mele, si ma mai gndeam si ca
poate, de n-as fi vrut sa-i dau acel
130
ajutor ciudat, beduinul m-ar fi parasit prin locurile acelea
salbatice.
Punndu-mi, asadar, credina n Allah, pornii pe munte n
sus si, n ciuda starii piciorului si a pntecelui meu,
ajunsei n vrf cam pe la miezul nopii. i pamntul acolo era
jilav si gol, fara de niciun copacel si fara de niciun firicel
de iarba. i vntul ngheat care sufla naprasnic pe pisc,
precum si osteneala din toate acele zile de cazne ma aruncara
ntr-o stare de toropeala asa de grea, ca nu ma putui opri sa
ma las a cadea jos la pamnt si, n pofida stradaniilor
voinei mele, sa nu dorm pna la ziua.
Cnd ma desteptai, soarele tocmai se ivea pe zare. i vrusei
sa ndeplinesc pe data dorina beduinului. Asa nct vrusei sa
sar n picioare, ci cazui numaidect ndarat, fara simire, la
pamnt; caci picioarele mi se facusera groase ct ale unui
elefant, si erau moi si ma dureau, si nu vroiau nicidecum sa-
mi sprijine trupul si pntecele care mi se umflase ca un
burduf. Iar capul mi atrna pe umeri mai greu dect daca ar
fi fost de plumb, si nu izbuteam sa-mi ridic minile ramase
nepenite.
Atunci, de frica sa nu-1 supar pe beduin, mi silii trupul
sa se supuna stradaniei voinei mele si, cu toate suferinele
amarnice pe care le nduram, izbutii sa ma in pe picioare. i
ma ntorsei nspre rasarit si rostii rugaciunea de dimineaa.
i soarele rasarind mi lumina bietul trup si mi asternea
umbra nemasurata nspre apus.
Or, ndeplinindu-mi astfel datoria, vrusei sa cobor de pe
munte. Ci povrnisul era atta de drept, iar eu eram atta de
slabit, nct, de la pasul cel dinti pe care l ncercai,
picioarele mi se ndoira sub greutatea trupului, iar eu cazui
si ma rostogolii ca un bolovan, cu o iueala nfricosatoare.
Iar pietrele si spinariile, de care degeaba trageam nadejde sa
ma pot agaa, departe de a-mi opri
A sapte sute nouazeci si una noapte
131
caderea, nu faceau dect sa rupa fsii-fsii din carnea si din
hainele mele. i nu putui sa pun capat rostogolirii, stropind
pamntul cu sngele meu, dect jos de tot, la poalele
muntelui, n dreptul unde se afla stapnul meu beduinul.
Or, acesta sta plecat peste pamnt si tragea niste linii pe
nisip, cu o luare-aminte atta de mare, nct nici nu baga de
seama ca eram acolo si nici nu vazuse n ce fel venisem. i
cnd gemetele mele necontenite l rupsera de la treaba n care
era cufundat, striga, fara a se ntoarce nspre mine si fara a
ma privi:
- Al hamdi lillah\ Ne-am nascut sub zodia norocului si
totul ne-a izbndit! Iacata ca datorita ie, ya Hassan
Abdallah, am putut ntr-un sfrsit sa dau de ceea ce cautam de
amar de ani, masurnd umbra pe care o asternea din vrful
muntelui capul tau.
Pe urma adauga, tot fara sa ridice ochii:
- Vino degraba de-mi ajuta sa sap pamntul, colea unde am
nfipt lancea!
Ci ntruct eu nu raspundeam dect cu o tacere ntretaiata
de gemete jalnice, ridica ntr-un sfrsit capul si se nturna
nspre mine. i ma vazu n ce stare eram, nemiscat pe pamnt
si ghemuit n mine ca un bulgare. i veni nspre mine, ipnd:
- Necugetate de Hassan Abdallah, iacata ca nu m-ai ascultat
si ai dormit pe munte. i aburii cei rai i-au trecut n
snge, si te-au otravit!
i, cum clananeam din dini si eram jalnic de vazut, se
potoli si mi zise:
- Asta-i! ci sa nu te ndoiesti de ajutorul meu! Am sa te
lecuiesc!
i graind acestea, trase de la bru un cuit cu limba
subire si agera si, pna a apuca eu sa ma feresc, mi si
spinteca strasnic, n mai multe locuri, pntecele, minile,
132
soldurile si picioarele. i numaidect porni sa curga din mine
apa suvoaie; si ma dezumflam ca un burduf cnd se goleste. i
pielea ncepu sa fluture pe oasele mele, ca o baina prea larga
cumparata de chilipir. Ci nu peste mult ma simii oleaca mai
usurat; si izbutii, n pofida slabiciunii, sa ma scol si sa-l
ajut pe stapnul meu la munca la care ma chema.
Ne apucaram, asadar, sa scormonim pamntul chiar n locul
unde era nfipta lancea beduinului. i nu peste mult daduram
de o racla de marmura alba, iar beduinul mpinse la o parte
pleoapa raclei si gasi dedesubt niste oseminte de om si
manuscriptul scris pe pielea de gazela vopsita cu purpura pe
care l ii n mna, o, doamne al vremilor, si pe care erau
nsiruite niste litere de aur care ardeau.
i stapnul meu, tremurnd, lua manuscriptul si, macar ca
era scris ntr-o limba necunoscuta, ncepu sa-l citeasca cu
luare-aminte. i, pe masura ce-1 citea, fruntea galbena i se
nrosea de mulumire, iar ochii i sticleau de bucurie. i,
ntr-un sfrsit, striga:
O, Hassan Abdallah, bucura-te! n curnd avem sa intram
n Aram-cea-cu-Pilastri, cetatea n care niciun adamit n-a mai
calcat vreodata. i acolo avem sa gasim obrsia tuturor
bogaiilor de pe pamnt, si smburele tuturor mademurilor de
pre: pucioasa rosie.
Or, eu, pe care gndul de a porni iarasi la drum ma
nspaimnta pna peste marginile spaimei, strigai cnd auzii
vorbele acelea:
- Ah, doamne, iarta-1 pe robul tau! ntruct acesta, macar
ca i mpartaseste bucuria, socoteste ca toate comorile i
sunt de puin folos, si ar vrea mai degraba sa fie sarac si
sanatos la Cairo, dect bogat si ndurnd toate patimile n
Aram-cea-cu-Pilastri!
i stapnul meu, la vorbele acestea, se uita cu mila la mine
si mi spuse:
A sapte sute nouazeci si una noapte
133
- O, saracul de tine! Eu ma trudesc pentru fericirea ta tot
atta ct si pentru a mea! i pna acuma tot asa am facut
mereu!
Iar eu strigai:
- Este adevarat, pe Allah! Ci, vai, numai eu am avut parte
de tot ce-i mai rau! si soarta s-a asmuit amarnic asupra mea!
Iar stapnul meu, fara a lua seama mai mult la vaicarelile
si la crtelile mele, strnse pentru drum o gramada mare de
buruieni cu miezul asemanator la gust cu pulpa de smochina. Pe
urma ncaleca pe camila. Iar eu, vrnd-nevrnd, trebui sa fac
ca el. i ne urmaram drumul nspre soare-apune, ocolind pe la
poalele muntelui.
i calatoriram iarasi vreme de trei zile si trei nopi. i
n cea de a patra zi, dimineaa, zariram naintea noastra, la
marginea zarii, un fel de oglinda ntinsa ce rasfrngea
soarele. i, apropiindu-ne, vazuram ca era un ru mare de
mercuriu ce ne taia calea. i peste el trecea o punte de
clestar fara primbla, asa de ngusta, asa de povrnita si asa
de lunecoasa, nct un om cu mintea ntreaga nu s-ar fi
ncumetat sa ncerce a pasi pe ea.
Ci stapnul meu, beduinul, fara a sovai o clipita, des-
caleca de pe camila si mi porunci sa fac si eu la fel, si
daduram jos seile spre a lasa vitele sa pasca n voie. Pe urma
scoase din desagi o pereche de papuci de lna cu care se
ncala, si mi ntinse si mie o pereche, porun- cindu-mi sa
fac la fel ca el. i mi spuse sa-l urmez, fara sa ma uit nici
la dreapta, nici la stnga. i, cu pas hotart, trecu puntea
de clestar. Iar eu, tremurnd tot, fusei nevoit, vrnd-
nevrnd, sa-l urmez. i Allah nu mi meni sa mor necat n
mercuriu. i ajunsei cu sufletul ntreg pe malul celalalt.
Or, peste cteva ceasuri de umblet n tacere, ajunseram la
intrarea ntr-o vale neagra, nconjurata din toate parile
134
de stnci negre, si n care nu cresteau dect niste pomi
negri. i, printre frunzisurile negre, vazui lunecnd niste
serpi nfricosatori, mari si negri, acoperii cu solzi negri.
i, cuprins de spaima, dadui dosul spre a fugi din locul acela
de groaza. Ci nu putui sa mai cunosc locul pe unde intrasem,
ntruct peste tot mprejurul meu stncile cele negre se
ridicau ca niste perei de fntna.
La privelistea aceea, ma lasai sa cad la pamnt, plngnd,
si strigai nspre stapnul meu:
- O, fecior din oameni de treaba, pentru ce m-ai adus la
moartea mea pe drumul chinurilor si al napastelor? Vai de mine
si de mine! niciodata n-am sa-mi mai vad copiii, si nici pe
mama lor, si nici pe mama mea! Ah, pentru ce m-ai scos din
viaa mea saraca, da atta de linistita? Nu eram, este
adevarat, dect un cersetor pe drumurile lui Allah, da ma
vnzoleam prin curile de la moschei, si ascultam parimiile
cele alese ale sfinilor cersetori...
Dar cndfu cea de a sapte sute nouazeci si doua noapte
Spuse:
... si ascultam parimiile cele alese ale sfinilor
cersetori!
Iar stapnul meu, fara a se tulbura, mi spuse:
- Fii barbat, Flassan Abdallah, si prinde inima! Caci nu ai
sa mori aici, ci ai sa te ntorci curnd la Cairo, nu cel mai
sarac printre saraci, ci mai bogat dect cel mai bogat dintre
sultani!
i, dupa ce spuse acestea, stapnul meu sezu jos pe pamnt,
desfacu manuscriptul scris pe piele de gazela si ncepu sa-l
prefire, nmuindu-si degetul aratator n gura,
A sapte sute nouazeci si doua noapte
135
si sa-l citeasca, asa de linistit de parca s-ar fi aflat n
mijlocul haremului sau. Pe urma, dupa un ceas de vreme, ridica
fruntea si mi zise:
- Vrei tu, ya Hassan Abdallah, sa iesim de aici ct mai
degraba si sa ne vedem la capatul calatoriei noastre?
Iar eu strigai:
- Ya Allah! daca vreau? Pai de buna seama ca vreau!
i adaugai:
- Numai spune-mi, ma rog ie, ce trebuie sa fac pentru
aceasta. Trebuie sa rostesc toate suratele din Coran?. Ori mai
degraba sa spun toate numele si toate harurile cele sfinte ale
lui Allah? Ori sa ma leg ca am sa ma duc n hagialc zece ani
n sir la Mecca si la Medina? Spune, o, stapne al meu, sunt
gata de orice, ba si la mai mult dect de orice!
Atunci stapnul meu, privindu-ma mereu cu bunatate, mi
spuse:
- Nu, Hassan Abdallah, nu! Ce vreau sa-i cer este ceva mai
lesne dect toate astea. Nu ai dect sa iei arcul si sageata
de colea, si sa strabai valea aceasta pna ce ai sa dai de un
sarpe mare cu coarne negre. i, cum esti ndemnatic, sa-l
ucizi dintr-o lovitura si sa-mi aduci capul si inima lui! i
asta-i tot ce trebuie sa faci, daca vrei sa scapi din locurile
acestea de jale!
Iar eu, la vorbele acelea, strigai:
- Vai! Vai! Au acesta-i un lucru atta de usor? Pentru ce
atunci, o, stapne al meu, nu-1 savrsesti chiar tu? Din
parte-mi, marturisesc ca am sa ma las sa mor pe locul meu,
fara sa ma clintesc din prapadita mea de viaa!
Ci beduinul ma batu pe umar si mi spuse:
- Adu-i aminte, o, Hassan Abdallah, de haina soiei tale
si de pinea casei tale!
Iar eu, la amintirea aceea, izbucnii n lacrimi si mar-
turisii n sufletul meu ca nu puteam sa nu ma supun
136
ntru totul omului care mi izbavise casa si pe cei din casa
mea. i, tremurnd, luai arcul si sageata si ma ndreptai
nspre stncile cele negre unde vedeam cum se ncovriga
nfricosatorii balauri. i nu peste mult dadui de sarpele pe
care l cautam, si pe care l cunoscui dupa coarnele care i
ncununau capul cel negru si hd. i, chemnd n ajutor numele
lui Allah, l luai la ochi si slobozii sageata. Iar sarpele
sari n sus lovit, se zbatu rasucindu-se nspaimntator, si se
ntinse o data, ca sa cada apoi nemiscat pe pamnt. i cnd ma
ncredinai ca e mort de-a binelea, i taiai capul cu
cuitul si, despicndu-i pntecele, i scosei inima. i dusei
cele doua bucai la stapnul meu beduinul.
Iar stapnul meu ma primi cu bucurie, lua cele doua bucai
de sarpe si mi spuse:
- Acuma hai de ma ajuta sa fac focul!
Iar eu strnsei niste iarba uscata si niste surcele, pe care
i le adusei. Iar el ntocmi o gramada mare. Pe urma scoase de
la sn un diamant, l ntoarse nspre soarele care se afla n
dricul cerului, si facu sa sneasca o raza de lumina care
aprinse numaidect gramada de vreascuri.
Or, dupa ce focul se aprinse, beduinul scoase de sub mantie
un ceaunas de fier si un sipule taiat dintr-o singura bucata
de rubin, si n care se afla ceva rosu. i mi zise:
- Te uii la acest sipule de rubin, Hassan Abdallah? Ci
habar nu ai ce se afla n el!
i se opri o clipita si spuse:
- Este snge de Phoenix!
i, spunnd acestea, destupa sipul si l goli n ceaunul de
fier, n care adauga inima si creierul sarpelui cu coarne. i
puse ceaunul la foc si, deschiznd manuscriptul scris pe piele
de gazela, citi vorbele cele fara de neles pentru urechile
mele.
137
i deodata se ridica n picioare, si dezveli umerii asa cum
fac hagiii la plecarea de la Mecca si, nmuind un capat de la
brul lui n sngele de pasare Phoenix amestecat cu creierul
si cu inima sarpelui, mi porunci sa-l frec pe spinare si pe
umeri cu capatul acela al brului. i ma apucai sa ndeplinesc
porunca. i, pe masura ce-1 frecam, bagai de seama ca pielea
de pe spatele si de pe umerii lui ncepe sa se umfle si sa
straluceasca, lasnd ncet-ncet sa se iveasca niste aripi
care cresteau vaznd cu ochii si care n curnd ajunsera pna
la pamnt. Iar beduinul le scutura cu putere, stnd pe pamnt,
si dintr-odata, lundu-si vnt, se ridica n vazduh, iar eu,
dorindu-mi mai degraba sa mor de o mie de ori dect sa ramn
parasit n locurile acelea amarnice, mi adunai toata puterea
si toata barbaia ce-mi mai ramasesera si l nsfacai strasnic
pe stapnul meu de brul care, spre norocul meu, spnzura nca
de el. i zburai laolalta cu beduinul afara din valea aceea
neagra din care nu nadajduiam ca am sa mai ies. i ajunseram
pna n slava norilor.
Or, n-as putea sa-i spun, o, doamne al meu, ct timp a
inut drumul nostru prin vazduh. Da stiu ca am ajuns degraba
deasupra unei cmpii largi cu zarea nchisa n departare de un
bru de clestar albastru. Iar pamntul din cmpia aceea parea
facut din pulbere de aur, iar pietrele erau nestemate. i, n
mijlocul acelei cmpii, se ridica o cetate plina cu palate si
cu gradini.
Iar stapnul meu striga:
- Iata Aram-cea-cu-Pilastri!
i oprindu-se de a mai bate din aripi, pe care le ntinse
larg fara a le mai misca, se lasa n jos, cu mine cu tot. i,
atinseram pamntul chiar la temelia zidurilor cetaii lui
eddad, fiul lui Aad. Iar aripile stapnului meu se micsorara
ncet-ncet si pierira.
139
Or, zidurile acelea erau durate din rnduri de caramizi de
aur puse peste rnduri de caramizi de argint, si aveau sapte
pori asemuitoare cu porile raiului. Poarta dinti era de
rubin, cea de a doua de smarald, cea de a treia de agat, cea
de a patra de corai, cea de a cincea de jasp, cea de a sasea
de argint, iar cea de a saptea de aur.
i intraram n cetate pe poarta de aur, si merseram nainte
chemnd n ajutor numele lui Allah. i trecuram pe niste ulie
marginite de palate mpodobite cu niste siruri de stlpi de
alabastra si de gradini n care vazduhul sub care se hodineau
era de lapte, iar rurile erau de ape nmiresmate. i
ajunseram la un palat care domnea peste cetate si care era
zidit cu o maiestrie si cu o mareie pna peste marginile
nchipuirii, si cu terasele sprijinite pe mii de stlpi de
aur, cu niste primbluri din clestar colorat si cu pereii
batui n smaralde si n safire. i n mijlocul acelui palat
se rasfaa o gradina fermecata, n care pamntul mirosind a
mosc era scaldat de trei ruri de vin curat, de apa de
trandafiri si de miere. Iar n mijlocul gradinii se ridica un
foisor, si, sub bolta lui facuta dintr-un singur smarald, se
adapostea un je de aur rosu batut n pietre de rubin si n
margaritare. Iar pe je se afla un sipeel de aur.
Or, tocmai sipetul acela, o, doamne al vremilor, se afla
acum n minile tale.
Iar beduinul, stapnul meu, lua sipetul si l deschise. i
gasi n el un praf rosu, si striga:
-Iacata pucioasa cea rosie, ya Hassan Abdallah! Aceasta este
Ai Kimia nvaailor si a filozofilor, care toi au murit fara
s-o gaseasca!
Iar eu zisei:
-Arunca praful acela prapadit, o, stapne al meu, si hai mai
bine sa umplem sipetul cu nestematele care ghif- tuiesc
palatul!
Iar stapnul meu se uita la mine cu mila si mi spuse:
140
- O, bietul de tine! Pulberea aceasta este nsasi obrsia
tuturor bogaiilor de pe pamnt! i numai un firicel din
praful acesta este de-ajuns ca sa prefaca n aur pna si
metalele cele mai de rnd. Asta-i Al Kimia! Acesta-i sulful
cel rosu, o, biet nestiutor ce esti! Cu praful acesta, daca as
vrea, as zidi niste palate mai frumoase dect cel de aici, as
ntemeia niste cetai mai stralucitoare dect cea de aici, as
cumpara oameni, precum si sufletul celor neprihanii, as duce
ntru ispita nsasi virtutea, si m-as face fiu de mparat!
Iar eu i spusei:
- i poi, oare, o, stapne al meu, cu praful acesta, sa-i
lungesti viaa macar cu o zi, ori sa stergi un ceas din anii
care i s-au dus?
Iar el mi raspunse:
- Allah singur este mare!
i eu, nefiind ncredinat de rostul puterilor acelui sulf
rosu, m-am apucat mai departe sa adun de pe jos pietrele cele
scumpe si margaritarele. i mi si tixisem cu ele chimirul,
buzunarele si turbanul, cnd stapnul meu racni la mine:
- Vai de tine si de tine, om cu mintea proasta! Ce faci
acolo? Au tu nu stii ca, daca am rapi fie si numai o piatra
din pamntul acesta si din locurile acestea, am fi pe data
pedepsii cu moartea?
i iesi cu pasi mari din palat, ducnd cu el sipetul. Iar
eu, macar ca tare mhnit, mi scuturai buzunarele, chimirul si
turbanul, si plecai dupa stapnul meu, ci tot ntorcndu-mi
mereu capul spre bogaiile fara de numar. Iar n gradina l
ajunsei pe stapnul meu care, de frica sa nu ma las ispitit de
toate cte mi se nfaisau vederii si mi sedeau la ndemna,
ma lua de bra. i iesiram din cetate pe poarta de rubin.
A sapte sute nouazeci si treia noapte
141
Iar cnd ajunseram aproape de zarea de clestar albastru,
zarea se deschise dinaintea noastra si ne lasa sa trecem. i,
dupa ce trecuram, ne ntorseram sa mai vedem o data cmpia de
minuni si cetatea lui Aram; ci si cmpia si cetatea pierisera.
i ne pomeniram pe armul apei de mercuriu, peste care
trecuram, ca si ntia oara, pe puntea de clestar.
i ne gasiram camilele pe malul dimpotriva al rului. Iar eu
ma dusei la camila mea ca la un prieten vechi. i, dupa ce
strnsei la loc curelele de la sei, ncalecaram pe camile; iar
stapnul meu mi spuse:
- Ne ntoarcem n Egipt!
Iar eu ridicai minile, mulumind lui Allah pentru aceasta
bunavestire.
Ci, o, doamne al meu, cheia de aur si cheia de argint se
aflau tot la mine, iar eu nu stiam ca acelea erau cheile
napastelor si ale chinurilor...
Dar cnd fu cea de a sapte sute nouazeci si treia noapte
Spuse:
... iar eu nu stiam ca acelea erau cheile napastelor si ale
chinurilor.
i-asa, ct inu drumul tot, pna ce ajunseram la Cairo,
ndurai multe patimi si multe lipsuri, si dusei toate relele
pe care mi le prilej uia sanatatea mea sfar- mata. Ci, ca
ntr-un facut despre a carui pricina habar nu aveam, numai pe
mine ma bateau napastele drumului, n vreme ce stapnul meu,
tihnit, voios si pna peste poate de mulumit, parca nflorea
de pe urma tuturor
142
necazurilor care ma bntuiau. i trecea peste primejdii si
printre napaste surznd, si calca prin viaa ca pe un pres de
matase.
i asa ajunseram la Cairo, iar cea dinti grija a mea fu sa
dau fuga pe data pna acasa. i gasii acolo usa sparta si
aruncata; iar cinii fara de stapn si facusera adapost n
casa mea. i nimenea nu era acolo sa ma ntmpine. i nu vazui
nici urma de maica, de soia si de copiii mei. Iar un vecin,
care ma vazuse cnd intrasem si care auzea ipetele jalei
mele, deschise usa casei lui si mi spuse:
- Ya Hassan Abdallah, fie-i zilele alungite cu zilele care
s-au pierdut! Toi ai tai din casa s-au prapadit!
Iar eu, la vestea aceea, cazui la pamnt, lesinat.
Or, cnd ma desteptai din lesin, l vazui lnga mine pe
stapnul meu beduinul, care ma ngrijea si ma stropea pe faa
cu apa de trandafiri. Iar eu, nabusindu-ma de lacrimi si de
suspine, nu putui de data aceasta sa ma opresc de a-i arunca
niste sudalme si de a-1 nvinui ca el este pricina tuturor
nenorocirilor mele. i multa vreme l ncarcai cu toate
blestemele, facndu-1 raspunzator de relele care se strngeau
si se asmueau asupra mea. Ci el, fara a-si pierde nimica din
seninatate si fara a se clinti din linistea lui, ma batu pe
umar si mi spuse:
- Toate ne vin de la Allah si la Allah se duc toate!
i, lundu-ma de mna, ma scoase afara din casa. i
ma duse ntr-un palat falnic, pe armurile Nilului, si ma sili
sa locuiesc cu el acolo. i, ntruct vedea ca nimica nu
izbuteste sa-mi scuture sufletul de mhnire si de poso-
moreli, binevoi, nadajduind ca m-oi mai alina, sa mparta cu
mine tot ceea ce avea. i, mpingnd filotimia pna peste
marginile firii, se apuca sa ma nvee stiinele cele tainice,
si ma dascali cum sa citesc n carile de alchimie si cum sa
buchisesc manuscriptele cabalistice. i adeseori poruncea sa
se aduca dinainte-mi chintale de
143
plumb, pe care l punea sa se topeasca pna da n clocot si,
aruncnd atunci n el un strop din sulful cel rosu din sipet,
preschimba metalul acela de rnd n aurul cel mai curat.
Ci mie, n mijlocul comorilor si mpresurat de voiosia si de
ospeele pe care stapnul meu le da n fiecare zi, mi era
trupul dobort de dureri si sufletul mi era amart. i nu
izbuteam nici macar sa rabd pe mine hainele cele bogate si
stofele cele scumpe cu care ma silea sa ma mbrac. i mi se
aduceau bucatele cele mai alese si bauturile cele mai
ispititoare, ci cu totul si cu totul zadarnic, ntruct eu nu
simeam dect sila si greaa faa de toate. i aveam niste
iatacuri stralucite, si niste paturi facute din lemn aromitor,
si niste divanuri de purpura; ci somnul nu mi nchidea ochii.
Iar gradinile saraiului nostru, racorite de reveneala apelor
Nilului, erau pline cu pomi dintre cei mai alesi, adusi cu
multa cheltuiala din arile Indului, din Persia, din China si
din Insule; si niste olane ntocmite cu mestesug ridicau apa
Nilului si o faceau sa cada suvoaie racoritoare n niste
havuzuri de marmura si de porfira; ci eu nu ma nfruptam din
niciunul dintre aceste farmece, ntruct o otrava fara de leac
mi mbibase trupul si sufletul.
Ci n ceea ce l priveste pe stapnul meu, beduinul, apoi
zilele lui se scurgeau n toiul huzururilor si al desfata-
rilor, iar nopile lui erau un nceput al bucuriilor din rai.
i locuia nu departe de mine ntr-un palat mbracat n matase
tesuta cu fir de zarafir, unde lumina era dulce ca > ' lumina
de luna. Iar palatul acela se afla n mijlocul unor tufisuri
de portocali si de lami printre care se ngemanau iasomiile
si trandafirii. i acolo petrecea el n fiecare noapte cu tot
ali oaspei, pe care i cinstea mparateste. i cnd inimile
si simurile lor erau pregatite pentru desfatare, cu vinuri de
soi si cu muzici si cntari, punea sa li
144
se perinde pe dinaintea ochilor niste fetiscane, frumoase ca
huriile, cumparate cu greutatea lor n aur pe la trgurile din
Egipt, din Persia si din Siria. Iar cnd vreunul dintre
oaspei arunca o privire de dorina nspre vreuna dintre ele,
stapnul meu o lua de mna si, nfaisnd-o celui care o
dorea, i spunea acestuia:
- O, doamne al meu, ndatoreaza-ma lund-o n casa ta pe
roaba aceasta.
i-asa, toi care l cunosteau i ajungeau prieteni. i nu i
se mai spunea dect Emirul-cel-Falnic.
Or, ntr-o zi, stapnul meu, care venea deseori sa ma vada
n iatacul n care betesugurile ma sileau sa traiesc
singuratic, se ivi pe neasteptate, aducnd cu el o copilandra
proaspata. i beduinul avea un chip luminat de beie si de
mulumire, si niste ochi patimasi n care ardea un foc fara de
pereche. i veni de sezu lnga mine, si mi zise:
- Ya Hassan Abdallah, vreau sa cnt! Tu nu mi-ai auzit pna
acuma glasul. Ia asculta!
i, lundu-ma de mna, ncepu sa cnte stihurile acestea, cu
un glas vrajit, legannd din cap:
Vino, copila! E un nelept
Cel care lasa numai bucuria
Sa-i umple viaa, si o poarta-n piept.
Habotnicii sa-si bea habotnicia Cu apa goala tu sa-mi torni
din plin Din vinul care schimba n rubin Obrajii tai. Vreau
sa-l golesc cu sete Pna-am sa-mi pierd si minile deplin,
Ci bea tu mai nti, pe ndelete,
Bea fara teama, da-mi-l mie-apoi,
Sa sorb adnc din cupa-nmiresmata De tot parfumul buzei tale
moi.
Nu-i niciun martor care sa ne vada,
145
Doar portocalii ce-si trimit prin vnt Miresmele care ca vinu-
mbata,
i apele doar, care curg rznd...
Vreau glasul tau cu patima sa-mi cnte,
i-n patimi sa ma-nvaluie duios, nct si filomelele nfrnte
Sa taca si sa-si para de prisos.
Hai, cnta-mi, scumpo, cnta-mi fara teama,
Cu patima, ca numai eu te-ascult!
Iar tu, n noaptea care-si cere vama,
Nimic altceva n-ai s-auzi mai mult Dect cum se deschide
trandafirul i inima mea cu fiori batnd.
Doar eu te-ascult, doar eu te vad, iubire!
Ah, scoate-i valul, ca numai eu sunt,
Ali martori nu avem poate doar luna i poate doar tovarasele
ei.
Apleaca-i fruntea si ma lasa-ntruna Sa i-o sarut! i lasa-
ma, de vrei,
i ochii mari sa i-i sarut, si gura,
i snu-i alb ca neaua sa-l sarut.
Ah, fara teama-apleaca-i lin faptura,
Nu-i nimenea n preajma nevazut,
Doar trandafirii din gradina-n floare i-aroma iasomiilor,
socot.
Hai, vino-n calda mea mbraisare,
Ma mistuie iubirea, nu mai pot.
Ci mai ales, si mai nti de toate,
Ascunde-te dupa iasmac, frumos,
Caci daca te-ar vedea Allah vreodata,
N-as mai scapa de ochiul lui gelos.
i, dupa ce cnta astfel, beduinul, stapnul meu scoase un
oftat adnc de fericire, si lasa capul pe pieptul meu si paru
ca adoarme. Iar fata care i sta pe genunchi se desfacu din
braele lui, ca sa nu-i tulbure tihna, si se trase la o parte
binisor. Iar eu ma rasucii nspre el ca sa-l
146
acopar si sa-i sprijin capul pe o perna; si atunci bagai de
seama ca rasuflarea i se curmase; si ma aplecai nspre el,
peste masura de ngrijorat, si vazui ca si daduse sufletul ca
un fericit, surznd vieii! Aiba-1 Allah ntru mila sa!
Eu atunci, cu inima strnsa de pieirea stapnului meu, care,
cu toate cte-au fost, totdeauna se dovedise faa de mine plin
de blndee si de bunavoina, si uitndu-mi ca toate belelele
se nghesuisera asupra capului meu din ziua cnd l
ntlnisem, poruncii sa i se faca o nmormntare mparateasca,
i spalai trupul chiar eu n apele mbalsamatoare, i astupai
frumos cu bumbac nmiresmat toate gaurile trupului, l
departai, i piepta- nai barba cu grija, i vopsii
sprncenele, i canii genele si l barbierii pe cap. Pe urma
l acoperii, pnzuindu-1 n loc de giulgiu cu o pnza minunata
ce fusese esuta pentru un sultan de-al Persiei, si l asezai
ntr-o racla facuta din lemn de aloe nvrstat cu aur.
Dupa care chemai pe toi prietenii pe care stapnul meu si-i
facuse cu darniciile lui; si poruncii la cincizeci de robi,
mbracai toi cu haine pe potriva mprejurarii, sa poarte cu
schimbul racla pe umerii lor. i, dupa ce alaiul se alcatui,
porniram nspre mecet. i o liota ntreaga de bocitoare, pe
care le arvunisem anume, venea n urma alaiului, scond
ipete de jale si fluturndu-si basmalele deasupra capetelor,
n vreme ce cititorii din Coran deschideau drumul cntnd
suralele cele sfinte, la care mulimea raspundea pe rnd: ,Nu
este alt dumnezeu dect unul Allah! i Mahomed este trimisul
lui Allah! i toi musulmanii ntlnii n cale se nghesuiau
sa vina si sa ajute la ducerea raclei, fie si macar numai
atingnd-o cu mna. i l ngroparam, n vuietul plnsetelor
unui ntreg norod. i poruncii sa se j unghie pe mormntul lui
o turma ntreaga de oi si de camile tinere.
147
Or, dupa ce mi ndeplinii astfel datorina faa de ra-
posatul meu stapn, si dupa ce sezui n capul pomenilor date
spre pomenirea raposatului, ma afundai n palat ca sa ncep a
pune rnduiala n treburile mostenirii. i grija cea dinti a
mea fu sa ncep cu descuierea sipetului de aur, spre a vedea
daca se mai afla n el praful de pucioasa rosie. Ci nu gasii
acolo dect puinul care se mai vede si acum, si pe care l ai
sub ochi, o, doamne al vremilor! ntruct stapnul meu,
datorita risipei lui de pomina, l prapadise pe tot,
preschimbnd n aur chintale peste chintale de plumb. Ci
puinul care se mai afla n sipet ar fi putut ajunge sa-l
mbogaeasca si pe cel mai mare dintre mparai. i nu eram
deloc ngrijorat n privina aceasta. i, de altminteri, nu ma
mai ngrijoram deloc de bogaii, n starea jalnica n care ma
aflam. Da vroiam sa stiu ce cuprindea manuscriptul cel tainic
de pe pielea de gazela, pe care stapnul meu nu vroise
niciodata sa ma lase sa-l citesc, macar ca ma nvaase sa
buchisesc literele talismanice. i l desfacui si-l cercetai.
i-abia atunci, o, doamne al meu, aflai, printre alte lucruri
peste fire, pe care am sa i le spun ntr-o zi, nsusirile
prielnice si neprielnice ale celor cinci chei ale ursitei. i
pricepui ca beduinul nu ma cumparase si nu ma luase cu el
dect ca sa ocoleasca amarnicele nsusiri ale celor doua chei,
cheia de aur si cheia de argint, abatnd asupra mea puterile
lor cele rele. i trebui sa chem n ajutor toate ndemnurile
cele bune ale Profetului - asupra-i fie rugaciunea si pacea!
- ca sa nu-1 blestem pe beduin si sa nu scuip pe mormntul lui.
nct nu mai zabovii sa scot de la bru cele doua chei
afurisite si, ca sa ma descotorosesc de ele pe totdeauna, le
aruncai ntr-un ceaun si aprinsei focul spre a le topi si a le
face sa piara pe veci. i, totodata, ncepui sa caut cele
148
doua chei - cheia slavei si cheia nelepciunii si a
fericirii. Ci degeaba scotocii palatul tot pna n cele mai
ascunse unghere, ca nu le gasii. i ma ntorsei la ceaun, sa
veghez topirea celor doua chei blestemate.
Or, n vreme ce eu vegheam la treaba aceasta...
Dar cnd fu cea de a sapte sute nouazeci si patra noapte
Spuse:
... Or, n vreme ce eu vegheam la treaba aceasta si
nadajduiam ca nimicind cele doua chei aducatoare de rau am sa
ma scutur pe totdeauna de soarta mea cea rea, si pe cnd
nteeam focul, spre a usura topirea care nu se facea atta de
repede pe ct as fi vrut, vazui deodata palatul napadit de
strajile califului, care se repezira asupra-mi si ma trra
dinaintea stapnului lor.
i califul Theilun, parintele tau, mi spuse cu asprime ca
stia ca eu cunosc taina alchimiei, si ca trebuia, pe data, sa
i-o dezvaluiesc si lui, si sa-l fac sa se bucure de ea. Ci eu,
stiind, vai! cum ca Theilun califul, asupritorul norodului,
are sa se slujeasca de stiina mpotriva dreptaii si pentru a
face rau, nu vrusei sa spun nimic. Iar califul, pna peste
masura de mnios, puse sa fiu legat n lanuri si ma arunca n
temnia cea mai ntunecata. i, totodata, puse sa fie pustiit
si darmat tot palatul nostru, din crestet pna n temelie, si
se facu stapn pe sipetul de aur n care se afla manuscriptul
scris pe piele de gazela, precum si cele cteva graune de
pulbere rosie. i l puse sa vegheze sipetul pe acest
preacinstit seic, care l aduse acum ntre minile tale, o,
doamne al vremilor. i n
A sapte sute nouazeci si patra noapte
149
fiecare zi califul poruncea sa fiu pus la schingiuri,
nadajduind ca asa are sa dobndeasca de la slabiciunea
trupului meu darea n vileag a tainei. Ci Allah m-a daruit cu
harul rabdarii. i vreme de ani si ani am trait asa,
asteptndu-mi de la moarte slobozenia.
i-acuma, o, doamne al meu, pot sa mor linistit, ntruct
prigonitorul meu s-a dus sa dea seama lui Allah de faptele lui
si ntruct pot sa ma apropii de cel mai drept si de cel mai
mare dintre sultani!
Dupa ce asculta povestea aceasta a batrnului Hassan
Abdallah, sultanul Mohammad ben-Theilun se ridica din jeul
sau si l saruta pe mosneag, strignd:
- Marire lui Allah carele ngaduie slujitorului sau sa
ndrepte nedreptatea si sa aline napastele!
i l caftani numaidect pe Hassan Abdallah n slujba de
mare vizir, si l mbraca cu chiar mantia sa mparateasca. i
l trecu n grija vracilor cei mai iscusii din mparaie, ca
acestia sa ajute la zviduirea sa. i porunci diecilor cei mai
ndemnatici de la palat sa scrie frumos cu litere de aur
povestea aceasta peste fire, si sa o pastreze n dulapul cu
izvoade al mparaiei.
Dupa care, ncredinat ntru totul de nsusirile sulfului
cel rosu, califul vroi fara de zabava sa-i ncerce puterea. i
porunci sa fie aduse si sa fie puse la topit, n niste
cuptoare mari de caramida arsa, o mie de chintale de plumb; si
arunca peste ele sulful cel rosu care ramasese pe fundul
sipetului, rostind vorbele magice pe care i le soptea batrnul
Hassan Abdallah. i numaidect tot plumbul se preschimba n
aur stracurat.
Sultanul atunci, nevroind ca toata comoara aceea sa se
prapadeasca pe lucruri zadarnice, hotar s-o foloseasca la o
lucrare care sa fie placuta Celui Preanalt. i se gndi sa
150
dureze o moschee care sa nu-si aiba asemuirea n toate arile
musulmane. i chema pe arhitecii cei mai vestii din
mparaia lui, si le porunci sa traga, dupa aratarile lui,
liniile acelei moschei, fara a lua seama la greutaile zidirii
ori la gndul gramezilor de bani ct ar putea sa coste. i
arhitecii asternura la poalele unei coline care se ridica
deasupra cetaii un patrat urias cu fiecare latura a lui
ntoarsa nspre unul dintre cele patru pari ale zarii. i n
fiecare col pusera cte un turn ngemanat de minune, cu
vrful mpodobit cu un cerdac si ncununat cu o bolta de aur.
i pe fiecare latura a moscheii ridica un sir de pilastri pe
care se sprijineau niste arcuituri marunte, vrtoase, dar
bortelite dulce, si-i nchipuira o terasa cu primbla de aur
minunat daltuita. i, n mijlocul cladirii, ridicara o bolta
mare, atta de usoara si de nalt durata, de parea ca sta fara
niciun fel de sprijin ntre cer si pamnt. Iar peretele boitei
fu acoperit cu un smal de culoarea cerului, si presarat cu
stele de aur. i niste mar- muri rare alcatuira podeaua. Iar
mozaicul de pe ziduri fu facut din pietre de jasp, de porfir,
de agata, de sidef cu margaritare si gemme scumpe. Iar stlpii
si arcuiturile fura acoperite cu surale din Coran ntreesute,
sculptate si zugravite n culori alese. i, pentru ca zidirea
aceea minunata sa fie ferita de foc, la ntocmirea ei nu se
folosi nicio bucaica de lemn. i sapte ani ntregi si sapte
mii de oameni si sapte mii de chintale de dinari de aur fura
folosii pentru savrsirea acelei moschei. i fu numita
Moscheea sultanului Mohammad ben-Theilun. i cu numele acesta
este cunoscuta si n zilele noastre.
n ceea ce l priveste pe preacinstitul Hassan Abdallah,
apoi acesta nu peste multa vreme si dobndi iarasi sanatatea
si puterile si trai, cinstit si slavit, pna la vrsta
151
de o suta douazeci de ani, care fu sorocul menit de ursi-
toarea lui. Ci Allah este mai stiutor! Ca el singur este fara
de moarte!
Iar eherezada, dupa ce istorisi astfel povestea aceasta,
tacu. i sultanul ahriar zise:
-Hotart, nimeni nu poate sa scape de ursita lui! Ci, o,
eherezada, povestea aceasta mult m-a mai ntristat.
Iar eherezada spuse:
-Sa ma ierte Maria Ta, nsa chiar din pricina aceasta am sa-
i povestesc numaidect povestea cu Papucii care nu se mai
prapadesc, scoasa din Divanul nazbtiilor usuratice si al
nelepciunii vesele al seicului Magid-Eddin Abu-Taher
Mohammad, pe care copere-1 Allah cu ndurarea sa si aiba-1
ntru mila lui!
DIVANUL NZBTIILOR UURATICE I AL NELEPCIUNII VESELE
PAPUCII CARE NU SE MAI PRPDESC
e povesteste ca a fost odata la Cairo un neguator de leacuri,
pe nume Abu-Cassem El-Tamburi, care ajunsese de pomina pentru
zgrcenia lui. Or, macar ca Allah l daruise cu bogaie si cu
spor la alisverisuri, el traia si se mbraca aidoma cu cel mai
milog cersetor; iar hainele pe care le purta nu mai erau dect
niste plotoage si niste zdrene; iar turbanul lui era atta de
vechi si atta de jegos, nct nu se mai putea ghici ce
culoare avusese vreodata; ci, dintre toate lucrurile lui, mai
cu seama papucii i aratau carpanosenia; ntruct nu numai ca
erau ferecai cu niste cuie mari, si trainici ca un car de
lupta, cu niste pingele mai vrtoase dect o capana de hipo-
potam, si peticite de mii de ori, si cu caputele atta de
crpite, nct, de douazeci de ani de pe cnd papucii fusesera
papuci, cei mai iscusii crpaci si peticari din Cairo si
irosisera toata priceperea spre a mai mbina ntre ele
rupturile. i, dupa atta mestereala, papucii lui Abu-Cassem
ajunsesera atta de grei, nct de mult trecusera n zicale n
tot Egiptul; ntruct, atunci cnd cineva vroia sa spuna ca un
lucru este greu, papucii aceia erau totdeauna luai ca masura.
Asa, daca un oaspete cam zabovea n casa gazdei, se zicea
despre el: ,Are sngele greu ca papucii lui Abu-Cassem! Ori
daca vreun dascal de scoala, din soiul dascalilor de scoala
zaticnii de
153
dascaleala, vroia sa se arate plin de minte, se zicea despre
el: ,Izgonit fie Cel-Rau! Asta are mintea grea ca papucii lui
Abu-Cassem! Ori cnd vreun hamal era covrsit de greutatea
poverii, ofta si zicea: ,Batu-l-ar Allah pe stapnul poverii
acesteia! E grea ca papucii lui Abu- Cassem! Ori cnd prin
vreun harem vreo batrna din soiul cel afurisit al batrnelor
posomorte vroia sa le opreasca pe soiile cele tinere ale
stapnului sa se veseleasca ntre ele, se zicea: ,Chior-o-ar
Allah pe pacostea asta! E grea ca papucii lui Abu-Cassem. Ori
daca vreo mncare mai amarnica pica greu si strnea furtuna n
launtrurile pntecului, se zicea: ,Mntui-m-ar Allah!
Afurisita asta de mncare este grea ca papucii lui Abu-
Cassem! i, tot asa, n toate mprejurarile cnd greimea si
arata greutatea.
Or, ntr-o zi, dupa ce ncheie o daravera mai manoasa ca de
obicei, Abu-Cassem se simi napadit de o voiosie aparte.
nct, n loc sa dea si el vreun aldamas, mai mare ori mai
mic, dupa datina negustorilor cnd Allah i ajuta sa
izbndeasca un trg, gasi mai de folos sa se duca sa faca o
scalda la hammam, unde, de cnd ineau oamenii minte, nu-i
calcase piciorul. i, ncuindu-si pravalia, porni nspre
hammam, lundu-si papucii la spinare, n loc sa-i ncale;
caci de multa vreme tot asa facea, spre a-i ocroti sa nu se
prapadeasca. i, ajungnd la hammam, si puse papucii pe prag,
laolalta cu toate ncalarile ce se aflau rnduite acolo,
cumu-i obiceiul. i intra sa se scalde.
Or, pielea lui Abu-Cassem era atta de batucita de jeg,
nct baiesii care l frecara si masagiii avura de trudit
peste masura pna sa-i dea de hac; si nu izbutira dect nspre
sfrsitul zilei, cnd toi cei care venisera sa se m- baieze
plecasera de mult. i Abu-Cassem putu ntr-un sfrsit sa iasa
din hammam, si si cauta papucii; ci papucii nu se mai aflau
unde i lasase, iar n locul lor era o pereche
154
de iminei frumosi, facui dintr-o piele galbena ca lamia. i
Abu-Cassem si zise: ,Fara de nicio ndoiala ca Allah mi i-a
trimis, acela carele stie ca de mult tnjesc sa-mi cumpar unii
ca acestia. Ori poate ca i-o fi schimbat careva cu ai mei, din
greseala! i, plin de bucurie ca se vedea astfel cruat de a-
si mai cumpara alii, i lua si pleca.
Or, imineii cei de piele turungie erau papucii cadiului,
care se mai afla nca n hammam. Iar n ce priveste papucii
lui Abu-Cassem, apoi pe acestia omul nsarcinat cu paza
ncalarilor, vaznd scrboseniile acelea care duhneau de
mpueau intrarea de la hammam, se repezise sa-i ia si sa-i
ascunda ntr-un ungher. Pe urma, cnd ziua se sfrsise si cnd
ceasul lui de veghe se mplinise, paznicul plecase, fara a-si
mai aduce aminte sa-i puna la loc.
nct, atunci cnd cadiul si ispravi mbaiatul, slujitorii
de la hammam, zorind la poruncile lui, i cautara zadarnic
imineii, si, pna la urma, gasira ntr-un col papucii cei de
pomina, pe care i cunoscura numaidect ca erau ai lui Abu-
Cassem. i o luara la fuga dupa el si, ajungndu-1, l
ntoarsera la hammam, cu dovada furtisagului pe umar. i
cadiul, dupa ce si lua ceea ce era al lui, porunci sa i se
dea lui Abu-Cassem ndarat papucii si, cu toate mpotrivirile
lui, l trimise la nchisoare. i Abu-Cassem, ca sa nu moara
n temnia, trebui, macar ca fara inima buna, sa se arate
darnic la bacsisuri cu caraliii si cu cavazii de la agie;
ntruct toi stiindu-1 ca era tot atta de putred de bani pe
ct era de otravit de zgrcenie, nu-1 socotira izbavit cu una
cu doua.
i Abu-Cassem putu, n felul acesta, sa iasa din nchisoare;
ci, pacurit si nciudat peste masura, si socotind ca papucii-s
pricina nenorocirii lui, dete fuga si-i arunca n Nil, ca sa
scape de ei.
Or, peste cteva zile, niste pescari, tragndu-si cu mare
cazna navodul mai greu ca de obicei, gasira n
155
navod papucii, pe care i cunoscura numaidect ca erau ai lui
Abu-Cassem. i vazura, plini de mnie, ca gramada de cuie cu
care erau mpodobii le rupsese ochiurile navodului. i se
dusera la dugheana lui Abu-Cassem si zvrlira papucii
naprasnic nlauntru, blestemndu-1 pe stapnul lor. Iar
papucii, aruncai prea tare, izbira sipurile cu apa de
trandafir si cu alte ape ce se aflau pe rafturi, si le
rasturnara, spargndu-le ntr-o puzderie de cioburi.
La privelistea aceea, jalea lui Abu-Cassem ajunse pna peste
poate, si amartul de el striga:
- A, papuci blestemai, va inei de fundul meu! Da nu mult
avei sa-mi pricinuii voi necazuri!
i i ridica de pe jos si se duse n gradina si se apuca sa
sape o groapa n care sa-i astruce. Da un vecin, care avea un
dinte mpotriva lui, gasi prilejul sa se razbune si dete fuga
numaidect sa-l vesteasca pe valiu ca Abu-Cassem dezgropa de
zor la o comoara, n gradina. Iar valiul, stiind bogaia si
zgrcenia neguatorului de leacuri, nici nu puse vreun pic la
ndoiala stirea aceea, si trimise numaidect strajerii sa-l
nsface pe Abu-Cassem si sa-l aduca dinaintea sa. i amartul
de Abu-Cassem degeaba se tot jura ca nu gasise niciun fel de
comoara, si ca numai vroise sa-si ngroape papucii, valiul nu
vroi sa creada nicidecum un lucru atta de ciudat si atta de
potrivnic cu zgrcenia de pomina a celui zeberit; si, ntruct
la valiul acela totul, orice-ar fi fost, se masura n bani, l
sili pe pacuritul de Abu-Cassem, spre a-si dobndi slobozenia,
sa-i verse o gramada de banet. Iar Abu-Cassem, slobozit dupa
aceasta probozeala amarnica...
156
Dar cndfu cea de a sapte sute nouazeci si cincea noapte
Spuse:
... Iar Abu-Cassem, slobozit dupa aceasta probozeala
amarnica, lundu-si papucii, se jurui ca are sa se desco-
toroseasca de ei cu orice pre. i rataci multa vreme,
chibzuind la calea de izbnda cea mai buna si, pna la urma,
hotar sa se duca si sa-i arunce intr-o grla departe, undeva
n cmp. i socoti ca de data aceasta nu are sa mai auda nicio
pomeneala despre ei. Ci vroi soarta ca apa grlei sa duca
papucii pna la un scoc de moara,
unde ierecul acela facea sa se nvrteasca rotile. Iar
)
papucii se prinsera n roi si le dezgardinara, smucindu-le
din sleaul lor. Iar stapnii morii se repezira sa dreaga
stricaciunea si vazura ca pricina se datora papucilor cei
mari, pe care i gasira nepenii n dinii roilor, si pe
care i cunoscura numaidect a fi papucii lui Abu- Cassem. i
amartul de neguator de leacuri fu aruncat iarasi n temnia
si osndit de data aceasta sa plateasca niste daune mari
stapnilor morii, pentru paguba pe care le-o pricinuise. i,
pe deasupra, mai trebui sa plateasca si niste bacsisuri
strasnice, spre a-si dobndi iarasi slobozenia. i, totodata,
i se dadura si papucii ndarat.
Atunci, pna peste poate de uluit, se duse acasa si, suindu-
se pe terasa, se propti n coate si se porni sa cugete adnc
la ce-i mai ramnea de facut. i pusese papucii nu departe de
el, pe terasa; ci se ntorsese cu spatele nspre ei, ca sa nu-
i mai vada. i, tocmai n clipita aceea, un cine de-al
vecinilor vazu papucii si, repezindu-se de pe terasa
stapnilor lui pe terasa lui Abu-Cassem, lua n gura unul
dintre papuci si ncepu sa se joace cu el. i, din zbeaga
cinelui, papucul sari deodata ct colo, si soarta
A sapte sute nouazeci si cincea noapte
157
cea blestemata l pravali de pe terasa drept n capul unei
babe care trecea pe ulia. i greutatea de pomina a papucului
feruit din belsug o strivi pe baba, facnd-o sa-si amestece
lungimea cu laimea. Iar rudele babei cunoscura papucul lui
Abu-Cassem si se dusera cu jalba la cadiu, cernd preul
pentru sngele rudei lor, sau moartea lui Abu-Cassem. i
bietul de el fu silit sa plateasca preul sngelui, dupa
pravila. i, pe deasupra, trebui sa mai plateasca si niste
bacsisuri grase caraliilor si cavazilor de la agie.
De data aceasta nsa hotarrea lui era luata. Se ntoarse
prin urmare acasa, lua cei doi afurisii de papuci si, venind
iarasi la cadiu, ridica amndoi papucii deasupra capului si
striga cu o drzenie ce-i facu sa izbucneasca n rs si pe
cadiu si pe martori si pe toi cei care se brodisera de faa:
O, domnia ta cadiule, iacata pricina belelelor mele! i-n
curnd am sa ajung sa cersesc prin curile de pe la moschei.
Ma rog, dar, sa te miluiesti a da o porunca prin care sa se
adevereasca precum ca Abu-Cassem nu mai este stapnul acestor
papuci, ca i da cu legata cui o vrea sa-i ia si ca el, Abu-
Cassem, nu mai este raspunzator de pacostele pe care au sa le
mai pricinuiasca pe viitor!
i, dupa ce spuse acestea, arunca papucii n mijlocul salii
de judecata si o rupse la fuga n picioarele goale, n vreme
ce toi cei de faa, de-atta rs, se prabusira pe spate. Ci
Allah stie mai bine!
BAHLUL, MSCRICIUL LUI AL-RAID
Cica emirul drept-credinciosilor, califul Harun Al-Rasid,
avea un mascarici, care traia la el la sarai si care avea
sarcina de a-1 nveseli pe calif n ceasurile sale de
158
inima rea. i pe mascariciul acela l chema Bahlul-cel-
nelept. Iar califul i zise ntr-o zi:
- Ya Bahlul, stii tu cumva ci nebuni sunt n Bagdad?
i Bahlul raspunse:
- O, doamne al meu, nsiruirea ar fi cam lunga!
Iar Harun zise:
- Ii dau n seama s-o ntocmesti. i astept sa fie n-
tocmai!
Iar Bahlul scoase din gtlej un hohot lung de rs. i
califul l ntreba:
- Ce-i cu tine?
Iar Bahlul spuse:
- O, doamne al meu, eu sunt vrajmas pe orice truda care
osteneste. Drept care, spre a te mulumi, am sa ma apuc pe
data sa ntocmesc o socoteala de nelepii ci se afla n
Bagdad! ntruct asta-i o truda care nu-mi va cere mai multa
vreme dect atta ct sa beau o gura de apa. i, cu socoteala
asta, care o sa fie tare scurta, tu ai sa stii, pe Allah! si
ci smintii se afla n cetatea de scaun a mparaiei tale!
i tot Bahlul acesta, asezndu-se ntr-o zi n jeul cali-
fului, a capatat din partea usarilor, pentru neobrazarea
aceea, o ploaie de lovituri de ba. Iar ipetele nfricosa-
toare pe care le-a scos el n mprejurarea aceea au strnit
tot saraiul si l-au adus acolo pna si pe calif. Iar Harun,
vazndu-si mascariciul cum plngea cu lacrimi fierbini, s-a
apucat sa-l aline. Ci Bahlul i-a spus:
- Of, o, emire al drept-credinciosilor, durerea mea-i fara
de alinare, ntruct nu pe mine ma plng, ci pe stapnul meu
califi Ca daca iacata eu capatai attea lovituri numai pentru
ca am sezut o clipita n jeul lui domnesc, ce potop are sa-l
pasca pe el care sade de-atta amar de ani!
159
i iarasi tot Bahlul a fost atta de nelept, nct sa-i
fie greaa de nsuratoare. Iar Harun, spre a-i juca un renghi
afurisit, l-a pus sa se nsoare cu de-a sila cu o fetiscana
dintre roabele sale, ncredinndu-1 ca fata are sa-l
fericeasca si ca el, Harun nsusi, se pune chezas pentru
aceasta. Iar Bahlul fu nevoit sa se supuna vrnd-nevrnd si
intra n odaia de nunta unde l astepta tnara-i nevasta, care
era de o frumusee fara de cusur. Ci nici nu se ntinsese bine
lnga ea, ca si sari deodata cu spaima si o zbughi din odaie,
de parca l-ar fi alungat niscai vrajmasi nevazui, si o lua la
fuga ca un nebun prin sarai. Iar califul, nstiinat despre
cele ce se petrecusera, porunci sa vina dinainte-i Bahlul si
l ntreba cu glas aspru:
- Pentru ce, o, afurisitule, i-ai facut rusinea asta soiei
tale?
Iar Bahlul raspunse:
- O, doamne al meu, spaima este o boala fara de leac! Or,
eu nu am, de buna seama, nimica de ce s-o nvinuiesc pe soia
pe care darnicia ta mi-a daruit-o, ntruct este frumoasa si
cuminte. Ci, o, doamne al meu, nici nu am intrat eu bine n
patul de nunta, ca am si auzit limpede o sumedenie de glasuri
care ieseau laolalta din launtrul soiei mele. i una mi
cerea o rochie, iar alta mi cerea un iasmac de matase; una
vroia niste papuci, alta o hainua cu horbote, iar cealalta
alte lucruri iarasi. Eu, atunci, n-am mai putut sa-mi
stapnesc spaima si, n ciuda poruncilor tale si a nurilor
fetei, am luat-o la fuga ct ma ineau calciele, de frica sa
nu ajung nca si mai nebun si mai amart dect sunt!
i tot Bahlul nu a vroit ntr-o zi sa primeasca un dar de o
mie de dinari cu care, de doua ori, l-a mbiat califul. i,
ntruct califul, nedumerit pna peste masura de atta
nelacomie, i cerea lamuriri, Bahlul, care sedea jos,
160
cu un picior ntins si cu celalalt strns, se mulumi drept
orice raspuns sa ntinda, destul de neobrazat, dinaintea
califului Al-Rasid, amndoua picioarele deodata. i, vaznd
obraznicia aceea nemaipomenita si lipsa de cuviina faa de
calif, capetenia hadmbilor dete sa-l nsface si sa-l
pedepseasca; ci Al-Rasid l opri cu un semn, si l ntreba pe
Bahlul care-i pricina unei atare uitari a bunei-cuviine. Iar
Bahlul raspunse:
- O, doamne al meu, daca as fi ntins mna ca sa iau darul
tau, mi-as fi pierdut pe veci slobozenia de a-i ntinde
picioarele!
i, ntr-un sfrsit, tot Bahlul, intrnd ntr-o zi n cortul
lui Al-Rasid, care se ntorsese de la un razboi, l gasi pe
calif nsetosat si cernd cu strigate amarnice un pahar cu
apa. Iar Bahlul dete fuga de-i aduse un pahar cu apa proaspata
si, aratndu-i-1, i spuse:
- O, emire al drept-credinciosilor, ma rog ie sa-mi spui,
nainte de a bea, cu ce pre ai fi platit paharul acesta cu
apa, daca, din ntmplare, nu s-ar fi gasit ori ar fi fost
anevoie sa se capete?
i Al-Rasid spuse:
- De buna seama ca as fi dat, ca sa-l am, jumatate din
mparaia mea!
Iar Bahlul zise:
-Acuma bea-1, si Allah sa-l umple cu desfatare n inima ta!
i, dupa ce califul sfrsi de baut, Bahlul i zise:
- i daca, o, emire al drept-credinciosilor, acuma, ca l-ai
baut, paharul acesta nu ar vroi sa mai iasa din trupul tau,
din pricina vreunei zapreli n preacinstita-i basica, la ce
pre ai plati leacul care l-ar facea sa iasa?
i Al-Rasid raspunse:
- Pe Allah! mi-as da atunci toata mparaia n lung si-n
lat!
161
Iar Bahlul, mohorndu-se dintr-odata, spuse:
- O, doamne al meu, unei mparaii care nu trage n cumpana
mai mult dect un pahar cu apa ori dect o snitura de ud, nu
ar trebui sa i se nchine toate grijile pe care i le da si
toate razboaiele scaldate n snge pe care ni le pricinuieste!
i Harun, auzind acestea, ncepu sa plnga.
Iar eherezada, n noaptea aceea, mai spuse:
CHEMAREA LA PACE PESTE TOT PMNTUL
Se povesteste ca un preacinstit seic dintr-un sat avea n
gospodaria lui o tare frumoasa poiata pe care o ngrijea cu
toata luarea-aminte si care era bine mpodobita si cu oratanii
de parte barbateasca si cu oratanii de parte femeiasca, si
care i dedeau si oua frumoase si niste pui minunai buni de
mncat. Or, printre pasarile de parte barbateasca, seicul avea
si un cocos mare si minunat, cu glas limpede, cu pene
stralucite si aurite, si care, peste nsusirile frumuseii de
pe dinafara, mai era daruit si cu agerime, cu nelepciune si
cu pricepere la treburile lumesti, la schimbarile de vreme si
la chiibusurile vieii. i era plin de dreptate si de grija
cu soiile lui, si si ndeplinea datoriile faa de ele pe ct
de vrednic, pe atta de nepartinitor, ca sa nu lase zzania sa
le intre n inimi si ura n priviri. i era dat de pilda
pentru toata gloata din curtea de pasari, ca so, ca putere si
ca bunatate. Iar stapnul sau i pusese numele de Glasul-
Zorilor.
Or, ntr-o zi, pe cnd soiile lui si vedeau de puisori si
si dichiseau penele, Glasul-Zorilor iesi sa cerceteze
pamnturile gospodariei. i, tot minunndu-se de cte vedea,
scormonea si ciugulea ba ici, ba colo, pe masura ce da n
drumul lui de boabe de gru, sau de orz, sau de
162
porumb, sau de sesam, sau de hrisca, sau de mei. i, trt de
gaselile si de cautarile lui mai departe dect ar fi vrut, se
vazu de la o vreme dincolo de marginile satului si ale
gospodariei, si singur cu totul ntr-un loc salbatic pe care
nu-1 mai vazuse vreodata. i degeaba se tot uita el ba la
dreapta, ba la stnga, ca nu zari nicio faa de prieten si
nicio faptura cunoscuta. i ncepu sa se simta tulburat si
scoase cteva ipete scurte, de ngrijorare. i n vreme ce se
pregatea sa faca drum ntors...
Dar cnd fu cea de a sapte sute nouazeci si sasea noapte
Spuse:
... i n vreme ce se pregatea sa faca drum ntors, iacata
ca privirea i cazu pe un vulpan care, de departe, venea
nspre el alergnd n copci mari. i, vaznd asa, ncepu sa
tremure pentru viaa sa, dete dosul nspre dusman, si lua
vnt din toate puterile aripilor ntinse si izbuti sa ajunga
pe creasta unui zid darapanat, unde nu avea dect numai atta
loc ct sa-si puna picioarele, si unde vulpanul nu putea sa-l
ajunga n niciun chip.
i vulpanul se opri cu sufletul la gura sub zid, adulmecnd
si scheunnd. Ci vaznd ca nu are nicio putina de a se caara
pna la pasarea dorurilor sale, ridica nspre ea capul si i
zise:
- Pacea fie asupra-i, o, chip de bunavestire, o, fratele
meu, o, tovarase minunat!
Ci Glasul-Zorilor nu-i ntoarse salamalecul si nu se
ndupleca nici macar sa se uite la el. Iar vulpanul, daca vazu
asa, i spuse:
A sapte sute nouazeci si sasea noapte
163
- O, prietene al meu, o, gingasule, o, frumosule, pentru ce
nu vrei nici macar sa-mi faci hatrul unei binei ori al unei
priviri, cnd eu as dori atta sa-i dau o veste mare?
Ci cocosul, prin tacerea lui, se scutura de toate vorbele
acelea dulci si de toate ispitele, iar vulpanul urma:
- Ah, fratele meu, daca ai sti ce stire sunt trimis sa-i
aduc, te-ai da jos ct mai iute sa ma mbraisezi si sa ma
sarui pe gura!
Ci cocosul se facea mai departe n-aude n-avede si, iara a-i
raspunde nimic, se uita n zare, cu niste ochi rotunzi si
nemiscai. Iar vulpanul urma:
- Afla, dar, o, fratele meu, ca sultanul animalelor, care-i
Maria Sa Leul, si sultanul pasarilor, care-i Maria Sa
Vulturul, s-au ntlnit de curnd n inima unei poieni
nverzite, mpodobite cu flori si cu izvoare, si au adunat
mprejurul lor pe trimisii tuturor jivinelor zamislite de
Allah
- si tigri, si hiene, si leoparzi, si rsi, si pantere, si
sacali, si antilope, si lupi, si iepuri, si dobitoace de pe
lnga casa omului, si soimi, si erei, si ciori, si porumbei,
si turturele, si prepelie, si potrnichi, si oratanii, si
toate pasarile. i cei doi mparai ai nostri, cnd solii
tuturor supusilor s-au aflat dinaintea lor, au dat de stire,
cu ucaz domnesc, ca de-acuma nainte, peste tot ntinsul
pamntului cel locuit, au sa domneasca stapne tihna, fraia
si buna-nvoire; si ca numai preuirea, prietenia, tovarasia
si dragostea au sa fie simamintele ngaduite ntre neamurile
jivinelor din padure, ale dobitoacelor de pe lnga casa omului
si ale pasarilor; ca uitarea trebuie sa se astearna peste
vechile vrajmasii si peste urile dintre neamuri; si ca
fericirea tuturora si a fiecaruia n parte este inta nspre
care trebuie sa tinda toate stradaniile. i au hotart ca
oricine va ncalca starea aceasta de lucruri va fi adus Iara
de zabava dinaintea judeului cel mare si va fi judecat si
osndit fara de mila. i mi-au
164
dat slujba de crainic al proaspatului ucaz, si mi-au dat n
seama sa ma duc sa vestesc peste tot pamntul hotarrea
adunarii, cu porunca de a nsemna numele tuturor care vor
crti, spre a fi osndii pe masura razvratirii lor. i, o,
cocosule, fratele meu, drept aceea ma vezi tu acum Ia temelia
acestui zid pe care te-ai cocoat, ntruct eu, ntr-adevar,
eu, cu chiar ochii mei, eu si nu altul, sunt trimisul, solul,
crainicul si mputernicitul cu puteri depline al stapnilor si
domnilor nostri. i, pentru aceasta, adineauri, te-am
ntmpinat cu urarea de pace si cu vorbele prieteniei, o,
fratele meu!
i-asa! Ci cocosul, fara sa ia aminte la toata poliloghia
aceasta mai mult dect daca n-ar fi neles nimic, se uita mai
departe n zari, cu o nfaisare nepasatoare, si cu niste ochi
rotunjii si pierii, pe care i nchidea din cnd n cnd,
legannd din cap. Iar vulpanul, cu inima arsa de dorul de-a
ronai prada aceea dulce, urma:
- O, fratele meu, pentru ce nu vrei sa ma cinstesti cu un
raspuns, ori sa catadicsesti a-mi spune macar un cuvnt, ori
numai sa-i cobori privirile nspre mine, care-s trimisul
sultanului nostru Leul, stapnul jivinelor, si al sultanului
vostru Vulturul, stapnul pasarilor? Or, ngaduie-mi a-i
aduce aminte ca, daca staruiesti n tacerea ta faa de mine,
am sa fiu nevoit sa spun lucrul acesta sfatului; si tare ma
tem ca ai sa cazi sub pedeapsa legii celei noi, care este
nenduplecata n dorina de a statornici pacea peste ntreg
pamntul, chiar cu primejdia de-a omor jumatate din
vieuitoare. Te rog, asadar, pentru ultima oara, o, fratele
meu cel chipes, sa-mi spui macar pentru ce nu vrei sa-mi
raspunzi!
Atunci cocosul, care pna aci se nepenise ntr-o nepasare
mndra, ntinse gtul si, plecndu-si capul pe-o parte, si
cobor privirea ochiului sau din dreapta nspre vulpan, si
spuse:
165
- O, fratele meu, chiar ca vorbele tale sunt asupra capului
si asupra ochilor mei, si te cinstesc n inima mea ca pe un
trimis, si ca pe un pristav, si ca pe un crainic, si ca pe un
mputernicit, si ca pe un sol al stapnului nostru Vulturul.
Ci, daca nu i-am raspuns, sa nu care cumva sa crezi ca am
facut-o din sfruntare ori din razvratire ori din orice alt
simamnt vinovat, o, nu! pe viaa ta! am facut-o numai si
numai pentru ca eram tare tulburat de ceea ce vedeam si nca
mai vad n departare, colo jos, naintea mea!
i vulpanul ntreba:
- Allah fie cu tine, o, fratele meu! Da ce vedeai si ce
nca mai vezi acolo? Alungat fie Cel-Viclean! Nimica de rau,
nadajduiesc, ori nimica daunator?
Iar cocosul ntinse iarasi nca si mai mult gtul, si spuse:
- Cum, o, fratele meu, tu nu zaresti ceea ce zaresc eu, cu
toate ca Allah a pus deasupra preacinstitului tau bot doi ochi
patrunzatori, macar ca oleaca ciacri - fie zis fara a te
simi jignit!
Iar vulpanul ntreba cu ngrijorare:
- Da spune-mi odata, ce zaresti, rogu-ma ie! Ca eu nu-s'
ce am astazi la ochi, macar ca nu ma stiu nicidecum zbanghiu -
fie zis fara a te supara!
Iar cocosul Glasul-Zorilor spuse:
- Pai iacata, vad cum se ridica un nor de pulbere, si vad
n vazduh un stol de soimi de vnatoare ntr-un cerc rotitor!
Iar vulpanul, la vorbele acelea, ncepu sa tremure si
ntreba, pna peste poate de ngrijorat:
- Asta-i tot ce zaresti, o, chip vestitor de bine? Da pe
jos nu vezi nimica gonind?
166
Iar cocosul si ainti ndelung privirea n zare, rasu-
cindu-si capul si pe dreapta si pe stnga si, pna la urma,
spuse:
- Da! vad ceva cu patru picioare gonind pe jos, cu niste
labe sprintene, lung, subire, cu un cap micu si ascuit, si
cu niste urechi clapauge. i vine iute nspre noi!
Iar vulpanul, tremurnd din toate madularele, ntreba:
- Au nu-i un ogar ceea ce vezi tu, o, fratele meu? Allah sa
ne apere!
Iar cocosul spuse:
- Nu stiu daca este un ogar, ntruct eu nca nu am vazut
asemenea dihanie si numai Allah stie! Da sunt ncredinat,
oricum, ca e un cine, o, chipesule!
Cnd auzi cuvintele acestea, vulpanul striga:
- Sunt silit, o, fratele meu, sa-mi iau ramas-bun de la
tine!
i, rostind acestea, dete dosul si si arunca picioarele n
vnt, ncredinndu-se Maicii-Scaparii. Iar cocosul striga
dupa el:
- Hei, tu! Hei, tu! frate-al meu, ma dau jos, ma dau jos!
De ce nu ma astepi?
Iar vulpanul zise:
- Pai, vezi tu, mie mi-e cam sila de cinele ogar, cu care
nu sunt nici prieten, nici nimic!
Iar cocosul urma:
- Ci, o, chip al binecuvntarii, nu-mi spuneai tu mai
adineaori ca vii ca trimis si ca pristav din partea domni-
torilor nostri, spre a vesti ucazul pacii ntre toate nea-
murile de pe pamnt, asa cum s-a hotart n divanul tuturor
trimisilor ginilor noastre?
Iar vulpanul raspunse de foarte departe:
- Da, asa e! Da, asa e! o, fratele meu, cocosule, numai ca
pramatia asta de ogar - batu-l-ar Allah! - s-a inut sa
167
nu vina la divan, iar neamul lui nu si-a trimis niciun sol,
iar numele lui nu a fost rostit cnd s-au strigat numele
ginilor care au hotart chemarea la pace peste tot pamntul.
i de aceea, o, cocosule plin de gingasie, dainuie nca
neprietenia ntre neamul meu si neamul lui, si vrajmasia ntre
mine si el! Ci Allah sa te ie bine sanatos, pna ce m-oi
ntoarce!
i vulpanul, dupa ce grai toate astea, pieri n departare.
Iar cocosul scapa astfel de colii dusmanului, mulumita
iscusinei si desteptaciunii sale. i se grabi sa se dea jos
de pe culmea zidului si sa se ntoarca la gospodaria seicului,
preamarindu-1 pe Allah, carele l aduse ndarat n tihna
poiatei sale. i le povesti numaidect soiilor si vecinilor
sai pacaleala pe care i-o trasese asupritorului sau din neam
de neam. i toi cocosii din ograda ridicara spre vazduhuri
chemarea rasunatoare a bucuriei lor, spre a sarbatori izbnda
Glasului-Zorilor.
Iar eherezada, n noaptea aceea, mai spuse: BRCINARELE
NNODATE
Se povesteste ca un sultan ca toi sultanii sedea ntr-o zi
n jeul sau, n mijlocul divanului, si-i primea pe supusii
venii cu plngeri, cnd intra un seic, gradinar de meserie,
si care purta pe cap un cos cu poame frumoase si cu felurite
legume, numai trufandale. i gradinarul saruta pamntul dintre
minile sultanului, si chema asupra Mariei Sale binecuvntarea
cerului, si i dete n dar cosul cu trufandale. Iar sultanul,
dupa ce i raspunse la salamalec, l ntreba:
- Da ce ai n cosul acela acoperit cu frunze, o, seicule?
Iar gradinarul spuse:
168
- O, doamne al vremurilor, niste legume proaspete si niste
poame, din cea dinti prga de pe pamnturile mele, si i le
aduc ca trufandale!
Iar sultanul zise:
- Cu draga inima! Sunt primite!
i sultanul dete la o parte frunzele care fereau de deochi
cele ce se aflau n cos, si vazu ca erau acolo si niste
minunai castravei brobonai, si bame tare ispititoare, si
banane, si patlagele vinete, si lami, si felurite alte
fructe, si legume pretimpurii. i striga:
- Masallah!
i lua un castravete brobonat si cronai din el cu mare
pofta. Pe urma spuse hadmbilor sa duca totul la harem. Iar
hadmbii zorira sa ndeplineasca porunca. i femeile, la
rndu-le, mncara cu multa desfatare trufandalele acelea. i
fiecare lua ceea ce vroi, firitisindu-se una pe alta si
spunnd:
- Trufandalele din anul care vine sa ne aduca sanatate si
sa ne gaseasca tot bine si frumoase!
Pe urma mparira roabelor ce mai ramasese n cos. i toate
de-un gnd spusera:
- Pe Allah! trufandalele acestea sunt lucru rar! i trebuie
numaidect sa-i dam un bacsis celui care ni le-a adus!
i i trimisera felahului, prin mijlocirea hadmbilor, o
suta de dinari de aur. Iar sultanul, tot asa, fu mulumit pna
peste masura de castravetele cel brobonat pe care l mncase,
si mai adauga si el doua sute de dinari de aur la darul
soiilor sale. Iar felahul capata astfel, pentru cosul lui
plin de trufandale, trei sute de dinari de aur. Ci cu asta nu
se ispravi treaba, ntruct sultanul, punndu-i felurite
ntrebari despre rosturile pomaritului si ale gradinaritului,
si despre nca alte multe, l gasi a-i fi ntru
169
totul folositor si i placura raspunsurile; caci felahul avea
o vorba dulce, limba spornica, raspunsul pe buze, mintea
rodnica, purtarea frumos slefuita, si graiul cuminte si ales.
Iar sultanul vroi sa si-l faca ndata tovaras de ospee, si-i
spuse:
- O, seicule, stii cumva cum se ine tovarasie sultanilor?
Iar felahul raspunse:
- tiu.
Iar sultanul i zise:
- Asta-i bine, o, seicule! Intoarce-te degraba n satul
tau, sa le duci alor tai cele de care Allah i-a facut parte
astazi, si vino ct mai iute ndarat la mine, spre a-mi fi de-
acuma nainte tovaras de ospeie!
i felahul raspunse ca asculta si ca se supune si, dupa ce
duse alor lui cele trei sute de dinari de aur trimisi de
Allah, se ntoarse la sultan, care tocmai atunci se asezase la
cina. i sultanul l pofti sa sada lnga el, dinaintea
tablalei, si sa mannce si sa bea ct o putea. i l gasi nca
si mai placut dect ntia oara, si l ndragi de-a binelea,
si l ntreba:
- De buna seama ca tu trebuie sa stii niste povesti fru-
moase de povestit si de ascultat, o, seicule?
Iar felahul raspunse:
- Asa-i, pe Allah! Iar la noapte am sa-i povestesc sul-
tanului!
i sultanul, la vestea aceea, se nvoiosi pna peste poate
si se nfiora de mulumire. i, spre a-i da tovarasului sau de
ospa o dovada de grija si de prietenie, porunci sa vina din
harem cea mai tnara si cea mai frumoasa dintre nsoitoarele
sultanei, o copila fecioara si pecetluita...
170
Dar cnd fu cea de a sapte sute nouazeci si saptea noapte
Spuse:
... porunci sa vina din harem cea mai tnara si mai frumoasa
dintre nsoitoarele sultanei, o copila fecioara si
pecetluita, si i-o dete n dar, macar ca si-o pusese deoparte
pentru sine, nca din ziua cnd fusese cumparata, pastrndu-
si-o ca pe o bucaica aleasa. i puse la ndemna celor doi
proaspat nsuraei un iatac frumos, n saraiul de lnga
saraiul sau, si mbracat mare, si daruit cu toate cele de
trebuina. i dupa ce le ura toate desfatarile pe noapte, i
lasa singuri si se ntoarse la haremul sau.
Or, tinerica, dupa ce se dezbraca, astepta culcata sa vina
la ea noul ei stapn. Iar seicul gradinar, care n viaa lui
nici nu gustase, nici nu vazuse trup alb, ramase uluit de ceea
ce vazu acum, si l preamari n inima lui pe acela carele a
zamislit pielea alba. i veni lnga fata si ncepu sa se joace
cu ea toate jocurile ndatinate ntr-o mprejurare ca aceea.
i iacata ca, fara ca el sa-si dea seama nici cum, nici pentru
ce, copilul cel mostenit de la tatne-sau nu vroi sa ridice
capul, ci ramase aipit, cu un ochi fara de viaa, si bleojdit
n jos. i gradinarul degeaba l tot dojeni si l mbarbata,
ca el nu vroi sa auda de nimic, si ramase surd la toate
ndemnurile, mpotrivindu-se cu o neclintire si o ncapanare
fara de niciun neles. i bietul gradinar, pna peste poate
de nedumerit, striga:
Chiar ca asta-i o treaba de-a mirarile!
Iar fata, cu gndul de-a trezi dorurile copilului, ncepu sa
suguiasca cu el, si sa-l dezmierde cu toate dezmierdarile, si
sa-l ndemne ba cu alintari, ba cu zglieli, ci nu izbuti
neam sa-l faca sa se trezeasca. i, ntr-un sfrsit, striga:
O, stapne al meu, deie Allah sa-si desfasoare sporul!
A sapte sute nouazeci si saptea noapte
171
i, vaznd ca nimica nu slujea la nimica, zise:
- O, stapne al meu, ma cam socotesc ca tu habar nu ai din
ce pricina copilul-de-la-tatne-tau nu vrea sa se trezeasca!
El zise:
- Nu, pe Allah! habar nu am!
Ea spuse:
- Pai din pricina ca stapnul lui este nnodat la
bracinari!
El ntreba:
- i ce-i de facut, o, preacinstito, ca sa dezlegam
bracinarile acelea?
Ea spuse:
- Nu-i bate capul cu asta. tiu eu ce-i de facut!
i se ridica pe clipa pe data, lua niste tamie tare si,
aruncnd-o ntr-o cauie, ncepu sa-l afume pe soul ei, asa
cum se tamiaza trupul celor mori, rostind:
- Allah sa-i scoale pe cei mori! Allah sa-i scoale pe cei
adormii!
i dupa asta, lua un ulcior plin cu apa si ncepu sa
stropeasca pruncul-cel-mostenit, asa cum se stropesc trupurile
celor mori nainte de a fi pnzuite cu giulgiul. i dupa ce
l scalda asa, lua o naframa de moselina si l nvalui pe
copilul cel adormit, asa cum se pnzuiesc morii cu giulgiul.
i dupa ce ndeplini toate aceste pregatiri ndatinate pentru
o nmormntare prefacuta, tinerica le chema pe roabele cele
multe pe care sultanul le pusese n slujba ei si a soului ei;
si le arata ce le arata la bietul gradinar, care sta nemiscat,
cu trupul pe jumatate acoperit cu naframa si nvaluit de un
nor de tamie. i, la privelistea aceea, femeile, scond
ipete de veselie si icnete de rs, o luara la fuga prin sarai
povestind ceea ce vazusera tuturor celor care nu vazusera.
172
Or, dimineaa, sultanul, sculat mai devreme ca de obicei,
trimise dupa gradinar, tovarasul sau de ospee, si i facu
urarile de dimineaa, si l ntreba:
- Cum i-ai petrecut noaptea, o, seicule?
i felahul i povesti sultanului toate cte le paise, fara
sa-i ascunda niciun amanunt. Iar sultanul, cnd auzi paania,
se porni pe un rs de cazu pe spate; pe urma striga:
- Pe Allah, fata care a doftoricit n felul acesta bine
chibzuit nnodarea bracinarilor tale este o fata daruita cu
stiina, cu iscusina si cu minte! i o iau ndarat, pentru a
ma sluji eu nsumi de ea!
i porunci sa vina fata la el si o puse sa-i povesteasca
toate cte se ntmplasera. i fata i spuse si ea sultanului
totul asa cum se urmase, si i istorisi cu toate amanuntele
truda cu care se caznise spre-a risipi somnul copilului cel
ndaratnic, lasat mostenire, si leacul de care pna la urma se
slujise, fara de izbnda! Iar sultanul, nvoiosindu-se peste
masura, se ntoarse nspre felah si l ntreba:
Adevaratu-i?
Iar felahul dete din cap n semn ca este adevarat, si lasa
ochii n jos. Iar sultanul, rznd din tot gtlejul, i spuse:
Pe viaa mea si-a ta, o, seicule, mai povesteste-mi o
data cum a fost!
i dupa ce bietul om i mai spuse o data povestea, sultanul
ncepu sa lacrimeze de mulumire, si striga:
Uallah! asta-i un lucru de pomina!
Pe urma, ntruct muezinul tocmai si ncepea din minaret
chemarea la rugaciune, sultanul si gradinarul si ndeplinira
datorinele faa de Atoatefcatorul, apoi sultanul spuse:
- Acuma, o, seicule, sa-mi povestesti istoriile fagaduite!
A apte sute nouazeci si saptea noapte
173
Iar gradinarul spuse:
-Cu tot dragul inimii si ca pe o cinstire datorata
preadarnicului stapn!
i seznd jos, cu picioarele ghemuite sub el, dinaintea
sultanului, povesti:
POVESTEA CU CEI DOI MNCTORI DE HAI
Afla, o, doamne si cununa a capului meu, ca ntr-o cetate ca
toate cetaile era un om, pescar ca ndeletnicire, si mncator
de hasis ca deprindere. Or, dupa ce si aduna rodul unei zile
de munca, o parte din agoniseala si-o cheltuia pe merindea
gurii, iar partea care i mai ramnea o da pe iarba cea
nveselitoare din care se scoate hasisul. i lua trei tainuri
de hasis pe zi: una pe care o nghiea pe nemncate dimineaa,
una la prnz si una la scapatatul soarelui. i astfel si
trecea viaa n voiosie si n aiureala. Da asta nu-1 mpiedica
sa-si vada de munca lui, pescuitul; ci adeseori o facea ntr-
un fel tare ciudat. Asa, ntr-o seara, lund o tuie de hasis
mai mare ca de obicei, aprinse mai nti o lumnare de seu, si
sezu jos, dinaintea ei, si ncepu sa vorbeasca cu sine nsusi,
punndu-si ntrebari si raspunzndu-si singur, si bucurndu-se
de toate huzururile visului si ale desfatarii tihnite. i
ramase multa vreme asa, si nu fu scos din visatoria lui cea
minunata dect de racoarea nopii si de stralucirea lunii n
plinatatea ei. i spuse atunci, vorbindu-si singur: ,Mai,
Cutare! ia te uita! ulia-i tacuta, boarea nopii este curata,
iar stralucirea lunii cheama la preumblare. Asa ca ai face mai
bine sa iesi din casa si sa iei oleaca de aer si sa privesti
faa lunii, la un ceas cnd oamenii nu umbla pe drumuri si nu
pot sa-i tulbure mulumirea si desfatarea singuratica! i,
cugetnd astfel, pescarul iesi din casa si si ndrepta
174
preumblarea nspre armul apei. Or, era tocmai n cea de a
paisprezecea zi a lunii, si noaptea era plina de lumina. Iar
pescarul, vaznd pe caldarm oglindirea talgerului cel
argintiu, lua stralucirea aceea a lunii drept apa, iar nchi-
puirea lui bezmetica i zise: ,Pe Allah, o, pescarule Cutare,
iacata ca ai ajuns pe armul apei si niciun alt pescar n
afara de tine nu se mai afla pe mal. Asa nct bine ai face sa
te ntorci repede sa-i iei undia si sa vii sa te apuci sa
pescuiesti ce i-o darui norocul n noaptea aceasta! Asa
gndi, n sminteala lui, si asa facu. i aducndu-si undia,
veni si sezu pe o piatra de drum, si se apuca sa pescuiasca n
inima stralucirii lunii, aruncnd firul cu nada pe faa alba
oglindita de caldarm.
Or, iacata ca un dulau peste masura de mare, ademenit de
miasma carnurilor ce slujeau de momeala, se repezi la crlig
si l nghii. Iar crligul i se nfipse n beregata si i
pricinui o vatamare atta de amarnica, nct ncepu sa scuture
deznadajduit de aa undiei spre a putea sa se descotoroseasca
de ea. Iar pescarul, care socotea ca a prins vreun peste
strasnic, tragea din toate puterile; iar cinele, care ncepea
sa nu mai poata sa ndure durerea, tragea si el n partea
cealalta, scond niste urlete de te lua spaima; pna ce,
ntr-un sfrsit, pescarul, nevrnd sa lase sa-i scape vnatul,
fu smucit din loc si rasturnat pe jos. i-atunci, gndind ca
are sa se nece n rul pe care i-1 nazarea hasisul, se porni
sa scoata niste ipete nfricosate strignd dupa ajutor. i,
la zarva aceea, strajerii din mahala dadura navala, iar
pescarul, cnd i vazu, striga:
- Sarii, o, musulmanilor! Ajutai-ma sa scot pestele
acesta naprasnic din adncurile apei n care ma traste.
Yallah, yallah! sarii odata, voinicilor! Ma nec!
Iar strajerii, tare nedumerii, l ntrebara:
Ce-ai pait, o, pescarule? i despre ce apa vorbesti?
A sapte sute nouazeci si opta noapte
175
i despre ce peste e vorba?
Iar el le spuse:
- Batu-v-ar Allah, o, pui de caea! Acuma-i vreme de
glumit, ori de-a ma ajuta sa-mi scap sufletul de la nec si sa
scot pestele din apa?
Iar strajerii, care dintru-nti rsesera de nazbtia lui, se
mniara cnd l auzira ca-i face pui de caea si se repezira
la el si, dupa ce l tumbacira n bataie, l dusera la cadiu.
Or, si cadiul, la fel, cu ngaduina lui Allah, era tare
dedat hasisului...
Dar cnd fu cea de a sapte sute nouazeci si opta noapte
Spuse:
... Or, si cadiul, la fel, cu ngaduina lui Allah, era tare
dedat hasisului. i cnd si dete seama, dintr-o singura
privire aruncata asupra pescarului, ca insul pe care strajerii
l nvinuiau ca a tulburat tihna mahalalei se afla sub puterea
prafului cel nveselitor pe care si el l gusta la fel de
tare, nu pregeta sa-i certe aspru pe strajeri si sa le
porunceasca sa plece. i dete n seama robilor sai sa aiba
mare grija de pescar si sa-i ornduiasca un pat bun n care
sa-si treaca noaptea n deplina liniste.
ntr-adevar, dupa ce si petrecu noaptea toata tihnit si
netulburat, apoi toata ziua urmatoare hranindu-se bine,
pescarul fu chemat seara la cadiu, care l primi cu toata
prietenia si se purta faa de el ca faa de un frate. i, dupa
ce cinara laolalta, sezu jos lnga el, naintea lumnarilor
aprinse si, punndu-i dinainte niste hasis, ncepura sa se
176
nfrupte din el amndoi. i mistuira singuri atta hasis ct
ar fi fost de-ajuns sa rastoarne cu tuspatru-i picioarele n
sus pna si-un elefant trecut de o suta de ani.
Iar cnd hasisul li se ncuiba bine n minte, ncepu sa le
strneasca pornirile cele pacatoase ale firii lor.
Or, la ceasul acela sultanul si vizirul sau tocmai se
preumblau prin cetate, amndoi stravestii n neguatori. i
auzira toata zarva ce se revarsa din casa cadiului; si, cum
usile nu erau ncuiate, intrara si gasira pe cadiu si pe
pescar n nebunia veseliei. Iar cadiul si tovarasul sau, cnd
i vazura pe oaspeii adusi de soarta ca intra peste ei, se
oprira din danuiala si le urara bun venit si i poftira cu
prietenie sa sada jos, fara a parea stingherii n vreun fel
de venirea lor. Iar sultanul, cnd l vazu pe cadiul cetaii
danuind asa, gol teaca, dinaintea unui om tot atta de gol,
si zgi ochii si, plecndu-se la urechea vizirului, spuse:
- Pe Allah! cadiul nostru nu este tot asa de bine nzestrat
ca tovarasul sau cel negru.
Iar pescarul se ntoarse nspre el si zise:
- Ce ai, ma ala, de vorbesti asa la urechea aluia? Stai
jos amndoi, cum va poruncesc eu, stapnul vostru, sultanul
cetaii! Ca de nu, l pun pe vizirul meu, danuitorul, sa va
reteze capanile. ntruct ma socotesc ca vei fi stiind ca
eu s chiar sultanul, ca acesta-i vizirul meu, si ca eu in
lumea ntreaga, ca pe un peste, n pumnul minii mele drepte!
Iar sultanul si vizirul, la vorbele acelea, pricepura ca se
aflau faa cu doi mncatori de hasis, din cel mai amarnic soi.
Iar vizirul, spre a-1 nveseli pe sultan, i spuse pescarului:
- i de cnd, o, stapne al meu, ai ajuns sultan al
cetaii? i-ai putea sa-mi spui ce s-a facut cu stapnul
nostru cel vechi, de dinaintea ta?
- Pai l-am dat jos si i-am spus: ,Cara-te! si s-a dus. i
m-am asezat n locul lui!
El ntreba:
177
- Da sultanul nu s-a mpotrivit?
El raspunse:
- Deloc! Ba s-a si foarte bucurat sa-si descarce asupra-mi
povara cea grea a domniei. Iar eu, ca sa-i rasplatesc
politeurile, l-am oprit pe lnga mine, sa ma slujeasca. i ma
gndesc sa-i istorisesc niscaiva povesti, de i-o parea rau ca
s-a lepadat de domnie!
i, dupa ce vorbi asa, pescarul adauga:
- Ma trece-o nevoie!
Iar cadiul, la rndu-i, spuse:
- i pe mine!
i se apropie de vizir, si vroi sa faca si el la fel ca pes-
carul. i, daca vazura asa, sultanul si vizirul, potopii de
rs, sarira n picioare si si luara talpasia, strignd:
- Batu-i-ar Allah pe mncatorii de hasis!
i-avura mult de cazna pna ce sa scape de cei doi
tovarasi smintii.
Or, a doua zi, vroind sa-si mplineasca rsetele din
preseara aceea, sultanul porunci strajilor sa-i dea de stire
cadiului sa se nfaiseze la sarai, dimpreuna cu oaspetele din
casa lui. i cadiul, nsoit de pescar, nu zabovi sa vina
ntre minile sultanului, care i zise:
- Te-am chemat, o, aparatorule al legii, pentru ca sa poi,
laolalta cu soul tau, sa-mi arai care este calea cea mai
lesnicioasa de a te usura!...
Cnd cadiul auzi vorbele acestea ale sultanului, si cum pe
de alta parte cunostea ca sultanul avea obiceiul sa se
preumble stravestit, noaptea, pricepu ca la trasnaia si la
sminteala lui din ajun fusese martor nsusi sultanul, si se
simi pna peste poate de nfricosat gndind ca se dovedise
fara de cuviina faa de sultan si de vizir. i cazu n
genunchi, strignd:
- Aman! Aman! o, doamne al meu, hasisul m-a mpins la
miselii si la necuviina!
178
Da pescarul, care din pricina preamultului hasis pe care l
nghiea n fiece zi se afla si acuma tot n stare de beie,
i spuse sultanului:
- i-apoi ce? Daca tu acuma esti n saraiul tau, aseara si
noi eram n saraiul nostru.
i sultanul, pna peste poate de nveselit de purtarile
pescarului, i spuse:
- O, tu, cel mai desfatator trasnit din mparaia mea, de
vreme ce si tu esti sultan, si de vreme ce si eu sunt la fel,
te juruiesc sa-mi ii tovarasie de-acuma nainte n saraiul
meu. i ntruct stii sa istorisesti povesti, nadajduiesc ca
ai sa vrei sa ne ndulcesti auzul cu vreuna dintre ele!
Iar pescarul raspunse:
- Cu tot dragul inimii si ca pe o cinstire datorata! Ci,
hotart, nu pna n-ai sa dai iertare vizirului meu, care-i
ngenuncheat la picioarele tale!
i sultanul nu pregeta a-i da cadiului porunca sa se ridice,
si l ierta de boacana lui din ajun, si i spuse sa se
ntoarca la casa si la slujbele lui. i l opri la sine numai
pe pescar, care, fara a mai zabovi, i povesti precum urmeaza
povestea cadiului Tata al Vnturilor!
POVESTEA CU CADIUL TAT AL VNTUITURILOR
Se povesteste ca a trait odata n cetatea Trablus din Siria,
pe vremea lui Harun Al-Rasid, un cadiu care ndeplinea
puterile slujbei sale cu o asprime si cu o nenduplecare pna
peste poate. i-asa, ajunsese de pomina pentru toata lumea.
Or, cadiul acela al prapadului avea, spre a-1 sluji, o
arapoaica batrna, cu pielea aspra si groasa ca pielea unui
bivol de pe Nil. i asta-i tot ce avea el ca femeie n haremul
lui. Izgoni-l-ar Allah de la mila sa! ntruct cadiul acela
era de o carpanosenie ce nu se putea asemui dect cu
nenduplecarea lui la osndele pe care le da. Batu-l-ar
179
Allah! i, macar ca era bogat, nu traia dect cu pine uscata
si cu ceapa. i, dupa toate, mai era si plin de fudulie, si-i
era rusine sa se arate zgrcit, si totdeauna vroia sa dea
dovada de belsug si de darnicie, da traia cu legumeala unui
camilar ajuns la capatul merindelor. i spre a amagi cu o
stralucire care nici gnd sa se afle n casa lui, si facuse
naravul de-a coperi sofaua cu o faa de masa chindisita cu
horbote de aur. i astfel, daca din ntmplare intra careva n
casa lui, cu vreun necaz, la ceasul mesei, cadiul nu pregeta
s-o cheme pe arapoaica si sa-i spuna cu glas tare:
- Pune fata de masa cea cu ciucuri de aur!
>
i gndea ca asa oamenii au sa creada ca masa lui era
mbelsugata si ca bucatele erau tot atta de bune si de multe
pe ct de frumoasa era faa de masa cea cu ciucuri de aur. Ci
nimenea n-a fost vreodata poftit la vreuna dintre acele mese
asternute pe acea faa stralucita; si nimenea nu se amagea, ba
dimpotriva, n privina adevarului despre calicenia cea
ticaloasa a cadiului. Pna ntr-atta ca se si spunea
ndeobste, atunci cnd la vreun ospa se mnca prost: ,Am fost
poftii la faa de masa a cadiului! i-asa ca omul acela, pe
care Allah l daruise cu bogaii si cu falnicii, traia o viaa
cu care nu s-ar fi mulumit nici cinii de pe ulia. Fir-ar el
afurisit sa fie!
Or, ntr-o zi, niste insi, care vroiau sa si-l faca
binevoitor la o pricina, i spusera:
- O, stapne al nostru, cadiule, pentru ce nu i iei tu o
soie? ntruct arapoaica cea batrna pe care o ai n casa nu
este vrednica de falosiile tale!
i el raspunse:
- Este careva printre voi care vrea sa-mi gaseasca o
femeie?
Iar unul dintre cei de faa raspunse:
- O, stapne al nostru, eu am o fata tare frumoasa, iar tu
l-ai precinsti pe robul tau daca ai vroi s-o iei de soie.
180
i cadiul primi trgul; si nunta se sarbatori repede; si
fata fu dusa chiar n seara aceea n casa soului ei. i
tinerica era tare nedumerita ca nu vedea sa se pregateasca de
niciun fel de masa, si ca nici macar nu se pomenea de masa; ci
ntruct era fata la locul ei, si cu mult bun-sim, nu puse
nicio ntrebare si, vrnd sa se supuna deprinderilor soului
ei, ncerca sa-si treaca vremea. La rndu-le, martorii de la
casatorie si oaspeii prepuneau ca nunta cadiului avea sa
prilej uiasca vreun ospa, sau macar o masa; ci nadejdile si
asteptarea lor se dovedira zadarnice, iar ceasurile trecura
fara ca scranul de cadiu sa le faca vreo poftire. i toi
plecara blestemndu-1 pe mae-pestrie.
Ci n ceea ce o priveste pe tnara mireasa, apoi aceasta,
dupa ce ndura amarnic un post atta de aprig si atta de
ndelung, l auzi ntr-un sfrsit pe soul ei ca o cheama pe
arapoaica cea cu piele de bivol si i porunceste sa prega-
teasca sofraua si sa astearna pe ea faa cu ciucuri de aur si
podoabele cele mai frumoase. i amarta de mireasa nadajduia
atunci ca are sa poata ntr-un sfrsit sa se despagubeasca de
postul cel greu la care fusese osndita, ea care totdeauna
traise, n casa tatalui ei, n mijlocul belsugului si al
bunastarii. Ci vai de ea si de ea! Ce sa mai faca, atunci cnd
arapoaica aduse, drept orice alta tabla cu mncaruri, o
farfurie pe care erau trei bucai de pine neagra si trei
cepe? i ntruct mireasa nu cuteza sa faca nicio miscare si
nu pricepea nimic, cadiul lua cu multa luare-aminte o bucata
de pine si o ceapa, i dete o parte la fel si arapoaicei,
si o pofti pe tinerica-i nevasta sa cinsteasca ospaul,
spunndu-i:
Nu te sfii sa gusti din darurile lui Allah!
i ncepu sa mannce cu o duiosie care vadea ct de mult
preuia el minunaia mesei aceleia. Iar arapoaica si ea, la
fel, mntui repede ceapa, de vreme ce asta era toata masa
A sapte sute nouazeci si noua noapte
181
din ziua aceea. i biata nevasta amagita dete sa-ncerce a face
si ea ca ei. i pna la urma se ridica de la masa nemncata,
blestemnd n suflet ntunecimea soartei sale. i trei zile
trecura asa, n cumpatare, cu tot aceeasi chemare de la ceasul
mesei, cu tot aceleasi podoabe frumoase pe sofra, cu tot
acelasi chindeu cu ciucuri de aur, cu pinea cea neagra si cu
cepele jalnice. Ci n cea de a patra zi, cadiul auzi niste
ipete nfricosatoare...
Dar cnd fu cea de a sapte sute nouazeci si noua noapte
Spuse:
... Ci n cea de a patra zi, cadiul auzi niste ipete nfri-
cosatoare iesind din harem. Iar arapoaica veni sa-i dea de
stire, ridicnd minile nspre cer, ca stapna ei n casa se
razvratise mpotriva lumii ntregi si ca a trimis dupa taica-
sau. Iar cadiul, mnios, se duse la soie cu ochii aprinsi, i
racni tot felul de lucruri urte si, nvinuind-o ca s-ar fi
dedat la tot soiul de dezmauri, i taie parul cu de-a sila si
se lepada de ea, spunndu-i:
Esti desparita de mine, cu cele trei lepadari!
i o izgoni cu mnie, si ncuie poarta dupa ea. Batu-l-ar
Allah! Ca i se si cade sa fie blestemat!
Or, nu la multe zile de la desparenia de nevasta, se mai
gasi un musteriu care sa-l mbie pe carpanosul acela, plod de
carpanosi, a-i lua fata de soie, mulumita slujbei care l
facea de mare folos pentru multa lume. i se nsura cu fata,
care fu ospatata n acelasi fel si care, neputnd sa ndure
mai mult de trei zile ajunarea cu ceapa, se razvrati,
182
si fu si ea, tot asa, alungata. Da asta nu sluji de nvaatura
si altora; ntruct cadiul mai gasi nca multe fete de mari-
tat, si se nsura cu ele rnd pe rnd, ca sa le alunge apoi
dupa o zi sau doua, din pricina razvratirii lor mpotriva
pinii celei negre si a cepelor.
Da cnd despareniile de soii se nmulira ntr-un chip
atta de peste masura, zvonul despre zgrcenia cadiului
razbatu si la urechile la care pna atunci nu razbatusera, iar
purtarea lui faa de soiile sale ajunse sa fie de poveste la
toate taifasurile din haremuri. i cadiul si pierdu toate
lefteriile cu putina faa de toate mijlocitoarele, si nu mai
putu cu niciun chip sa se mai nsoare.
Or, ntr-o seara, chinuit de mostenirea de la tatne-sau,
ntruct nicio femeie nu-1 mai vroia, cadiul se preumbla pe-
afara din cetate, cnd vazu ca venea nspre el o femeie calare
pe o catrca de culoarea sturzului. i ramase tulburat de
nfaisarea ei cilibie si de hainele-i bogate, nct,
ridicndu-si sfrcurile mustailor, se ndrepta nspre ea cu o
leganare dulce, i facu o temenea adnca si, dupa salamale-
curi, i spuse:
- O, preaaleasa domnia, de unde vii?
Ea raspunse:
- De pe drumul care se afla ndaratul tau!
Iar cadiul zmbi a rde si spuse:
- Da, de buna seama! da, de buna seama! stiu! Da din care
cetate?
Ea raspunse:
- Din Mossul!
El ntreba:
- Esti fata ori esti maritata?
Ea spuse:
- Sunt nca fata!
EI ntreba:
183
- Nu vrei, daca-i asa, sa-mi slujesti de-acuma nainte de
soie, iar eu n schimb sa-i fiu barbat?
Ea raspunse:
- Spune-mi unde locuiesti, iar eu am sa ma ngrijesc sa
capei raspunsul chiar mine.
i cadiul o lamuri cine-i el si unde sta. Da ea stia! i l
lasa, lunecndu-si nspre el zmbetul cel mai faga- duitor,
din coada ochiului.
Or, a doua zi dimineaa, fetiscana i trimise stire cadiu-
lui, spre a-1 vesti ca primeste sa se marite cu el, daca-i da
de zestre cincizeci de dinari. Iar mae-fripte, zbuciumndu-se
amarnic mpotriva carpanoseniei din el, scoase si numara, data
fiind patima pe care o simea pentru fata, cei cincizeci de
dinari, si o nsarcina pe arapoaica sa se duca s-o cheme. i
fetiscana, nelepadndu-se de fagaduiala data, veni, ntr-
adevar, n casa cadiului; iar casatoria fu repede ncheiata
dinaintea martorilor, care apoi numaidect plecara, fara a fi
fost omenii n niciun fel.
i cadiul, credincios deprinderilor lui, i spuse arapoai-
cei, cu un glas plin de fala:
- Asterne faa de masa cea cu ciucuri de aur!
i, ca de obicei, pe masa falnic mpodobita se adusera,
drept orice bucate, cele trei coji de pine si cele trei cepe.
Iar tnara mireasa lua cu o nfaisare foarte mulumita cea de
a treia porie si cnd sfrsi spuse:
- Alhamdu lillah\ Marire lui Allah! Ce masa minunata am
mncat!
i nsoi strigarea aceea cu un zmbet de nemasurata
mulumire. Iar cadiul, daca vazu si daca o auzi asa, striga:
- Slavit sa fie Cel Preanalt, carele ntr-un sfrsit mi-a
harazit, n darnicia sa, o soie ce ngemaneaza n ea toate
desavrsirile si stie sa se mulumeasca cu ce i se daruieste,
mulumindu-i Atoateziditorului si pentru mult si pentru puin!
184
Da orbul de scran, rtanul prapadi-l-ar Allah! habar
nu avea ca ursitoarea l si osndise n mintea cea agera a
tinerei lui mirese.
Or, a doua zi dimineaa, cadiul pleca la divan, iar ne-
vestica n lipsa lui ncepu sa cerceteze una dupa alta toate
ungherele casei. i-asa ajunse la o ncapere cu usa bine
zavorita, lacatuita cu trei lacaoaie ct toate zilele si
ntarita cu trei rnduri de drugi de fier vrtosi, care
strnira o apriga dorina de-a vedea ce se afla nlauntru. i
dupa ce se nvrti o buna bucata de vreme de jur mprejur, si
dupa ce cerceta bine ceea ce avea de cercetat, pna la urma
baga de seama o crapatura pe lnga ciubucaria zidului, cam ct
un deget de mare. i se uita prin crapatura aceea, si fu pna
peste poate de uluita si de bucuroasa cnd vazu ca acolo
nlauntru era nghesuita averea cadiului, numai aur si argint,
n niste caldari de arama puse pe jos. i numaidect i trecu
prin minte sa se prilejuiasca fara de zabava de norocul acela
nenadajduit; si dete fuga sa caute o ramura lunga de palmier,
pe care o mnji bine la vrf cu niste aluat lipicios, si o
vr prin gaura din perete. i tot nvrtind binisor ramura,
civa bani de aur se lipira de vrful ramurii pe care
tinerica i trase numaidect afara. i se duse n iatacul ei,
o chema pe arapoaica si i spuse, ntinzndu-i banii de aur:
- Du-te degraba la suk si adu niste pita calda nca din
cuptor, presarata cu susan, niste orez cu sofran, niste carne
frageda de miel, si tot ce vei putea sa gasesti mai bun ca
poame si ca dulciuri!
i arapoaica, uluita, raspunse ca asculta si ca se supune,
si zori sa ndeplineasca poruncile stapne-sii, care, cnd
tuciuria se ntoarse din suk, o puse sa ntinda tavile si m-
pari cu ea lucrurile cele gustoase pe care le adusese. Iar
negricioasa, care ntia oara n viaa ei mnca o masa atta
de buna, striga:
185
- inea-te-ar Allah, o, stapna a mea, si facea-te-ar sa
schimbi n grasimea cea mai aleasa minunaiile cu care ma
hranesti tu acuma! Pe viaa ta! mi-ai dat sa mannc, numai la
masa aceasta, datorata darniciei palmei tale, niste bunatauri
pe care eu nu le-am gustat vreodata de cnd ma aflu n slujba
la cadiu!
Iar tinerica i spuse:
- Ei, daca doresti n fiecare zi niste bucate la fel, ba si
mai bune dect cele de astazi, nu ai dect a te supune la tot
ce i-oi spune eu si sa-i ii limba ncuiata n gura faa de
cadiu.
i balaoachesa chema asupra stapne-sii toate binecu-
vntarile, si i mulumi, si i saruta mna, fgaduindu-i
supunere si credina. ntruct nu avea de sovait nici baremi o
clipa sa aleaga ntre belsug si bunastare pe de-o parte,
lipsuri si legumeala amara pe de alta.
i cnd, catre prnz, cadiul se ntoarse acasa, striga la
arapoaica:
- O, roabo, asterne faa de masa cea cu ciucuri de aur!
i dupa ce cadiul se aseza la masa, nevasta-sa se ridica
si i aduse ea nsasi ceea ce mai ramasese de la ospaul cel
minunat. Iar el mnca cu mare pofta si se bucura de o mncare
atta de buna si ntreba:
- De unde-s bucatele acestea?
Iar ea raspunse:
- O, stapne al meu, eu am n cetate multe rude, si una
dintre ele mi-a trimis astazi bunataile acestea, pe care nu
am pus pre dect cu gndul de a le mpari cu stapnul meu!
Iar cadiul se firistisi n sine-si ca s-a nsurat cu o fe-
meie ce are niste neamuri atta de avute.
Or, a doua zi, creanga de palmier lucra ca si ntia oara si
scoase din comoara cadiului civa bani de aur, cu care soia
lui trimise sa se cumpere niste bucate minunate,
186
printre care si un miel ndopat cu fistic, si pofti si vreo
cteva vecine sa mparta cu ea masa aceea stralucita. i si
petrecura vremea ntre ele n chipul cel mai placut, pna la
ceasul de ntoarcere a cadiului. i femeile se desparira
atunci, cu fagaduiala ca ziua aceea de binecuvntare se va mai
nnoi, cu toata dragostea. Iar cadiul, de cum intra n casa,
i striga arapoaicei:
- Asterne faa de masa cea cu ciucuri de aur!
i cnd masa fu ntinsa, scrogarul - batu-l-ar Allah -
ramase tare uluit vaznd pe tablale carnuri si bucate nca si
mai bune si mai alese dect cele din ajun. i plin de n-
grijorare ntreba:
- Pe capul meu! de unde-s bunataile astea scumpe?
Iar tnara nevasta, care i slujea chiar ea, raspunse:
- O, stapne, linisteste-i sufletul si nsenineaza-i
ochii, si, fara a te framnta mai mult n privina bunurilor
pe care Allah ni le trimite, nu te gndi dect sa le mannci
ct mai bine si sa-i bucuri launtrurile. ntruct tablalele
acestea cu bucate mi-au fost trimise de o matusa de-a mea, si
m-as socoti norocita daca stapnul meu va fi mulumit.
Iar cadiul, peste masura de bucuros ca are o soie atta de
bine nrubedenita, si atta de dragastoasa, si atta de
grijulie, nu se mai gndi dect sa se foloseasca pe ct putea
de atta noroc neplatit. nct, dupa un an de asemenea trai,
cadiul prinse atta grasime, iar burdihanul lui se buici ntr-
un chip atta de vadit, ca locuitorii din cetate, cnd vroiau
sa dea o asemuire pentru un lucru mare, spuneau: ,E mare ca
pntecele cadiului! Ci mae-fripte - alungat fie Prdalnicul!
- habar nu avea de ce l astepta si ca femeia lui facuse
juramnt sa le razbune pe toate bietele femei cu care el se
nsurase si-apoi aproape ca le facuse sa moara de foame, si le
izgonise dupa ce le taiase parul si se lepadase de ele rostind
pe totdeauna desparania de trei
187
ori. i iacata ce se apuca sa faca muierusca, spre a-si ajunge
inta si spre a-i trage tivul.
Printre vecinele pe care le ospata ea zi de zi, se afla si o
biata femeie nsarcinata, care avea cinci copii, si al carei
so era un hamal ce de-abia cstiga atta ct sa faca faa la
nevoile cele mai amarnice ale casei. Iar soia cadiului
>
i spuse ntr-o zi:
- O, vecina mea, Allah i-a daruit o casa plina de plozi,
iar barbatul tau nu are cu ce sa va hraneasca. i iacata ca
iar esti nsarcinata, din vrerea Celui Preanalt! Au n-ai
vrea, dupa ce ai sa-l aduci pe lume pe noul-nascut, sa mi-1
dai sa-l ngrijesc si sa-l cresc eu ca pe copilul meu, de
vreme ce Allah nu m-a binecuvntat si pe mine cu darul
rodirii? i i fagaduiesc, n schimb, ca n-ai sa duci lipsa
niciodata de nimic, si ca belsugul are sa-i binecuvnteze
casa! Ci nu-i cer dect sa nu spui la nimeni nimica, si sa-mi
dai copilul pe ascuns, asa ca nimeni din mahala sa nu stie
nimica!
Iar nevasta hamalului primi trgul si fagadui sa pastreze
taina. Iar n ziua cnd nascu, n mare taina, i dete soiei
cadiului copilul nou-nascut, care era un baiat gras ct doi
copii de seama lui.
Or, n ziua aceea, nevestica gati chiar ea, pentru ceasul
mesei, o cratia plina cu un amestec de bob de mazare, de
fasole alba, de varza, de linte, de ceapa, de caei de
usturoi, de felurite fainuri si de tot soiul de semine
piperate si de mirodenii pisate. i cnd cadiul se ntoarse
acasa, tare nfometat din pricina burdihanului sau cel mare
care era gol-golu, nevasta i dete sa mannce amestecatura
aceea bine nmiresmata, pe care el o gasi foarte buna si din
care se nfrupta hapleste. i mai ceru de cteva ori, si
nfuleca pna la urma tot ce se afla n cratia, spunnd:
188
- N-am mai mncat niciodata o mncare atta de usor
lunecatoare pe gt! Vreau, o, nevasta, sa-mi gatesti n
fiecare zi o cratia si mai mare dect asta! ntruct nadaj-
duiesc ca rubedeniile tale nu au sa-si curme darnicia!
Iar nevestica raspunse:
- Fie-i toate astea placute si usoare de mistuit!
Iar cadiul i mulumi pentru urare si se firitisi nca o
data ca are o soie atta de desavrsita si atta de grijulie
faa de poftele lui.
Ci nici nu se scursese bine un ceas de vreme de la masa, ca
pntecele cadiului si ncepu sa se umfle si sa sporeasca
vaznd cu ochii; si o mare harmalaie, ca un vuiet de furtuna,
razbatu din launtrurile lui; si niste bubuituri nfundate, ca
un tunet nfricosator, i zguduira temeliile, nsoindu-se
numaidect cu niste junghieturi cumplite, cu niste sagetaturi
si cu niste dureri prin vintre. i se sofrani de tot la faa,
si ncepu sa geama si sa se rostogoleasca pe jos ca un ulcior,
inndu-se cu amndoua minile de burta si ipnd:
- Ya Allah! e o furtuna n pntecele mele! Of, cine sa ma
scape?
i n curnd nu mai putu sa se opreasca a nu ncepe sa urle,
chinuit de zvcniturile tot mai amarnice din burta care
ajunsese mai umflata ca un bunduf plin. Iar la ipetele lui,
nevasta-sa veni fuga la el si, cautnd sa-l usureze, i dete
sa nghita un pumn de praf de anison si de fenicel, care aveau
sa-si mplineasca pe data rostul. i, totodata, spre a-1 alina
si a-1 mbarbata, ncepu sa-l mngie peste tot, asa cum se
mngie un elefant bolnav, si sa-l frece usurel pe partea
ndurerata, trecndu-si mna peste ea. i deodata se opri,
scond un ipat ascuit, urmat de un sir de strigate de
minunare si de uluiala, si zicnd:
- Yuh! Yuh! ce minune! minunea minunilor! o, stapne al
meu! o, stapne al meu!
190
Iar cadiul, cu toate durerile cele amarnice care l faceau
sa se zvrcoleasca, ntreba:
- Ce ai? i de ce minune e vorba?
Ea spuse:
- Yuh! Yuh! o, stapne al meu, o, stapne al meu!
El ntreba:
- Ce ai, spune-mi odata!
Iar ea raspunse:
- Numele lui Allah fie asupra-i si mprejurul tau!
i iarasi si petrecu mna peste pntecele cel bntuit de
furtuna, adaugnd:
- Preamarit sa fie cel Preanalt, carele poate si carele
face orice vrea el! Fie-i tainele lui mplinite, o, stapne al
meu!
Iar cadiul, ntre doua urlete, ntreba:
- Ce ai, o, femeie? Spune! Batu-te-ar Allah, ca ma
chinuiesti asa!
Ea zise:
- O, stapne al meu, o, stapne al meu, mplineasca-i-se
vrerea! Esti ncarcinat! Iar nasterea sta sa nceapa!
La vorbele acelea ale soiei, cadiul se ridica, n pofida
junghieturilor si a zvcniturilor, si striga:
- Ai nnebunit, o, muiere? Da de cnd ramn nsarcinai
barbaii?
j y
Ea spuse:
- Pe Allah! nu stiu! Da copilul se misca n pntecele tale!
si-l simt cum da din picioare, si-i pipai capul cu minile
mele!
i adauga:
- Allah arunca seminele zamislirii unde vrea el! Fie El
preamarit! Roaga-te ntru Profetul, o, barbate!
i cadiul, prada j unghiurilor, spuse:
- Asupra-i fie toate binecuvntarile si toate milele!
i, durerile sporindu-i, iar ncepu sa se zvrcoleasca
urlnd de te luau fiorii; si si frngea minile, si nu mai
191
putea sa rasufle, atta de cumplita era framntarea din
pntecele lui. i deodata, iacata usurarea! Lunga si rasu-
natoare, o vntuitura nfricosata se slobozi din launtrurile
lui, de facu sa se cutremure casa toata, si l lasa pe cadiu
lesinat sub naprasnica repezitura a rabufnirii. i un sir
ntreg de alte multe vntuituri, bubuind tot mai stins, se
rostogolira mai departe prin aerul tremurat al casei. Pe urma
cu cea mai de pe urma borboroseala, asemeni unui vuiet de
tunet, n casa se asternu linistea. i ncet-ncet si veni si
cadiul n fire, si vazu, culcat pe o saltelua dinaintea lui,
un pruncule, nfasurat n scutece, si care ipa si se
zbuciuma. i o vazu si pe nevasta-sa, care spunea:
- Marire lui Allah si Profetului sau pentru nasterea
fericita! Alhamdu lillah, o, barbate!
i se porni sa ngne toate numele cele sfinte asupra
culcusului pruncului si asupra capului soului ei. Iar cadiul
nu mai stia daca dormea, daca era treaz, ori daca durerile
prin care trecuse i vntuisera puterile minii. Insa nu avea
cum sa tagaduiasca marturia simurilor lui! i vederea acelui
prunc nou-nascut, si ncetarea durerilor, si amintirea
furtunii care se dezlanuise din pntecele lui l sileau sa
dea crezare nasterii aceleia uluitoare. Iar pornirea de mama
fu mai tare si l facu sa primeasca pruncul si sa spuna:
- Allah arunca samna si zamisleste unde vrea el! i pna
si barbaii, daca asa-s menii, pot sa prinda rod si sa nasca
la soroc!
Pe urma se ntoarse nspre soie si-i spuse:
- O, nevasta, trebuie sa te ngrijesti a-i gasi o doica
acestui copil! ntruct eu nu pot sa-l alaptez!
Iar ea raspunse:
- M-am gndit si la asta! Iar doica este colea, asteapta n
harem! Da esti ncredinat, o, stapne al meu, ca snii tai n-
ar fi crescut si ca n-ai putea sa-l alaptezi pe copil?
ntruct stii bine ca nimica nu este mai bun ca laptele mamei!
192
Iar cadiul, tot mai nauc, si pipai pieptul cu spaima si
raspunse:
Nu, pe Allah! sunt precum erau, fara nimic n ei!
i-asa! Iar prdalnica de muierusca se veselea n
sufletul ei de izbnda tertipului. Pe urma, vroind sa-si duca
viclenia pna la capat, l ndemna pe cadiu sa se culce n pat
si sa stea asa, ca femeile dupa ce nasc, patruzeci de zile si
patruzeci de nopi, fara sa iasa din casa. i se apuca sa-i
dea de baut bauturile ce se dau de obicei lauzelor, si sa-l
ngrijeasca si sa-l rasfee n toate chipurile. i cadiul,
peste masura de vlaguit de junghie- turile cele grele din
vintre, pe care le ndurase, si de toata rocoseala din
maruntaiele sale, nu ntrzie mult pna ce sa adoarma adnc,
spre a nu se mai destepta dect hat trziu, nevatamat la trup,
da tare beteag la minte...
Dar cnd fu cea de a opt suta noapte
Spuse:
... spre a nu se mai destepta dect hat trziu, nevatamat la
trup, da tare beteag la minte. i cea dinti grija a lui fu de
a o ruga pe nevasta-sa sa pastreze cu grija taina acelei
ntmplari, spunndu-i:
O, vai de pacatele noastre daca oamenii ar afla de cadiu
ca a nascut un prunc viu!
Iar mpieliata, departe de a-1 linisti, se apuca sa-i
sporeasca ngrijorarea spunndu-i:
O, stapne al meu, nu numai noi stim despre ntmplarea
aceasta minunata si binecuvntata! ntruct toi vecinii
nostri o si stiu, de la doica noastra, care s-a
A opt suta noapte
193
dus, n ciuda ndemnurilor mele, sa le dezvaluie minunea si sa
trancaneasca n dreapta si-n stnga; si e tare greu sa opresti
o doica sa palavrageasca, tot asa cum e greu acuma sa mai pui
capat zvonului n cetate!
i cadiul, pna peste poate de dobort stiindu-se de
povestea tuturora si prilej de brfeli mai mult ori mai puin
suparatoare, si petrecu cele patruzeci de zile de zacere
nemiscat n pat, nencumetndu-se sa se clinteasca, de frica
vreunor betesuguri si a sngerarilor, si chibzuind, cu
sprncenele ncruntate, la starea lui cea jalnica. i si
zicea: ,Nendoielnic! rautatea vrajmasilor mei, care-s muli,
are sa ma nvinuiasca de lucruri mai mult sau mai > *
puin de rs, de pilda ca m-as fi lasat ticalosit n vreun
chip nemaipomenit, si au sa spuna: Cadiul este un ticalos!
Hotart, cadiul este un ticalos! A, chiar ca degeaba s-a mai
aratat atta de aspru n judecaile lui, daca avea sa ajunga
la giuvanie si la faasug! Pe Allah! cadiul nostru este un
giuvan ciudat! Or, eu, pe Allah, e mult de cnd habar nu mai
am de niste lucruri ca acelea, si nu la vrsta mea as mai
putea sa-i ispitesc pe cei dornici!
Asa cugeta cadiul, nestiind ca numai carpanosenia lui l
adusese la toata vnzoleala aceea. i cu ct chibzuia mai
mult, cu atta i se ntuneca mai tare lumea dinaintea ochilor,
si cu atta mai de rs si mai de jale i se parea starea lui.
nct, de ndata ce nevasta-sa hotar ca putea sa se scoale
fara teama de betesugurile de dupa nastere, grabi sa se dea
jos din pat si sa se spele, da fara sa se ncumete a iesi din
casa spre a se duce la hammam. i, ca sa ocoleasca zeflemelile
si nepaturile, de care nu avea cum sa mai scape daca ar mai
fi stat n cetate, hotar sa se mute din Trablus, si si
deschise inima faa de nevasta-sa care, tot prefacndu-se ca-i
pare rau sa-l vada cum si lasa casa si cum se lipseste de
slujba lui de cadiu, nu pregeta sa se nvoiasca si sa-l
ndemne sa se duca, spunndu-i:
194
- Hotart, o, stapne al meu, ai dreptate sa te mui din
cetatea asta blestemata, plina de limbi afurisite, da numai
pentru o bucata de vreme, pna ce s-o uita ntmplarea. i-
atunci ai sa te ntorci ca sa cresti copilul caruia i esti si
tata si mama totodata, si pe care, daca vrei, avem sa-l numim,
spre a ne aduce aminte de nasterea lui cea de-a mirarile,
Izvorul-Minunaiilor!
i cadiul raspunse:
- Nu este nimica mpotriva!
i, pe noapte, se strecura afara din casa, lasndu-si
nevasta sa aiba grija de Izvorul-Minunaiilor, si de lucrurile
si de hainele din casa. i iesi din cetate, ferind uliele
umblate, si pleca nspre Damasc.
i ajunse la Damasc, dupa o calatorie grea, da mn- gindu-
se cu gndul ca n cetatea aceea nimeni nu stia nici de el,
nici de povestea lui. Ci avu pacostea sa auda istorisindu-se
povestea lui pe la toate locurile de adunare ale oamenilor, de
catre povestasii la ale caror urechi si ajunsese. i, precum
se temuse, povestitorii din cetate, ori de cte ori spuneau
povestea, mai adaugau cte un amanunt si, spre a-i face pe
ascultatori sa rda, l nzestrau pe cadiu cu niste madulare
de pomina, si l mpanau cu toate sculele catrgiilor din
Trablus, si l numeau cu vorba de care el atta se
nspaimntase, facndu-1 fiu, nepot si stranepot al unuia pe
care l numeau cu un nume pe care el nu si-l rostea lui
nsusi. Da, spre norocul sau, nimeni nu-1 stia cum arata la
chip, si-asa ca putu sa treaca nebagat de seama. i seara,
cnd strabatea locurile pe unde se aineau povestasii, nu se
putea stapni sa nu se opreasca spre a-si asculta povestea
care, n gurile lor, ajunsese peste fire; ntruct acuma nu
numai un copil avusese, ci o droaie de copii n sir unul dupa
altul, si, pna la urma, atta de mare era hazul celor de faa
ca pna si el ncepea
A opt suta noapte
195
sa rda cu ceilali de povestea lui, bucuros ca nu-1 cunoaste
nimeni si zicndu-si: ,Pe Allah! sa-mi puna n crca tot ce-or
vrea, numai sa nu ma cunoasca vreunul! i trai asa, tare
schivnicit, ntr-o calicie nca si mai apriga ca nainte. i,
cu toate acestea, si lefteri pna la urma toi banii pe care
i adusese cu el si, ntr-un sfrsit, ajunse de-si vndu, ca
sa traiasca, pna si hainele; ntruct nu-i venea a se hotar
sa ceara bani, prin vreun sol, de la nevasta-sa, spre a nu se
vedea nevoit sa-i dezvaluie locul unde si inea galbiorii.
Caci nu-i da prin gnd nicidecum amartului de el ca galbiorii
aceia fusesera dibuii de mult. i se amagea ca soia lui
traia mai departe pe spinarea rudelor si a vecinilor, precum
l facuse ea sa creada. i starea lui de saracie ajunsese
atta de mare, nct fu nevoit, el, cadiul de odinioara, sa
intre carator de moloz, cu ziua, la un zidar.
i-asa se scursera vreo civa ani. i, prapaditul de el,
ducnd povara tuturor blestemurilor aruncate asupra-i de toi
oropsiii judeelor lui si de toi oropsiii zgrceniei lui,
se scovrgise ca o ma ncuiata ntr-un pod si uitata. i-
atunci se gndi sa se ntoarca laTrablus, nadajduind ca anii
or fi sters amintirea paaniei lui. i pleca din Damasc si,
dupa un drum tare greu pentru trupul lui sleit, ajunse la
porile Trablusului, cetatea sa. i tocmai cnd intra pe
poarta cetaii, vazu niste copii ce se jucau si l auzi pe
unul dintre ei cum i spunea altuia:
- Cum vrei sa cstigi la joc, cnd te-ai nascut n anul cel
rau al cadiului Tata al Vntuiturilor?
i bietul de el fu bucuros daca auzi vorbele acelea,
gndind: ,Pe Allah! paania ta s-a uitat, de vreme ce alt
cadiu, nu tu, slujeste acuma de zicala pentru copii! i se
duse la copilul care vorbise despre anul cadiului Tata al
Vntuiturilor si l ntreba:
196
- Cine-i cadiul acela despre care ai pomenit, si pentru ce
i se zice Tata al Vntuiturilor?
i copilul istorisi toata povestea rautaii nevestei cadiu-
lui, cu de-amanuntul, de la nceput pna la sfrsit. Ci nu ar
fi de niciun folos s-o mai spunem o data.
Cnd scranul cel batojit auzi istorisirea copilului, nu
mai avu ce sa se ndoiasca de pacostea lui si pricepu ca
fusese de rsul si de batjocura rautaii neveste-sii. i
lasndu-i pe copii sa-si vada de jocul lor, se repezi nspre
casa, vrnd n mnia lui s-o pedepseasca pe afurisita care si
rsese de el atta de crunt. Ci, cnd ajunse, gasi casa cu
toate usile vraiste, cu tavanul spart, cu zidurile pe jumatate
naruite, si pustiita din crestet pna-n temelii, si dete fuga
la comoara, dar nu mai era nici comoara, nici urma de comoara,
nici mireasma de comoara, nimic- nimica. Iar vecinii, cnd l
vazura venind, dadura fuga si-i povestira n hazul tuturora ca
e multa vreme de cnd soia lui plecase, socotindu-1 mort, si
ca luase cu ea, nu stiau n ce ara departata, tot ce se gasea
n casa. i aflndu-si astfel nenorocirea ntreaga, si
vazndu-se inta rsului lumii, carpanosul cel batrn parasi
degraba cetatea, fara a mai ntoarce ndarat capul. i nu se
mai auzi nimica de el niciodata.
i asta-i, o, doamne al vremilor, spuse mai departe
mncatorul de hasis, povestea cu cadiul Tata al Vntuiturilor,
cum a ajuns ea pna la urechile mele. Ci Allah stie mai bine!
Iar sultanul, dupa ce asculta istorisirea, se zgna de
mulumire si de desfatare, si i darui pescarului un caftan
falnic, si i spuse:
- Allah fie cu tine, o, gura de zahar! mai istoriseste-mi o
poveste din povestile pe care le stii.
A opt suta noapte
197
i mncatorul de hasis raspunse:
Ascult si ma supun!
i povesti:
MGARUL CADIU
Am auzit, o, norocitule sultan, ca a fost odata, ntr-o
cetate din ara Egiptului, un om care avea slujba de zapciu si
care, drept aceea, era deseori nevoit sa lipseasca de acasa.
i cum nu prea era daruit cu barbaie ntru ceea ce se cheama
barbat daruit, soia lui nu pregeta sa se foloseasca de
plecarile sale spre a se ntlni cu draguul ei, un
flacaiandru ca luna si gata pururea sa-i mplineasca dorurile.
nct femeia l ndragise pna peste poate si, n schimbul
bucuriilor pe care i le daruia acesta, nu se mulumea a-i da
sa se nfrupte cu tot ce era mai bun n gradina sa, si,
ntruct flacaul nu era bogat si nca nu stia sa cstige bani
cu alisverisurile, i platea toate de cte avea nevoie,
necerndu-i vreodata sa-i dea banii ndarat altminteri dect
n alinturi, n giugiuleli si n altele asemenea. i-asa,
amndoi traiau cel mai dulce trai, ghif- tuindu-se si
dragostindu-se ct i ineau puterile. Slava lui Allah, acela
carele daruieste unora putina, iar pe alii i blestema cu
neputerea! De nepatruns sunt gndurile lui!
Or, ntr-o zi, mumbasirul, soul muierustii, nainte de-a
pleca la slujbele lui, si pregati catrul, umplu una dintre
desage cu hroagele si cu hainele trebuitoare, si i spuse
neveste-sii sa-i umple celalalt sac al desagilor cu merindea
de drum. Iar tinerica, bucuroasa ca scapa de el, i dete
degraba tot ce dorea, da nu putu sa-i gaseasca pine; ntruct
pinea de saptamna aceea se sfrsise, iar arapoaica tocmai se
pregatea sa framnte alta pentru saptamna urmatoare. Atunci
zapciul, nemaiputnd sa astepte
198
pna sa se coaca pinea acasa, se duse sa cumpere din suk. i
si lasa magarul, pna una alta, cu samaru-n spinare, n
grajd, legat la iesle...
Dar cnd fu cea de a opt sute una noapte
Spuse:
... i si lasa magarul, pna una alta, cu samaru-n spinare,
n grajd, legat la iesle. Iar nevasta-sa ramase n curte, ca
sa astepte acolo, pna ce s-o ntoarce barbatu-sau; si deodata
l vazu venind pe draguul ei, care credea ca taxidarul
plecase de mult. i i spuse femeii:
Am mare nevoie de niste bani. Trebuie sa-mi dai
numaidect trei sute de drahme!
i ea raspunse:
Ma jur pe Profet! Nu am acuma, si nu stiu de unde sa-i
iau!
Iar flacaul spuse:
- E aci magarul, o, sora mea! Ai putea sa-mi dai magarul
soului tau, pe care-1 vad cu samarul pe el, legat la iesle,
si sa ma duc sa-l vnd. i capat pe el, pe puin, cele trei
sute de drahme de care am trebuina, mare trebuina!
Iar nevestica, uluita de tot, striga:
- Pe Profetul, habar nu ai ce vorbesti! Da barbatu-meu,
cnd s-o ntoarce si n-o mai gasi magarul? La asta nu te
gndesti? Are sa ma nvinuiasca, de buna seama, ca eu i-am
prapadit magarul, ntruct m-a lasat sa astept aici, si are sa
ma bata!
Ci flacaul lua o nfaisare atta de amarta si o ruga cu
atta iscusina sa-i dea magarul, nct muierusca nu putu
A opt sute una noapte
199
sa se mpotriveasca rugaminii lui si, cu toata spaima pe care
i-o strnea soul ei, zapciul, l lasa sa ia magarul, da numai
dupa ce l descotorosi de tot tarhatul.
Or, nu peste mult se ntoarse si soul, cu daraburile de
pine la subsuoara, si se duse la staul sa le puna n desagi
si sa-si ia magarul. i vazu capastrul magarului agaat ntr-
un cui, si samarul si desagii asezai pe paie, da magarul nu,
nici urma de magar, nici miros de magar. i pna peste poate
de nedumerit, se ntoarse nspre nevasta-sa si-i spuse:
- O, femeie, ce-i cu magarul?
Iar soia, fara a se tulbura, raspunse cu glas linistit:
- O, fiu al mosului meu, magarul a plecat mai adineaori si,
din pragul porii, s-a ntors nspre mine si mi-a spus ca se
duce sa judece mpricinaii la divanul de judeuri al cetaii!
Cnd auzi asemenea vorbe, taxirgiul, plin de mnie, ridica
pumnul asupra neveste-sii si racni:
- O, desanato, cutezi sa-i bai joc de mine? Au tu nu
stii ca numai dintr-o lovitura pot sa te turtesc?
Iar ea, fara a-si pierde din seninatate, spuse:
- Numele lui Allah fie asupra ta si asupra mea, si m-
prejurul meu si mprejurul tau! Cum sa-mi bat joc de tine, o,
fiu al mosului meu? i-apoi de cnd as fi eu n stare sa te
nsel cu ceva? i-apoi, si de-as vrea sa cutez, iscusina si
agerimea minii tale ar dibaci pe data nascocirile mele cele
stngace si necioplite. Da, cu ngaduina ta, o, fiu al
mosului meu, trebuie sa-i marturisesc, ntr-un sfrsit, un
lucru pe care pna acuma nu m-am ncumetat sa i-1 spun, de
teama ca nu cumva darea lui n vileag sa nu traga asupra-ne
vreo napasta fara de mntuire! Afla, dar, ca magarul tau este
vrajit si, din vreme n vreme, se preschimba n cadiu!
200
Iar mumbasirul, cnd auzi una ca asta, se minuna:
- Ya Allah!
Ci nevestica, fara a-i da ragaz sa mai scoata si alte
strigate de minunare, nici sa cugete, nici sa vorbeasca, urma
cu acelasi glas plin de ncredere linistita:
- Intr-adevar, ntia oara cnd am vazut dintr-odata iesind
din staul un om necunoscut, pe care nu-1 vazusem cnd intrase,
si pe care nici mai nainte nu-1 mai vazusem vreodata, mi s-a
facut o spaima mare si, ntorcndu-i spatele si acoperindu-mi
repede faa cu poala rochiei, pe care mi-am ridicat-o,
ntruct atuncea nu aveam niciun fel de iasmac pe cap, am dat
sa-mi zvrlu picioarele n vnt si sa-mi caut scaparea n
fuga, caci tu nu erai acasa. Ci omul s-a apropiat de mine si
mi-a spus cu un glas plin de greutate si de bunatate, fara sa-
si ridice ochii nspre mine, de frica sa nu-mi faca rusine:
,Linisteste-i sufletul, fata mea, si nsenineaza-i ochii! Nu
sunt nicidecum un strain pentru tine, ntruct eu sunt magarul
fiului mosului tau! Da din firea mea cea adevarata sunt
faptura omeneasca, si sunt cadiu ca ndeletnicire. i am fost
prefacut n magar de catre vrajmasii pe care-i am, si care-s
dedai la vrajitorii si la farmece. i ntruct eu nu cunosc
stiinele lor cele tainice, ma aflu fara de scapare si fara de
nicio arma mpotriva lor. Da cum ei sunt, oricum, niste drept-
credinciosi, mi ngaduie din cnd n cnd, n zilele de
judecai, sa-mi iau chipul de om, din magarul care sunt, ca sa
ma duc sa mpart judeele la divan. i trebuie sa-mi duc
zilele astfel, ba magar, ba cadiu, pna ce Allah Preanaltul
va binevoi sa ma dezlege din descntecele vrajmasilor mei si
sa sfarme vraja pe care mi-au scris-o! Ci fie-i mila, o,
binevoitoarea mea! ma rog ie, pe parintele tau, pe maica ta
si pe toi ai tai, sa nu pomenesti la nimeni despre starea
mea, nici macar fiului mosului tau, birarul. Caci daca ar afla
de taina mea, ar fi n stare,
201
ntruct e om de credina luminata si un tare grijuliu
pastrator al datinelor credinei, sa se descotoroseasca de
mine, ca sa nu mai aiba n casa lui o faptura ce se afla sub
puterea vrajilor; si are sa ma vnda la vreun felah, care m-ar
chinui de dimineaa pna seara, si mi-ar da sa mannc niscaiva
pleava muceda, pe cta vreme aici o duc bine n toate
privinele! Pe urma a adaugat: ,Mai am ceva sa te rog, o,
stapna mea! o, preabuno! o, binevoitoareo! si-anume de a-1
ruga pe stapnul meu zapciul, fiul mosului tau, sa nu ma mai
nepe prea tare n fund, cnd e grabit, ntruct partea aceea
a trupului mi e daruita, spre pacatele mele, cu o simire
peste masura si cu o gingasie de nenchipuit! i dupa ce mi-a
vorbit asa, magarul nostru, preschimbat n cadiu, m-a lasat
ntr-o mare nedumerire si s-a dus sa judece la divan. i-acolo
ai sa-l gasesti, daca vrei. Or, eu, o, fiu al mosului meu, nu
puteam sa in prea ndelunga vreme numai pentru mine taina
aceasta grea, mai cu seama acuma cnd ma aflu nvinuita si
cnd ma primejduiesc a-i strni mnia si izgoana! i mi cer
iertare de la Allah ca mi-am ncalcat astfel fagaduiala ce i-o
facusem amartului de cadiu de-a nu spune la nimeni despre
starea lui de magar! i de vreme ce fapta s-a savrsit,
ngaduie-mi, o, stapne al meu, sa-i dau un sfat, si anume de
a nu te despari de magarul acesta, care nu numai ca e un
dobitoc minunat, plin de rvna, si cuminte, si care nu se
vntuie niciodata, si e plin de sfiala, nearatndu-si dect
foarte arare scula cnd este privit, da care, la caz de
nevoie, ar putea sa-i dea niste sfaturi tare bune n
treburile cele nclcite ale pravilniciilor si despre
temeiurile cutarui ori cutarui lucru de-al legilor!
Dupa ce zapciul auzi vorbele acestea ale soiei sale, pe
care o ascultase cu o nfaisare tot mai minunata, ramase pna
peste masura de uluit si spuse:
202
- Da, pe Allah! treaba-i de-a mirarile! Da ce am eu de
facut acuma, cnd nu mai am magarul la ndemna si cnd
trebuie sa plec sa strng darile din cutare si din cutare sat
din mprejurimi? Da macar stii la care ceas urmeaza sa se
ntoarca? Ori te pomenesti ca nu i-a spus nimica n privina
aceasta?
Iar muierusca raspunse:
- Nu, n-a spus la care ceas. Nu mi-a spus dect ca se duce
sa judece la divan! Or, eu stiu prea bine ce-as face daca as
fi n locul tau! Da nu-i de nicio nevoie sa dau povee unuia
mai destept si, fara de tagada, mai iscusit si mai ager dect
mine!
Iar tantalaul zise:
- Ci chiar si-asa, ia scoate ce ai! Am sa vad limpede daca
chiar esti proasta de-a binelea!
Ea spuse:
- Pai eu, n locul tau, m-as duce drept la divan, unde se
lafie cadiul, as lua n mna un pumn de boabe si, cnd as
ajunge dinaintea amartului cel vrajit care se afla n capul
divanului, i-as arata de departe ceea ce am n mna si i-as da
de neles, prin semne, ca am trebuina de slujbele lui de
magar. i el m-ar pricepe si, ntruct are simamntul
datoriei, ar iesi de la divan si ar veni dupa mine, mai ales
cnd ar vedea boabele, hrana lui cea mai placuta, si nu s-ar
putea opri sa nu vina dupa mine!
- Socot ca asta-i tot ceea ce am mai bun de facut. Hotart,
esti o femeie tare la sfaturi.
i pleca de-acasa, dupa ce lua un pumn de boabe, pentru ca,
de n-o putea sa-l nduplece pe magar cu vorba buna, macar sa-l
poata amagi cu ispita mncarii, meteahna lui cea mai de seama.
i pe cnd se departa, nevasta i mai striga:
- i mai cu seama, o, fiu al mosului meu, fereste-te sa nu
care cumva sa te mnii pe el si sa-l lovesti; ntruct stii
203
bine ct e de nazuros si, pe deasupra, mai este, att ca magar
ct si ca un cadiu ce se afla, de doua ori ndaratnic si
zacas!
i, cu povaa asta de pe urma, zapciul ndemna nspre divan
si intra n sala de judee, unde, pe o podina, sedea cadiul.
i se opri la capatul salii, n spatele celor ce se aflau
acolo, si, ridicnd mna n care inea pumnul de boabe, ncepu
cu cealalta mna sa-i faca semne de grabnica poftire cadiului,
semne ce vroiau sa zica razvadit: ,Hai iute! Trebuie sa-i
spun ceva! Vino ncoace! i cadiul, pna la urma, vazu
semnele acelea si, cunoscnd n insul care i le facea pe unul
dintre zapciii de frunte, gndi ca
o fi vrnd sa-i spuna aparte niscaiva lucruri de seama, ori sa-
i dea vreo stire grabnica din partea valiului. i se ridica pe
data, oprind mersul judeelor, si se duse n sala de la
intrare dupa zapciu, care, spre a-1 ademeni mai vrtos, mergea
nainte-i, aratndu-i boabele si ndemnndu-1 prin semne si
prin viu grai, asa cum se face cu magarii.
Or, de ndata ce amndoi ajunsera n sala de la intrare,
zapciul se apleca la urechea cadiului si i spuse:
- Pe Allah! o, prietene, sunt tare necajit si tare mhnit
si tare amart de fermecatoria care te ine vrajit. i de buna
seama, nu ca sa te supar am venit aici dupa tine, da trebuie
numaidect sa plec pe data la slujba mea si nu pot sa te
astept pna sa-i ispravesti ziua aici. Ma rog dar ie sa te
preschimbi fara de zabava n magar si sa ma lasi sa ncalec pe
spinarea ta!
i, vazndu-1 pe cadiu ca se trage ndarat cu spaima, pe
masura ce asculta, zapciul lua un glas plin de mare duiosie si
adauga:
- Ma jur ie pe Profetul - asupra-i fie rugaciunea si
tihna! - ca, daca vrei sa vii ndata dupa mine, niciodata nu
am sa te mai nep n fund cu stramurarea, caci stiu
204
ca esti tare gingas si tare plapnd n ceea ce priveste partea
aceea a trupului tau! Hai, vino, magarusul meu, prietene al
meu bun! i ai sa capei diseara un tain de doua ori mai mare
de boabe si de lucerna proaspata!
i-asa! Iar cadiul, gndind ca are de-a face cu un nebun
scapat de la maristan, se trase ncetisor, ncetisor nspre
usa salii, pna peste masura de naucit si de speriat, si mai
galben ca sofranul la faa. Ci zapciul, vaznd ca are sa-l
scape, facu o saritura sprintena si trecu ntre el si usa
dinspre divan, taindu-i astfel calea. Iar cadiul, nevaznd
niciun strajer si nici pe nimenea pe care sa-l cheme n
ajutor, gasi cu cale sa se poarte cu dulceaa, cu grija si cu
gingasie, si i spuse zapciului:
- S-ar parea, o, stapne al meu, ca i-ai pierdut magarul,
socotesc eu, si-ai vrea altul n locul lui. Or, nimica nu-i
mai ntemeiat, dupa parerea mea. Iacata, dar, din parte-mi,
trei sute de drahme, pe care i le dau spre a putea sa-i
cumperi altul. i cum astazi este zi de trg la sukul de vite,
are sa-i fie lesne sa-i alegi, la preul acesta, cel mai
frumos magar.
i spunnd acestea, scoase de la chimir cele trei sute de
drahme, le dete zapciului, care primi trgul, si se ntoarse
n sala de judee, lund o nfaisare asezata si ngndurata,
ca si cum tocmai i s-ar fi dat o veste despre vreo treaba de
mare nsemnatate. i si zicea n sinesi: ,Pe Allah! e vina
mea ca am pierdut astfel trei sute de drahme! Da-i mai bine
asa, dect sa fi strnit glceava de faa cu mpricinaii mei.
i-apoi am sa izbutesc eu sa-mi capat ndarat banii, pe
spinarea pricinasilor! i sezu pe locul lui si duse mai
departe judeele. i-atta cu el!
Estimp, zapciul, iacata! Cnd ajunse la sukul de vite, spre
a-si cumpara un magar, ncepu sa cerceteze cu luare-aminte si
pe ndelete toi magarii, unul cte unul. i pna la urma zari
un magar tare bun, care-i paru sa aiba
205
toate nsusirile cerute, si deodata cunoscu ca acela era chiar
magarul sau. Iar magarul l cunoscu si el si dndu-si urechile
pe spate ncepu sa fornaie si sa rageasca de bucurie. Ci
zapciul, tare catranit de obraznicia asinului, dupa toate cte
se petrecusera, se trase ndarat scutu- rndu-si minile si
striga:
- Nu, pe Allah! nu pe tine am sa te cumpar, daca am
trebuina de magar credincios, ntruct ba cadiu, ba magar, n-
ai sa poi sa-i faci cu adevarat treaba!
i se departa, scos din fire de cutezana magarului sau care
ndraznea sa-l mbie a-1 cumpara. i se duse de cumpara altul
si se ntoarse degraba acasa, spre a-1 nsamara si a ncaleca
pe el, dupa ce i povesti neveste-sii toate cte
i se ntmplasera.
i-asa, datorita minii pline de rod a muierustii, soia
zapciului, toata lumea fu mulumita si nimenea nu ramase
pagubit. ntruct daca flacaiandrul dobndise banii de care
avea trebuina, iar soul rostuise un magar mai bun, fara sa
dea o drahma din buzunarul sau, nici cadiul nu zabovise sa-si
capete banii, cstignd cinstit, de pe urma mpricinailor
ndatoritori, de doua ori mai mult dect i daduse zapciului.
i asta-i, o, norocitule sultan, tot ce stiu eu despre
magarul cadiu. Ci Allah stie mai bine!
Dupa ce asculta istorisirea aceasta, sultanul striga:
- O, gura de zahar, o, tu, cel mai desfatator dintre to-
varasii mei, te caftanesc capetenie peste camarasi!
i porunci sa fie gatit pe data cu nsemnele slujbei lui, si
l pofti sa sada jos lnga el, si i spuse:
- Pe viaa mea si-a ta, o, cap al camarasilor mei, tu de
buna seama ca trebuie sa mai stii vreo poveste. i mult mi-ar
placea sa te aud cum mi-o povestesti!
206
Iar pescarul mncator de hasis, ajuns camaras peste sarai,
cu ucazul ce-i dase ursita, raspunse:
- Cu tot dragul inimii si ca pe o cinstire datorata!
i, balabanind din cap, istorisi...
Dar cnd fu cea de a opt sute doua noapte
Spuse:
... Iar pescarul mncator de hasis, ajuns camaras peste
sarai, cu ucazul ce-i dase ursita, raspunse:
- Cu tot dragul inimii si ca pe o cinstire datorata!
i, balabanind din cap, istorisi:
CADIUL I MGRUUL
Mi s-a povestit, o, norocitule sultan, ca traiau odata,
intr-o cetate ca toate cetaile, un om cu femeia lui, oameni
saraci, vnzatori de porumb copt, si care aveau o fata ca
luna, ajunsa la vrsta de maritis. i vru Allah ca un cadiu s-
o ceara de nevasta si s-o capete de la parinii ei, care si
dadura degraba nvoirea, macar ca preacinstitul cadiu era de o
urenie cumplita, cu o barba aspra ca epii ariciului, si
ceacr de-un ochi, si-asa de batrn, nct ar fi putu sa
treaca drept tata al fetiscanei. Da era om avut si se bucura
de mare vaza.
Iar parinii fetei, nejinduind dect la mbunatairea pe
care maritisul acela avea s-o aduca starii si vieii lor, nu
se gndira ca daca bogaia poate sa nlesneasca fericirea, nu
ea i este si temeiul. Da de altminteri cadiul avea sa simta
n curnd, pe pielea lui, necazurile si belelele unei
nsuratori ca aceea.
A opt sute doua noapte
207
ncepu cadiul, asadar, spre-a ncerca sa se faca ndragit,
n ciuda cusururilor legate de trupul lui din pricina
batrneii si a urciunii, s-o copleseasca n fiecare zi cu
tot alte daruri pe soia sa cea tinerica, si sa-i nde-
plineasca pna si cele mai marunte nazuri. Da el uita ca nici
darurile, nici ndeplinirea nazurilor nu preuiesc ct
dragostea cea tinereasca si care stinge pojarurile. i se
plngea n sufletul sau ca nu gasea nimic din ceea ce astepta
el de la soia lui care, altminteri si fara de nicio
pricepere, nu avea cum sa-i dea ceea ce nu stia, din pricina
lipsei ei de nvaatura.
Or, cadiul avea de cirac un diac tnar, pe care l ndragise
mult si despre care nu putea sa se opreasca a-i vorbi deseori
soiei sale. i, tot asa, nu putea sa se opreasca, macar ca
treaba asta este potrivnica obiceiurilor, sa-i povesteasca
flacaului despre frumuseea soiei si despre iubirea pe care
el i-o purta, si despre nepasarea soiei sale faa de el, n
pofida a toate cte facea pentru ea. ntruct asa l orbeste
Allah pe insul caruia i se cuvine pierzania! Ba mai mult!
Pentru ca sa se mplineasca scrisele, cadiul mpinse sminteala
si orbia pna la a i-1 arata ntr-o zi pe flacaiandru, de la
fereastra, tinerei lui soii. i cum flacaul era zarif si
dulce, tinerica se ndragi de el. i cum doua inimi care se
cauta tot ajung pna la urma sa se gaseasca si sa se mpreune,
mpotriva oricaror piedici, cei doi tineri izbutira sa nsele
ochii cadiului si sa-i adoarma veghea zulie. Iar copilandra l
ndragi pe copilandru mai mult dect ca pe lumina ochilor si,
dndu-i sufletul, i se darui si cu tot trupul. Iar calemgiul
cel tinerel i-1 dete ndarat sporit si o facu sa guste ceea ce
batrnul cadiu nu izbutise niciodata sa trezeasca. i amndoi
traira astfel pna peste masura de fericii, vazndu-se mereu
si ndragindu-se zi de zi tot mai tare. Iar cadiul se arata
mulumit ca o vedea
208
pe nevasta-sa cum se facea tot mai frumoasa de tineree, de
sanatate si de prospeime. i toata lumea era mulumita,
fiecare n felul sau.
Or, nevestica, spre a putea sa se ntlneasca fara de nicio
spaima cu draguul ei, se nelesese cu el ca, daca are sa
agae la fereastra dinspre gradina o naframa alba, flacaul
poate sa vina la ea sa-i ina tovarasie; dar daca naframa va
fi rosie, flacaul trebuie sa se fereasca a veni, ntruct
naframa aceea vroia sa nsemne ca batrnul cadiu este acasa.
Ci vru soarta ca ntr-o zi, tocmai cnd ntinsese naframa
cea alba, dupa ce cadiul plecase la divan, nevestica sa auda
niste batai grabite la usa si niste strigate; si l vazu
ndata pe soul ei, sprijinit de braele unor hadmbi, si
galben tot, si schimbat tot la chip si la nfaisare. Iar
hadmbii o lamurira ca bietul cadiu fusese cuprins pe
neasteptate la divan de un zor si ca nu mai zabovise sa se
ntoarca nevoit acasa spre a se ngriji si a se odihni. i
chiar ca bietul ghiuj avea o faa atta de jalnica, nct
tinerica, nevasta-sa, n ciuda ceasului nedorit la care picase
si a tulburarii pe care sosirea lui o strnea, ncepu a-1
stropi cu apa de trandafiri si a-i da ngrijirile de tre-
buina. i dupa ce l ajuta sa se dezbrace, l culca n patul
pe care i-1 asternu chiar ea, si unde, usurat ca urmare a
ngrijirilor ce-i dase soia, nu peste mult adormi. Iar
tinerica gndi sa se foloseasca de ragazul pe care i-1 aducea
ntoarcerea fara de veste a soului, spre a merge sa faca o
scalda la hammam. i n zorul n care se afla, uita sa dea jos
naframa cea alba a ntlnirilor si s-o puna n loc pe cea a
oprelistilor. i, lund ntr-o legatura rufe nmiresmate,
pleca de-acasa si se duse la hammam.
Or, diacul cel tnar, vaznd naframa alba la geam, se sui cu
pas sprinten pe terasa vecina, de unde, dupa
A opt sute doua noapte
209
naravul lui, sari pe terasa cadiului si intra n odaia unde de
obicei o gasea pe dragua sa asteptndu-1 goala-golua sub
nvelitoarele patului. i, ntruct ferestrele de la odaie
erau nchise de tot, iar n odaie, tocmai spre a ocroti somnul
cadiului, stapnea un ntuneric mare, si cum nevestica adesea,
ca sa se joace, l primea pe flacau n tacere si nu da semn de
viaa, se apropie de pat rznd si, ridicnd paturile, si
duse mna repede, ca pentru o mngiere. i, na beleaua! La
atingera aceea, calemgiul si trase mna cu scrba si cu
spaima, da nu ndeajuns de repede, nct cadiul, sarind din
somn si lecuit dintr-o data de boala, nsfaca mna aceea si
sari cu mnie asupra stapnului ei. i, dndu-i puteri mnia,
n vreme ce pe stapnul minii uluiala l intuia n
nemiscare, l trnti la pamnt, n mijlocul odaii, cu o
piedica si, nhandu-1 bine si apucndu-1 pe dupa bru, pe
negura, l arunca n ladoiul n care se in saltelele n
timpul zilei, si care acum era deschis si gol, ntruct
saltelele fusesera scoase afara. i puse capacul repede, si
ncuie lada cu cheia, fara a avea vreme sa vada chipul celui
ncuiat. Iar toata vnzoleala aceea, care i ncinsese sngele
pricinuind n el o ntoarcere mntuitoare, facu sa-si capete
pe deplin puterile; asa ca m- bracndu-se, cadiul l ntreba
pe hadmbul de la poarta unde a plecat nevasta-sa, si dete
fuga s-o astepte la iesire, dinaintea porii hammamului.
ntruct si zicea: ,Mai nainte de a-1 omor pe cel nepoftit,
trebuie sa stiu daca a fost n nelegere cu nevasta-mea.
Pentru aceea am s-o astept colea la iesire si am s-o duc apoi
acasa si, dinaintea martorilor, am s-o pun faa cu cel din
lada. ntruct, dat fiind ca sunt cadiu, trebuie ca lucrurile
sa se petreaca asa cum scrie la lege. i-atunci am sa vad
lamurit daca este numai un vinovat, ori daca sunt doi partasi.
n cea dinti mprejurare, am sa-l sting de pe faa pamntului
cu chiar mna
210
mea, dinaintea martorilor, pe cel nchis; iar n cel de al
doilea caz, am sa-i sugrum pe amndoi, cu cele zece degete ale
mele!
i chibzuind asa si tot rasucindu-si n minte gndurile de
razbunare, ncepu sa opreasca, una cte una, pe baiesiele
care intrau n hammam, spunnd fiecareia:
- Allah fie cu tine! spune-i femeii mele cutare sa iasa
afara pe data, ntruct am de vorbit cu ea numaidect!
Da spunea vorbele cu atta repezeala si cu atta foc, si
avea ochii atta de aprinsi si faa atta de galbena, si da
din mini atta de anapoda, si glasul i era atta de
tremurator si nfaisarea atta de plina de mnie, nct
femeile, nfricosate, o luau la fuga, scond ipete subiri
si lundu-1 drept nebun. Iar cea dinti dintre ele care si
duse pna la capat solia, n mijlocul salii hammamului, i
aduse aminte dintr-odata copilandrei, soia cadiului, de
negrija ei si de uitarea n ce priveste naframa cea alba pusa
n geam. i si zise: ,Gata! sunt pierduta fara de scapare! i
numai Allah stie ce-o fi pait draguul meu! i zori sa-si
ispraveasca scalda, pe cnd n sala soliile baiesielor veneau
repede-repede una dupa alta, iar soul ei, cadiul, ajunsese
singurul smbure de vorba al femeilor speriate. Ci spre
norocul ei, niciuna nu o cunostea pe copilandra care, de
altminteri, se prefacea ca nu ia aminte nicidecum la ceea ce
se spunea, de parca lucrul nu o privea deloc. i, dupa ce se
mbraca, se duse n sala de la intrare unde vazu o biata
vnzatoare de naut, ce sta jos dinaintea gramezii ei de boabe,
din care vindea la baiesie. i o chema si i spuse:
Tusa mea cea buna, iacata colea un dinar de aur pentru
tine, daca vrei sa-mi mprumui pe-un ceas iasmacul tau cel
albastru si cosul cel gol de lnga tine!
Iar batrna, bucuroasa de chilipir, i dete cosul de rachita
si prapaditul de iasmac facut dintr-o pnza amarta.
A opt sute treia noapte
211
Iar copilandra se nvalui cu iasmacul, lua cosul n mna si,
stravestita asa, iesi din hammam.
i n ulia l zari pe barbatu-sau, care se vnzolea de colo
colo, dnd din mini, dinaintea porii, si blestemnd cu glas
mare hammamurile, si pe femeile care se duc la hammam, si pe
stapnii hammamurilor, si pe zidarii de hammamuri.
Iar ochii-i ieseau din cap, si facea spume la gura. i
femeiusca se duse la el si, schimbndu-si glasul, si
prefacndu-si-1 ca al vnzatoarelor de pe ulie, l ntreba
daca vrea sa cumpere naut. Iar el atunci ncepu sa afuriseasca
nautul, si pe vnzatoarele de naut, si pe cei care seamana
naut, si pe cei care mannca naut. Iar tinerica, rznd de
nebunia lui, l lasa si o lua nspre casa, fara a fi
cunoscuta, sub stravestirea ei. i intra n casa, si se sui
repede n odaia ei, si auzi niste gemete. i, nevaznd pe
nimeni n odaia la care deschisese degraba ferestrele, i se
facu frica si tocmai se pregatea sa cheme hadmbul ca sa-i dea
curaj, cnd deodata auzi limpede ca gemetele ieseau din lada
de saltele. i dete fuga la acea lada, de la care cheia nu
fusese luata, si o deschise strignd:
- n numele lui Allah cel Atoateiertatorul si Milosrd-
nicul!
Dar cnd fu cea de a opt sute treia noapte
Spuse:
... i dete fuga la acea lada, de la care cheia nu fusese
luata, si o deschise strignd:
- n numele lui Allah cel Atoateiertatorul si Milosrd-
nicul!
212
i l vazu pe iubitul ei, gata sa-si dea sufletul din prici-
na nabuselii. i, cu toata spaima din ea, femeiusca nu se
putu opri sa nu pufneasca n rs cnd l vazu pe flacau
ghemuit acolo, cu ochii ncrucisai. Ci se si repezi sa-l
stropeasca cu apa de trandafiri si sa-l nvioreze. i, cnd l
vazu bine ntremat si n fire, afla degraba tot ce paise; si
pe data copilandra si si facu socoteala cum sa ornduiasca
totul.
i-aveau n grajdul lor o asina care chiar n ajun fatase un
pui de magarus. i copilandra fugi la grajd, lua n brae
puisorul cel mititel de magar si, aducndu-1 n odaia ei, l
aseza n lada n care fusese ncuiat diacul si nchise capacul
cu cheia. i, dupa ce si saruta draguul, l trimise de-
acolo, spunndu-i sa se ntoarca atunci cnd o vedea ca semn
naframa cea alba. i, la rndu-i, se ntoarse degraba la
hammam si l vazu pe barbatu-sau cum se vnzolea ntruna n
lung si-n lat afurisind hammamurile si tot ce urmeaza. i,
cnd o vazu ca intra n hammam, striga dupa ea si i spuse:
- O, vnzatoareo de boabe de naut, spune-i femeii mele
Cutare ca daca mai zaboveste acolo nauntru, ma jur pe Allah
ca am s-o omor pna-n seara si ca i darm hammamul n cap!
Iar copilandra, rznd n sufletul ei, ajunse n sala de la
intrare a hammamului, dete ndarat vnzatoarei de boabe de
naut iasmacul si cosul, si iesi numaidect, cu legaturica de
rufe la subsuoara, legannd din solduri.
Or, de cum o zari, cadiul, soul ei, se repezi la ea si
ipa:
- Unde-ai fost? unde-ai fost? Te-astept aici de doua
ceasuri! Hai, ia-o dupa mine! Vino dupa mine, o, vicleano, o,
stricato! Haide!
Iar copilandra, oprindu-se din mers, raspunse:
- Pe Allah! ce ai? Numele lui Allah fie asupra-i! Ce ai,
o, barbate? Te-ai smintit dintr-odata de faci atta zarva pe
213
ulia, tu, cadiul cetaii? Ori te pomenesti ca boala ceea i-o
fi spulberat judecata si i-o fi scrntit minile, de nu mai
ai niciun fel de cuviina n lume si pe ulia faa de fiica
mosului tau?
Iar cadiul se burzului:
Destul cu vorbele de claca! O sa spui tu acasa ce ai de
spus! hai dupa mine!
i o lua nainte, dnd din mini, ipnd si varsndu-si
otrava, fara ca totusi sa-i spuna vreo vorba de-a dreptul
neveste-sii, care venea dupa el, tacuta, la zece pasi n urma.
i, cnd ajunsera acasa, cadiul o nchise pe nevasta-sa n
odaia de sus si se duse sa cheme seicul mahalalei si nca
patru martori, cum cere legea, precum si pe toi cu care putu
sa se ntlneasca de prin vecini. i i aduse pe toi n odaia
cu lada, unde se afla soia lui si unde el dorea sa-i aiba de
martori la ce avea sa urmeze.
Cnd intrara n odaie, cadiul si toi cei care l nsoeau o
vazura pe tnara nevestica, nvaluita n iasmacurile ei, care
se trasese ntr-un ungher, spre fund, vorbind singura, da n
asa fel nct sa fie auzita de toi. i spunea: ,O, vai de
pacatele noastre! bietul barbatu-meu! Boala ceea l-a smintit!
De buna seama ca a nnebunit de-a binelea, daca a ajuns sa ma
potopeasca asa cu njuraturile si daca aduce n harem niste
barbai straini! O, pacatele noastre! Barbai straini n
haremul nostru! si-au sa se uite la mine! Vai! Vai! e nebun, e
nebun de tot!
i ntr-adevar, batrnul cadiu era ntr-o stare de mnie, de
galbeneala si de tulburare, nct, cu barba care-i tremura si
cu ochii care i ardeau, chiar ca, dupa chip, parea sa fie
lovit de frigurile nebuniei si de dambla. Asa ca vreo civa
dintre cei care l nsoeau cautau sa-l linisteasca si l
sfatuiau sa-si vina n fire; ci vorbele nu faceau dect sa-l
ntarte si mai rau, si zbiera la ei:
214
- Intrai! Intrai! N-o ascultai pe ticaloasa! Nu va
lasai nduiosai de bocetele viclenei! Avei sa vedei! Avei
sa vedei! Aceasta-i ziua ei cea de pe urma! Acesta-i ceasul
judecaii! Intrai! Intrai!
Or, dupa ce toata lumea intra, cadiul nchise usa si se duse
drept la lada de saltele si salta capacul. i iacata ca
magarusul scoase capul, scutura din urechi, se uita la toata
lumea cu ochii lui mari, negri si dulci, sforai rasu- flnd
si, ridicndu-si coada si innd-o dreapta, ncepu sa
rageasca, n bucuria lui ca vedea iarasi lumina si ca sa-si
cheme mama.
La privelistea aceea, cadiul ajunse pna peste poate de
turbat si de mnios, si fu cuprins de tremuraturi si de
zvrcoleli; si deodata se repezi la nevasta-sa, dnd s-o
sugrume. Iar ea ncepu sa ipe, lund-o la fuga prin odaie:
- Pe Profetul! vrea sa ma strnga de gt. inei-1 pe
nebun, o, musulmanilor! Ajutor!
Iar cei de faa, vaznd ntr-adevar spuma turbarii pe buzele
cadiului, nu se mai ndoira de nebunia lui, si se repezira
ntre el si nevasta-sa, si l luara n brae, si l pusera cu
sila jos pe covor, n vreme ce el horcaia vorbe fara de
neles si ncerca sa le scape spre-a o omor pe nevasta-sa.
Iar seicul mahalalei, peste masura de tulburat ca l vedea pe
cadiul cetaii ntr-un hal ca acela, nu putu totusi sa se
opreasca, lund aminte la nebunia lui ndrjita, sa le spuna
celor de faa:
- Vai, trebuie sa-l inem sub veghe, nemiscat, pna ce
Allah l-o potoli si l-o face sa-si vina n fire!
i toi strigara:
- Allah sa-l lecuiasca! Un om de vaza el! Ce boala rea!
Iar civa spuneau:
- Cum se poate sa fie zuliar pe un magarus?
Iar alii ntrebau:
- Cum de-a intrat magarusul n lada de saltele?
215
Iar alii ziceau:
- Vai, pai tot el l-o fi nchis acolo, lundu-1 drept vreun
barbat!
Iar seicul mahalalei adauga, ca ncheiere:
- Allah sa-i vie n ajutor! si alunga-l-ar pe Cel-Viclean!
i toi raspunsera:
- Izgonit sa fie Cel-Viclean!
i toata lumea pleca, afara de cei care l ineau pe cadiu
intuit jos pe covor. Da de altminteri nu zabovira prea multa
vreme acolo, nct cadiul fu cuprins dintr-odata de un val de
mnie atta de naprasnic, si ncepu sa ipe atta de tare
niste vorbe de neneles, si sa se zbata cu atta nversunare,
dnd mereu sa se repeada la nevasta-sa care, de departe, i
facea pe furis niste strmbaturi si niste semne de batjocura,
nct vinele gtului i se rupsera si, varsnd un bolboros de
snge, si dete sufletul. Aiba-1 Allah ntru mila sa! ntruct
nu numai ca era un cadiu fara de cusur, da i mai si lasa
neveste-sii, copila cu pricina, destula avere ct sa poata sa
traiasca n belsug si sa se marite cu calemgiul cel tinerel pe
care l ndragise, si care o ndragise si el!
i, dupa ce istorisi asa povestea aceasta, pescarul mncator
de hasis, vaznd ca sultanul l asculta cu desfatare, si
zise: ,Am sa-i mai povestesc una! i spuse:
CADIUL CEL ISTE
Se povesteste ca a fost odata la Cairo un cadiu care
savrsise attea potlogarii si daduse attea judee mituite,
nct fusese mazilit din huzmeturile lui si era nevoit, ca sa
nu moara de foame, sa traiasca din pezevenlcuri.
Or, ntr-o zi degeaba si tot batu el capul, ca nu mai gasi
niciun mijloc de a face rost de niscaiva bani, ntruct
216
si mistuise toate isteimile minii, tot asa cum le prapadise
si pe cele ale vieii sale. i vazandu-se ajuns la capatul
acela, l chema pe singurul rob ce-i mai ramasese si i zise:
- O, Cutarica, sunt cam bolnav astazi si nu pot sa ies din
casa, da cata sa te duci tu sa ne gasesti ceva de mncare, ori
sa-mi trimii pe vreunii care au trebuina de sfaturi pentru
judecai. i-am sa ma pricep eu sa-i fac sa-mi plateasca
osteneala!
i robul, care era o pramatie tot atta de trecuta prin ciur
si prin drmon ca si stapnu-sau, n ce priveste
pisicherlcurile si tertipurile, si care era tot atta de
dornic ca si el n izbnda acelui gnd, pleca zicndu-si: ,Am
sa ma leg de vreo civa trecatori, la rnd, si am sa ma iau
la glceava cu ei. i ntruct nu toata lumea stie ca stapnul
meu a fost dat afara din slujba, am sa-i trasc dinaintea lui,
sub cuvnt de a ne judeca pricina, si am sa-i fac sa-si
goleasca chimirul n minile lui! i, chibzuind asa, puse
ochii pe un trecator ce mergea naintea sa si care pasea
linistit sprijinindu-si bastonul cu amndoua minile pe ceafa;
si, cu o piedica bine adusa, l dete de-a rostogolul n noroi.
i bietul om, cu hainele murdarite si cu imineii belii, se
ridica mnios, cu gndul de a-1 pedepsi pe cel care l
doborse. Da cunoscndu-1 ca e robul cadiului, nu mai vroi sa
se nfrunte cu el si, otravit de tot, se mulumi sa spuna,
lundu-si talpasia:
- Batu-l-ar Allah pe Cel-Viclean!
i robul, pezevenghiul, vaznd ca ncercarea dinti nu-i
izbutise, si urma drumul mai departe, zicndu-si: ,Mijlocul
acesta nu-i bun. Trebuie sa cautam altul, caci toata lumea ne
cunoaste, pe stapnul meu si pe mine! i cum chibzuia la ce-i
ramnea de facut, dete cu ochii de un slujitor ce ducea pe cap
o tabla pe care se afla o gsca minunata, umpluta si
mpodobita de jur mprejur cu patlagele rosii, cu dovlecei si
cu vinete, toate iscusit ornduite. i se lua dupa slujitorul
acela, care se ndrepta
217
nspre cuptorul unui cuptoragiu, ca sa dea gsca acolo la
copt; si l vazu cum intra si cum i da stapnului cuptorului
tablaua spunndu-i:
- Am sa vin s-o iau peste un ceas!
i pleca. Atunci robul cadiului si zise: ,Iacata
chilipirul! i, dupa o bucata de vreme, intra la cuptorar si
spuse:
- Salamalleikum, ya hagg Mustafa!
Iar stapnul cuptorului l cunoscu pe robul cadiului, pe
care nu-1 mai vazuse de multa vreme, dat fiind ca n casa
cadiului nu mai era niciodata ceva de trimis la cuptor; si
raspunse:
- i asupra ta sa fie pacea lui Allah, o, Mubarat, fratele
meu! Ce vnt te aduce? E multa vreme de cnd cuptorul meu nu a
mai ars pentru stapnul nostru cadiul! Cu ce pot sa te ajut
astazi si ce mi-aduci?
Iar robul spuse:
- Nimic altceva pe lnga ceea ce ai acuma; si-am venit sa
iau gsca umpluta care se afla n cuptor!
Iar cuptorarul raspunse:
- Pai da gsca aceea, o, fratele meu, nu este a ta!
El zise:
- Nu vorbi asa, o seicule! gsca aceea nu-i a mea, spui tu?
Pai da eu sunt acela care am vazut-o cnd a iesit din ou, care
am hranit-o, care am taiat-o, care am umplut-o si care am
pregatit-o!
Iar cuptorarul spuse:
- Pe Allah, as vrea si eu sa fie asa! Da ce-am sa-i spun
celui care mi-a adus-o, cnd are sa vina dupa ea?
El raspunse:
- Nu cred ca are sa mai vina! Oricum, sa-i spui att, n
chip de gluma, ntruct e om htru si-i place sa rda:
,Uallah, o, fratele meu, chiar cnd mpingeam tava n cuptor,
gsca deodata a dat un ipat ascuit si si-a luat zborul...
218
Dar cnd fu cea de a opt sute patra noapte
Spuse:
,... Uallah, o, fratele meu, chiar cnd mpingeam tava n
cuptor, gsca deodata a dat un ipat ascuit si si-a luat
zborul!
i-apoi robul cadiului adauga:
- Da-mi gsca, ntruct acuma trebuie sa fie ndeajuns de
coapta!
Iar cuptoragiul, rznd de vorbele pe care le auzea, scoase
tava din vatra si o dete cu toata ncrederea robului cadiului,
care zori sa se duca s-o dea stapnului sau, si sa mannce
gsca mpreuna cu el lingndu-si degetele.
Estimp, aducatorul gstei se duse la cuptoragiu si si ceru
tava, zicnd:
- Gsca acuma trebuie sa fie taman gata, o, stapne!
Iar cuptorarul raspunse:
- Uallah! tocmai cnd o puneam la cuptor, a dat un ghigait
ascuit si si-a luat zborul!
i omul, care era departe de a fi vreun glume, fu cuprins
de mnie, ncredinat ca stapnul cuptorului vroia sa-si bata
joc de el, si striga:
- Cum de cutezi sa-i rzi de barba mea, o, nimicura lumii?
i, din vorba n vorba si din sudalma n sudalma, cei doi
ajunsera la bataie. Iar mulimea nu zabovi mult pna ce sa se
strnga, la auzul ipetelor, si sa dea navala pe data n odaia
unde era cuptorul. i si spuneau ntre ei:
- Hagg Mustafa se bate cu un ins din pricina unei gste
fripte care a nviat!
A opt sute patra noapte
219
i cei mai muli i luau partea si apararea stapnului
cuptorului, a carui buna-credina si cinste o cunosteau de
mult, pe cnd numai vreo civa si ngaduiau sa ridice o
umbra de ndoiala n privina acelei nvieri.
Or, printre cei ce se nghesuiau asa mprejurul celor doi
care se bateau, se afla si o femeie nsarcinata, pe care
prdalnicul o mpinsese n rndul din faa. Da asta fu spre
nenorocul ei, ntruct n clipa cnd cuptoragiul se rasuci ca
sa-l atinga mai vrtos pe potrivnicul sau, femeia primi drept
n pntece lovitura naprasnica, menita altcuiva dect ei. i
cazu la pamnt, scond un ipat de gaina speriata, si lepada
pe clipa pe data.
Or, soul femeii cu pricina, care locuia ntr-o dugheana de
poame, n vecinatate, fu vestit numaidect si veni pe fuga cu
un toroipan amarnic si racnind:
- Am sa-l betejesc pe cuptoragiu, si pe tata-al cuptora-
giului, si pe bunicu-sau, si-am sa-l sting de pe pamnt!
Iar cuptoragiul, istovit si-asa de bataia dinti si vaznd
cum vine asupra-i omul acela mniat si narmat cu toroipanul
cel vrtos, nu putu sa ina mai mult si si slobozi picioarele
n vnt, fugind n curte. i daca vazu ca potrivnicul se luase
dupa el, sari peste niste ziduri, se caara pe o terasa de-
alaturi si de acolo si dete drumul sa cada la pamnt. i vru
ursita sa cada drept pe un maghrebin care dormea la temelia
casei, nfasurat n paturile lui. i cuptorarul, care cadea de
sus si care era tare greu la trup, i dezgardina toate
coastele. Iar maghrebinul, fara a sovai, si dete sufletul pe
loc. i toi cunoscuii lui, ceilali maghrebini din suk,
dadura fuga si-l nhaara pe cuptoragiu, snopindu-1 n batai,
si se pornira sa-l trasca dinaintea cadiului. Iar aducatorul
gstei, la rndu-i, cnd l vazu pe cuptoragiu nsfacat, se
alipi si el repede maghrebinilor. i n huietul de ipete si
racnete, toata lumea lua calea nspre divanul de judee.
220
Or, tocmai atunci sluga cadiului, mncatorul gstei, care,
vrndu-se printre oameni, venise ndarat sa vada ce se mai
petrece pe acolo, spuse catre toi cei ncaierai:
- Haidei dupa mine, o, norocosilor! va arat eu drumul!
i i duse la stapnul sau.
Iar cadiul, cu o nfaisare aspra, ncepu prin a-i pune pe
toi mpricinaii sa plateasca de doua ori huzmetul judeului.
Pe urma se ntoarse nspre prt, mpotriva caruia erau
ndreptate toate degetele, si i spuse:
- Ce ai a raspunde n privina gstei, o, cuptorarule?
i bietul om, pricepnd ca era mai bine, n mprejurarea de
faa, din pricina robului cadiului, sa staruiasca n marturia
lui dinti, raspunse:
- Pe Allah! o, stapne al nostru, cadiule, pasarea a dat un
ghigait ascuit si, asa umpluta toata cum era, s-a sculat din
mijlocul tavii si si-a luat zborul!
Iar aducatorul gstei, cnd auzi, striga:
- A, pui de caea, tot mai starui sa spui una ca asta si
dinaintea domniei sale cadiul?
Iar cadiul, lund o nfaisare suparata, i spuse aduca-
torului gstei:
- Da tu, o, necredinciosule, o, pagnule, cum de n-
draznesti sa nu crezi ca Acela carele are sa nvieze toate
fapturile la Ziua nvierii, adunnd la loc oasele lor risipite
pe toata faa pamntului, nu poate sa dea ndarat viaa unei
gste care are toate oasele si careia numai penele i lipsesc?
Iar mulimea, la vorbele acelea, striga:
- Slava lui Allah, carele nviaza morii!
>
i se porni sa-l huiduiasca pe nenorocitul de aducator al
gstei, care si lua valea, caindu-se de lipsa lui de
credina.
Pe urma cadiul se ntoarse nspre soul femeii care lepadase
si i spuse:
A opt sute patra noapte
221
- Da tu ce ai de spus mpotriva omului acesta?
i, dupa ce asculta plngerea, spuse:
- Pricina-i limpede si nu ngaduie nicio sovaire. Hotart,
cuptoragiul este vinovat de-a fi pricinuit lepadarea
pruncului. i poate fi osndit cu legea talionului, ntocmai!
i se ntoarse nspre so si i spuse:
- Pravila i da dreptate, iar eu i dau volnicie s-o
trimii pe soia ta la vinovat, ca sa i-o faca la loc
nsarcinata. i poi s-o lasi pe seama lui toate cele sase
luni dinti ale sarcinii, ntruct lepadarea s-a petrecut cnd
femeia ajunsese n luna a sasea!
Iar soul, daca auzi judecata aceea, striga:
- Pe Allah, o, domnia ta cadiule, mi trag ndarat
plngerea, si Allah sa-l ierte pe prtul meu!
i pleca.
Atunci cadiul le spuse rudelor maghrebinului mort:
- Da, voi, o, maghrebinilor, care-i pricina plngerii
voastre mpotriva omului acesta, cuptorar de meserie?
Iar maghrebinii, dnd din mini de zor, ntr-un potop de
cuvinte, si nfaisara plngerea si aratara trupul
nensufleit al nemoteniei lor, cernd preul sngelui. i
cadiul le spuse:
- Hotart, o, maghrebinilor, preul sngelui vi se cuvine,
ntruct dovezile sunt de prisos mpotriva cup- torarului.
nct nu avei dect sa-mi spunei daca vrei ca preul sa va
fie platit cu alta viaa, care va sa zica snge pentru snge,
ori n vreo despagubire?
Iar maghrebinii, vlastare dintr-un neam crunt, raspunsera
laolalta:
- Cu viaa, o, domnia ta, cadiule!
Iar el le spuse:
- Atunci asa sa fie! Luai-1 pe cuptorar, nfasurai-1 n
paturile rudei moarte si punei-1 sub minaretul de la moscheea
sultanului Hassan. i, dupa asta, fratele celui
222
ucis sa se suie n minaret si sa-si dea drumul din vrful
moscheii peste cuptorar, ca sa-l zdrobeasca asa cum l-a
zdrobit cuptorarul pe fratele vostru!
i adauga:
- Unde esti, dara, o, frate al celui ucis?
i, la vorbele acelea, un maghrebin iesi dintre maghrebini
si striga:
- Pe Allah, o, domnia ta cadiule, mi trag ndarat pln-
gerea mpotriva omului acesta! i Allah sa-l ierte.
i pleca, urmat de ceilali maghrebini.
i mulimea care fusese de faa la jude pleca si ea, mi-
nunata de priceperea pravilniceasca a cadiului, de simul lui
de dreptate, de adncimea si de agerimea minii lui. Iar
zvonul despre ntmplarea aceea ajungnd pna la urechile
sultanului, cadiul dobndi iarasi dragostea Mariei Sale si fu
pus iarasi n slujbele de mai nainte, pe cnd cadiul care i
luase locul se vedea mazilit, fara sa fi savrsit nimic pentru
aceasta, ci numai ca nu avea iscusina de minte a celui care
mncase gsca.
Iar pescarul care mnca hasis, vaznd ca sultanul l asculta
tot cu o luare-aminte fermecata, se simi peste masura de
falos n mndria lui, si povesti:
POVEELE UNUIA CARE SE PRICEPE LA FEMEI
Mi s-a povestit, o, norocitule sultan, ca erau odata la
Cairo doi tineri, unul nsurat, iar celalalt burlac, si care
erau legai cu mare prietenie ntre ei. Pe cel care era
nsurat l chema Ahmad, iar pe cel care nu era l chema
Mahmud. Or, Ahmad, care era cu doi ani mai mare dect Mahmud,
se prilej uia de ntietatea pe care osebirea aceea de vrsta
i-o da, spre a face pe dascalul si pe dadaca faa de prietenul
sau, mai cu seama n ce priveste
A opt sute cincea noapte
223
priceperea la femei. i necontenit i tot vorbea despre asta,
istorisindu-i o sumedenie de ntmplari din viaa lui si
spunndu-i totdeauna ca ncheiere:
- Acuma, o, Mahmud, poi spune ca ai cunoscut n viaa ta
pe unul care le stie pna n strafunduri pe fapturile acelea
afurisite! i se cade sa te socotesti tare norocos ca ma ai de
prieten, ca sa te nva cum sa te feresti de toate vicleniile
lor!
i Mahmud era din zi n zi tot mai minunat de cte stia
prietenul sau, si era ncredinat ca niciodata vreo femeie,
orict de vicleana ar fi fost ea, n-ar fi putut sa-l nsele
ori macar sa ascunda ceva de ochii lui. i adeseori i spunea:
- O, Ahmad, ce grozav esti tu!
i Ahmad se umfla n gusa, cu o nfaisare ocrotitoare,
batndu-1 pe umar pe prietenul sau si spunndu-i:
- Am sa te nva sa fii si tu ca mine!
Or, ntr-o zi - cnd Ahmad i spuse iarasi: ,Am sa te nva
sa fii si tu ca mine! Caci te luminezi pe lnga unul care a
trait multe, si nu pe lnga unul care te dascaleste fara a fi
trait nimic! - tnarul Mahmud i zise:
- Pe Allah, pna a ma nvaa cum trebuie sa dejoci
rautaile femeilor, n-ai putea oare, o, prietene al meu, sa ma
nvei ce trebuie sa fac spre a lega chelemet cu vreuna dintre
ele?...
Dar cnd fu cea de a opt sute cincea noapte
Spuse:
... n-ai putea oare, o, prietene al meu, sa ma nvei ce
trebuie sa fac spre a lega chelemet cu vreuna dintre ele?
224
i Ahmad raspunse, cu glasul lui de dascal de scoala:
- Pe Allah, acesta-i lucrul cel mai lesne! Nu ai dect sa
te duci mine, la sarbatoarea Muled el-Nabi, sub corturi, si
sa iei seama bine la femeile care colcaiesc pe acolo. i sa-i
alegi una care sa fie nsoita de vreun copilas, si care
totodata sa aiba o calcatura frumoasa si niste ochi sclipitori
sub iasmacul de pe faa ei. i dupa ce i-ai ales-o, sa
cumperi niste curmale si niste naut zaharit, si sa i le dai
copilului, si sa te joci cu el, ferindu-te sa nu prea ridici
ochii nspre maica-sa; si sa-l mngi cu gingasie si sa-l
sarui. i dupa ce copilul are sa se deprinda bine cu tine,
atunci numai sa-i ceri ngaduina maica-sii, da fara sa te
uii la ea, sa pori copilul n locul ei. i, pe tot drumul,
sa alungi mustele de pe faa copilului, si sa-i vorbesti pe
limba lui, povestindu-i o mulime de snoave. Iar maica-sa,
pna la urma, are sa nceapa sa vorbeasca si ea cu tine. i
daca ncepe sa vorbeasca, poi sa fii ncredinat ca ai sa fii
cocoselul!
i dupa ce i spuse toate astea, Ahmad pleca. Iar Mahmud,
minunat pna peste poate de prietenul sau, si petrecu toata
noaptea spunndu-si nentrerupt n gnd dascaleala pe care o
capatase.
Or, a doua zi dis-de-dimineata dete zor sa se duca la Muled,
cu o nesovaire ce dovedea ct de ncredinat era de priceperea
prietenului sau, si sa puna n fapt poveele din ajun. i,
spre marea lui minunare, izbnda i ntrecu asteptarile. i
vru soarta ca femeia pe care o nsoi pna acasa la ea, si pe
al carei nc l luase n crca, sa fie tocmai soia
prietenului sau Ahmad. i, ducndu-se la ea, era departe de-a
gndi ca si nsala prietenul, ntruct pe deoparte el nu mai
fusese niciodata n casa aceluia, iar pe de alta parte nu avea
de unde sa ghiceasca, de vreme ce nu o mai vazuse niciodata,
nici cu faa descoperita, nici cu faa acoperita, ca femeia
era soia lui Ahmad. Iar
225
femeia, la rndu-i, era bucuroasa ca poate, ntr-un sfrsit,
sa puna la ncercare puterea de patrundere a soului ei, care
tot asa o scia si pe ea cu priceperea lui la femei si cu
iscusina de-a le dibui vicleniile.
>
Or, acea ntlnire dinti dintre tnarul Mahmud si soia lui
Ahmad se petrecu foarte placut pentru amndoi. Iar flacaul,
care era nca fecior si nestiutor, gusta din plin mulumirea
de a se simi prins ntre minile si ntre picioarele unei
egiptence dedate bine cu meseria. i ramasera atta de
mulumii unul de altul, nct mai
> >
pusera n fapt povestea de destule ori n zilele urmatoare.
Iar femeia se bucura ca astfel l dovedeste de ageamiu, fara
ca el sa stie, pe soul sau cel credul; iar soul se minuna ca
nu-1 mai ntlnea pe prietenul sau Mahmud la ceasul cnd l
ntlnea de obicei, si si zicea: ,Trebuie sa f gasit vreo
femeie, folosindu-se de nvaaturile si de sfaturile mele!
Totusi, dupa o bucata de vreme, pe cnd se ducea ntr-o
vinere la geamie, l zari n curte, lnga puul pentru
spalarile cele sfinte, pe prietenul sau Mahmud. i se duse la
el si, dupa salamalecuri si bun-ntlnisuri, l ntreba cu o
nfaisare nelegatoare daca a izbutit n cautarile lui si
daca femeia este frumusica. Iar Mahmud, peste masura de
bucuros sa-si deschida inima faa de prietenul sau, striga:
- Ya Allah! daca-i frumusica? E numai unt si lapte! i-i
grasa si alba! Numai mosc si iasomie! i ce desteapta-i! i ce
bucate mai face ca sa ma ospateze, la fiecare ntlnire a
noastra! Da soul ei, o, prietene Ahmad, mi pare-a fi un
natafle fara de leac si un neispravit!
Iar Ahmad se puse pe rs si spuse:
- Pe Allah! asa-s mai toi barbaii nsurai! Hei, vad ca
te-ai cam priceput sa te folosesti de sfaturile mele! ine-o
tot asa, o, Mahmud!
226
i intrara mpreuna n moschee, pentru rugaciune, si-apoi se
pierdura din vedere.
Or, Ahmad, cnd iesi din geamie, n ziua aceea de vineri,
nestiind cum sa-si treaca vremea, dat fiind ca pravaliile erau
nchise, se duse n ospeie la un vecin, care sta poarta n
poarta cu el, si se urca sa sada cu vecinul la fereastra care
da nspre ulia. i deodata l vazu venind pe prietenul sau
Mahmud, chiar el, cu ochii lui, si intrnd repede n casa fara
ca macar sa bata, ceea ce era o dovada razvedita ca nlauntru
fusese cineva n nelegere cu el si ca l astepta. i Ahmad,
naucit de ce vedea, se gndi dintru-nti sa dea buzna drept n
casa si sa-si prinda prietenul cu soia, si sa-i pedepseasca
pe amndoi. Ci socoti ca, la zarva pe care are s-o faca batnd
n poarta, soia lui, care era isteaa, ar putea prea bine sa-
l ascunda pe flacau ori sa-i dea drumul pe sus, pe terasa; si
chibzui sa intre n casa n alt fel, fara sa trezeasca luarea-
aminte.
Se afla, ntr-adevar, n curtea lui o fntna, cu gura
desparita n doua jumatai, una din jumatai dnd nspre
curtea lui, iar cealalta jumatate nspre curtea vecinului la
care se afla acum. i Ahmad si zise: ,Pe-acolo am sa-i pot
lua pe neasteptate! i i spuse vecinului:
- Pe Allah, vecine, ia uite ca mi-adusei aminte ca mi-a
cazut azi-dimineaa punga n fntna. i i cer ngaduina sa
intru s-o caut. i pe urma am sa ies din fntna la mine n
curte.
i vecinul raspunse:
- Nu am nimica mpotriva! Ba chiar merg sa-i in lumina,
o, fratele meu!
Ci Ahmad nu vroi sa primeasca ajutorul acela, gndind sa
coboare pe dibuite, pentru ca nu cumva lumina iesind din pu
sa dea desteptarea la el n casa. i dupa ce si lua ziua-buna
de la vecin, cobor n fntna.
227
Or, lucrurile mersera ct se poate de bine n timpul
coborrii; da cnd trebui sa se urce pe partea cealalta,
soarta se mpotrivi ntr-un chip tare ciudat. Intr-adevar,
Ahmad se si caarase, ajutndu-se cu minile si cu picioarele,
pna pe la jumatatea fntnii, cnd arapoaica slujnica veni sa
scoata apa din pu si, auzind oarecare zgomot n fntna, se
apleca sa vada ce-i. i vazu o umbra neagra, care se zbuciuma
n negura fntnii si, nici gnd sa-l cunoasca pe stapnul ei,
fu cuprinsa de spaima si, dnd drumul din mini funiei cu
ciutura, o lua la fuga ipnd ca o smintita:
- Efritul! Efritul! Iese din fntna, o, musulmanilor!
Ajutor!
Iar ciutura, slobozita astfel, cazu cu toata greutatea ei
drept n capul lui Ahmad, de-aproape sa-l omoare.
Cnd desteptarea fu astfel data de catre arapoaica, soia
lui Ahmad zori sa-l faca scapat pe iubitul ei, apoi cobor n
curte si aplecndu-se peste ghizdul puului ntreba:
- Cine-i n fntna?
i cunoscu atunci glasul soului ei care, n ciuda caderii,
gasi putere sa arunce un potop de sudalme amarnice mpotriva
fntnii, si mpotriva celor care au fntni, si a celor care
se baga n fntni, si a celor care scot apa din fntni.
i ea l ntreba:
- Pe Allah si pe Nabi! ce-i fi cautnd n fundul fntnii?
Iar el raspunse:
- Taci odata, o, afurisito! M-am bagat sa-mi caut punga
care mi-a cazut azi-dimineaa! In loc sa ma tot ntrebi, ai
face mai bine sa ma ajui sa ies afara!
i nevestica, rznd n sufletul ei, caci pricepuse pricina
adevarata a coborrii n fntna, se duse sa strige
228
vecinii, care venira sa-l scoata cu niste funii pe amartul de
Ahmad, care nici nu mai putea sa se miste, atta de cumplita
fusese lovitura ciuturii. i se lasa dus n pat, fara a zice
nici crc, stiind ca-i mai de folos ntr-o mprejurare ca acea
sa-si tainuiasca supararea. i se simea tare umilit, nu numai
n mndria lui, ct mai cu seama n priceperea lui la femei si
n dibacirea vicleniilor lor. i chibzui n sinesi sa fie mai
cu grija alta data, si ncepu sa cugete ce mijloace ar fi de
urmat ca s-o prinda pe ticaloasa.
i-asa, cnd dupa o bucata de vreme putu sa se ridice din
pat, nu mai avu alta grija dect sa stea la pnda razbunarii.
i ntr-o zi, stnd pitit pe dupa un col de ulia, l zari pe
prietenul sau Mahmud cum tocmai se furisa n casa pe usa
ntredeschisa, care fu numaidect nchisa dupa ce el intra. i
se repezi si ncepu sa bata cu lovituri sporite n usa...
Dar cnd fu cea de a opt sute sasea noapte
Spuse:
... i se repezi si ncepu sa bata cu lovituri sporite n
usa. Iar soia, fara a sovai, i spuse lui Mahmud:
Ridica-te si hai dupa mine!
i cobor cu el si, dupa ce l aseza ntr-un ungher, chiar
n dosul usii dinspre ulia, i deschise soului, spunndu-i:
Pe Allah! ce ai de bai asa?
Ci Ahmad, nsfacnd-o de mna si trnd-o mniat nlauntru,
racnind, dete fuga n odaia de sus, ca sa puna gabja pe Mahmud
care, n vremea asta, deschise linistit
A opt sute sasea noapte
229
usa n dosul careia statuse pitit si si lua talpasia. Iar
Ahmad, vaznd ct de zadarnice i erau stradaniile, mai-mai sa
moara de turbare, si hotar sa se lepede de nevasta-sa pe loc.
Pe urma chibzui nsa ca ar fi mai bine sa mai aiba oleaca de
rabdare si si nghii veninul n taina.
Or, prilejul pe care l pndea nu zabovi mult pna ce sa se
nfaiseze singur, la cteva zile dupa ntmplarea aceea.
Intr-adevar, unchiul lui Ahmad, tatal soiei lui, da un ospa
cu prilejul taierii-mprejur a unui copil pe care l dobndise
la batrneele lui. Iar Ahmad si cu nevasta-sa fura poftii sa
se duca sa petreaca la el ziua si seara aceea. i Ahmad puse
atunci la cale un gnd la care chibzuise. Se duse asadar sa-l
caute pe prietenul sau Mahmud, care ramasese mai departe
singurul care habar nu avea ca-1 nsela pe chiar prietenul
sau, si gasindu-1, l pofti sa vina cu el sa ia parte la
cumetria de la socru-sau. i toata lumea sezu jos dinaintea
tavilor pline cu bucate, n mijlocul curii luminate,
asternute cu presuri, si mpodobite cu panglici si cu naframe.
Iar femeile puteau astfel sa vada de la ferestrele haremului
tot ce se petrecea n curte, fara a fi vazute, si sa auda tot
ce se vorbea. i Ahmad, n timpul mesei, aduse vorba despre
snoavele deocheate care i placeau n chip osebit tatalui
soiei sale. i dupa ce fiecare povesti ce stia mai hazliu,
Ahmad spuse, aratndu-1 pe prietenul sau Mahmud:
- Pe Allah! fratele meu Mahmud, colea de faa, mi-a
povestit odata o ntmplare adevarata, care i s-a ntmplat
chiar lui, si care-i cu mult mai htra dect tot ce am auzit
noi aici.
Iar socrul striga:
- Povesteste-ne-o, o, saiied Mahmud!
i toi cei de faa adaugara:
- Chiar, Allah fie cu tine, povesteste-ne-o!
230
i Ahmad i spuse:
Da stii care! ntmplarea cu nevestica aceea grasa si
alba ca untul!
i Mahmud, mndru ca se vedea rugat asa de toata lumea,
ncepu sa povesteasca cea dinti ntlnire a lui cu tnara
soie, care era nsoita de copilul ei, sub corturi, la Muled.
i ncepu sa dea niste amanunte atta de adevarate despre
femeie si despre casa ei, nct socrul lui Ahmad nu zabovi
mult pna sa priceapa ca era vorba de chiar fata lui. Iar
Ahmad se si veselea n sufletul sau, ncredinat ca are sa
poata, ntr-un sfrsit, sa faca dovada, dinaintea martorilor,
despre necredina soiei lui, si sa se lepede de ea, lipsind-o
de drepturile ei la zestrea de casatorie. Iar mosul, cu
sprncenele ncruntate, sta gata sa se scoale si sa faca cine
stie ce, cnd un ipat de durere ascuit se auzi, ca de copil
nepat; si Mahmud, trezit deodata la ipatul acela, avu
iueala de minte sa schimbe firul istorisirii, ncheind
astfel:
Or, eu, cum purtam copilul tinerei femei pe umerii mei,
vrusei, odata ajuns n curte, sa ma sui n harem cu copilul.
Ci alungat fie Cel-Viclean! dadusem, spre nenorocul meu,
de o femeie cinstita, care, pricepnd ndrazneala mea, mi
smulse copilul din brae si mi arse un pumn drept n obraz,
de mai port urma si-acuma. i ma lua la goana, speriindu-ma ca
cheama vecinii! Batu-o-ar Allah!
i batrnul, parintele tinerei neveste, auzind sfrsitul
povestirii, ncepu sa rda n hohote, la fel ca toi cei de
faa. Ci numai Ahmad nu avea chef de rs si se ntreba, fara a
putea sa neleaga pricina, pentru ce schimbase Mahmud asa
sfrsitul povestii. i cnd ospaul se curma, se apropie de el
si l ntreba:
Allah fie asupra-i! poi sa-mi spui pentru ce n-ai
povestit lucrurile asa cum s-au petrecut?
A opt sute /asea noapte
231
Iar Mahmud raspunse:
- Pai sa-i spun! Pentru ca am priceput, din ipatul acela
de copil, pe care l-a auzit toata lumea, ca copilul si mama
lui se aflau n harem si ca prin urmare si soul trebuia sa se
afle printre musafiri. i m-am grabit s-o scot nevinovata pe
femeie, ca nu care cumva sa dam amndoi de vreo belea! Da nu-i
asa, o, fratele meu, ca povestea mea, ntoarsa asa, l-a
veselit strasnic pe socru-tau?
Ci Ahmad, ngalbenind de tot, pleca si l lasa pe prietenul
sau fara a-i raspunde la ntrebare. i chiar a doua zi se
lepada de soia sa si pleca la Mecca, spre a se sfini ntr-un
hagialc.
i asa ca Mahmud, dupa rastimpul cerut de datini, putu sa se
nsoare cu dragua lui si sa traiasca fericit cu ea; ntruct
el nu avea nicio pretenie ca le-ar cunoaste pe femei si ca ar
fi mester sa le dibuiasca vicleniile si sa le dezlege
siretlicurile. Ci singur Allah este Atoatestiutor!
i, dupa ce povesti astfel ntmplarea aceasta, pescarul
mncator de hasis, care fusese facut capetenie de musaipi,
tacu.
Iar sultanul, pna peste masura de desfatat, striga:
- O, musaipule, o, limba de miere, te caftanesc sa fii
vizirul meu cel mare!
i cum tocmai atunci doi mpricinai intrau n sala de
judee, cernd dreptate la sultan, pescarul, ajuns mare vizir,
fu nsarcinat pe loc sa le asculte jalba, sa le judece pra si
sa rosteasca asupra pricinei o hotarre. i vizirul cel
proaspat, gatit cu nsemnele slujbei sale, le spuse celor doi
mpricinai:
- Apropiai-va si povestii-mi pricina care va aduce
dinaintea sultanului, stapnul nostru!
i iacata istoria lor:
232
JUDECATA MNCTORULUI DE HAI
Dupa ce, o, norocitule sultan spuse mai departe gradinarul
care adusese castraveii - vizirul cel proaspat le porunci
celor doi mpricinai sa vorbeasca, ntiul dintre ei zise:
- O, doamne al meu, am o plngere mpotriva acestui om!
i vizirul ntreba:
- i care i-e plngerea?
El spuse:
- O, doamne al meu, am colea afara, la poarta divanului, o
vaca cu vielul ei. Or, n dimineaa aceasta, ma duceam cu ei
la cmpul meu cu lucerna, ca sa-i pasc; si vaca mergea
naintea mea, cu vielul zburdnd dupa ea, cnd vazui ca vine
catre noi omul acesta aci de faa, calare pe o iapa care era
urmata de puiul ei, o mnzoaca urta si prapadita, o
strpiciune. Or vielul meu, vaznd mnzoaca, dete fuga sa se
cunoasca cu ea si ncepu sa zburde n jurul ei, s-o alinte pe
sub vintre cu botisorul, s-o adulmece, sa se joace cu ea n
fel si chip, ba departndu-se spre a zvrli dragalas din
picioare, ba zvrlind n sus pietricelele de pe drum cu
copituele ei. i deodata, o, doamne al meu, stapnul acesta
al iepei descaleca si se duse la vielusul meu cel zburdalnic
si-i petrecu un curmei pe dupa gt, spunndu-mi: ,Nu-1 mai
las! Caci nu vreau ca vielusul meu sa se dezmaeze jucndu-se
cu ticaloasa asta de mnzoaca, fiica vacii tale, si vlastarul
ei! i se ntoarse nspre viel si-i zise: ,Haide, o, fiu al
iepei mele si vlastar al ei! i n pofida ipetelor mele de
uluiala si de mpotrivire, mi lua vielul, lasndu-mi amarta
de mnza care-i colea, cu maica-sa, si ameninndu-ma ca ma
zdrobeste daca ncerc sa iau ndarat ceea ce este bunul si
averea mea dinaintea lui Allah, carele ne vede, si dinaintea
oamenilor!
A opt sute sasea noapte
233
Atunci vizirul cel proaspat, care era pescarul mncator de
hasis, se ntoarse nspre prt si i zise:
- Da tu, bre, ce ai de spus la vorbele pe care le-ai auzit?
Iar insul raspunse:
- O, doamne al meu, stie toata lumea, ntr-adevar, ca
vielul este fatul iepei mele, si ca mnzoaca e plodul vacii
acestui om!
i vizirul spuse:
- Asadar este nendoielnic ca acuma vacile pot sa fete
mnji, iar caii pot sa plodeasca viei? ntruct acesta-i un
lucru care pna astazi nu putea sa fie primit nicidecum de un
om cu mintea ntreaga!
i prtul raspunse:
- O, doamne al meu, au tu nu stii ca nimica nu este cu
neputina la Allah, carele zamisleste ce vrea el si nsa-
mneaza unde vrea el, si ca zamislitura nu are dect sa se
plece, sa-l preamareasca si sa-l proslaveasca?
Iar vizirul spuse:
- Asa-i! asa-i! drept spui, bre, nimica nu este cu ne-
putina la puterea Celui-Preanalt, carele poate orndui ca
vieii sa se traga din iepe, si mnjii din vaci!
Pe urma adauga:
- Ci pna a-i lasa ie vielul, puiul iepei tale, si pna
a-i da prtului tau ceea ce este al lui, vreau si eu sa va
fac martori la una dintre minunile atotputerii Celui-
Preanalt!
i vizirul porunci sa i se aduca un soarece si un sac mare
cu gru. i le spuse celor doi mpricinai:
- Uitai-va cu luare-aminte la ce are sa urmeze si nu mai
rostii nicio vorba!
Pe urma se ntoarse nspre prt si i spuse:
- Tu, o, stapne al vielului, fatul iepei, ia sacul acesta
cu gru si ncarca-1 pe spinarea soarecelui!
i omul se minuna:
234
- O, doamne al meu, cum as putea sa fac sacul acesta mare
de gru sa stea pe soarece iara a-1 zdrobi?
Iar vizirul i spuse:
- O, omule puin la credina, cum de cutezi sa te ndoiesti
de atotputerea Celui-Preanalt, carele a facut ca vaca sa
nasca un mnz?
i porunci strajerilor sa-l nsface pe ins, din pricina
necredinei si a pagniei lui, si sa-i traga o ciomageala. i
puse sa i se dea prtului vielul cu mama lui, si i mai
dete, pe deasupra, si mnza cu mama lui!
i-aceasta-i, o, doamne al vremilor, spuse mai departe
gradinarul care adusese cosul cu poame, toata povestea
pescarului mncator de hasis, ajuns mare vizir al sultanului.
i-aceasta pozna de la urma este spre-a dovedi ct de mare era
nelepciunea lui, cum stia sa scoata adevarul prin razvedirea
smintelii, si cta dreptate avusese sultanul cnd l caftanise
mare vizir, si cnd si-l luase ca tovaras la ospee, si cnd
l coplesise cu cinstiri si cu huzmeturi. Ci mai darnic, si
mai mare, si mai facator de bine este Allah!
Dupa ce asculta din gura pomarului sirul acesta de snoave,
sultanul se ridica n picioare, bucurndu-se pna peste poate,
si striga:
- O, seic al oamenilor plini de dulceaa, o, limba de zahar
si de miere, cui i s-ar cuveni mai mult dect ie sa fie mare
vizir, tu care stii sa gndesti cu temeinicie, sa vorbesti cu
har si sa povestesti placut, desfatator si desavrsit?
i l caftani pe data mare vizir, si si-l facu cirac la
ospee, si nu se mai despari de el, pna la venirea
Desparitoarei de prieteni si Sfrmatoarei de sindrofii.
- i iacata, spuse mai departe eherezada, graindu-i
sultanului ahriar, tot ce am citit eu, o, norocitule sultan,
n Divanul nazbtiilor usuratice si al nelepciunii vesele.
Iar sora ei Doniazada striga:
A opt sute saptea noapte
235
- O, sora mea, ce dulci, si ce zemoase si ce desfatatoare,
si ce nveselitoare, si ce ispitite sunt vorbele tale n
prospeimea lor!
- Da ce-s astea lnga cele ce am sa va povestesc mine,
despre frumoasa domnia Nurennahar, daca oi mai fi n viaa si
daca mi ngaduie stapnul nostru sultanul!
i sultanul ahriar si zise: ,Hotart! Binevoiesc sa aud si
povestea aceasta pe care nu o stiu!
Dar cnd fu cea de a opt sute saptea noapte
Micua Doniazada i spuse surora-sii:
- O, sora mea, hai, ma rog ie! grabeste de ne ncepe
povestea fagaduita, ntruct sultanul nostru cel daruit cu
purtari alese ngaduie!
- Cu tot dragul inimii si ca pe o cinstire datorata
sultanului nostru mult nvaat!
i povesti:
POVESTEA CU DOMNIA NURRENNAHAR I CU FRUMOASA GENNIE
|j\i s-a povestit, o, norocitule sultan, ca a trait odata, Kj
n vechimea vremilor si n trecerea veacurilor si a clipelor,
un sultan vrednic si puternic, care fusese daruit de Allah cel
Atoatedatatorul cu trei feciori ca niste lune si pe care i
chema: pe cel mai mare Aii, pe cel de al doilea Hassan, iar pe
cel mic Hossein. i acesti trei cuconi fusesera crescui n
saraiul parintelui lor, laolalta cu fata unchiului lor,
domnia Nurrennahar, care era orfana si de tata si de mama, si
care nu-si avea pereche de frumoasa, de mintoasa, de nurlie si
de desavrsita, printre fetele oamenilor, ase- muindu-se la
ochi cu gazela cea sperioasa, la gura cu bobocul de trandafir
si cu margaritarele, la obraji cu zarna- cadelele si cu
bujorii, iar la boiu cu creanga cea mladie a arborelui ban. i
crescuse mpreuna cu cei trei coconi, copiii mosului ei, numai
n voiosie si huzur, jucndu-se cu ei, mncnd cu ei si
dormind cu ei.
Or, sultanul, mosul domniei Nurrennahar, totdeauna si
zisese n sinea lui ca, din ceasul cnd fata are sa ajunga de
maritat, are s-o dea de soie vreunui fecior de crai de prin
megiesiile lui. Ci atunci cnd Nurrennahar si puse iasmacul
fecioriei, sultanul baga de seama n curnd ca cei trei
cuconi, fiii lui, o ndrageau amarnic, tustrei cu o dragoste
la fel de mare, si ca rvneau n inima lor s-o dobndeasca si
s-o aiba de soie. i Maria Sa ramase tare
237
tulburat n inima sa, si tare ncurcat, si si zise: ,Daca o
dau pe domnia Nurrennahar unuia dintre verisorii ei, n
paguba celorlali doi, aceia nu au sa fie mulumii si au sa
crteasca mpotriva hotarrii mele; iar daca o marit cu vreun
beizadea de prin straini, cei trei feciori ai mei au sa fie
pna peste poate de necajii si de amari; si sufletul lor
are sa se mohorasca si are sa se umple de durere; si cine stie
daca nu cumva, ntr-o atare mprejurare, de deznadejde, nu au
sa-si puna capat zilelor, ori daca nu au sa plece din casa
noastra la vreun razboi n vreo ara departata? Chiar ca
treaba-i plina de nceosare si de primejdii, si-i departe de
a fi lesne de desclcit! i sultanul se aseza sa chibzuiasca
o buna bucata de vreme asupra acestei pricini, si deodata
salta capul si striga: ,Pe Allah! treaba-i lamurita! i i
chema numaidect pe cei trei cuconi, Aii, Hassan si Hossein,
si le spuse:
- O, feciorii mei, voi tustrei n ochii mei suntei daruii
deopotriva cu aceleasi vrednicii si nu pot a ma ndemna sa in
la vreunul dintre voi n dauna frailor lui, dndu-i-o de
soie pe domnia Nurrennahar; si nu pot nici s-o marit cu
tustrei la un loc. nct am gasit o cale potrivita spre a va
mulumi deopotriva, fara a-1 supara pe vreunul, si pastrnd
ntre voi buna nelegere si dragostea. Ascultai-ma, dar, cu
luare-aminte, si sa ndeplinii ntocmai ce avei sa auzii.
Or, iacata gndul la care cugetul meu s-a oprit: fiecare
dintre voi sa plece si sa strabata cte o ara straina si sa-
mi aduca de pe acolo vreun lucru rar, pe care l-o socoti el
mai osebit si mai fara de pereche. Iar eu am s-o dau pe fata
mosului vostru, domnia Nurrennahar, aceluia care s-o ntoarce
cu minunaia cea mai uluitoare! nct, daca primii sa
ndeplinii gndul acesta pe care vi-1 nfaisez, sunt gata sa
va dau atta aur ct va va fi fiind de trebuina pentru
calatoria voastra si pentru cumpararea lucrului pe care avei
sa-l gasii!
238
Or, cei trei cuconi, care totdeauna fusesera copii supusi si
cumini, se nvoira tustrei cu gndul parintelui lor, fiecare
fiind ncredinat ca are sa aduca lucrul cel mai minunat si ca
are sa ajunga soul verisoarei Nurrennahar. Iar sultanul, daca
i vazu atta de voiosi, i duse la vistierie si le dete ci
saci de aur vroira. i, dupa ce i ndemna sa nu prea
alungeasca sederea lor prin cele ari straine, si lua ramas-
bun de la ei, sarutndu-i si chemnd asupra capetelor lor
toate binecuvntarile. i stravestii n neguatori calatori,
si urmai numai de cte un rob, beizadelele plecara din casa
parinteasca, n pacea lui Allah si calari pe cai de soi ales.
i si ncepura calatoria mpreuna, mergnd nspre un han
asezat ntr-un loc unde drumul se desparea n trei. i acolo,
dupa ce se ospatara cu o masa pe care o gatira robii lor, se
nvoira ca lipsa lor sa dureze un an, nicio zi mai mult, nicio
zi mai puin. i si dadura ntlnire la hanul acela, la
ntoarcere, cu nelegerea ca acela care va ajunge acolo cel
dinti sa-si astepte fraii, asa ca sa poata sa se nfaiseze
tustrei laolalta dinaintea sultanului, parintele lor. i
sfrsindu-si ospaul, se spalara pe mini; si dupa ce se
sarutara si si urara ntre ei o ntoarcere fericita,
ncalecara iar pe cai si fiecare apuca pe alt drum.
Or, beizadea Aii, care era cel mai mare dintre cei trei
frai, dupa trei luni de umblet prin sesuri si prin muni,
prin cmpii si prin pustietai, ajunse ntr-o ara de pe ar-
murile marii, n India, care era mparaia Bisangarului. i se
duse sa stea la un han mare, de neguatori, si lua odaia cea
mai mare si cea mai curata, pentru el si pentru robul sau. i
de ndata ce putu sa se odihneasca de ostenelile drumului,
pleca sa cerceteze cetatea, care avea trei rnduri de ziduri
mprejur, si care era mai mare de doi parasanji n toate
parile. i se ndrepta fara de zabava nspre suk, pe care l
gasi minunat, ntocmit cum era din
239
mai multe ulie mari ce duceau nspre o piaa aflata la
mijloc, cu un havuz frumos de marmura n ocolul ei. i toate
uliele acelea erau acoperite cu boli, si erau racoroase si
bine luminate prin deschizaturile lasate n bolta de deasupra.
i pe fiecare ulia erau nsiruite dughene cu negustori de
acelasi soi, si pe fiecare vedeai acelasi isnaf de
mestesuguri. ntruct pe o ulia nu se vedeau dect pnzeturi
gingase din ara Indiei, vopsite n culori aprinse si limpezi,
cu niste nflorituri nfaisnd dihanii, privelisti, paduri,
gradini si flori, si atlazuri de la Persia, si matasuri din
China; pe cnd pe alta ulia se vedeau porelanurile cele mai
frumoase, farfuriuri lucitoare, si oluri frumos nchipuite, si
tavi mestesugite, si cesti de toate marimile; pe cta vreme pe
ulia de alaturi se vedeau marame mari de la Casmir, care,
odata strnse, puteau sa fie inute n causul palmei, asa de
subire si de gingasa era esatura lor; si presuri de
rugaciune, si multe alte chilimuri de toate marimile; si, mai
nspre stnga, nchisa pe amndoua parile cu niste pori de
acioaie, se afla ulia giuvaiergiilor si a aurarilor, sclipind
de nestemate, de adamante si de aurarii si argintarii, multe
de-i luau minile. i preumblndu-se el prin acele sukuri
ameitoare, baga de seama cu uimire ca n mulimea de indieni
si de indience, care se nghesuiau pe la tarabele pravaliilor,
pna si femeile de rnd purtau gherdane, braari si podoabe la
picioare, la glezne, la urechi, ba si la nas; si cu ct pielea
femeilor era mai alba, cu atta cinul lor era mai nalt si cu
atta erau si giuvaierurile lor mai scumpe si mai stralucite,
macar ca pielea neagra a celorlalte avea nsusirea de a face
sa bata si mai bine la ochi stralucirea giuvaierurilor si
albeaa margaritarelor.
Dar ceea ce mai ales l fermeca pe prinul Aii fu numarul
mare de copilandri care vindeau trandafiri si iasomii, si
chipul cel ndatoritor cu care te mbiau cu
240
acele flori, si serpuirea cu care se strecurau prin mulimea
cea deasa peste tot pe ulie. i tare se mai minuna de patima
osebita a indienilor pentru flori, care mergea atta de
departe, nct nu numai ca le purtau pe tot trupul, si n
plete, si pe mini, ci nca si pe urechi, ori n nari. i-apoi
toate pravaliile erau mpodobite cu oluri pline cu trandafiri
si cu iasomii; iar sukul era nmiresmat, si te preumblai prin
el ca printr-o gradina sprijinita pe pilastri.
Dupa ce si bucura astfel ochii cu privelistea tuturor
acelor lucruri frumoase, craisorul Aii vroi sa se odihneasca
oleaca, si primi poftirea unui neguator care, stnd jos la
taraba pravaliei sale, l mbia cu semne si cu zmbete sa
intre sa stea. i de cum intra, neguatorul i dete locul de
cinste, si i aduse racoritoare, si nu-i puse nicio ntrebare
de prisos ori iscoditoare, si nu l sci sa cumpere nimic,
asa era de plin de buna-cuviina si de daruit cu purtari
alese. i beizadea Aii preui pna peste poate toate astea, si
si zise: ,Ce ara minunata! i ce oameni placui! i vru pe
data, atta de vrajit era de buna-cuviina si de buna-purtarea
neguatorului, sa cumpere tot ce avea neguatorul n pravalie.
Pe urma cugeta ca nu ar avea ce face cu toate lucrurile
acelea, si se mulumi deocamdata sa lege un chelemet mai
strns cu neguatorul.
Or, n vreme ce Aii taifasuia cu negustorul si l ntreba
despre obiceiurile si despre datinile indienilor, vazu ca
trecea prin faa pravaliei un telal care inea la subsuoara un
covoras patrat, de vreo sase picioare. i deodata telalul,
apropiindu-se, si ntoarse capul si la dreapta si la stnga
si striga:
- O, oameni din suk, o, cumparatorilor! cel ce va sa
cumpere n-o sa pagubeasca! la treizeci de mii de dinari de aur
covorul! Covorul de rugaciune, o, cumparatorilor, la treizeci
de mii de dinari de aur! Cine va sa-l cumpere n-o sa
pagubeasca!
A opt sute opta noapte
241
Auzind strigarea, cuconul Aii si zise: ,Ce ara uluitoare!
un pres de rugaciune la treizeci de mii de dinari de aur
- iacata un lucru despre care nu am mai auzit sa se fi pomenit
vreodata! Da poate ca telalul vrea sa glumeasca! Pe urma,
vaznd ca telalul si ncepe iar strigarea, se ntoarse nspre
el cu o nfaisare chibzuita, i facu semn sa vina si i ceru
sa-i arate presul mai de-aproape. Iar telalul desfasura
chilimul, fara a scoate o vorba; si beizadea Aii l cerceta
ndelung si, ntr-un sfrsit, spuse:
- O, telalule, pe Allah! nu vad deloc prin ce poate sa
preuiasca presul tau de rugaciune preul nemasurat la care l
strigi.
Iar telalul zmbi a rde si spuse:
- O, stapne al meu, nu te prea grabi sa te minunezi de
preul strigat, care nu-i deloc nemasurat faa de preul ade-
varat al chilimului! i, de altminteri, minunarea ta are sa
fie cu mult mai mare dupa ce i-oi spune ca am porunca sa-i
ridic preul pna la patruzeci de mii de dinari de aur, si sa
nu-1 dau dect aceluia care mi va plati toi galbenii pesin!
i craisorul Aii striga:
- De buna seama, o, telalule, presul tau, pe Allah! ca sa
preuiasca un atare pre, ar trebui sa fie nazdravan prin
vreun col al lui, de care eu habar nu am, ori pe care nu-1
bag de seama...
Dar cnd fu cea de a opt sute opta noapte
Spuse:
... De buna seama, o, telalule, presul tau, pe Allah! ca sa
preuiasca un atare pre, ar trebui sa fie nazdravan prin
242
vreun col de care eu habar nu am, ori pe care nu-1 bag de
seama!
i telalul zise:
- Domnia ta spui asta! Afla, ntr-adevar, ca presul este
daruit cu o putere nevazuta care face ca atunci cnd te asezi
pe el sa fii numaidect purtat oriunde ai vrea sa mergi, si cu
o iueala de nici nu ai vreme sa nchizi un ochi si sa-l
deschizi pe celalalt! i nicio piedica nu poate sa-l opreasca
din drum, ntruct dinaintea lui furtuna piere, vijelia se
stinge, munii si zidurile se ntredeschid, iar lacatele cele
mai zdravene ramn de prisos si zadarnice. i-aceasta-i, o,
doamne al meu, puterea cea nevazuta a presului meu de
rugaciune!
i telalul, dupa ce vorbi astfel, iara a mai adauga nicio
vorba, ncepu sa mpatureasca presul, ca spre a-si vedea de
cale, cnd beizadea Aii, pna peste poate de bucuros, striga:
- O, telal al binecuvntarii, daca ntr-adevar presul
acesta este tot atta de daruit pe ct mi dau de neles
vorbele tale, sunt gata sa-i platesc nu numai cei patruzeci
de mii de dinari pe care i ceri, ci nca o mie ca dar pentru
tine, de misitie. Numai ca trebuie sa vad cu ochiul meu si sa
pipai cu mna mea!
i telalul, fara a se tulbura, raspunse:
- Unde sunt cei patruzeci de mii de dinari de aur, o,
stapne al meu? i unde-s ceilali o mie pe care mi-i faga-
duiesti n marinimia ta?
i beizadea Aii raspunse:
- Sunt la hanul cel mare al neguatorilor, unde am tras
mpreuna cu robul meu! i am sa merg acolo cu tine ca sa i-i
numar, de ndata ce am sa vad si am sa pipai!
Iar telalul raspunse:
- Pe capul si pe ochii mei! Ci hanul cel mare este cam
departe, si avem sa ajungem mai repede la el dusi de presul
meu dect de picioarele noastre!
243
i ntorcndu-se nspre stapnul pravaliei i spuse:
- Cu ngaduina ta!
i se duse n fundul pravaliei si, asternnd covorul, l
ruga pe beizadea sa se aseze pe el. i asezndu-se si el
alaturi, spuse:
- O, doamne al meu, rosteste n gnd dorina de a fi dus la
hanul tau, n chiar odaia ta!
i beizadea Aii rosti n cugetul sau dorina. i mai nainte
de-a avea vreme sa-si ia ziua-buna de la stapnul pravaliei,
care l primise atta de frumos, se si vazu dus n iatacul
lui, fara de nicio zguduitura si fara de nicio suparare, chiar
n odaia n care sedea, si fara a putea sa-si dea seama daca
strabatuse vazduhul ori daca lunecase pe pamnt. Iar telalul
se afla tot lnga el, zmbind si mulumit. Iar robul si venise
fuga dinainte-i, spre-a asculta poruncile.
Dobndind astfel ncredinarea despre puterea cea nazdravana
a covorului, beizadea Aii i spuse robului:
- Numara pe data omului acesta binecuvntat patruzeci de
pungi cu cte o mie de dinari, si da-i n mna cealalta o
punga cu o mie de dinari!
i robul ndeplini porunca. Iar telalul, lasnd cuconului
Aii covorul, spuse:
- Buna trguiala, o, stapne al meu!
i pleca n calea lui.
Iar cuconul Aii, vazndu-se stapn pe covorul fermecat; fu
pna peste masura de mulumit si de bucuros, gndind ca gasise
o minunaie att de nemaipomenita, chiar de cum sosise n
cetatea si n mparaia Bisangaru- lui. i striga: ,Masallah!
Alhamdu lillahl Iacata ca mi-am atins fara nicio cazna inta
calatoriei; si nu ma ndoiesc ca i-am dovedit pe fraii mei!
i am sa fiu soul fiicei unchiului meu, domnia Nurrennahar!
i-apoi care n-o
245
sa fie bucuria parintelui meu, si uluirea frailor mei, cnd
am sa le dau sa vada ce nazdravanie poate sa faca presul meu
vrajit! Caci nu e cu putina ca fraii mei, orict de
prielnica le-ar fi soarta, sa izbuteasca a gasi vreun lucru
care sa poate fi, mai de aproape ori mai de pe departe,
asemuit cu acesta! i, gndind asa, si zise: ,Da de fapt ce-
ar fi daca as pleca numaidect n ara mea, acuma, cnd pentru
mine departarea nu mai are nsemnatate? Apoi, dupa ce cugeta
asa, si aduse aminte de rastimpul de un an pe care l
hotarse cu fraii sai, si si dete seama ca, daca ar pleca
ndata, ar putea sa-i astepte prea mult la hanul de la
raspntia celor trei drumuri, locul lor de ntlnire. i si
zise: ,Daca-i pe asteptate, apoi mai bine-i sa-mi petrec
vremea aici, dect n hanul pustiu de la cele trei drumuri.
Asa ca am sa ma desftez n ara aceasta minunata, si totodata
am sa pot cunoaste lucruri pe care nu le cunosc! i, de-a
doua zi, porni iarasi sa bata sukurile si sa se preumble prin
cetatea Bisangar.
i putu astfel sa se minuneze de lucrurile cu adevarat de
minunare din tara de la Ind. Printre alte lucruri ose-
>
bite, vazu, ntr-adevar, o capiste de idoli, toata numai din
arama, cu bolta, si asezata pe o terasa nalta de cincizeci de
coi, si cioplita, si zugravita cu trei rnduri de zugraveli
tare aprinse si de o lucratura gingasa; si toata capistea era
mpodobita cu ciopleli n piatra, de o mesterie rara, si cu
nflorituri ntretaiate; si era asezata n mijlocul unei gra-
dini mari, pline cu trandafiri si cu alte flori frumoase, bune
de mirosit si de privit. Dar lucrul care alcatuia ispita cea
mai de seama a capistei de idoli - zdrobii si sfarmai sa
fie ei! - era un idol de aur greu, mare de un stat de om, cu
ochii facui din doua rubine miscatoare si puse cu atta
mestesug ca pareau ochi vii, si care se uita la cel ce se afla
dinaintea lui, scrutndu-i fiece miscare. i, dimineaa si
246
seara, preoii idolilor slujeau n capiste slujbele legii lor
pagnesti, dupa care urmau tot felul de jocuri, de cntari din
alaute, de ghidusii de mascarici, de cntece de almee, de
danuri de danuitoare, si de petreceri. i preoii aceia, de
altminteri, nu traiau dect din milele pe care mulimea de
hagii li le aduceau mereu din afundul arilor celor mai
departate.
i cuconul Aii, n timpul sederii lui la Bisangar, putu sa
fie de faa la o mare sarbatoare ce avea loc n fiecare an n
ara aceea, si la care veneau valiii din toate vilaietele, si
capeteniile de osti, si brahmii, care sunt preoi ai idolilor
si capetenii ale credinei celei pagnesti, si o mulime fara
numar de norod. i toata adunarea se inea
> T >
ntr-o cmpie larga, n care se ridica o zidire de o nalime
ameitoare, care i adapostea pe sultan si pe musaipii lui; si
zidirea se sprijinea pe douazeci si patru de pilastri, si era
zugravita pe dinafara cu privelisti, cu jivine, cu pasari, cu
gnganii, ba si cu muste si musculie, si toate parca erau
vii. i, lnga zidirea aceea mare, se aflau vreo trei sau
patru podine, de o ntindere uluitoare, pe care sedeau
gloatele. i toate acele minunaii aveau o nsusire nemai-
pomenita, anume de a fi miscatoare si de a se roti de la ceas
la ceas, schimbndu-si faa si podoabele.
i petrecerile se ncepura cu o ntrecere de panglicari,
pna peste poate de iscusii, si cu jocuri de pehlivani, si cu
danuri de fachiri. Apoi se vazura venind n siruri de
batalie, rnduii strns unii dupa alii, o mie de elefani
mpodobii falnic, si purtnd fiecare n spinare cte un turn
patrat, de lemn aurit, cu mascarici si cu cntarei din alaute
n fiecare turn. i nasul elefanilor si urechile lor erau
zugravite cu chinovar si cu cinabru, colii erau aurii ntru
totul, iar pe nasoaie aveau zugravite n culori aprinse niste
chipuri scalmbe, cu o sumedenie de picioare
247
si de mini, n rasucituri nfricosate sau strmbe. i cnd
turma cumplita ajunse dinaintea privitorilor, doi elefani,
care nu erau ncarcai cu turnuri si care erau cei mai mari
dintre toi o mie, iesira din rnd si venira pna n mijlocul
ocolului pe care l alcatuiau podinele. i unul dintre ei, n
zvoana de laute, ncepu sa danuiasca ridicndu-se cnd pe
cele doua picioare, cnd pe cele doua mini ale lui. Apoi se
caara sprinten pna n vrful unui stlp si, punndu-si pe
vrful stlpului picioarele si minile totodata, ncepu sa
mestece vntul cu nasul lui cel lung, si sa-si faca urechile
sa joace si capul sa i se suceasca n toate parile, n bataia
alautelor, pe cnd elefantul celalalt, cocoat la capatul unei
brne sprijinite drept la mijlocul ei pe un caprior, si cu
greutatea cumpanita cu o piatra peste masura de mare, asezata
la capatul dimpotriva, se tot legana ba ridicndu-se, ba
cobornd, n vreme ce cu capul batea masura cntecului.
i beizadea Aii ramase uluit de toate, si de nca multe alte
lucruri. nct se apuca tot mai patimas sa cerceteze
obiceiurile indienilor, cei atta de osebii de oamenii din
ara lui, si si urma preumblarile si ospeiile pe la negua-
torii si pe la mai-marii din mparaie. Ci n curnd, cum era
chinuit necontenit de dragostea pentru verisoara sa
Nurrennahar, si macar ca anul nca nu se scursese, nu putu sa
stea mai mult departe de ara sa, si se hotar sa lase India
spre a porni nspre steaua gndurilor lui, ncredintat ca are
sa fie mai fericit cnd n-o sa se mai
>
simta desparit de ea cu o departare atta de mare. i dupa ce
robul sau ncheie cu portarul de la han socoteala odaii, se
asezara amndoi pe covorul fermecat, apoi se cufunda n
sinesi, dorindu-si n gnd sa fie dusi la hanul de la
rascrucea celor trei drumuri. i pe cnd deschidea ochii pe
care i nchisese o clipa ca sa cugete, vazu ca si ajunsese la
han. i se scula de pe covor, si intra n han,
248
mbracat n hainele lui de neguator, si ncepu sa astepte
colo linistit ntoarcerea frailor lui. i-atta cu el!
Estimp, domnisorul Hassan, cel de al doilea dintre cei trei
frai, iacata!
De ndata ce porni la drum, ntlni o caravana care mergea
n Persia. i se alipi si el la caravana, si dupa o calatorie
lunga prin sesuri si muni, prin pustietai si cmpii, ajunse
mpreuna cu ea n cetatea de scaun a mparaiei persienesti,
care era cetatea iraz. i descaleca, dupa povaa
neguatorilor din caravana, cu care legase prietenie, la hanul
cel mare al cetaii. i, de-a doua zi de la sosire, n vreme
ce tovarasii sai de drum si desfaceau boclucurile si si
nsirau marfurile, nu mai zabovi sa iasa n cetate ca sa vada
ceea ce avea de vazut. i cauta sa se duca la suk, care n
ara aceea se cheama bazistan, si unde se vindeau giuvaieruri,
nestemate, atlazuri, esaturi frumoase de matase, pnzeturi
subiri st toate marfurile cele scumpe. i ncepu sa se
preumble prin bazistan, minunndu-se de gramezile cele multe
de mndreuri pe care le vedea prin pravalii. i peste tot
ntlnea misii si telali care foiau n toate parile,
mbiindu-te cu esaturi frumoase, cu chilimuri rare si cu alte
lucruri scumpe ce se striga la mezat.
Or, printre toi oamenii aceia atta de zorii, beizadea
Hassan vazu unul care inea n mna un fel de teava de
> > fildes, lunga cam de un picior
si groasa ca de un deget. i omul acela, n loc sa aiba o
nfaisare lacoma si grabita ca toi ceilali telali si
misii, calca ncet si apasat, innd eava de fildes ntocmai
cum si ine un sultan schiptrul mparaiei sale, ba nca si
mai falos...
A opt sute noua noapte
249
Dar cnd fu cea de a opt sute noua noapte
Spuse:
i omul acela, n loc sa aiba o nfaisare lacoma si grabita
ca toi ceilali telali si misii, calca ncet si apasat
innd eava de fildes ntocmai cum si ine un sultan
schiptrul mparaiei sale, ba nca si mai falos. Iar cuconul
Hassan si zise: ,Iacata un telal care mi da ncredere n
el! i se si pregatea sa se ndrepte nspre el, ca sa-l roage
sa-i arate eava pe care o inea ntr-un chip atta de fudul,
cnd l auzi strignd cu un glas plin de mare mndrie si de o
flosenie mparateasca:
- O, cumparatorilor! cine va cumpara nu are sa pagubeasca!
Pe treizeci de mii de dinari de aur - eava aceasta
>
de fildes! Acela care a facut-o e mort, si niciodata nu are sa
se mai arate! Ia eava de fildes! Cu ea poi sa vezi tot ce
vrei sa vezi! Cine va cumpara nu are sa pagubeasca! Cine vrea
sa vada, va putea sa vada! Cu ea poi sa vezi tot ce vrei sa
vezi! Ia eava de fildes!
Auzind strigarea, beizadea Hassan, care si facuse un pas
nainte, se trase ndarat de uimire si, ntorcndu-se nspre
negustorul de a carui dugheana sezuse rezemat cu spatele, i
spuse:
- Allah fie asupra-i! O, stapne al meu, spune-mi daca
omul care striga spre vnzare eava de fildes, la un pre
atta de uluitor, este ntreg la minte, ori si-a pierdut orice
buna-cuviina, ori face asa numai ca sa se joace?
Iar stapnul pravaliei raspunse:
- Pe Allah, o, stapne al meu, pot sa-i adeveresc ca omul
acela este cel mai cinstit si cel mai cuminte dintre toi
telalii nostri; si cel mai adesea de el se folosesc negustorii
nostri; data fiind ncrederea pe care o au n el, si pentru ca
este cel mai vechi n meserie. Iar eu raspund de
250
buna lui cuviina, afara doar de nu si-o fi pierdut-o n
dimineaa aceasta; da n-as crede! Asa ca pesemne eava
preuieste cei treizeci de mii de dinari si chiar mai mult,
daca el o striga la un asemenea pre! i pesemne ca-i merita
prin ceva ce nu se vede! De altminteri, daca doresti, pot sa-l
chem; si ai sa-l ntrebi tu nsui! Te rog, dara, sa urci si
sa stai n pravalia mea, si sa te odihnesti o clipa.
i cuconul Hassan primi poftirea cea ndatoritoare a
negustorului; si, de ndata ce sezu jos, telalul se apropie de
pravalie, fiind strigat pe nume. Iar neguatorul i spuse:
- O, telalule Cutare, domnia sa neguatorul de colea este
tare nedumerit auzindu-te ca strigi la trei mii de pungi
evia aceea de fildes; si eu nsumi as fi tot atta de
nedumerit, de nu te-as cunoaste ca pe un om daruit cu o cinste
nepatata. Raspunde-i, dar, domniei sale, ca sa nu mai aiba
faa de tine vreo prepunere rea!
i telalul se ntoarse nspre beizadea Hassan si i spuse:
- Intr-adevar, o, stapne al meu, ndoiala i este nga-
duita acelui care n-a vazut! Da cnd ai sa vezi, nu ai sa te
mai ndoiesti! Iar n ce priveste preul evii, apoi nu-i de
treizeci de mii de dinari, care-i numai preul pentru punerea
n vnzare, ci de patruzeci de mii. i am porunca sa nu o las
pe mai puin, si sa nu o dau dect aceluia care o va plati
pesin!
Iar craisorul Hassan spuse:
- Binevoiesc sa te cred pe cuvnt, o, telalule, ci nca tot
trebuie sa aflu si eu pentru ce nsusire i se cade evii atta
preuire, si pentru care ciudaenie s-ar nvrednici ea de vreo
luare-aminte!
Iar telalul spuse:
- Afla, o, stapne al meu, ca daca te uii n eava aceasta
prin capatul care este mpodobit cu clestarul acesta, orice-ar
fi sa-i doresti tu a vedea, vei fi mulumit pe data si vei
vedea!
251
Iar beizadea Hassan spuse:
Daca este adevarat, o, telalule al binecuvntarii, nu
numai ca am sa-i platesc preul pe care l ceri, ci nca o
mie de dinari, ca misitie pentru tine!
i adauga:
- Grabeste de-mi arata capatul de care trebuie sa-mi lipesc
ochiul!
i telalul i-1 arata. Iar craisorul se uita prin el,
dorindu-si s-o vada pe domnia Nurrennahar. i deodata o vazu,
n scaldatoarea de la hammamul ei, ntre minile roabelor care
o scaldau. i domnia rdea, jucndu-se cu apa, si se privea
n oglinda. i, daca o vazu atta de frumoasa si atta de
aproape de el, beizadea Hassan, pna peste poate de tulburat,
nu se putu opri sa nu dea un ipat mare, si era sa scape eava
din mna.
i dupa ce capata astfel dovada ca eava era lucrul cel mai
minunat de pe lume, nu mai sovai nicio clipita s-o cumpere,
ncredinat ca nu are sa mai gaseasca nicicnd o asemenea
minunaie, vrednica de adus din drumeia lui, de-ar fi sa ina
drumeia si zece ani si de-ar fi sa strabata lumea toata. i
i facu semn telalului sa vina dupa el. i dupa ce si lua
ramas-bun de la negustor, se duse la hanul la care statea si
l puse pe robul sau sa-i numere telalului cele patruzeci de
pungi, mai adaugnd una peste misitie. i ajunse stapnul
evii de fildes.
i dupa ce facu acea trguiala de pre, beizadea Hassan nu
mai avu nicio ndoiala despre ntietatea lui asupra frailor
sai, si despre izbnda lui asupra lor, si despre dobndirea
verisoarei sale Nurrennahar. i, plin de bucurie, se gndi,
cum avea destul timp nainte, sa afle si el obiceiurile si
datinile persienilor, si sa vada minunaiile din cetatea
iraz. i si petrecu zilele plimbndu-se, privind si
ascultnd. i ntruct avea mintea bine daruita si sufletul
252
simitor, lega prietesug cu oamenii nvaai si cu poeii, si
nvaa pe dinafara stihurile persienesti cele mai frumoase.
i-atunci numai se hotar sa se ntoarca nspre ara sa; si
prilejuindu-se de plecarea tot a caravanei cu care venise, se
alipi si el neguatorilor care o alcatuiau si porni la drum.
i Allah i scrise buna pace si ajunse fara de suparare la
hanul de la raspntia celor trei drumuri, locul de ntlnire.
i l gasi acolo pe fratele sau beizadea Aii. i ramase cu el
acolo, sa astepte ntoarcerea celui de al treilea frate al
lor. i-atta cu el!
Ci n ceea ce l priveste pe cuconul Hossein, care era cel
mai mic dintre cei trei, ma rog, ie, o, norocitule doamne,
sa-i pleci nspre mine urechea, ntruct iacata!
Dupa o calatorie lunga, care chiar ca nu avu nimica
neobisnuit, ajunse ntr-o cetate despre care i se spuse ca
este Samarkand. i era ntr-adevar Samarkand al-Ajam, chiar
cetatea unde domneste acuma falnicul tau frate ahzaman, o,
doamne al vremilor. i a doua zi dupa sosirea sa, beizadea
Hossein se duse la suk, care pe limba acelei ari se cheama
bazar. i gasi ca bazarul acela era tare frumos. i cum
beizadeaua era tare doritor sa se preumble pe acolo privind n
toate parile cu amndoi ochii, deodata, la doi pasi naintea
lui, vazu un telal care inea n mna un mar. i marul acela
era att de minunat, rosu pe-o parte si auriu pe cealalta, si
mare ct un harbuz, nct prinul Hossein dori numaidect sa-l
cumpere, si l ntreba pe cel care l purta:
- Ct ceri pe mar, o, telalule?
i telalul spuse:
- Treizeci de mii de dinari de aur, o, stapne al meu, ca
nceput de pre. Ci am porunca sa nu-1 dau dect cu patruzeci
de mii, si cu bani pesin!
Iar beizadea striga:
253
- Pe Allah, bre omule, marul este tare frumos si nu am mai
vazut unul asemenea n viata mea! Da fara de
>
nicio ndoiala ca vrei sa rzi cnd mi ceri un pre atta de
uluitor.
i telalul raspunse:
- Nu, pe Allah! o, doamne al meu, preul pe care l cer nu
este nimic pe lnga preul adevarat al marului ca, orict de
frumos si de minunat este el la vedere, o, stapne al meu, nu
e nimic fata cu mireasma lui. Iar mireasma lui o, stapne al
meu, orict de buna si de placuta ar fi, nu este nimic faa cu
puterile ei! Iar puterile ei, o, cununa a capului meu, o,
doamne al meu preafrumos, orict de minunate ar fi, nu sunt
nimic faa cu urmarile si cu foloasele ce se dobndesc de la
ele spre binele oamenilor.
Iar craisorul Hossein spuse:
- O, telalule, grabeste de-mi da mai nti sa miros, daca-i
asa, mireasma lui. i ai sa-mi spui pe urma care i sunt
puterile, foloasele si urmarile!
i telalul, ntinznd mna, puse marul sub nasul cu-
conului, care l mirosi. i i se paru mireasma marului atta
de tare si de dulce, nct striga:
- Ya Allah! toata osteneala mea de la drum am uitat-o, si-i
de parca acuma as fi iesit din pntecele maicii mele! Ah, ce
mireasma de nespus!
Iar telalul zise:
- Ei bine, doamne, de vreme ce, sorbind mireasma acestui
mar, tocmai ai ncercat pe tine nsui niste urmari atta de
neasteptate, afla ca marul meu nu este mar ca toate merele, ci
este lucrat de mna de om; si nu-i rod al unui pom orb si
nesimitor, ci-i rodul trudelor si al veghilor unui mare
nvaat, ale unui filozof foarte vestit, care si-a petrecut
viaa toata n cautari si n cercetari asupra puterilor
ierburilor si pietrelor. i a izbutit sa
254
ajunga la ntocmirea acestui mar, care nchide n el
chintesena tuturor buruienilor de leac, a tuturor ierburilor
folositoare si a tuturor pietrelor tamaduitoare. Intr-adevar,
nu se afla bolnav lovit de orice pacoste ar fi, fie ciuma, fie
tifos, fie lepra, care, chiar si-n pragul morii, sa nu-si
capete iarasi sanatatea, numai amirosindu-1. i, de altminteri
iacata ca tu ai si simit oleaca din puterea lui, ntruct
ostenelile drumului s-au si spulberat la mirosirea lui. Ci,
pentru ca lucrul sa fie si mai bine adeverit, vreau ca un
bolnav atins de vreo boala fara de leac sa fie tamaduit
dinaintea ochilor tai, ca sa fii si tu lamurit asupra
puterilor si a nsusirilor lui asa cum sunt toi locuitorii
din cetatea aceasta. Nu ai, asadar, dect sa-i ntrebi pe
neguatorii care sunt strnsi aici, si cei mai muli dintre ei
au sa-i spuna ca, daca se mai afla n viaa, faptu-i numai
datorita marului pe care l vezi!
Or, n vreme ce telalul vorbea astfel, mai muli insi se
oprisera si l nconjurasera, zicnd:
- Asa-i, pe Allah! totu-i adevarat! Marul acesta este
sultanul merelor, si-i cel mai minunat dintre toate leacurile!
i-i face sa se zviduiasca pna si pe bolnavii cei mai
deznadajduii de la porile morii!
i, ca spre a adeveri tot binele pe care l spuneau despre
mar, un biet om orb si olog tocmai trecea pe acolo, dus ntr-
un cos pe spatele unuia care l purta. i telalul merse repede
la el si i puse marul sub nas. i deodata beteagul se ridica
n cos si, sarind ca un motan tnar peste capul celui ce l
ducea, si slobozi picioarele n vnt, deschiznd niste ochi
ca niste taciuni. i toata lumea l vazu si puse marturie.
Atunci cuconul Hossein, ncredinat de puterile marului
minunat, spuse telalului:
- O, chip de bunavestire, pofteste sa ma urmezi pna la
hanul meu!
A opt sute zecea noapte
255
i l duse la hanul unde statea, si i plati patruzeci de
mii de dinari, si i dete o punga de o mie de dinari, ca
bacsis pentru misitie. i, intrnd n stapnirea marului cel
minunat, astepta rabduriu plecarea vreunei caravane, spre a se
ntoarce n ara lui. ntruct era ncredinat ca acuma, cu
marul acela, i va dovedi lesne pe cei doi frai ai sai, si va
ajunge soul domniei Nurrennahar. i cnd caravana fu gata,
pleca din Samarkand si, n ciuda ostenelilor unei calatorii
lungi, ajunse, cu ngaduina lui Allah, n buna pace la hanul
de la rascrucea celor trei drumuri, unde l asteptau cei doi
frai ai sai, Aii si Hassan.
i cei trei cuconi, dupa ce se sarutara cu mult drag si se
firitisira unul pe altul, pentru bun-ntlnisul lor...
Dar cnd fu cea de a opt sute zecea noapte
Spuse:
... i cei trei cuconi, dupa ce se sarutara cu mult drag si
se firitisira unul pe altul pentru bun-ntlnisul lor, sezura
sa mannce laolalta. i dupa ce mncara, beizadea Aii, care
era cel mai mare, lua cuvntul si spuse:
-O, fraii mei, avem naintea noastra toata viaa sa tot
taifasuim despre minunaiile calatoriilor noastre. Acuma nsa-
i vorba sa ne aratam ntre noi lucrul trguit, si care-i
rostul si rodul ostenelii noastre, spre a putea sa ne dam
seama dintru nceput si sa vedem, ct de ct, cui are sa-i fie
sultanul, parintele nostru, binevoitor, n ce priveste
verisoara noastra, domnia Nurrennahar!
i tacu o clipa, apoi adauga:
256
- n ce ma priveste, ntruct sunt cel mai mare dintre voi,
am sa va arat ce am adus! Aflai, dar, ca drumeia mea m-a
purtat pe armurile indienesti, n ara Bisangar. i tot ce am
adus de acolo este presul de rugaciune pe care ma vedei stnd
acuma, si care este facut dintr-o lna de rnd, si are o
nfaisare fara stralucire. Da cu presul acesta nadajduiesc eu
s-o dobndesc pe verisoara noastra!
i le istorisi frailor sai toata ntmplarea cu chilimul
cel zburator, si despre puterile chilimului, si cum se slujise
de el spre a veni acolo, la han, ntr-o clipire de ochi, din
mparaia Bisangar. i spre a da mai mult temei vorbelor sale,
i ruga pe fraii lui sa sada jos pe chilim lnga el, si i
lua sa faca prin vazduh o calatorie care inu ct o clipire de
ochi, da pentru care, cu alte mijloace de drumeit, ar fi fost
de trebuina luni n sir spre a o duce la capat. Pe urma
adauga:
- Acuma astept sa aflu de la voi daca ceea ce ai adus
poate sa fie asemuit cu covorul meu!
i, sfrsind astfel de laudat virtuile minunaiei pe care o
dobndise, tacu.
Iar domnisorul Hassan, la rndu-i, lua cuvntul si spuse:
- ntr-adevar, o, fratele meu, covorul tau zburator este un
lucru uluitor, iar eu n viaa mea nu am mai vazut ceva
asemuitor. Ci orict de-a mirarilea ar fi el, avei sa
' y
va nvoii amndoi cu mine ca pe lume se afla si alte lucruri
vrednice de luare-aminte si, ca sa va dau dovada, iacata eava
aceasta de fildes, care la ntia vedere nu s-ar parea cine
stie ce minunaie. Fii nsa ncredinai ca m-a costat ce m-a
costat, si ca, n pofida nfaisarii ei sterse, este un lucru
ntru totul minunat. i nu o sa sovaii a ma crede, dupa ce
avei sa va lipii ochiul la capatul la care vedei clestarul
acesta. Poftii! facei asa cum am sa va arat!
257
i si lipi eava de fildes de ochiul sau drept, nchiznd
ochiul stng, si rostind:
- O, eava de fildes, fa s-o vad numaidect pe domnia
Nurrennahar!
i se uita prin clestar. Iar cei doi frai ai sai, care
sedeau cu ochii pe el, ramasera pna peste masura de uimii
cnd l vazura cum se schimba dintr-odata la chip si cum se
face galben de tot la faa, ca sub o lovitura de grea durere.
i pna sa aiba ei vreme sa-l ntrebe, cuconul striga:
- Nu este putere si mntuire dect ntru Allah! O, fraii
mei, degeaba am mai facut noi tustrei o calatorie att de
grea, cu nadejdea fericirii! Vai, peste cteva clipite,
verisoara noastra nu are sa mai fie n viaa, ntruct tocmai
am vazut-o n patul ei, nconjurata de slujnicele plngnd si
de hadmbii deznadajduii. De altminteri, avei sa judecai
voi nsiva starea jalnica n care se afla ea acuma, o,
pacatele noastre!
i graind acestea, dete craisorului Aii eava de fildes si
i spuse sa rosteasca n gnd dorina de a o vedea pe domnia.
i beizadea Aii se uita prin clestar, si se trase ndarat tot
atta de tulburat ca si fratele sau. Iar beizadea Hossein lua
si el eava n mini, si vazu tot aceeasi priveliste
ntristatoare. Ci, departe de a se arata tulburat, ca fraii
sai, ncepu sa rda si spuse:
- O, fraii mei, nseninai-va ochii si linistii-va sufle-
tul, ntruct, macar ca boala verisoarei noastre este de mare
primejdie, dupa cum ni se arata, tot nu are sa poata birui
puterile marului de colea, si care numai cu mireasma lui poate
sa ntoarca si morii din afundul mormintelor lor!
i le povesti, n puine cuvinte, istoria marului si pute-
rile lui, si urmarile puterilor lui, si i ncredina ca are
s-o vindece fara de abatere pe verisoara lor.
Auzind vorbele acestea, cuconul Aii striga:
258
O mie }i una de nopi
Daca-i asa, o, fratele meu, nu avem dect sa pornim n
toata graba spre palatul nostru, cu ajutorul presului meu. i
tu sa-i ncerci pe mult-iubita noastra verisoara puterea cea
mntuitoare a marului.
i cei trei cuconi dadura porunca robilor lor sa vina dupa
ei calare, si i lasara. Apoi, asezndu-se pe chilim, rostira
laolalta dorina de a fi dusi n odaia domniei Nurrennahar.
i ntr-o clipire de ochi se si vazura jos, pe covor, n
mijlocul odaii domniei.
i-asa, cnd femeile si hadmbii domniei Nurrennahar i
zarira deodata pe cei trei cuconi n odaie, fara a pricepe cum
de ajunsesera ei acolo, fura cuprinsi de spaima si de uluire.
i hadmbii, necunoscndu-i dintru-nti, si socotindu-i
niscaiva straini, erau gata sa se arunce asupra-le, cnd se
dezmeticira din uluiala lor. Iar cei trei frai se ridicara
numaidect de pe covor; si beizade Hossein se duse repede la
patul pe care sta ntinsa domnia Nurrennahar dndu-si
sufletul, si i puse sub nas marul cel facator de minuni. i
domnia deschise ochii, ntoarse privirile ntr-o parte si n
cealalta, uitndu-se cu niste ochi nedumerii la toi cei care
o nconjurau, si se ridica n capu'oaselor. i zmbi nspre
verisorii ei, si le dete mna s-o sarute, urndu-le bun venit,
si i ntreba cum le-a fost calatoria. Iar ei i spusera ct
de fericii erau ca sosisera destul de la timp spre a-i aduce
vindecarea, cu ajutorul lui Allah. Iar femeile i spusera cum
venisera ei, si cum domnisorul Hossein o ntorsese la viaa,
dndu-i sa adulmece mireasma marului. i Nurrennahar le mulu-
mi la tustrei, si cuconului Hossein mai cu osebire. Pe urma,
cum ea ceru sa se mbrace, verisorii sai si luara ziua-buna
de la ea, facndu-i urari de viaa lunga, si iesira.
i lasnd-o pe verisoara lor n grija femeilor, cei trei
frai se dusera sa cada la picioarele sultanului, parintele
259
lor, si sa i se nchine cu toata cinstirea. i sultanul, pe
care hadmbii l si vestisera de sosirea lor si de vindecarea
domniei, i ridica si i saruta, si se bucura cu ei ca-i
vedea ntorsi bine sanatosi. i dupa ce si revarsara astfel
dragostea, cei trei cuconi i nfaisara sultanului minunaia
pe care fiecare o adusese. i dupa ce lamurira ceea ce aveau
de lamurit n aceasta privina, l rugara sa le spuna parerea
lui si sa se marturiseasca de partea cui e.
Dupa ce auzi tot ce feciorii sai inura sa-i nfaiseze,
fiecare spre folosul lui, despre ceea ce adusesera, si dupa
ce, fara a-i opri, asculta tot ce i povestira si despre vin-
decarea verisoarei lor, sultanul ramase o bucata de vreme
tacut, chibzuind adnc. Dupa care ridica fruntea si le spuse:
- O, fiii mei, treaba este tare ncurcata, ba nca-i si mai
ncurcata dect nainte de plecarea voastra. Caci pe de o
parte gasesc ca minunaiile pe care le-ai adus sunt, dupa
dreptate, toate deopotriva; si pe de alta parte ele au ajutat,
fiecare cu puterea sa, la vindecarea verisoarei voastre,
ntruct eava de fildes este cea care dintru-nti v-a luminat
asupra starii domniei; iar covorul v-a adus n toata graba
lnga ea; iar marul a vindecat-o. Ci acest sfrsit minunat nu
s-ar fi putut nfaptui, cu ngaduina lui Allah, daca vreuna
dintre cele trei minunaii ar fi lipsit. nct acum l vedei
pe tatal vostru nca si mai ncurcat dect nainte, fara a sti
cum sa faca alegerea. i voi nsiva, daruii cu simul
dreptaii cum suntei, trebuie sa fii tot att de ncurcai
si tot att de nedumerii ca si mine!
i dupa ce vorbi astfel, cu nelepciune si nepartinire,
sultanul se puse sa cugete la ncurcatura aceea. i peste un
ceas de vreme striga:
- O, fiii mei, vedei si voi, soarta s-a rostit! Macar a
iesi din ncurcatura. i am sa vi-o arat. Iacata, o, copiii
260
mei. ntruct mai avei destul timp pna la noapte, luai
fiecare cte un arc si o sageata si iesii dincolo de zidurile
cetaii, pe meidanul ce slujeste la ntrecerile vitejesti, si
am sa vin si eu cu voi. i va ncredinez ca am s-o dau de
soie pe domnia Nurrennahar aceluia dintre voi care va arunca
cel mai departe sageata!
i cei trei cuconi raspunsera ca asculta si ca se supun. i
cu toii laolalta, urmai de o mulime de musaipi de la sarai,
se dusera pe meidan.
i beizadea Aii, fiind cel mai mare, si lua arcul si
sageata si trase cel dinti; iar cuconul Hassan trase al
doilea, si sageata lui cazu mai departe dect cea a lui nene-
sau; iar cel de al treilea care trase fu craisorul Hossein; ci
niciunul dintre musaipii asezai din loc n loc, pe o depar-
tare foarte mare, nu vazu cobornd sageata, care strabatu
vazduhurile drept, si se pierdu n departare. i fugira dupa
ea si o cautara; da cu toate cautarile si oricta luare-aminte
se puse, nu fu cu putina sa se mai gaseasca.
Atunci sultanul, de faa cu toi musaipii strnsi, spuse
celor trei cuconi:
- O, fiii mei, vedei si voi, soarta s-a rostit! Macar ca
s-ar parea ca tu, o, Hossein, ai tras cel mai departe, nu tu
esti biruitor, ntruct este de nevoie ca sageata sa fie
gasita, spre a face biruina vadita si nendoielnica. i ma
vad ndatorat sa-l numesc biruitor pe cel de al doilea fecior
al meu, pe Hassan, a carui sageata a cazut mai departe dect
cea a lui nene-sau. Asadar, o, fiul meu Hassan, tu, fara de
tagada, ai sa fii soul fiicei, mosului tau, domnia
Nurrennahar. ntruct aceasta ti-a fost ursita!
>
i dupa ce hotar astfel, sultanul porunci numaidect sa se
faca pregatirile si slujbele de nunta ale fiului sau Hassan cu
domnia Nurrennahar. i peste puine zile se sarbatori si
nunta, cu mare stralucire. i-atta cu beizadea Hassan si cu
soia lui, Nurrennahar!
A opt sute unsprezecea noapte
261
Ci beizadea Aii, vrstnicul, nu vroi sa fie de faa la
sarbatorirea casatoriei si, ntruct dragostea lui pentru
verisoara-sa era tare aprinsa, iar de aci nainte fara de
nadejdi, nu se putu ndupleca sa traiasca la sarai, si, n
divan obstesc, se lepada cu deplina lui voie de mostenirea
scaunului domnesc al tatne-sau. i se mbraca n straie de
dervis, si se duse sa se puna sub obladuirea sufleteasca a
unui seic vestit pentru sfinenia, pentru nelepciunea si
pentru viaa lui pilduitoare, n afundul celei mai adnci
schivnicii. i-atta cu el!
Da n ceea ce l priveste pe craisorul Hossein, a carui
sageata se pierduse n departare, iacata...
Dar cnd fu cea de a opt sute unsprezecea noapte
Spuse:
... In ceea ce l priveste pe cuconul Hossein, a carui
sageata se pierduse n departare, iacata! La fel cum fratele
sau Aii se lipsise a fi de faa la nunta cuconului Hassan si a
domniei Nurrennahar, tot asa si el se lipsi a lua parte. Da
el nu mbraca straie de dervis si, departe de a se lepada de
viaa lumeasca, se hotar sa dovedeasca precum ca fusese furat
de bunul sau si, drept aceea, porni sa caute sageata pe care
nu o socotea pierduta pe totdeauna. i fara a mai zabovi, n
vreme ce petrecerile se urmau la sarai cu prilejul nunii, se
furisa printre slugile lui si se duse pe meidan, la locul unde
avusese loc ntrecerea. i acolo ncepu sa mearga drept
naintea lui, pe drumul urmat de sageata, privind cu bagare de
seama si n dreapta si n stnga, la fiecare pas. i ajunse
astfel tare departe, fara sa gaseasca nimic. Ci, n loc de a
deznadajdui, merse
262
nainte nca si nca, mereu drept nainte, pna ce ajunse la
un sir de stnci care astupau cu totul zarea. i si zise ca
daca sageata trebuia sa se afle pe undeva, nu putea fi alt-
undeva dect acolo, dat fiind ca nu ar fi putut sa strabata
peretele de stnci. i nici nu apuca bine sa-si rosteasca n
sinesi gndul acesta, ca si vazu pe jos, asezata cu vrful
nainte, si nu nfipta n pamnt, sageata cea nsemnata cu
numele sau, chiar aceea pe care o slobozise cu chiar mna lui.
i si zise: ,O, ce minune! Uallahi! nici eu, si nici nimeni
de pe lume nu am fi putut, numai cu puterile noastre, sa
zvrlim o sageata atta de departe. i ia uite ca nu numai ca
a ajuns la departarea aceasta nemaipomenita, da nca trebuie
sa se fi izbit cu tarie de stnca, daca a fost ntoarsa asa de
taria stncii. Iacata un lucru tare anapoda! i cine stie ce
taina o mai fi n toate astea!
i dupa ce si ridica de jos sageata, cuconul Hossein, cum
se tot nvrtea ba sa masoare din ochi, ba sa se minuneze de
stnca de care se izbise sageata, baga de seama n stnca
aceea o scorbura cioplita n chip de usa. i se apropie si
vazu ca era cu adevarat o usa tainuita, fara de lacate si iara
de zavor, cioplita chiar n piatra, si care nu se putea vedea
dect la desparitura subirica de pe laturile ei. i cu o
miscare ntru totul fireasca ntr-o mprejurare ca aceea,
craisorul mpinse usa, fara a prea nadajdui ca s-ar deschide
la mpingerea lui. i ramase tare uimit cnd vazu ca usa se
misca sub mna lui si se rasuceste, ntocmai ca si cum s-ar fi
sprijinit pe niste balamale proaspat unse. i fara a gndi
prea mult la ce face, intra, cu sageata n mna, n bolta care
cobora lin dincolo de usa aceea. Ci de cum trecu pragul, usa,
ca mpinsa de la sine, se ntoarse la loc si nchise cu totul
intrarea n bolta. i cuconul se pomeni ntr-o negura deasa.
i degeaba se mai cazni el sa deschida iar usa, ca nu izbuti
dect sa-si juleasca minile si sa-si zdreleasca unghiile.
263
Atunci, ntruct nu mai avea cum gndi la iesire, si
ntruct era daruit cu o inima viteaza, nu pregeta sa se
afunde nainte prin bezna, urmnd coborsul dulce al boitei.
i n curnd vazu mijind o lumina, nspre care grabi; si se
pomeni la iesirea din bolta. i se trezi deodata sub cerul
gol, n faa unei cmpii verzi n mijlocul careia se ridica un
palat stralucitor. i mai nainte de-a avea el ragaz sa se
minuneze de mndreea acelui palat, iesi de acolo o domnia
care porni nspre el, nconjurata de un alai de alte domnie
peste care, nu ncapea nicio ndoiala, ea era stapna,
judecnd numai dupa frumuseea-i nefireasca si dupa mersul ei
mparatesc. i era mbracata cu niste haine care nu mai aveau
nimica pamntesc, iar paru-i despletit unduia pna la
picioare. i veni nspre el cu un mers usor, pna la intrarea
n bolta si, ntinznd mna cu o miscare plina de bunavoina,
spuse:
- Fii binevenit aici, o, beizadea Hossein!
i cuconul, care se plecase adnc cnd o zarise, fu nca
peste masura de uimit cnd si auzi numele rostit de o domnia
pe care nu o mai vazuse vreodata, si care traia ntr-un loc de
care el nu auzise niciodata sa se fi pomenit, macar ca locul
acela era atta de aproape de cetatea de scaun a mparaiei
lor! i cum si si deschidea gura spre a-si marturisi uimirea,
fetiscana cea minunata i spuse:
- Sa nu ma ntrebi nimic! Am sa-i mplinesc eu nsami
dorina fireasca de a afla totul, atunci cnd avem sa fim n
saraiul meu!
i, zmbitoare, l lua de mna si l duse pe niste alei
nspre sala de primire ce se deschidea cu un portic de marmura
catre gradina. i l pofti sa stea lnga ea pe sofa, n
mijlocul salii aceleia stralucite. i inndu-i mna ntre
minile ei, i spuse:
- O, preadulce beizadea Hossein, uimirea ta are sa con-
teneasca atunci cnd ai sa afli ca te cunosc de cnd
264
te-ai nascut si ca am zmbit peste leaganul tau. Caci sunt o
domnia gennie, fiica sultanului ginnilor. i ursita mea-i
scrisa asupra-i. i eu am ornduit sa vi se vnda la
Samarkand marul cel nazdravan pe care l-ai cumparat tu, si la
Bisangar covorul de rugaciune pe care l-a adus fratele tau
Aii, si la iraz eava de fildes, pe care a gasit-o fratele
tau Hassan. i atta este de-ajuns ca sa te faca sa pricepi ca
stiu totul n ceea ce te priveste. i am socotit, ntruct
scrisa mea este legata de a ta, ca erai vrednic de o fericire
mai mare dect aceea de a fi soul verisoarei tale
Nurrennahar. i pentru aceea i-am facut sageata sa piara si
am adus-o pna aici, spre a te calauzi si pe tine. i-acum nu
mai ine dect de tine ca sa nu lasi norocul sa-i scape
printre degete!
i, dupa ce rosti vorbele acestea de la urma, cu un glas
patruns de o mare iubire, frumoasa domnia gennie si lasa
ochii n jos, nrosindu-se toata. Iar frumuseea ei cea
tinereasca se facu si mai mndra. Iar craisorul Hossein, care
stia bine ca verisoara sa Nurrennahar nu mai avea cum sa fie a
lui, si vaznd cu ct i era domnia gennie mai presus, ca
frumusee, ca nuri, ca farmec, ca minte si ca straluciri,
macar dupa atta ct putea sa presupuna din ceea ce izbutea sa
zareasca si dupa falnicia palatului n care se afla, nu putu
dect sa-si binecuvnteze ursita care l adusese, parca
inndu-1 de mna, pna n locurile acelea atta de apropiate
si atta de tainice; si, temenindu-se dinaintea frumoasei
gennie, i spuse:
-O, domnia a ginnilor, o, sultana a frumuseii, o,
mparatio! ca fericirea de a fi robul ochilor tai, si ca
nlanuirea desavrsirilor tale mi-au venit fara de nicio
vrednicie din partea mea, iacata niste lucruri anume rnduite
spre a vraji mintea unei fapturi omenesti cum sunt eu! Ah, cum
ar putea o fata de ginni sa-si arunce privirile nspre un
adamit de rnd, si sa-i dea ntietate
265
asupra crailor nevazui care domnesc peste arile vazduhului
si peste mparaiile de sub pamnt? Da poate ca, o, domnia,
te-ai fi suparat pe parinii tai si ai fi venit de ciuda, sa
locuiesti n palatul acesta, n care poate ca m-ai primit iara
de ngaduina sultanului ginnilor, parintele tau, si a
sultanei ginnilor, mama ta, si a celorlalte rude ale tale? i
poate ca, daca-i asa, as putea sa fiu pentru tine o pricina de
necazuri si un izvor de ncurcaturi si de necazuri!
i, vorbind asa, beizadea Hossein se temeni pna la pamnt
si saruta poala rochiei acelei gennie domnie, care i spuse,
ridicndu-1 si lundu-1 de mna:
- Afla, o, beizadea Hossein, ca eu mi sunt singura stapna
si ca totdeauna nu fac dect ce mi place, nendurnd
niciodata ca nimenea dintre ginni sa se amestece n ceea ce
fac sau vreau eu sa fac. Asa ca poi sa fii linistit n
privina aceasta; si nimic nu are sa ni se ntmple, afara de
fericire!
i adauga:
- Vrei sa fii soul meu si sa ma iubesti mult?
Iar beizadea Hossein striga:
- Ya Allah! daca vreau! Pai eu mi-as da viaa toata ca sa
petrec o zi cu tine, nu numai ca so al tau, ci ca robul tau
cel mai de pe urma.
i dupa ce vorbi astfel, se arunca la picioarele frumoasei
gennie, care l ridica si i spuse:
- De vreme ce-i asa, te primesc ca so, si de aci nainte
sunt soia ta!
>
i adauga:
- i acuma, ntruct pesemne ca i este foame, haide sa
mncam amndoi cea dinti masa a noastra!
i l duse n cea de a doua sala, nca si mai stralucita
dect cea dinti, luminata de niste lumnari fara de numar,
nmiresmate cu ambra si asezate ntr-o rnduiala de-i era
266
drag sa te tot uii la ele. i se aseza cu el dinaintea unei
tablale minunate, plina cu bucate de o nfaisare ispititoare
pentru inima. i numaidect se auzi, ntr-o zvoana dulce de
laute, un cntec de glasuri de femei ce parea cobortor chiar
din ceruri. i gennia cea frumoasa ncepu sa-i dea sa mannce
cu chiar minile sale proaspatului ei sot, mbiindu-1 cu
dumicaturile cele mai bune din felurile pe care ea i le numea
rnd pe rnd. i craisorului i se pareau alese toate
bunataurile acelea, de care nu mai auzise pomenindu-se
vreodata, ca si vinurile, ca si poamele, ca si placintele si
dulceurile, tot lucruri din care nu mai gustase ceva
asemanator pe la ospeele si pe la nunile fapturilor
omenesti.
i cnd masa se sfrsi, frumoasa gennie domnia si soul ei
se dusera sa sada n cea de a treia sala, zidita ca o bolta,
si nca mai frumoasa dect cea dinti. i sedeau cu spatele
sprijinit pe niste perne de matase cu nflorituri mari de
felurite culori, lucrate din ac, de o gingasie minunata. i
ndata un stol de danuitoare, fete de ginni, intrara n sala
si danuira ntr-un pas rapitor, cu o usuratate ca de pasari.
i totodata o cntare se auzea, fara seaman de limpede, si
venind din vazduhuri. i danul se urma pna ce frumoasa
gennie se ridica, laolalta cu soul ei. i danuitoarele,
ntr-o leganare de pasi usori, iesira din sala ca o adiere de
valuri, si mersera naintea tinerilor nsuraei pna la usa
iatacului n care era asternut patul de nunta. i se ornduira
n sir, pentru ca ei sa intre, si pe urma pierira, lasndu-i
slobozi sa se culce ori sa doarma.
i cei doi soi tinerei se culcara n patul cel nmiresmat,
si nu ca sa doarma, ci spre a se veseli...
A opt sute douasprezecea noapte
267
Dar cnd fu cea de a opt sute douasprezecea noapte
Spuse:
... i cei doi soi dnerei se culcara n patul cel nmi-
resmat, si nu ca sa doarma, ci spre a se veseli. Iar beizadea
Hossein putu sa deguste si sa asemuiasca. i gasi n acea
gennie fecioara o desavrsire pna la care nu s-au ridicat
vreodata, fie mai de-aproape, fie mai de pe departe, nici cele
mai minunate copile fiice de oameni. i cnd vroi sa guste iar
din nurii ei cei fara de asemuire, gasi locul tot atta de
nevatamat ca si cum nici n-ar fi fost atins. i pricepu atunci
ca fecioria la fiicele de ginni nfloreste la loc, pe masura
ce te bucuri de ea. i se desfata de bucuria aceea, pna peste
marginile desfatarii. i se firitisi n sinesi, iar si iar, ca
ursita l calauzise de mna pna la istorioara aceea
nenadajduita. i si petrecu noaptea toata, si nca multe alte
nopi si zile, n huzururile celor menii asa din ceruri. i
dragostea lui, departe de a se domoli dupa atta rasfa, nu
facea dect sa sporeasca de tot ceea ce fara de contenire
gasea necunoscut la frumoasa lui gennie domnia, att n
farmecele minii ei, ct si n desavrsirile-i trupesti.
Or, dupa sase luni de viaa fericita ca aceea, beizadea
Hossein, care totdeauna nutrise o mare dragoste fireasca faa
de tatal sau, cugeta ca pesemne lipsa lui l-o fi cufundat pe
sultan ntr-o durere fara de margini, mai cu seama ca plecarea
nu-i fusese vestita, si pe craisor l cuprinse un dor
fierbinte de a-1 vedea iarasi. i si dezvalui fara de
sovaiala sufletul faa de soia sa gennia, care dintru-nti se
arata tare speriata de hotarrea lui, atta de mult se temea
sa nu care cumva sa fie numai o nascocire spre a o parasi. Ci
beizadea Hossein i dase, si i dete mai departe, attea
dovezi de credina si attea semne de dragoste patimasa,
268
si i vorbi despre batrnul lui tata cu atta duiosie si cu
atta iscusina, nct ea nu vroi sa se puna n calea
dragostei lui de fiu. i i spuse, sarutndu-1:
- O, preaiubitul meu, hotart! daca nu as asculta dect de
inima mea, nu m-as putea ndupleca sa te vad cum pleci din
saraiurile noastre, fie si macar pentru o zi, ori chiar pentru
si mai puin. Da acuma atta sunt de ncredinata de iubirea
ta faa de mine, si atta ncredere am n statornicia
dragostei tale si n adevarul vorbelor tale, nct nu vreau sa
te lipsesc de ngaduina de a te duce sa-l vezi pe parintele
tau sultanul. Ci numai daca mi fagaduiesti ca lipsa ta nu are
sa fie de lunga vreme, si numai daca mi te juruiesti ca asa
vei face, ca sa ma linistesti!
i craiul Hossein se arunca la picioarele soiei sale gennia
spre a-i dovedi ct de patruns era de datorina pe care o avea
faa de bunatatea ei si i spuse:
- O, mparatia mea, o, sultana a frumuseii, cunosc tot
preul bunavrerii pe care mi-o arai si, orice-as putea sa-i
spun eu spre a-i mulumi, tu sa fii ncredinata ca este nca
si mai mult ceea ce simesc. i ma juruiesc ie, pe capul meu,
ca lipsa mea are sa fie de scurta vreme. i de altminteri cum
as putea, cnd te-am ndragit asa cum te ndragesc, sa
zabovesc peste rastimpul ct mi-e de trebuina numai ct sa ma
duc pna la parintele meu si sa ma ntorc? Linisteste-i, dar,
sufletul si nsenineaza-i ochii, caci toata vremea am sa ma
gndesc la tine; si nimica rau nu are sa mi se ntmple.
Insallah!
i vorbele lui Hossein izbutira sa linisteasca pe deplin
tulburarea preafrumoasei gennie, care, sarutndu-1 iarasi pe
soul ei, raspunse:
- Du-te, dar, o, mult-iubitul meu, sub pavaza lui Allah, si
ntoarce-te iar la mine bine sanatos. Ci, mai nainte, te rog
sa nu care cumva sa socoi gresit daca i dau cteva
269
povee despre felul cum sa te pori n vremea ct ai sa fii
plecat la palatul tatalui tau. i, dintru-nti, socot ca tre-
buie sa te feresti cu grija a pomeni ceva despre casatoria
noastra sultanului, parintele tau, ori frailor tai, si nici
despre obrsia mea de fiica a sultanului ginnilor, nici despre
locul saraiurilor noastre, nici despre drumul care duce aici.
Ci la toi sa le spui sa se mulumeasca numai a te sti pe
deplin fericit, ca toate dorinele i sunt mplinite, ca nu
rvnesti nimica mai mult dect sa traiesti n fericirea n
care traiesti, si ca singura pricina care te aduce la ei este
numai aceea de a pune capat ngrijorarii n care s-ar fi putut
afla ei n privina soartei tale!
i, dupa ce vorbi astfel, gennia i dete soului sau
douazeci de ginni calarei, bine narmai, bine ntocmii si
bine mbracai, si porunci ca lui sa i se aduca un cal atta
de frumos cum nimenea de la saraiul si din mparaia tatalui
sau nu avea vreunul asemenea. i beizadea Hossein, cnd totul
fu gata, si lua ramas-bun de la soia sa gennia domnia,
sarutnd-o si nnoindu-si nca o data fagaduiala pe care i-o
facuse de a se ntoarce fara de zabava. Pe urma se apropie de
calul cel frumos si iabras, l mngie cu palma, i vorbi la
ureche, l saruta si sari cilibiu n sa. Iar soia lui l
privea si l sorbea din ochi.
i dupa ce si spusera cel de pe urma ramas-bun, prinul
porni n fruntea calareilor sai.
i cum drumul care ducea la cetatea de scaun a parintelui
sau nu era lung, beizadea Hossein nu avu mult pna ce sa
ajunga la porile cetaii. i norodul, care l cunoscu, fu
bucuros ca-1 vedea iarasi si l ntmpina cu urale si l
nsoi cu strigate de voiosie pna la saraiul sultanului. i
tatne-sau, cnd l zari, se umplu de bucurie si l primi cu
braele deschise, plngnd, si plngndu-se, n dragostea lui
de tata, de durerea si de mhnirea n care l aruncase
270
O mie si mia de nopi
o lipsa atta de lunga si atta de peste putina de neles.
i i spuse:
Ah, fiul meu, nu credeam sa mai am mngierea de a te
vedea! Ba chiar aveam tot temeiul sa socot ca din pricina
hotarrii ursitei, date n folosul fratelui tau Hassan, te-i
fi lasat dus de vreun gnd de deznadejde!
Iar beizadea Hossein spuse:
- De buna seama, o, parinte al meu, mi-a fost cruda
pierderea domniei Nurrennahar, verisoara mea, a carei
dobndire fusese singura inta a dorurilor mele. Iar iubirea
este o patima de care nu te scuturi cnd vrei, mai ales daca
este o simire care te cuprinde, te stapneste si nu-i da
ragaz sa asculi sfaturile minii. Ci, o, parinte al meu, de
buna seama nu ai uitat ca atunci cnd am slobozit sageata, la
ntrecerea de pe meidan cu fraii mei, s-a ntmplat lucrul
acela ciudat si de neneles, ca sageata mea, slobozita ntr-
un cmp ses si larg, de faa cu tine si de faa cu toi cei ce
erau acolo, nu a mai putut sa fie gasita, n pofida tuturor
cautarilor noastre. Or, eu, nvins astfel de o ursita
potrivnica, nu am vroit nicicum sa-mi pierd vremea cu bocete,
pna a nu-mi stmpara pe deplin sufletul tulburat de
ntmplarea aceea pe care nu o pricepeam. i am plecat, n
toiul petrecerilor de nunta ale fratelui meu, fara ca nimeni
sa ma vada, si m-am ntors singur pe meidan, ca sa ncerc sa-
mi gasesc sageata. i am nceput s-o caut mergnd drept,
nspre partea n care presupuneam ca s-a dus, si ma uitam ba
ici, ba colo, ba la dreapta, ba la stnga. Ci toate cautarile
mele erau zadarnice, da fara sa ma biruie. i mi-am urmat
drumul nainte, tot aruncndu-mi ochii si ntr-o parte si n
cealalta, si straduindu-ma sa scrutez si sa cercetez pna si
cel mai marunt lucru care mai de aproape ori mai de pe departe
putea sa se asemuie cu sageata mea. i am strabatut
271
asa o departare foarte mare, si pna la urma m-am gndit ca o
sageata, de-ar fi fost ea trasa chiar si cu un bra de mii de
ori mai tare dect al meu, nu era cu putina sa ajunga atta
de departe, si ma ntrebam de nu cumva mi-oi fi pierdut si
minile odata cu sageata. i tocmai eram pe cale sa ma las de
cautarea aceea, mai ales cnd am vazut ca ajunsesem la un bru
de stnci care astupau cu totul zarea, cnd deodata, la
piciorul uneia dintre stncile acelea, am zarit chiar sageata
mea, nicidecum nfipta cu vrful n pamnt, ci culcata la o
oarecare departare de locul unde lovise. i faptul m-a aruncat
ntr-o mare nedumerire, n loc sa ma bucure. Caci, judecnd
bine, nu puteam sa-mi nchipui ca as fi fost n stare sa arunc
atta de departe o sageata. i acolo, atunci, o, parinte al
meu, am dobndit lamurirea tainei aceleia si a tot ce mi s-a
ntmplat n calatoria mea din Samarkand. Ci este o taina pe
care nu pot, vai! sa i-o dezvaluiesc iara a-mi ncalca
juramntul. i tot ce pot sa-i spun, o, parinte al meu, este
ca din ceasul acela am uitat-o si pe verisoara mea, si
nfrngerea si toate necazurile mele, si ca am purces pe calea
cea neteda a fericirii. i, pentru mine, a nceput o viaa de
desfatare, pe care nu mi-o tulburau dect departarea n care
ma aflu de un parinte care mi-e mai drag dect orice pe lume,
si simamntul pe care l aveam ca el de buna seama era n-
grijorat din pricina mea. i-am socotit atunci de datoria mea
de fiu sa vin sa te vad si sa te linistesc. i-aceasta-i, o,
parinte al meu, toata pricina venirii mele!
Cnd auzi vorbele fiului sau si cnd pricepu astfel ca fiul
sau dobndise fericirea si nimic alta, sultanul raspunse:
- O, fiul meu, ce poate sa doreasca mai mult pentru copilul
lui un tata iubitor? De buna seama, mi-ar fi placut mai mult
sa te vad si eu cum traiesti, n fericirea
272
aceea, n preajma mea, la anii mei batrni, mai degraba dect
ntr-un loc despre care nu stiu unde se afla si nici macar
daca se afla. Da macar, fiul meu, nu-mi poi arata unde sa dau
de stire, de acuma nainte, cnd as vrea sa am de la tine
stiri mai dese, si sa nu mai fiu n starea de ngrijorare n
care ma cufundase lipsa ta?
i beizadea Hossein raspunse:
- n ce priveste linistea ta, o, parinte al meu, sa stii ca
am sa veghez eu nsumi, abatndu-ma atta de des pe la tine,
nct mi-e frica sa nu ncep a te sastisi. nsa n ce priveste
a-i arata locul de unde ai putea sa capei stiri despre mine,
te rog fierbinte sa ma ieri a nu-i dezvalui nimic, ntruct
aceasta-i o taina de credina pe care am jurat si un legamnt
pe care in sa-l in.
i sultanul, nevroind sa staruie mai mult, i spuse craiului
Hossein:
- O, fiul meu, fereasca-ma Allah sa patrund mai departe,
mpotriva voinei tale, n taina aceasta. Poi oricnd vei
vroi sa te ntorci la saraiul acela de desfatare unde
locuiesti. Vreau numai sa-i cer a-mi face si mie, parintele
tau, o fagaduiala, tot asa, si anume ca ai sa vii sa ma vezi o
data pe luna, fara teama ca m-ai sastisi, cum zici tu, ori ca
m-ai stnjeni. Caci ce ndeletnicire mai scumpa poate avea un
tata iubitor, daca nu aceea de a-si ncalzi inima n preajma
copiilor lui, si de a-si racori sufletul la rasuflarea lor, si
de a-si bucura ochii la vederea lor?
Iar cuconul Hossein raspunse ca asculta si ca se supune si,
facnd juruina ceruta, ramase la sarai trei zile ntregi,
dupa care si lua ziua-buna de la tatne-sau, si n dimineaa
celei de a patra zile pleca de cu zori, n fruntea calareilor
sai, fiii de ginni, asa cum venise...
A opt sute treisprezecea noapte
273
Dar cnd fu cea de a opt sute treisprezecea noapte
Spuse:
... cuconul Hossein raspunse ca asculta si ca se supune si,
facnd juruina ceruta, ramase la sarai trei zile ntregi,
dupa care si lua ziua buna de la tatne-sau, si n dimineaa
celei de a patra zile pleca de cu zori, n fruntea calareilor
sai, fiii de ginni, asa cum venise.
Iar soia lui, gennia cea frumoasa, l primi cu o bucurie
fara de margini si cu un dor cu atta mai cald cu ct nu se
asteptase sa-l vada ntors asa de grabnic. i sarbatorira
mpreuna ntoarcerea aceea fericita, dragostindu-se
ndelung, n cele mai desfatate si n cele mai felurite
chipuri.
i frumoasa gennie nu precupei nimic, ncepnd din ziua
aceea, spre a-i face soului ei ct mai ispititoare cu putina
sederea n saraiul fermecat. i se sluji pentru aceasta de
necontenite schimbari n felul ei de a rasufla, de a se
plimba, de a mnca, de a bea, de a se veseli, de a privi cum
danuiau danuitoarele, de a asculta cntecele almeelor si
dulceaa lautelor, de a spune stihuri, de a mirosi mireasma
trandafirilor, de a se mpodobi cu florile gradinii, de a
culege chiar de pe ramuri poamele coapte, si de a juca
neasemuitul joc al celor ce se au dragi, care-i jocul de sah
n pat, lund seama la toate chichiele cele iscusite la care
duce jocul acesta gingas.
i dupa o luna de zile de viaa dulce ca aceea, beizadea
Hossein, care o prevestise dintru nceput pe soia sa despre
fagaduiala ce-i facuse sultanului, parintele sau, fu nevoit sa
curme sirul desfatarilor si sa-si ia ramas-bun de la gennia
cea ntristata. i mbracat si mpodobit nca si mai falnic
dect ntia oara, ncaleca pe calul lui cel frumos si porni
n fruntea fiilor de ginni, calareii sai, ca sa se duca n
ospeie la tatne-sau sultanul.
274
Or, n vremea lipsei lui, dupa ce plecase ntia data din
palatul tatalui sau, sfetnicii de taina ai sultanului, care
preuisera puterea prinului Hossein si bogaiile lui ne-
cunoscute dupa dovezile pe care le daduse n vileag n
rastimpul celor trei zile pe care le petrecuse la sarai, nu
pregetara sa se foloseasca de ngaduina pe care le-o dase
sultanul de a-i vorbi, si de nrurirea pe care o dobndisera
asupra cugetului sau, spre a ncerca sa-i iste n suflet
anumite presupusuri mpotriva lui fiu-sau si sa-l faca sa
creada ca domnisorul i purta pica. i i zugravira ca grija
cea mai de rnd i poruncea sa cerceteze macar n ce loc se
afla adapostul fiului sau, si de unde scoate el tot aurul
trebuitor pentru niste cheltuieli cumu-s acelea pe care le-a
facut ct a stat acolo, si pentru fala cu care i-a placut sa
se mpauneze anume numai, ziceau ei, ca sa-l nfrunte pe
tatne-sau si ca sa arate ca nu are trebuina de milele ori de
bunavoia lui spre a trai ca un fecior de sultan. i i spusera
ca tare mai era de temut sa nu care cumva sa se faca ndragit
de gloate si sa-i razvrateasca pe supusi mpotriva domnului
lor, spre a-1 da jos pe sultan din scaunul de domnie si spre
a-i lua locul.
Ci sultanul, macar ca vorbele lor l-au cam tulburat oleaca,
nu a vrut nicidecum sa creada ca Hossein, fiul sau cel mai
drag, ar fi n stare sa unelteasca mpotriva lui, punnd la
cale o hainie atta de ticaloasa ca aceea. i le raspunsese
sfetnicilor sai de taina:
- O, voi, care cu limba voastra plamadii nencrederea si
presupunerile, au voi nu stii ca fiul meu Hossein ine la
mine si ca eu sunt cu atta mai ncredinat de dragostea si de
credina lui cu ct nu i-am dat vreodata nici cel mai mic
prilej de a fi nemulumit de mine?
Dar cel mai ascultat dintre sfetnici o ntoarse:
- O, doamne al vremilor, da-i-ar viaa lunga Allah! i
crezi tu ca beizadea Hossein a uitat asa de repede ceea ce
275
el socoate a fi o nedreptate din partea ta, n ce priveste
hotarrea norocului lui cu domnia Nurrennahar? i nu pricepi
tu, din ceea ce se vadeste limpede, ca beizadea Hossein s-a
dovedit tare iscusit cnd a primit cu supunere hotarrea
soartei, n loc sa se ia dupa pilda fratelui mai mare, care,
mai degraba dect sa se razvrateasca mpotriva a ce a fost
scris, s-a dus si a mbracat haina de dervis si s-a pus sub
obladuirea sufleteasca a unui sfnt seic, mester la
cunoasterea Carii celei Sfinte? i-apoi, o, stapne al nos-
tru, au nu si tu ai bagat de seama, naintea noastra, ca,
atunci cnd a venit beizadea Hossein, si el si oamenii lui
erau curai, iar hainele si podoabele si tacmurile cailor
erau stralucite de parca de-abia ar fi iesit din mna
mesterului? i n-ai luat seama ca pna si caii aveau parul
uscat si lucios si nu erau mai ostenii dect daca s-ar fi
ntors de la o preumblare scurta? Or, toate astea, o, doamne
al vremilor, sunt numai spre a-i dovedi ca beizadea Hossein
si-a asezat tabara lui cea tainica foarte aproape de cetatea
ta de scaun, spre a-i fi ct mai la ndemna sa-si
nfaptuiasca gndurile cele pidosnice, si sa strneasca
tulburari n norod, si sa se dedea la hainlcu- rile lui cele
negre. Noi, dar, am fi lipsit sa ne ndeplinim datoria, o,
doamne preamarit, daca nu ne-am fi luat asupra-ne cruda
ndatorire de a trezi luarea-i aminte asupra unei trebi care-
i tot atta de anevoioasa pe ct este de temeinica si de grea,
spre a te hotar sa veghezi la paza ta si la binele supusilor
tai cei credinciosi!
Iar cnd sfetnicul si ncheie esatura lui de rautai si de
scorneli, sultanul i spuse:
Chiar ca nici nu mai stiu ce se cade sa cred ori sa nu
cred din lucrurile acestea uluitoare. Oricum, va ramn
ndatorat tuturora pentru sfaturile voastre, si pe viitor am
sa-mi deschid ochii mai bine!
i i lasa sa plece, fara a le arata prea mult ct era de
tulburat si de ngrijorat n sufletul sau de vorbele lor. i,
spre
276
a putea ntr-o zi fie sa-i nimiceasca, fie sa le mulumeasca
pentru sfatul lor de bine, se hotar sa vegheze la faptele si
la umbletele fiului sau Hossein, chiar de la ntoarcerea ur-
matoare a acestuia.
Or, cuconul Hossein nu zabovi mult pna ce sa soseasca, dupa
cum fagaduise. i sultanul, tatne-sau, l primi tot cu
bucuria si tot cu mulumirea de ntia oara, ferindu-se cu
grija sa-i dezvaluie craisorului banuielile pe care i le
strnisera n minte vizirii cei dornici sa-l piarda. Ci a doua
zi chema o baba, vestita n tot saraiul pentru vrajitoriile si
rautaile ei, si care era n stare sa descurce, fara a le
rupe, pna si firele dintr-o pnza de paianjen. i cnd baba
se nfaisa dinainte-i, sultanul i spuse:
- O, batrna a binecuvntarii, iacata ziua n care sa-i
dovedesti credina faa de nevoile sultanului tau. Afla, dar,
ca, de cnd l-am gasit pe fiul meu Hossein, nu am putut a-1
face sa-mi spuna n ce loc s-a aciuat. i nu am vrut, ca sa
nu-1 umilesc, sa ma slujesc de puterea mea si sa-i cer fara de
voia lui sa-mi dezvaluie taina. Asa ca te-am chemat, o,
sultana a vrajitoarelor, ntruct te socot de-ajuns de
iscusita ca sa faci n asa fel nct dorina mea sa fie m-
plinita fara ca nici fiul meu, nici nimeni din sarai sa nu
poata sa afle ceva. Asa ca i cer sa te folosesti de toata
dibacia si desteptaciunea ta, care-s fara de asemuire, spre a
lua seama la tot ce va face fiul meu dupa plecarea sa, care va
avea loc mine dimineaa n zori. Ori poate ca ai face si mai
bine sa te duci chiar de astazi, fara a mai taragana, la locul
unde si-a gasit sageata, lnga brul de stnci ce nchide
cmpia dinspre apus. ntruct acolo, odata cu sageata, si-a
gasit el ursita!
Iar hrca cea batrna raspunse ca asculta si ca se supune,
si iesi sa se duca la stnci si sa se piteasca acolo, n asa
fel nct sa vada tot fara a fi vazuta.
2 77
Or, a doua zi beizadea Hossein pleca de la sarai, cu
calareii lui, din revarsat de ziua, spre a nu trezi luarea-
aminte a musaipilor si a trecatorilor. i cnd ajunse la borta
n care se afla usa de piatra, pieri dincolo de ea dimpreuna
cu toi cei care l nsoeau. i baba vrajitoare vazu totul,
si ramase uluita pna peste marginile uluirii.
i cnd si veni n fire din turburarea ei, iesi din ascun-
zatoare si se duse drept la ungherul n care vazuse cum
pierisera si oamenii si caii. Ci cu toate straduinele si
orict cauta ea n toate parile, rotindu-se ntruna peste
tot, nu zari nicio deschizatura si nicio intrare. ntruct usa
de piatra, care pentru beizadea Hossein se lasase vazuta nca
de la ntia lui sosire acolo, nu se ivea dect numai pentru
anume oameni, care erau pe placul preafrumoasei gennie, da
niciodata si nicidecum usa nu era de vazut pentru niste
muieri, si mai cu seama pentru babele cele urte si greoase
la privit. i n tulbarea ei de a nu-si putea duce mai departe
iscodelile, baba nu se putu usura altfel dect slobozind o
vntuitura care facu sa sara pietrele din loc si ridica n
vazduh un nor de pulbere. i, cu nasul alungit pna la
picioare, se ntoarse la sultan si i dete seama despre tot ce
vazuse, adaugnd:
- O, doamne al vremilor, am toata nadejdea sa izbutesc mai
bine data viitoare. i nu-i cer dect sa ma ndatorezi cu
oleaca de rabdare si sa nu ntrebi nimic despre caile de care
am de gnd sa ma slujesc!
i sultanul, care si asa era destul de mulumit de izbnda
aceea dinti, i raspunse batrnei:
- Ai toata slobozenia sa faci cum te-i pricepe! Du-te, sub
ocrotirea lui Allah, iar eu am sa astept aici rabduriu izbnda
fagaduielilor tale!
i ca ndemn sa lucreze bine, i darui un diamant minunat,
si i spuse:
278
- Primeste diamantul, ca pe un semn al mulumirii mele! Da
sa stii ca el nu este nimic faa cu ceea ce gndesc eu sa-i
rasplatesc izbnda!
i batrna saruta pamntul dintre minile sultanului si se
duse n calea ei.
Or, la o luna de la ntmplarea aceasta, beizadea Hossein
iesi ca si cea din urma oara pe usa de piatra, cu alaiul lui
de douazeci de calarei mbracai falnic. i mergnd de-a
lungul stncilor, dete cu ochii de o biata batrna care zacea
jos pe pamnt si gemea ntr-un chip jalnic, ca o faptura
lovita de vreo suferina grea. i era mbracata n zdrene, si
plngea. i craisorul Hossein, cuprins de mila, si opri calul
si o ntreba cu duiosie pe batrna ce o doare si ce putea sa
faca el spre a-i usura suferina. i baba cea prefacuta, care
anume venise sa se astearna acolo spre a razbate la inta ce
si-o urma, raspunse, fara a ridica fruntea, cu un glas
ntretaiat de gemete, si cu gfituri:
- O, mntuitoare doamne al meu, Allah anume te-a trimis ca
sa-mi sapi mormntul, ntruct am sa mor! Of, sufletul meu se
duce! O, doamne al meu, am plecat din satul meu sa ma duc la
cetate si, pe drum, m-a cuprins o fierbineala grea, care m-a
dobort aici fara de puteri, departe de orice faptura
omeneasca si fara de nadejdea vreunui ajutor!
i cuconul Hossein, care avea inima miloasa, i spuse
batrnei:
- Matusa a mea buna, ngaduie ca doi oameni de-ai mei sa te
ridice si sa te duca la locul unde am sa ma ntorc si eu, ca
sa i se dea ngrijire!
i facu semn la doi dintre oamenii lui s-o ridice pe baba.
Iar ei asa facura; si pe urma unul dintre ei o sui pe spinarea
calului, n spatele sau. i domnisorul facu cale ntoarsa si
ajunse cu calareii sai la usa de piatra, care se deschise si
i lasa sa intre...
A opt sute paisprezecea noapte
279
Dar cnd fu cea de a opt sute paisprezecea noapte
Spuse:
... i domnisorul facu cale ntoarsa si ajunse cu calareii
sai la usa de piatra, care se deschise si i lasa sa intre.
i domnia gennia, cnd i vazu pe toi ca vin asa ndarat,
si nedndu-i prin cap care sa fie pricina ce-i silise sa se
ntoarca, dete fuga naintea craisorului Hossein, soul ei
care, fara sa descalece de pe cal, i-o arata cu degetul pe
baba ce se facea ca moare si pe care doi calarei tocmai o
puneau jos pe pamnt, sprijinind-o pe dupa subsuori, si i
spuse:
- O, sultana a mea, aceasta biata batrna, n starea
jalnica n care o vezi, ne-a fost scoasa n cale de Allah, si
se cuvine sa-i purtam de grija si sa-i dam ajutor. O ncre-
dinez, asadar, milei tale, rugndu-te sa pui sa i se dea
toate ngrijirile pe care le vei socoti de trebuina!
i gennia domnia, care sta cu privirile pironite pe baba,
le porunci slujnicelor sale s-o ia din minile calareilor si
s-o duca ntr-un iatac aparte, si sa se poarte faa de prefa-
cuta cu tot atta cinstire si cu tot atta luare-aminte ct ar
avea faa de ea nsasi. i dupa ce femeile se ndepartara cu
batrna, preafrumoasa gennia i spuse soului sau, scobo- rnd
glasul:
- Allah sa-i rasplateasca mila, care porneste dintr-un
suflet bun! Ci de acum ncolo poi sa fii linistit n privina
batrnei, ntruct ea nu e mai bolnava dect ochiul meu, si
stiu care-i pricina ce-o aduce aici, si cine sunt cei care au
mnat-o, si care este inta chibzuita de ea cnd s-a asternut
n drumul tau. Ci sa fii fara de nicio
280
teama si sa fii bine ncredinat ca orice s-ar unelti mpo-
triva ta, cu gndul de a te urgisi si de a-i casuna necazuri,
am sa stiu eu cum sa te apar, facnd zadarnice toate capcanele
ce se vor pune mpotriva ta!
i, dupa ce l mai saruta o data, i spuse:
- Du-te, sub ocrotirea lui Allah!
i beizadea Hossein, deprins de mult sa nu-i mai ceara
lamuriri soiei sale gennia, si lua ramas-bun de la ea si
porni iar la drum nspre cetatea de scaun a parintelui sau,
unde nu peste mult ajunse cu ntregu-i alai. i sultanul l
primi ca de obicei, nelasnd sa se vada nimic, nici dinaintea
lui, nici dinaintea sfetnicilor, din simamintele care l
zbuciumau.
Estimp, asadar, cele doua slujnice ale preafrumoasei gennia
o dusera pe hrca de vrajitoare ntr-un iatac mndru si o
ajutara sa se culce pe un pat cu saltele de satin, chindisit
cu horbote si cu un polog de matase subire, cu perdele de
zarafir. i una dintre ele i dete sa bea o ceasca plina cu
apa de la Fntna Leilor, spunndu-i:
- Iacata o ceasca de apa de la Fntna Leilor, care vindeca
pna si bolile cele mai zacase, si da sanatate pna si celor
ce se afla n pragul morii!
i baba sorbi ceasca si, peste puine clipe, striga:
- O, ce licoare minunata! Iacata-ma-s tamaduita, de parca
mi s-ar fi scos raul cu un cleste! Facei-mi binele de a ma
calauzi degraba pna la stapna voastra, ca sa-i mulumesc
pentru bunatatea ei si ca sa-i arat ndatorina mea!
i se ridica n capu'oaselor, prefacndu-se ca s-ar fi
zviduit de un rau de care nici nu suferise. i cele doua
slujnice o calauzira printr-un sir de iatacuri care de care
mai stralucit, pna n sala n care se afla stapna lor.
Or, preafrumoasa gennia sedea pe un je de aur greu,
mpodobit cu nestemate, mpresurata de o mulime de
281
domnie de-ale ei care toate erau la fel de minunate si m-
bracate ntr-un chip tot atta de stralucit ca si stapna lor.
Iar baba vrajitoare, uluita de tot ce vedea, se ploconi la
picioarele jeului, ngaimnd niste mulumiri. i gennia i
spuse:
Sunt tare bucuroasa, o, preabuna femeie, ca te-ai
vindecat. i-acuma esti sloboda sa rami la saraiul meu cta
vreme vei vrea. Iar femeile mele au sa stea la poruncile tale,
spre a-i arata saraiul!
i baba, dupa ce mai saruta o data pamntul, se ridica si se
lasa dusa de doua tinerele, care pornira sa-i arate palatul
pna n toate minunatele lui amanunte. i cnd sfrsira de
umblat, baba si zise ca ar fi mai bine pentru ea sa se
carabaneasca acuma, cnd vazuse ce vrusese sa vada. i si
marturisi dorina faa de cele doua tinerele, dupa ce le
mulumi pentru bunavoina lor. Iar ele o scoasera prin usa de
piatra, urndu-i drum bun. i, de cum ajunse dincolo de
stnci, baba se ntoarse ca sa ia seama mai bine la usa si ca
sa poata sa ina minte locul; si ntruct usa nu era de vazut
pentru o muiere de teapa ei, degeaba se tot uita ea; si fu
nevoita sa plece fara a izbuti sa dibaceasca usa.
Iar cnd ajunse dinaintea sultanului, i dete seama de toate
cte le facuse, toate cte le vazuse, si de neputina n care
se afla de a mai gasi intrarea la saraiul vrajit. i sultanul,
destul de mulumit de lamuririle ei, si chema la sfat si
vizirii si sfetnicii si le povesti cumu-i treaba, cerndu-le
sfatul. i unii l sfatuira sa-l dea morii pe cuconul
Hossein, ponegrindu-1 ca urzeste mpotriva domniei; iar alii
socotira ca poate ar fi mai bine sa-l zebereasca si sa-l
ntemnieze pentru tot restul zilelor lui. Iar sultanul se
ntoarse nspre baba si o ntreba:
Dar tu ce socoti?
>
Ea spuse:
282
- O, doamne al vremilor, eu socot ca-i mai bine sa te
slujesti de legaturile pe care fiul tau le are cu gennia, spre
a-1 pune sa ceara si sa dobndeasca de la ea minunaii ca
acelea care se afla n saraiul ei. Iar daca el nu are sa vrea,
ori daca ea nu are sa-i dea, numai atunci urmeaza sa cugei la
mijlocul cel crunt pe care i-1 nfaiseaza vizirii!
i sultanul zise:
- Nu este nimica mpotriva!
i trimise dupa fiul sau si i spuse:
- O, fiul meu, ntruct iacata-ne ajuns mai bogat si mai
puternic dect tatal tau, oare nu ai putea sa-mi aduci, data
viitoare, vreun lucru care sa-mi faca bucurie, de pilda vreun
cort frumos, care sa-mi poata sluji la vnatoare ori la
razboi?
i craisorul Hossein dete raspunsul de cuviina, n-
credinndu-1 pe tatne-sau de bucuria pe care o are de a-1
mulumi.
i cnd ajunse ndarat la soia lui gennia, i spuse dorina
tatalui sau; iar ea raspunse:
- Pe Allah! lucrul pe care ni-1 cere sultanul este un
fleac!
i l chema pe vistiernicul ei si i spuse:
- Du-te si ia cortul cel mai mare care se afla n haznaua
mea! i spune-i strajerului vostru aiibar sa ni-1 aduca!
i vistiernicul grabi sa ndeplineasca porunca. i peste
puine clipe se ntoarse nsoit de strajerul haznalei, care
era un ginn dintr-un soi cu totul aparte. ntruct era nalt
de un picior si jumatate, avea o barba de trei picioare, o
mustaa deasa si suflecata pna la urechi, si niste ochi ca
ochii de porc, nfundai adnc n capul lui care era tot atta
de gros ct si trupul; si ducea pe umar o dreava de fier mai
grea de cinci ori dect el, iar n mna cealalta ducea o
legaturica mpaturita. i gennia i spuse:
283
- O, aiibar, ai sa-l nsoesti numaidect pe soul meu,
beizadea Hossein, pna la sultan, parintele sau. i sa faci
ceea ce esti dator sa faci!
Iar aiibar raspunse ca asculta si ca se supune; si ntreba:
- i, o, stapna mea, trebuie sa duc si cortul pe care l
am n mna?
Ea spuse:
- De buna seama! Ci, mai nti, ntinde-1 aici, pentru ca
beizadea Hossein sa poata sa-l vada!
i aiibar trecu n gradina si desfacu legaturica pe care
o adusese. i se vazu un cort care, ntins cu totul, putea sa
adaposteasca o ostire ntreaga, si care avea nsusirea ca se
marea si se micsora, pe masura a ce trebuia sa cuprinda. i
dupa ce l desfasura, l strnse la loc si l facu o
legaturica pe care o inea n podul palmei. i i spuse
craisorului Hossein:
- Sa mergem la sultan!
Or, cnd beizadea Hossein, cu aiibar mergnd pe jos
nainte-i, ajunse n cetatea de scaun a parintelui sau, toi
trecatorii, cuprinsi de spaima la vederea ginnului cel pitic,
care venea cu brna lui de fier pe umar, o luara la fuga sa se
ascunda prin case si prin pravalii, zavorind degraba usile.
Iar cnd ajunsera la palat, portarii, hadmbii si strajerii
si luara talpile la spinare, scond ipete de spaima. i
amndoi intrara n palat si se nfaisara dinaintea sulta-
nului, care se afla nconjurat de vizirii si de sfetnicii lui
si taifsuiau cu hoasca de vrajitoare. Iar aiibar, naintnd
pna la picioarele jeului domnesc, astepta pna ce beizadea
Hossein se temeni dinaintea tatne-sau, dupa care spuse:
- O, doamne al vremilor! i-am adus cortul.
i ntinse cortul n mijlocul salii, si ncepu sa-l mareasca
si sa-l micsoreze, stnd la oarecare departare. Pe urma
284
deodata ridica brna de fier si o slobozi drept n capul
vizirului, si l facu terci, dintr-o lovitura. Pe urma i
terciui n acelasi chip si pe ceilali viziri, si pe sfetnici,
pe cnd ei, nepenii de spaima, nu aveau putere nici macar
sa ridice mna ca sa se apere. i o terciui apoi si pe hoasca
de vrajitoare, spunndu-i:
- Asta-i ca sa te nva cum sa te mai prefaci ca esti pe
moarte!
i dupa ce nimici astfel toata liota, puse dreava de fier pe
umar si i spuse sultanului:
- I-am nimicit spre a-i pedepsi pentru sfaturile lor cele
rele! n ce te priveste, o, Maria Ta, ntruct ai mintea slaba
si ntruct nu te-ai gndit sa-l ucizi ori sa-l otravesti pe
craiul Hossein dect din pricina ca te-au ndemnat acestia, te
cru de o soarta ca a lor. Da te mazilesc din domnie. i daca
vreunul din cetate cuteaza sa crteasca, l nimicesc! i
nimicesc cetatea toata, daca nu va vroi sa-l primeasca pe
craisorul Hossein de sultan! i-acuma da-te jos si pleaca, ori
te sfarm!
Iar sultanul zori sa se supuna si, cobornd din scaunul de
domnie, iesi din palat si se duse sa traiasca n pustnicie,
lnga fiul sau Aii, sub calauza dervisului cel sfnt.
Iar n ce-i priveste pe beizadea Hassan si pe soia sa
Nurrennahar, ntruct nu luasera parte n niciun fel la
uneltire, crai Hossein, ajungnd sultan, le darui ca huzmet
ara cea mai frumoasa din mparaie si ramase mai departe n
cele mai bune legaturi cu ei. Iar crai Hossein trai cu soia
lui, preafrumoasa gennia, n desfatare si huzur. i lasara
amndoi un sir lung de urmasi, care domni dupa moartea lor,
vreme de ani si ani. Ci mai stiutor este Allah!
Iar eherezada, dupa ce istorisi asa povestea aceasta, tacu.
Iar sora ei Doniazada i spuse:
285
- O, sora mea, ce dulci, si ce miezoase, si ce desfatatoare
sunt vorbele tale!
Iar eherezada zmbi si spuse:
- Da ce sunt acestea pe lnga ceea ce am sa mai povestesc,
daca sultanul mi ngaduie!
i sultanul ahriar si zise: ,Ce poate ea sa-mi mai poves-
teasca, iar eu sa nu stiu? i i zise eherezadei:
- Ai ngaduina!
Iar eherezada i povesti sultanului ahriar:
POVESTEA CU DULCEA CHIT-DE-MRGRINTE
I C I e afla istorisit, n letopiseele nvaailor si n
carile kJj trecutului, ca emirul drept-credinciosilor Al
Motazid Bi'llah, cel de al saselea calif din neamul lui Abbas,
nepotul lui Al-Motavakkil, nepotul lui Harun Al-Rasid, era un
domnitor daruit cu suflet ales, cu inima barbata si cu
simaminte nalte, plin de vraja si de evghenie, de filotimie
si de gingasie, de vitejie si de cutezana, de mareie si
desteptaciune, puternic si nenfricat ca leii si, pe lnga
toate, cu un har la stihuire atta de desavrsit, nct era
socotit ca poetul cel mai de seama de pe vremurile lui. i
avea la Bagdad, cetatea sa de scaun, spre a-1 ajuta sa
chiverniseasca treburile mparaiei lui fara de margini,
saizeci de viziri plini de rvna neostenita, care vegheau
treburile norodului cu neodihnita osrdie, ntocmai ca si
domnul lor. Fapt care facea ca nimica, nici macar ntmplarea
ce-ar fi parut fara de nicio nsemnatate, sa nu-i ramna
ascuns din tot ce se petrecea sub domnia lui, n arile care
se ntindeau de la pustiul amului pna la hotarele
Maghrebului si de la munii Khorassanului si marea apusului
pna la marginile cele mai afunde ale Indiei si ale
Afganistanului.
Or, ntr-o zi, pe cnd se plimba cu povestitorul Ahmad Ibn-
Hamdun, prietenul si tovarasul sau de pahar cel mai drag,
chiar acela caruia i datoram ca ne-a lasat attea istorisiri
frumoase de povestit si attea stihuri minunate de-ale mosilor
nostri de demult, ajunse dinaintea unei case
287
cu nfaisare domneasca, ascunsa dulce n inima unei gradini,
si care, cu zidurile-i ispitite, marturisea gusturile sta-
pnului ei, cu mult mai multa iscusina dect ar fi facut-o
chiar limba cea mai maiestrita. Caci pentru cel ce avea ochi
simitori si suflet luator-aminte, asa cum avea califul, casa
aceea era nsasi maiestria graiului.
i cum se asezasera amndoi pe lavia de marmura ce se afla
n faa casei si se odihneau de preumblarea lor, bucurndu-
se de reveneala care adia nspre ei mbalsamata de mireasma
crinilor si a iasomiilor, vazura ivindu-se dinainte-le, iesii
din umbra gradinii, doi tinerei frumosi ca luna n cea de a
patrusprezecea zi a sa. i vorbeau ntre ei, fara a-i fi bagat
de seama pe cei doi calatori care sedeau pe lavia de marmura.
i unul dintre cei doi tinerei i spunea tovarasului sau:
Deie Allah, o, prietene al meu, ca n ziua aceasta de
stralucire niste oaspei adusi de ntmplare sa se abata pe la
stapnul nostru, care-i mohort ca a sosit ceasul de masa fara
ca nimenea sa se fi aratat spre a-i ine tovarasie, pe cnd de
obicei are totdeauna n preajma sa niscaiva prieteni ori
niscaiva calatori pe care sa-i cinsteasca cu bunatauri si pe
care sa-i gazduiasca mare!
- Hotart! e ntia data cnd se ntmpla asa si cnd
stapnul nostru se afla singur n sala de oaspei. Tare-i
ciudat ca, cu toata dulceaa acestei zile de primavara, niciun
trecator nu si-a ales ca loc de odihna gradinile noastre cele
atta de frumoase, pe care de obicei vin sa le vada oameni
tocmai din afundurile mparaiei.
Auzind vorbele celor doi flacai, Al-Motazid fu pna peste
masura de uluit sa afle nu numai ca n cetatea sa de scaun
traieste un om de vaza de-a carui casa nu stia nimic, ci si ca
acel om ducea o viaa destul de osebita si
288
ca nu-i placea sa sada singur la masa. i gndi: ,Pe Allah!
mie, care sunt calif, adeseori mi place sa stau singur
singurel, numai cu mine, si as muri n cel mai scurt rastimp
daca ar fi sa simt mereu o suflare straina lnga a mea!
ntruct singuratatea este de nepreuit, uneori! Pe urma i
spuse credinciosului sau tovaras de ospee:
- O, Ibn-Hamdun, o, povestitorule cu limba de miere, tu,
cel care cunosti toate povestile de demult si nu ai scapat
nimic din ntmplarile vremurilor de-acum, stii ceva despre
insul care e stapnul acestui sarai? i nu crezi ca ar fi de
srg sa ne cunoastem cu unul dintre supusii nostri care duce o
viaa att de deosebita de viaa celorlali oameni, si-atta
de uluitoare n bogaia-i singuratica? i-apoi lucrul acesta
nu mi-ar da oare prilejul sa dovedesc faa de unul dintre
supusii mei de via aleasa o darnicie care as vrea sa fie nca
si mai stralucita dect aceea pe care o va fi aratnd pesemne
el faa de oaspeii sai adusi de ntmplare?
Iar povestitorul Ibn-Hamdun raspunse:
- De buna seama ca emirul drept-credinciosilor nu ar avea
de ce sa se caiasca mergnd la navabul acesta pe care nu-1
cunoastem. Asa ca, de vreme ce asta-i dorina stapnului meu,
am sa-i strig pe cei doi flacai chipesi si am sa le dau de
stire ca vrem sa mergem la stapnul saraiului!
i se ridica de pe lavia, dimpreuna cu Al-Motazid, care,
dupa obiceiul lui, era stravestit n neguator. i se nfaisa
dinaintea celor doi baiei chipesi si le spuse:
- Ducei-va, Allah fie cu voi amndoi, si dai de stire
stapnului vostru ca la poarta lui doi neguatori straini cer
intrare n casa, si nazuiesc la cinstea de a se nfaisa
dinainte-i.
Iar cei doi tinerei, de cum auzira vorbele acelea, zburara
voiosi spre casa, si nu peste mult se ivi n prag nsusi
A opt sute cincisprezecea noapte
289
stapnul locului. i era un barbat cu faa luminata, cu
trasaturi alese si gingase, cu nfaisarea zarifa si cu
purtarea plina de bunavoina...
Dar cnd fu cea de a opt sute cincisprezecea noapte
Spuse:
i era un barbat cu faa luminata, cu trasaturi alese si
gingase, cu nfaisarea zarifa si cu purtarea plina de
bunavoina. i era mbracat cu o haina de matase de Nisabur,
avea pe umeri o mantie de catifea cu ciucuri de aur, iar pe
deget un inel cu piatra de rubin. i veni n calea lor, cu un
zmbet de bun venit pe buze si cu mna stnga pe inima, si le
spuse:
- Salamaleikum si prietenie domniilor voastre binevoitoare,
care ne cinstesc cu o cinstire fara de seaman venind la noi!
Iar ei intrara n casa si, daca vazura rnduiala cea mi-
nunata de acolo, li se paru casa chiar ca un col de rai,
ntruct frumuseea ei de dinlauntru ntrecea, si nca cu
mult, frumuseea de dinafara si, fara de nicio ndoiala, l-ar
fi facut pna si pe un ndragostit deznadajduit sa-si uite
dorul de iubita lui.
Iar n odaia de taifas, o gradinia se oglindea n havuzul
de alabastru, n care cnta suvoiul de diamant, si, prin chiar
micimea ei, era ca o reveneala proaspata si ca o vrajire. Caci
daca gradina cea mare, cu toate florile si cu toate frunzi-
surile care mpodobesc pamntul lui Allah, nchipuia un bru
mprejurul casei, si daca, prin stralucirea ei, era ca o
nebunie de ierburi, fara de nicio ndoiala ca gradina cea
290
mica era ca nsasi nelepciunea lor. Iar ierburile ce-o al-
catuiau erau patru flori, da, ntr-adevar, numai patru flori,
nsa niste flori cum ochiul omului nu va mai fi vazut dect n
zilele dinti ale pamntului.
Or, floarea cea dinti era un trandafir, aplecat pe firul
lui si, n totului tot, nu un trandafir ca toi trandafirii,
ci chiar trandafirul cel dinti, al carui frate a nflorit n
rai, nainte de prabusirea cea naprasnica a ngerului. i
floarea aceea, luminata de ea nsasi, era o flacara de aur
rosu, un foc de bucurie strnit din sinesi, un zori de zi
stralucitor, viu, stacojiu, catifelat, proaspat, fecioresc,
neprihanit, mbatator. Iar n bobocul lui cuprindea atta
purpura cta s-ar fi cerut pentru haina unui sultan. Iar
mireasma lui, facnd sa se deschida dintr-o suflare canaturile
inimii, graia sufletului: ,Imbata-te; si, punnd aripi
trupului, i spunea: ,Zboara!
Iar floarea cea de-a doua era o lalea, dreapta pe firul ei
si, n totului tot, nu o lalea din vreo gradina mparateasca,
ci laleaua strabuna, cea adapata cu snge de balauri, si al
carei neam stins nflorea n Iram-cel-cu-Pilastri, si a carei
culoare spunea cupei pline cu vin batrn: ,Eu mbat fara sa
fiu atinsa cu buzele!, iar jarului fierbinte i spunea: ,Eu
ard fara sa ma mistui!
Iar cea de a treia floare era o zambila, dreapta pe firul ei
si, n totului tot, nu zambila de prin gradini, ci zambila
mama a crinilor, cea numai safi de alba, zambila cea gingasa,
si nmiresmata, si plapnda, si neprihanita, care i spune
lebedei ce iese din apa: ,Eu sunt mai alba dect
|U
tine!
Iar floarea cea de a patra, stnd plecata pe firul ei, era
ntru totului tot, nu, o, nu garoafa cea de pe terasele pe
care seara le stropesc fetiscanele, ci un gogoloi aprins, o
bucata din soarele pravalit spre apus, un sip de mireasma
291
nchiznd sufletul cel zburatic al piperului, era nsasi
garoafa pe a carei sora sultanul ginnilor i-a dat-o lui
Soliman ca sa mpodobeasca cu ea parul frumoasei Balkis, si
din care acela a scos Elixirul de viaa lunga, Balsamul
nelepciunii, Al-caliul mparatesc si Teriacul.
Iar apa din havuz, numai atingnd acele patru flori, fie si
doar umbra lor, era strabatuta, chiar si dupa ce zvonul
cntecului se stingea si ploaia de diamante se sfrsea, de un
sir de fiori de tulburare. Iar cele patru flori, stiindu-se
atta de frumoase, se temeneau zmbitoare pe tulpinele lor si
se priveau ndelung.
i nimic nu mai mpodobea sala aceea de marmura alba si
racoroasa, n afara de cele patru flori de la havuz. Iar
privirea se odihnea asupra lor, rapita, fara a cere nimic mai
mult.
i, dupa ce califul si soul sau sezura pe divanul asternut
cu chilimuri de Khorassan, gazda i pofti, dupa alt rnd de
urari de bun venit, sa mparta cu el masa alcatuita din bucate
alese, pe care tocmai i-o aduceau pe tavi de aur slugile, si
pe care o asterneau pe niste sofrale de bambus. i masa se
petrecu n dragostea de care se slujesc prietenii faa de
prietenii lor, si fu nveselita, la un semn al gazdei, de
intrarea a patru fetiscane cu chipurile ca luna, si care erau:
cea dinti o cntareaa din alauta, cea de a doua o cntareata
din timbal, cea de a treia o cntareaa din gura, iar cea de a
patra o danuitoare. i n vreme ce cu alautele, cu cntarea
si cu frumuseea danului ele desavrseau, tuspatru,
stralucirea acelei sali si vrajeau mprejurul, gazda si cei
doi oaspei degustau vinul din cupe si se dedulceau cu poamele
culese cu crengile lor cu tot, asa de frumoase ca nu se puteau
sa fi fost aduse dect din livezile raiului.
i povestasul Ibn-Hamdun, macar ca era deprins sa
293
fie cinstit din belsug de catre stapnul sau, si simi
sufletul atta de aprins de vinurile marmanzii si de tot acel
noian de frumusei strnse laolalta, nct se ntoarse cu
niste ochi plini de lumina nspre calif si, cu cupa n mna,
rosti niste stihuri ce nfloreau n el la amintirea rascolita
a unui tnar prieten al sau. i, cu glasul lui frumos leganat,
spuse:
O, tu, cu trandafirii ca de jar De pe obraji-i limpezi ca
lumina,
Cei plamadii dupa dreptul tipar Al unui idol proslavit n
China,
O, copilandre cu ochi de gagat,
Cu trup zarifca de hurie sfnta,
Hai, lasa-i visu-n lene alintat,
Incinge-i brul, si cu veche-ornda Sa glgie fa vinul
nspumat,
Aprinsul vin precum laleaua blnda,
Ca sunt si ceasuri de nelepciune,
Precum si ceasuri sunt de nebunii.
Acuma-n cupa toarna-mi vin-minune!
Sa-l sorb cu mare sete, ca tu stii Ce mult mi place, vinul,
daca este Ca sngele ce-l glgie asa,
Din gturi groase, olurile-aceste,
Ah, vinu-aprins precum inima ta!
i sa nu-mi spui ca dulcea lui lucoare Vicleana e caci nu-i
adevarat!
i-apoi ce rau mai e beia, oare,
Pentru acela ce s-a nascut beat?
Azi gndurile mele-s o vltoare,
Precum zulufii-n paru-i revarsat!
Sa nu-mi spui mie cum ca, iata, vinul Poeilor le e daunator.
Ct timp si pune cerul baldachinul,
Ca azi, albastru, ct n verde zbor Se-nvaluie pamntul
lasa-mi chinul
294
Sa-l sting n vis, sa beau pna-am sa mor!
Iar tinerii cei cu obraz de 'jar,
Cnd vor veni sa-mi caute mormntul,
Mireasma dulce-a vinului amar,
Din groapa mea, mbalsamnd pamntul,
S-o simta cum razbeste n afar',
i-n preajma lor, cnd o ntoarce vntul,
Beia mea sa-i prinda iar si iar,
i sa-i mbete si pe ei de-a rndul.
i, sfrsind de ticluit stihurile acestea, povestasul Ibn-
Hamdun ridica ochii nspre calif, ca sa judece dupa chipul lui
cum i placuse cntarea. Ci n loc de mulumirea pe care se
astepta s-o vada, dete cu ochii de o nfaisare atta de
acrita si de o mnie atta de apriga, nct scapa din mna
cupa plina cu vin. i se cutremura n sufletul sau, si s-ar fi
si crezut pierit fara de izbava, daca nu ar fi bagat tot
atunci de seama ca emirul drept-credinciosilor nu parea nici
macar sa-i fi auzit stihurile rostite, si daca nu i-ar fi
vazut ochii tulburi si parca pierdui n cercetarea unui lucru
de nedeslusit. i si zise: ,Pe Allah! acum o clipa avea
chipul visator, si-acuma iacata-1 negru de suparare si cum
niciodata nu i l-am mai vazut asa de furtunos. i ct sunt eu
de deprins a-i citi gndurile dupa nfaisarea chipului si sa-
l ghicesc ce simte, iacata ca acuma habar nu am de unde i se
trage schimbarea asta neasteptata! Izgoni-l-ar Allah pe cel
viclean si apere-ne de rele!
i cum si storcea astfel minile, spre a ajunge sa ne-
leaga pricina acelei mnii, califul deodata arunca nspre
gazda o privire plina de ndoina si, mpotriva tuturor
datinilor ospeiei, si n pofida obiceiului care cere ca
niciodata gazda si musafirul sa nu se ntrebe de nume si de
rosturi, l ntreba pe stapnul casei, cu un glas ce se
straduia sa nu izbucneasca:
295
- Cine esti tu, bre?
Iar gazda, la ntrebarea lui, schimbndu-se de tot la chip
si speriat pna peste fire, nu vroi sa zaboveasca a-i da
raspunsul, ci zise:
- Mi se spune ndeobste Abu'l Hassan Ali-ben- Ahmad Al-
Khorassani.
i califul urma:
- Da tu stii cine sunt eu?
Iar gazda raspunse, nca si mai galben:
- Nu, pe Allah! nu am avut cinstea, o, stapne al meu!
Atunci Ibn-Hamdun, simind ca mprejurarea se
facea tot mai ncurcata, se ridica si i spuse tnarului:
- O, gazda a noastra, te afli de faa cu emirul drept-
credinciosilor, califul Al-Motazid Bi'llah, nepotul lui Al-
Motavakkil Alallah.
Cnd auzi vorbele acestea, stapnul casei se ridica la
rndu-i, tulburat pna peste poate, si saruta tremurnd
pamntul dintre minile califului, si spuse:
- O, emire al drept-credinciosilor, ma nchin ie, pe
harurile preacuviosilor si preacredinciosilor tai stramosi,
sa-i ieri robului tau gresalele pe care va fi putut sa le
savrseasca, fara de voia lui, faa de Maria Ta, ori lipsa de
cuviina de care o fi putut sa se faca vinovat, ori lipsa de
preacinstire, ori lipsa de darnicie, fara de nicio ndoiala!
i califul raspunse:
- Bre, omule, nu am sa te cert pentru nicio astfel de
lipsa. Ai dovedit, dimpotriva, faa de noi, o risipa de care
te-ar pizmui pna si sultanii cei mai darnici. Ci daca te-am
ntrebat ce te-am ntrebat, am facut-o ntruct, din cte-mi
pare, o pricina tare grea m-a strnit deodata, cnd nu ma
gndeam dect sa-i mulumesc pentru tot ce vazusem atta de
frumos n casa ta!
i gazda, naucita, spuse:
296
- O, stapne si doamne al meu, fie-i mila! nu lasa mnia
sa cada asupra robului tau, pna a nu-1 fi ncredinat si pe
el de nelegiuirea lui!
Iar califul spuse:
- Am bagat dintr-odata de seama, bre omule, ca tot ce se
afla n casa ta, de la lucruri pna la hainele pe care le ai
pe tine, poarta numele bunicului meu, Al-Motavakkil Ala'allah!
Or, poi tu sa-mi lamuresti un fapt atta de ciudat? i nu
care cumva se cade sa ma gndesc la vreun furtisag nedovedit
din saraiul stramosilor mei preacucernici? Vorbeste fara de
ocolisuri, ori te-asteapta moartea pe data!
i gazda, n loc sa se tulbure, si dobndi la loc chipul
cel ndatoritor si zmbetul si, cu glasul lui cel mai linis-
tit, spuse:
- Milele si pavaza Celui-Atotputernic fie asupra ta, o,
doamne al meu! Hotart, vorbesc fara de ocolisuri, ntruct
adevaru-i haina ta cea de pe dinlauntru, cinstirea-i mantia
ta cea de pe dinafara, si nimeni nu ar putea sa graiasca
altminteri dect ntru adevar dinaintea ta...
Dar cnd fu cea de a opt sute saisprezecea noapte
Spuse:
... Hotart, vorbesc fara de ocolisuri, ntruct adevaru-i
haina ta cea de pe dinlauntru, cinstirea-i mantia ta cea de pe
dinafara, si nimeni nu ar putea sa graiasca altminteri dect
ntru adevar dinaintea ta.
Iar califul i spuse:
- Daca-i asa, sezi jos si zi-i!
i Abu'l Hassan, la un semn al califului, sezu jos pe locul
lui si spuse:
A opt sute saisprezecea noapte
297
Afla, dar, o, emire al drept-credinciosilor - dare-ar
Allah sa-i duci mai departe biruinele si noroacele! - ca eu
nu sunt, precum s-ar putea presupune, nici fiu de sultan, nici
de emir, nici fecior de vizir, nici nimic ce s-ar putea asemui
mai de aproape ori mai de pe departe cu vreo spia de os
domnesc. Da povestea mea-i o poveste atta de ciudata, nct
de-ar fi scrisa cu acul pe colul dinlauntru al ochiului, ar
sluji de nvaamnt aceluia care ar citi-o cu preuire si cu
luare-aminte. ntruct macar ca nu sunt nicidecum os domnesc,
nici de via aleasa, nici din vreun neam de vaza, socot ca
pot, fara a mini, sa-i marturisesc stapnului meu ca, de
binevoieste sa-si plece nspre mine urechea, povestea mea are
sa-l mulumeasca si are sa faca sa-i piara mnia adunata
mpotriva robului care i vorbeste.
i Abu'l Hassan se opri o clipita din vorba, si aduna
amintirile, le orndui n mintea lui si urma astfel:
- Eu, o, emire al drept-credinciosilor, m-am nascut la
Bagdad, ca fiu al unui tata si al unei mame care nu mai aveau
alta odrasla n afara de mine. Iar tatal meu era un neguator
oarecare din sule. Dreptu-i, totodata, ca era cel mai bogat si
cel mai preuit dintre toi negustorii. i nu era negustor
numai ntr-un suk, ci n toate sukurile avea cte o pravalie,
care era cea mai frumoasa, att n sukul zarafilor ct si n
cel al neguatorilor de leacuri ori n cel al postavarilor. i
n fiecare pravalie avea cte un om al lui, priceput la
treburile de vnzare si de cumparare. i mai avea, lnga odaia
din fund a pravaliei, si cte un iatac laturalnic, unde putea,
ferit de cei ce intrau ori ieseau din pravalie, sa se ntinda
n voie, la vreme de arsia, si sa-si faca tabietul, pe cnd,
spre a-1 racori n rastimpul somnului, un rob avea slujba de
a-i face vnt cu un vnturar, vnturndu-i cu buna-cuviina
mai ales boasele. Caci taica-meu avea boasele simitoare la
caldura, si nimic
298
nu le facea atta bine ct racoreala vnturarului. Or, cum
alta odrasla n afara de mine nu mai avea, ma iubea din toata
inima, nu ma lasa sa duc lipsa de nimic si nu precupeea nicio
cheltuiala pentru nvaatura mea. i de altminteri bogaiile
lui sporeau an de an, datorita binecuvntarii cerului, si se
faceau tot mai anevoie de socotit. i-atunci, venindu-i ceasul
sorocului, muri - ndura-s-ar Allah sa-l copere cu mila lui,
sa-l primeasca n tihna lui si sa dealungeasca, cu zilele pe
care le-a pierdut raposatul, viaa emirului drept-
credinciosilor.
Iar eu, mostenind averi nenumarate de la parintele meu, am
urmat a ma ine, ca si pe vremea cnd traia el, de
negustoriile sukului. i de altminteri nu ma lipseam de
nimica, mneam, beam si ma veseleam ct puteam cu prietenii
care mi erau dragi. i mi se parea ca viaa-i minunata si ma
straduiam sa le-o fac si celorlali tot atta de dulce ct mi
era mie. Drept care fericirea mi era fara de caine si fara
de amaruri si nu rvneam la nimic mai bun dect viaa mea de
fiecare zi. ntruct si ceea ce oamenii numesc ambiie, si
ceea ce nfumuraii numesc slava, si ceea ce saracii cu duhul
numesc faima, si mai- maririle, si zarva, toate astea mi erau
un simamnt de nendurat. i ma socoteam mai presus de ele.
Iar mai presus de desfatarile din afara puneam linistea
traiului meu, iar mai presus de maririle cele nselatoare
puneam fericirea mea de rnd, tainuita n mijlocul prietenilor
mei cu chip dulce. Ci, o, doamne al meu, o viaa, ct de
cuminte si de curata ar fi ea, nu este niciodata ferita de
belele. i trebuia si eu, dupa pilda semenilor mei, sa ma
ncredinez de aceasta n curnd. i beleaua veni sub chipul
cel mai vrajit n viaa mea. ntruct, pe Allah! oare se afla
pe pamnt vreo vraja ce s-ar putea asemui cu frumuseea,
atunci cnd frumuseea si alege, spre a se vadi, chipul si
leganarile unei copilandre de paisprezece ani?
299
i se afla oare, o, doamne al meu, copilandra mai dulce dect
aceea pe care nu o astepi, atunci cnd, ca sa ne arda inima,
ia chipul si leganarile unei copilandre de paisprezece ani?
Caci sub nfaisarea aceasta, si nu sub alta, mi se ivi, o,
emire al drept-credinciosilor, aceea care avea sa-mi
pecetluiasca pe totdeauna minile cu pecetea atotputerii ei.
Ca iacata, stam ntr-o zi pe lavia de dinaintea pravaliei
mele, si taifasuiam ba de una, ba de alta, cu prietenii mei
obisnuii, cnd vazui ca se opreste dinaintea mea o tinerica
leganndu-se si zmbind, mpodobita cu doi ochi de
babiloneanca, si care mi arunca o privire, numai o privire,
si nimic mai mult. Iar eu, ca sub sageta- tura unei sagei
agerite, tresarii n cugetul si n trupul meu, si mi simii
ntreaga fiina cuprinsa de tulburare, ca dinaintea chiar a
nazaririi fericirii mele. i fetiscana, dupa o clipa, veni
nspre mine si mi spuse:
- Oare aici este pravalia domniei sale Abu'l Hassan Aii
Ibn-Ahmad Al-Khorassani?
i ntrebarea aceea, o, doamne al meu, mi-o puse cu un glas
ca de izvor, si sedea, nalta si subire, dinaintea mea, si
mladie n gingasia-i dulce; iar gura-i de copil neprihanit,
sub iasmacul de moselina, era un bobocel de purpura ce se
deschidea peste doua siruri lucii de boabe de grindina. Iar eu
raspunsei, ridicndu-ma n cinstea ei:
- Da, o, stapna a mea, aceasta-i pravalia robului tau.
Iar prietenii mei, din buna-cuviina, se ridicara toi si
plecara. Atunci fetiscana intra n pravalie, o, emire al
drept-credinciosilor, trndu-mi minile dupa ea. i sezu ca o
domnia pe divan si ma ntreba:
- i unde-i el?
Eu raspunsei, da blbindu-ma de tot, asa de tare mi se
nnodase limba de tulburare:
- Chiar eu sunt, ya setti!
i ea zmbi, cu zmbetul gurii ei, si grai:
300
- Spune-i atunci slujbasului tau de colea sa-mi dea trei
sute de dinari de aur!
Iar eu, ntr-o clipita, ma ntorsei nspre capetenia
baieilor mei de pravalie si i poruncii sa cntareasca trei
sute de dinari si sa-i dea domniei aceleia nepamntene! i ea
lua punga cu aur pe care i-o nfaisa slujbasul meu, si,
ridicndu-se, pleca fara o vorba de mulumire, fara un semn de
ramas-bun. i, hotart! o, emire al drept-credinciosilor,
minile mele nu putura sa faca altceva dect s-o urmeze mai
departe, lipite de pasii ei.
Or, cnd pieri din vedere, baiatul meu de pravalie mi spuse
cu buna-cuviina:
- O, stapne al meu, pe numele cui trebuie sa scriu banii
acestia arvunii?
Eu raspunsei:
- Eh, de unde sa stiu, bre? i-apoi de cnd nsemneaza
oamenii n carile lor de socoteli numele huriilor? Daca vrei,
scrie: ,Trei sute de dinari dai arvuna Hooai- cei de Inimi.
Cnd tejghetarul meu auzi vorbele acestea, si zise: ,Pe
Allah! stapnul meu, care de felul lui este atta de chibzuit,
nu a facut lucrul acesta dect ca sa puna la ncercare
iscusina si priceperea mea. Asa ca am sa dau fuga dupa
necunoscuta aceea si am s-o ntreb cum o cheama! i, fara a-
mi cere sfatul, se repezi plin de srg afara din pravalie si o
lua la fuga dupa fetiscana care de mult nu se mai vedea. i,
dupa un timp, se ntoarse la pravalie, da inndu-si mna
peste ochiul stng si cu faa scaldata n lacrimi. i, cu
capul plecat, se duse sa-si ia iarasi locul la tejghea,
stergndu-se pe obraji.
Iar eu l ntrebai:
- Ce-ai pait?
El mi raspunse:
301
- Izgonit fie Cel-Viclean, o, stapne al meu! Socoteam ca
fac bine, cu gndul s-o ntreb cum o cheama, cnd m-am luat
dupa copilandra care a fost aici. Da ea, de cum m-a simit n
urma ei, s-a rasucit dintr-odata nspre mine si mi-a alduit
peste ochiul stng un pumn de era sa-mi crape capul. i
iacata-ma acuma cu ochiul zdrobit de un pumn mai vrtos dect
pumnul unui fierar.
i-asa! Or, o, doamne al meu, marire lui Allah cel carele
ascunde atta putere n minile gazelelor, si pune atta
repeziciune n miscarile lor! Iar eu sezui toata ziua cu
minile prinse n lanul amintirii ochilor aceia ucigasi de
oameni, si cu sufletul chinuit si racorit totodata de trecerea
celei ce mi rapise judecaile.
Or, a doua zi, tot la ceasul acela, pe cnd ma pierdeam n
dorul de ea, o vazui pe vrajitoria stnd dinaintea pravaliei
mele, uitndu-se la mine si zmbind. i, la vederea ei, bruma
de minte care mi mai ramasese fu mai-mai sa-si ia zborul de
bucurie. i cum tocmai deschideam gura spre a-i ura bun venit,
fata mi spuse:
- Nu-i asa, ya Abu'l Hassan, ca i-ai zis pesemne n mintea
ta, gndindu-te la mine: ,Ce fel de hoaa o mai fi si aia care
mi-a rapit ceea ce mi-a rapit, si pe urma si-a luat
talpasia?
Ci eu raspunsei:
- Numele lui Allah fie asupra-i si mprejurul tau, o,
sultana a mea! Nu ai facut altceva dect sa iei ceea ce este
al tau, ntruct tot ce-i aici este bunul tau, si pe dinafara
si pe dinauntru! Iar sufletul robului tau nu mai este al lui
de cnd te-ai ivit tu, si se afla laolalta cu toata zestrea de
bunuri lipsite de pre, din pravalia aceasta!
i copilandra, cnd auzi asa, si salta iasmacuul de pe
faa si se apleca, trandafir pe un fir de crin, si sezu jos
rznd, cu un susur de braari si de matasarii. i odata cu
302
ea intra n pravalie mireasma mbalsamata a tuturor
gradinilor. Pe urma mi spuse:
- Daca-i asa, ya Abu'l Hassan, numara-mi cinci sute de
dinari!
i eu raspunsei:
- Ascult si ma supun!
i poruncind sa i se cntareasca cinci sute de dinari, i-i
detei. Iar ea i lua si pleca. i-atta tot.
Iar eu, ca si n ajun, ma simeam mai departe ncatusat de
nurii ei, si rob al frumuseii sale. i nestiind ce vrajitorie
ma lasase atta de cu totul lipsit si de mini si de judecata,
nu izbuteam sa ma nduplec a lua vreo hotarre, ori a face
vreo ncercare sa ies din starea de pieire n care ma
cufundasem. Ci n ziua urmatoare, pe cnd eram mai sofranit si
mai toropit ca oricnd, fata se ivi iar naintea mea, cu ochii
ei cei lungi, de flacara si de neguri, si cu zmbetul ei
pierzator de mini. i, de data aceasta, fara a rosti o vorba,
si puse degetul pe o bucata de catifea pe care erau agaate
niste giuvaieruri scumpe, si numai si spori zmbetul...
Dar cndfu cea de a opt sute saptesprezecea noapte
Spuse:
... fara a rosti o vorba, si puse degetul pe o bucata de
catifea pe care erau agaate niste giuvaieruri scumpe, si
numai si spori zmbetul. Iar eu, pe data, o, emire al drept-
credinciosilor, luai bucata de catifea, o mpaturii cu tot ce
se afla n ea, si i-o dadui vrajitoarei, care o lua si se
duse, fara altceva nimic.
Or, de data aceasta, cnd o vazui ca se duce, nu mai
A opt sute saptesprezecea noapte
303
fusei n stare sa stau mai departe nemiscat si, nfrn- gndu-
mi sfiala ce ma facea sa ma tem de un necaz asemenea cu cel pe
care l paise baiatul meu de la tejghea, ma ridicai si plecai
pe urmele ei. i ajunsei, astfel, mergnd n urma ei, pe
armul Tigrului, unde o vazui cum se suie ntr-un caic, care
lopatnd spornic ajunse la saraiul de marmura al emirului
drept-credinciosilor Al-Motavakkil, bunicul tau, o, doamne
al meu. Iar eu daca vazui asa, ma simii cuprins de o
ngrijorare pna peste poate si gndii n cugetul meu:
,Iacata-te acuma, ya Abu'l Hassan, bagat n grele belele si
trt n vrtejul ncurcaturilor! i ma gndeam, fara de voia
mea, la spusa poetului:
Braul alb si-att de dulce Al iubitei, braul care Ca sa-i
rezemi pe el fruntea Puf de lebada i pare,
Cerceteaza-l si ia seama Ca te duce la pierzare.
i am stat multa vreme pe gnduri, privind, fara s-o vad,
apa rului; si toata viaa mea cea fara de necazuri si cea
atta de otova n dulceaa trecutului ei mi se prefira pe
dinaintea ochilor, n niste luntrii plutind una dupa alta si
toate la fel, pe firul acelei ape. i deodata, dinaintea
ochilor mei, caicul se ivi iarasi, asternut cu purpura, cu
fata aceea stnd n el, tras acuma la capatul de jos al scarii
de marmura, si fara niciun vslas. i ma minunai cu glas tare:
,Hei, pe Allah! au nu i-e rusine de viaa ta lnceda, ya
Abu'l Hassan? i cum de stai tu sa sovaiesti ntre viaa aceea
si viaa de foc pe care o duc cei care nu se tem de niciun fel
de ncurcaturi! i au nu cunosti tu si ceastalalta spusa a
poetului:
304
Prietene, hai, scoala Din lunga-i toropeala.
Ca trandafirul fericirii sfnt Nu infloreste-n somn nicicnd.
Nu mai lasa sa treaca Prin viaa ta saraca Attea clipe jura
sa te-aprinzi La jarul mare-al marilor dorini.
Ca veacuri vei avea de-ajuns Sa dormi n somnul nepatruns.
i, nviorat de stihurile acestea si de amintirea fetei tul-
buratoare, ma hotari, acum cnd stiam unde salasluieste, sa
nu ma abat de la nimic spre a ajunge la ea. i, plin de atare
gnd, ma dusei acasa si intrai n iatacul mamei mele, care ma
iubea cu toata suflarea ei, si i povestii, fara a-i ascunde
nimic, tot ce se ntmplase n viaa mea. Iar maica-mea,
nfricosata, ma strnse la inima ei si mi spuse:
-Mntui-te-ar Allah, o, copilul meu, si fereasca-i sufletul
de vreo belea! Of, fiul meu, Abu'l Hassan, tu, singura mea
temelie de viaa, unde vrei tu sa primejduiesti si tihna ta si
pe a mea? Daca fata aceea sade n saraiul emirului drept-
credinciosilor, cum poi tu sa te ndrjesti a dori s-o vezi?
Au tu nu bagi de seama prapastia nspre care alergi, cnd te
ncumei, macar si cu gndul numai, sa pornesti nspre saraiul
stapnului nostru califul? O, fiul meu, ma rog ie pe cele
noua luni ct i-am ncalzit viaa, leapada-te de gndul de-a
o mai vedea pe fata aceea, si de-a lasa sa se sape n inima ta
o patima amarnica!
Iar eu raspunsei ca ce-o fi o fi. i ca ce-i scris trebuie
sa se ntmple. i ca Allah este mai presus de toate! i a
doua zi, ducndu-ma la pravalia mea din sukul giuvaier-
giilor, veni sa ma vada omul meu care se ngrijea de
A opt sute aptesprezecea noapte
305
neguatoriile de la pravalia mea din sukul negustorilor de
sulimanuri. i era un om batrn, n care raposatul taica-meu
avea o ncredere fara de margini si de la care cerea sfat la
orice neguatorie mai anevoioasa ori mai ncurcata. i, dupa
salamalecurile si urarile ndatinate, mi spuse:
- Ya sidi, ce-i cu schimbarea pe care o vad n nfaisarea
ta, si ce-i cu galbeneala de pe chipul tau, si ce-i cu
ngrijorarea aceasta? Fereasca-ne Allah de neguatoria
paguboasa si de musteriii de rea-credina! Da oricare o fi
necazul pe care l vei fi pait, nu poate sa fie fara de
izbava, de vreme ce esti bine sanatos!
Iar eu i spusei:
- Nu, pe Allah, o, preacinstite taica, nu am facut nicio
neguatorie proasta, si nu am fost nselat de reaua credina a
nimanui. Numai ca viaa mea s-a schimbat la chip, atta. i
belelile au intrat n casa mea, odata cu trecerea unei
copilandre de paisprezece ani.
i i povestii ce mi se ntmplase. i i-o zugravii de parca
acolo de faa s-ar fi aflat chiar rapitoarea inimii mele. i
preacinstitul seic, dupa ce cugeta o vreme, mi spuse:
- Hotart! treaba-i ncurcata. Da nu-i mai presus de
isteia batrnului tau rob, o, stapne al meu. Caci chiar ca
am printre cunoscuii mei un om care locuieste la saraiurile
califului Al-Motavakkil, ntruct este croitorul slujbasilor
si al hadmbilor de acolo. Asa ca am sa te duc la el; si ai
sa-i dai sa-i lucreze vreo haina, pe care sa i-o platesti
gras. Iar el, atunci, are sa-i fie de mare folos!
i fara a mai zabovi ma duse la sarai si intra cu mine la
croitorul care ne primi cu dragoste. Iar eu, spre a face
nceputul sirului de haine pe care aveam sa-i dau sa mi le
lucreze, i aratai un buzunar de la surtucul meu, pe care
306
avusesem grija sa-l descos, pe drum, si l rugai sa mi-1 coasa
la loc numaidect. i croitorul mi-1 cusu cu multa bunavoie.
Iar eu, spre a-i plati lucrul, i strecurai n mna zece
dinari de aur, cerndu-mi iertaciune ca era att de puin si
fagaduindu-i ca am sa-l despagubesc din belsug la cel de al
doilea prilej. i croitorul nu mai stiu ce sa creada de felul
meu de a ma purta; ci uitndu-se la mine cu uimire, mi spuse:
- O, doamne al meu, esti mbracat ca un neguator, da esti
departe de-a te purta ca neguatorii. De obicei un neguator
ia seama la ce cheltuie si nu scoate o drahma pna ce nu este
ncredinat ca are sa cstige zece. Da tu, pentru un lucru de
nimic, mi dai un pre ct pentru un caftan de calif!
Pe urma adauga:
- Numai ndragostiii-s asa de darnici! Allah fie cu tine,
o, stapne al meu, nu cumva esti ndragostit?
Eu raspunsei, lasnd ochii n jos:
- Cum sa nu fiu, dupa ce am vazut ce-am vazut?
El ma ntreba:
- i cine-i pricina dorurilor tale? E vreun caprior ori
vreo gazela?
Eu raspunsei:
- O gazela!
El mi zise:
- Nu este nimica mpotriva. i, o, stapne al meu, iacata-
ma-s gata sa-i slujesc de calauza, daca lacasul ei este
saraiul nostru, de vreme ce-i o gazela si de vreme ce aici se
afla cele mai frumoase soiuri din neamul acesta!
Eu spusei:
- Da, aici sade!
El spuse:
- i care-i numele ei?
A opt sute saptesprezecea noapte
307
Eu spusei:
- Numai unul Allah l stie! i poate ca si tu!
El spuse:
- Zugraveste-mi-o, atunci.
i i-o zugravii, pe ct putui mai bine; iar el striga:
- He, pe Allah! asta-i stapna noastra Chita-de-
Margarinte, alautista emirului drept-credinciosilor Al-
Motavakkil Ala'llah!
i adauga:
- Ia te uita ca chiar hadmbul ei tocmai vine nspre noi!
Tu, stapne al meu, sa nu lasi sa-i scape prilejul de a i-1
face apropiat, spre a-i fi calauza nspre stapna lui, Chita-
de-Margarinte!
i ntr-adevar, o, emire al drept-credinciosilor, vazui ca
intra n croitorie un rob alb, tare tinerel, frumos ca luna la
vreme de Ramadan. i dupa ce ne dete binee cu gingasie, i
spuse croitorului, aratndu-i o vestua de zarafir:
- Ct costa vestua aceasta de zarafir, o, seic Aii? Tocmai
mi-ar trebui una, cnd o nsoesc la preumblarile ei pe
stapna mea Chita-de-Margarinte!
Iar eu numaidect luai haina din locul unde se afla si i-o
dadui, spunndu-i:
- Este platita, si-i a ta!
Iar copilul ma privi cu un zmbet dintr-o parte, ntocmai ca
si stapna lui, si mi spuse, lundu-ma de mna si tragndu-ma
ntr-un ungher:
- Tu esti fara de nicio ndoiala Abu'l Hassan ibn- Ahmad-Al
Khorassani.
Iar eu, pna peste poate de uluit vaznd atta isteciune la
un copil si auzindu-ma numit pe nume, i pusei pe deget un
inel scump, pe care l scosei de pe degetul meu si raspunsei:
- Asa-i precum spui, o, copilandre preadragu. Da de unde
stii tu numele meu?
308
El grai:
- Pe Allah, cum sa nu-1 stiu, daca stapna mea l rosteste
de-attea ori pe zi faa cu mine, de cnd este ndragostita de
Abu'l Hassan Aii, preastralucitul meu stapn? Pe harurile
Profetului - asupra-i fie milele si binecuvntarile!
- daca si tu esti tot atta de ndragostit de stapna mea pe
ct este ea de tine, iacata-ma-s gata numaidect sa te
calauzesc pna la ea!
Eu atunci, o, emire al drept-credinciosilor, ma jurai
copilului, cu juramintele cele mai sfinte, ca eram ndragostit
pna la pierderea minilor de stapna lui si ca de buna seama
ca am sa mor de n-am s-o vad numaidect. i copilasul hadmb
mi spuse...
Dar cnd fu cea de a opt sute optsprezecea noapte
Spuse:
Eu atunci, o, emire al drept-credinciosilor, ma jurai
copilului, cu juramintele cele mai sfinte, ca eram ndragostit
pna la pierderea minilor de stapna lui si ca de buna seama
ca am sa mor de n-am s-o vad numaidect. i copilasul hadmb
mi spuse:
- Daca-i asa, o, stapne al meu Abu'l Hassan, sunt al tau
cu totul. i nu vreau sa mai taraganesc a te ajuta sa ai o
vedere cu stapna mea!
i pleca spunndu-mi:
- Am sa ma ntorc ntr-o clipita.
i chiar ca nu zabovi mult pna ce sa vina iar la mine la
croitorie. i aducea o legaturica pe care o desfacu si scoase
o camasa nflorata cu zarafir si o mantie care era
A opt sute optsprezecea noapte
309
chiar una din mantiile califului, cum am putut sa bag de seama
din semnele cu care era nsemnata si din numele scris n
urzeala esaturii, cu litere de aur, si care era numele lui
Al-Motavakkil Ala'llah. i hadmbul cel micu mi spuse:
- i-am adus, o, stapne al meu, Abu'l Hassan, hainele cu
care se mbraca emirul drept-credinciosilor cnd se duce seara
n harem.
i ma ndemna sa ma mbrac cu ele si mi spuse:
- Odata ce ai sa ajungi pe sala cea lunga dinlauntru, unde
sunt iatacurile cadnelor, sa ai o mare grija, cnd treci, sa
iei din sipuleul acesta, pe care i l-am adus, cte un bob de
mosc, si sa-l pui n farfuriua de dinaintea usii de la
fiecare iatac; ntruct acesta-i obiceiul califului, n
fiecare seara, cnd trece pe la harem. i odata ce vei ajunge
dinaintea unei usi cu pragul de marmura albastra, s-o deschizi
fara sa bai si vei fi n braele stapnei tale!
Pe urma adauga:
- n ce priveste iesirea de acolo, dupa ntlnire, Allah
are sa vada!
i dupa ce mi dete aceste ndrumari, ma lasa urndu-mi
noroc si pieri. Eu atunci, o, doamne al meu, macar ca nu eram
dedat cu asemenea soiuri de ispravi, si macar ca aceasta era
nceputul meu pe calea belelilor, nu pregetai sa ma mbrac cu
hainele califului si, ca si cum as fi salasluit toata viaa
mea n saraiul lui si m-as fi nascut acolo, pornii la drum
vitejeste de-a lungul curilor si al salilor si ajunsei n
latura saraiului cu iatacurile harazite haremului. i
numaidect scosei din buzunar sipul plin cu boabe de mosc si,
asa cum ma nvaase hadmbul cel micu, nu pregetai, cnd
treceam prin dreptul usilor cadnelor, sa pun cte un bob de
mosc pe farfuriua care anume se afla acolo. i ajunsei astfel
dinaintea usii cu
310
prag de marmura albastra. i ma pregateam s-o mping spre a
intra la cea atta de dorita, firitisindu-ma n sinea mea ca
nu fusesem cunoscut de nimeni pna acolo, cnd deodata auzii o
zarva si tot atunci vazui si lumina de la o sumedenie de
faclii. Or, era chiar califul Al-Motavakkil, nconjurat de
puhoiul lui de curteni si de alaiul sau. i nu mai avusei
dect ragazul de a ma ntoarce pe unde venisem, cu inima
pierita de spaima. i, n fuga mea de-a lungul salii, auzeam
glasurile cadnelor care, dinlauntru, se minunau spunnd:
- Pe Allah! ce lucru ciudat! iacata ca emirul drept-
credinciosilor mai trece o data pe sala. Hotart ca tot el a
trecut si-acum o clipa, punnd n fiecare farfurioara bobul de
mosc cel rnduit. i-apoi l-am mai cunoscut si dupa mireasma
hainelor sale!
Iar eu fugeam nainte pierdut, da fusei nevoit n curnd sa
ma opresc, neavnd cum merge mai departe pe sala fara a ma
primejdui sa trezesc luarea-aminte. Ci auzeam ntruna zarva
alaiului si vedeam cum vin nspre mine luminile. Atunci,
nevroind sa fiu prins n starea aceea, si stravestit cum eram,
mpinsei, chiar cu primejdia de a muri, cea dinti usa ce-mi
cazu sub mna, si dadui buzna nlauntru, uitnd ca eram
stravestit n hainele califului si uitnd si tot ce-ar fi
putut urma. i ma pomenii dinaintea unei fetiscane cu ochii
lungi si speriai, care, ridicndu-se dintr-o saritura de pe
chilimurile pe care sezuse tolanita, scoase un ipat mare de
spaima si de buimacire si, cu o miscare repede, si ridica
poala rochiei de muselina si si coperi faa si parul. Iar eu
ma oprii acolo, dinaintea ei, naucit de tot, zapacit de tot,
si dorindu-mi n sufletul meu, ca sa scap din beleaua aceea,
sa se crape pamntul sub picioarele mele si sa pier. Ah! asta-
mi doream fierbinte, de buna seama, si, pe deasupra, afuriseam
ncrederea necugetata pe care o avusesem n hadmbuul acela
al
A opt sute optsprezecea noapte
311
pierzaniei, care nu mai ncapea ndoiala, avea sa fie pricina
morii mele, fie n streang, fie n eapa. i inndu-mi
rasuflarea, asteptam sa vad iesind din gura fetiscanei
nspaimntate strigatele de chemare ce aveau sa faca din mine
un lucru de mila si o pilda de osnda menita celor dornici de
belele. i ia uite ca buzele cele tinere se miscara sub
poalele de moselina, si glasul care se auzi era dulce si mi
spunea:
- Fii binevenit n iatacul meu, o, Abu'l Hassan, caci tu
esti cel pe care l-a ndragit sora mea Chita-de-Margarinte, si
pe care ai ndragit-o!
Iar eu, la vorbele acelea nenadajduite, o, doamne al meu, ma
aruncai cu fruntea la pamnt dinaintea copilandrei, si i
sarutai poalele hainei, si mi pusei pe cap valul ocrotirii
ei. i ea mi zise:
- Bun venit si viaa lunga oamenilor marinimosi, ya Abu'l
Hassan! Ce stralucit te-ai purtat faa de sora mea Chita-de-
Margarinte! i ce cstigat ai iesit din ncercarile la care
te-a supus! nct nu mai conteneste sa-mi tot vorbeasca de
tine si de dragostea pe care te-ai priceput sa i-o strnesti.
Asa ca poi sa-i binecuvntezi norocul care te-a adus la
mine, cnd ar fi putut sa te calauzeasca la pieirea ta,
stravestit cum esti n hainele califului. i poi sa fii
linistit, ntruct am sa ornduiesc eu totul n asa fel ca
nimic alta sa nu se ntmple n afara de ceea ce-i pecetluit
cu pecetea norocului!
Iar eu, nestiind cum sa-i mulumesc, i sarutam mai departe,
tacut, pulpana hainei. i ea adauga:
- Numai ca, ya Abu'l Hassan, pna a ncepe sa lucrez n
folosul tau, as vrea sa fiu bine dumirita n ce priveste
gndurile tale faa de sora mea. ntruct nu trebuie sa
dainuie nicio nenelegere n privina aceasta!
Iar eu raspunsei, ridicnd minile:
312
- Allah sa te apere si sa te ie pe calea cea dreapta, o,
stapna mea cea mntuitoare! Eh, pe viaa ta! cum ar putea sa
fie gndurile mele altfel dect curate si cinstite? Nu
rvnesc, cu adevarat, dect un lucru, si anume s-o mai vad o
data pe luminoasa ta sora Chita-de-Margarinte, numai pentru ca
ochii mei sa se bucure de vederea ei si inima mea tnjitoare
sa se ntoarca la viaa. Atta numai, si nimic mai mult! i
Allah Atoatevazatorul este martor pentru spusele mele si stie
tot ce am n gnduri!
Ea atunci mi spuse:
- Daca-i asa, ya Abu'l Hassan, nu am sa precupeesc nimica
spre a te face sa ajungi la inta leguita a dorurilor tale!
i, rostind acestea, batu din palme si spuse unei roabe
micue ce veni pe fuga la chemarea aceea:
- Du-te dupa stapna ta Chita-de-Margarinte si spune-i:
,Sora ta erbet-de-Migdale i trimite salamalecurile ei si
te pofteste la ea fara de zabava, ntruct n noaptea aceasta
si simte pieptul apasat si numai tu ai putea sa i-1 usurezi.
i, pe deasupra, este ntre tine si ea o taina!
i roaba dete fuga sa ndeplineasca porunca. i numaidect,
o, doamne al meu, o vazui pe Chita-de-Margarinte ivindu-se n
toata frumuseea, cu toata gingasia ei ntreaga. i drept
orice vesmnt era nvaluita cu un izar lung de matase
albastra; si era cu picioarele goale si cu pletele desfacute.
Or, nu ma vazu dintru nceput, si i spuse surorii sale,
erbet-de-Migdale:
- Iacata-ma, surioara. Veneam de la hammam, si nca nu am
avut vreme sa ma mbrac. Ci spune-mi iute ce taina-i ntre
mine si tine!
i, drept orice raspuns, ocrotitoarea mea ma arata Chitei-
de-Margarinte cu degetul, facndu-mi semn sa ma apropii. Iar
eu iesii din umbra n care sezusem. Cnd
A opt sute nouasprezecea noapte
313
ma vazu, mult-iubita mea nu se arata nici rusinata, nici
ncurcata, ci veni la mine, alba si tulburatoare, si se arunca
n braele mele, ca un copil n braele mamei sale. Iar mie mi
se parea ca in la piept toate huriile raiului. i nu stiam,
o, doamne al meu, atta de dulce si de mierie era, daca nu
cumva-i o bucata de unt ales ori un serbet de migdale.
Binecuvntat fie acela carele a nchipuit-o! Minile mele nici
nu cutezau sa se sprijine pe acel trup de copil. i o viaa
noua de o suta de ani cobor n mine odata cu sarutarea ei. i
sezuram, nlanuii asa, nici nu mai stiu cta vreme. Caci
tare sunt ncredinat ca pesemne oi fi cazut n vreo stare ca
de vraja, ori altceva de soiul acesta...
Dar cndfu cea de a opt sute nouasprezecea noapte
Spuse:
... i sezuram, nlanuii asa, nici nu mai stiu cta vreme.
Caci tare sunt ncredinat ca pesemne oi fi cazut n vreo
stare de vraja, ori altceva de soiul acesta. Ci, cnd mi mai
venii oleaca n fire, vrusei sa povestesc tot ce ndurasem
pentru ea, cnd auziram de pe sala un murmur ce crestea. i
era chiar califul, care venea s-o vada pe erbet-de-Migdale,
cadna lui, sora Chitei-de-Margarinte. i nu mai avusei dect
rastimpul ct sa ma ridic si sa sar ntr-o lada mare, pe care
ele o nchisera peste mine, ca si cum nimic nu ar fi fost
nlauntru. i califul Al-Motavakkil, bunicul tau, o, doamne al
meu, intra n iatacul cadnei lui si, zarind-o pe Chita-de-
Margarinte, i spuse:
314
- Pe viaa mea, o, Chita-de-Margarinte, ma bucur ca te
gasesc astazi la sora ta erbet-de-Migdale. Unde-ai fost toate
zilele acestea din urma, de cnd nu te-am mai vazut nicaieri
n sarai, si de cnd nu am mai auzit glasul tau care mi place
atta?
i adauga, fara a astepta raspunsul:
- Ia degraba lauta pe care ai dat-o uitarii si cnta-mi
ceva patimas, nsoindu-te cu strunele!
i Chita-de-Margarinte, care l stia pe calif ndragostit
pna peste poate de o roaba tnara, pe numele ei Benga, nu avu
prea mult de cautat pna sa dea de cntecul potrivit;
ntruct, fiind si ea ndragostita, se lasa numai dusa de
firul simamintelor ei si, strunindu-si lauta, se pleca
dinaintea califului si cnta:
Obrazul pe care-l iubesc of! of
De care mi-e sufletul plin of noapte!
Mai dulce-i ca roua pe crinul domnesc of ochii!
Obrazul pe care-l iubesc - of noapte!
De care mi-e sufletul plin of! of
Ca floarea-nflorita-i, cnd mugurii cresc of noapte!
i-n ochii-i, vrajii, s-ar pierde de chin of of.
Toi ai Babilonului domni pe deplin of, noapte!
Caci privirile-acelea vrajesc of, ochii!
De care mi-e sufletulplin - of of
Obrazul pe care-l iubesc!
Dupa ce asculta cntecul, califul Al-Motavakkil ramase pna
peste poate de miscat si, ntorcndu-se nspre Chita-de-
Margarinte, spuse:
- O, copila binecuvntata, o, gura de filomela, spre a-ti
da o dovada de mulumirea mea, vreau sa-mi martu-
> > ' risesti o dorina de-a ta. i - ma juruiesc pe
volniciile strabunilor mei preaslavii si preavrednici! - de-
mi vei cere chiar si jumatate din mparaie, i-o voi da!
A opt sute nouasprezecea noapte
315
Iar Chita-de-Margarinte, lasnd ochii n jos, raspunse:
- Allah lungeasca viaa stapnului nostru! da eu nu-mi
doresc alta dect sa am parte pe mai departe de milele
emirului drept-credinciosilor, asupra capului meu si asupra
capului surorii mele erbet-de-Migdale!
Iar califul spuse:
- Chita-de-Margarinte, trebuie sa-mi ceri ceva!
Atunci ea zise:
- ntruct stapnul nostru mi porunceste, am sa-i cer sa-
mi daruiasca slobozenia si sa-mi lase, drept orice bun, toate
lucrurile din iatacul acesta!
Iar califul spuse:
- Esti stapna pe ele, o, Chita-de-Margarinte! Iar erbet-
de-Migdale, sora ta, va avea de azi nainte, ca iatac al ei,
chioscul cel mai frumos din sarai. i de vreme ce esti
sloboda, poi sa rami aici ori sa pleci!
i, ridicndu-se, iesi din odaia cadnei, spre a se duce la
tnara Benga, pe care o avea draga atunci. Or, de cum pleca
el, iubita mea l trimise pe hadmbu sa cheme niste hamali si
niste oameni pricepui la mutarea lucrurilor din casa, si i
puse sa ridice tot ce se afla n iatac, si haine si lazi si
paturi. Iar lada n care ma aflam eu nchis porni cea dinti,
n spinarea unui hamal, si ajunse fara de niciun necaz -
mulumita grijii lui Allah - n casa mea. i chiar n ziua
aceea, o, emire al drept-credinciosilor, ma nsurai cu Chita-
de-Margarinte, dinaintea cadiului si a martorilor. Iar ce-a
mai fost este taina credinei musulmane! i aceasta-i, o,
doamne al meu, povestea lucrurilor pe care le vezi aici si a
acestor chilimuri si haine nsemnate cu numele slavitului tau
bunic, califul Al-Motavakkil Alallah! i - ma jur pe capul
meu! - nu am nflorit povestea cu o vorba, si nici nu am
saracit-o cu o vorba. i emirul drept- credinciosilor este
izvorul tuturor darniciilor si comoara tuturor facerilor de
bine!
316
i dupa ce rosti acestea, Abu'l Hassan tacu. Iar califul Al-
Motazid Bi'llah striga:
- Limba ta a rodit miere, o, gazda a noastra, iar povestea
ta-i o poveste de-a mirarile! nct, spre a-i dovedi bucuria
pe care o traiesc, te rog sa-mi aduci un calam si o foaie de
hrtie!
i dupa ce Abu'l Hassan aduse calamul si hrtia, califul le
dete povestasului Ibn-Hamdun si i zise:
- Scrie ce am sa-i spun!
i i spuse:
- ,n numele lui Allah cel Atoateiertator si Atoate-
datator! Cu firmanul acesta, semnat de mna noastra si
pecetluit cu pecetea noastra, l iertam de toate dajdiile, ct
va trai, pe preasupusul nostru credincios Abu'l Hassan Aii
ben-Ahmad Al-Khorassani. i l caftanim capetenie peste
camarasii nostri!
i dupa ce pecetlui firmanul, i-1 nmna si adauga:
- i-as dori sa te vad n saraiul meu, ca mesean de
credina si ca prieten al meu!
i de-atunci Abu'l Hassan ramase tovaras nedesparit al
califului al-Motazid Bi'llah. i traira cu toii n huzururi,
pna la desparirea cea fara de izbava care i face sa se mute
n morminte pna si pe cei care au trait n saraiurile cele
mai frumoase. Slava Celui Preanalt, carele sade ntr-un sarai
mai presus de toate nalimile!
Iar eherezada, dupa ce istorisi asa, nu vroi sa lase a
trece noaptea aceea fara sa nceapa Povestea cu cele doua
viei ale sultanului Mahmud.
CUPRINS
PARABOLA ADEVRATEI
TIINE A VIEII ...............5
FARIZADA CEA
CU ZMBET DE TRANDAFIR..........8
POVESTEA CU KAMAR
l CU MULT-PRICEPUTA HALIMA ...48
POVESTEA CU PULPA
DE BERBEC .....................97
CHEILE URSITEI ................ 110
DIVANUL NZBTIILOR UURATICE
I AL NELEPCIUNII VESELE........152
Papucii care nu se mai prapadesc152
Bahlul, mascariciul lui Al-Rasid157
Chemarea la pace peste tot pamntul 161
Bracinarele nnodate..........167
Povestea cu cei doi mncatori de hasis 173
Povestea cu Cadiul Tata al Vntuiturilor 178
Magarul cadiu.................197
Cadiul si magarusul...........206
Cadiul cel iste..............215
Poveele unuia care se pricepe la femei 222
Judecata mncatorului de hasis232
POVESTEA CU DOMNIA NURRENNHR
l CU FRUMOASA GENNIE.........236
POVESTEA CU DULCEA
CHIT-DE-MRGRINTE..........286

1003 (11), 2010, 316p

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1003 (11), 2010, 316p

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

O MIE I UNA DE NOPI

S-ar putea să vă placă și