1003 (15), 2010, 317p

O MIE I UNA DE NOPI
Volumul XV
(Nopile 972-1001)
Text integral Traducere si note de Haralambie Gramescu
Textul actualei versiuni reproduce ediia Le livre des Mille
nuits et une nuit, traduction littrale et complte du texte
arabe par le dr./. C. Mardrus, Editions de la Revue Blanche,
Paris, 1899, versiune coroborata cu traducerea n limba rusa
Kniga tsiaci i odnoi noci, perevod s arabskogo M. A. Salie,
Gosudarstvennoe Izdatelstvo Hudojestvennoi Literaturi, Moskva,
1959.
Design coperta: Carmen Lucaci Ilustraii: Ion Manea
2010 Editura Ere Press, pentru prezenta ediie
Editura Ere Press Piaa Presei Libere, nr. 1, sector 1,
Bucuresti
Tel./fax: 021.318.70.27, 021.318.70.28 office @ercpress. ro
comenzi@ercpress. ro www.ercpress.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a Romniei
O mie si una de nopi / trad.: Haralambie Gramescu. -
Bucuresti: Ere Press, 2009- 15 voi.
ISBN 978-973-157-712-8
Voi. 15. - 2009. - ISBN 978-973-157-751-7
I. Gramescu, Haralambie (trad.)
821.411.21-91-34=135.1 398(=4l 1.21)
Editori: Ciprian Ene, Adriana Ene
Redactori: Mihaela Pogonici, Daniel Adrian Olaru
Consilier literar: Mihail Gramescu
DTP: Elena Marin
Corector: Raluca Salcudean
LUCARNELE NVTTURII I ALE ISTORIEI
e povesteste ca era n cetatea El-Iskandaria un tnar care, la
moartea tatalui sau, ajunsese stapn peste averi mari si peste
bunuri multe, att n pamnturi frumos udate, ct si n case
temeinic cladite. i tnarul acela, nascut sub zodia
binecuvntarii, era nzestrat cu o minte aplecata spre calea
chibzuinei. i cum nu era nicidecum strain de nvaaturile
Carii celei Sfinte, care ndeamna la milostenie si cere sa
fii darnic, sovaia n ce priveste alegerea celei mai potrivite
cai de a savrsi binele. i, n nepriceperea lui, se hotar sa
mearga sa stea de vorba, n privina aceasta, cu un seic
batrn, prieten cu raposatul sau parinte. i i mpartasi
seicului toate framntarile si toate sovaielile sale, si i
ceru sfatul. Iar seicul cugeta pre de un ceas de vreme. Pe
urma, saltnd capul, spuse:
- O, fiu al lui Abderrahman - copereasca-1 Allah cu milele
sale pe raposatul! - afla ca a mpari cu amndoua minile
aurul si argintul la cei ce se afla n nevoie este, fara de
nicio ndoiala, o fapta dintre cele mai vrednice n ochii
Celui Preanalt. Da o atare fapta, o, copilul meu, este la
ndemna oricarui bogatan. i nu este deloc trebuina sa ai
cine stie ce virtute ca sa dai ce i prisoseste din ceea ce
ai. Ci mai este si o alta darnicie, care-i ntr-altfel nmi-
resmata si ntr-altfel placuta de catre Stapnul tuturora, iar
aceasta, o, copilul meu, este darnicia de minte. Caci
6
O mie si una de nopi
cine poate sa raspndeasca binefacerile minii lui asupra
fapturilor golase de cunoastere, acela este cel mai facator de
bine. i, spre a mpari asemenea binefaceri, trebuie sa aiba
o minte mult luminata. i, spre a avea o minte de soiul
acesta, un singur mijloc avem la ndemna, si anume citirea
scrierilor oamenilor mult luminai, si cugetarea asupra
scrierilor lor. Asa ca, o, fiu al prietenului meu,
Abderrahman, lumineaza-i mintea si dovedeste-te darnic pe
mosiile minii. i-acesta-i sfatul meu, uassalam!
Iar flacaul cel bogat degeaba vroi sa-i mai ceara seicului
si alte lamuriri. Ca seicul nu mai avea nimica sa-i spuna,
nct baiatul pleca cu sfatul acela, bine hotart sa-l puna n
fapt si, lasndu-se dus de ntmplare, lua calea spre sukul
negustorilor de cari. i i aduna pe toi negustorii de
cari, dintre care unii aveau cari ce ajunsesera pna la ei
din saraiul carilor pe care rumii crestini le arsesera cnd
cu intrarea lui Amru ben El-Ass n Iskandaria. i le ceru sa
duca la el acasa toate carile de pre cte le aveau prin
pravaliile lor. i i plati peste asteptari, fara trguiala si
fara sovaiala. i trimise oameni la Cairo, la Damasc, la
Bagdad, n Persia, n Maghreb, n India si pna si n arile
rumilor, sa-i cumpere carile cele mai vestite de pe acele
meleaguri, cu sarcina sa nu se zgrceasca la preul de
cumparare. i trimisii, de la o vreme, se ntoarsera unul cte
unul, cu legaturi mari de scrieri scumpe. Iar flacaul puse sa
fie toate rnduite frumos n dulapurile dintr-un sarai mare,
pe care l zidise anume si care avea, scrise cu litere mari de
aur si azur, pe lespedea de la intrarea cea mare, numai aceste
cuvinte: ,Saraiul Carii.
i dupa ce facu acestea, tnarul se apuca de treaba...
n clipita aceasta a istorisirii sale, eherezada vazu ca se
lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu.
A noua sute saptezeci si doua noapte
7
Dar cnd fu cea de a noua sute saptezeci si doua noapte
Urma:
... i dupa ce facu acestea, tnarul se apuca de treaba. i
se asternu pe citit cu chibzuina, domol si cugetnd la
carile din saraiul lui vrajit. i cum se nascuse sub zodie
binecuvntata, iar pasii i erau ncununai cu izbnda si cu
noroc, inea minte, n capul sau norocit, tot ce citea si tot
ce si nsemna. nct, n puina vreme, ajunse peste fire de
citit si de nvaat, iar mintea i se mbogai cu daruri mult
mai scumpe dect toate bunurile ce-i fusesera lasate
mostenire. i cugeta atunci, cu nelepciune, sa-i faca a se
bucura si pe cei din preajma sa de bunurile peste care era
stapn. i, ntr-acest scop, dadu n Saraiul Carii un ospa
mare, la care i pofti pe toi prietenii sai, si pe toi ai
lui, rude mai apropiate ori mai departate, si pe robi, si pe
grajdari, ba pna si prostimea si cersetorii obisnuii de la
pragul sau. i dupa ce mncara si baura si mulumira
Atoatedatatorului, tnarul cel bogat se scula n picioare n
mijlocul roatei de oaspei luatori-aminte si le grai:
- O, voi, oaspei ai mei, n noaptea aceasta, n locul
cntecelor si al lautelor, sa domneasca peste sindrofia
noastra nelepciunea! Ca neleptul a spus: ,Vorbeste si
scoate din mintea ta ceea ce stii, pentru ca urechea celui
care te asculta sa capete hrana aceea. i orisicine a dobndit
stiina, a dobndit un bun nemasurat. Iar Atoatedatatorul
daruieste nelepciunea cui vrea el, iar mintea a fost
zamislita la porunca lui; ci numai puini dintre fiii
oamenilor sunt stapni pe harurile minii. nct Allah
Preanaltul, prin gura Prorocului sau binecuvntat asupra-i
fie rugaciunea si pacea! - a zis: ,O, drept-credinciosilor!
dai de pomana lucrurile cele
8
mai scumpe pe care le-ai agonisit, ntruct nu vei ajunge la
desavrsire dect atunci cnd vei da de pomana din ceea ce va
este cel mai scump. Ci sa n-o savrsii din flosenie; ca vei
fi asemeni cu niste dmburi pietroase de-abia coperite cu
oleaca de pamnt: ca vine puhoiul apelor peste acele dmburi
si nu are sa mai lase dect piatra goala. Din lucrarea unor
oameni ca acestia nu se alege niciun folos. Ci aceia care se
arata darnici, ca urmare a tariei sufletelor lor, aceia se
asemuie cu o gradina sadita pe o costisa pe care o adapa
ploile manoase ale cerului, si care rodeste poame ndoit. Daca
ploaia nu va cadea peste ea, tot o uda roua. i numai aceia
vor intra n gradinile raiului. Drept care, o, oaspei ai
mei, v-am adunat aici n seara aceasta. Caci, nevroind, ca un
avar, sa pastrez numai pentru mine poamele stiinei, as vrea
sa gustai si voi din ele odata cu mine, ca sa pasim mpreuna
pe calea nelepciunii.
i adauga:
- Sa ne aruncam, asadar, privirile prin bageacurile
cunoasterii si ale istoriei, si sa privim astfel la trecerea
alaiului minunat al oamenilor mari de odinioara, pentru ca, de
la pilda lor, sa ni se limpezeasca si noua mintea si sa se
ndrepte, luminata, nspre desavrsire. Amin!
i toi musafirii tnarului cel bogat si dusera amndoua
minile la frunte, raspunznd:
- Amin!
Atunci, tnarul sezu jos, n mijlocul cercului lor tacut, si
spuse:
- O, prietenii mei, nu as sti sa ncep mai bine mpareala
acestor minunate daruri dect facndu-va mintea sa se bucure
de istorisirea ctorva ntmplari din viaa stramosilor nostri
arabi de pe vremea pagniei, adevaraii arabi ai nisipurilor,
ai caror poei minunai nu stiau nici sa citeasca, nici sa
scrie, la care harul era un dar neostoit,
A noua sute saptezeci i doua noapte
9
si care desavrsira, fara cerneala, fara calam si fara n-
drumatori, limba aceasta araba, care este a noastra, limba
anume de care cel Preanalt s-a slujit, mai presus de toate
celelalte, spre a-i mpartasi gndurile sale trimisului sau -
asupra-i fie rugaciunea, pacea si binecuvntarile cele mai
alese. Amin!
Iar musafirii raspunzndu-i si ei: ,Amin!, tnarul spuse:
- Iata, dar, din acele vremi vitejesti de la obrsii, o
ntmplare dintre alte mii:
POETUL DOREID, FIREA LUI MRINIMOAS
l DRAGOSTEA LUI PENTRU VESTITA POET TUMADIR EL KHANSA
Se povesteste ca ntr-o zi poetul Doreid, fiul lui Simmah,
seicul tribului Bani-Yusam, care a trait pe vremea pagniei,
viteaz de frunte si poet vestit, si stapn peste multe corturi
si pasuni frumoase, a plecat ntr-un poghiaz asupra tribului
potrivnic, Bani-Firas, care l avea de seic pe Rabiah,
voinicul cel mai nenfricat al pustiului. i Doreid mergea n
fruntea unei cete de voinici, alesi dintre cei mai buni din
trib. i intrnd ntr-o vale de pe pamnturile dusmane ale
tribului Bani-Firas, zari n departare, la capatul celalalt al
vaii, un om mergnd pe jos si care nsoea o femeie calare pe
o camila. i Doreid, dupa ce cerceta o clipa zarea, se
ntoarse nspre unul dintre voinicii sai si i spuse:
- Da goana calului si prinde-mi-1 pe insul acela!
Iar voinicul porni si, cnd ajunse sa poata fi auzit, striga
la omul ce mergea pe jos:
- Da-te prins, lasa-mi femeia si scapi cu zile!
i rosti de trei ori strigarea. Ci omul l lasa sa se
apropie, apoi, netulburat si alene, fara a zori pasul, arunca
10
funia camilei femeii pe care o nsoea si cu glas domol cnta
stihurile acestea:
O, doamna-a mea, mergi nainte Cu pas agale si cuminte,
Ca o hanma fericita Ce n-a stiut nicicnd de frica,
i cu faptura ei voinica nfrunta crncena ispita,
Trecnd seme nepasatoare,
Precum i-i dat de ursitoare.
i martora sa fii acum La felul cum i iese-n drum Acestui
calare, falosul,
Un firacidfra de pata Care n-a cunoscut vreodata Rusinea
neagra de-a da dosul,
Cu spaima-nfipta n grumaji,
Din faa niciunui vrajmas.
Ca iata, cu privirea ta,
Hanma scumpa, poi vedea,
Sub fieru-acestei lancii grele,
O proba-a loviturii mele!
Apoi se repezi deodata asupra voinicului lui Doreid, l
dobor din sa cu o lovitura de sulia si l ntinse mort
eapan n arna. Pe urma lua calul cel fra de stapn si,
dupa ce se temeni dinaintea hanmei, sari n sa dintr-o
zvcnitura si porni la drum, ca si pna aci, fra de graba si
fara de tulburare...
A noua sute saptezeci si treia noapte
11
Dar cnd fu cea de a noua sute saptezeci si treia noapte
Urma:
... fara de graba si fara de tulburare.
Estimp, Doreid, cum nu-1 mai zarea pe voinicul sau
ntorcndu-se, trimise un alt calare sa vada ce este cu el.
Iar acela, dnd n cale peste soul sau fara de viaa, ndemna
pe urmele insului din zare si-i striga, de departe, aceeasi
strigare pe care i-o aruncase si voinicul dinti. Ci omul si
vazu de drum, de parca nici n-ar fi auzit nimic. Iar calareul
lui Doreid se repezi navalnic la el, cu sulia ntinsa. Ci
acela, fara a se tulbura, i trecu iarasi hanmei funia
camilei si dete pinteni deodata mpotriva calareului,
cntndu-i stihurile acestea:
Iat-asupra-i vine crunta Moartea-n chip de lancier,
Pna-n sira sa-i patrunda Cu amarnic col de fier!
Plod spurcat de mascarale,
Sulia sa te darme,
Cnd cutezi sa-i iesi n cale Unei falnice hanme,
Ce-a trait de cnd se stie Mndra si n slobozie.
De la ea la tine-mi pare Lunga calea, grea urgia,
Ca-i sta scut de aparare Cruntul tau stapn Rabiah,
Cel a carui lege dreapta Pentru orice vrajmasie Fier de lance-
i, care-asteapta Sa te culce pe vecie,
Lance cum nu mai e-o alta:
Joaca-n mna-i si tresalta!
12
i calareul, cu ficatul strapuns, cazu din sa, zgriind pa-
mntul cu unghiile. i si sorbi moartea dintr-o nghiitura.
Iar biruitorul si urma agale drumul sau mai departe.
i Doreid, plin de nerabdare si ngrijorat de soarta celor
doi voinici, trimise un al treilea calare, cu aceeasi
sarcina. i cercetasul ajunse pe la locurile pe unde zaceau
cei doi soi ai sai, lungii fara de viaa la pamnt. i l
zari n departare pe strainul care drumeea n tihna, ducnd
cu
omna camila hanmei si trndu-si alene sulia dupa el. i-i
striga:
- Da-te prins, o, cine de prin cele triburi!
Ci omul, fara ca macar sa-si ntoarca privirile nspre cel
ce se napustea asupra-i, i spuse hanmei:
- O, stapna mea, mna camila nspre corturile noastre,
care-s pe-aproape.
Pe urma, deodata, fu dinaintea potrivnicului sau si-i striga
stihurile acestea:
O, tu, cap jura ochi, smintit,
Pe fraii tai nu i-ai zarit Cum zac n sngele lor, bieii?
Au nu-i simi pe lumina feii Cum se fi strng, ipnd,
ereii i Maica Vulturilor morii In crncenul jude al
sorii?
Cu ce nadejdi vii tu, nebune,
Spre mine cnd pornesti, ia spune?
Au ce socoti a dobndi De la viteazul crunt spre care Te-
aiepi urlnd ca-ntr-o turbare,
Sa pieri din rndul celor vii?
Au la ce plean gndesti s-ajungi,
Dect la sfnta lovitura A unei sulie prelungi Pe care-am sa
i-o-nfig n gura,
13
i la culcusul cald de snge, ntunecat ca negrul corb,
Spre care vii, nebune, orb,
i-n care-ndata te vei frnge?
i, rostind acestea, l insulia pe calareul lui Doreid, si
l dete peste cap de la cea dinti izbitura, cu pieptul
strapuns dintr-o parte pna n cealalta. Ci, totodata, sulia
i se frnse de naprasnicia loviturii. i Rabiah - ca chiar
el era viteazul acela de prin vai si vlcele stiind ca se
afla destul de aproape de tribul sau, nu mai vru sa se
osteneasca nici macar a se apleca sa culeaga de pe jos arma
vrajmasului sau. i si vazu de cale nainte, neavnd la el
alta arma dect coada frnta a suliei.
Or, Doreid, estimp, nedumerit ca nu-i zarea ntorcndu-se pe
niciunul dintre vitejii sai, pleca el nsusi sa vada ce este.
i gasi, ntinse pe nisip, trupurile fara de viaa ale
tovarasilor lui. i deodata l zari ivindu-se de pe un dmb pe
nsusi Rabiah, vrajmasul sau, cu arma lui de batjocura. i, la
rndu-i, Rabiah l cunoscu pe Doreid, si se cai n sufletul
sau, dinaintea unui potrivnic ca acela, de nesocotina pe care
o savrsise de a nu fi luat sulia vrajmasului din urma. Ci l
astepta pe Doreid, stnd drept n sa si strngnd n pumn
lemnul lancii rupte. Iar Doreid, dintr-o aruncatura de ochi,
vazu starea grea n care se afla Rabiah, si sufletul sau mare
l ndemna sa strige viteazului firasan vorbele acestea:
- O, taica al voinicilor din spia lui Bani-Firas, de buna
seama ca oameni ca tine nu se ucid. Ci oamenii mei, pornii pe
prada, au sa vrea sa-si razbune asupra-i moartea frailor
lor; si, cum esti nenarmat, singur si atta de tnar, ine,
ia sulia mea! Ct despre mine, fac cale ntoarsa spre a le
domoli soilor mei ispita de a se lua dupa tine.
14
i Doreid facu calea ntoarsa n goana mare nspre oamenii
sai si le spuse:
- Viteazul a stiut sa-si apere hanma. ntruct i-a ucis pe
cei trei voinici ai nostri si, pe deasupra, m-a lasat si pe
mine fara sulia. ntr-adevar, e un luptator aprig, pe care nu
e cu cale sa-l nfruni!
>
i smucira de frie si se ntoarsera, fara niciun plean, la
tribul lor.
i anii trecura. i Rabiah muri asa cum mor vitejii cei fara
de pata, ntr-o ncaierare sngeroasa cu cei din tribul lui
Doreid. i, ca sa-l razbune, o ceata de firasani pleca ntr-un
alt poghiaz mpotriva celor ai lui Bani-Yusam. i cazura pe
negndite, la vreme de noapte, asupra taberei, si omorra pe
care-i omorra, si luara prinsi muli, si ridicara prada
bogata, n femei si n bunuri. i, n mulimea prinsilor, se
afla nsusi Doreid, seicul yusamilor.
i, cnd ajunse n tribul biruitorilor, Doreid, care avusese
de grija sa-si tainuiasca numele si cinul, fu pus, cu toi
ceilali prinsi, sub straja buna. Ci muierile firasane,
ispitite de nfaisarea lui mndra, veneau cu niste ochi
focosi sa treaca si sa rastreaca ntruna, faloase, pe dina-
intea lui. i deodata una dintre ele striga:
- Pe moartea cea neagra! ce lovitura strasnica ai dat,
copii ai lui Firas! tii voi cine-i acesta?
i toi detera fuga si se uitara, si raspunsera:
- E unul dintre cei ce ne-au iscodit rndurile!
i femeia spuse:
- De buna seama! e un viteaz! E chiar acela care i-a daruit
lui Rabiah sulia n ziua cnd cu valea.
>
i si arunca haina asupra prinsului, n semn de ocrotire,
adaugnd:
- Copii ai lui Firas, l iau sub ocrotirea mea pe prinsul
acesta.
15
i se ngriji mai departe de el, si l ntreba cum l
cheama; iar el raspunse:
- Sunt Doreid ben Simmah. Da tu, o, hanma, cine esti?
Ea raspunse:
- Sunt Raita, fata lui Gizl El-Tian, cea careia i mna
Rabiah camila. Iar Rabiah era soul meu.
Pe urma Raita se duse pe la toate corturile tribului si Ie
grai voinicilor vorbele acestea:
- Copii ai lui Firas, aducei-va aminte de marinimia lui
Doreid ben Simmah, cnd i-a dat lui Rabiah sulia sa cea cu
coada lunga si frumoasa. Or, bine pentru bine, si fiecaruia
roada faptei sale! Gura oamenilor sa nu se umfle de hula
povestind isprava voastra cu Doreid. Taiai-i catusele si,
platindu-i preul rascumpararii, scoatei-1 din minile celui
care l-au luat prins. Altminteri, avei sa asternei dinainte-
va o fapta de ocara, ce are sa va fie pna la moarte o lespede
a jeluirilor iara de leac si a cainelor amare.
i firasanii, cnd o auzira asa, pusera mna de la mna ca
sa-i plateasca lui Muharrik, viteazul care l luase prins pe
Doreid, preul de rascumparare. Iar Raita i darui lui Doreid,
slobozitul, armele raposatului ei so. i Doreid se ntoarse
la tribul sau si niciodata nu mai purta razboi cu neamul lui
Bani-Firas.
i anii se scursera iar. i Doreid, ajuns batrn, ci tot
daruit cu frumosul lui suflet de poet, se nimeri sa treaca
ntr-o zi pe la mica departare de salasurile tribului Bani-
Solaim. i, pe vremea aceea, traia n tribul solaimilor o
fata, Tumadir, fica lui Amr, stiuta n toata Arabia pe porecla
de El-Khansa, si laudata de toi pentru minunatul ei har
poeticesc.
i preafrumoasa solaima, chiar cnd Doreid trecea pe lnga
tribul ei, se nimerise ca tocmai ungea cu pacura
16
copitele unei camile de-a parintelui ei. i cum locul era
laturalnic, caldura mare si nimeni nu se zarea pe acolo,
Tumadir si lepadase hainele si si vedea de treaba aproape
goala de tot. Iar Doreid, ascuns, se uita la ea si o cerceta
fara ca fata sa-si dea seama. i, fermecat de frumuseea ei,
ticlui stihurile acestea, precum urmeaza:
Venii, prieteni dragi, venii,
S-o preamarii pe-o preafrumoasa:
Soleimana Tumadir,
Gazela mea de via-aleasa,
Cea ca un lujer mladioasa i sulegeta ca un fir.
Nicicnd n triburile noastre,
Ce nu duc lipsa de copile,
Nu s-a mai fost vazut cndva O-ngrijitoare de camile Atta de
fermecatoare i luminoasa cum e ea.
Acolo unde nu e val
i nici perdea, si nici podoabe,
Acolo adevaru-i gol,
Iar viclesug nu mai ncape,
i poate-al inimii prjol La apa lui sa se adape.
Chip rapitor, chip vrajitor,
Din soare parca scos cu-o dalta,
Ca idolii de aur sfnt La care inima tresalta,
Cu pletele fuior n vnt,
De armasari de spia-nalta.
O, par bogat, pr revarsat Lasat sa curga-n nepasare,
17
In unduinde lanuri lungi
i care, pieptanat strns, pare
O-mpletitura de ciorchini Spalai de ploaia roditoare.
Sprncenele-i aduse lin Sunt doua rnduri bine scrise De un
calam vrajit de ginn, Cununi care ramn deschise Pe ochii ei
mari si senini De antilopa, plini de vise.
Obraji-i dulce zamislii i arsi de-o proaspata roseaa Sunt
soare tnar, rasarind Intr-o duioasa dimineaa Pe albul ca de
margarint Al unui cmp ce se rasfaa.
O floare-i gura ei zmbind, Izvor de calda mbiere,
Cu dinii albi si luminosi, Margaritare-giuvaiere,
Petale de iasmin curat Scaldate-n straluciri si-n miere.
Iar gtul ei sclipeste alb Precum argintu-n zacaminte,
Deasupra snilor de foc Zvcnii pojarnic nainte,
Ca la statuile de fildes Cu idolie vechi si sfinte.
Iar cele doua brae tari Sunt pline, proaspete, rotunde; Iar
minile-i par fara os i fiara vinele marunte;
18
Iar degetele-i fac curmala Zavistioasa sa se-ncrunte.
Iar pntecu-i mbelsugat,
Cu gingasiile-i cutate,
Ca o hrtie strnsa-n dungi Cu marginile adunate In jurul
dulcelui ghidici Spre care sufletul se-abate, E-un sipeel de
fildes, cald, Plin de mirosne fermecate.
O, spatele-i! cu-un mijlocel Ce spre tulpina lui se suie,
Cea ca un ram de arbor ban i, ah! atta de mladie i-atta de
subire-nct A lui Allah faurarie A trebuit sa-si puna-nfapt
Intreaga-i mestesugarie Spre-a o lega nemijlocit De
preafaloasa bogaie A soldurilor voinicesti Ce i le-a pus la
temelie i de ispititorul san Sapat cu mare gingasie.
Iacata-acum, fecioara mea Ca o craia se ridica,
Dar o ntoarce iar sa stea Povara-i grea de nuri, voinica; Ci
nu vrea jalnicia-i grea, Rotunda ca o putinica,
S-o lase-n liniste asa,
i-o salta iar n sus, soltica,
O, dmburi falnice si moi,
Ce pna-n suflet ma furnica!
19
i toate-aceste falnicii
Stau pe doi stlpi de sfnta slava,
Lucrai dintr-un margaritar,
In zamislirea lor ghizdava,
i arcuite stralucit Ca bolta templelor, grozava,
Pe doua fragede tulpini De trestie ori de izbava,
Umbrite de un fum de puf Ca o cmpie de otava,
i sprijinii n mers gingas Pe doua talpi fura glceava,
Ca doua capete de lanci Nestiutoare de zabava.
Oh, slava-u bozilor! Cum pot Aceste gingasii marunte,
Aceste doua temelii Att de firave, sa-nfrunte i sa ridice
catre cer ntreg saraiul ct un munte?
Venii, prieteni dragi, venii,
S-o preamarii pe-o preafrumoasa:
Soleimana Tumadir,
Gazela mea de via-aleasa,
Cea ca un lujer mladioasa i sulegeta ca un fir!
i chiar a doua zi, falnicul Doreid, nsoit de capeteniile
tribului sau, veni cu mare alai la tatal preafrumoasei Tumadir
si l ruga sa i-o dea de soie. i batrnul Amr, fara a-si
lasa asteptat raspunsul, i spuse poetului cel viteaz:
- Doreid taica, unui om marinimos ca tine nu i se reteaza
ndemnurile; unei capetenii preamarite ca tine, nu i se curma
dorurile; unui armasar ca tine, nu i se da peste nas...
20
Dar cnd fu cea de a noua sute saptezeci si patra noapte
Urma:
... unui armasar ca tine, nu i se da peste nas. Da se cuvine
sa-i spun ca fata mea, Tumadir, are n cap niste gnduri,
niste feluri ale ei de a vedea... i sunt gnduri si feluri de
a vedea cum nu au, de obicei, alte femei. Iar eu o las
totdeauna sloboda sa faca precum i place, ntruct Khansa a
mea nu este ca toate femeile. Asa ca eu am sa-i vorbesc de
tine, ct voi putea mai n folosul tau, asta i-o fagaduiesc;
da nu raspund nicidecum de nvoire, care nu este dect numai
si numai a ei.
Iar Doreid i mulumi pentru ceea ce binevoia sa faca; si
Amr intra la fiica-sa si i spuse:
Khansa, un viteaz falnic, un ins de neam mare, capetenie
de bani-yusami, om preacinstit pentru vrsta si pentru
voinicia lui, ntr-un sfrsit, Doreid, falnicul Doreid, fiul
lui Simmah, cel ale carui cntece de lupta si ale carui
stihuri mndre i le stii, a venit sub cortul meu sa te ceara
de soie. Aceasta, fata mea, ar fi o casatorie care ne-ar
cinsti. Mai mult nu am a te ndemna asupra hotarrii tale.
Iar Tumadir raspunse:
Tata, lasa-mi cteva zile de ragaz, pentru ca, pna a
raspunde, sa pot sa chibzuiesc.
i tatal preafrumoasei Tumadir se ntoarse la Doreid si i
spuse:
Fata mea, Khansa, vrea un ragaz pna a da raspunsul
hotart. Nadajduiesc, de altminteri, ca are sa primeasca.
Asteapta, asadar, cteva zile.
i Doreid raspunse:
A noua sute saptezeci si patra noapte
21
- Prea bine, o, taica de viteji.
i se duse n cortul ce-i fusese pregatit.
Or, preafrumoasa solaima, de cum se departa Doreid, trimise
pe urmele lui o slujnica de-a ei, spunndu-i:
- Du-te si pndeste-1 pe Doreid, si ine-te pe urmele lui
cnd s-o strecura din corturi sa-si faca nevoile. i uita-te
bine la suvoiul lui, si vezi-i taria si urma pe care are s-o
lase pe nisip. i-asa avem sa judecam daca mai este nca n
puterile barbaiei.
Iar slujnica se supuse. i fu atta de iscusita, nct numai
peste puina vreme se si ntorcea la stapna-sa sa-i spuna
doar att:
- Om sleit.
Or, cnd ragazul cerut de Tumadir trecu, Doreid veni iar n
cortul lui Amr, sa capete raspunsul. i Amr l lasa n partea
din cort menita barbailor si intra la fiica-sa, si i zise:
- Khansa, fata mea, oaspetele nostru asteapta raspunsul tau
si ce ai hotart.
Iar ea raspunse:
- Am chibzuit si am hotart ca nu plec din tribul meu.
ntruct nu vreau sa-mi schimb gndul de a ma marita cu
vreunul dintre verii mei, flacai tineri, frumosi ca niste
sulie mndre si mari, ca sa ma duc dupa un yusam matuf, cum e
Doreid asta, cu trupul sleit, care azi-mine are sa-si dea
cucuveaua lui de suflet. ntru cinstirea vitejilor nostri, mai
bine sa ramn fata batrna dect sa fiu nevasta unui bosorog.
i Doreid, care sta n cort, n selamalc, auzi raspunsul
acela sfruntat si se simi lovit amarnic. i, din mndrie, nu
lasa sa se vada nimic din simamintele sale, ci, lundu-si
bun-ramas de la tatal solaimei, pleca nspre tribul sau. Da se
razbuna pe fata cea cruda cu stihurile acestea usturatoare:
22
Zici ca Doreid batrn e, Preafrumoaso, si-l nfieri;
Ca e prea batrn, sarmanul, Zici, lundu-l n doi peri. Oare
i-a spus el vreodata Cum ca s-a nascut de ieri? Tu-i doresti
de so, o, Khansa
i fireste ca pe drept
Un vlajgan cu labe grele Care noaptea ia n piept Balegarul de
la turme Cum eu nu stiu sa m-aiept. Da, asa-i, fieri-te-ar
bozii De un so ca mine, dara!
Ca eu nu-s ciurdar de turme, Eu altceva-s, bunaoara,
i altceva fac pe lume,
O, preafalnico fecioara
Cine-s eu se stie bine,
i se stie, mi se pare,
Ca, orice ai spune, mndro, Daca mna mea e tare,
Este pentru alte lucruri,
i cu un alt rost sub soare.
i se stie pretutindeni Ca n tribul meu nu-ntreaba Nimeni
oaspeii vreodata Cine sunt si de ce teapa,
Iar un ocrotit de mine Afla tihna fara gloaba.
i la fel se stie, Khansa,
Ca si-n lunile de jale,
Cnd sub seceta amara Foamea neagra da trcoale, Cnd sugarul
ipa-ntruna
23
Dupa snul maicii sale,
Eu am corturile pline De antale si stamboale,
Am prisoase de bucate,
Vite grase n saiale.
Asa ca feri-te-ar bozii De un so cu-atteafale,
Sa nu cumva sa-i cresti pruncii In huzur si-n viaa moale.
Ca tu-i vrei de so, o, Khansa
i, fireste, asa-i drept!
Un vlajgan cu labe grele Care noaptea ia n piept Balegarul de
la turme Cum eu nu stiu sa m-aiept.
Ca tu spui ca prea batrn e Doreid, si mi-l nfieri;
Da, e prea batrn, sarmanul,
Zici, lundu-l n doi peri.
Oare i-a spus el vreodata Cum ca s-a nascut de ieri?
Iar cnd stihurile lui se raspndira prin triburi, Tumadir
fu sfatuita din toate parile sa-l primeasca de so pe acel
Doreid cu mna darnica si cu duh fara de pereche. Ci ea nu-si
mai schimba hotarrea.
Or, taman pe cnd se petreceau acestea, iacata ca, intr-o
ncaierare sngeroasa cu tribul vrajmas al murrilor, un frate
al mndrei Tumadir, viteazul cel stralucit Moawiah, pieri de
mna lui Hasem, capul murrilor si parintele preafrumoasei
Asma, cea care fusese cndva umilita de catre acel Moawiah. i
chiar moartea aceea a fratelui sau o deplnge Tumadir n
bocetul pe care am sa vi-1 spun si care se cnta pe glasul
ntielea cobort-tre- murat si pe ghiersul strunei de sub
degetul inelar:
24
Ah, plngei, ochi, cu lacrimile toate! Varsai potop de
lacrimi nesecate!
Cea care plnge sijeleste-un frate Pe care l-a pierdut n
lupta grea.
Pe veci de-acuma ntre el si ea,
De nepatruns, sta, neagra, o perdea, Perdeaua neagra, lacoma:
pamntul,
Cu care l acopera mormntul.
Of, ca sa-l plng, cum sa gasesc cuvntul? O, fate-al meu, te-
ai dus dupa-acea apa De-al careia amar nimeni nu scapa,
i toi i vor gusta pelinul rau. Neprihanit te-ai dus pe
drumul tau, Zicnd att: ,Mai bine e sa mori,
Caci viaa-i doar un licar trecator De viespe poposita dintr-
un zbor Pe vrful unei lanci, scaparator.
Inima mea te poarta viu n minte,
O, fiu al tatei si al mamei mele!
Ca iarba, vara, sub zapuc fierbinte,
Ma ofilesc de chinurile grele i de mhnirea care ma cuprinde.
E mort acela care a fost scut Al triburilor noastre, si
stlpar Al casei dragi sub care ne-am nascut.
S-a dus ntr-un prapadfara hotar E mort acela ce ne-a fost
lumina i pilda de viteaz n lupte crunte.
Ca fiocurile-aprinse-n culmi de munte, Asa ne-a fost lumina
lui deplina.
E mort acel ce fulgera, calare Pe iepele sirepe,-n goana mare,
In hainele-i ca focul, lucitoare,
Viteazul cu seleaful de matasa,
Acela care ne era sultan,
i-a seminiei noastre floare-aleasa, nca de cnd era un
baietan,
Un tinerel barbat, cu ochi semei,
Cununa noastra-afost de frumusei.
El, fratele meu, cel cu mini miloase,
i mna-a darniciei nsasi, el Cel ce ne-a fost cetate si
crenel,
Nu mai e stlpul mndrei noastre case.
E n mormnt, nchis sub neagra stnca,
In bezna grea si n tacere-adnca.
Spunei-i Alwei, bidivia lui,
Cea cu piept larg cum alta-n lume nu-i: ,Plngi, Aiwa, plngi!
In goana, nebuneste, Stapnul tau nu te mai calareste!
Fiu al lui Amr, slava fara pata Gonea n sa alaturea de tine,
Cu mantia de lupta suflecata Pna la solduri, cnd pornea
turbata Cumplita batalie sa se-nspine,
Cnd vipia razboiului izbea Piepturi cu piepturi, si cnd tu
goneai,
Cu fraii tai venind pe urma ta,
In nclestarea de cai contra cai,
oimani si vulturi nfurcii asa Ca diavolii, n
crncenulguleai.
Cu hohot mare i rdea de viaa In toi de batalii, zdrobind
la este,
Cnd a nu pune pre pe viaa este Cea mai viteaza fapta, si
mareaa,
Ce se preschimba-n pilda, si-n poveste.
De cte ori ai luat n piept de-a dreptul Navalele de coifuri
tari, de fier!
De cte ori ai nfruntat cu pieptul Noianul nzauat de
lancieri,
Fara sa sovai si fara sfiala,
In mnioasa luptei valmaseala,
Sfarmnd ca-n joaca grelele armuri,
Sub corturile negre ca de smoala Ale furtunii ce urla-mprejur!
26
Puternic si mladiu, cum e tulpina Cea dreapta-a steagului de
Rubaina, Cu mijlocelul tau ca o braara De aur stracurat, cnd
foc si para Se-nvlvorau asupra ta mistree,
Cnd si sporeau potoapele prigoana Zbatndu-se n preajma ta
natnge, Cnd moartea crunta si tra pulpana Caftanului ei
naclait n snge.
Ci bidivii ai ndemnat la fuga Pe urmele ortalelor vrajmase,
O, frate-al meu, cnd rsnia nauca A bataliei si croia
hogase Prin rndurile dese de viteji Din amndoua ostile-n
vrtej.
Tu, prapure al oastei noastre, crma Neabatuta de la dreapta
cale,
Tu, sumeindu-i mantia de srma Cu poalele-i lungi faurite-n
zale,
Ca fulgerul treceai, cnd se pravale,
Pe calul tau, ce tresalta de goana, Icnind din ii precum o
darabana. Tu-nsufleeai naprasnicele darde,
Tu le-ndrjeai la ceas de lupta crunta Cu fulgerele negre sa
patrunda Pna-n strafund de maruntaie sparte, Sa scormoneasca
n adnc, avan,
In trupul biruitului dusman.
Tu erai tigrul cel cutezator
Ce se arunca-n goana dupa prada,
Ca fulgerul cnd scapara din nor, Nepregetnd nicicnd sa se
repeada Spre sfnta bucurie-a biruinii,
Cu armele lui: ghearele si dinii.
Ci prinsi n lupte ai mnat tu, frate, Naintea ta, n ciurde
speriate,
Ca turmele de antilope cnd
Le scoala pala rece-a unui vnt,
Iar cele dinti picaturi de ploaie Le-alunga de prin pajisti
si zavoaie! Ctor femei de step ena aleasa Le-ai fost scapare-
n ziua ticaloasa,
La ceasu-ncaierarilor cumplite,
Cnd rataceau cu plete ravasite,
ipnd de spaima si nnebunite,
Pe cmpuri, alungate din salase De negurile ordiei vrajmase!
De cte-amaruri ne-ai scapat ades,
Din ce napaste si din ce prapaduri!
Doar cnd le-auzi, chiar fara sa le vezi Te-acoper-ale
spaimelor omaturi;
Iar o femeie care-a ramas grea Ar lepada, de tot ce-ar auzi.
Ah, cte mame-ar fi fara copii,
De n-ar fi fost acolo spada ta!
i-apoi, o, frate-al meu care te-ai dus,
Ce cntece de lupta ne-ai cntat,
Cum altele nu pot fi mai presus!
Tu fara truda-n lupta le-ai strigat,
i ca un scut ne-au fost cnd ni le-ai spus, i precum lancea
ta n batalii,
De-a pururi printre noi vor dainui!
Se stinse-a darniciei mndra floare:
Fiul lui Amr zace n mormnt.
Stinga-se, dar, si stelele-n vlvoare,
i stinga-se si soarele oricnd
El a fost stralucitul nostru soare,
El a fost steaua noastra pe pamnt.
Tu nu mai esti pe lume, frate-al meu!
Vai, cine-acum va mai da adapost Strainului ramas fara de
rost,
Cnd Miazanoaptea rece si trimite Al vnturilor crncen
ferastrau,
Urlnd n zarile nemarginite?
28
Vai, calatori, cel ce v-a ospatat Cu turmele lui, si v-a
ocrotit Cu armele, acuma sta culcat In groapa neagra-n care l-
ai lasat,
Cu pulberea de veci acoperit.
In crunt lacas l-ai pus pentru vecie,
Cu civa stlpi nfipi n preajma sa,
i-ai pus pe biata lui zadarnicie Tristele ramuri verzi de
salamah,
Intre morminte de strabuni umile,
i peste care vremea cade grea Cernindu-si colbul sur de ani
si zile.
O, frate-al meu, tu, cea mai mndra mlada Din solaimii
ndragii de soare,
Pieirea ta ma arde si ma doare!
Nadejdea mea s-a stins cu tine-odata.
Ah, nici camila, cnd i se ia mnzul i da trcoale jalnicei
paiae nchipuite din crpe si ae Ce i s-a dat ca sa-si aline
plnsul,
Ci ea tot geme, biata, si-l tot cheama Cu mugetele ei adnci
de mama,
Se zbuciuma ntruna chinuita,
i nu-si mai afla tihna o clipita,
i nu mai gusta nici apa, nici fnul,
Cnd amintirea i framnta snul,
i cnd amarnic dorul o usuca,
i se smuceste-n legaturi nauca,
Nici ea nu simte ceea ce simt eu,
Durerea mea, de foc, o, fiate-al meu!
Oh, niciodata lacrimile mele Nu vor seca, nici tristele-mi
suspine Nu vor tacea, nici ipetele-mi grele Pe care le strig
pururi dupa tine.
Ah, plngei ochi, cu lacrimile toate!
Varsai potop de lacrimi nesecate!
29
i chiar cu prilejul ascultarii acestui poem, poetul Nabigha
El-Dhobiani si ali poei strnsi la trgul cel mare al
Okazului, ca n fiecare an, spre a-si spune poeziile dinaintea
tuturor triburilor din Arabia, fura ntrebai despre harurile
poetei Tumadir El-Khansa, iar ei raspunsera ntr-un glas:
- i ntrece la stihuire si pe oameni, si pe ginni!
Iar Tumadir trai pna dupa vestirea Islamului cel
binecuvntat n Arabia. i, n anul al optulea de la hegira
lui Sidna-Mohammad - asupra-i fie rugaciunea si pacea!
- veni si ea, cu fiul ei, Abbas, care ajunsese atunci cap peste
toate capeteniile solaimilor, sa-si faca nchinarea dinaintea
Prorocului si sa se ncununeze ntru Islam. i Prorocul o
ntmpina cu cinstire, si dori s-o auda spunndu-si stihurile,
macar ca el nu-i preuia pe poei. i o firitisi pentru harul
ei poeticesc si pentru faima ei. i, de altminteri, chiar
atunci, apucndu-se sa repete si el un stih de-al poetei
Tumadir, se dete n vileag ca nu se pricepea la masura
versurilor. ntruct gresi lungimea acelui stih, punnd n
legatura unul dintre cele doua cuvinte de la urma n locul
celuilalt. Iar batrnul Abu- Bekr, auzind acea stricare a
masurii stihului, vroi sa ndrepte greseala, punnd la locul
lor cele doua cuvinte schimbate; ci Prorocul - asupra-i fie
rugaciunea si pacea
- i spuse: ,Ce nsemnatate are? e tot aceea. i Abu-Bekr
raspunse: ,Hotart, o, Prorocule al lui Allah, tu adeveresti
pe deplin vorbele pe care Allah i le-a dezvaluit n Coranul
sau cel Sfnt: Nu am nvaat de la Prorocul nostru stihuirea:
ca el nu are trebuina de ea. Coranul este nvaatura, este o
scriere fara zorzoane si pe neles!
Ci Allah stie mai bine!
Pe urma tnarul le spuse ascultatorilor sai:
30
- Iacata nca o ntmplare din viaa stramosilor nostri
arabi de pe vremea pagniei.
i spuse:
POETUL FIND I CELE DOU FETE VITEZE ALE SALE, OFAIIRAH-SOARELE I
HOZEILAH-LUNA
Ni s-a lasat ca poetul Find, batrn pe-atunci de o suta de
ani, si cap al tribului Bani-Zimman, ramura din seminia cea
mare a bekrilor, din stirpea dinti a rabiahilor, avea doua
fete copilandre, pe care le chema Ofaiirah-Soarele, pe cea mai
mare, si Hozeilah-Luna, pe cea mai mica. i, pe vremea aceea,
ntreg tribul bekrilor se afla n razboi cu thaalabenii cei
muli si puternici. Iar Find, n pofida vrstei lui naintate,
fu socotit vrednic, ntruct era viteazul cel mai vestit din
tribul lui, sa fie trimis de catre tovarasii sai n fruntea a
saptezeci de voinici, toata ortaua lor, ca sa se lipeasca la
oastea tuturor bekrenilor. Iar cele doua copilandre, fetele
lui, se aflau si ele printre cei saptezeci. Iar solul care se
duse sa dea de stire sfatului obstesc al bekrenilor despre
sosirea cetei de razboi a tribului Bani- Zimman le spuse celor
la care fusese trimis:
- Tribul nostru va trimite o ordie de o mie de razboinici,
si nca saptezeci de viteji.
Vroia sa spuna cu aceasta ca numai Find, singur, preuia ct
o oaste de o mie de oameni.
Pe urma, cnd toate cetele triburilor de bekreni se adunara,
razboiul se dezlanui ca o vijelie. i-atunci s-a dat batalia
aceea, care a ramas vestita n toate pomenirile si care a fost
botezata Ziua-taierii-moaelor, din pricina umilirii grele la
care i-au supus bekrenii biruitori pe prinsii lor, taindu-le
moaele parului, nainte de a-i trimite, slobozi, sa le arate
nfrngerea frailor lor din corturile thaalabene. i chiar n
batalia aceea de pomina s-au facut
A noua sute saptezeci i cincea noapte
31
vestite pe totdeauna fetele lui Find, draci mpieliai,
minunile acelei zile...
In clipita aceasta a istorisirii sale, eherezada vazu ca se
Dar cnd fu cea de a noua sute saptezeci si cincea noapte
Urma:
... i chiar n batalia aceea de pomina s-au facut vestite
pe totdeauna fetele lui Find, draci mpieliai, minunile
acelei zile. ntruct n ncaierarea cea mai crncena, si pe
cnd izbnda sta n cumpana, cele doua copile sarira deodata
jos de pe caii lor, se dezbracara ct ai clipi din ochi si,
aruncndu-si ct colo hainele si tunicile de zale, se
repezira, goale de tot, cu braele nainte, una n mijlocul
aripei drepte a ostirii bekrene, iar cealalta n mijlocul
aripei stngi, nvipiate si n pieile goale, pastrndu-si
numai pe cap cununile lor de culoare verde. i, n nclestare,
racnira fiecare, cu toata puterea glasului lor, cte un cntec
de lupta ticluit atunci pe loc si care, din ziua aceea, se
cnta pe masura de ramei greu si pe ghiersul strunei de mijloc
a glasului al patrulea, sarind peste masura a doua, batuta
nfundat de catre daff.
Or, iacata mai nti peanul copilei Ofaiirah-Soarele:
Pe dusman!pe dusman!pe dusman!
Fii ai lui Bekr si ai lui Zimman, ncingei lupta, strngei
valmasagul!
Intrai n batalie cu tot steagul!
Nainte, dar!pe dusman!pe dusman!
Cinstire multa si marire-nalta Acelui ce-n aceasta dimineaa
mbraca haina rosie si salta Sa-ntmpine vrajmasulfaa-n faa!
32
Hai, voi, viteji ai nostri! nainte!
Dai buzna-n toiul luptelor, fierbinte,
Iar noi la snul cald va vom primi!
Sa se despice ranile cumplite Ca hainele unei muieri smintite
Arse de furii si de patimi vii!
Iar noi saltele moi si albe perne In asteptarea voastra vom
asterne.
Ci daca vei da cumva napoi,
Avem sa v-alungam fura ogoi Pna-n strafundul negrului aman,
Ca pe niste nevolnici, nenstare De dragoste cu tinere
fecioare,
Nainte, dar!pe dusman!pe dusman!
Nainte! i noroc n nclestare,
Fii ai lui Bekr si ai lui Zimman! ncingei lupta, strngei
valmasagul!
Intrai n batalie cu tot steagul!
Ucidei si traii, feciori alesi Ai seminiei mele de viteji!
Nainte, dar! Pe dusman!pe dusman!
i iacata si peanul racnit de mnia copilei Hozeilah- Luna,
pentru a aa nflacararea celor ce nconjurau prapurul
neamului lui Bani-Zimman, alaturi de tatal ei, Find, care
taiase vinele camilei lui ca sa fie ncredinat ca nu are sa
dea ndarat un pas:
La lupta crunta, fii ai lui Zimman!
La lupta dar, bekrani de via veche!
Izbii, izbii n crncenul dusman Cu spada voastra fura de
pereche!
Zvrlii asupru capetelor lor Masalele uprinse, pe-ntrecute,
Ale mniei rosii! Dui cu spor,
Macelarii-i, casapii-i iute!
A noua sute saptezeci si cincea noapte
33
Cu inimi drze, hai, aparatori Ai mamelor si-ai femeilor
voastre!
Noi suntem fetele stelei din zori,
Frumoase ca huriile maiastre,
Cu paru-n mosc scaldat, si nvascute Cu salbe de margaritar.
Dai zor,
Macelarii-i, casapii-i, iute,
i-avem sa va primim la piept cu dor!
Sus inima, copii ai lui Rabiah!
Celui mai drz i darui fecioria-mi!
Pe dusman, dar! Macelarii de-a-una!
Celui mai vrednic: Hozeilah-Luna!
Macelarii-i! Casapii ntruna!
Dar pe fricosii ce dau ndarat,
Sa nu-i mai vad n ochi, sa nu-i mai vad!
Ii vom zvrli-n gunoaie ca pe-o crpa,
Nu vor avea pe lume dect scrba!
Izbii cu spada crunta n vrajmasi,
La lupta, sus, flacailor viteji!
Din sngele dusman sa facei pres Pe care sa calcam cu pasi
trufasi!
Macelarii-i, casapii-i iute!
Izbii cu spada voastra pe-ntrecute!
i, la aceste doua cntece de moarte, o nflacarare
proaspata aprinse pojarul bekrenilor, drzia le spori si
biruina ramase a lor, hotartoare si deplina. i iata asa se
luptau stramosii nostri de pe vremile pagniei. i iata cum
erau croite fetele lor! Flacarile gheenei sa nu le fie prea
crude!
Pe urma tnarul le spuse celor care l ascultau aprinsi:
- Auzii acuma dragostea domniei Fatimah cu poetul
Murakis, care si ei au trait tot pe vremurile pagniei:
34
i spuse:
DRAGOSTEA DOMNIEI FATIMAH
CU POETUL MURAKI
Se povesteste ca Neman, sultanul de la Hirah, din Irak, avea
o fata pe care o chema Fatimah, care pe ct era de frumoasa,
pe-atta era de pojarnica. i sultan Neman, care cunostea
firea zvapaiata a tinerei domnie, avusese grija, spre a
prentmpina vreo necinstire a stepenei sale ori vreo napasta,
s-o ina nchisa ntr-un sarai laturalnic. i tot asa mai
avusese grija, pentru pastrarea cinstei fetei sale, da si din
chibzuina, sa puna de veghe, zi si noapte, straji narmate,
mprejurul acelui sarai. i nimeni altcineva dect slujnica
domniei nu avea ngaduina sa intre n serhatul acela
pastrator al virtuii domniei Fatimah. i, din prisos de
nelepciune si de nencredere, n fiecare seara, la caderea
nopii, erau trsite pe pamnt, de jur mprejurul saraiului,
niste presuri mari de lna, ca sa mature si sa netezeasca faa
nisipului de pe jos, n asa fel nct sa stearga urmele
picioruselor fetei care o slujea pe domnia si, de asemenea,
n asa fel nct sa se poata vedea, dimineaa, daca nu cumva
fusesera lasate pe acolo alte urme de catre vreo haimana n
cautare de pozne.
Or, ntemniata cea frumoasa se suia de mai multe ori pe zi
n vrful nchisorii ei silnice si, de acolo, privea de
departe la trecatori si ofta. i-asa, ntr-o zi, o vazu pe
tnara ei slujnica, pe care o chema Ibnat-Ijlan, cum sta de
vorba cu un tnar frumos la faptura. i pna la urma afla de
la copila ca tnarul acela de care era ndragostita era
vestitul poet Murakis, si ca de nenumarate ori se si bucurase
de dragostea lui. i slujnica, fata, ntr-adevar, frumoasa si
prdalnica, atta lauda faa de stapna-sa frumuseea si
pletele stralucite ale poetului, si cu niste
A noua sute saptezeci si cincea noapte
35
vorbe atta de aprinse, nct pojarnica de Fatimah se mpatimi
la rndu-i sa-l vada si sa se bucure de el, deopotriva cu
slujnica sa. Da vroi mai nti, n gusturile ei subiri de
domnia, sa se ncredineze daca poetul cel frumos era de
vreun soi mai acatari. i chiar prin aceasta domnia si
dovedi priceperea rosturilor lumii, ca o adevarata araboaica
de neam mare ce era. i se osebi astfel de slujnica ei, mai
puin de soi ca ea si, ca urmare, mai puin nazuroasa si mai
puin marghiolita.
Cu asemenea scop, asadar, domnia cea pusa la popreala ceru
o ncercare, hotartoare n mintea ei. Caci, dupa ce sezu de
vorba cu slujnica despre putina poetului de a intra n sarai,
i spuse la urma:
- Asculta! Cnd flacaul va veni la tine mine, tu sa-i dai
o scobitoare de lemn nmiresmat, apoi o cauie n care sa
arunci un bob de mirodenie. i pe urma sa-l rogi sa stea n
picioare, cu cauia sub haine, spre a se nmiresma. Or, daca
se va sluji de scobitoare fara a o reteza si a o despica
oleaca la vrf, sau daca nu va vroi s-o ia, este ins de rnd,
lipsit de gingasie. Iar daca va sedea deasupra cauii, sau
daca nu o va vroi, iarasi este un om de nimic. i-atunci,
orict de mare poet s-ar putea sa fie, un ins care habar nu
are ce-i gingasia nu este vrednic de domnie.
Asa ca, chiar a doua zi, ducndu-se sa se ntlneasca cu
iubitul ei, fata nu zabovi sa-l puna la ncercare. Caci, dupa
ce aduse o cauie aprinsa n mijlocul odaii si dupa ce arunca
n ea mirodia, i spuse tnarului:
- Vino sa te nmiresmezi!
Ci poetul nici nu se sinchisi si raspunse:
- Adu tu cauia colea lnga mine.
i fata facu asa; ci poetul nu si puse cauia sub haine, ci
se mulumi sa-si nmiresmeze numai barba si parul. Dupa care
lua scobitoarea pe care i-o ntindea iubita sa si, dupa ce o
reteza aruncnd o bucaica din ea, i despica
36
vrful n suvie mladioase, si se freca astfel cu ea pe dini
si si nmiresma gingiile. Pe urma se petrecu ntre el si fata
ceea ce se petrecu. i, cnd micua se ntoarse la saraiul
strajuit, i povesti zvnturatei sale de stapne urmarea
ncercarii. Iar Fatimah spuse numaidect:
- Adu-mi-1 pe arabul acela de neam! i grabeste-te!
Ci strajerii erau aspri, si narmai, si necurmat la
pnda. i, n fiecare dimineaa, iscoadele sultanului Neman,
parintele domniei, veneau la faa locului ca sa vada si sa
citeasca urmele picioarelor scrise pe nisip. i iscoadele se
ntorceau sa spuna stapnului lor:
- O, doamne al vremilor, nu am gasit n dimineaa aceasta
dect urma picioruselor copilei Ibnat-Ijlan.
Or, ce facu sireata de slujnica a domniei pentru a-1 aduce
n sarai pe poet odata cu ea, fara a da n vileag trecerea
lui? Iacata. In noaptea hotarta de stapna-sa, se duse lnga
flacau si, fara a sovai, l lua n spinare, inndu-1 bine cu
pulpanele unei mantii pe care i-o petrecu pe dedesubt, si pe
care si-o lega n faa, si astfel, fara primejdia de a se da
de gol, l cara pe ispititor la ispita sa. i poetul petrecu
acolo, cu pojarnica de fata a sultanului, o noapte
binecuvntata, noapte de lumina, de dulceaa si de jar. i
pleca pna-n zori, tot asa precum intrase, adica dus n
spinare de fata.
Or, ce se ntmpla dimineaa? Iscoadele sultanului venira,
ca n toate dimineile, sa cerceteze urmele de pe nisip. Pe
urma se dusera sa-i spuna sultanului, parintele domniei:
- O, stapne al nostru, nu am zarit n dimineaa aceasta
dect urmele picioarelor micuei Ibnat-Ijlan. Da fata pesemne
ca s-a ngrasat tare, ntruct urma picioarelor ei se face mai
adnca n nisip.
i-asa ca lucrurile urmara sa se petreaca mai departe astfel
un rastimp de vreme, poetul si domnia iubindu-se,
A noua sute saptezeci si sasea noapte
37
slujnicua carndu-1 n spinare pe liubovnic, iar iscoadele
vorbind despre ngrasare. i n-ar fi fost nicio pricina ca
starea aceea de lucruri sa se curme, daca poetul nsusi nu si-
ar fi sfsiat cu chiar minile lui fericirea.
i, ntr-adevar, frumosul Murakis avea un prieten tare drag,
caruia i mplinea toate voile. i cum i mpartasise si lui
dragostea sa neobisnuita, tnarul prieten si dori staruitor
sa fie dus si el n acelasi chip la domnia Fatimah si sa fie
luat drept Murakis nsusi, date fiind negurile nopii si
asemanarea lui la statura si la purtari cu prietenul sau. i
Murakis se lasa biruit de staruinele baiatului, si si
pecetlui cu juramnt fagaduiala data. Iar cnd veni noaptea,
tnarul prieten i lua locul n spinarea fetei si fu dus la
domnia.
i, pe negura, ncepu ceea ce trebuia sa nceapa. Ci
numaidect, n pofida ntunereciunii, Fatimah, priceputa, si
dete seama de schimbare, simind moliciune acolo unde fusese
tarie, si ncropeala acolo unde fusese vipie de foc, si
saracie acolo unde fusese mbelsugare. i, ridicndu-se pe
clipa pe data, l zvrli ct colo pe nechemat, cu o lovitura
de picior, si o puse pe slujnica sa-l adune de pe jos si sa-l
dea afara, pe calea de ducere folosita de obicei...
Dar cndfii cea de a noua sute saptezeci si sasea noapte
Urma:
... si o puse pe slujnica sa-l adune de pe jos si sa-l dea
afara, pe calea de ducere folosita de obicei. i, de-atunci,
poetul a fost alungat de fata sultanului, care nu s-a ndurat
niciodata sa-i ierte nselaciunea. i Murakis, spre a-si
descarca durerea si cainele, a ntocmit urmatoarea kasida:
38
Deci bun-ramas, bekrana mea frumoasa!
Chiar daca plec de lnga tine-acum,
Ramna-i fericirea toata-n casa,
Ca un balsam de mosc, ca un parfum.
Vai, Murakis sarmane, pna ieri Gingasa Fatimah ca pe un mire,
Cu boiu-i harazit spre mngieri,
Mladiu ca ramul nabkului subire,
Cu mersu-i ca de stru leganator,
Nurlie, dreapta, frageda, usoara,
Cu frumuseea ei ca un izvor In limpezimea apei lui, vioara,
Cu dini-i albi si pururea zmbind,
Scaldai n roua gurii ei de miere,
Luciosi precum oglinda de argint,
Cu minile ei moi ca o parere,
Impodobita-n scumpele-i braari,
Cu pletele-i ca noaptea-ntunecata
Te-a fermecat n nopi cu descntari,
i inima i-o lasa-njunghiata.
Vai, iata ceasul bunului-ramas!
Ca fumul care piere, totu-acuma-i!
Tu nsui i-ai adus acest necaz,
Pentru o toana de prieten numai.
De ciuda musca-i degetele toate,
Sfsie-te n neagra-i deznadejde!
O toana de prieten azi de scoate Din inima ce nu te mai
iubeste.
Vai, totul s-a sfrsit! i nu e vis
Caci treaz sunt, pe cnd viselor, se stie,
In somn doar le e drumul larg deschis,
Ci mie-nchise-mi sunt pe vesnicie.
Iar poetul Murakis a fost unul dintre cei ce au murit din
dragoste.
Pe urma, tnarul le spuse celor ce ascultau:
39
Pna a ajunge la vremurile islamice, mai ascultai si
povestea aceasta despre seicul kindenilor si soia sa, Hind.
i spuse:
RZBUNAREA EICULUI HOJJR
A ajuns pna la noi, prin istorisirile stramosilor nostri de
demult, ca seicul Hojjr, capetenia triburilor kindenilor si
tata al lui Imru Ul-Kais, cel mai mare poet de pe vremea
pagniei, era omul cel mai temut dintre arabi pentru cruzimea
si pentru vajnica lui drzenie. i era atta de aprig pna si
faa de neamurile lui, nct fiul sau, tnarul Imru Ul-Kais,
ca sa poata sa dea zbor slobod harului sau poeticesc, a
trebuit sa fuga de sub corturile parintesti. Caci seicul Hojjr
socotea ca a se fuduli n faa lumii cu numele de poet era
pentru fiul sau o abatere de la ighemoniconul si de la
nalimea stepenei sale.
Or, ntr-o zi, pe cnd seicul Hojjr se afla purces cu oastea
departe de pamnturile sale, asupra tribului Bani- Assad,
primi veste ca tribul kodaienilor, vechii sai dusmani,
crmuii de catre Ziad, i cotropisera deodata pamnturile,
ntr-un poghiaz, ridicasera o prada strasnica, zaherea multa
de curmale uscate, sumedenie de cai, de camile si de vite, si
mulime de femei si de fete kindene. i printre prinsii luai
de Ziad se afla si femeia cea mai draga seicului Hojjr,
preafrumoasa Hind, giuvaiericaua tribului.
nct, de ndata ce stirea despre prapad ajunse la el, Hojjr
facu degraba cale ntoarsa, cu toi luptatorii lui, si se
ndrepta nspre locul unde socotea sa dea peste vrajmasul sau,
Ziad, rapitorul Hindei. i nu peste mult, ntr-adevar, ajunse
la o mica departare de tabara kodaienilor. i trimise pe data
ntr-acolo doua iscoade ncercate, pe nume Saly si
40
Sadus, sa cerceteze locurile si sa culeaga ct mai multe stiri
cu putina despre oastea lui Ziad.
i cele doua iscoade izbutira sa se strecoare n tabara,
nebagate de seama. i strnsera lamuriri de pre despre
numarul vrajmasului si despre asezarea taberei. i, dupa
cteva ceasuri petrecute ca sa cerceteze tot, iscoada Saly i
spuse soului sau, Sadus:
- Tot ce am vazut mi se pare destul n ce priveste
rosturile si gndurile lui Ziad. i-asa ca mi-as cam lua
zborul sa-i duc seicului Hojjr stirile despre ceea ce am
cules.
Ci Sadus raspunse:
- Eu nu plec pna ce nu capat stiri mai multe si mai de
pre.
i ramase singur n tabara kodaienilor.
Or, la caderea nopii, civa osteni de-ai lui Ziad venira
sa stea de paza lnga cortul capeteniei lor si se asezara
mprejurul cortului, din loc n loc. Iar Sadus, iscoada lui
Hojjr, temndu-se sa nu fie dibuit, si lua inima n dini si
se duse cutezator sa-l bata pe umar cu mna pe unul dintre
paznicii care tocmai sezuse jos pe pamnt, ca si ceilali, si
l repezi cu un glas poruncitor, spunndu-i:
- Care esti tu?
i strajerul raspunse:
- Sunt cutare, fiul lui cutare.
Iar Sadus urma cu glas scurt si hotart:
- Bine!
Pe urma se duse sa sada chiar lnga cortul capeteniei Ziad,
fara sa-i dea cuiva prin gnd sa-l tulbure.
i iacata ca nu peste mult auzi vorba din launtrul cortului.
i era chiar glasul lui Ziad, care, ntinzndu-se lnga
preafrumoasa prinsa Hind, o saruta si se desfata cu ea. i,
printre altele, Sadus auzi urmatoarele. Glasul lui Ziad
spunea:
41
- Ce crezi tu, Hind, ia spune-mi, ce-ar face soul tau,
Hojjr, daca ar sti ca n clipa aceasta ma aflu lnga tine, n
dulce desfatare laolalta?
Iar Hind raspunse:
- Pe moartea cea rosie! ar porni n goana ca un lup pe
urmele tale si nu s-ar mai opri din fuga dect dinaintea
corturilor tale rosii, spumegnd, plin de mnie si de turbare,
flamnd de razbunare, cu gura clabucind de bale ca o camila n
calduri, care mannca ierburi amare.
Iar Ziad, auzind vorbele acestea ale Hindei, fu cuprins de
ciuda si, dndu-i o palma prinsei sale, i spuse:
- A, te pricep! Hojjr, fiara aceea crunta, i place, i-e
drag si vrei sa ma umilesti.
Ci Hind tagadui numaidect, zicnd:
- Ii jur pe amndoi bozii nostri, Lat si Ozzat, niciodata
nu mi-a fost sila de vreun barbat cum mi-e sila de soul meu,
Hojjr. Da daca ma ntrebi, pentru ce sa-i ascund ce gndesc?
Ca chiar n-am mai vazut om mai cu ochii-n patru si mai
prepuielnic ca Hojjr, fie ca doarme, fie ca e treaz.
i Ziad o ntreba:
- Cum asa? Lamureste-te!
Atunci, Hind spuse:
- Asculta. Cnd Hojjr se afla n puterea somnului, sta cu
un ochi nchis, da cu celalalt deschis, iar cu jumatate din
faptura sa ramne treaz. i lucrul acesta atta e de adevarat,
nct ntr-o noapte ca toate nopile, pe cnd dormea alaturi
de mine, iar eu i vegheam somnul, iacata ca un sarpe negru se
ivi deodata de sub rogojina si veni drept nspre faa lui. i
Hojjr, tot dormind, si ntoarse capul, parca simindu-1. Iar
sarpele se strecura pe lnga mna nspre palma deschisa. i
Hojjr si trase numaidect mna. Atunci, sarpele, sovaind, se
ndrepta nspre piciorul alungit. Iar Hojjr, dormind mai
A noua sute saptezeci si saptea noapte
43
departe, ndoi genunchiul si si feri piciorul. i sarpele,
descumpanit si parca nemaistiind ce sa faca, se hotar sa
lunece nspre o strachina cu lapte, pe care Hojjr mi cerea sa
i-o pun totdeauna lnga pat. i, ajungnd la strachina,
sarpele sorbi cu lacomie laptele, pe care apoi l varsa
ndarat n strachina. Iar eu, la privelistea aceea, gndii,
bucurndu-ma n sufletul meu: ,Ce noroc nenadajduit! Cnd
Hojjr are sa se trezeasca, are sa bea laptele otravit acum si
are sa moara pe data! Uf, am sa scap de lup. i Hojjr se
destepta, dupa o bucata de vreme, nsetat si cerndu-si
laptele. i lua strachina din minile mele; da avu grija ca
mai nti sa miroase laptele. i iacata ca mna-i tremura si
strachina cazu si se varsa. Iar el scapa. Asa face n toate,
n orice mprejurare ar fi. La toate se gndeste, la toate ia
aminte si niciodata nu poate fi prins pe nepregatite.
Iar iscoada Sadus auzi toate vorbele acestea; pe urma nu mai
putu sa priceapa nimic din ce si spuneau ntre ei Ziad si
Hind, afara de plescaitul sarutarilor lor si al suspinelor.
Atunci, se ridica ncetisor si fugi. i odata ajuns afara din
tabara, purcese la drum cu pasi mari si, pna-n zori, fu lnga
stapnul sau, Hojjr, caruia i istorisi tot ce vazuse si tot
ce auzise. i si sfrsi istorisirea spunnd:
- Cnd am plecat, Ziad sta cu capul sprijinit pe genunchii
ei; si se desfata cu prinsa lui, iar ea i raspundea la
desfat.
i Hojjr, la vorbele acestea, si rostogoli n piept un
oftat gemut, se scula n picioare...
Dar cnd fu cea de a noua sute saptezeci si saptea noapte
44
Urma:
... i Hojjr, la vorbele acestea, si rostogoli n piept un
oftat gemut, se scula n picioare, porunci plecarea si napusta
grabnica asupra taberei kodaienilor. i toate cetele
kindenilor pornira la drum. i cazura pe neasteptate asupra
taberei lui Ziad. i se ncinse o ncaierare naprasnica. i
kodaienii lui Ziad nu avura mult pna sa fie dai peste cap si
pusi pe fuga. Iar tabara lor, cuprinsa de vrajmasi, fu
pustiita si prjolita. i fu omort care fu omort, si fu
aruncat n vntul mniei tot ce mai ramasese.
Ct despre Ziad, acela fu zarit de catre Hojjr n mulime,
pe cnd ncerca sa-i ntoarne la lupta pe cei ce fugeau. i
Hojjr, mrind si mugind, se repezi pe el ca o pasare de
prada, l nsfaca pe dupa mijloc de pe cal si, saltndu-1 n
sus, l inu asa n puterea minilor, pe urma l izbi de
pamnt si-i frnse oasele. i-i taie capul si si-l agaa la
coada calului. i dupa ce si mplini razunarea faa de Ziad,
se ndrepta nspre Hind, pe care o gasi. i o lega de cozile a
doi cai pe care i biciui facndu-i sa porneasca unul ntr-o
parte si altul n cealalta. i pe cnd Hind era despicata
astfel si rupta n bucai, el i striga:
Pieri, o, muiere cu limba atta de dulce si cu tainele
gndului atta de amare.
Iar dupa ce istorisi razbunarea aceasta crunta, tnarul le
spuse ascultatorilor sai:
- ntruct nca ne mai aflam la vremurile acelea de
dinainte de Islamul cel binecuvntat, ascultai istoria pe
care ne-a lasat-o, despre obiceiurile femeilor arabe de pe-
atunci, soia mult-iubita a Prorocului - asupra-i fie
rugaciunea si pacea! - stapna noastra, Aisah, cea mai
frumoasa si cea mai curata icoana de femeie a Islamului
45
de la nceputuri, femeie neleapta, drza, dragastoasa si
viteaza, a carei vorba sclipitoare avea taria barbata a unui
flacau si al carei grai avea sfnta si proaspata frumusee a
unei fecioare neprihanite.
i spuse istorisirea aceasta povestita de Aisah:
SOII PRELUII DE CTRE SOIILE LOR
Intr-o buna zi, cteva hanme din Yemen se strnsesera n
locuina mea. i se nelesera ntre ele cu juramnt sa-si
spuna, cu tot adevarul si fara sa ascunda nimic, cum sunt
soii lor, buni sau rai.
i cea dinti lua vorba si spuse:
- Barbatu-meu? e urt si de neatins ca o cocoasa de camila
tabacita, cocoata n vrful unui munte anevoie de suit. i,
pe deasupra, atta-i de slab si de uscat, ct nu i-ai gasi un
firicel de maduva n oase. Rogojina tocita!
Iar cea de a doua hanma din Yemen spuse:
- Al meu? chiar ca n-ar trebui sa spun o vorba despre el.
ntruct si numai a pomeni despre el mi face sila. Dobitoc
capanos, daca-i raspund macar cu o vorba, numaidect ma si
amenina ca ma izgoneste; iar daca tac, ma nghioldeste si ma
ine ca nfipta n smceaua de fier a unei sulie.
Iar cea de a treia spuse:
- Pai eu, iacata-1 pe dragalasul meu de barbat: cnd
mannca, linge talerele pna-n fund; cnd bea, suge pn' la
ultima picatura; cnd se culca, se strnge si se ghemuie n
sine nsusi ca un burduf; iar cnd i se ntmpla sa taie ceva
pentru mncare, taie totdeauna tot ce e mai prapadit si mai
descarnat. Ct despre celelalte, e mai rau dect nimic: nu si-
ar luneca mna nspre mine nici macar ca sa vada cum stau.
46
Iar cea de a patra spuse:
-Fiul socrului meu, alimanit sa fie el! Gramada de povara pe
ochii si pe inima mea, zi si noapte! Hazna de metehne, de
aiureli si de sminteli. Te plesneste peste gura din nimic; ori
i mpunge si i rupe pntecele, ori se asmute asupra-i,
ori, toate deodata, te plesneste, te n- ghioldeste si te
vatama. Lup amarnic, crapare-ar sa crape!
Iar cea de a cincea spuse:
-O, soul meu este bun, si frumos ca o noapte frumoasa
dintre nopile de Tihamah, darnic ca ploaia cea darnica a
norilor, si preamarit, si temut de toi luptatorii nostri.
Cnd pleaca de acasa, e ca un leu falnic si voinic. E mare,
iar marinimia sa face ca jarul din caminul lui, deschis
tuturora, sa fie totdeauna din belsug. Stlparul numelui lui e
nalt si mare. Cumpatat, el ramne flamnd n noaptea unui
ospa; veghetor, nu doarme niciodata n noaptea primejdiei;
primitor, si-a asezat locuina chiar lnga piaa trgului, ca
sa-i gazduiasca pe calatori. O, tare-i mare si frumos, tare-i
minunat! Are o piele dulce si moale, ca o blania de iepure,
care te mngie cu gingasie. Iar mireasma rasuflarii lui este
mirodenie de zarnab desfatatoare. i, cu toata taria si
puterea lui, fac ce vreau din el.
La urma, cea de a sasea hanma yemenita zmbi dulce si spuse
la rndu-i:
-O, soul meu este Malik Abu-Zar, minunatul Abu-Zar, stiut
de toate triburile noastre. M-a gasit copila, la un cort de
oameni saraci ajunsi la nevoie si la strmtoare, si m-a dus n
cortul lui falnic, si mi-a mpodobit urechile cu cercei
scumpi, si pieptul cu odoare frumoase, si minile si
picioarele cu braari de pre, si braele cu bunastarea cea
durdulie. M-a cinstit ca soie, si m-a poftit ntr-o locuina
n care rasuna necontenit
47
cntecele vesele ale lautelor si n care stralucesc mndrele
sulie samhariene cu prajini durate strasnic, si n care se
aude necontenit nechezatul sirepelor, grohotul camilelor
nchise n stanistile cele mari, zarva slugilor care treiera
si mblatesc grul, larma amestecata a douazeci de turme.
Vorbesc cu el sloboda si niciodata nu ma nfrunta, nici nu ma
cearta. Cnd ma culc, nu ma lasa niciodata vaduvita; cnd
adorm, ma lasa sa dorm ct vreau. i mi-a rodit pntecul, si
mi-a daruit un copil, tare minunat copil! atta de dragalas,
nct culcusul lui micu si gingas pare locul pe care l lasa
gol un firicel de papura scos dintr-o esatura de rogojina;
atta de plapnd, ca s-ar satura din ct suge un iedu; atta
de dulce, nct atunci cnd umbla si cnd se leagana cu atta
dulceaa n tunicua lui de zale, rapeste minile celor care
l vad! Da fata pe care mi-a daruit-o Abu-Zar! Uf, dulceaa,
da! dulceaa de fata a lui Abu-Zar! E odorul tribului!
Durdulie, o cuprind hainele ca ntr-o vraja, strnsa n
fermeneaua ei ca o cosia mpletita; cu pntecul bine facut si
fara burduhaneala; cu boiul suleget si mladios sub fermenua;
cu soldurile pline si rotunde; cu braele durdulii; cu ochii
mari si larg deschisi; cu lumina lor neagra ca noaptea; cu
sprncenele subiri si arcuite descntat; cu nasul usor adus,
ca vrful unei sabii alese; cu gura frumoasa si neprefacuta;
cu minile mndre si darnice; cu veselia deschisa si scli-
pitoare; cu vorba racoroasa ca umbra; cu mireasma rasuflarii
mai moale ca matasa si mai mblasamata ca moscul care rapeste
sufletul! Of, ocroteasca-mi-i cerul pe Abu-Zar si pe fiul lui
Abu-Zar, si pe fata lui Abu-Zar! Ocroteasca-mi-i ntru
dragostea si bucuria mea!
Or, dupa ce si cea de a sasea hanma yemenita grai astfel, le
mulumii la toate ca mi facusera hatrul de a mi
>
se destainui si luai si eu cuvntul, la rndu-mi, si le
spusei:
48
- O, surorile mele, Allah Preanaltul pastreze-ni-1 pe
Prorocul nostru binecuvntat! Ca mi este mai drag dect
sngele tatalui si al mamei mele...
Dar cndfu cea de a noua sute saptezeci si opta noapte
Urma:
- O, surorile mele, Allah Preanaltul pastreze-ni-1 pe
Prorocul nostru binecuvntat! Ca mi este mai drag dect
sngele tatalui si al mamei mele.
mi este mai drag dect sngele tatalui si al mamei mele. Ci
de buna seama, gura mea nu este destul de neprihanita ct sa-i
cnte laudele! De aceea am sa ma mulumesc a va spune si voua
numai ceea ce mi-a spus el, odata, n privina noastra, a
femeilor, care, n gheena, suntem carbunii cei mai din belsug,
pe care i mistuie focul cel rosu. i-asa, ntr-o zi, rugndu-
1 sa-mi dea niste sfaturi si niste ndemnuri care sa-mi
slujeasca pe calea cereasca, el mi spuse: ,O, Aisah, scumpa
mea Aisah, deie Allah ca femeile musulmanilor sa se cerceteze
si sa vegheze singure, sa fie rabdatoare la greu si
mulumitoare la bine, sa le daruiasca soilor lor copii muli,
sa-i nconjure cu dragoste si cu grija, si niciodata sa nu ia
n rs binefacerile lui Allah prin mijlocirea lor. ntruct,
o, mult-iubita mea Aisah, Atoatedatatorul o alunga de la mila
sa pe femeia care si rde de bunatatea lui. Iar aceea care,
aintindu-si privirile sfruntate asupra soului ei, va spune
dinaintea ori n spatele lui: Ce chip urt ai! ce hd esti,
ce faptura pocita! femeii aceleia, o, Aisah, Allah are sa-i
suceasca ochii si are s-o lase sasie, are sa-i slueasca si
sa-i poceasca trupul, si are
A noua sute saptezeci si opta noapte
49
s-o faca urta si silnica, gramada greoasa de carne vesteda,
ghemuita scrbavnic pe vntrea ei de piei zdrenuite,
flescaite si flendurite. Iar femeii care, n patul casniciei
ori aiurea, se arata vrajmasa soului ei ori l supara cu
vorbe fnoase, ori. i tulbura cugetul, oh, aceleia Atoate-
datatorul, la Ziua Judecaii, are sa-i traga limba din gura si
sa i-o ntinda ca pe o fsie de piele, lunga de saptezeci de
coi si care are sa se rasuceasca mprejurul gtului
pacatoasei, carne hda si vnata. Ci, o, Aisah, femeia curata,
care nu tulbura niciodata tihna soului ei, care nu-si petrece
niciodata noaptea afara din salasul ei fara ca sa-si fi cerut
macar ngaduina, care nu se mpopooneaza nicicnd cu haine
nzorzonate si cu naframe scumpe, care nu-si pune inele grele
la brae si la picioare, care nu cauta nicicnd sa traga
asupra ei privirile drept-credinciosilor, care este frumoasa
de frumuseea ei fireasca, pusa n ea de catre Ziditorul, care
este dulce la vorba, spornica la lucruri bune, ndatoritoare
si srguitoare faa de soul ei, calda si iubitoare faa de
copiii ei, buna sfatuitoare pentru vecina ei si binevoitoare
faa de orice faptura de-a lui Allah, oh, oh! aceea, mult-
iubita mea Aisah, va intra n rai, laolalta cu prorocii si cu
alesii Domnului!
Iar eu, tulburata cu totul, strigai:
- O, Prorocule al lui Allah, mi esti mai scump dect
sngele tatalui si al mamei mele!
i-acum, ca am ajuns la vremurile binecuvntate ale
Islamului, urma mai departe tnarul, ascultai cteva
ntmplari din viaa califului Omar ibn Ai-Khattab -
copereasca-1 Allah cu milele sale! - care a fost omul cel mai
neprihanit si cel mai aspru de pe vremurile acelea neprihanite
si aspre, emirul cel mai drept dintre toi emirii drept-
credinciosilor!
i spuse:
50
OMAR DESPICTORUL
Se povesteste ca emirul drept-credinciosilor, Omar Ibn Al-
Khattab care a fost califul cel mai drept si omul cel mai
nepartinitor din tot Islamul fusese poreclit El- Farrukh,
adica Despicatorul, ntruct avea naravul sa despice n doua,
dintr-o fulgeratura de sabie, pe oricine n-ar fi voit sa se
supuna vreunei hotarri rostite de catre Prorocul - asupra-i
fie rugaciunea si pacea!
Iar cugetul sau era atta de cinstit si nepartinirea lui era
atta de neabatuta, nct ntr-o zi, dupa ce biruindu-i pe
emirii din Yemen si punnd stapnire pe vistieriile domnesti,
a poruncit sa se mparta pleanul ntre toi ostenii musulmani
deopotriva, fara osebire. i fiecare ostean a avut parte,
printre altele, de cte o bucata de alagea yemeneasca. Iar
Omar si avu partea ntocmai ca si cel mai marunt dintre
ostenii sai. i puse sa i se faca o haina noua din bucata
aceea de pnza vargata yemeneasca, ce-i cazuse la mparanie;
si, mbracat asa, se sui n amvonul de la Medina si le predica
musulmanilor nca o purcedere cu oaste mpotriva
necredinciosilor. Ci iacata ca un om din mulime se ridica si
l opri din predica sa, spunndu-i:
- N-avem sa-i dam ascultare.
i Omar l ntreba:
- Pentru ce?
i omul raspunse:
- Pentru ca, atunci cnd ai mparit la toi deopotriva
alageaua yemeneasca, fiecare musulman a capatat cte o bucata,
si tot asa si tu ai capatat o bucata la fel. Or, bucata aceea
nu avea cum sa-i ajunga ca sa-i faci din ea toata haina cu
care te vedem mbracat astazi. Asa ca, daca nu ai fi luat pe
furis de la noi o bucata mai mare dect aceea pe care ne-ai
dat-o noua, nu ai fi avut din ce sa-ti faci haina de pe tine,
mai cu seama ca esti magadan la trup.
51
Iar Omar se ntoarse nspre fiul sau, Abdallah, si i spuse:
- O, Abdallah, raspunde-i tu acestui om. ntruct spusa lui
este dreapta.
Iar Abdallah se ridica si spuse:
- O, musulmanilor, aflai ca atunci cnd emirul drept-
credinciosilor, Omar, a vrut sa puna sa i se coase o haina din
bucata lui de alagea, s-a vazut ca bucata nu ajunge. Ca
urmare, ntruct nu avea o haina potrivita de mbracat pentru
ziua aceasta, i-am dat eu o parte din bucata mea de pnza, ca
sa-si mplineasca haina.
Pe urma sezu jos. Atunci, omul care l nfruntase pe Omar
spuse:
- Marire lui Allah! Acuma te ascultam, o, Omar!
Tot Omar, alta data, dupa ce cuprinsese Siria, Mesopotamia,
Egiptul, Persia si toate arile rumilor, si dupa ce ntemeiase
Bassra si Kufa, n Irak, s-a ntors la Medina, unde, mbracat
ntr-o haina atta de jerpelita, nct ajunsese a fi numai o
crpitura de petice, sta toata ziua pe treptele care suie la
geamie, ascultnd pna si jalbele celor mai din urma supusi ai
sai, facndu-le tuturora judecata dreapta, de la emir pna la
camilar.
Or, pe timpu-acela, Kaissar Heracliu, riga care domnea peste
rumii de la Constantinia, i trimise un sol, nsarcinat tainic
sa cntareasca chiar cu ochii sai mijloacele, puterile si
faptele emirului arabilor. nct, dupa ce solul intra n
Medina, i ntreba pe locuitori:
- Unde este riga al vostru?
Iar ei raspunsera:
- Noi nu avem niciun fel de riga, ca avem un emir! Iar
acela-i emirul drept-credinciosilor, califul lui Allah, Omar
ibn Al-Khattab!
El ntreba:
52
Unde se afla? Duced-ma la el!
>
Ei raspunsera:
- mparte dreptatea, ori poate ca se odihneste.
i i aratara drumul spre geamie. Iar solul lui Kaissar
ajunse la geamie si l vazu pe Omar dormind sub soarele de
amiaza pe treptele ncinse ale geamiei, cu capul sprijinit de
piatra goala. i-i curgea sudoarea de pe frunte, facnd o pata
mare de apa mprejurul capului sau.
La privelistea aceea, teama se asternu n inima trimisului
lui Kaissar, care nu se putu stapni sa nu strige: ,Iacata-1
n starea aceasta pe cel dinaintea caruia toi domnii
pamntului si pleaca fruntea si care este stapn peste cea
mai mare mparaie din vremurile noastre. i ncremeni n
picioare, prada spaimei, ntruct si zisese: ,Cnd un norod
este ocrmuit de un om cum e acesta, celelalte noroade trebuie
sa se mbrace n haine de jale.
i, cnd cu supunerea Persiei, printre alte lucruri minunate
luate din saraiul craiului Jezdejerd de la Ystakhar se afla si
un chilim, lung si lat de cte saizeci de coi, si care
nfaisa un strat de flori, n care fiecare floare, ntocmita
din pietre scumpe, se nala pe o tulpina din aur. Iar
capetenia ostilor musulmane, Saad ben Abu- Waccas, macar ca nu
era prea priceput la prealuirea negustoreasca a lucrurilor
scumpe, nelese numaidect tot ce preuia o atare minunaie
si o rascumpara din pleanul de la saraiul Khosroesilor, ca sa
i-o dea pesches lui Omar. Ci califul cel aspru - copereasca-1
Allah cu milele sale! - cel care nici cnd cu supunerea
Yemenului nu vroise sa ia din prada arii supuse dect o
bucata de alagea nu mai mare dect i era de trebuina pentru
a-si face o haina, nu vroi nicidecum, primind asemenea dar, sa
dea ndemn rau spre viaa de huzur, de ale carei urmari asupra
norodului sau i era tare grija. i, atunci pe loc, puse sa se
taie chilimul cel scump n tot attea bucai cte capetenii
53
musulmane se aflau la Medina. Iar siesi nu si lua nicio
parte. Or, atta de scump era chilimul acela, chiar
mbucatait, nct Aii - asupra-i fie milele cele mai alese!
- putu sa vnda pe douazeci de mii de drahme, unor negustori
sirieni, fsia care i cazuse la mpareala.
i tot cnd cu navalirea n Persia, satrapul Harmozan, care
se mpotrivise cu cea mai mare vitejie razboinicilor
musulmani, primi sa se supuna, da numai cu nvoiala sa fie dus
dinaintea califului, care sa se rosteasca asupra soartei lui.
Or, Omar se afla la Medina; si-asa ca Harmozan fu dus la
cetatea Medinei, pazit de o straja sub porunca a doi emiri de
cei mai de seama dintre drept-credineiosi. i, cnd ajunsera
la Medina, cei doi emiri, vrnd sa faca a creste n ochii lui
Omar nsemnatatea si cinul prinsului lor persan, l ndemnara
pe Harmozan sa-si mbrace caftanul esut cu zarafir si sa-si
puna tiara cea stralucitoare, pe care o purtau satrapii de la
curtea lui Khosroe. i mpodobit astfel cu semnele cinului
sau, capetenia persana fu adusa dinaintea treptelor de la
geamie, unde califul sedea pe o rogojina veche, la adapostul
unui umbrar. i, pricepnd din murmurul norodului ca vine
vreun ins de seama, Omar ridica ochii si l vazu dinaintea sa
pe satrapul mbracat cu toata fala ndatinata la saraiul
domnilor persani. i, la rndu-i, Harmozan l vazu pe Omar, da
nu-i venea sa creada ca arabul acela mbracat n haine
peticite si stnd singur pe o rogojina roasa, n curtea
geamiei, ar fi nsusi califul, stapnul mparaiei celei noi.
Da pe data Omar, cunoscnd n prinsul din faa sa pe unul
dintre acei satrapi falosi, care atta amar de vreme facusera
sa tremure, dintr-o ncrncenare de privire, triburile cele
mai drze din Arabia, striga:
- Marire lui Allah carele a ridicat Islamul cel bine-
cuvntat spre a va umili, pe tine si pe semenii tai!
54
i puse sa fie despuiat persanul de hainele lui cele
daurite, si sa fie coperit cu o haina aspra de pustie; pe urma
i zise:
Acuma, cnd iacata-te mbracat pe potriva vredniciilor
tale, vei cunoaste mna Domnului, carele numai el unul este
stapn pe toata fala.
i Harmozan raspunse:
De buna seama, sunt ncredinat pe deplin. ntruct,
atta vreme ct dumnezeirea a stat deoparte, noi am fost cei
biruitori, avem dovada toate biruinele noastre trecute
' y
si toata slava noastra. Asa ca pesemne ca Domnul despre care
vorbesti a luptat n folosul vostru, de vreme ce ne-ai biruit
la rndu-va.
Iar Omar, auzind vorbele acelea, n care temeneaua sta
vecina cu zeflemeaua, ncrunta sprnceana n asa chip, nct
persanul intra la spaima ca taifasul lor se va sfrsi cu o
osndire la moarte. i-asa ca, prefacndu-se ca i e tare
sete, ceru apa si, lund oala de pamnt ce-i fu adusa, si
ainti privirile asupra califului si paru a sovai daca s-o
duca la gura.
i Omar l ntreba:
- De ce i-e spaima?
i satrapul raspunse:
- Mi-e frica...
Dar cndfu cea de a noua sute saptezeci si noua noapte
Urma:
... i satrapul raspunse:
A noua sute saptezeci si noua noapte
55
Mi-e frica de clipa cnd am sa beau, sa nu fie prilej
spre a mi se da moartea.
Ci Omar i spuse:
- Fereasca-ne Allah sa ni se cuvina asemenea banuieli! Te
afli sub ocrotire pna ce apa aceasta are sa-i racoreasca
buzele si sa-i stinga setea.
La vorbele acestea ale califului, mintosul persan arunca
oala la pamnt si o sparse. Iar Omar, legat prin chiar spusele
sale, se milui de el, cu marinimie, sa-l mai osndeasca. i
Harmozan, miscat de mareia aceea sufleteasca, se ncununa
ntru Islam. i Omar i hotar o simbrie de doua mii de
drahme.
Iar cnd cu luarea Ierusalimului - care este cetatea cea
sfnta a lui Issa, fiul Mariamei, prorocul cel mai mare de
pna la venirea Domnului nostru, Mahomed (asupra-i fie
rugaciunea si pacea), si nspre al carei templu se ntorceau
la nceputuri drept-credinciosii pentru rugaciune - patriarhul
Sofronie, capul norodului, se nvoise sa se dea prins, da
numai cu nvoiala ca nsusi califul sa vina sa ia n stapnire
Cetatea cea Sfnta. i, fiind nstiinat despre nvoiala si
despre nelegere, Omar porni la drum. i cel ce era califul
lui Allah pe pamnt, si care facuse sa se plece dinaintea
flamurei Islamului capetele celor puternici, pleca din Medina
fara de nicio straja, calare fara fala pe o camila ce ducea
doi saci, unul plin de orz pentru vita, celalalt plin de
curmale pentru calif. Iar la oblnc se afla o strachina de
lemn, si la ciochina un burduf plin cu apa. i, mergnd asa zi
si noapte, neoprindu-se dect spre a-si rosti rugaciunea, ori
ca sa mparta dreptatea pe la vreun trib ce i se nimerea n
cale, ajunse la Ierusalim. i iscali cuprinderea cetaii. i
porile cetaii se deschisera. i Omar, ajungnd dinaintea
bisericii crestinilor, si dete seama ca se apropiase ceasul
de rugaciune; si l ntreba pe
56
patriarhul Sofronie unde-si putea ndeplini datorina aceea de
drept-credincios. i crestinul l pofti chiar n biserica lor.
Ci Omar se lepada zicnd:
- N-am sa intru niciodata sa ma rog n biserica voastra, si
aceasta chiar n folosul vostru, al crestinilor. Pentru ca
daca nsusi califul s-ar ruga ntr-un loc, musulmanii ar pune
numaidect stapnire pe locul acela si v-ar pagubi de el, fara
abatere.
i dupa ce si rosti rugaciunea ntorcndu-se cu faa nspre
Kaaba cea sfnta, i spuse patriarhului:
- Acuma sa-mi arai un loc unde sa ridic o geamie n care
de aici nainte musulmanii sa se adune pentru rugaciune, fara
a-i tulbura pe ai vostri cnd si ndeplinesc slujbele lor.
i Sofronie l duse pe locul unde se aflase capistea lui
Soleiman ben Daud, chiar acolo unde adormise Iacub, fiul lui
Ibrahim. i o piatra nsemna locul acela, care slujea de hazna
murdariilor cetaii. i, cum piatra lui Iacub era acoperita de
murdariile acelea, Omar, dnd pilda lucratorilor, umplu cu
gunoi pulpana mantiei sale si cara gunoiul departe de acolo.
i astfel porni la curairea locului pentru geamia care si azi
mai poarta numele lui, si care este geamia cea mai frumoasa de
pe pamnt.
Iar Omar - potopeasca-1 Allah cu darurile sale cele mai de
seama! - avea de obicei sa umble cu un toiag n mna si,
mbracat cu o haina prapadita si peticita n multe locuri,
strabatea sukurile si uliele din Mecca si din Medina,
mustrndu-i cu asprime si cu nendurare, ba chiar si
pedepsindu-i cu lovituri de toiag, acolo pe loc, pe negustorii
care i nselau pe cumparatori sau care cereau preuri prea
mari pe marfa lor. Or, ntr-o zi, cum trecea prin sukul de
lapte proaspat si de lapte prins, vazu o muiere batrna, care
avea dinaintea ei mai multe oale cu
A noua sute saptezeci si noua noapte
57
lapte de vnzare. i se duse la baba, dupa ce se uitase o
bucata de vreme la ceea ce facea aceasta, si i zise:
- O, femeie, ia seama ca de-aci nainte sa nu-i mai nseli
pe musulmani, precum te-am vazut ca faci, si ai grija sa nu
mai pui apa n lapte.
i baba raspunse:
- Ascult si ma supun, o, emire al drept-credinciosilor.
i Omar trecu mai departe. Da a doua zi se ntoarse
iarasi prin sukul de lapte si, ducndu-se la laptareasa cea
batrna, i zise:
- O, muiere pacatoasa, au nu i-am mai spus o data sa nu
pui apa n lapte?
i baba raspunse:
- O, emire al drept-credinciosilor, te ncredinez ca n-am
mai facut asa.
Da nici nu rostise ea bine vorbele acestea ca, din dugheana
ei, un glas de fata se si auzi, suparat, si care spunea:
- Cum, mama? cutezi sa mini dinaintea emirului drept-
credinciosilor, adaugnd n felul acesta si o minciuna la
nselaciune, iar la minciuna adaugnd lipsa de cinstire fata
de calif? Allah sa te ierte!
j
Iar Omar auzi vorbele fetei si se opri tulburat. Ci,
ntorcndu-se nspre cei doi fii ai sai, Abdallah si Asim,
care l nsoeau la preumblare, le spuse:
- Care dintre voi vrea sa se nsoare cu fata aceasta
preacinstita? Este mare nadejde ca Allah, cu suflarea
nmiresmata a milelor sale, are sa-i daruiasca acestei copile
niste urmasi cinstii ca si ea.
Iar Asim, fiul cel mai mic al lui Omar, raspunse:
- O, tata, ma nsor eu cu ea.
i nunta se facu, ntre fatalaptaresei si feciorul
emirului drept-credinciosilor. i fu o casatorie binecu-
vntata, ntruct din ea li se nascu o fata care s-a maritat
58
mai trziu cu Abd El-Aziz ben Merwan. Iar din casatoria
aceasta din urma s-a nascut Omar ben Abd El-Aziz, care s-a
suit n scaunul de domnie al ommiazilor, al optulea n sirul
domnesc, si care a fost unul dintre cei cinci califi de frunte
ai Islamului. Marire Aceluia carele nala pe cine-i place
lui.
Iar Omar avea obiceiul sa spuna: ,Nu am sa las niciodata
nepedepsita omorrea unui musulman. Or, ntr-o zi, pe cnd
inea divanul de judecai pe treptele geamiei, fu adus
dinaintea lui lesul unui baieandru fara fir de barba nca, cu
obrazul dulce si neted ca un obraz de fata. i i se spuse ca
baieandrul fusese ucis de o mna nedovedita, si ca lesul
fusese gasit lepadat la o margine de drum. i Omar ceru
lamuriri si se stradui sa strnga dovezi despre omor; ci nu
izbuti sa ajunga a afla nimic, nici sa dea de urma ucigasului.
i se necaji n sufletul lui de jude, vaznd sterpiciunea
cercetarilor sale. i se ruga la Cel Preanalt, zicnd: ,O,
Allah! o, Doamne! ngaduie sa izbndesc a-1 dibui pe ucigas.
i era auzit adeseori cum rostea rugaciunea aceasta. Or, pe la
nceputul anului urmator, i fu adus un prunc nou-nascut, nca
viu, care fusese gasit lepadat chiar pe locul unde fusese
aruncat lesul baieandrului. i Omar striga numaidect:
,Marire lui Allah! acuma sunt stapn pe sngele celui ucis.
Iar ucigasul are sa fie aflat, de-o vrea Allah. i se ridica
si se duse la o femeie de credina de-a lui, careia i-1 dete
n seama pe noul-nascut, spunndu-i:
- Ia-1 n seama ta pe sarmanuul acesta orfan si nu te
ngrija de cele de trebuina pentru el. Da straduieste-te sa
iei aminte de tot ce se va spune n preajma ta despre copil si
vegheaza sa nu-1 lasi cumva luat ori dus de cineva departe de
ochii tai. i daca ai sa ntlnesti vreo femeie care l-ar
saruta si l-ar strnge la pieptul ei, sa-mi trimii
A noua sute optzecea noapte
59
vorba fara zarva acasa si sa-mi dai de stire numaidect.
Iar doica si priponi n minte vorbele emirului drept-
credinciosilor.
Dar cndfu cea de a noua sute optzecea noapte
Urma:
... Iar doica si priponi n minte vorbele emirului drept-
credinciosilor. i de-atunci copilul crescu, mergndu-i bine.
Iar cnd mplini vrsta de doi ani, o roaba tnara veni ntr-o
zi la doica s-o opreasca n cale si sa-i spuna:
- Stapna mea m-a trimis sa te rog a ma lasa sa-l duc la ea
pe copilul acesta - vegheze-i-1 Allah si departeze de el
orice ochi pagubos! - ca sa-si petreaca cteva clipite
uitndu-se la el, asa nct pruncul pe care l poarta n
pntecele ei sa se izvodeasca dupa chipul si asemanarea
acestuia.
i doica raspunse:
- Bine. Du-i copilul, da am sa te nsoesc si eu.
i-asa se facu. Iar roaba cea tnara intra cu copilul la
stapna ei. i de cum l zari pe copil, stapna se repezi la
el, plngnd, si l lua n brae, potopindu-1 cu sarutari si
strngndu-1 la piept, tulburata pna peste fire. Iar doica
dete zor sa se duca sa se nfaiseze dinaintea califului si i
istorisi toate cte se petrecusera, adaugnd:
- i stapna aceea nu e alta dect preacurata Saleha, fata
preacinstitului ansaran, seicul Saleh, cel care l-a cunoscut
si care l-a urmat ca ucenic credincios pe Prorocul nostru
binecuvntat - asupra-i fie rugaciunea si pacea!
i Omar sezu sa chibzuiasca. Pe urma se scula, si lua
sabia, o ascunse sub mantie si se duse la casa aratata. i l
60
gasi pe ansaran seznd la poarta casei sale, si i spuse, dupa
salamalecuri:
- O, preacinstite seic, ce face fata ta, Saleha?
Iar seicul raspunse:
- O, emire al drept-credinciosilor, fata mea, Saleha? S-o
rasplateasca Allah pentru facerile ei de bine. Fata mea e
stiuta de toi pentru cuviosia si pentru purtarea ei
pilduitoare, pentru cugetul cu care si ndeplineste
datorinele faa de Allah si faa de parintele ei, pentru
srgul cu care si face rugaciunile si toate canoanele cerute
de legea noastra, pentru curaia credinei ei.
Iar Omar spuse:
- Bine. Da as vrea sa stau de vorba cu ea, spre a ncerca
sa-i sporesc dragostea de bine si s-o nflacarez si mai mult
la faptuirea lucrarilor vrednice.
Iar seicul spuse:
- Copereasca-te Allah cu hatrurile sale, o, emire al
drept-credinciosilor, pentru bunavoina ta faa de fata mea.
Stai o clipita, pna ce ma ntorc; ntruct ma duc sa-i dau de
stire fiica-mii despre dorina ta.
i intra n casa, si i ceru Salehei sa-l primeasca pe
calif. i Omar fu poftit nlauntru.
Or, ajungnd lnga fata, Omar le porunci celor ce se aflau
acolo sa iese din odaie. Iar ei plecara ndata, lasndu-1 pe
calif cu Saleha, singuri-singurei. Atunci, Omar, scondu-si
deodata sabia la iveala, i spuse copilandrei:
- Vreau de la tine lamuriri temeinice despre omorul
tnarului care a fost gasit n drum anul trecut. Lamuririle
acestea le ai. i, de te vei ncerca sa-mi ascunzi adevarul,
ntre tine si adevar va sta sabia aceasta, o, Saleha.
Iar ea raspunse, fara a se tulbura:
- O, emire al drept-credinciosilor, ai nimerit drept peste
faptul pe care l cercetezi. Iar eu, pe slava numelui lui
Allah
A noua sute optzecea noapte
61
Preanaltul, si pe harurile Prorocului cel binecuvntat! -
asupra-i fie rugaciunea si pacea! - am sa-i spun tot adevarul
ntreg.
i cobor glasul si spuse:
- Afla, dar, o, emire al drept-credinciosilor, ca am avut o
femeie batrna, care sta toata ziua la mine si care ma nsoea
peste tot cnd ieseam din casa. Iar eu o preuiam si o iubeam
cum o iubeste o fiica pe mama sa. i, la rndu-i, si ea, n
tot ce era n legatura cu mine si n tot ce ma privea, punea o
luare-aminte si o grija osebite. i multa vreme lucrurile au
mers asa, eu ndragind-o si ascultnd-o cu cinstire si cu
sfinenie. Or, veni o zi cnd ea mi spuse: ,O, fata mea,
trebuie sa fac un drum pe la rudele mele. Da am o fiica. i,
acolo unde sade, mi-e frica sa nu paeasca vreun necaz fara de
izbavire. i-asa ca ma rog ie sa-mi ngadui s-o aduc la tine
si s-o las cu tine, pna ce ma ntorc. Iar eu i dadui
numaidect ngaduina. i batrna pleca. i, a doua zi, fiica-
sa veni n casa mea. i era o fata chipesa, bine facuta la
boiu si bine cladita. i simii faa de ea multa dragoste. i
o lasai sa doarma n odaia n care dormeam. i ntr-o dupa-
amiaza, pe cnd dormeam, ma simii deodata cuprinsa din somn
si framntata de un barbat care se mpieptise peste mine cu
toata greutatea lui si ma intuise, prinzndu-ma strasnic de
amndoua minile. i, necinstita astfel si pngarita, izbutii,
ntr-un sfrsit, sa scap din strnsoarea lui. i naucita cu
totul, apucai un cuit si l nfipsei n pntecul ticalosului
meu de pngaritor. i-atunci, vazui ca nu era altcineva dect
chiar copila, tovarasa mea. i fusesem amagita de stravestirea
acelui baieandru, caruia i era atta de lesne sa se dea
drept fata. i, dupa ce l-am omort, am pus sa se nvaluiasca
trupul si am trimis sa fie aruncat pe locul unde a fost gasit.
i Allah a ngaduit sa ajung mama, din treaba nelegiuita a
acelui barbat. i dupa ce am adus pe lume copilul, am pus sa
fie si el lepadat n
62
drum, tot acolo unde fusese aruncat tatal lui, nevroind sa ma
nsarcinez dinaintea lui Allah cu cresterea unui copil ce mi
se nascuse mpotriva vrerii mele. i-aceasta-i, o, emire al
drept-credinciosilor, povestea ntocmai a celor doua fapte. i
i-am spus adevarul. i Allah mi-e chezas!
Iar Omar striga:
- Hotart, mi-ai spus adevarul! Reverse-si Allah asupra-i
milele sale.
i se minuna de taria si de drzia acelei fete, o sfatui sa
staruiasca pe calea facerilor de bine, si nala spre ceruri
urari de bine pentru ea. Pe urma pleca. i, plecnd, i spuse
tatalui fetei:
- Umpla-i Allah casa cu binecuvntarile sale! vrednica
fata mai ai! Fie-ti binecuvntata! I-am facut o molitva
>
si i-am dat niste sfaturi.
Iar preacinstitul seic ansaran raspunse:
- Allah sa te calauzeasca pe calea fericirii, o, emire al
drept-credinciosilor, si sa-i harazeasca toate harurile si
toate milele pe care i le rvneste sufletul!
Pe urma tnarul cel bogat, dupa ce se odihni oleaca, urma:
- Am sa va spun acuma, spre a mai schimba pildele, istoria
cntaretei Sallamah cea Albastra.
>
i spuse:
CNTREAA SALLAMAH CEA ALBASTR
Frumosul poet, izvoditor de cntece si, deopotriva,
cntare, Mohammad din Kufa, istoriseste urmatoarele:
Printre copilele si roabele pe care le-am nvaat muzica si
cntecul, niciodata nu am avut o ucenica mai frumoasa, mai
agera, mai ispititoare, mai desteapta si mai daruita dect
Sallamah cea Albastra. i ziceam Albastra acelei
A noua sute optzeci si una noapte
63
copilandre negricioase pentru ca avea pe buza de sus o bruma
vrajitoare de mustacioara usor albastruie, ca o umbra subire
de mosc trasa cu gingasie de peana unui calemgiu dibaci ori de
mna iscusita a unui miniaturist. i, pe vremea cnd mi era
ucenica, era cu totul tinerica, o copilandra proaspat
mbobocita, cu doi snisori nmugurii, ce-i ridicau si-i
coborau olecua vesmntul usor si
i-1 departau de piept. i daca te uitai la ea, era o vraja, un
prapad al minilor, o orbire a ochilor, o rapire a judecaii.
i daca se afla n vreo sindrofie, de-ar fi fost n sindrofia
aceea chiar si cele mai vestite frumusei de la Kufa, nimenea
nu mai avea ochi dect pentru Sallamah; si era destul sa se
iveasca ea ca sa si nceapa minunarile: ,A, iat-o pe
.Albastra! i s-au ndragostit de ea patimas, da fara de
niciun folos, toi cei ce-au cunoscut-o, si eu nsumi,
nebuneste. i macar ca mi-a fost ucenica, eram pentru ea un
biet supus, un slujitor ascultator, un rob credincios la
poruncile ei. i de mi-ar fi cerut ea pna si matreaa de om,
m-as fi dus sa i-o caut pe toate capanele spnzurailor, pe
toate tigvele matraite din lume...
Dar cnd fu cea de a noua sute optzeci si una noapte
Urma:
... i de mi-ar fi cerut ea pna si matreaa de om, m-as fi
dus sa i-o caut pe toate capanele spnzurailor, pe toate
tigvele matraite din lume.
i eu am izvodit, ntru slava ei anume, cntecul acesta, si
muzica, si vorbele, atunci cnd stapnul ei, Ibn Ghanim, a
plecat n hagialc, lund-o cu el, ca si pe ceilali robi ai
sai:
64
O, Ibn Ghamin! ce crncena mhnire Este mhnirea celui ce-a
ramas Sa-si plng-ndurerata lui iubire,
Cu moartea-n piept la fiecare ceas,
Macar ca-i nca viu cu-ntreaga-i fire.
Amare bauturi i-ai dat sa bea:
i saburul ca fierea, si pelinul,
O, camilare cu inima rea,
Mnnd spre Yemen mndra-i chervana,
In sufletul meu ai lasat suspinul.
i inimi cum nici n-au mai fost vreodata Ai desparit cu
fapta-i blestemata,
Tu, camilar din Yemen, suflet rau,
Tu, bivol ce calci totu-n drumul tau!
Ci, orict de mare va fi fost chinul dragostei mele, totusi
soarta mea nu este ntru nimic de asemuit cu aceea a unui alt
ndragostit de Albastra, zaraful Yezid ben Aiuf.
Intr-adevar, ntr-o zi, stapnul preafrumoasei Sallamah se
apuca sa-i spuna:
- O, Albastro, printre toi ci s-au ndragostit de tine
iara izbnda, este vreunul care sa fi capatat macar vreo
ntlnire tainica ori vreo sarutare? Spune-mi, fara a-mi
ascunde adevarul.
i, la ntrebarea aceea neasteptata, Sallamah, temndu-se
ca nu cumva stapnu-sau sa fi aflat de curnd despre vreun
flecule pe care si l-o fi ngaduit de faa cu vreun martor
limbut, raspunse:
- Nu, de buna seama, nimeni n-a dobndit vreodata ceva de
la mine, afara doar de Yezid ben Aiuf, zaraful. i nici el n-a
facut altceva dect sa ma sarute, numai o data. De altminteri,
nu m-am nvoit sa-i dau sarutul dect pentru ca mi-a strecurat
atunci n gura, n schimbul
65
sarutului, doua margaritare stralucite, pe care le-am vndut
pe optzeci de mii de drahme.
Or, auzind acestea, stapnul preafrumoasei Sallamah spuse
numai att:
- Bine.
i, fara a adauga o vorba mai mult, atta de napadit si
simi sufletul de mnia zaluziei, ca porni pe urmele lui Yezid
ben Aiuf si se inu de hra lui pna ce acela i cazu sub mna
la un prilej potrivit, cnd puse sa fie omort cu lovituri de
grbaci.
Ct despre mprejurarile n care i se ngaduise lui Yezid
acel sarut aducator de moarte al Albastrei, iacata-le. Ma
duceam ntr-o zi, dupa obiceiul meu, acasa la Ibn Ghanim, ca
s-o nva pe Albastra muzichia, cnd l ntlnii n drum pe
Yezid ben Aiuf. i, dupa salamalecuri, i spusei:
- Unde de duci, o, Yezid, mbracat atta de ferches?
Iar el mi raspuse:
- Ma duc unde te duci si tu.
i spusei:
- Prea bine! Hai.
i dupa ce ajunseram si intraram n casa lui Ibn Ghamin,
sezuram jos n sala de taifas. i n curnd se ivi si
Albastra, mbracata cu o fermenea narmzie si cu un caftan
pembe stralucit. i parca vazuram soarele nvipiat ridicndu-
se ntre capul si picioarele orbitoarei cntaree. i pe
urmele ei venea copila roaba, care aducea lauta.
i Albastra cnta, sub ndrumarea mea, pe o glazna noua, pe
care i-o lamurisem. i glasul ei era bogat, greu, adnc si
tulburator. i, la o vreme, stapnul ei si ceru iertare de la
noi si ne lasa singuri, ca sa se duca sa dea poruncile pentru
masa. Iar Yezid, lovit n inima de dragostea pentru
cntareaa, se apropie de ea, cersindu-i din priviri. Iar ea
paru a se nsuflei si, cntnd mai departe,
66 O mie si una de nopi
i arunca o privire ncarcata cu tot raspunsul. i Yezid,
mbatat de privirea aceea, si petrecu mna sub haina, scoase
doua margaritare stralucite, ce nu-si aveau surori pe lume, si
i spuse preafrumoasei Sallamah, care se opri o clipa din
cnt:
- Ia uite, o, Albastro! Margaritarele acestea doua le-am
platit chiar astazi cu saizeci de mii de drahme. Daca ai dori,
ar fi ale tale.
Ea raspunse:
- i ce-ai vrea sa fac ca sa-i fiu pe plac?
El raspunse:
- Sa cni pentru mine.
Atunci, Sallamah, dupa ce si duse mna la frunte, n semn
de nvoire, si struni lauta si cnta stihurile urmatoare,
care au la temelie glazna sadea a strunei de sub degetul
inelar:
Sallamah cea Albastra mi-a ranit inima
Cu-o rana ce nici timpul nu-o va mai vindeca.
Nici cea mai grea tacere nu-i e tamaduire,
Caci nu se-nchide-n suflet o rana de iubire.
Sallamah cea Albastra mi-a ranit inima.
O, musulmani, sarii-mi n ajutor cumva!
i, dupa ce cnta melodia aceasta de inima albastra,
uitndu-se la Yezid, adauga:
- Ei, acuma, la rndu-i, da-mi ceea ce ai sa-mi dai.
Iar el spuse:
- De buna seama, ceea ce vrei tu vreau si eu. Ci asculta,
o, Albastro. M-am legat cu un juramnt care mi leaga sufletul
- si orice juramnt e sfnt ca nu voi da aceste doua
margaritare dect petrecndu-le pe buzele tale de pe buzele
mele.
67
La vorbele acestea ale lui Yezid, roaba frumoasei Sallamah,
zadarta, sari apriga si cu mna ridicata pentru a-1 lovi pe
ndragostit. Ci eu o apucai de mna si i spusei, spre-a o
sfatui sa-si vada de treaba:
- Stai cuminte, o, copilo, si lasa-i. Fac un trg, precum
vezi, si fiecare dintre ei vrea sa scoata un cstig cu cea mai
mica pierdere cu putina. Nu-i tulbura.
Iar Sallamah ncepu sa rda cnd l auzi pe Yezid rostind
dorina aceea. i, hotarndu-se deodata, i spuse:
- Bine, fie! Da-mi margaritarele n chipul cum vrei tu.
Iar Yezid porni nspre ea, mergnd n genunchi si n
mini, cu cele doua margaritare ntre buze. Iar Sallamah,
scond icnete de spaima, ncepu la rndu-i sa se traga
napoi, strngndu-si pe ea hainele si ferindu-se de atingerea
lui Yezid. i, ba la dreapta, ba la stnga, se departa fugind
si se ntorcea la locul ei, cu rasuflarea curmata, strnind cu
asta si mai tare ncercarile din partea lui Yezid, si tot mai
multe zbeguieli. i zbegul dura destula vreme. Ci, cum trebuia
totusi sa dobndeasca margaritarele, n chipul hotart,
Sallamah i facu un semn roabei sale, care, deodata, sari pe
Yezid, l prinse de umeri si l intui locului. Iar Sallamah,
dovedind cu siretlicul acela ca ea era biruitoare si nicidecum
biruita, veni singura, oleaca fstcita si cu sudoarea pe
frunte, sa ia cu buzele ei dragalase margaritarele cele
stralucite dintre buzele lui Yezid, care le schimba astfel pe
un sarut. i, de cum le avu n stapnirea ei, Sallamah,
venindu-si repede n sinesi, i spuse lui Yezid, rznd:
- Pe Allah! iata-te biruit n toate chipurile, cu sabia
mplntata n spinare.
Iar Yezid, cilibiu, raspunse:
- Pe viaa ta, o, Albastro, nu-mi fac ciuda ca sunt biruit.
Mireasma desfatatoare, pe care am cules-o de pe buzele tale,
are sa-mi ramna n inima ct voi trai, ca un balsam vesnic!
68
Aiba-1 Allah ntru mila sa pe Yezid ben Aiuf! A murit
mucenic al dragostei.
Pe urma tnarul cel bogat zise:
- Ascultai acuma o isprava de tofailism. i sa stii ca
strabunii nostri arabi, prin vorba aceasta - care si trage
obrsia de la Tofail Lingaul - numeau naravul pe care l au
unii insi de a se pofti singuri pe la ospee si de a nfuleca
mncarurile si bauturile, fara ca sa-i ndemne cineva. Asa ca
ascultai.
i spuse:
Se povesteste ca emirului drept-credinciosilor, El-Walid,
fiul lui Yezid, ommianul, i placea grozav de un mncau
vestit, ortac al tablalelor nbelsugate si al tuturor
bunataurilor nmiresmate, pe care l chema Tofail'Lingaul si
al carui nume slujeste de-atunci si pna azi spre a-i numi pe
dalcavucii ce se poftesc singuri pe la nuni si pe la
praznice. Altminteri, Tofail acela, mare priceput la
mncaruri, era om de duh, nvaat, mintos si mehenghi; si era
sprinten la raspunsuri si la nepaturi. Pe deasupra, maica-sa
fusese dovedita de terfelegioaica faa de barbatu-sau. i
chiar Tofail acela a izvodit pravila lingailor n cteva
parimii pe ct de iscusite, pe-atta de folositoare, care se
marginesc la nvaaturile urmatoare:
DALCAVUCUL
Daca te poftesti vreodata La ospa, pe la vreo nunta,
Nu calca ncolo-ncoace Cu privirea cascaunda,

Fara sa te uii la nimeni, Fara-a asculta ce-i spun
A noua sute optzeci si doua noapte
69
Musafirii si mesenii
Lasa-i linistii sa creaza Ca esti oaspete de seama,
Poate chiar cel mai de vaz.
Iar daca portarul casei Se asaza mpotriva-i,
Trage-i o mustrare aspra,
fichiuieste-l ca un criva,
Ia-l de sus, ticaloseste-l,
Ocaraste-l, amenina,
Sa nu-si mai ngaduiasca Niciun fel de necuviina.
Iar cnd ai ajuns la masa,
Nu mai sta la socoteala:
Pune mna si mannca,
Umple-i iar stacana goala,
i repede-te-n friptura Ca frigarea cea grozava,
Da-i ndemn si te trudeste i cu puii fripi la tava i cu
carnea, chiar uscata
Sa nu te sfiesti defel:
Sfsie-o, nfige-ntr-nsa Degetele-i de oel!
Dar cnd fu cea de a noua sute optzeci si doua noapte
Urma:
i-acestea erau tot ighemoniconul desavrsitului lingau asa
cum l pravilnicise Tofail n cetatea Kufa. i, ntr-adevar,
Tofail a fost parintele mncailor si cununa dalcavucilor. De
altminteri, iacata o pilda, dintr-o sumedenie de alte pilde,
despre felul lui de a se descurca.
70
Un navap de-al cetaii poftise civa prieteni si se ospata
cu ei dintr-o tabla cu peste gatit minunat. i iacata ca la
usa se auzi glasul prea bine cunoscut al lui Tofail, care
vorbea cu portarul rob. Iar unul dintre meseni striga:
- Fereasca-ne Allah de Mncau! Toi stii masura pntecelui
nemaipomenit al lui Tofail. Asa ca hai degraba sa scapam
pestii acestia frumosi de dinii lui si sa-i punem la adapost
n vreun cotlon de odaie, nemailasnd pe masa dect juveii.
i dupa ce Tofail are sa nfulece caracuda, cum nu va mai avea
nimic de ros, are sa plece, iar noi ne vom ospata cu pestii
cei mari.
i degraba pusera la pastru pestii cei mari. i iacata ca
Tofail intra, zmbare si plin de voiosie, aruncndu-si
salamalecul spre toata lumea. i, dupa bismillah, ntinse mna
nspre tabla. Ci ia uite ca pe tabla nu se aflau dect niste
amari de juvei. i oaspeii, nveselii de renghiul lor, l
zeflemisira:
- Ei, jupne Tofail, ce spui de pestii astia? Nu prea s-ar
zice ca-i pare tablaua chiar pe gustul tau.
El raspunse:
- Pai eu cam de multisoara vreme nu prea ma am bine cu
neamul pestilor si am pica urta pe ei. Ca bietul taica-meu,
care a murit necat n mare, a fost mncat de dumnealor.
Iar mesenii i spusera:
- Prea bine, iacata, asadar, un prilej stralucit pentru
tine de-a lua talionul tatalui tau, mncnd si tu la rndu-i
plevusca asta.
Iar Tofail raspunse:
- Dreptu-i! Da ia stai!
i lua un pestisor si-l duse la ureche. Iar ochiul lui de
musafirgiu si ochise tablaua surghiunita n cotlonul ei, si pe
care se aflau pestii cei mari. i-asa ca, dupa ce paru a
A noua sute optzeci /i doua noapte
71
asculta cu luare-aminte ce-i spunea juvetele fript, striga
deodata:
- Hei na! hei na! tii ce mi-a spus prapaditul asta de
juvete?
Iar mesenii raspunsera:
- Nu, pe Allah! De unde sa stim?
Iar Tofail zise:
- Pai aflai atunci ca mi-a spus asa: ,Eu n-am fost de faa
la moartea parintelui tau - aiba-1 Allah ntru mila sa!
- si n-am avut cum sa-l mannc, ntruct sunt mult prea copil
ca sa fi trait pe vremea aceea. Apoi mi-a strecurat n ureche
cuvintele acestea: ,Mai bine ia-i pe pestii cei mari si
frumosi, care stau pitulai n cotlon, si razbuna-te pe ei. Ca
ei s-au bulucit odinioara asupra raposatului tatne-tau si l-
au mncat.
Cnd auzira vorbele lui Tofail, oaspeii si stapnul casei
pricepura ca viclesugul lor fusese adulmecat de nasul
lingaului. Drept care nu mai pregetara a-1 pofti pe Tofail la
pestele cel frumos si i spusera, tavalindu-se de rs:
- Mannca-1, atunci, si da-i-ar o ncuietoare de mae
strasnica!
Pe urma tnarul le spuse ascultatorilor sai:
- Ascultai acuma istoria jalnica a preafrumoasei roabe a
ursitei.
i spuse:
ROABA URSITEI
Povestesc cronicarii si letopiseii ca cel de al treilea
calif din neamul lui Abass, emirul drept-credinciosilor, El-
Mahdi, lasase scaunul domniei, la moartea lui, fiului sau, Al-
Hadi, pe care nu-1 avea drag, ba faa de care nutrea chiar o
mare vrajmasie. Da lasase cu vorba de moarte ca,
A noua sute optzeci si doua noapte
73
dupa stingerea lui Al-Hadi, urmas la domnie sa fie numaidect
mezinul, Harun Al-Rasid, fiul cel drag, si nu feciorul mai
mare al lui Al-Hadi. Ci Al-Hadi, atunci cnd ajunse emir al
drept-credinciosilor, l veghe cu o strasnicie tot mai apriga
si tot mai prepuielnica pe fratele sau, Harun Al-Rasid; si
facu tot ce putu spre a-i rapi lui Harun clironomia la scaunul
de domnie. Ci mama lui Harun, neleapta si credincioasa
Khaizaran, nu osteni a deznoda toate viclesugurile ndreptate
mpotriva fiului ei. nct pna la urma Al-Hadi ajunse s-o
vrajmaseasca si pe ea tot atta ct si pe fratele lui; si i
osndi pe amndoi la acelasi prapad. i nu astepta dect vreun
prilej spre a-i da pieirii.
Or, ntr-acestea, Al-Hadi sedea ntr-o zi n gradinile sale,
sub o bolta bogata sprijinita pe sapte pilastri si care avea
patru intrari, fiecare intrare dnd nspre una dintre cele
patru pari ale zarilor. Iar la picioarele sale sedea roaba
lui mult draga, Ghader, pe care nu o avea n stapnire dect
de patruzeci de zile. i tot acolo se mai afla si izvoditorul
de cntece, Isac ben Ibrahim din Mossul. Iar cadna, la ceasul
acela, cnta, nsoita la lauta de catre chiar Isac. Iar
califul se legana de mulumire si si freca picioarele, pna
peste poate de rapit si de nduiosat. Iar afara se lasa
noaptea; si luna se ridica printre copaci; iar izvorul curgea
sopotind prin umbra vargata, pe cnd adierea i raspundea
dulce. i deodata califul, schim- bndu-se la chip, se mohor
si si ncrunta sprncenele. i toata voiosia i se topi; si
gndurile din mintea lui se facura negre precum clii de pe
fundul calimarii. i dupa o tacere lunga, rosti cu glas
nfundat:
- Fiecare cu ce i s-a menit. i nimenea nu dureaza n veci,
fara numai Cel Vesnic Traitor.
i se afunda iar ntr-o tacere de rea-vestire, pe care o
curma dintr-odata, strignd:
- Sa fie chemat degraba Massrur spatarul!
74
i era vorba chiar de acel Massrur, mplinitorul osndelor
si al mniilor califilor, care fusese strajerul copilariei lui
Al-Rasid si care l purtase n braele sale si pe umerii sai.
i sosi grabnic dinaintea lui Al-Hadi, care i spuse:
- Du-te pe data la fratele meu, Al-Rasid, si adu-mi capul
lui...
Dar cnd fu cea de a noua sute optzeci si treia noapte
Urma:
... i sosi grabnic dinaintea lui Al-Hadi, care i spuse:
- Du-te pe data la fratele meu, Al-Rasid, si adu-mi capul
lui!
Auzind vorbele acestea, care erau osnda la moarte a celui
pe care l crescuse, Massrur ramase nauc, buimac si ca lovit
de trasnet. i murmura:
- Ai lui Allah suntem si la el ne ntoarcem.
i, ntr-un sfrsit, iesi, ca un om beat. i se duse,
tulburat pna peste poate, la sultana Khaizaran, mama lui Al-
Hadi si a lui Harun Al-Rasid. Iar ea l vazu ct de pierdut si
ct de ravasit era, si l ntreba:
- Ce este, o, Massrur? Au ce s-a ntmplat de vii aici la
ceasul acesta atta de trziu din noapte? Spune-mi ce ai.
i Massrur raspunse:
- O, stapna mea, nu se afla izbavire si putere dect numai
ntru Allah cel Atotputernic! Iata ca stapnul nostru, califul
Al-Hadi, fiul tau, mi-a dat porunca: ,Du-te pe data la fratele
meu, Al-Rasid, si adu-mi capul lui!
Iar Khaizaran, la vorbele acestea ale spatarului, fu
cuprinsa de o frica mare; si spaima se asternu peste sufletul
ei; iar tulburarea i strngea inima, de sa i-o
A noua sute optzeci si treia noapte
75
sfarme. i si lasa capu-n jos si chibzui o vreme. Pe urma i
spuse lui Massrur:
- Du-te degraba la fiul meu, Al-Rasid, si adu-1 aici cu
rine.
Iar Massrur raspunse cu ascultare si cu supunere, si pleca.
i intra n iatacurile lui Harun. Iar Harun, la ceasul acela,
se si afla dezbracat, n pat, cu picioarele sub patura. i
Massrur i spuse grabit:
- Scoala-te, pentru numele lui Allah, o, stapne al meu, si
vino cu mine numaidect la stapna mea, mama ta, care te
cheama.
Iar Al-Rasid se scula si, mbracndu-se n graba, se duse cu
Massrur n iatacul sultanei, Sett Khaizaran.
Or, de cum si zari copilul cel drag, sultana se ridica si
se repezi la el si l mbraisa, fara a-i spune o vorba, si l
mpinse ntr-o odaia tainica, nchise usa dupa el, iar el
nici macar nu se gndi sa se mpotriveasca ori sa ceara ct de
ct vreo lamurire. i, dupa aceea, Sett Khaizaran trimise sa
fie chemai de pe la casele lor, unde dormeau, toi emirii si
toi veliii de la saraiul califal. i cnd toi se strnsera
la ea, Sett Khaizaran le grai, de dupa perdeaua de zarp a
haremului, aceste vorbe sadea:
- Va ntreb, n numele lui Allah cel Atotputernic si
Preanalt, si n numele Prorocului sau binecuvntat, daca ai
auzit vreodata spunndu-se ca fiul meu, Al-Rasid, ar fi avut
vreo nelegere, ori vreun chelemet, ori vreo crdasie cu
dusmanii puterii califului ori cu ereticii Zanadik, sau ca ar
fi facut vreodata ct de ct vreo ncercare de nesupunere ori
de razvratire mpotriva domnului sau, Al-Hadi, fiul meu si
stapnul vostru?
i toi raspunsera ntr-un glas:
- Nu, niciodata.
Iar Khaizaran urma numaidect:
- Ei, aflai ca acuma, la ceasul acesta, fiul meu, Al-Hadi,
76
trimite sa se ia capul fratelui sau, Al-Rasid. Putei voi sa
ma luminai pentru care pricina?
Iar cei de faa ramasera atta de nfricosai si de
nspaimntai, nct niciunul dintre ei nu cuteza sa mai
ngaime o vorba. Ci vizirul Rabia se ridica si i spuse spa-
tarului Massrur:
- Du-te pe clipa pe data sa te nfaisezi dinaintea
califului. i cnd are sa te vada, te va ntreba: ,Ai
sfrsit?; iar tu sa-i raspunzi: ,Stapna noastra, Khaizaran,
mama ta, soia raposatului tau parinte, Al-Mahdi, mama
fratelui tau, m-a zarit cnd m-am repezit asupra lui Al-Rasid;
si m-a oprit si m-a alungat. i iata-ma dinaintea ta, fara a
fi putut sa-i ndeplinesc porunca.
Iar Massrur iesi si se duse pe data la calif. i, de cum l
zari, Al-Hadi i zise:
- Ei, unde este ceea ce i-am cerut?
Iar Massrur raspunse:
- O, stapne al meu, sultana Khaizaran, stapna mea, m-a
vazut cnd m-am repezit asupra fratelui tau, Al-Rasid; si m-a
oprit, si m-a alungat, si nu m-a lasat sa-mi ndeplinesc
sarcina.
Iar califul, suparat pna peste poate, se ridica si spuse
catre Isac si catre cntareaa Ghader:
- Stai aci, pe locul unde va aflai, pna ma ntorc.
i ajunse la mama sa, Khaizaran, si i vazu pe toi
dregatorii si pe toi emirii adunai la ea. Iar sultana,
zarindu-1, se scula n picioare; iar toi cei care se aflau la
ea se sculara, de asemenea. Iar califul, ntorcndu-se nspre
mama sa, i spuse cu un glas sugrumat de mnie:
- Pentru ce, atunci cnd vreau si cnd poruncesc un lucru,
te mpotrivesti vrerii mele?
Iar Khaizaran striga:
- Fereasca-ma Allah, o, emire al drept-credinciosilor, de-a
ma mpotrivi la vreo vrere de-a ta! Ci nu jinduiesc
A noua sute optzeci i treia noapte
77
dect sa-mi arai pentru care pricina ceri moartea fiului meu,
Al-Rasid. E fratele tau si e snge de-al tau, este ca si tine
suflet si viaa rasarite din tatal tau.
Iar Al-Hadi raspunse:
- ntruct vrei sa stii, afla dar ca vreau sa ma scutur de
Al-Rasid, din pricina unui vis pe care l-am avut as'noapte si
care m-a junghiat cu spaima. n visul acela, ntr-adevar, l-am
vazut pe Al-Rasid seznd pe scaunul domnesc, n locul meu. Iar
roaba mea scumpa, Ghader, se afla lnga el: iar el bea si se
veselea cu ea. Iar eu, ntruct in la puterea, la domnia si
la cadna mea, nu vreau sa mai vad n preajma-mi, traind mereu
lnga mine ca o pacoste, un potrivnic primejdios, fie el si
fratele meu.
Iar Khaizaran i raspunse:
- O, emire al drept-credinciosilor, acelea nu sunt dect
niste naluciri si niste amagiri de-ale somnului, niste vedenii
urte pricinuite de mncarurile grele. O, fiul meu, un vis
arareori se adevereste.
i i vorbi tot asa mai departe, sprijinita de privirile
celor de faa. i vorbi atta de frumos, nct izbuti sa-l
linisteasca pe Al-Hadi si sa-i alunge temerile. i-atunci, l
scoase la iveala pe Al-Rasid si l puse sa marturiseasca cu
juramnt ca niciodata n-a avut nici ct de ct vreun gnd de
razvratire ori vreo drzie si ca niciodata nu va savrsi nimic
mpotriva puterii califului.
i, dupa lamuririle acestea, mnia lui Al-Hadi se stinse. i
se ntoarse la bolta unde o lasase pe cadna sa cu Isac. i l
pofti pe cntare sa plece, si ramase singur cu preafrumoasa
Ghader, sa se veseleasca, sa se bucure si sa se lase cuprins
de desfatarile nopii si ale dragostei. i iacata ca dintr-
odata simi o durere ascuita n talpile picioarelor. i si
duse repede mna la locul care l durea, unde simea o
mncarime, si se scarpina. i, n cteva clipite, se ivi acolo
o umflatura, care crescu pna ce ajunse
78
mare ct o aluna. i glca aceea se nraia, nsoita de niste
mncarimi de nendurat. i iar se scarpina, iar umflatura
crescu pna ajunse mare ct o nuca, si, pna la urma, plesni.
i pe data Al-Hadi se prabusi pe spate, mort. Or, pricina
faptului era ca sultana Khaizaran, n rastimpul scurt ct
califul sezuse la ea, dupa mpacare, i daduse sa bea un
sorbet de tamarinda indieneasca, n care se afla judeul
ursitei.
Or, cel dinti care afla de moartea lui Al-Hadi fu chiar
Massrur. i numaidect dete fuga la sultana Khaizaran si i
spuse:
- O, maica a califului, alungeasca-i Allah zilele!
stapnul meu, Al-Hadi, s-a prapadit.
Khaizaran i spuse:
Bine. Ci, o, Massrur, ine n taina stirea aceasta si sa
nu cumva sa dai n vileag ntmplarea cea neadastata. i-acuma
du-te ct mai iute la fiul meu, Al-Rasid, si adu-1 la mine.
i Massrur se duse la Al-Rasid si l gasi adormit. i l
trezi, spunndu-i:
O, stapne al meu, stapna mea te cheama pe data.
i Harun, burzuluit, striga:
- Pe Allah! fratele meu, Al-Hadi, iar i-a spus ceva
mpotriva mea si iar i-a dezvaluit vreo hainie urzita de mine
si de care eu habar nu am.
Ci Massrur i curma vorba, spunndu-i:
O, Harun, scoala-te repede si vino cu mine. Linisteste-i
inima si nsenineaza-i ochii, ntruct totul merge pe calea
cea buna, iar tu nu vei ntmpina dect izbnda si bucurie.
Cu asta, Harun se scula n picioare si se mbraca. i pe
data Massrur se temeni dinainte-i si, sarutnd pamntul dintre
minile lui, striga:
- Salamalecul fie asupra-i, o, emire al drept-credin-
ciosilor, imamule al slujitorilor credinei, calif al lui
Allah
A noua sute optzeci si patra noapte
79
pe pamnt, scut al Legii celei Sfinte si al celor ce po-
runceste ea.
Iar Harun, plin de uimire si de nedumerire, l ntreba:
- Ce vor sa zica vorbele acestea, o, Massrur? Adineauri mi
spuneai Harun si-att, iar acuma mi dai numele de emir al
drept-credinciosilor. Ce sa cred despre cuvintele tale
ntoarse si despre schimbarea asta de vorba atta de
neasteptata?
Iar Massrur raspunse:
- O, stapne al meu, orice viaa si are scrisa ei, si
orice fiina vremea sa! Allah sa-i dealungeasca zilele,
fratele tau si-a dat sufletul...
Dar cnd fu cea de a noua sute optzeci si patra noapte
Urma:
- O, stapne al meu, orice viaa si are scrisa ei, si
orice fiina vremea sa! Allah sa-i dealungeasca zilele,
fratele tau si-a dat sufletul.
i Al-Rasid spuse:
- Aiba-1 Allah ntru mila sa.
i zori sa plece, nemaiavnd nici teama, nici griji, si
intra la mama sa, care striga cnd l vazu:
- Bucurie si fericire! Fericire si bucurie, o, emire al
drept-credinciosilor!
i se ridica n picioare, si i puse caftanul de calif, si
i nmna schiptrul, pecetea domneasca si semnele puterii. i
tot atunci intra capetenia hadmbilor din harem, care i spuse
lui Al-Rasid:
- O, stapne al nostru, primeste o veste buna, i s-a
nascut un fecior de la roaba ta, Marahil.
80
i Harun si lasa atunci sloboda bucuria cea sporita si i
dete fiului sau numele de Abdallah, cu adausul de Al-Mamun.
Iar moartea lui Al-Hadi si suirea lui Al-Rasid n scaunul de
domnie al califilor fura aflate, pna-n ziua, de tot norodul
din Bagdad. i Harun, n mijlocul salta- natului domnesc,
primi juramintele de supunere ale emirilor, ale dregatorilor
si ale norodului adunat. i chiar n ziua aceea i caftani
viziri pe El-Fadl si pe Giafar, amndoi fiii lui Yahia
barmakanul. i toate vilaietele, si toate olaturile
mparaiei, si toate neamurile islamice, arabesti si
nearabesti, turci si deilamii, l recunoscura pe califul cel
nou si i jurara supunere. Iar el si ncepu domnia n
mbelsugare si mareie, si se urca, stralucitor, n fala lui
proaspata si n puterea sa.
Ct despre cadna Ghader, n braele careia si daduse
sufletul Al-Hadi, iacata. Al-Rasid, care i stia frumuseea,
vroi s-o vada, chiar n seara urcarii lui pe tron, si si
ainti asupra-i cele dinti priviri. i i zise:
- Doresc, o, Ghader, ca eu si cu tine sa mergem mpreuna n
gradina si n saraiul n care fratelui meu Al-Hadi
- aiba-1 Allah ntru mila sa! - i placea sa petreaca si sa se
lafaiasca.
Iar Ghader, mbracata n haine de jale, si lasa capu-n jos
si raspunse:
- Sunt roaba supusa a emirului drept-credinciosilor.
i pieri o clipita n iatacul ei, spre a-si lepada hainele
de jale si a le schimba cu podoabele de cuviina. Pe urma veni
sub bolta, unde Harun o pofti sa stea jos lnga el. Iar el
sezu acolo, cu ochii aintii la copila aceea stralucita,
nemaisaturndu-se sa se minuneze de gingasia ei. i, de
bucurie, pieptul lui rasufla larg, iar inima-i nmugurea. Pe
urma, cum se aduceau vinurile care i placeau lui Harun,
Ghader nu vroi sa bea din pocalul pe care i-1 ntindea
califul.
A noua sute optzeci i patra noapte
81
Iar el o ntreba uimit:
- Pentru ce nu vrei?
Ea raspunse:
- Vinul fara cntece si pierde jumatate din harurile lui.
Asa nct tare mi-ar placea sa-l vad lnga noi, inndu-ne
tovarasie cntatoare, pe minunatul Isac, fiul lui Ibrahim.
i Al-Rasid raspunse:
- Nu sta nimica mpotriva.
i l trimise numaidect pe Massrur sa-l aduca pe cntare,
care nu zabovi sa vina. i saruta pamntul dintre minile
califului si i se ploconi cu urarile cuvenite. i, la un semn
al lui Al-Rasid, sezu jos dinaintea cadnei. i-atunci,
pocalul trecu din mna n mna; si baura vinuri multe si o
inura asa pna noaptea trziu. i dintr-odata, dupa ce vinul
le aburi minile, Isac striga:
- O, slava Celui-Vesnic, carele schimba lucrurile cum i
place si carele a ornduit clironomia si spaimele!
Iar Al-Rasid l ntreba:
- La ce te gndesti, o, fiu al lui Ibrahim, de te minunezi
asa?
i Isac raspunse:
- Vai, o, stapne al meu, ieri, pe la ceasul de-acum,
fratele tau se apleca de la fereastra acestei boite si privea,
sub luna ce semana cu o mireasa, apele murmurnde cum treceau
suspinnd cu glasuri dulci si line de cntaree n noapte. i,
la privelistea ntruchipatei fericiri, l-a cuprins spaima de
ursita lui. i-a vrut sa-i toarne licoarea umilirii.
Iar Al-Rasid spuse:
- O, fiu al lui Ibrahim, viaa fapturilor este scrisa n
Cartea Ursitei. Ar fi putut, asadar, sa-mi rapeasca fratele
meu viata, daca sorocul ei nu fusese harazit?
i se nturna nspre frumoasa Ghader si i spuse:
- Da tu, o, copilo, ce zici?
82
Iar Ghader si lua lauta, o struni si, cu glas tulburat
adnc, cnta stihurile acestea:
Ah, viaa omului pe lume Cu doua fee-i zugravita:
E una limpede-vioara,
Cealalt-i tulbure-coclit.
La fel si timpul, doua feluri De zile are: zile bune,
De tihna si amare zile,
De neguri si furtuni nebune,
Tu nici n timp nu te ncrede,
Nu te ncrede nici n viaa,
Caci dupa zilele senine Vin zilele cu nori si ceaa.
i, sfrsind stihurile, cadna lui Al-Hadi lesina deodata si
se prabusi, cu capu-n jos, fara de simire si fara de
tresarire. i o ridicara de jos si o scuturara. Ci ea nu mai
era, se adapostise la snul Celui Preanalt. Iar Isac zise:
- O, doamne al meu, l iubea pe raposatul. i tot ce-si
doreste dragostea este de a dura pna n ceasul cnd groparul
a ispravit mormntul. Reverse-si Allah milele sale asupra lui
Al-Hadi, asupra cadnei lui si asupra tuturor musulmanilor.
i o lacrima cazu din ochii lui Al-Rasid. i porunci sa se
spele trupul celei moarte, si sa fie asezat n chiar mormntul
lui Al-Hadi. i spuse:
- Da! Reverse-si Allah milele sale asupra lui Al-Hadi,
asupra cadnei sale si asupra tuturor musulmanilor!
i, dupa ce istorisi astfel povestea copilei nefericite,
tnarul cel bogat le spuse ascultatorilor sai tulburai:
- Ascultai acuma, ca pe o alta pilda a jocului nemilos al
tristei, povestea gherdanului pagubos.
i spuse:
A noua sute optzeci si cincea noapte
83
GHERDANUL BELALIU
Intr-o zi, califul Harun Al-Rasid, auzind cum erau laudate
harurile izvoditorului de cntece, Hasem ben Soleiman, trimise
dupa el. Iar cnd cntareul fu adus, Harun l pofti sa sada
jos dinaintea sa si l ruga sa-i cnte cteva cntece de-ale
lui.
Iar Hasem cnta o madea de trei sihuri, cu atta maiestrie
si cu un glas atta de frumos, nct califul, cucerit si
ncntat pna peste fire, striga:
- Esti minunat, o, fiu al lui Soleiman! Binecuvnteze Allah
sufletul parintelui tau!
i, plin de filotimie, si scoase de la gt un gherdan
stralucit, mpodobit cu smaralde mari ct niste pere tamioase
atrnnd ca niste ciucuri, si l petrecu pe dupa gtul
cntareului.
Iar Hasem, la vederea acelui giuvaier, departe de a se arata
mulumit si bucuros, ramase cu ochii plini de lacrimi. i
tristeea se asternu pe inima lui si i ngalbeni chipul...
In clipita aceasta a istorisirii sale, eherezada vazu
lumineaza de ziua si, de ziua si, sfioasa, tacu.
Dar cnd fu cea de a noua sute optzeci si cincea noapte
Urma:
... Iar Hasem, la vederea acelui giuvaier, departe de a se
arata mulumit si bucuros, ramase cu ochii plini de lacrimi.
i tristeea se asternu pe inima lui si i ngalbeni chipul.
Iar Harun, care nici cu gndul nu gndise la o atare urmare,
se arata tare nedumerit si crezu ca giuvaierul nu i-ar fi pe
plac cntareului. i ntreba:
84
- Pentru ce lacrimile si tristeea aceasta, o, Hasem? i
pentru ce, daca gherdanul nu te mulumeste, pastrezi o tacere
stnjenitoare si pentru mine, si pentru tine?
Iar muzicianul raspunse:
- Allah sporeasca-si hatrurile asupra capului celui mai
darnic dintre sultani! Dar pricina care-mi sloboade lacrimile
si mi napadeste cu jale inima nu este ceea ce crezi tu, o,
stapne al meu! i, daca binevoiesti a-mi ngadui, am sa-i
istorisesc povestea acestui gherdan, si pricina pentru care
vederea lui m-a cufundat n starea n care ma vezi.
Iar Harun raspunse:
- De buna seama, i ngaduiesc. ntruct povestea unui
gherdan pe care l am ca mostenire de la parinii mei trebuie
sa fie uluitoare pna peste poate. i sunt tare nerabdator sa
aflu ceea ce stii n privina lui, si ceea ce eu nu stiu.
Atunci, cntareul, dupa ce si aduna amintirile, spuse:
-Afla, o, emire al drept-credinciosilor, ca ntmplarea
legata de gherdanul acesta s-a petrecut pe vremea tinereii
mele dinti. Pe-atunci traiam n ara amului, care este ara
de bastina a capului meu, locul unde m-am nascut. i-asa,
ntr-o seara, ma preumblam n amurg pe malul unui lac, si eram
mbracat cu haine de arab din pustia amului, si cu faa
acoperita pna la ochi cu feregeaua. i iacata ca ma ntlnii
cu un om mbracat mparateste si nsoit, altminteri de cumu-i
datina, de doua copilandre minunate, mbracate falnic, si
care, judecnd dupa lautele ce le aveau la ele, erau
cntaree, fara de nicio ndoiala. Iar barbatul era califul
El-Walid, cel de al doilea cu numele acesta, si care lasase
Damascul, cetatea sa de scaun, spre a veni sa vneze gazela
olaturilor noastre, prin parile lacului Tabariah. i, la
rndu-i, califul, vazndu-ma, se ntoarse nspre nsoitoarele
sale si le spuse, creznd ca nu va fi
A noua sute optzeci i cincea noapte
85
auzit dect de ele doua: ,Iacata un arab care vine din pustie,
nca proaspat n jegul si n salbaticia lui. Pe Allah! am sa-l
chem sa ne ina tovarasie si sa ne veselim oleaca pe seama
lui. i mi facu semn cu mna. i dupa ce ma apropiai, ma
pofti sa sed jos lnga el, pe iarba, dinaintea celor doua
cntaree. i iacata ca la dorina califului, care era departe
de a ma cunoaste si care nu ma mai vazuse niciodata, una
dintre fete si lua lauta si, cu un glas tulburat, cnta o
melodie izvodita de mine. Ci, cu toata ndemnarea ei, savrsi
cteva greseli usoare, ba chiar si ciunti cntecul n vreo
doua locuri. Iar eu, n ciuda purtarii supuse ce mi-o
hotarsem tocmai ca sa nu trag asupra-mi zeflemelile gata
strnite ale califului, nu ma putui opri sa nu strig,
spunndu-i cntareei: ,Ai gresit, o, stapna mea, ai gresit!
Iar fata, auzind strigarea mea, ncepu sa rda cu un rs
batjocoritor si spuse, ntorcndu-se nspre calif: ,Ai auzit,
o, emire al drept-credinciosilor, ce ne spune acest arab
beduin, mnator de caravane? Nu-i e teama a ne nvinui de
greseala, obraznicul! Iar Al-Walid se uita la mine cu un chip
si mucalit, si mustrator totodata, si mi spuse: ,Oare la
satra ta, o, beduinule, vei fi nvaat cntarea si jocul cel
gingas al lautelor? Iar eu ma temenii cuviincios si
raspunsei: ,Nu, pe viaa ta, o, emire al drept-
credinciosilor! Ci, daca nu ai nimic mpotriva, am sa-i
dovedesc acestei minunate cntaree ca, n pofida ntregului
ei mestesug, a savrsit cteva greseli la cntec. i Al-Walid
ngaduindu-mi, ca sa vada, i spusei fetei: ,Struneste cu o
patrime struna a doua si slabeste-o tot cu atta pe cea de a
patra. i ncepe pe glasna de jos a cntecului. i atunci ai
sa vezi ca duiosia si culoarea cntecului au sa se schimbe si
ca acele cteva locuri pe care le-ai ciuntit au sa se cheme
usor, ca de la sine. Iar tnara cntareaa si struni lauta
cum i aratasem si si ncepu iarasi cntarea. i fu atta de
frumos si atta de desavrsit,
86
nct ea nsasi ramase adnc tulburata si totodata uimita. i,
ridicndu-se deodata, se arunca la picioarele mele strignd:
,Tu esti Hasem ben Soleiman, jur pe Domnul Kaabei! i cum
nici eu nu eram mai puin tulburat dect fata, si nu
raspundeam nimic, califul ma ntreba: ,Esti, ntr-adevar, cel
care spune ea? i atunci raspunsei, dezve- lindu-mi obrazul:
,Da, o, emire al drept-credinciosilor, sunt robul tau, Hasem
tabarianul! Iar califul fu mulumit pna peste poate sa ma
cunoasca si mi spuse: ,Preamarit fie Allah carele te-a scos
n calea mea, o, fiu al lui Soleiman. Copila aceasta te lauda
mai mult dect pe toi cntareii din vremurile noastre si nu-
mi cnta vreodata altceva dect cntecele si izvodirile tale!
i adauga: ,Vreau ca de acuma nainte sa-mi fii prieten si
oaspete! Iar eu i mulumii si i sarutai mna. Pe urma
copila care cntase se ntoarse nspre calif si i zise: ,O,
emire al drept-credinciosilor, ca urmare a acestei clipe
fericite, am a-i face o rugaminte! i califul spuse: ,Poi
s-o faci! Ea zise: ,Ma rog ie sa-mi ngaduiesti a-i darui ca
pesches din parte-mi nvaatorului meu un zalog al
ndatorinei mele. El raspunse: ,De buna seama! asa se si
cuvine. Atunci, cntareaa cea dulce si desfacu gherdanul
falnic, pe care l purta si pe care i-1 daruise califul, si
mi-1 puse la gt, spunndu-mi: ,Primeste-1 ca pesches al
ndatorinei mele si iarta-ma pentru puinatatea darului! i
era chiar gherdanul pe care l primesc astazi iarasi ca dar de
la marinimia ta, o, emire al drept-credinciosilor!
Or, acum, iacata cum a plecat gherdanul din mna mea, spre a
mi se ntoarce astazi...
Dar cndfu cea de a noua sute optzeci si sasea noapte
A noua sute optzeci /i sasea noapte
87
Urma:
... Or, acum, iacata cum a plecat gherdanul din mna mea,
spre a mi se ntoarce astazi, si pentru ce m-a facut sa plng
vederea lui. Iacata. Dupa ce am petrecut o bucata de vreme
cntnd, pe cnd adierea proaspata plutea pe deasupra lacului,
El-Walid s-a ridicat si ne-a spus: ,Sa facem o preumblare cu
luntrea pe lac. i numaidect niste slugi ce sedeau mai
deoparte au dat fuga si au adus o luntre. Iar califul s-a suit
n luntre cel dinti, pe urma eu. i cnd a venit rndul
copilei care mi daruise gherdanul, fata a ntins piciorul ca
sa treaca n luntre. Ci cum si strnsese izarul n jurul ei
spre a nu fi zarita de catre luntrasi, s-a mpiedicat si,
calcnd alaturi, a cazut n lac; si pna a apuca noi sa-i
sarim ntr-ajutor, s-a si dus la fundul apei. i cu toate
cautarile noastre, nu am izbutit s-o mai gasim. Aiba-o Allah
ntru mila sa! Iar jalea si mhnirea lui El-Walid au fost tare
adnci, si lacrimile i scaldau obrajii. i eu, la fel, am
varsat lacrimi amare pentru soarta acelei fete fara de noroc.
Iar califul, care sezuse multa vreme tacut dupa acea
nenorocire, mi-a spus: ,O, Hasem, o usoara alinare durerii
mele ar fi sa am n minile mele gherdanul acelei biete fete,
ca amintire de ce a fost pentru mine scurta ei viaa. Ci
fereasca-ma Allah sa-i iau ndarat ceea ce i-am daruit. Ma
rog, dar, sa primesti a-mi vinde gherdanul. Iar eu,
numaidect, i-am dat gherdanul califului, care la sosirea
noastra n cetate a pus sa mi se numere trei mii de drahme din
argint si m-a ncarcat cu daruri scumpe. i-aceasta-i, o,
emire al drept-credinciosilor, pricina care m-a facut sa plng
astazi. i Allah Preanaltul, carele i-a firosit pe califii
ommiazi de puterea domneasca n folosul neamului lui Bani-
Abbas, din care tu esti slavita mladia, a ngaduit ca
gherdanul sa ajunga n minile tale, ca mostenire de la
luminaii tai parini, si sa se ntoarca iar la mine pe calea
aceasta ocolita.
88
Iar Al-Rasid ramase tare tulburat de povestea lui Hasem ben
Soleiman, si grai:
- Aiba-i Allah ntru mila sa pe cei carora li se cuvine
mila!
i cu vorbele acestea largi, ocoli rostirea numelui acelui
calif din neamul potrivnicilor dobori.
Pe urma tnarul spuse:
- ntruct ne aflam la usa nascocitorilor de cntece si la
pragul cntareilor, vreau sa va istorisesc o paanie, dintr-o
puzderie, din viaa celui mai vestit izvoditor de cntece din
toate vremurile, Isac ben Ibrahim din Mossul.
i spuse:
ISAC DIN MOSSUL I CNTECUL CEL NOU
- Printre feluritele scrieri care au ajuns pna la noi de
la mna muzicianului-cntaret, Isac ben Ibrahim din
>
Mossul, este si aceasta:
Ma dusesem ntr-o zi, dupa obiceiul meu, la emirul drept-
credinciosilor, Harun Al-Rasid, si l-am gasit stnd n
tovarasia vizirului El-Fadl si a unui seic din Hedjaz, care
avea un chip tare frumos si un trup plin de evghenie si de
cumpatare. i, dupa salamalecurile cuvenite si dintr-o parte,
si din cealalta, m-am plecat oleaca nspre vizirul El- Fadl si
l-am ntrebat la ureche cum l cheama pe seicul acela din
Hedjaz, care mi placea si pe care nu l mai vazusem
niciodata.
i el mi-a raspuns:
- Este nepotul batrnului poet izvoditor de cntece si
cntare al Hedjazului, Maabad, de a carui faima ai auzit.
i cum ma aratam bucuros a-1 cunoaste pe nepotul batrnului
Maabad, pe care l ndragisem atta n tinereea mea, EI Fadl
mi-a soptit:
A noua sute optzeci si sasea noapte
89
- O, Isac, seicul de la Hedjaz, pe care l vezi aici, daca
te vei arata prietenos faa de el, are sa-i spuna si chiar
are sa-i cnte toate cntecele bunicului sau. E om binevoitor
si e daruit cu un glas foarte frumos.
Eu atunci, vroind sa cunosc mai bine cntarile batrnului si
sa-mi mai aduc aminte cntecele de demult, care mi vrajisera
anii cei tineri, ma aratai plin de luare-aminte faa de fiul
Hedjazului; si, dupa o taifasuiala prieteneasca despre
felurite lucruri, i spusei:
- O, preanalte seicule, poi tu, ma rog ie, sa-mi aduci
aminte cte cntece a ticluit bunicul tau, vestitul Maabad,
cununa Hedjazului?
i el mi raspunse:
- aizeci, nici unul mai mult, nici unul mai puin!
Iar eu l ntrebai:
- Ar nsemna, oare, ca apas prea greu pe rabdarea ta daca
te-as ruga sa-mi spui care dintre acele saizeci de cntece
este cntecul pe care l ai cel mai drag, fie pentru masura
lui, fie din alte pricini?
Iar el mi raspunse:
- Fara de crtire, si din toate privinele, este cntecul
al patruzeci si treilea, care ncepe cu stihurile acestea:
O, gt frumos al dragei mele,
Al gingasei Molaiikah!
Molaiikah a mea cu snii Cum alii nu-spe lume, ah!
i cum numai citania acestui stih avu darul de a-i strni
dorina de cntat, mi lua deodata lauta din mna si, dupa ce
i ncerca strunele usurel, cnta melodia despre care era
vorba, cu un glas minunat, si zugravi simamntul din muzica
aceea noua si atta de veche cu o maiestrie, cu un farmec, cu
o gingasie si cu o duiosie de nespus. i, ascultndu-1, ma
cutremuram de placere, eram naucit, iesit din
90
mini, pna peste fire de mpatimit. i cum nu aveam nicio
ndoiala asupra usurinei mele de a ine minte orice cntec pe
care l auzeam, orict de ntortocheat sa fi fost el, nu ma
ostenii sa ncerc si eu, numaidect, dinaintea seicului din
Hedjaz, melodia cea duioasa si atta de noua pentru mine, pe
care o ascultasem. i ma marginii sa-i mulumesc numai. Iar el
se ntoarse la Medina, n ara sa, pe cnd eu plecam de la
sarai, beat de melodia lui...
Dar cnd fu cea de a noua sute optzeci si saptea noapte
Urma:
... Iar el se ntoarse la Medina, n ara sa, pe cnd eu
plecam de la sarai, beat de melodia lui. i, ajungnd acasa,
mi luai lauta, care sta agaata pe perete, o stersei, i
potriviii strunele si le mestesugii pna n cele mai mici
amanunte. Ci, pe Allah! cnd vrusei sa ncep cntecul din
Hedjaz, care ma tulburase atta, nu izbutii sa ajung a-mi
aminti nici macar o zgherba, nici a-mi aduce aminte macar
glasna pe care fusese cntat, eu, care, de obicei, ineam
minte pna si cntece de cte o suta de strofe, pe care le
ascultasem cu o jumatate de ureche. Ci de data aceasta un dop
de bumbac gros se pusese ntre inerea mea de minte si
cntarea aceea si, n ciuda tuturor stradaniilor de-a mi-o
aminti, nu izbutii sa dibuiesc ceea ce mi sta atta la inima.
i de-atunci, zi si noapte, ma cazneam sa-mi trezesc n
gnduri stihurile lui Maabad, ci fara de nicio izbnda. i, de
ciuda, ma lepadai de lauta si de ceasurile mele de muzichie si
ncepui sa strabat Bagdadul, apoi Mossulul si Bassra, pe urma
tot Irakul, ntrebnd de muzica si de
A noua sute optzeci si saptea noapte
91
cntecul acela pe la toi cntareii batrni si pe la toate
cntareele batrne; ci nu izbutii sa dau de nimeni care sa
stie cntarea, ori care sa ma ndrepte pe calea pe care s-o
pot gasi. Atunci, vaznd ca toate cautarile mele erau
zadarnice, ma hotari, spre a ma usura de povara gndurilor,
sa strabat, prin pustie, drumul Hedjazului, ca sa ma duc la
Medina sa-l caut pe seicul de la Hedjaz si sa-l rog sa-mi mai
cnte o data melodia bunicului sau.
Iar cnd luai hotarrea aceasta, ma aflam la Bassra,
preumblndu-ma pe armul apei. i iacata ca mi iesira n drum
doua femei tinerele, mbracate bine si parnd a fi femei de
neam mare. i apucara de frul magarului meu, si-l oprira,
dndu-mi binee. Iar eu, tare sastisit si negndindu-ma dect
la cntarea mea de la Hedjaz, le spusei cu glas acrit:
- Dati-mi drumul! Dati-mi drumul!
> >
i vrusei sa trag de haul magarului. i iacata ca una
dintre ele, fara a-si ridica iasmacul de pe faa, mi zmbi de
dupa el si mi spuse:
- Hei, o, Isac, unde i este acuma patima pentru cntarea
cea frumoasa a lui Maabad de la Hedjaz:
i adauga, pna a avea eu pas sa ma dezmeticesc din uimire:
- O, Isac, te-am vazut, de dupa cafasul haremului, atunci
cnd, de faa cu califul si cu El-Fadl, seicul de la Hedjaz
cnta si cnd vraja cntecului de demult te facea sa opai,
cum facea sa danuiasca pna si lucrurile cele nensufleite
dimprejurul tau. Tare mai erai vrajit, o, Isac! Bateai masura
cu minile, clatinnd din cap si leganndu-te ncetisor.
Parca erai beat. Parca erai smintit.
92
Iar eu, auzind vorbele lor, oftai:
- Of, pe pomenirea parintelui meu, Ibrahim, acuma sunt mai
smintit ca oricnd de cntecul acela bogat si frumos. Ya
Allah! ce n-as da sa-l aud, fie si gresit, fie si trunchiat! O
zghierba din cntecul acela, pe zece ani din viaa mea! Iacata
ca, numai pomenindu-mi de el, o, dulceaa mea, mi si aprinzi
iarasi vipiile cumplite ale cainelor si sufli n jaraticul
deznadejdii mele!
i adaugai:
- Fie-i mila, da-mi drumul, da-mi drumul sa ma duc. Zoresc
sa-mi gatesc si sa-mi ornduiesc plecarea grabnica la Hedjaz!
Iar fetiscana, la vorbele mele, fara a lasa frul magarului,
ncepu sa rda cu un rs hohotit si mi spuse:
- Da ai mai starui sa pleci daca i-as cnta chiar eu
cntarea de la Hedjaz:
Eu raspunsei:
- Pe tatal si pe mama ta, o, fiica de oameni de treaba, nu-
1 mai chinui pe unul pe care l paste nebunia!
i-atunci, innd mai departe de frul magarului, copilandra
ngna deodata melodia nebuniei mele, cu un glas si ntr-un
chip de o mie de ori mai frumoase dect ce auzisem mai nainte
din gura seicului. i totusi nu cntase dect cu jumatate de
glas! Iar eu, pna peste marginile bucuriei si ale fericirii,
simii o durere mare cum mi se potolea n sufletul chinuit. i
sarii jos de pe magar, si ma aruncai la picioarele copilei, si
i sarutai minile si poala hainei. i i zisei:
- O, stapna a mea, sunt robul tau, cumparat pe marinimia
ta. Vrei sa primesti a-mi fi oaspe? i sa-mi cni
A noua sute optzeci si opta noapte
93
melodia lui Molaiikah, si sa i-o cnt si eu toata ziua si
toata noaptea? Of, toata ziua si toata noaptea!
Ci ea mi raspunse:
- O, Isac, i stiu firea nu prea binevoitoare, precum si
zgrcenia n ceea ce priveste cntecele tale. Da, cunoastem ca
niciuna dintre ucenicele tale n-a capatat si n-a nvaat de la
tine si prin tine niciun cntec. Cele pe cte le stiu le-ai
lasat sa ajunga la ele si sa le nvee prin mijlocirea unor
straini ca Alawiah, Wahdj El-Karah si Mukharik. Da de la tine
de-a dreptul, o, preazgrcitule Isac, nimeni n-a nvaat
niciodata nimic.
Pe urma adauga:
- Asa ca, ntruct stiu ca nu esti ndeajuns de binevoitor
ct sa ne cinstesti dupa cuviina, degeaba am merge la tine.
i daca e numai sa nvei cntecul preaiubitei Molaiikah,
pentru ce sa ne ducem atta de departe? Am sa i-1 cnt cu
drag aici, pna ce ai sa-l nvei.
Iar eu strigai:
- In schimb, o, fiica a cerului, am sa-mi vars si sngele
pentru tine! Da cine esti...
Dar cndfu cea de a noua sute optzeci si opta noapte
Urma:
... Iar eu strigai:
- In schimb, o, fiica a cerului, am sa-mi vars si sngele
pentru tine! Da cine esti?
i ea mi raspunse:
- O biata cntareaa dintre cntareele care neleg ce-i
spune pasarei frunzisul, si frunzisului adierea vntului.
94
i-atta ma rugai de ea, nct, pna la urma, primi sa vina
la mine, cu sora-sa. i ne petrecuram toata ziua si toata
noaptea n vraja cntecului si a muzicii. i gasii n ea, fara
de tagada, cntareaa cea mai minunata pe care am ascultat-o
vreodata. i dragostea mi patrunse n inima. i, pna la
urma, fata mi se darui ntru totul. i mi mpodobi viaa de-a
lungul anilor pe care mi i-a harazit Atoatedatatorul!
Pe urma tnarul cel bogat spuse:
- Iacata acum o snoava despre danuitoarele califilor.
i spuse:
CELE DOU DNUITOARE
Traia la Damasc, sub domnia califului Abd El-Malek ben
Merwan, un poet si muzician pe nume Ibn Abu-Atik, care si
risipea n cheltuieli nebunesti tot ce i agonisea harul sau
si darnicia emirilor si a oamenilor bogai de la Damasc.
nct, n ciuda banilor destui pe care i cstiga, se afla
necurmat la anaghie si de-abia izbutea sa faca faa
cheltuielilor casei sale grele. ntruct aurul n minile unui
poet si rabdarea n sufletul unui ndragostit sunt ca apa
ntr-un ciur.
Or, poetul avea ca prieten pe unul dintre oamenii califului,
anume Abdallah, camarasul. i Abdallah, care, de nenumarate
ori, i nduiosase n folosul poetului pe mai-marii cetaii,
se hotar sa traga asupra lui chiar hatrurile califului. Asa
ca, ntr-o zi, cnd emirul drept- credinciosilor era n toane
prielnice, Abdallah aduse vorba despre el si i zugravi
saracia si lipsurile celui pe care Damascul si toata ara
amului l socotea poetul- muzician cel mai laudat de pe
vremurile sale. Iar Abd El-Malek raspunse:
- Poti sa-l aduci la mine.
>
95
i Abdallah dete fuga sa-i duca vestea cea buna prietenului
sau, povestindu-i ce vorbise cu emirul drept- credinciosilor.
Iar poetul i mulumi prietenului si se duse sa se nfaiseze
la sarai.
i dupa ce fu poftit sa intre, l gasi pe calif stnd jos
ntre doua danuitoare vrajite, ce sedeau n picioare,
leganndu-se ncetisor pe mijlocelul lor mladiu, ca doua
ramuri de ban, vnturnd fiecare, cu o gingasie rapitoare, un
vnturar din frunze de palmier, cu care l reveneau pe
stapnul lor. Iar pe vnturarul uneia dintre danuitoare erau
zugravite n slove de aur si de azur stihurile urmatoare:
Mi-e adierea dulce si usoara,
Precum o boare proaspata de seara;
Ma joc cu sfiiciunea-mbujorata A feelor pe care le alint;
Sunt valul care-ascunde-n scumpa taina
Sarutu-n care buzele se prind.
Ii sunt de-un ajutor fara de pre i cntareei cnd deschide
gura,
i blndului poet cnd spune versuri Urmnd cu grija rima si
masura.
Iar pe vnturarul celei de a doua danuitoare erau
zugravite, tot asa, n slove de aur si de azur, stihurile
acestea:
Sunt cu adevarat ispititor In mna de sultana prea frumoasa
Poate ca de aceea mai ades Saraiu-mparatesc mi este casa.
Nevolnicii care nu au habar Nici de alinturi, nici de
gingasie,
96
Sa nu ma mai framnte n zadar:
Nu pot sa leg cu ei prietenie.
Ci l slujesc cu dragoste, oricnd,
i-i stau nepregetat la ndemna Flacaului zarifsi mladios,
i gales la dezmierd ca o cadna.
Iar cnd poetul se uita la cele doua fete minunate, fu
cuprins de o ameeala si de o nfiorare adnca. i dintr-odata
si uita si saracia, si necazurile, si lipsurile casei sale
grele, si viaa lui cea cruda. i i se paru ca a fost dus n
mijlocul desfaturilor raiului, ntre doua hurii de seama. Iar
frumuseea lor l facu sa le vada pe toate femeile de pna
atunci, cte le mai inea minte, ca pe niste urte si toante.
Iar califul, dupa urari si salamalecuri, i spuse poetului:
- O, Ibn Abu-Atik, am fost nduiosat de zugravirea pe care
mi-a facut-o Abdallah despre starea ta subreda si despre
saracia n care se afla cufundai ai tai. Asa ca cere-mi ce
vrei; si i se va da pe clipa pe data.
Iar poetul, n tulburarea n care se afla la vederea celor
doua dantuitoare, nu nelese nici baremi rostul vorbelor
califului; iar de le-ar fi priceput, prea puin s-ar fi
ngrijat sa-i ceara bani ori bogaii. ntruct, n clipita
aceea, numai un gnd i stapnea minile: frumuseea celor
doua danuitoare, si dorul de a le avea numai pentru el, si de
a se mbata de ochii si de rasuflarea lor.
nct, la mbierea marinimoasa a califului, raspunse:
- Allah sa-i sporeasca zilele califului! Robul tau e
coperit de binefacerile Atoatedatatorului. E bogat, nu duce
lipsa de nimic, este ca un emir! Ochii-i sunt mulumii,
cugetul i e mulumit, inima i e mulumita. i-apoi, n
mprejurarea n care ma aflu acum, aici, de faa cu soarele si
ntre aceste doua lune, de-as fi chiar si n cea
97
mai neagra saracie si la nevoia cea mai deplina, tot m-as
socoti drept omul cel mai bogat din mparaie.
Iar califul Abd El-Malek fu pna peste poate de mulumit de
raspuns si, vaznd ca ochii poetului marturiseau n gura mare
ceea ce limba nu rostea, se ridica si i spuse:
- O, Ibn Abu-Atik, aceste doua fete pe care le vezi si care
abia azi le-am primit pesches de la domnul rumilor, sunt
bunurile tale drepte si ogorul tau. i poi sa intri n ogorul
tau cum i-o fi pe plac.
i iesi. Iar poetul le lua pe cele doua danuitoare si le
duse la el acasa.
Dar cnd Abdallah se ntoarse la sarai, califul i spuse:
- O, Abdallah, zugravirea pe care te-ai ndemnat sa mi-o
faci n privina nevoilor si a saraciei acelui poet- muzician,
prietenul tau, chiar ca e patata cu nflorituri multe. Caci
mi-a marturisit ca este pe deplin fericit si ca nu duce lipsa
chiar de nimic.
Iar Abdallah si simi obrazul cum i se acopere de roseaa
si nu stiu ce sa creada despre aceste vorbe. Ci califul urma:
- Ei da, pe viaa mea, o, Abdallah, de altminteri omul
acela era ntr-o stare de fericire cum n-am mai vazut ceva
asemanator la nicio faptura.
i i spuse toate laudaroseniile pe care i le nsiruise
poetul-muzician. Iar Abdallah, pe jumatate stnjenit, pe
jumatate rznd, raspunse:
- Pe viaa capului tau, o, emire al drept-credinciosilor, a
minit! A minit cu nerusinare! El, ndestulat? El, mulumit?
Pai el e omul cel mai prapadit, cel mai amart de pe lume!
Cnd i-ai vedea nevasta si copiii i s-ar scutura lacrimile pe
marginea pleoapelor. Crede-ma, o, emire al drept-
credinciosilor, nimeni, n toata mparaia, nu are mai multa
nevoie ca el de o binefacere ct de ct din partea ta.
98
i califul, la vorbele acestea, nu stiu ce sa mai creada
despre poetul-muzician. Iar Abdallah, de cum iesi de la calif,
zori sa se duca acasa la Ibn Abu-Atik.
i l gasi n mare desfatare cu cele doua preafrumoase
danuitoare, una pe genunchiul lui drept si una pe genunchiul
stng, dinaintea unei tablale pline cu bautura...
Dar cnd fu cea de a noua sute optzeci si noua noapte
Urma:
... i l gasi n mare desfatare cu cele doua preafrumoase
danuitoare, una pe genunchiul lui drept si una pe genunchiul
stng, dinaintea unei tablale pline cu bautura. i l lua la
refec cu un glas oart, spunndu-i:
- Unde i erau gndurile, o, smintitule, cnd mi-ai
tagaduit vorbele n privina ta dinaintea califului? Mi-ai
ntunecat obrazul, de mi l-ai facut pacura.
i poetul, cu o voiosie pna peste margini, raspunse:
- Ah, prietene, cine-ar fi putut sa-si ipe saracia ori sa-
si arate nevoile n mprejurarea n care m-am pomenit dintr-
odata? As fi facut-o, de n-ar fi fost o necuviina pna peste
fire, macar pentru aceste doua hurii, daca nu pentru foloasele
mele.
i, rostind acestea, i ntinse prietenului sau un pocal
urias, n care zmbea o licoare nmiresmata cu mosc si cu
camfor, si i spuse:
- Bea, o, prietene, sub ochii cei negri! Ochii negri sunt
nebunia mea.
i adauga, aratndu-le pe cele doua danuitoare vrajite:
- Aceste doua blagoslovite sunt bunurile mele si
A noua sute optzeci si noua noapte
99
averea mea. Ce sa-mi doresc mai mult, fara a ma primejdui sa
supar darnicia Atoatedatatorului?
i, ca si n trecut, poetul-muzician ramase sa traiasca mai
departe n nepasare faa de ziua de mine, ncrezndu-se
soartei si Stapnului tuturor fapturilor. Iar cele doua
danuitoare ramasera mngierea lui n zilele cele grele, si
bucuria lui de-a lungul ntregii sale viei.
Pe urma tnarul spuse:
- In seara aceasta, am sa va mai spun si povestea
cataifului cu fistic.
i spuse:
CATAIFUL CU FISTIC I DEZLEGAREA
BUCLUCULUI PRAVILNICESC
- Pe vremea domniei califului Harun Al-Rasid, mare cadiu al
Bagdadului era Yacub Abu-Yussef, omul cel mai nvaat si
legiuitorul cel mai patrunzator si cel mai iscusit de pe
vremurile sale. Fusese ucenicul si ciracul cel mai ndragit al
imamului Abu-Hanifah. i el a fost cel dinti care, daruit cu
priceperea cea mai luminata, a scris, a adunat si a ornduit
ntr-un tot, bine si nelept statornicit, toate minunatele
adevaruri de temelie lamurite de catre imam, dascalul sau. i
codicele acela, asa cum a fost ntocmit de Yacub, slujeste de-
atunci si pna astazi drept calauza si drept temelie tipicului
pravilnicesc hanifan. i ne istoriseste Yacub nsusi povestea
tinereii sale si nceputurile lui sarace, precum si ceea ce i
s-a tras dintr-un cataif cu fistic si de pe urma unei grele
ncurcaturi pravilnicesti pe care a trebuit s-o lamureasca. Ne
istoriseste asa:
Cnd parintele meu a murit - aiba-1 Allah ntru mila sa si
pastreze-1 la loc de cinste! - eu nu eram dect un
100
pruncu la snul mamei mele. i cum eram oameni saraci, iar eu
eram singurul sprijin al casei, maica-mea, de cum ma facui mai
maricel, nu pregeta sa ma dea ca ucenic la un boiangiu din
mahala. i putui astfel, de cu vreme, sa cstig hrana mea si a
mamei mele. Ci ntruct Allah Preanaltul nu scrisese la
tristea mea meseria de boiangiu, nu ma puteam hotar sa-mi
petrec toate zilele lnga hrdaiele cu boieli. i adeseori
fugeam de la pravalie spre a ma duce sa ma amestec printre cei
ce se strngeau sa asculte cu luare-aminte nvatatura sfintei
credine a
> > imamului Abu-Hanifah -
copereasca-1 Allah cu darurile sale cele mai alese! Ci maica-
mea, care veghea la purtarile mele si se inea de multe ori
dupa mine, ma certa amarnic pentru acele chiuleli si venea
adesea sa ma scoata din mijlocul adunarii care l asculta pe
preacinstitul dascal. i ma tra de mna, bruftuluindu-ma, si
nghioldindu-ma, si ntorcndu-ma cu sila la pravalia
boiangiului.
Iar eu, n ciuda acelei vegheri amarnice si a acelor
dodeleli din partea maica-mii, gaseam mereu mijlocul de a ma
duce neabatut la leciile dascalului ndragit, care ma si
bagase de seama si ma daduse pilda pentru srguina, pentru
luarea-aminte si pentru patima mea de a sorbi nvaatura. Pna
acolo ca, ntr-o zi, maica-mea, mniata de fugile mele de la
pravalia boiangiului, veni ipnd n mijlocul ascultatorilor,
care se suparara foc, si, lundu-se amarnic de Abu-Hanifah, l
ocar spunndu-i:
- Tu, o, seicule, esti pricina pierderii acestui copil si a
alunecarii nendoielnice n haimanalc a acestui orfan fara de
niciun sprijin pe lume. Ca eu nu am dect agoniselile cele
nendestulatoare ale fusului meu; si daca orfanul acesta nu
are sa cstige si el cte ceva, avem sa murim de foame n
curnd. i vina pentru moartea noastra are sa cada asupra ta
la Ziua Judecaii.
A noua sute optzeci si noua noapte
101
Iar preacinstitul meu dascal, dinaintea acelei iesiri
aprige, nu si pierdu nimic din linistea lui si i raspunse
maica-mii cu un glas mpaciuitor:
- O, sarmano, copereasca-1 Allah cu milele sale! Ci lasa,
nu-i fie teama de nimic. Orfanul acesta nvaa aici cum sa
mannce, ntr-o zi, cataiful facut cu floarea fainei, si cu
ulei de fistic, si cu frisca.
Iar maica-mea, auzind raspunsul, ramase ncredinata ca
preacinstitul imam era cu mintea clatinata si pleca aruncndu-
i ocara de la urma:
- Scurta-i-ar Allah zilele! esti o farfara matufita si i-
au zburat minile!
Ci mie mi ramasera n minte vorbele imamului. i-asadar,
ntruct Allah mi sadise n inima dorul de nvaatura, patima
aceasta nfrunta totul si sfrsi prin a birui toate piedicile.
i ma legai cu credina de Abu- Hanifah. Iar
Atoatemparitorul mi darui stiina, si foloasele pe care le
aduce ea, n asa fel ca urcai treapta cu treapta n cinuri si
ajunsei, ntr-un sfrsit, la slujba de mare cadiu al
Bagdadului. i eram primit n preajma emirului drept-
credinciosilor, Harun Al-Rasid, care ma poftea adesea sa ma
ospatez la masa lui.
Or, ntr-o zi, pe cnd mneam cu califul, iacata ca la
sfrsitul mesei robii adusera o tabla mare de farfuriu, pe
care tremura un cataif minunat, cu niste frisca alba, presarat
cu praf de fistic, si-a carui mireasma era o desfatare. Iar
califul se ntoarse nspre mine si mi zise:
- O, Yacub, gusta de-aici. Nu n fiecare zi se izbuteste o
bunatate ca aceasta. Astazi e minunata.
Iar eu ntrebai:
- Cum se numeste bunatatea aceasta, o, emire al drept-
credinciosilor? i din ce e facuta de este atta de frumoasa
la nfaisare si atta de placuta la mireasma?
102
i el raspunse:
- Este cataif facut cu frisca, si cu miere, si cu faina
aleasa, si cu ulei de fistic...
Dar cndfu cea de a noua sute nouzecea noapte
Urma:
- Este cataif facut cu frisca, si cu miere, si cu faina
aleasa, si cu ulei de fistic.
Iar eu, auzind acestea, mi adusei aminte de vorbele
preamaritului meu dascal, care prorocise odinioara ceea ce
avea sa mi se ntmple. i nu putui, la aceasta amintire, sa
ma opresc de-a zmbi. Iar califul mi zise:
- Ce te face sa zmbesti, o, Yacub?
i raspunsei:
- Nimica rau, o, emire al drept-credinciosilor. Mi-a trecut
prin minte o biata amintire din copilaria mea si i-am zmbit
n trecere.
Iar el mi spuse:
- Atunci, ndeamna-te si mi-o istoriseste. Sunt ncredinat
ca va fi de folos a o asculta.
Iar eu, spre a mplini dorina califului, i istorisii n-
ceputurile mele n nvaarea pravilelor, srguina mea de-a
urma nvaatura lui Abu-Hanifah, supararile bietei mele mame
cnd ma vedea dnd dosul boiangeriei, si prorocirea imamului
n privina cataifului cu frisca si cu ulei de fistic.
Iar Harun ramase mulumit de istorisirea mea, si trase
pilda:
- Da, hotart! nvaatura si stiina dau totdeauna roada,
si multe sunt foloasele lor pe tarmul lumesc si pe
A noua sute nouazecea noapte
103
tarmul dreptei credine. ntr-adevar, preacinstitul Abu-
Hanifah a prorocit drept si a vazut cu ochii minii sale ceea
ce ali oameni nu stiu sa vada cu ochii din capul lor.
Potopeasca-1 Allah cu milele si cu harurile sale cele mai
nmiresmate!
i iaca-asa cu cataiful cu frisca si cu ulei de fistic.
Iar n ceea ce priveste dezlegarea belelei pravilnicesti,
iacata. Intr-o seara, fiind ostenit, ma suisem n pat mai de
cu vreme. i adormisem adnc, cnd cineva ncepu sa bata tare
n poarta mea. i, n graba, ma sculai la zarva aceea, ma
nfasurai peste mijloc cu izarul meu de lna si ma dusei sa
deschid chiar eu. i l cunoscui pe Harthamah, hadmbul de
credina al emirului drept- credinciosilor. i i dadui
binee. Da el, iara a-si lua ragazul de a-mi raspunde la
salamalec, fapt ce ma arunca ntr-o mare tulburare si ma facu
sa presimt niste ntmplari negre n privina mea, mi spuse
cu un glas hotart:
- Hai repede la stapnul nostru, califul. Vrea sa-i vor-
beasca.
Iar eu, straduindu-ma sa-mi stapnesc tulburarea si
ncercnd sa dibacesc cte ceva din starea lucrurilor,
raspunsei:
- O, dragul meu Harthamah, tare as vrea sa te vad aratnd
oleaca de bunavoina faa de batrnul bolnav care sunt.
Noaptea-i trzie si nu cred sa fie vorba chiar de vreo belea
atta de amarnica, nct sa ceara a ma duce numaidect la
ceasul acesta la saraiul califului. Ma rog ie, asadar, sa
astepi pna mine dimineaa. Iar pna atunci emirul drept-
credinciosilor are sa uite necazul ori are sa-si schimbe
gndul.
Ci el mi raspunse:
- Nu, pe Allah! nu pot sa amn pna mine ndeplinirea
poruncii ce mi s-a dat.
104
i ntrebai:
- Da poi macar sa-mi spui, o, Harthamah, pentru ce ma
cheama?
El mi raspunse:
- Slujitorul sau, Massrur, a venit la mine, n fuga si
gfind, si mi-a poruncit, fara a-mi da vreo lamurire, sa te
aduc, ntr-o clipita, dinaintea califului.
Eu atunci, pna peste poate de buimacit, i spusei
hadmbului:
- O, Harthamah, mi ngaduiesti macar sa ma spal la iueala
si sa ma nmiresmez oleaca? ntruct astfel, daca o fi vorba
de vreo treaba amara, voi fi si eu ornduit cuviincios; iar
daca Allah Mult-Bunul si-o face mila cu mine, precum
nadajduiesc, si-oi gasi acolo vreo treaba, fara de necazuri
pentru mine, ostenelile acestea de-a fi curat n-ar avea ce sa-
mi dauneze, ba chiar dimpotriva.
Iar hadmbul nvoindu-se cu dorina mea, urcai sa ma spal si
sa-mi pun niste haine potrivite, si sa ma nmiresmez ct putui
mai bine. Pe urma cobori la hadmb si porniram cu pasi mari.
i cnd ajunseram la sarai, l vazui pe Massrur care ne
astepta la poarta. i Harthamah i spuse, aratndu-ma:
- Iacata-1 pe cadiu.
i Massrur mi zise:
-Hai!
i pornii dupa el. i mergnd asa n urma lui, i spusei:
- O, Massrur, tu, care stii cum l slujesc pe stapnul
nostru, califul, si stii ce se cuvine faa de un om de vrsta
mea si cu slujba mea, si cunosti prietenia pe care am avut-o
totdeauna pentru tine, vei binevoi sa-mi spui pentru ce a
poruncit califul sa vin aici la ceasul acesta trziu de
noapte?
i Massrur mi raspunse:
- Nu stiu nici eu.
A noua sute nouazecea noapte
105
Iar eu, mai tulburat ca oricnd, l ntrebai:
- Da macar ai putea sa-mi spui cine se afla la el?
Massrur mi raspunse:
- Nu se afla acolo dect Issa, camarasul, iar n odaia de-
alaturi - cadna camarasului.
Eu atunci, nemaincercnd sa pricep nimic, spusei:
- Ma ncredinez lui Allah! Nu este izbavire si tarie dect
ntru Allah cel Atotputernic si cel Atoatestiutor!
i ajungnd n odaia ce ducea la iatacul n care califul
sta, de obicei, facui sa mi se auda miscarea umbletului si
zgomotul pasilor. Iar califul ntreba din launtru:
- Cine e la usa?
i raspunsei numaidect:
- Sluga ta, Yacub, o, emire al drept-credinciosilor.
Iar glasul califului spuse:
- Intra!
i intrai. i l gasii pe Harun stnd jos, avndu-1 pe
camarasul Issa de-a dreapta sa. i naintai temenindu-ma; si
mi rostii salamalecul. i, spre marea mea usurare, califul
mi rapunse la salamalec. Pe urma mi spuse, zmbind:
- Te-am tulburat, te-am necajit, si poate ca te-am si
speriat!
Iar eu raspunsei:
- Speriat numai, o, emire al drept-credinciosilor, pe mine
si pe cei pe care i-am lasat acasa. Pe viaa capului tau, ne-
am tulburat toi.
Iar califul mi spuse cu blndee:
- ezi, o, taica al pravilei.
Iar eu sezui, usurat, scapat de poverile si de spaimele
mele.
i dupa puine clipe, califul mi spuse:
- O, Yacub, stii pentru ce te-am adus aici la ceasul acesta
de noapte?
i raspunsei:
106
- Nu stiu, o, emire al drept-credinciosilor.
El mi spuse:
- Asculta atunci.
i aratndu-mi-1 pe camarasul Issa, mi spuse:
- Te-am chemat, o, Abu-Yussef, ca sa te iau de martor la
juramntul pe care am sa-l fac. Afla, dar, ca Issa acesta are
o roaba. Or, eu i-am cerut lui Issa sa mi-o lase mie; ci el
si-a cerut iertaciune. I-am cerut, atunci, sa mi-o vnda; ci
el n-a vroit. Ei, si-atunci, dinaintea ta, o, Yacub, care esti
cadiul cel mare, ma jur pe numele lui Allah Preanaltul si
Preamaritul ca, daca Issa staruie a nu vroi sa mi-o dea ntr-
un fel ori ntr-altul, voi porunci sa fie ucis, fara de
izbavire.
Eu atunci, linistit de-a binelea n ce ma privea, ma n-
torsei cu un chip aspru nspre Issa si i spusei:
- Ce haruri sau ce virtui nemaipomenite i-o fi harazit
Allah acelei fete de nu vrei sa i-o lasi emirului drept-cre-
dinciosilor? Au tu nu vezi ca te pui, cu ndaratnicia ta, n
starea cea mai urta, si ca te prabusesti si te curei?
Iar Issa, fara a se lasa tulburat de mustrarile mele, mi
spuse:
- O, doamne cadiule al nostru, pripeala la judee este
paguboasa. nainte de a ma certa, s-ar fi cazut sa iscodesti
pricina ce ma sileste sa ma port asa.
i-i zisei:
- Fie! Da poate sa se afle pe lume vreo pricina temeinica
pentru o atare ndaratnicie?
El mi raspunse:
- Da, de buna seama! Un juramnt, ori ce-ar fi sa fie, nu
se poate ncalca, daca a fost facut de bunavoie si n deplina
judecata a minilor. Or, pricina care ma opreste este taria
unui juramnt greu. ntruct am jurat, pe cele trei
desparenii, si cu fagaduiala de a-i slobozi pe toi robii
barbai si femei, pe care i stapnesc, si cu legamntul de
A noua sute nouazeci si una noapte
107
a-mi mpari la saraci si la geamii toate bunurile si toate
averile, m-am jurat, zic, fetei de care este vorba, ca
niciodata n-am s-o vnd si n-am s-o daruiesc nimanuia...
Dar cnd fu cea de a noua sute nouazeci si una noapte
Urma:
... m-am jurat, zic, fetei de care este vorba, ca niciodata
n-am s-o vnd si n-am s-o daruiesc nimanuia..
Iar califul, la vorbele acestea, se ntoarse nspre mine si
mi spuse:
- O, Yacub, este vreo cale de-a dezlega buclucul acesta?
Iar eu, fara a sovai, raspunsei:
- De buna seama, o, emire al drept-credinciosilor!
El ma ntreba:
- i cum?
Eu spusei:
- Lucrul este usor. Ca sa nu-si calce juramntul, Issa are
sa-i dea drept pesches jumatate din fata, roaba aceea pe care
o rvnesti; iar cealalta jumatate are sa i-o vnda. i, n
acest chip, el are sa fie n pace cu cugetul sau, ntruct, n
fapt, nu are nici sa i-o daruiasca si nici sa i-o vnda pe
fata.
Iar Issa, la vorbele acestea, se ntoarse nspre mine si mi
zise:
- Da asemenea dezlegare, o, taica al pravilei, este
legiuita? Este ngaduita de catre pravila?
i raspunsei:
- Fara de nicio ndoiala!
Atunci, el si ridica mna nezabavnic si mi spuse:
- Pai, te iau de martor, o, cadiule Yacub, ca, putnd
astfel sa-mi usurez cugetul, i dau pesches emirului
108
drept-credinciosilor jumatate din roaba mea si i vnd
cealalta jumatate la preul de o suta de mii de drahme din
argint, ct m-a costat ca n naht.
Iar Harun striga numaidect:
- Primesc peschesul, da cumpar cea de a doua jumatate pe o
suta de mii de dinari din aur.
i adauga:
- Sa-mi fie adusa chiar acum fata.
i Issa se duse numaidect dupa roaba lui, n sala de la
intrare, pe cnd totodata se aduceau si sacii cu cei o suta de
mii de dinari din aur. i numaidect copilandra fu adusa de
catre stapnul ei, care spuse:
- Ia-o, stapne al drept-credinciosilor, si Allah cope-
reasca-te alaturi de ea cu binefacerile sale. Fata este bunul
si avutul tau.
i primindu-si cei o suta de mii de dinari din aur, pleca.
Atunci, califul se ntoarse nspre mine si mi spuse cu un
chip ngrijorat:
- O, Yacub, mai ramne de dezlegat o pricina. i lucrul mi
se pare anevoios.
Eu ntrebai:
- Care este pricina, o, emire al drept-credinciosilor?
El spuse:
- Fata aceasta, fiind roaba altuia, ar trebui, nainte de-a
o avea eu, sa stea un anumit numar de zile, spre a fi
ncredinai ca nu a ramas cumva mama de la cel dinti
> >
stapn al ei. Or, daca chiar n aceasta noapte n-am sa fiu cu
ea, mie are sa-mi plesneasca fierea de nerabdare, sunt
ncredinat, si am sa mor, fara de nicio ndoiala.
Eu atunci, dupa ce cugetai o clipita, raspunsei:
- Dezlegarea pricinei este tare lesnicioasa, o, emire al
drept-credinciosilor! Pravila de care pomenesti nu a fost
facuta dect pentru femeile roabe, da nu hotaraste vreo zi
A noua sute nouazeci si una noapte
109
de asteptare pentru o femeie sloboda. Slobozeste-o, asadar,
numaidect pe roaba aceasta si nsoara-te cu ea ca femeie
sloboda.
i Al-Rasid, cu faa luminata de bucurie, striga:
- O slobozesc pe roaba mea!
Pe urma ma ntreba, ngrijorat iar dintr-odata:
- Da cine are sa ne casatoreasca legiuit, la ceasul acesta
trziu? Caci chiar acum, numaidect, vreau sa fiu cu ea.
i raspunsei:
- Chiar eu, o, emire al drept-credinciosilor, la ceasul
acesta am sa te casatoresc legiuit.
i trimisei sa fie adusi ca martori cei doi slujitori ai
califului, Massrur si Hossein. i, dupa ce acestia se nfa-
isara, citii rugaciunile si suralele cuvenite, slujii
sfintele iegaminte si, dupa ce dadui mulumire celui
Preanalt, rostii vorbele ndatinate. i statornicii ca emirul
drept- credinciosilor, dupa datina, urma sa-i plateasca
miresei sale, ca meher de nunta, o zestre pe care o hotari la
douazeci de mii de dinari. Pe urma, cnd cei douazeci de mii
de dinari fura adusi si dai soiei, ma pregatii sa plec. Ci
califul ridica fruntea nspre slujitorul sau, Massrur, care
grai numaidect:
- La poruncile tale, o, emire al drept-credinciosilor.
Iar Harun spuse:
- Du pe data acasa la cadiul Yacub, pentru osteneala pe
care i-am pricinuit-o, doua sute de mii de drahme si douazeci
de caftane de fala.
Iar eu plecai, dupa multe mulumiri, lasndu-1 pe Harun pna
peste poate de mulumit. i fusei nsoit pna acasa cu banii
si cu hainele.
Or, cum ajunsei acasa, vazui ca vine la mine o batrna, care
mi spuse:
- O, Abu-Yussef, norocita pe care ai ajutat-o sa fie slo-
bozita si pe care ai mperecheat-o cu califul, dndu-i astfel
110
numele si cinul de soie a emirului drept-credinciosilor, se
socoate acuma ca o fiica a ta, si m-a trimis sa-i aduc sala-
malecurile ei si urarile ei de fericire. i te roaga sa
primesti jumatate din zestrea de nunta, pe care i-a numarat-o
califul. i se roaga de iertare ca nu poate sa rasplateasca
mai bine, deocamdata, ceea ce ai facut tu pentru ea. Ci,
insallah! are sa stie ntr-o zi sa-i dovedeasca si mai bine
datorina ei.
i spunnd acestea, puse dinainte-mi cei zece mii de dinari
din aur, care erau jumatate din zestrea platita copilandrei,
mi saruta mna si pleca n calea ei.
Iar eu mulumii Atoatedatatorului pentru binefacerile sale,
si pentru ca, n noaptea aceea, a preschimbat spaima cugetului
meu n bucurie si n mulumire. i binecuvntai n inima mea
amintirea preacinstita a dascalului meu, Abu-Hanifah, a carui
nvaatura mi-a dezvaluit toate dedesubturile tipicului
sfintelor pravili si ale pravilelor lumesti. Potopeasca-1
Allah cu toate darurile si cu toate milele sale!
Apoi, tnarul cel bogat spuse:
- Ascultai acum, o, prietenii mei, povestea cu copila
araba de la fntna.
i spuse:
COPILA ARAB DE LA FNTN
Cnd puterea califala ajunse n seama lui Al-Mamun, fiul lui
Harun Al-Rasid, faptul acesta fu o binecuvntare pentru
mparaie. ntruct Al-Mamun, care, fara de tagada, a fost
califul cel mai stralucit si cel mai luminat dintre toi
abassizii, a rodnicit daturile musulmane prin pace si
dreptate, i-a ocrotit cu folos si i-a cinstit pe nvaai si
pe poei, si i-a avntat pe strabunii nostri arabi n meidanul
stiinelor. i, n ciuda multelor sale treburi si a
A noua sute nouazeci si doua noapte
111
zilelor lui pline de munca si de cercetare, stia sa gaseasca
si ceasuri pentru veselie, pentru petreceri si ospee. Iar
muzicienii si cntareii avura parte buna din zmbetele si din
binefacerile lui. i se pricepea sa le aleaga, spre a si le
face soii legiuite si mame ale copiilor sai, pe femeile cele
mai destepte, cele mai luminate si cele mai frumoase de pe
vremea lor. i-apoi iacata o pilda, dintre multe altele,
despre felul cum si punea Al-Mamun ochii pe o femeie si cum
si-o alegea de soie.
Intr-o zi, asadar, pe cnd se ntorcea de la o vnatoare cu
goana, nsoit de un alai de calarei, ajunse la o fntna.
Iar acolo se afla o copilandra araba, ce se pregatea sa-si
ncarce pe umeri un burduf pe care tocmai l umpluse cu apa de
la izvor. i copila aceea araba era daruita de Zamislitorul ei
cu un mijlocel vrajitor, de numai cinci palme, si cu un piept
turnat dupa calupul desavrsirii; si n totului tot era
asemenea unei lune pline ntr-o noapte cu luna plina...
Dar cnd fu cea de a noua sute nouazeci si doua noapte
Urma:
... i copila aceea araba era daruita de Zamislitorul ei cu
un mijlocel vrajitor, de numai cinci palme, si cu un piept
turnat dupa calupul desavrsirii; si n totului tot era
asemenea unei lune pline ntr-o noapte cu luna plina.
Or, cnd fata vazu ca vine ceata aceea stralucita de
calarei, dete zor sa-si ncarce burduful pe umeri si sa
plece. Dar cum n graba ei nu avusese ragaz sa lege bine gura
de la gtul burdufului, legatura se desfacu, dupa
A noua sute nouazeci si doua noapte
113
civa pasi, si apa ncepu sa curga din burduf cu glgituri
mari. i copila ncepu sa strige, ntorcndu-se nspre locul
unde se nala cortul ei:
- Tata, tata, vino sa dregi gura burdufului! Gura m-a
tradat! Nu mai sunt stapna pe gura!
Iar aceste trei strigate aruncate catre tatal ei, copila le
rosti ca pe un manunchi de vorbe atta de cilibii si cu un
glas atta de fermecator, nct califul, minunat, se opri
scurt. i pe cnd copila, nevazndu-1 de nicaieri pe parintele
sau, ca sa nu se ude dete drumul burdufului, califul veni
nspre ea si i spuse:
- O, copilo, din ce seminie esti?
Iar ea raspunse cu glasul ei desfatator:
- Sunt din seminia lui Bani-Kilab.
>
Iar Al-Mamun, care stia prea bine ca seminia Bani- Kilab
era una dintre cele mai stralucite seminii arabe, vroi sa
faca un joc de vorbe, spre a pune la ncercare mintea
copilandrei, si i zise:
- Ce socotina ai mai avut si tu, o, preafrumoasa copila,
sa te nasti n seminia ,fiilor de cini?
Iar fata se uita la calif cu o privire mndra si raspunse:
- Tu chiar nu cunosti tlcul adevarat al vorbelor? Afla,
dar, o, strainule, ca seminia Bani-Kilab, a carei copila
sunt, este seminia celor care stiu sa fie marinirnosi si fara
de pata, care stiu sa fie filotimi faa de straini, si care
stiu, la nevoie, sa dea lovituri strasnice de sabie!
Pe urma adauga:
- Da tu, o, calareule care nu esti de pe-aici, ia spune:
ce obrsie ai si din ce neam te tragi?
Iar califul, tot mai minunat de iscusina limbii copilei
arabe, i spuse zmbind:
- Au poate, din ntmplare, pe deasupra farmecelor tale, o,
preafrumoasa copila, te vei fi pricepnd si la obrsiile
neamurilor?
i ea raspunse:
114
- Raspunde-mi la ntrebare, si-ai sa vezi!
Iar AI-Mamun, strnit la joaca, si zise: ,Ia chiar sa vad
daca arabia asta cunoaste obrsiile noastre! i spuse:
- Pai afla ca sunt din neamul mudharizilor-de-rosu.
Iar copila araba, care stia prea bine ca izvodul acestui
nume dat mudharizilor venea de la culoarea rosie a cortului de
piele, pe care, n vremurile de demult, l avea Mudhar,
parintele tuturor seminiilor mudharide, nu se arata ctusi de
puin uimita de vorbele califului si spuse:
- Bine. Da ia spune-mi, din ce seminie de-a mudharizilor
esti?
El raspunse:
- Din aceea care este cea mai stralucita si cea mai de
seama, att pe spia barbateasca, prect si pe cea femeiasca,
si cea mai mare ca stramosi falnici, si cea mai preamarita
dintre mudharizii-de-rosu.
i ea spuse:
- Atunci, esti din seminia kinanizilor!
Iar Al-Mamun, uimit, raspunse:
- Asa este! sunt din seminia cea mai mare a lui Bani-
Kinanah!
Iar ea zmbi si ntreba:
- Da de care ram al kinanizilor ii?
El raspunse:
- De cel ai carui fii sunt cei mai curai ca snge, cei mai
neprihanii ca obrsie, stapnii de pumni darnici, cei mai
temui si mai slavii dintre fraii lor!
i ea raspunse:
- mi pare, dupa aceste aratari, ca esti un kore'isit.
Iar Al-Mamun, tot mai uluit, raspunse:
- Tu spui! Sunt dintre Bani-Korei'si.
i ea urma:
- Da kore'isizii sunt muli. Din ce ramura esti tu?
El raspunse:
A noua sute nouazeci si treia noapte
115
- Din aceea asupra careia a cobort binecuvntarea!
Iar fata striga:
- Pe Allah! esti dintre urmasii lui Hasem korei'situl,
strabunicul Prorocului asupra-i fie rugaciunea si pacea!
Iar Al-Mamun raspunse:
- Adevarat e, sunt hasemit.
Ea ntreba:
- Da din care spia de hasemii?
El raspunse:
- Din cea care este asezata cel mai presus, care este
cinstea si fala hasimiilor, care este proslavita de toi
drept- credinciosii de pe pamnt!
Iar copila araba, auzind raspunsul, se temeni deodata si
saruta pamntul dintre minile lui Al-Mamun, strignd:
- Plecaciune si cinstire emirului drept-credinciosilor,
chelar al Domnului lumilor, slavitului Al-Mamun abassidul!
Iar califul ramase nmarmurit, adnc tulburat, si striga,
patruns de o bucurie de nespus:
- Pe Domnul Kaabei si pe volniciile slaviilor mei
stramosi, cei neprihanii, mi-o vreau de soie pe copila
aceasta minunata! Ea este bunul cel mai de pre, care a fost
scris la ursita mea...
Dar cnd fu cea de a noua sute nouazeci si treia noapte
Urma:
- Pe Domnul kaabei si pe volniciile slaviilor mei
stramosi, cei neprihanii, mi-o vreau de soie pe copila
116
aceasta minunata! Ea este bunul cel mai de pre, care a fost
scris la ursita mea.
i trimise numaidect sa fie chemat tatal fetei, care era
chiar seicul tribului. i i-o ceru de soie pe copila aceea
minunata. i, dobndind ncuviinarea, i darui, ca meher de
nunta pentru fata, o zestre de o suta de mii de dinari din
aur, si i scrise n dar toate birurile din tot Hedjazul pe
vreme de cinci ani. Iar nunta lui Al-Mamun cu copila aceea de
neam fu sarbatorita cu o vlva care nu si-a mai avut seaman
vreodata, nici chiar sub domnia lui Al-Rasid. i, n noaptea
nunii, Al-Mamun o puse pe mama sa sa reverse pe capul
preafrumoasei copile o mie de margaritare aduse ntr-o tabla
din aur. Iar n iatacul de nunta puse sa se aprinda o faclie
uriasa de chihlimbar suriu, care cntarea patru mii de drahme
si care fusese cumparat cu tot cstigul birurilor de pe un an
din Persia. i Al-Mamun fu, faa de soia sa araba, numai
inima si numai voiosie. Iar ea i darui un fiu, care purta
numele de Abass. i fu socotita printre femeile cele mai
uimitoare, cele mai nvaate si cele mai iscusite la grai ale
Islamului.
i, dupa ce istorisi povestea aceasta, tnarul cel bogat le
spuse ascultatorilor sai, care se aflau strnsi n Saraiul
Carii:
Am sa va mai spun nca o ntmplare din viaa lui Al-
Mamun, da n cu totul alta privina.
i spuse:
PONOASELE NDRTNICIEI
Cnd califul Mohammad El-Amin, fiul lui Harun Al-Rasid si al
Zobeidei, dupa nfrngerea sa, a fost ucis, din porunca data
de capetenia ostilor lui Al-Mamun,
A noua sute nouazeci si treia noapte
117
toate vilaietele care pna atunci mai ramasesera de partea lui
El-Amin se grabira a se supune lui Al-Mamun, fratele sau, fiul
lui Al-Rasid si al unei roabe pe nume Marahil. i Al-Mamun si
ncepu domnia cu niste masuri largi de iertare faa de
dusmanii sai de mai nainte. i avea obiceiul sa spuna: ,Daca
vramasii mei ar sti toata blndeea din inima mea, ar veni
toi sa mi se predea, marturisindu-si nelegiuirile.
Or, capul si mna diriguitoare a tuturor necazurilor pe care
le avusese de ndurat Al-Mamun, pe vremea cnd traiau tatal
sau, Al-Rasid, si fratele sau, El-Amin, nu erau dect Sett
Zobeida nsasi, soia lui Al-Rasid. nct, dupa ce Zobeida
afla de sfrsitul jalnic al fiului ei, se gndi mai nti sa
fuga pe pamntul sfnt de la Mecca, spre a se pune la adapost
de razbunarea lui Al-Mamun. i multa vreme sovai ce hotarre
sa ia. Pe urma, dintr-odata, se hotar sa-si lase soarta n
minile aceluia care din pricina ei fusese dezmostenit si pe
care multa vreme l facuse sa guste smirna amarului. i i
scrise urmatoarea scrisoare:
, Orice vina, o, emire al drept-credinciosilor, orict de
mare sa fi fost ea, se topeste dinaintea milei tale, si orice
hainie se schimba ntr-o greseala marunta dinaintea marini-
miei tale. Aceea care i trimite jalba aceasta te roaga sa-i
pleci inima la o amintire scumpa si sa ieri, gndindu-te la
acela caruia i-a fost draga vinovata de astazi. Daca, dar, vei
vrea sa te milostivesti de chinurile si de prapadul meu, si sa
te dovedesti ngaduitor faa de aceea careia nu i s-ar cuveni
niciun fel de milostivire, vei urma cugetului aceluia care,
de-ar mai fi n viaa, ar fi mijlocitorul meu pe lnga tine.
O, fiul al parintelui tau, adu-i aminte de tatal tau; si nu-
i zavori inima la ruga vaduvei parasite.
Or, cnd vazu scrisoarea Zobeidei, inima califului Al-Mamun
fu potopita de mila si fu adnc nduiosata; si plnse soarta
neagra a fratelui sau, El-Amin, si starea
118
jalnica a mamei lui El-Amin. Pe urma se ridica si i raspunse
Zobeidei precum urmeaza:
,Scrisoarea ta, o, maica a mea, a ajuns la locul unde
trebuia sa ajunga si mi-a gasit inima mistuita de pareri de
rau pentru nenorocirile tale. i Allah mi-e martor ca
simamintele mele faa de vaduva aceluia a carui amintire ne
este sfnta sunt simamintele unui fiu faa de mama lui.
Faptura nu poate nimic mpotriva celor harazite de soarta. Ci
fac tot ceea ce pot spre a-i usura durerile. i-aa ca am
poruncit sa i se dea ndarat mosiile zapciuite, conacurile,
bunurile si tot ceea ce soarta potrivnica i-a hrapit, o, mama
a mea. Iar daca vrei sa te ntorci lnga noi, i vei gasi
starea dinti, si cinstirea, si talmul tuturor supusilor tai.
i sa stii bine, o, maica a mea, ca nu ai pierdut dect chipul
celui ce s-a dus ntru mila lui Allah. ntruct un fiu i
ramne n mine, mai ndatoritor dect ai fi putut tu sa-i
doresti. i pacea si tihna fie asupra-i...
Dar cndf cea de a noua sute nouazeci si patra noapte
Urma:
... i pacea si tihna fie asupra-i. nct atunci cnd
Zobeida veni, cu ochii plini de lacrimi si sfrsita, sa se
arunce la picioarele lui, el se ridica n cinstea ei si i
saruta mna si plnse la pieptul ei. Pe urma i dete ndarat
toate huzmeturile ce le avusese mai nainte, ca soie a lui
Al-Rasid si ca sultana de snge abassid, si o cinsti pna la
sfrsitul vieii ei de parca i-ar fi fost chiar fiu al
launtrurilor sale. Ci Zobeida, cu toata acea marire n care se
vedea ramasa, nu putea sa uite ceea ce fusese ea odata si nici
chinurile la vestea morii lui
A noua sute nouazeci si patra noapte
119
El-Amin. i pna la moarte pastra n adncul pieptului ei un
fel de vrajmasie care, orict de cu grija ar fi fost ascunsa,
nu scapa ochiului patrunzator al lui Al-Mamun.
i, de altminteri, de destule ori Al-Mamun avea sa sufere,
fara a se plnge, de acea stare de vrajmasie adormita. i iata
o ntmplare care, mai bine dect alta lamurire, dovedeste
dusmania necurmata a aceleia pe care nimic nu o mai putea
mpaca.
Intr-o zi, asadar, intrnd n iatacul Zobeidei, Al-Mamun
ovazu deodata cum si musca buzele si mormaia ceva, uitndu-se
inta la el. i cum nu putea sa desluseasca ce rostea astfel
printre buze, i spuse:
- O, maica a mea, tare mi se pare ca ai cam vrea sa ma
afurisesti, gndindu-te la fiul tau omort de catre persanii
schismatici si la venirea mea n scaunul de domnie pe care
sedea el. Da numai Allah a diriguit ursitele noastre.
Ci Zobeida se apara, strignd:
- Nu, pe sfnta pomenire a tatalui tau, o, emire al drept-
credinciosilor! departe de mine asemenea ispite!
i Al-Mamun o ntreba:
- Atunci, poi sa-mi spui ce mormaiai printre dini
uitndu-te la mine?
Ci ea si lasa capu-n jos, asemenea aceluia care nu vrea sa
graiasca, din cinstire faa de cel cu care sta de vorba, si
raspunse:
- Binevoiasca emirul drept-credinciosilor sa ma ierte si sa
nu-mi ceara a-i spune pricina despre care ma ntreaba.
Ci Al-Mamun, prins de un imbold amarnic, se apuca sa
staruiasca ntruna si s-o nghesuie pe Zobeida cu ntrebarile,
pna ntr-atta, nct, ajunsa la capatul puterilor, i spuse
ntr-un sfrsit:
- Bine, iacata! Blestemam ndaratnicia, mormaind:
120
,Prapadi-i-ar Allah pe oamenii pisalogi, lovii de patima
staruinii!
i Al-Mamun o ntreba:
- Da cu ce tlc sau la ce amintire rosteai afuriseala
aceasta?
Iar Zobeida raspunse:
- ntruct tii numaidect sa afli, iacata!
i i povesti:
- Afla, dar, o, emire al drept-credinciosilor, ca, ntr-o
zi, jucnd sah cu tatal tau, emirul drept-credinciosilor,
Harun Al-Rasid, am pierdut. i tatal tau mi-a hotart ca
pedeapsa sa fac nconjurul saraiului si al gradinilor, goala-
golua, n toiul nopii. i cu toate rugaminile si ngenun-
cherile mele, puse o ndaratnicie osebita n a-mi cere sa
platesc gloaba acea fara a vroi sa primeasca alta ispasa. i
fusei nevoita sa ma dezbrac si sa fac lucrul la care ma
osndise. i cnd ispravii, eram turbata de mnie si pe
jumatate moarta de osteneala si de frig. Ci a doua zi l batui
eu la sah. i veni rndul meu sa-i hotarasc, de data aceasta,
nazurile mele. i, dupa ce cugetai o vreme si cautai n mintea
mea ce lucru ar putea sa-i fie cel mai apasator, l osndii,
cunoscnd faptul, sa se duca sa petreaca noaptea n braele
roabei celei mai pocite si mai imoase dintre roabele de la
bucatarie. i cum cea care ntrunea asemenea nsusiri era
roaba pe care o chema Marahil, i-o menii ca inta a gloabei si
ca ispasire a nfrngerii sale. i spre a ma ncredina ca
lucrurile aveau sa se petreaca fara vreo cacialma din partea
lui, l dusei chiar eu n odaia mpuita a roabei Marahil si
l silii sa se culce lnga roaba si sa faca cu ea, toata
noaptea, ceea ce i placea tare mult sa faca cu preafrumoasele
cadne pe care
ile trimiteam adeseori pesches. i dimineaa, starea lui Harun
era jalnica si duhnea nfricosator. Or, acuma trebuie sa-i
spun, o, emire al drept-credinciosilor, ca tu
A noua sute nouazeci si patra noapte
121
te-ai nascut chiar din acea mperechere a tatalui tau cu acea
roaba hda si din tavalelile cu ea n odaia de lnga
bucatarie. i-asa ca, fara sa vreau, prin venirea ta pe lume,
am fost pricina pieirii fiului meu, Al-Amin, si pricina
tuturor nenorocirilor care s-au abatut asupra casei noastre n
anii acestia din urma. Or, toate astea nu s-ar fi ntmplat
daca nu as fi staruit cu atta ndaratnicie pe lnga tatal tau
spre a-1 sili s-o tavaleasca pe roaba aceea, si daca el, la
rndu-i, n-ar fi fost atta de plin de staruina la a ma pune
sa fac ceea ce i-am povestit. i-aceasta-i o, emire al drept-
credinciosilor, pricina care ma facea sa mormai afurisienii
mpotriva ndaratniciei si mpotriva pisalogilor.
Iar Al-Mamun, auzind acestea, grabi sa-si ia ramas- bun de
la Zobeida, spre a-si ascunde stnjenirea. i pleca zicndu-
si: ,Pe Allah! mi se cuvine nvaatura pe care mi-a dat-o. De
n-as fi staruit atta, nu mi s-ar fi adus aminte acuma de
treaba aceasta neplacuta.
i tnarul stapn al Saraiul Carii, dupa ce istorisi toate
acestea ascultatorilor si musafirilor sai, le spuse:
- Faca Allah, o, prieteni ai mei, ca sa fi putut sluji de
mijlocitor ntre stiina si urechile voastre. Or, iacata o
parte dintre avuiile care, fara cheltuieli si fara primejdii,
se pot agonisi prin citirea carilor si prin nvaatura.
Pentru astazi, nu am sa va mai spun nimic. Ci alta data,
insallah! am sa va nfaisez o alta latura a minunaiilor ce
ne-au fost lasate ca mostenirea cea mai de pre de la parinii
nostri.
i dupa ce grai astfel, mpari la fiecare dintre cei de
faa cte o suta de galbeni si o bucata de zarpa de pre, spre
a le rasplati luarea-aminte si a le strni rvna la
nvaatura. ntruct si zicea: ,Se cade sa ncurajezi imbol-
durile cele bune si sa usurezi calea oamenilor doritori de
122
bine. Pe urma, dupa ce i ospata cu o masa minunata, Ia care
nimic nu fu uitat din ceea ce face desfatul gurii, i lasa sa
plece n pace. i iaca-asa cu ei cu toi. Ci Allah este mai
stiutor!
Iar eherezada, ispravind de istorisit sirul acesta lung de
ntmplari minunate, tacu. Iar sultanul ahriar i spuse:
O, eherezada, tare mai m-ai luminat! Da tu ai uitat, pe-
semne, sa-mi mai spui cte ceva despre vizirul Giafar. Iar eu
de multa vreme tot doresc sa te aud istorisindu-mi tot ce stii
despre el. ntruct chiar ca vizirul acela se asemuia uluitor,
prin nsusirile sale, cu vizirul meu, tatal tau. i de-aceea
mi-ar placea tare mult sa aflu de la tine povestea lui
adevarata, n toate amanuntele, dat fiind ca trebuie sa fie
minunata.
Ci eherezada lasa capu-n jos si raspunse:
Allah sa departeze de la noi nenorocirea si prapadul, o,
doamne al vremurilor, si aiba-1 ntru mila sa pe Giafar
barmakidul si tot neamul lui! Ma rog ie, ngaduie-mi a nu-i
istorisi povestea lui, ntruct e plina de lacrimi. Vai, cine
n-ar plnge la istorisirea sfrsitului lui Giafar, a tatalui
sau, Yahia, a fratelui sau, El-Fadl, si a tuturor
barmakizilor? Hotart, sfrsitul lor este jalnic si pna si
piatra s-ar nduiosa!
Iar sultanul ahriar zise:
O, eherezada, istoriseste-mi-o totusi. i izgoneasca
Allah de la noi pe Cel-Viclean si nenorocirea!
Atunci, eherezada spuse:
SFRITUL LUI GIAFAR I AL BARMAKIZILOR
T J ata, dar, o, mult-norocitule sultan, istoria plina de
la^i lacrimi, ce pune pe domnia califului Harun Al- Rasid o
pata de snge, pe care n-ar putea-o spala nici cele patru
fluvii laolalta.
tii, o, stapne al meu, ca vizirul Giafar era unul dintre
cei patru fii al lui Yahia ben Khaled ben Barmak. Iar fratele
sau mai mare era El-Fadl, fratele de lapte al lui Al-Rasid.
ntruct, ca urmare a marei prietenii si a dragostei fara de
margini ce-i legau pe ai lui Yahia cu cei ai abassizilor, mama
lui Al-Rasid, sultana Khaizaran, si mama lui El-Fadl, hanma
Itabah, legate si ele prin cele mai calde simaminte si prin
cea mai temeinica iubire, si schimbasera ntre ele pruncii,
care erau nascui aproape n aceeasi zi, fiecare dintre ele
dnd copilului prietenei sale laptele pe care Allah l menise
pentru copilul ei nsasi. i drept aceea Al-Rasid l numea
totdeauna pe Yahia ,tatal meu, iar pe El-Fadl ,fratele meu...
Dar cndfu cea de a noua sute nouazeci si cincea noapte
Urma:
... i drept aceea Al-Rasid l numea totdeauna pe Yahia
,tatal meu, iar pe El-Fadl ,fratele meu.
124
Ct despre obrsia barmakizilor, cronicarii cei mai preuii
si cei mai vrednici de crezare o asaza n cetatea Balkh, din
Khorassan, unde neamul lor se afla de mult la cinuri de
frunte. i cam pe la vreo suta de ani de la hegira Prorocului
nostru binecuvntat - asupra-i fie rugaciunea si pacea! -
acest neam stralucit veni sa se aseze la Damasc, sub domnia
califilor ommiazi. i atunci, capul casei acesteia, care inea
de legea magilor, trecu la dreapta credina si se boteza si se
ncununa ntru Islam. Or, lucrul acesta se petrecu pe vremea
domniei lui Hesam ommiadul.
Ci numai dupa suirea urmasilor lui Abbas n scaunul de
domnie al califilor ajunsera barmakizii a fi primii n sfatul
vizirilor, si umplura pamntul cu lumina stralucirii lor. Caci
cel dinti vizir iesit dintre ei fu Khaled ben Barmak, care fu
ales mare-vizir de catre cel dinti dintre abbasizi, Abul
Abbas Es-Saffah. i, sub domnia lui Al- Mahdi, cel de al
treilea abbasid, Yahia ben Khaled, fu nsarcinat cu cresterea
lui Harun al-Rasid, fiul ndragit al califului, chiar acel
Harun care se nascuse la numai sapte zile dupa El-Fald, fiul
lui Yahia.
nct atunci cnd, dupa moartea neasteptata a lui Al-Hadi,
fratele sau mai mare, Harun Al-Rasid fu nvesmntat cu
odoarele atotputerniciei califale, nu avu trebuina sa se
ntoarca la amintiri din copilaria lui dinti, petrecuta
alaturi de copiii barmakizilor, pentru a-i chema, pe Yahia si
pe cei doi fii ai lui, sa mparta cu el puterea domneasca; nu
avu dect sa-si aduca aminte de grijile daruite tinereii sale
de catre Yahia, si de cresterea pe care i-o datora, si de
dragostea de care acest slujitor plin de toata credinciosia i
daduse dovada nfruntnd, spre a-i apara drumul spre
mostenirea domniei, ameninarile cumplite ale lui Al-Hadi,
mort chiar n noaptea cnd vroise sa puna a se reteza capetele
lui Yahia si ale copiilor sai. nct atunci cnd Yahia, n
toiul nopii, nsoit de
A noua sute nouazeci si cincea noapte
125
Massrur, l trezira din somn pe Harun ca sa-i dea de stire ca
a ajuns stapn al mparaiei si calif al lui Allah pe pamnt,
Harun i dete numaidect cinul de mare vizir si i caftani
viziri pe cei doi fii ai sai, El-Fadl si Giafar. i si ncepu
astfel domnia sub semnele cele mai norocite.
i de-atunci nainte neamul barmakizilor fu pentru veacul
sau ceea ce este o podoaba pentru frunte si o cununa pentru
cap. i soarta le mpari cu darnicie tot ceea ce asemenea
huzmeturi au mai ispititor, si i potopi cu darurile cele mai
alese. Iar Yahia si fiii lui ajunsera ca niste sori
stralucitori, noiane nemasurate de darnicie, potoape navalnice
de bunatate, ploi binefacatoare. Lumea fu nviorata de
rasuflarea lor, iar mparaia se nala pe culmea cea mai de
sus a falniciei. i ei erau adapostul celor napastuii si
sprijinul celor nevoiasi. Despre ei poetul Abu-Nowas, printre
nenumarai alii, a spus:
O, fii fizra de seaman Ai mndrului Barmak,
De cnd v-ai dus n lume Lasndu-ne uitarii,
Rmasem de izbelisti Ca un norod saraci Nici albul fapt de
ziua,
Nici ceasul nserarii,
Nu mai aduc chervane Pe drumurile arii
Se-asterne pretutindeni Pustiul fara leac!
Erau, ntr-adevar, viziri nelepi, diriguitori minunai,
umplnd visteria obsteasca, buni vorbitori, citii, nvaai,
hotari, buni la sfat si darnici ca Hatim-Tai. Erau izvoare
de fericire, vnturi binefacatoare aducatoare de ploi
roditoare. i, mai cu seama datorita vazei lor, numele si
126
faima lui Harun Al-Rasid au rasunat din podisurile Asiei de
mijloc pna n strafundul padurilor de Ia miazanoapte, si din
Maghreb si Andaluzia pna la fruntariile cele mai departate
ale Chinei si ale Tartariei.
i iata ca deodata fiii lui Barmak, de pe cea mai nalta
treapta care le-a fost data fiilor lui Adam s-o atinga, au
fost dobori n negura celor mai amarnice prabusiri si au
baut din pocalul Imparitoarei de prapaduri. ntruct, o,
rasturnare de vremi! fiii cei falnici ai lui Barmak erau nu
numai vizirii care chiverniseau ntinsa mparaie a califilor,
ci erau si prietenii buni, nsoitorii nedesparii ai
domnului lor. i Ciafar, ndeosebi, era soul al carui chip i
era lui Al-Rasid mai de trebuina dect lumina ochilor. i
ajunsese sa cuprinda un loc atta de mare n inima si n
gndurile lui Al-Rasid, ca ntr-o zi Al-Rasid merse pna
acolo, nct puse sa se faca un caftan cu doua guri si se
mbraca n el laolalta cu prietenul sau, Giafar, ntocmai de
parca amndoi n-ar fi fost dect un singur ins. i asa se
purta cu Giafar pna la cumplitul prapad de la urma.
Or, o, chin al sufletului meu! iata cum se petrecu acea
fapta neagra, care mohor cerul Islamului si arunca jalea n
toate inimile, lovitura de trasnet din bolta pustiitoare.
ntr-o zi - fie departe de noi asemenea zile! - Al-Rasid,
ntorcndu-se dintr-un hagialc la Mecca, porni pe calea apei,
de la Hira la cetatea nbar. i poposi la un schit pe nume Al-
Umr, de pe malurile Eufratului. i noaptea veni, ca si alte
nopi pentru el, n toiul benchetelor si al desfatarilor. nsa
de data aceasta soul sau de petreceri, Giafar, nu se afla
lnga el. Caci Giafar era la vnatoare, de cteva zile, prin
cmpiile din preajma fluviului. Cu toate acestea, darurile si
peschesurile lui Al-Rasid l urmau pretutindeni. i la fiecare
ceas al zilei Giafar vedea cum soseste la cortul sau vreun
trimis de-al califului, aducndu-i n semn de dragoste vreun
dar de pre mai frumos dect cel de mai nainte.
A noua sute nouazeci /i sasea noapte
12 7
Or, n noaptea aceea - faca Allah sa nu cunoastem vreodata
asemenea nopi! - Giafar sedea n cortul sau, n tovarasia
doftorului Gibrail Bakhtiassu, care era chiar hakimul lui Al-
Rasid, si de care Al-Rasid se lipsise spre a-1 lasa sa-l
nsoeasca pe mult iubitul sau Giafar. i se mai afla acolo n
cort si poetul drag inimii lui Al-Rasid, Abu- Zaccar cel orb,
de care Al-Rasid, tot asa, se lipsise spre a-1 lasa sa-l
veseleasca cu stihurile lui pe mult-iubitul sau Giafar, cnd
se ntorcea de la vnat.
i era la ceasul cinei. Iar Abu-Zaccar, orbul, cnta,
nsoindu-se cu pandura, niste stihuri nelepte despre
nestatornicia soartei...
Dar cnd fu cea de a noua sute nouazeci si sasea noapte
Urma:
... i era la ceasul cinei. Iar Abu-Zaccar, orbul, cnta,
nsoindu-se cu pandura, niste stihuri nelepte despre
nestatornicia soartei. i iata ca, dintr-odata, la intrarea
cortului se ivi Massrur, spatarul califului si mplinitorul
mniei sale. Iar Giafar, cnd l vazu ca intra asa, mpotriva
tuturor ornduielilor, fara a cere ngaduina de a fi primit
si fara ca macar sa-si fi vestit sosirea, se facu galben cu
totul la chip si i spuse hadmbului:
- O, Massrur, fii binevenit, ntruct totdeauna te vad cu o
bucurie noua. Ci ma minuneaza, o, fratele meu, ca pentru
ntia oara n viaa noastra nu ai trimis mai nainte vreun
slujitor care sa-mi dea de veste despre venirea ta.
Iar Massur, fara ca macar sa-i arunce un salamalec lui
Giafar, raspunse:
128
- Treaba care ma aduce este prea nsemnata ca sa-mi mai
ngaduiasca asemenea marafeturi zadarnice. Ridica-te, o,
Giafar, si rosteste-i seadaua din urma. ntruct emirul
drept-credinciosilor cere capul tau.
Auzind vorbele acestea, Giafar se scula n picioare si grai:
- Nu este alt dumnezeu dect numai unul Allah, si Mahomed
este trimisul lui Allah! Din minile lui Allah purcedem, si,
mai devreme ori mai trziu, n minile lui ne ntoarcem!
Pe urma se ntoarse nspre capetenia hadmbilor, soul sau
de pna atunci, prietenul sau de atia ani si de attea
ntmplari, si i spuse:
- O, Massrur, asemenea porunca nu este cu putina. Stapnul
nostru, emirul drept-credinciosilor, i-a dat-o, pesemne, la
vreun ceas de beie. Ma rog ie, o, prietene al meu de
totdeauna, pentru amintirea preumblarilor noastre mpreuna si
pentru viaa noastra laolalta de zi si de noapte, ntoarce-te
la calif sa vezi daca nu cumva ma amagesc. i-ai sa vezi ca el
a si uitat asemenea vorbe!
Ci Massrur spuse:
- Capul meu e raspunzator pentru capul tau. Nu pot sa ma
arat dinaintea califului dect cu capul tau n mna. Scrie-i,
asadar, dorinele din urma, aceasta-i singura ngaduina ce-mi
sta n putere sa i-o daruiesc, pe temeiul prieteniei noastre
de odinioara.
Atunci, Giafar spuse:
- Ai lui Allah suntem toi! Nu am de scris niciun fel de
dorina. Allah alungeasca-i viaa emirului drept-
credinciosilor cu zilele ce-mi sunt ridicate mie!
Pe urma iesi din cort, ngenunche pe presul sngelui, pe
care l asternuse pe pamnt spatarul Massrur, si se lega la
ochi cu chiar minile sale. i fu descapanat. Aiba-1 Allah
ntru mila sa!
A noua sute nouazeci si sasea noapte
129
Dupa care Massrur se ntoarse la locul unde poposise califul
si intra la el, ducnd pe un scut capul lui Giafar. Iar Al-
Rasid se uita la capul prietenului sau de mai nainte si,
deodata, scuipa pe el. Ci ura si razbunarea lui nu se oprira
aci. Dete porunci ca trupul descapanat al lui Giafar sa fie
rastignit pe podul Bagdadului, la un capat, iar capana-i sa
fie agaata la celalalt capat: osnda ce ntrecea ca rautate
si ca ocara pna si pe cea a celor mai ticalosi raufacatori.
i la fel porunci ca, dupa sase luni, ramasiele lui Giafar sa
fie arse pe baligar de vite si sa fie aruncate n umblatori.
i toate se ndeplinira.
nct, o, ce jale si amar! samesul Amrani putu sa scrie,
chiar pe aceeasi foaie din scriptele de cheltuieli ale
vistieriei: ,Pentru un caftan de fala, dat de catre emirul
drept- credinciosilor ca dar vizirului sau, Giafar, fiul lui
Yahia Al-Barmaki - patru sute de mii de dinari aur. i, la
puina vreme dupa aceea, fara niciun alt adaus, pe aceeasi
foaie: ,Naft, paie si baligar pentru arderea trupului lui
Giafar ben Yahia - zece drahme din argint.
Asa fu sfrsitul lui Giafar. Ct despre Yahia, tatal sau si
tatal care l-a crescut pe Al-Rasid, si despre Al-Fadl, fratele
lui Giafar si fratele de lapte al lui Al-Rasid, aceia fura
zeberii chiar a doua zi, dimpreuna cu toi barmakizii, n
numar de peste o mie, toi ci aveau slujbe si huzmeturi. i
fura aruncai de-a valma n afundul temnielor duhnite, pe
cnd bunurile lor fara de numar erau zapciuite, iar femeile si
copiii lor rataceau fara de adapost si fara ca sa cuteze
cineva sa le arunce macar o privire. i unii murira de foame,
alii de streang, n afara de Yahia, de fiul sau, Al-Fadl, si
de fratele lui Yahia, Mohammad, care murira n schingiuiri.
Aiba-i Allah pe toi ntru mila sa! Prapadul lor a fost
amarnic!
130
Iar acuma, o, doamne al vremilor, daca doresti sa afli
pricina acelei napastuiri a barmakizilor si a jalnicului lor
sfrsit, iata.
Intr-o zi, sora mai mica a lui Al-Rasid, Aliyah, la civa
ani dupa sfrsitul barmakizilor, cuteza sa-l ntrebe pe calif,
care o alinta:
O, stapne al meu, nu te mai vad o zi senin si linistit
de cnd cu moartea lui Giafar si cu pierirea casei lui. Pentru
care pricina dovedita i-au strnit mnia?
i Al-Rasid, mohort deodata, o mpinse pe tnara domnia si
i spuse:
- O, copila mea, o, viaa mea, tu, singura bucurie care mi-
a mai ramas! la ce i-ar folosi sa afli pricina aceea? Ca de-
as fi ncredinat ca o stie camasa mea, as sfsia camasa n
bucai!
>
Or, asadar, istoricii si mesterii de letopisee sunt departe
de-a se mpaca asupra pricinelor prapadului. De altminteri,
iata toate lamuririle cte ne-au fost lasate n scrierile lor.
Dupa unii, darniciile fara de numar ale lui Giafar si ale
barmakizilor, a caror nsiruire ostenea pna si urechile celor
ce le primisera, si care, aducndu-le mai muli pizmasi si
vrajmasi dect prieteni si ndatorai, ajunsesera pna la urma
sa-l puna n umbra pe Al-Rasid. Intr-adevar, nu se mai vorbea
dect despre fala casei lor; nimeni nu putea sa razbata la
vreun huzmet dect prin ei, fie de-a dreptul, fie pe ocolite;
rudele lor napadisera curtea de la Bagdad si ostirea, iar n
divanuri si n vilaiete ei aveau slujbele cele mai nalte;
mosiile cele mai frumoase din preajma cetaii ale lor erau; la
usile saraiurilor se nghesuia o mulime de curteni si de
jelbari mai mare dect cea care se strngea la saraiul
califului. De altminteri, iata cu ce vorbe scrie despre acesta
hakimul lui Al-Rasid, chiar acel Gibrail Baktiassu, care se
afla n cortul lui Giafar cnd cu
131
noaptea morii. Spune: ,Am intrat ntr-o zi n iatacul lui Al-
Rasid, care locuia pe atunci n saraiul numit Kasr el Khuld,
din Bagdad. Iar barmakizii locuiau pe celalalt mal al
Tigrului, si nu se asternea ntre ei si saraiul califului
dect laimea fluviului. i, n ziua aceea, Al-Rasid, vaznd
nghesuiala de cai de dinaintea casei vizirilor sai, si muli-
mea ce se mbulzea la usile lor, rosti, faa de mine, de parca
ar fi vorbit cu sine nsusi: Rasplateasca-i Allah pe Yahia si
pe fiii sai, El-Fadl si Giafar! S-au mpovarat ei cu toata
greutatea treburilor mparaiei si, usurndu-ma de grijile
acestea, mi-au lasat ragaz sa privesc mprejurul meu si sa
traiesc n tihna. Astea le-a spus n ziua aceea. Alta data
nsa, fiind chemat iarasi la el, am bagat de seama ca ncepuse
sa nu se prea mai uite cu aceiasi ochi la prietenii sai. Caci,
privind de la fereastra saraiului si vaznd aceeasi mbulzeala
de oameni si de cai ca si ntia data, spuse: Yahia si
feciorii lui au pus mna pe toate treburile; si mi le-au luat
pe toate. Ei sunt cei care chivernisesc, de fapt, puterea
califala, pe cnd mie de-abia daca mi-a mai ramas amagirea
ei. Asa l-am auzit spunnd. i am cunoscut de- atunci ca
barmakizii au sa cada n mazilire: precum chiar s-a si
ntmplat.
Dupa ali letopisei, la nemulumirea mocnita, la ciuda tot
mai otravita a lui Al-Rasid, la purtarile lor stralucite, care
le aduceau dusmani de temut si clevetitori tainuii, ce i
ponegreau la calif, fie prin poezii nesemnate, fie prin proza
vicleana; la toata cinstirea, la toata fala si la toate
lucrurile la care domnii nu pot, de obicei, sa ndure partasi,
veni sa se adauge si o mare nechibzuina savrsita de Giafar.
Intr-o zi, Al-Rasid l nsarcinase sa-l dea pieirii, n taina,
pe un urmas de-al lui Aii si al strabunei Fatimah, fiica
Prorocului, pe care l chema El-Saiied Yahia ben Abdalah El-
Hossaimi. Giafar nsa, din mila si din omenie, l ajuta sa
fuga pe acel stranepot al lui Aii, a carui nrurire
132
Al-Rasid o socotea ca primejdioasa pentru viitorul stepenei
abbaside. Or, fapta de marinimie a lui Giafar avea sa fie
repede data n vileag si adusa la urechea califului, cu toate
tlcurile trebuitoare spre a-i nnegri urmarile. i supararea
lui Al-Rasid, cu acel prilej, fu picatura de venin care facu
sa se reverse cupa mniei. i l ntreba despre treaba acesta
pe Giafar, care, fara niciun ocolis, si marturisi fapta,
adaugnd:
- Am facut-o pentru slava si pentru bunul nume al
stapnului meu, emirul drept-credinciosilor!
i Al-Rasid, galben la chip, spuse:
- Bine ai facut!
Ci fu auzit cum murmura: ,Sa ma ia Allah de n-am sa te sting
de pe faa pamntului, o, Giafar!
Dupa ali istorici, ar trebui sa se caute izvorul mazilirii
barmakizilor n credinele schismatice ale lor fata de
> > dreapta-credina musulmana.
Caci sa nu se uite ca neamul lor, pna a trece la Islam,
slujea la Balkh religia magilor. i se zice ca, pe cnd cu
napada n Khorassan, leaganul de bastina al prietenilor sai,
Al-Rasid bagase de seama ca Yahia si fiii sai faceau tot ce le
sta n putere spre a mpiedica darmarea capistelor si a
lacasurilor magilor.
i, de-atunci, a avut n privina credinei lor unele
ndoieli ce n-au facut dect sa se nrautaeasca mai apoi,
cnd i-a vazut pe barmakizi ca se purtau cu blndee, n toate
mprejurarile, faa de schismaticii de orice soi, da mai cu
seama faa de vrajmasii sai cei mai aprigi, ghebrii si
zanadikii, precum si ali eretici si anatemesii. Iar ceea ce
ar ndemna la ndrituirea acestei pareri, adaugata la
celelalte pricini aratate mai nainte, ar fi ca, ndata dupa
moartea lui Al-Rasid, tulburari religioase de o drzie ne-
maintlnita pna atunci au izbucnit la Bagdad, si erau sa dea
o lovitura de moarte dreptei-credine musulmane.
133
Dar, n afara tuturor acestor pricini, temeiul cel mai cu
putina al sfrsitului barmakizilor ne este aratat de catre
cronicarul Ibn-Khillikan si de catre Ibn El-Athir. Acestia
spun:
Era pe vremea cnd Giafar, fiul lui Yahia barmakidul, era
atta de apropiat inimii emirului drept-credinciosilor, si
cnd califul poruncise sa se coase caftanul acela cu doua guri
una lnga alta, si n care se mbracase laolalta cu Giafar,
ntocmai de parca amndoi nu ar fi fost dect un singur ins.
i prietenia lor era att de mare, nct califul nu mai putea
sa se desparta de tovarasul sau, si ar fi vrut sa-l vada mereu
lnga el. Or, Al-Rasid o iubea tot asa, cu o dragoste
nemaipomenita si tare adnca, si pe sora-sa, Abbassah, tnara
domnia mpodobita cu toate darurile, femeia cea mai de seama
de pe vremile ei. i dintre toate femeile din neamul si din
haremul sau, ea era cea mai scumpa inimii lui Al-Rasid. i
califul nu putea sa traiasca dect lnga ea, ntocmai ca si
cum ea ar fi fost un Giafar femeie. i aceste doua iubiri erau
fericirea lui; ci era de nevoie sa le mpreune, ca sa se
bucure de amndoua deodata; ntruct lipsa uneia rupea vraja
pe care o simea lnga cealalta. Iar cnd Giafar ori Abbassah
nu era cu el, Harun nu traia dect o bucurie nentreaga, si
lipsa l durea. De aceea trebuia sa le mpreune pe cele doua
iubiri ale sale. Ci pravilele noastre cele sfinte nu ngaduie
ca barbatul, daca nu este ruda apropiata, sa se uite la o
femeie cu care nu este casatorit; si nu-i ngaduie femeii sa-
si lase faa a fi vazuta de catre un barbat care i este
strain. nct Al-Rasid, care era un pastrator habotnic al
legii a carei paza o avea, nu putea sa-i aiba lnga el pe cei
doi fara a se afla ntr-o stare stnjenitoare, si ntr-o
mprejurare nedorita si nepotrivita.
Pentru aceea, vroind sa schimbe o stare de lucruri care l
scia si l supara, se hotar, ntr-o zi, sa-i spuna lui
Giafar:
134
O, Giafar, prietene, nu am o bucurie adevarata, deschisa
si deplina dect n tovarasia ta si a mult-iubitei mele
surori, Abbassah. Or, cum legatura dintre voi doi ma
stnjeneste si va stnjeneste si pe voi, vreau sa te nsor cu
Abbassah, pentru ca de aici nainte, fara de niciun neajuns,
fara pricina de crtiri si fara pacat, sa putei amndoi sa
stati cu mine. Da va cer hotart sa nu va
>
ntlnii niciodata, fie si macar pentru o clipita, n lipsa
mea. ntruct nu vreau ntre voi doi dect nchipuirea, de
ochii lumii, a casatoriei legiuite; da nu vreau si urmarile
casatoriei, care le-ar putea dauna, n dreptul la mostenirea
califala, fiilor drepi ai lui Abbas.
Iar Giafar se pleca dinaintea dorinei stapnului sau si
raspunse cu supunere si cu ascultare. i fu nevoit sa
primeasca acea legatura ciudata. Iar casatoria fu ntocmita si
pecetluita dupa pravila. i-asa ca, urmnd nelegerii
poruncite, cei doi tineri soi nu se ntlnira dect de faa
cu califul, si-atta tot. i chiar si atunci privirile lor de-
abia daca se ncrucisau, rareori. Ct despre Al-Rasid, el se
bucura n deplina bucurie de dragostea-i atta de fierbinte,
pe care o nutrea pentru acea pereche pe care o chinuia, fara a
parea sa-si dea seama.
Caci de cnd, oare, dragostea s-a putut supune poruncilor
poprelistilor...
Dar cnd fu cea de a noua sute nouazeci si saptea noapte
Urma:
... Caci de cnd, oare, dragostea s-a putut supune
poruncilor poprelistilor? i, oare, de cnd o atare siluire,
A noua sute nouazeci si saptea noapte
135
ntre doua fiine tinere si frumoase, nu aa si nu
razvrateste tulburarile si patimile dorului?
i iata ca, ntr-adevar, cei doi soi, ce-ar fi avut tot
dreptul sa se iubeasca si sa se lase dusi de ispita dragostei
lor atta de legiuite, dar inui acum n starea de sus-
pinatori, se mbatau cu fiece zi tot mai mult de acea tainica
beie care aduna vapaia n inima. i iata ca Abbassah,
chinuita de starea ei de soie schimnicita, se ndragosti
patimas de soul ei. i pna la urma i dete de stire lui
Giafar despre toata dragostea ei. i l chema la ea si l
mbie, pe ascuns, n toate chipurile. Ci Giafar, ca om cinstit
si chibzuit, nu se lasa nduplecat de ndemnurile ei si nu se
duse la Abbassah. ntruct se simea oprit de juramntul ce-i
facuse lui Al-Rasid. i, de altminteri, stia, mai bine ca
oricine, ct de zornic era califul n ndeplinirea mniilor
sale.
i-asa ca domnia Abbassah, daca vazu ca mbierile si
rugaminile ei ramn fara de izbnda, se folosi de alte cai.
Asa fac femeile, de obicei, o, doamne al vremilor! Slujin- du-
se, asadar, de viclesug, trimise vorba hanmei Itabah, mama
lui Giafar:
- O, maica a noastra, trebuie sa ma ajui sa intru fara de
zabava la fiul tau, Giafar, soul meu legiuit, ntocmai ca si
cum as fi una dintre acele roabe pe care i le trimii n fiece
zi.
Caci hanma Itabah, n fiecare zi de vineri, avea obiceiul
sa-i trimita mult-iubitului sau fiu, Giafar, cte o tnara
roaba fecioara, aleasa dintr-o mie, neatinsa si desavrsit de
frumoasa. Iar Giafar nu se apropia de fata dect dupa ce se
cinstea si se ndestula cu vinuri bogate. Ci hanma Itabah, la
primirea vorbelor trimise de Abbassah, se mpotrivi cu
hotarre a se nvoi cu felul acela de viclenie dorit de
Abbassah, si i arata limpede domniei cte primejdii se
cuprindeau pentru toata
136
lumea ntr-o atare treaba. Ci tnara soie, ndragostita,
starui, rugndu-se ori ameninnd, si adauga:
- Cugeta, o, maica a noastra, la urmarile ndaratniciei
tale. Din parte-mi, hotarrea mea este luata, si am sa mi-o
ndeplinesc n pofida ta, ori si ce-ar fi sa paesc. Mai bine
sa-mi pierd viaa dect sa nu ma bucur de Giafar si de
drepturile mele asupra lui.
Asa ca necajita de Itabah fu nevoita sa se plece dinaintea
unor atari nghesuieli, gndind ca era mai bine ca lucrul sa
se nfaptuiasca prin mijlocirea sa, n taina cea mai strasnic
pazita. Asa ca i fagadui sprijin domniei Abbassah pentru
izbndirea acelei uneltiri atta de nevinovate si atta de
primejdioase. i se duse fara de ntrziere sa-i dea de stire
fiului ei, Giafar, ca are sa-i trimita n curnd o roaba care
nu-si avea seaman la gingasie, la desfatare si la frumusee.
i i-o zugravi cu atta caldura, nct el ncepu sa-i ceara
nflacarat, si pe ct mai curnd, darul fagaduit. Iar Itabah
nvrti lucrurile atta de bine, nct Giafar, mpatimit de
dorina, astepta noaptea cu o nerabdare cum nu mai cunoscuse
pna atunci. Iar maica-sa, vazndu-1 la capatul dorit, trimise
vorba domniei Abbassah: ,Pregateste-te pentru deseara. i
Abbassah se pregati si se mpodobi cu podoabe si cu
giuvaieruri, asa cum fac roabele, si veni la mama lui Giafar,
care, la caderea nopii, o duse n iatacul fiului sau. Or,
Giafar, oleaca ameit de aburii vinului, nu-si dete seama ca
fetiscana roaba, ce sta n picioare dinaintea lui, era soia
sa, Abbassah. i-apoi nici nu prea avea sapate bine n minte
trasaturile domniei Abbassah. Caci pna atunci, n sederile
lor laolalta la calif, el de-abia o ntrezarise; si niciodata
nu cutezase, de frica sa nu-1 supere pe Al-Rasid, sa-si ridice
privirile asupra soiei sale, Abbassah, care, la rndu-i, din
sfiiciune, si ntorcea capu-n totdeauna la fiecare aruncatura
de ochi furisata de Giafar.
137
i astfel, dupa ce casatoria se mplini de fapt, si dupa o
noapte petrecuta n vipiile dragostei mpartasite, Abbassah se
scula sa plece si, nainte de a iesi, i spuse lui Giafar:
- Cum i plac fetele de sultan, o, stapne al meu? Sunt
altfel, n purtarile lor, dect roabele ce se vnd si se cum-
para? Cum i se par, ia spune?
Iar Giafar, uluit, ntreba:
- Despre ce fel de fete de sultan pomenesc vorbele tale?
Esti tu cumva vreuna dintre ele? Vreo prinsa, poate, din
razboaiele noastre biruitoare?
Ea raspunse:
- O, Giafar, sunt prinsa ta, slujnica ta, sunt Abbassah,
sora lui Al-Rasid, fiica lui Al-Mahdi, din sngele lui Abbass,
unchiul Prorocului binecuvntat!
Auzind vorbele acestea, Giafar ramase naucit pna peste
marginile naucirii si, dezmeticindu-se dintr-odata din
ameeala beiei, striga:
- Te-ai dat pierzarii, si ne-ai dat pierzarii pe toi, o,
fiica a stapnilor mei!
i, n graba mare, intra la maica-sa, Itabah, si i spuse:
- O, maica mea, maica mea, m-ai vndut cu totul!
i biata de soie a lui Yahia i istorisi fiului ei cum
fusese silita sa se supuna la acea viclenie, ca sa nu abata
asupra lor napaste si mai mari. i-atta, n ceea ce i
priveste pe ei.
Ct despre Abbassah, ea ramase nsarcinata si dete viaa
unui fiu. i l ncredina pe copil n seama unui slujitor
credincios, pe care l chema Ryas, si n grija de mama a unei
femei pe care o chema Barrah. Pe urma, temndu-se, fara
ndoiala, ca lucrul se va da n vileag, n ciuda tuturor
ferelilor, si ca are sa razbata la stirea lui Al-Rasid, l
trimise pe copilul lui Giafar la Mecca, nsoit de cele doua
slugi.
138
Or, Yahia, tatal lui Giafar, printre huzmeturile sale, o
avea si pe aceea de paznic si de czlar peste saraiul si peste
haremul lui Al-Rasid. i si facuse obiceiul ca, pe la un
anume ceas de noapte, sa nchida usile de legatura ale
saraiului si sa ia cheile. Or, pna la urma, asprimea aceea
ajunse a fi suparatoare pentru haremul califului, si mai cu
seama pentru Sett Zobeida, care se duse sa se plnga amarnic
varului si soului ei, Al-Rasid, afurisindu-1 pe preacinstitul
Yahia si asprimile lui nepotrivite. Iar Al-Rasid, cnd Yahia
se nfaisa la el, i spuse:
- Taica, oare ce are Zobeida de se plnge de tine?
i Yahia ntreba:
- Ma nvinuieste cumva din pricina haremului tau, o, emire
al drept-credinciosilor?
Al-Rasid zmbi si zise:
- Nu, o, taica!
i Yahia spuse:
- Atunci, nu ine seama de ce i-a spus despre mine, o,
emire al drept-credinciosilor.
i, de-atunci, Yahia si-a sporit si mai mult asprimea, pna
ntr-atta, nct nca o data Sett Zobeida se plnse cu
oarre si cu mnie lui Al-Rasid, care i spuse:
- O, fiica a unchiului meu, nu este locul chiar sa-l
nvinuiesti pe tatal meu de lapte, Yahia, pentru nimic n
privina haremului. ntruct Yahia nu face altceva dect sa
asculte de poruncile mele si sa-si ndeplineasca datoria.
i Zobeida raspunse apriga:
- Eh, pe Allah! da de ce nu se ngrijeste oleaca mai mult
de datoria lui, care este de a pune fru nechib- zuinelor
fiului sau, Giafar?
i Al-Rasid ntreba:
- Ce nechibzuine? Ce s-a ntmplat?
Atunci, Zobeida i istorisi povestea cu Abbassah, fara ca,
de altminteri, sa-i dea vreo nsemnatate. i Al-Rasid,
mohorndu-se, ntreba:
139
- i este vreo dovada despre aceasta?
Ea raspunse:
- Pai ce dovada mai buna dect copilul pe care l are de la
Giafar?
El ntreba:
- Unde se afla copilul acela?
Ea raspunse:
- In Cetatea cea Sfnta, leaganul stramosilor nostri.
El ntreba:
- Mai stiu si alii n afara de tine despre treaba aceasta?
Ea raspunse:
- Nu se afla n haremul tau si n saraiul tau nici macar o
femeie, de-ar fi ea pna si ultima dintre roabe, care sa nu
stie.
Iar Al-Rasid nu adauga o vorba mai mult. Dar, la scurta
vreme, dete de stire ca are de gnd sa se duca n hagialc la
Mecca. i pleca, fara a-1 lua si pe Giafar cu el. Or, la
rndul ei, Abbassah trimise numaidect o scrisoare lui Ryas si
doicii, poruncindu-le sa plece ndata de la Mecca si sa treaca
n Yemen cu copilul. Iar ei plecara n mare graba.
i califul ajunse la Mecca. i numaidect nsarcina cteva
iscoade de credina sa purceada a-1 cauta pe copil si sa-l
gaseasca. i capata adeverirea faptului, si afla ca pruncul
traieste si ca e bine sanatos. i izbuti sa dea de el n Yemen
si sa-l trimita n taina la Bagdad. i atunci, la ntoarcerea
din acel hagialc, poposind la schitul Al-Umr, lnga Anbar, pe
Eufrat, dete porunca cea cumplita n privina lui Giafar si a
barmakizilor. i urma ceea ce urma.
Ct despre nefericita de Abbassah si fiul ei, acestia fura
amndoi ngropai de vii ntr-o groapa sapata chiar sub
iatacul n care locuise domnia. Aiba-i Allah pe toi ntru
mila sa!
Intr-un sfrsit, mi mai ramne sa-i spun, o, mult-no-
rocitule sultan, ca alti cronicari vrednici de crezare
* i
140
povestesc ca Giafar si barmakizii nu savrsisera nimic pentru
care sa li se cada o atare napastuire, si ca sfrsitul acela
jalnic le-a fost harazit numai pentru ca asa le fusese lor
scris la soarta, si ca vremea puterii lor se scursese. Ci
Allah este mai stiutor!
i pentru a ncheia, iata un pasaj care ne-a parvenit de la
poetul Mohammad, din Damasc.
El povesteste:
Am intrat ntr-o zi ntr-un hammam sa fac o baie si, baiesul
sef l nsarcina sa ma spele pe un tnar foarte bine facut.
i, n timp ce ma spala, ma apucai, prada nu stiu carei toane,
sa-mi cnt, cu glas scazut, versurile pe care le izvodisem
odata ca sa praznuiesc nasterea fiului binefacatorului meu,
El-Fadl ben Yahia El-Barmaki, si, iata ca, deodata, tnarul
care ma servea, cazu la pamnt fara cunostina, ca dupa cteva
minute, sa se ridice si, cu faa scaldata-n lacrimi, s-o ia la
fuga, parasindu-ma singur n mijlocul apei...
In clipita aceasta a istorisirii sale, eherezada vazu zorii
ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu.
Dar cnd fu cea de a noua sute nouazeci si opta noapte
Urma:
... se ridica si, cu faa scaldata-n lacrimi, o lua la fuga,
parasindu-ma singur n mijlocul apei.
Iar eu, uluit, iesii din baie, si-l prihanii aprig pe
baiesul sef ca mi-a dat, ca sa ma serveasca, un epileptic. Dar
baiesul sef se jura ca nu observase niciodata pna acum ca
tnarul baies sa sufere de aceasta boala. i, pentru a-mi
dovedi spusele sale, l chema pe tnar n faa mea si l n-
treba:
A noua sute nouazeci si opta noapte
141
- Ce s-a ntmplat ca acest domn este att de nemulumit de
serviciile tale?
i, tnarul, care-mi paru ca-si revenise din tulburare, si
pleca n jos capul, apoi, ntorcndu-se spre mine, ma ntreba:
- O, stapne al meu, l cunosti pe autorul versurilor pe
care le-ai fredonat n timp ce te spalam?
Iar eu raspunsei:
- Pe Allah! sunt chiar eu.
i el mi zise:
-Atunci esti poetul Mohammad El-Dameschgy. i ai compus
aceste versuri pentru a sarbatori nasterea fiului lui El-Fadl
Barmakide.
i adauga, n timp ce eu priveam uluit:
- Iarta-ma, o stapne al meu, daca ascultndu-1, inima mi
s-a strns pe data si am cazut potopit de tulburare. Chiar eu
sunt fiul lui El-Fadl a carui nastere ai cntat-o att de
maiestrit.
i din nou cazu, fara cunostina, la picioarele noastre.
Atunci eu, topit de mila n faa unei asemenea nefericiri,
si vazndu-1 cazut ntr-o asemenea mizerie pe fiul
marinimosului meu binefacator caruia-i datoram tot ce aveam,
chiar si faima mea de poet, ridicai de jos tnarul si-l
strnsei la pieptul meu, spunndu-i:
- O, fiu al celei mai nobile dintre creaturile lui Allah,
eu sunt batrn si nu am niciun mostenitor. Vino cu mine n
faa cadiului, o, copilul meu, ca vreau sa ntocmesc o hrtie
prin care sa te nfiez. i-i voi lasa, n felul acesta, toate
bunurile mele, dupa moarte.
Dar copilul barmakid mi raspunse plngnd:
- Allah sa-si reverse asupra ta binecuvntarile sale, o,
fiu al unor oameni de bine! Dar, lui Allah nu i-ar fi pe plac
sa primesc napoi, n vreun fel sau altul, niciun singur obol
din ceea ce tatal meu, El-Fadl, i-a daruit.
142
i, dupa aceea,orice ncercare si rugaminte a mea se dovedi
fara folos. i nu-1 putui face sa accepte nici cel mai mic
semn al recunostinei mele faa de tatal sau. Era cu adevarat
un pur snge barmakid. Rasplati-i-ar Allah pe toi dupa
vrednicia lor, care este foarte mare.
Ct despre califul Al-Rasid, dupa ce se razbunase atta de
crunt pentru o miselie pe care numai el, n afara de Allah, o
stia, si care trebuie sa fi fost destul de amarnica, se
ntoarse la Bagdad, da numai ca sa treaca prin cetate. Intr-
adevar, nemaiputnd de aci nainte sa locuiasca n cetatea
aceea, pe care vreme de atia ani i placuse s-o
nfrumuseeze, pleca sa se aseze la Raccah, si nu se mai
ntoarse niciodata n Cetatea Pacii. i chiar parasirea aceea
grabnica a Bagdadului, dupa osndirea barmakizilor, o deplnge
poetul Abbas ben El-Ahnaf, care se afla n alaiul califului,
n stihurile urmatoare:
De-abia-ncepusem sa le poruncim Camilelor sa-ngenuncheze
roata,
Ca a si trebuit sa le pornim
Din nou la drum, cu caravana toata,
Fara s-avem putina-a osebire Plecarea noastra-n graba, de
sosire.
Bagdad iubit, prietenii-mprejur Ne-ntmpinau cu bucuria lor,
i bun-venitu-acas'si la huzur Ne-mpresura din gura tuturor.
Ci noi le raspundeam, cu jalea-n glas,
La bun-venitul lor cu bun-ramas.
Cetate-a pacii, o, e-adevarat Ca de la Rasaritpn la Apus,
Orict batut-am lumea-n lung si-n lat,
Nu stiu cetate alta mai presus,
Nici mai blagoslovita-n zari senine,
Nici mai bogata cumva dect tine.
143
De altminteri, dupa pieirea prietenilor sai, Al-Rasid n-a
mai gustat niciodata tihna somnului. Cainele lui ajunsesera
chinuitoare; si si-ar fi dat mparaia toata numai sa-l
ntoarca pe Giafar la viaa. i daca, din ntmplare, curtenii
aveau neiscusina sa pomeneasca n vreun fel ct de ct
rautacios amintirea barmakizilor, Al-Rasid striga la ei cu
scrba si cu mnie:
-Afuriseasca-va Allah parinii! Contenii a mai ponegri ceea
ce ponegrii, sau ncercai sa umplei golul pe care l-au
lasat ei!
i macar ca a ramas atotputernic pna la moarte, Al-Rasid s-
a simit de-atunci nainte nconjurat numai de oameni
nevrednici de ncredere. Se temea n fiece clipa sa nu fie
otravit de fiii sai, cu care nu avea a se lauda. i, la
nceputul unei napade n Khorassan, unde tocmai izbucnisera
niste tulburari si de unde el nu avea sa se mai ntoarca, si-a
marturisit cu durere ndoielile si necazurile, faa de unul
dintre curtenii sai, cronicarul El-Tabari, pe care si-l
alesese ca duhovnic al gndurilor sale negre. Caci, odata, pe
cnd El-Tabari cauta sa-l linisteasca de spaimele morii, care
ncepusera sa-l mpresoare, Harun l trase de-o parte si, cnd
se vazu la scuteala de oamenii din saltanatul sau, iar umbra
deasa a unui pom i ascundea de priviri nedorite, si desfacu
caftanul si, aratndu-i o fasa de matasa ce-i nfasura
pntecul, spuse:
-Am aici un rau adnc, fara putina de lecuire! Nimeni nu
stie nimic despre raul acesta, e drept; da ia te uita! Am
mprejurul meu iscoade puse de fiii mei, El- Amin si El-Mamun,
sa pndeasca ce mi-a mai ramas din viaa. Ca li se pare ca
viaa parintelui lor e prea lunga! i iscoadele acestea au
fost alese de fiii mei chiar dintre acei pe care i socoteam
cei mai de credina, si pe inima carora gndeam ca pot sa ma
bizui. Iacata-1 mai nti pe Massrur! Eh, el este iscoada
fiului meu cel drag, El-Mamun. Iacata-1
144
si pe hakimul meu, Gibrail Bakhtiassu! El e iscoada fiului
meu, El-Amin. i tot asa si cu toi ceilali.
i adauga:
- Acuma vrei sa stii pna unde merge setea de a domni a
fiilor mei? Am sa dau porunca sa mi se aduca un cal si ai sa
vezi ca, n loc sa mi se dea un cal molcom si puternic, are sa
mi se aduca o gloaba prapadita, a carei calcatura sonticaita e
facuta sa-mi sporeasca suferinele.
i ntr-adevar, cnd Al-Rasid ceru un cal, i se aduse unul
ntocmai precum i-1 zugravise duhovnicului sau. i arunca o
privire trista nspre El-Tabari, si primi supus gloaba ce i se
nfaisa.
i, peste cteva saptamni de la aceasta ntmplare, Harun
vazu n somn o mna ntinsa deasupra capului sau; si mna
aceea inea un pumn de pamnt rosu; si un glas striga: ,Iata
pamntul ce va sluji de mormnt lui Harun! i un alt glas
ntreba: ,Care este locul mormntului sau? i glasul dinti
raspundea: ,Cetatea Tus!
Or, peste cteva zile, nrautairea boalei sale l sili pe
Al-Rasid sa se opreasca la Tus. i fu cuprins de o mare
neliniste, si l trimise pe Massrur sa-i aduca un pumn de
pamnt din jurul cetaii. i capetenia hadmbilor se ntoarse,
peste un ceas de vreme, aducnd un pumn de pamnt de culoare
rosie. i Al-Rasid striga:
- Nu este alt dumnezeu dect numai unul Allah, iar Mahomed
este Trimisul lui Allah! Iata vedenia mea mplinita. Moartea
nu este departe de mine.
i, de-aci, niciodata nu s-a mai ntors n Irak. ntruct a
doua zi, simindu-se slabit, le spuse celor ce l nconjurau:
- Iata ceasul cel nfricosat, care se apropie. Am fost
pentru toata omenirea o pricina de pizma, iar acum cui nu-i
voi fi dect un lucru de mila.
145
i chiar acolo laTus muri. i era atunci n cea de a treia
zi de djomadi, a doua din anul 193 de la hegira. i Harun avea
atunci patruzeci si sapte de ani si cinci luni si cinci zile,
precum ne arata Abulfeda. Ierte-i Allah gresalele si aiba-1
ntru mila sa! Ca a fost un calif al dreptei-credine.
Pe urma, cum eherezada l vazu pe sultanul ahriar adnc
mohort de istorisirea aceasta, se grabi sa-i povesteasca
dulcea poveste cu craisorul Iasmin si cu domnia Migdala.
i spuse:
DUIOASA POVESTE CU CRIORUL IASMIN I CU DOMNIA MIGDALA
e povesteste - ci Allah Preaslavitul este mai stiutor!
- ca traia ntr-o tara dintre arile musulmane un
y >
sultan batrn a carui inima era ca oceanul, a carui
desteptaciune era deopotriva cu a lui Afitalun, a carui fire
era cea a nelepilor, a carui slava o ntrecea pe a lui
Faridun, a carui zodie era nsasi zodia lui Iskandar, iar
norocu-i era cel al lui Khosroe-Anusirvan. i avea sapte
feciori stralucii, asemeni celor sapte vapai ale Pleiadelor.
Da cel mai mic dintre ei era cel mai stralucit si cel mai
frumos. Era rumen si alb, si l chema domnisorul Iasmin.
i, ntr-adevar, crinul si trandafirul se ofileau cnd se
afla el dinaintea lor. Ca avea un mijlocel de chiparos, un
chip de lalea proaspata, plete de micsunele, zulufi tamiosi,
care erau bucaica rupta dintr-o mie de nopi ntunecate, o
piele cum e chihlimbarul cel balai, niste sulie ndoite drept
gene, niste ochi lungi de narcise; si doua alune erau buzele
lui vrajitoare. Ct despre fruntea lui, o da de ocara, cu
stralucirea ei, pna si pe luna plina, careia i nvineea de
pizma obrazul; iar gura lui cu dinii-i de nestemate, cu
limba-i de trandafir, zemuia o vorba ce te facea sa lasi
uitarii trestia de zahar. Asa facut, si scnteietor, si nen-
fricat, era un idol al ispitei pentru ochiul iubeilor.
Or, dintre cei sapte frai, coconul Iasmin era cel care avea
n paza nenumaratele cirezi de bivoli ale sultanului Nujum-
ah. Iar salasul sau era prin singurataile cele
147
nemarginite si prin pasuni. i ntr-o zi sedea si si pazea
vitele, cntnd din fluier, cnd vazu ca vine spre el un
dervis batrn, care, dupa salamalecuri, l ruga sa-i mulga
oleaca de lapte. Iar beizadea Iasmin raspunse:
- O, sfinte dervisule, ma reteaza ciuda ca nu pot sa te
mulumesc. Caci mi-am muls bivoliele n dimineaa aceasta, si
iacata ca sunt pagubit de putina de a-i potoli setea la
ceasul de-acum.
Iar dervisul i zise:
- Rosteste totusi, fara a te mai codi, numele lui Allah si
du-te sa mulgi iarasi bivoliele. i binecuvntarea are sa
coboare.
i domnisorul cel asemenea narcisei raspunse cu ascultare si
cu supunere, si se duse, rostind sehadaua, la ugerul celei mai
frumoase bivolie pe care o avea. i binecuvntarea cobor; si
vasul se umplu cu un lapte albastrui si spumos. i
preafrumosul Iasmin puse vasul dinaintea dervisului, care bau
pe ct i fusese setea, si ramase multumit.
>
i-atunci, se ntoarse zmbind nspre coconul cel tnar si
i spuse:
- O, copile gingas, nu ai adapat un pamnt sterp, si nimic
nu este mai prielnic pentru tine dect ceea ce n curnd are
sa se petreaca. Afla, dar, ca am venit la tine ca sol al
dragostei. i vad ca, ntr-adevar, i se cuvine darul
dragostei, care este cel dinti dintre daruri si cel mai de la
urma, precum a spus poetul:
Pe cnd nimic n lume nu era,
Era iubirea: iar daca se curma Pe lume totul, mai ramne ea!
Ea-i cea dinti si ea e cea din urma.
Ea-i temelia vieii, mai presus De toate cte pe pamnt s-au
spus,
148
Ea-i umbra ce vegheaza suspinnd La colu-ntunecatului
mormnt.
Ea-i vscul ce se prinde pe copac i care-si trage mndra-i
viaa verde Din inima ce-o mistuie cu drag,
Pe care o usuca si o pierde.
Pe urma dervisul cel batrn spuse mai departe:
- Da, fiul meu, vin la inima ta ca sol al dragostei; ci
nimenea nu m-a trimis, dect eu nsumi. i daca am strabatut
cmpiile si pustiile, am facut-o pentru ca eram n cautarea
unei fapturi atta de desavrsite, nct sa fie vrednica a se
apropia de copila vrajita, pe care, ntr-o dimineaa, trecnd
printr-o gradina, mi-a fost dat s-o ntrezaresc.
i se opri o clipita, si apoi urma:
- Afla, dar, o, tu, cel mai dulce ca adierea, ca n mpara-
ia megiesa cu mparaia tatalui tau, Nujum-ah, traieste
asteptndu-1 pe flacaul din visul ei, asteptndu-te pe tine,
o, Iasmin, o hurie de via mparateasca, un chip de zna, care
da de ocara luna, un margaritar fara de pereche din sipetul
desavrsirii, o primavara de prospeime, un cuib de frumusee.
Trupul sau gingas, de culoarea argintului, e zamislit precum
cimisirul; un mijlocel subire precum firul de par; un boiu
precum soarele; un mers de potrniche. Parul ei este de
hiacinte; ochii-i vrajitori sunt asemenea sabiilor de Ispahan;
obrajii-i sunt precum n Coran versetul Frumuseii; arcul
sprncenelor ei este precum suraua Calamului; gura ei, taiata
dintr-un rubin, te ameeste; un maru nsemnat cu o gropia
este barbia ei, iar alunia care o mpodobeste e leac
mpotriva deochiului. Urechiusele ei mititele nu sunt urechi,
ci zacasuri de gingasie, si poarta atrnate de cercei inimile
ndragostite; iar gurguiul nasului ei - o nucsoara - sileste
luna plina sa-si petreaca
A noua sute nouazeci si noua noapte
149
pe dupa gt zgarda robiei. Ct despre talpa picioruselor sale,
ea-i ntru totului tot o minune. Inima-i este un sip cu
mireasma pecetluita, iar mintea ei este daruita cu darul cel
mare al desteptaciunii. Numai daca se misca, si-i zarva
nvierii de apoi! Este fiica sultanului Akbar si o cheama
domnia Migdala; o, binecuvntate fie numele pe care le poarta
asemenea fapturi!
i, dupa ce grai astfel, dervisul cel batrn rasufla adnc,
apoi adauga...
Dar cnd fu cea de a noua sute nouazeci si noua noapte
Urma:
... i, dupa ce grai astfel, dervisul cel batrn rasufla
adnc, apoi adauga:
- Da trebuie sa-i spun, o, izvor de doruri, ca aceasta
copila, salas al iubirii, sta cu inima fripta de tristee; si
un munte de mhnire zace pe sufletul ei. Iar pricina-i ntr-un
vis pe care l-a avut, ntr-o noapte, n somn. i am lasat-o
mhnita si pierita ca o lunatica.
Pe urma spuse:
- i-acuma, cnd vorbele mele au cazut n inima ta ca o
samna a dragostei, Allah sa te ocroteasca si sa te
calauzeasca nspre aceea care este scrisa la ursita ta.
Uassalam!
Iar dupa ce spuse acestea, dervisul se scula si si vazu de
drumul lui.
i inima craisorului Iasmin, numai la auzul acelor spuse,
ramase nsngerata; iar sageata dragostei se nfipse n ea;
si, ca Majnun cel ndragostit de Leila, si sfsie hainele, de
la gt pna la bru; si prins n pletele crlionate ale
minunatei
150
Migdala, bocea si ofta; si parasindu-si turmele, pleca sa
rataceasca, beat fara vin, zbuciumat, tacut, batut de vrtejul
iubirii. Caci daca pavaza nelepciunii apara de orice ranire,
ea e fara puteri mpotriva arcului dragostei. i doftoreala
ndemnurilor si a sfaturilor nu mai are ce face asupra minii
celui bolnav de simire. i-asa cu beizadea Iasmin.
Ci n ceea ce o priveste pe domnia Migdala, iacata:
Intr-o noapte, pe cnd dormea pe terasa saraiului tatalui
ei, vazu ivindu-i-se, ntr-un vis trimis de ginnul dragostei,
un flacau mai frumos dect iubitul Suleikai, si care era,
strop cu strop, icoana vrajitoare a craisorului Iasmin. i pe
masura ce vedenia aceea de frumusee se ivea dinaintea ochilor
sufletului ei de fecioara, inima pna atunci fara de griji a
copilei i luneca din mna si cadea prinsa n navodul de
zulufi crlionai ai flacaului. i se trezi, cu inima
zbuciumata de trandafirul din somnul ei; si aruncnd n noapte
ipete ca de privighetoare, ncepu sa-si spele chipul cu
lacrimile sale. Iar slugile ei venira n fuga cu mare spaima
si ncepura sa se minuneze zicnd:
- Ya Allah! care-i prapadul ce face sa curga lacrimile
stapnei noastre, Migdala? Ce s-a petrecut n sufletul ei pe
cnd dormea? Vai, ia uite ca parca pasarea minilor ei si-ar
fi luat zborul!
i gemete si suspine urmara pna dimineaa. i, n zori,
sultanul, tatal sau, si sultana, mama sa, fura nstiinai
despre cele ce se petreceau. i, cu inimile arse, venira sa
vada si o gasira pe fata lor, minunea aceea, cu o nfaisare
aiurea si ntr-o stare ciudata. edea jos, cu parul si cu
hainele ravasite, cu chipul topit, fara stire de trupul sau si
fara seama pentru inima ei. i la toate ntrebarile ce i se
puneau, nu raspundea dect cu tacerea, clatinnd din cap
rusinata, si revarsnd astfel peste sufletul parintelui sau si
al mamei sale tulburarea si deznadejdea.
A noua sute nouazeci si noua noapte
151
Atunci, se hotarra sa cheme hakimii si vracii pricepui la
alungarea diavolilor, iar ei si detera toata silina s-o
scoata din starea aceea. Ci nu dobndira nicio izbnda; ba
chiar se ntmpla dimpotriva. Ceea ce vazura, se socotira
nevoii a-i lua snge. i dupa ce i legara braul, facura
nepatura. Ci nu iesi nicio picatura de snge din vna cea
dulce. Atunci, hakimii si trasera mna de pe ea si se
lepadara de nadejdea de-a o lecui. i plecara pacurii si
fstcii. i trecura cteva zile n starea aceea apasatoare,
fara ca sa poata cineva pricepe ori lamuri pricina unei atare
schimbari.
i-asa, ntr-o zi, cnd preafrumoasa Migdala, cea cu inima
arsa, era mai trista ca oricnd, slujnicele ei, ca s-o mai
veseleasca, o dusera n gradina. Ci acolo, peste tot pe unde
si plimba ochii, nu vedea dect chipul mult-iubitului ei:
trandafirii o mbiau cu culoarea lui, iar iasomia cu mireasma
hainelor lui; chiparosul leganat, cu mijlocelul lui mladiu;
iar narcisa, cu ochii lui. Iar maracinii, parndu-i-se genele
lui, i lua si-i punea la inima.
Ci mai pe urma verdeaa acelei gradini facu sa mai
nverzeasca oleaca si inima sa vestejita; iar apa de izvor pe
care i-o detera s-o bea i mai potoli nsetarea minilor. Iar
fetele, nsoitoarele sale, de-o seama cu ea, sezura roata
mprejurul acelei frumusei, si ncepura sa-i cnte ncetisor
un gazel usor pe glasul cel mic si pe masura ramei cea atta
de duioasa.
Dupa care, vaznd-o mai linistita, prietena ei cea mai draga
se apropie de ea si i spuse:
-O, Migdala, stapna a noastra, afla ca, de cteva zile, se
afla prin parile noastre un flacau cntare din nai, venit
din ara cilibiilor Hazara, al carui glas melodios i zboara
minile pasarii din vazduh, opreste apa din curgerea ei si
rndunica din zbor. i acel fecior de crai e alb si
trandafiriu, si l cheama Iasmin. i, ntr-adevar, crinul si
trandafirul se ofilesc cnd se afla dinaintea lui.
152
Caci mijlocelul lui este o leganare de chiparos, faa lui este
o lalea proaspata, pletele lui, micsunele, zulufi-i tamiosi
sunt bucaica rupta dintr-o mie de nopi ntunecate, pielea
lui e cum e chihlimbarul cel balai, genele-i sunt sulie
ncovoiate, ochii-i lungi, doua narcise, iar doua alune sunt
buzele lui vrajitoare. Ct despre fruntea lui, apoi fruntea
lui da de ocara, cu stralucirea sa, luna cea plina si-i
nvineeste de pizma chipul. Guria lui, cea cu dini de
nestemate si cu limba de trandafir, zemuieste o vorba dulce,
care te face sa lasi uitarii trestia de zahar. i asa cum e,
scnteietor si nenfricat, este un idol al ispitei pentru
ochii iubeilor.
i adauga, pe cnd domnia Migdala nmarmurise de bucurie:
- i acest craiesc cntare din nai, sprinten ca adierea
zorilor si mai usor ca ea, trebuie sa fi strabatut muni si
cmpii, ca sa vina din ara lui n ara noastra, si sa fi
trecut ape nfricosatoare de ruri fara de margini, unde nici
baremi lebada nu se simte stapna si care numai cu nfaisarea
lor dau ameeli lisiei si raelor salbatice, facndu-le sa
treaca prin potoape de mirari. i daca a nfruntat attea
piedici ca sa vina pna aici, pesemne ca l-a ndemnat vreo
pricina tainuita. i nicio pricina nu-1 poate hotar pe un
craisor tnar sa nfrunte o asemenea ncercare, n afara de
dragoste.
i dupa ce grai astfel, tnara prietena a domniei Migdala
tacu, lund seama la urmarile spuselor sale asupra stapne-
sii. i iacata ca deodata copila cea tnguita a sultanului
Akbar se ridica n picioare, fericita si danuind. Iar chipu-i
era luminat de un foc launtric, si tot sufletul ei beat i
snea prin ochi. i din toata boala-i ciudata, pe care niciun
hakim nu o dovedise, nu mai ramasese nici urma: singure
vorbele unei copilandre graind despre iubire o facusera sa se
risipeasca precum fumul.
A o mia noapte
153
i sprintena ca o gazela, se ntoarse n iatacurile sale
urmata de prietena ei. i lua calamul bucuriei si hrtia
dragostei, si i scrise lui beizadea Iasmin, flacaul cel pier-
zator de mini, mult-norocitul pe care l vazuse ea n vis cu
ochii sufletului ei, scrisoarea aceasta cu aripi albe:
,Dupa preamarirea Aceluia carele, fara calam, a scris
zamislirea fapturilor din gradina frumuseii.
Plecaciune trandafirului care a umplut de tnga privi-
ghetoarea cea ndragostita!
Cnd am auzit pomenindu-se de frumuseea ta, inima mi-a
alunecat din mna.
Cnd mi-ai aratat chipul tau vrajit n vis, mi-ai tulburat
inima pna ntr-atta, nct mi-am uitat si de tatal, si de
mama mea, si am ajuns straina de fraii mei. Ce sa mai poi sa
faci cu ai tai, atunci cnd i esti strain ie nsui?
Dinaintea ta, frumoasele fecioare sunt maturate ca de un
vifor, iar sageile genelor tale mi-au strapuns inima dintr-o
parte n cealalta.
Oh, vino sa-mi arai aievea faptura-i vrajitoare, ca s-o
vad cu ochii mei din cap, o, tu, cel care esti daruit cu
semnele iubirii si care trebuie sa stii ca drumul cel adevarat
al inimii este inima.
i afla, ntr-un sfrsit, ca tu esti apa si lutul cugetului
meu, ca trandafirii patului meu s-au preschimbat n spini, ca
pecetea tacerii s-a asternut pe buzele mele si ca am ncetat
sa ma mai plimb nepasatoare...
Dar cnd fu cea de a o mia noapte
Spuse:
,... i afla, ntr-un sfrsit, ca tu esti apa si lutul
cugetului meu, ca trandafirii patului meu s-au preschimbat n
spini,
154
ca pecetea tacerii s-a asternut pe buzele mele si ca am
ncetat sa ma mai plimb nepasatoare.
i ndoi cele doua aripi ale scrisorii, strecura nlauntru
un bob de mosc curat, si dete prietenei sale ravasul. i fata
l lua, l duse la buze si la frunte, l puse la inima, si
porni, ca un porumbel, spre dumbrava n care beizadea Iasmin
cnta din nai. i l gasi stnd sub un chiparos, cu naiul
lnga el, si cntnd cntecul acesta scurt:
Iar inima-mi, vaznd-o,
Voi spune tulburat:
E argint-viu, nor, fulger,
Ocean nsngerat.
Cnd noaptea desparirii si va sumete pleoapa,
Vom fi mereu alaturi Ca lebada cu apa.
i fata, dupa ce saruta mna craisorului Iasmin, i dete
scrisoarea de la stapna sa, Migdala. Iar el o citi si era sa
se topeasca de bucurie. i nu mai stia daca doarme sau daca e
treaz. i mintea i se nvolbura, si inima i se facu vapaie. i
dupa ce se mai potoli oleaca, fata i arata caile de-a ajunge
pna la stapna ei, i dete toate sfaturile si se ntoarse pe
unde venise.
i-asa ca, la ceasul aratat si la clipita prielnica,
beizadea Iasmin, calauzit de ngerul dorului, lua calea ce
ducea la gradina Migdalei. i izbuti sa patrunda n locul
acela, bucata rupta din rai. i la ceasul acela, soarele
pierea n zarea amurgului, iar luna si arata chipul de sub
valurile rasaritului. i tnarul cel cu umblet de caprior ochi
copacul ce-i fusese aratat de catre fata, si se caara n el,
ascunzndu-se printre crengi.
A o mia noapte
155
Iar domnia Migdala cea cu umblet de potrniche veni cu
noaptea n gradina. i era mbracata n albastru, si inea n
mna un trandafir albastru. i si ridica vrajitorul ei chip
nspre pom, tremurnd ca frunzisul de salcie. i, n
tulburarea ei, nu mai stiu daca dintre crengi chipul ce se
ivea era al lunei pline ori faa stralucitoare a craisorului
Iasmin. Ci ia uite! Ca o floare coapta de dor, sau ca o poama
ce se desprinde prin greutatea ei de pre, flacaul cel cu
plete de micsunele se desprinse dintre ramuri si fu la
picioarele palindei Migdala. i l cunosc numaidect pe cel pe
care l iubea cu jale, si l gasi mai frumos dect icoana din
visul ei. i, la rndu-i, beizadea Iasmin vazu ca dervisul nu-
1 amagise, si ca luna aceea era cununa lunelor. i amndoi si
simira inimile nnodate cu legaturile dulci ale dragostei si
ale duiosiei adevarate. i fericirea lor fu adnca precum a
lui Majnun si a Leilei, si tot atta de curata ca si a
ndragostiilor de demult.
i dupa sarutarile mult dulci si revarsarile sufletelor lor
fermecate, se nchinara Stapnului desavrsitei iubiri, pentru
ca niciodata bolta cerurilor sa nu-si sloboada asupra
dragostei lor crunta ploaie a pietrelor tulburarii si sa nu
rupa cusatura ntlnirii lor.
Apoi, spre a se pune de-aci nainte la adapost de otrava
desparirii, cei doi ndragostii chibzuira frunte lnga
frunte si gndira ca domnia trebuia, fara zabava, sa-l
nduplece cumva pe sultanul Akbar care, iubind-o pe fiica sa,
Migdala, nu avea sa-i lase nemplinita vreo rugaminte.
i-asa ca, lasndu-1 pe mult-iubitul ei sub copaci,
rugatoarea Migdala se duse la sultan, parintele ei, si, cu
minile mpreunate, i spuse:
- O, namiaza a celor doua lumi, slujnica ta vine sa-i
ceara un hatr.
Iar tatal ei, minunat peste fire si fericit totodata, o
ridica de jos cu amndoua minile si o strnse la pieptul lui,
si i zise:
A o mia noapte
157
-De buna seama, o, Migdala a inimii mele, rugamintea ta
trebuie sa fie pna peste poate de grabnica, de vreme ce nu
sovaiesti a-i lasa patul, la miez de noapte, ca sa vii sa ma
rogi a i-o mplini. Oricare ar fi ea, o, lumina a ochilor,
marturiseste-o fara de teama, ncrezatoare n tatal tau.
i dulcea Migdala, dupa ce sovai cteva clipite, ridica
fruntea si i nsira tatalui ei acest descnt iste, zicnd:
-O, parintele meu, iart-o pe fiica ta ca vine, la ceasul
acesta de noapte, sa tulbure somnul ochilor tai. Da iata ca
puterile sanataii mi s-au ntors, dupa o preumblare de seara,
cu soaele mele, prin pajiste. i am venit sa-i spun ca am
bagat de seama ca turmele noastre de oi sunt rau ngrijite si
prost inute. i m-am gndit ca, daca as gasi vreo sluga
vrednica de ncredere, i-as nfaisa-o, iar tu s-o
nsarcinezi a ne veghea turmele. Or, printr-o fericita
ntmplare, l-am gasit ntr-o clipita pe insul acela
srguincios si vrednic. E tnar, binevoitor, gata sa faca
totul, si nu-i e teama nici de osteneli, nici de necazuri;
ntruct lenea si nepasarea sunt la parasanji ntregi departe
de el. Asa ca da-i n seama, o, parintele meu, boii si oile
noastre!
Cnd auzi cuvntarea copilei sale, sultanul Akbar se minuna
pna peste marginile minunarii si ramase o vreme cu ochii
holbai. Pe urma raspunse:
-Pe viata mea! n-am mai auzit vreodata sa se fi
>
pomenit ca se naimesc n toi de noapte argaii de turme. i-i
pentru ntia oara cnd ni se ntmpla asemenea minune. Ci, o,
copila mea, vreau din tot sufletul, data fiind bucuria pe care
i-o aduci inimii mele cu grabnica ta vindecare
nemainadajduita, sa ma plec rugii tale si sa-l primesc pe
tnarul cu pricina ca pastor la turmele noastre. Ci as vrea
sa-l vad si eu cu ochii mei din cap, nainte de a-i ncredina
slujba.
158
De cum auzi vorbele tatalui ei, domnia Migdala zbura pe
aripile bucuriei nspre mult-norocitul Iasmin si, lundu-1 de
mna, l duse la sarai. i i spuse sultanului:
- Iata-1, o, parintele meu, pe pastorul cel minunat!
Ghioaga lui e vrtoasa, iar inima-i ncercata.
i sultanul Akbar, pe care Allah l daruise cu agerime de
minte, pricepu lesne ca flacaul pe care fiica-sa Migdala i-1
nfaisa nu era nicidecum din via celor ce pazesc vitele. i
n sufletul sau launtric ramase plin de nedumerire. Ci ca nu
cumva sa-i pricinuiasca suparare copilei sale, Migdala, nu
vroi nici sa se ndaratniceasca, nici sa staruiasca asupra
acestor amanunte, care si aveau nsemnatatea lor. Iar
iuschiuzara de Migdala, care cam ghicea ce se petrece n
mintea lui, i spuse cu un glas gata-gata sa se topeasca si cu
minile mpreunate:
- nfaisarea de dinafara, o, parintele meu, nu este
ntotdeauna oglinda a launtrului. i te ncredinez ca tnarul
acesta este un pastor de oi.
i de voie, de nevoie, tatal Migdalei, ca s-o mulumeasca pe
iuschiuzara aceea vrajitoare, si puse pe ochi degetul
nvoirii si l numi pe beizadea Iasmin, n puterea nopii,
cioban peste turmele sale...
lumineaza de ziua si, sfioasa, dupa obiceiul ei, tacu.
Iar sora sa, tnara Doniazada, care se facuse o copilandra
vrednica de dorit din toate privinele, si care din zi n zi
si din noapte n noapte se facea tot mai fermecatoare, si mai
frumoasa, si mai voinica, si mai nelegatoare, si mai tacuta,
si mai gnditoare, se ridica pe jumatate de pe chilimul unde
sta ghemuita si spuse:
- O, eherezada, sora mea, ce dulci sunt vorbele tale, si
ce miezoase, si ce odihnitoare, si ce desfatatoare!
Iar eherezada i zmbi si o saruta, si i spuse:
- Da, surioara, nsa ce sunt ele pe lnga urmarea pe care
am s-o povestesc n noaptea urmatoare, daca nu cumva n-o fi
A o mie si una noapte
159
ostenit sa ma tot asculte stapnul nostru, sultanul acesta
binecrescut si daruit cu purtari alese?
Iar sultanul ahriar striga:
O, eherezada, ce tot spui? eu, ostenit sa te ascult? Pai
tu mi luminezi mintea si mi linistesti inima! i s-a
asternut binecuvntarea peste ara de cnd sunt cu tine! Poi,
asadar, cu toata ncrederea, sa ne spui mine urmarea acestei
povesti descntatoare; ba poi, daca nu cumva tu vei fi
ostenit, sa ne-o spui mai departe chiar si n noaptea aceasta.
ntruct chiar ca vreau sa aflu ce are sa li se mai ntmple
coconului Iasmin si domniei Migdala!
Iar eherezada, data fiind sfiala ei, nu vroi sa treaca ma-
sura cu ngaduina sultanului, ci zmbi si mulumi, fara a mai
spune nimic n noaptea aceea.
Iar sultanul ahriar o strnse la inima lui si dormi lnga
ea pna dimineaa. Atunci, se scula si se duse sa diriguiasca
treburile dreptailor mparatesti. i l vazu pe vizirul sau,
tatal eherezadei, cum venea, ca de obicei, innd la
subsuoara giulgiul menit copilei sale, pe care n fiecare
dimineaa se astepta s-o vada osndita la moarte, din pricina
juramntului sultanului n ce priveste femeile. Ci ahriar,
fara a-i spune nimic despre asemenea treaba, sezu n fruntea
divanului judeelor. Iar musaipii si dregatorii si pricinasii
intrara. i sultanul judeca, si numi n slujbe, si mazili, si
ispravi treburile domniei, si dete porunci, si-asa pna la
sfrsitul zilei. Iar vizirul, tatal eherezadei si al
Doniazadei, era tot mai pna peste poate de uimit si de
nedumerit.
Ct despre sultanul ahriar, dupa ce ridica divanul si is-
pravi judeurile, zori sa se ntoarca n iatacurile sale,
lnga eherezada.
i noaptea aceea era cea de a o mie si una noapte
i, de ndata ce sultanul ahriar si ispravi treaba lui
obisnuita cu eherezada, tnara Doniazada i spuse:
Allah fie asupra-i, o, sora mea! Daca nu i-e somn,
grabeste-te de ne povesteste urmarea dulcei povesti cu
craisorul Iasmin si cu domnia Migdala.
160
Iar eherezada o mngie pe par pe sora sa si spuse:
Cu tot dragul inimii si ca o cinstire datorata sultanului
acestuia stralucit, stapnul nostru:
i spuse povestea mai departe astfel:
... si l numi pe beizadea Iasmin, n puterea nopii, pastor
peste turmele sale.
i de-aci nainte beizadea Iasmin ndeplinea n faa lumii
slujba de ciurdar, iar n taina se ndeletnicea cu liubovul.
i ziua ducea la pascut boii si oile pna la departare de
trei-patru parasanji; iar cnd se lasa seara, le aduna cu
sunetele naiului sau si le aducea la staulele sultanului. i
noaptea labaduia n gradina, alaturi de mult-iubita lui
Migdala, ruja aceea a desavrsirii. i-aceasta era ndelet-
nicirea lui statornica.
Da cine ar putea sa spuna cu tarie ca fericirea, orict de
tainuita, va ramne pururea la adapost de ochiul pizmas al
clevetitorului?
Intr-adevar, grijulia Migdala avea obiceiul sa-i trimita
iubitului ei, n padure, bautura si hrana trebuitoare. i
ntr-o zi, aceasta nechibzuita a dragostei pleca, pe furis,
sa-i duca chiar ea o tabla cu bunatauri, dulci ca buzele ei
de zahar, niste poame, niste nuci si niste alune, toate rn-
duite frumos pe frunze din argint. i i spuse, mbiindu-1 cu
acele lucruri:
- Fie-i dulce si usoara la mistuit hrana aceasta, care se
potriveste cu gura ta gingasa, o, papagal al meu cu grai
duios, si care nu s-ar cadea sa ronaie dect zahar!
Spuse, si pieri precum camforul.
Iar dupa ce migdala cea fara de coaja pieri precum camforul,
pastorul Iasmin sezu sa se nfrupte cu bunataurile gatite
de degetele fetei sultanului. Atunci, l vazu ca vine spre el
pe chiar unchiul mult-iubitei sale, un batrn cinos si plin
de gnduri rele, care si trecea zilele clevetind
A o mie fi una noapte
161
despre toata lumea si oprindu-i pe cntarei sa cnte si pe
danuitori sa danuiasca. i cnd ajunse lnga flacau, se uita
la el cu niste ochi poncisi de ura, si l ntreba ce avea
acolo, dinainte-i, pe tablaua sultanului. i Iasmin, care nu
stia ce e dusmania, gndi ca batrnul avea pofta sa mannce.
i si deschise inima, darnic ca trandafirul de toamna, si i
darui toata tablaua cu bunatauri.
i afurisitul de mosneag pleca numaidect spre a se duce sa
astearna bunataurile si tablaua dinaintea parintelui
Migdalei, sultanul Akbar, care era chiar fratele sau. i i
deschise astfel ochii sa vada singur dovada legaturilor dintre
Migdala si Iasmin.
Iar sultanul Akbar, aflnd taina, ramase mnios pna peste
poate si, poruncind sa vina fiica-sa, Migdala, i spuse:
- O, rusine a parinilor tai, ai aruncat ocara pe neamul
nostru! Pna n ziua aceasta, casa noastra era sloboda de
buruiana si de scaietele rusinii. Da tu ai aruncat asupra mea
ochetele viclesugului si m-ai prins n el. i cu marghiolelile
alintacioase, pe care le-ai folosit faa de mine, mi-ai
nvaluit lampa nelepciunii. A! care-i barbatul care sa poata
spune ca a scapat de viclesugurile femeilor? i Prorocul cel
binecuvntat - asupra-i fie rugaciunea si pacea! - a spus,
vorbind despre ele: ,O, drept-credinciosilor, avei vrajmasi
n soiile si n fetele voastre! Ele sunt pacatoase si la
gnd, si la credina. Sunt nascute dintr-o coasta rasucita. Sa
le mustrai; iar pe cele care nu va dau ascultare, sa le
batei. Or, eu acuma ce sa-i fac, cnd ai jucat jocul
necuviinei cu un strain, pazitor de vite, a carui mpreunare
nu se poate potrivi cu fetele de sultan? N-ar trebui, ia
spune-mi, sa va zbor capul cu o lovitura de sabie si ie, si
lui, si sa va ard vieile amndurora n pojarul morii?
i cum ea plngea, sultanul adauga:
162
- Piei degraba de dinaintea mea si du-te de te-ngroapa pe
dupa perdeaua din harem. i sa nu mai iesi de-acolo fara
ngaduina mea.
i dupa ce o pedepsi astfel pe fiica-sa, Migdala, sultanul
Akbar porunci sa se dea pieirii paznicul vitelor. Or, n
preajma cetaii era o padure, salas cumplit de fiare n-
fricosatoare. i pna si barbaii cei mai viteji erau cuprinsi
de spaima cnd auzeau rostindu-se numele acelui codru, si
ramneau nepenii si cu parul zburlit. Acolo dimineaa parea
a fi noapte, iar noaptea era asemenea rasaritului cel negru al
nvierii de apoi. i se aflau acolo, printre alte grozavii,
doi cerbi-mistrei care erau spaima jivinelor si a pasarilor,
si care adeseori veneau sa aduca pustiirea chiar pna n
cetate.
i-asa ca fraii domniei Migdala, la porunca sultanului, l
trimisera pe bietul Iasmin n locul acela al prapadului, cu
gndul de a-1 da pierzarii. i flacaul, fara-a avea habar de
ce l astepta, si mna acolo boii si oile.
i intra n codru la ceasul cnd steaua cea cu doua coarne
se ivea pe zare, si atunci cnd etiopianul nopii da dosul sa
fuga. i lasndu-si vitele sa pasca n voia lor, sezu jos pe o
blana alba, pe care o asternuse pe pamnt, si si lua naiul,
izvor de beie.
i iacata ca dintr-odata cei doi cerbi-mistrei, calauzii
de miros, se ivira mugind aidoma norilor ncarcai cu tunete,
n luminisul n care se afla Iasmin. Iar craisorul cel cu
dulce privire i ntmpina cu sunetele naiului sau, si i
intui sub vraja cntecului. Pe urma, ncetisor, se ridica si
iesi din codru, nsoit de cele doua dihanii nfricosatoare,
una de-a dreapta si cealalta de-a stnga lui, si urmat de
toata turma. i ajunse astfel sub ferestrele sultanului Akbar.
i toata lumea l vazu si ramase nmarmurita.
i beizadea Iasmin i facu pe cei doi cerbi-mistrei sa
intre ntr-o cusca de fier si i darui tatalui Migdalei, ca
163
pe-o nchinare datorata. Iar sultanul, de la isprava aceea,
ramase pna peste poate de uluit si si trase mna de la
osndirea acelui leu al vitejilor.
Ci fraii ndragostitei Migdala nu vroira nicicum sa se
lepede de ura lor si, ca sa n-o lase pe sora lor sa se
mpreune cu flacaul, ticluira s-o marite, mpotriva voinei
ei, cu varul lor, fiul unchiului cel afurisit. Ca si ziceau:
,Trebuie sa legam piciorul nebuniei cu frnghia tare a
casatoriei. i-atunci, are sa-si uite de dragostea ei
smintita. i ntocmira fara de zabava alaiul de nunta, si
poruncira sa vina cntareii si cntareele, si clarinetele si
dairalele.
i pe cnd acei asupritori vegheau la pregatirile acelei
casatorii mpilate, deznadajduita de Migdala, mbracata fara
voia ei n rochii stralucite si n odoare de aur si de
margaritare, care vesteau o noua maritata, sedea pe un pat de
fala acoperit bogat cu perdele dichisite cu ciucuri de aur,
asemenea unei flori pe un copacel, nsa cu mhnirea si cu
mohorrea lnga ea, cu pecetea muiei pe buze, tacuta ca un
crin, nemiscata ca o idolia. i la nfaisare ca o tnara
moarta, nsa inuta n mna celor vii, inima-i se zbatea
precum cocosul caruia i se taie gtul, sufletu-i era mbracat
ntr-o haina de asfinit, pieptu-i era sfsiat de unghia
durerii, iar mintea-i clocotind cugeta cu ochi negri la corbul
de lut, ce-avea sa ajunga tovarasul ei de pat. i se afla pe
vrful muntelui Kaf al durerii.
Ci iata ca beizadea Iasmin, poftit cu celelalte slugi la
nunta stapnei sale, i dete, numai cu o ncrucisare a
privirilor lor, o nadejde dezlegatoare de jbilurile jalei.
Caci cine nu stie ca, numai cu o privire, ndragostiii pot
sa-si spuna un potop de lucruri despre care nimanuia nu-i da
nici prin gnd?
nct, cnd se lasa noaptea si cnd domnia Migdala fu dusa,
ca tnara soie, n odaia de nunta, numai atunci
164
soarta si arata chipu-i fericit dinaintea celor doi ndra-
gostii si le nviora inima cu cele opt miresme ale sale. i
preafrumoasa Migdala, prilej uindu-se de singuratatea ce-i
fusese lasata n odaia aceea, n care avea sa vina varul ei,
iesi fara de zarva, mbracata n hainele-i din aur, si si lua
zborul nspre Iasmin mult-norocitul. i cei doi ndragostii
binecuvntai se luara de mna si, mai usori ca adierea cea
nrourata, pierira si se topira precum camforul.
i de-atunci, nimeni nu putu sa le mai dea de urma si nimeni
nu mai auzi nimic despre ei ori despre locul n care se
aciuisera. Caci pe pamnt numai puini dintre fiii oamenilor
sunt vrednici de fericire, de-a urma drumul care duce la
fericire si de-a ajunge la casa n care se ascunde fericirea.
Or, slava pururea si preamarire sporita Atoatedata- torului,
Stapnul bucuriei, al nelepciunii si al fericirii.
Amin!
NCHEIERE
Iar eherezada, dupa ce istorisi astfel povestea, adauga:
- i-aceasta este, o, mult-norocitule sultan, dulcea
poveste cu craisorul Iasmin si cu domnia Migdala. i am
istorisit-o asa cum mi s-a povestit si mie! Ci Allah este mai
stiutor!
Pe urma tacu.
Atunci, sultanul ahriar grai:
- O, eherezada, ce frumoasa poveste! Oh, ce minunata! M-ai
dascalit, o, preanvaato si dulce povestaso, si m-ai facut sa
vad ntmplarile ce se petrec cu alii si nu cu mine, si sa
cumpanesc cu luare-aminte vorbele domnilor si ale noroadelor
de demult, si lucrurile osebite sau uimitoare sau macar numai
vrednice de chibzuit cte li s-au ntmplat. i chiar ca iata,
tot ascultndu-te de-a lungul acestor o mie si una de nopi,
ies cu un suflet adnc schimbat, si voios, si mbibat de
bucuria de a trai. nct slava Aceluia carele i-a harazit, o,
fiica binecuvntata a vizirului meu, attea haruri alese, si
i-a nmiresmat gura, si-a pus harul graiului pe limba ta, si
nelepciunea sub fruntea ta!
Iar micua Doniazada se ridica dintr-odata de pe chilimul pe
care sta ghemuita si se repezi n braele surorii ei, si
striga:
- O, eherezada, sora mea, ce dulci sunt cuvintele tale, si
ce vrajitoare, si desfatatoare, si pilduitoare, si
tulburatoare, si miezoase n prospeimea lor! Oh, ce frumoase
sunt vorbele tale, sora mea!
Iar eherezada se apleca nspre sora-sa si, sarutnd-o, i
strecura la ureche cteva cuvinte pe care numai ea le auzi. i
copila pieri numaidect, precum camforul.
Iar eherezada ramase singura un rastimp cu sultanul
ahriar. i cum el se pregatea, pna peste poate de mulumit,
s-o ia n brae pe minunata lui soie, iata ca perdelele se
trasera la o parte si Doniazada se ivi iarasi, urmata de o
doica ce inea
166
doi gemeni la pieptul ei, pe cnd un al treilea copil venea
de-a busilea n urma-i.
Iar eherezada se ntoarse zmbind nspre sultanul ahriar
si rndui dinaintea lui pe cei trei micui, dupa ce i strnse
la piept, si, cu ochii luminai de lacrimi, i spuse:
- O, doamne al vremilor, iata cei trei copii pe care, n
acesti trei ani, i i-a harazit Atoatedatatorul, prin
mijlocirea mea.
i pe cnd sultanul ahriar, patruns de o bucurie de negrait
si miscat pna n strafundurile sale, si saruta copiii,
eherezada urma:
- Fiul tau cel mare are acum doi ani mplinii, iar cei doi
gemeni nu mai au mult pna sa mplineasca un an departeze
Allah de la tustrei deochiul!
i adauga:
- Ii aduci aminte, o, doamne al vremilor, ca am fost su-
ferinda vreo douazeci de zile, ntre cea de a sase sute
saptezeci si noua si cea de a sapte suta noapte. Or, chiar
atunci i-am nascut pe cei doi gemeni, a caror venire pe lume
m-a muncit mai mult dect cea a fratelui lor mai mare, cu un
an nainte, ntruct atta de puin am fost suparata de
nasterea dinti, nct am putut fara cazna sa-i spun mai
departe povestea pe care i-o povesteam pe atunci, a
Preanvaatei Simpatia.
i, dupa ce spuse acestea, tacu.
Iar sultanul ahriar, care era tulburat pna peste fire, si
plimba privirile de la mama la copiii sai, si de la copii la
mama, si nu izbutea sa ajunga a rosti o vorba macar.
Atunci, tnara Doniazada, dupa ce saruta copiii pentru a nu
stiu cta oara, se ntoarse nspre sultanul ahriar si i
spuse:
- i-acuma, o, doamne al vremilor, vei pune sa se taie
capul surorii mele, eherezada, mama copiilor tai, si sa-i
lasi astfel orfani de mama lor pe cei trei copii micui, pe
care nicio femeie nu va putea sa-i iubeasca si sa-i
ngrijeasca cu inima unei mame?
i sultanul ahriar, ntre doua oftari, i spuse Doniazadei:
- Taci, o, copilo, si stai cuminte!
Pe urma, izbutind sa-si stapneasca ntru ctva tulburarea,
se ntoarse nspre eherezada si i spuse:
167
O, eherezada, pe Domnul milei si al ndurarii! tu razba-
tusei n inima mea nca nainte de venirea copiilor nostri,
ntruct ai stiut sa ma birui prin harurile cu care te-a mpo-
dobit Zamislitorul; si te-am ndragit n mintea mea, pentru ca
am gasit n tine o femeie curata, cucernica, neprihanita,
dulce, nenstare de nicio viclenie, nentinata din toate
privinele, nas- cocitoare isteaa, guresa, tacuta, zmbitoare
si neleapta. Oh! Allah sa te binecuvnteze, si sa
binecuvnteze si pe tatal tau, si pe mama ta, si obrsia ta!
i adauga:
O, eherezada, noaptea aceasta, care este cea de-a o mie
si una, socotind din clipa cnd te-am vazut ntia oara, este
pentru noi o noapte mai alba dect faa zilei.
i, spunnd acestea, se ridica si o saruta pe crestet. Iar
eherezada lua atunci mna sultanului, soul ei, si si-o duse
la buze, la inima si la frunte, si spuse:
O, doamne al vremilor, ma rog ie sa-l chemi pe vizirul
tau cel batrn, ca sa i se linisteasca inima n privina mea
si sa se bucure si el de noaptea noastra binecuvntata.
Iar sultanul ahriar trimise numaidect dupa vizirul care,
ncredinat ca aceasta era noaptea cea neagra scrisa la
tristea fiicei sale, veni, sub bra cu giulgiul menit
eherezadei. Iar sultanul ahriar se ridica n cinstea lui, l
saruta ntre ochi si i zise:
O, parinte al eherezadei, o, vizire nascator de binecu-
vntari, iata ca Allah a izvodit-o pe fiica ta pentru
mntuirea norodului meu; si, prin mijlocirea ei, a facut sa
intre caina n inima mea.
i parintele eherezadei fu atta de rascolit de bucurie,
vaznd si auzind acestea, nct cazu lesinat. i se nghesuira
mprejurul lui, si l stropira cu apa de trandafiri, si l
ajutara sa-si vina n fire. Iar eherezada si Doniazada sarira
sa-i sarute mna. Iar el le binecuvnta. i petrecura mpreuna
o noapte luminata de bucurie si potopita de fericire.
Iar sultanul ahriar se grabi sa trimita soli sprinteni sa-l
cheme pe fratele sau, ahzaman, sultanul de la Samarkand Al-
Ajam. Iar sultanul ahzaman raspunse cu ascultare si cu
168
supunere, si grabi sa vina la fratele sau mai mare, care i
iesi n ntmpinare, n fruntea unui alai mparatesc, n
mijlocul n- tregei cetai mpodobite si gatite, pe cnd n
sukuri si pe ulie se ardeau tamie, camfor tare, aloe, mosc
indienesc, nard si chihlimbar cenusiu, pe cnd locuitorii si
zugraveau proaspat minile cu herinea si faa cu sofran, si pe
cnd dairalele, naiurile, clarinetele, fluierele, timpanele si
imbalele faceau vazduhul sa rasune ca n zilele de mare
sarbatoare.
i, dupa mbraisarile bucuroase ale revederii, si pe cnd
petrecerile si ospeele se dadeau peste tot pe cheltuiala
vistieriei, sultanul ahriar l lua deoparte pe fratele sau,
ahzaman, si i istorisi tot ce i se ntmplase, de-a lungul
celor trei ani, cu eherezada, fata vizirului. i i spuse, pe
scurt, tot ce nvaase de la ea, si cte pilde, cte povesti
frumoase, cte istorii, cte parimii, cte cronici, cte
pozne, cte snoave, cte paanii rapitoare, cte minunaii,
cte stihuri si cte cntece auzise. i i spuse despre
frumuseea ei, despre nelepciunea, despre harul ei de
povestitoare, despre desteptaciunea, despre neprihana, despre
mila, despre dulceaa, despre cinstea, despre isteciunea,
despre sfiiciunea si despre toate harurile trupului si ale
minii cu cte o mpodobise Zamislitorul ei. i adauga:
i-acuma ea este soia mea legiuita, si mama copiilor
mei.
i-asa!
Iar sultanul ahzaman se minuna cu minunare mare si ramase
uluit pna peste marginile uluirii. Pe urma i spuse
sultanului ahriar:
O, fratele meu, daca-i asa, vreau si eu sa ma nsor. i
am s-o iau de soie pe sora eherezadei, micua aceea pe care
nu stiu cum o cheama. i vom fi astfel doi frai de-un snge
casatorii cu doua surori de-un snge.
Pe urma adauga:
i asa, avnd de aci nainte doua soii de credina si
cinstite, ne vom uita necazul de odinioara. ntruct, n ceea
ce priveste acea napasta de demult, ea m-a lovit mai nti pe
mine; apoi, din pricina mea, te-a lovit si pe tine la rndu-
i. i daca nu i-as fi dezvaluit nenorocirea mea, nici tu nu
ai fi stiut nimic despre a ta. Vai, o, fratele meu, de-a
lungul acestor trei
169
ani din urma, starea mea a fost o stare tare rea. N-am putut
sa mai ma bucur cu adevarat de nicio iubire. i, dupa pilda
ta, n fiecare noapte luam cte o fata fecioara, iar dimineaa
puneam sa fie omorta, spre-a face sa ispaseasca neamul
muieresc prapadul care ne lovise pe amndoi. Ci acuma vreau
sa-i urmez pilda pe care tot tu mi-o dai, si sa ma nsor cu
cea de a doua fata a vizirului tau.
Cnd auzi vorbele fratelui sau, sultanul ahriar se nfiora
de bucurie, si se ridica pe clipa pe data, si se duse la soia
sa, eherezada, si i povesti ceea ce se rostise ntre el si
fratele sau. i i dete astfel de stire ca sultanul ahzaman
se logodeste din inima cu sora ei, Doniazada.
Iar eherezada raspunse:
O, doamne al vremilor, ne dam nvoiala, da numai daca
fratele tau, sultanul ahzaman, primeste sa locuiasca de aci
nainte cu noi. ntruct eu n-as putea sa ma despart, fie si
macar pentru un ceas, de surioara mea. Eu am crescut-o; si
nici ea nu poate sa ma lase, cum nici eu nu pot s-o las. Asa
ca daca fratele tau primeste nvoiala, sora mea, din chiar
clipa aceasta, este roaba lui. Altminteri, o pastram.
Atunci, sultanul ahriar se duse la fratele sau, sa-i dea
raspunsul eherezadei. Iar sultanul de la Samarkand striga:
Pe Allah! o, fratele meu, chiar asa era si gndul meu,
ntruct nici eu nu as mai putea sa ma despart de tine, nici
macar pentru un ceas! Ct despre scaunul de domnie de la
Samarkand, Allah are sa gaseasca si are sa trimita acolo pe
cine-o vrea el. Ca, din partea mea, nu vreau sa mai domnesc
pe-acolo, si nu ma mai duc de aici.
Auzind vorbele acestea, sultanul ahriar nu mai avu margini
la bucuria lui si raspunse:
Iacata ce-mi doream! Preamarit fie Allah, o, fratele meu,
carele, ntr-un sfrsit, ne-a adunat iar, dupa lunga
desparire!
i, atunci pe loc, trimisera dupa cadiu si dupa martori. i
fu ntocmit senetul de casatorie dintre sultanul ahzaman si
Doniazada, sora eherezadei. i cei doi frai se nsurara
astfel cu cele doua surori.
170
i-atunci, petrecerile si luminaiile ajunsera pna peste
poate si, vreme de patruzeci de zile si patruzeci de nopi,
toata cetatea mnca si bau si se veseli pe cheltuiala
vistieriei.
Ct despre cei doi frai si cele doua surori, apoi ei
intrara la hammam si se scaldara n apa de trandafiri, si n
apa de flori de salcie mirositoare, si n apa nmiresmata cu
mosc, si se arse la picioarele lor lemn de odagaci si de aloe.
Iar eherezada o pieptana si i mpleti cosiele tinerei
sale surori, si o mpistri cu margaritare. Pe urma o mbraca
ntr-o rochie de sahmara de demult, de pe vremile lui Khosroe,
esuta cu serasir din aur rosu, si dichisita, tot n esatura
ei, cu chindiseli care ntruchipau, n culorile lor firesti,
dihanii bete si pasari aiurite. i i puse la gt un gherdan
ca din basme. i Doniazada se facu astfel, sub degetele
surorii sale, mai frumoasa dect a fost vreodata soia lui
Iskandar cel cu Doua Coarne.
nct, cei doi sultani iesira din hammam si cnd sezura n
jeurile lor domnesti, alaiul miresei, alcatuit din soiile
emirilor si ale dregatorilor, se rndui n doua siruri
nemiscate, unul la dreapta si celalalt la stnga celor doua
jeuri. Iar cele doua surori si facura intrarea, sprijinindu-
se una de alta, asemenea cu doua lune ntr-o noapte cu luna
plina.
Atunci, venira naintea lor hanmele cele mai de neam dintre
hanmele de faa. i o luara pe Doniazada de mna si, dupa ce
i scoasera hainele pe care le purta, o mbracara ntr-o
rochie de tulpan, albastra ca marea, de rapea minile. i fu
asemenea zugravirii pe care i-a facut-o poetul n stihurile
acestea:
In rochia-i albastra se iveste,
Stralucitoare, fara de cusur, nct ai crede ca s-a rupt
deodata Din ceruri o bucata de azur.
Mari, ochii ei sunt sabii zugravite;
Sub pleoape-i ard lumini vrajitoresti;
tiubei de miere-s buzele-i ca focul;
Obrajii-i strat de trandafiri domnesti;
Faptura-i toata e-o minune vie,
Ca un boboc curat de iasomie.
171
Vazndu-i boiul ca un fir subire i soldurile mari
leganatoare,
Ai zice ca-i tulpina unui bambus In vrful unei dune
miscatoare.
Iar sultanul ahzaman, soul ei, se ridica si cobor s-o
vada, el cel dinti. i dupa ce se minuna de ea, mbracata
asa, se sui iarasi n jeul sau. i acesta fu semnul
schimbarii rochiei. Iar eherezada, ajutata de hanmele din
alai, o mbraca pe sora-sa ntr-o rochie de matase caisa. Pe
urma o saruta si o puse sa treaca dinaintea jeului soului
ei. i astfel, mai fermecatoare dect n cea dinti rochie,
era aidoma cu cea pe care a zugravit-o poetul:
De-arfi vreodata cumva sa rasara In toiul unei nopi de iarna
grea Lumina blnda-a unei luni de vara
N-ar straluci precum ivirea ta.
Cosiele ce le-mpletesti la tmple i pletele din parul tau de
smoala Par ca vestesc furtuni ce-au sa se-ntmple, i-atuncea
strig cuprins de ameeala:
, Tu-ntuneci zorii zilei totdeauna Cu-aripa nopii!" Ci
raspunsul vine:
,Ba nicidecum! Ba nicidecum! Vezi bine:
E doar un nor care ascunde luna.
Iar sultanul ahzaman cobor sa sa uite la Doniazada,
proaspata mireasa, si se minuna privind-o din toate parile.
i, dupa ce se bucura astfel el cel dinti de vederea
frumuseii sale, se urca sa sada iarasi alaturi de fratele
sau, ahriar. Iar eherezada, dupa ce o saruta pe surioara sa,
i scoase rochia de caisa si o mbraca ntr-o fermenea de
catifea visinie, si o facu astfel sa semene cu ceea ce a spus
poetul despre ea, n doua strofe:
172
O, tu, cea numai nuri si gingasie,
Te legani fericita si usoara,
In fermeneaua ta cea visinie,
Ca o gazela-n pajistea-fecioara;
Iar pleoapele cnd le ridici sfsie Cu negrele-i sagei ce ne
omoara.
Tu, stea a frumuseii, cnd rasari Se-aprind de slava cerul si
pamntul.
Plecarea ta asterne umbre mari i lumea-ntreaga-i neagra ca
mormntul.
i iarasi eherezada si hanmele de fala o pusera pe mireasa
sa faca, ncet si cu pasi masurai, nconjurul salii. i dupa
ce ahzaman o privi mult si se minuna de ea, sora mai mare o
mbraca ntr-o rochie de matasa narmzie, dungata cu zugraveli
de sus pna jos. i o saruta si o strnse la pieptul ei. Iar
Doniazada fu ntocmai cea despre care poetul a spus:
Ea se iveste ca o luna plina In noaptea linistita si senina,
Iar dulcea ei privire vrajitoare Ne lumineaza drumul ca un
soare.
Ci de m-apropiu ca sa ma-ncalzesc La focul care-n ochii-i si-
are vatra,
Ma-mping departe doua straji cu lanci:
Naprasnicii ei sni vrtosi ca piatra.
Iar eherezada o plimba, cu pasi agale, pe dinaintea celor
doi sultani si pe dinaintea tuturor oaspetelor. Iar mirele
veni sa se uite la ea de aproape, si-apoi se ntoarse n jeul
sau, vrajit. Iar eherezada o saruta ndelung, i schimba
hainele si i puse o rochie de Mossul, chindisita cu zarafir
si presarata cu margaritare. i i rndui frumos cutele
rochiei, si i ncinse fruntea cu o cununa usoara, n care
fulgerau smaraldele. Iar Doniazada, ramura aceea de ban,
camforata aceea, facu
173
nconjurul salii, sprijinita de sora sa scumpa. i fu o
descn- tare. Iar poetul n-a minit deloc cnd a spus despre
ea:
Nici frunza verde care nfasoara Floarea de foc a rodiei nu
este Fermecatoare-atta ct aceste Vesminte verzi ce le pori
tu, fecioara!
i te ntreb, vroind sa stiu anume:
, Cum se numeste haina de pe tine?
Iar tu-mi raspunzi cu vorbe moi si line:
,Este camasa mea, nu are nume.
Strig dar: , O, vrajitoarea ta camasa,
Ce ne rapeste inima si minte,
Am s-o numesc de-acuma nainte: Camasa-cea-de-inimi-ucigasa!
Pe urma eherezada o lua pe sora-sa pe dupa mijloc si porni
ncetisor cu ea, printre cele doua siruri de oaspete si pe
dinaintea celor doi sultani, nspre iatacurile din sarai. i o
dezbraca, si o culca, si i dete sfaturile care erau de dat.
Pe urma o saruta plngnd, ntruct atunci era ntia data
cnd se desparea de ea pentru o noapte. Iar Doniazada plnse
si ea la fel, sarutnd-o ntruna pe sora ei. Ci cum urmau sa
se vada iarasi a doua zi, si potolira durerea, iar eherezada
pleca la iatacurile ei.
i noaptea aceea fu, ca bucurie, ca fericire si ca albeaa,
pentru cei doi frai si pentru cele doua surori, un adaos la
cele o mie si una de nopi. i ea ramase ca nceput al unor
vremuri noi pentru supusii sultanului ahriar.
Iar n dimineaa acelei nopi binecuvntate, si cnd cei doi
frai, la iesirea de la hammam, se ntlnira iarasi cu cele
doua surori preafericite, si cnd astfel tuspatru se gasira
iarasi laolalta, vizirul, tatal eherezadei si al Doniazadei,
ceru ngaduina sa intre, si fu poftit numaidect. Iar ei se
ridicara amndoi n cinstea lui; iar cele doua fete ale sale
venira sa-i sarute mna. Iar
174
el le ura viaa lunga ginerilor sai, si le ceru poruncile
pentru ziua aceea.
Ci ei i spusera:
O, parinte al nostru, am vrea ca de aci nainte tu sa ai
numai de dat porunci si niciodata de primit. Drept aceea, ne-
am neles amndoi sa te caftanim sultan la Samarkand Al-Ajam.
Iar ahzaman spuse:
Da, ntruct eu m-am lepadat de domnie.
Iar ahriar i spuse fratelui sau:
Ci numai cu nvoiala, o, fratele meu, ca tu sa ma ajui
la treburile mparaiei mele, primind sa mpari cu mine
domnia, eu ocrmuind o zi, iar tu n cealalta zi, fiecare pe
rnd.
i ahzaman i dete fratelui sau raspunsul cuvenit, rostind:
Ascult si ma supun!
Atunci, cele doua surori se aruncara la gtul vizirului,
care le saruta, si i saruta pe cei trei copii ai eherezadei,
si si lua de la toi bun-ramasuri nduiosate. Pe urma pleca
nspre mparaia lui, n fruntea unui saltanat mparatesc. i
Allah i scrise buna pace, si l ajuta sa ajunga fara de
suparare la Samarkand Al-Ajam. Iar locuitorii Samarkandului se
bucurara de venirea lui. Iar el domni peste ei cu toata
dreptatea, si ajunse un sultan mare printre sultani. i-asa cu
el.
Ci n ceea ce l priveste pe sultanul ahriar, apoi acesta
se grabi sa-i cheme la el pe diecii cei mai ndemnatici din
arile musulmane, si pe calemgii cei mai vestii, si le
porunci sa scrie tot ce i se ntmplase cu soia sa,
eherezada, de la nceput pna la sfrsit, fara a sari peste
niciun amanunt.
Iar ei se asternura pe treaba si scrisera cu litere din aur
treizeci de tomuri, nici unul mai mult, nici unul mai puin.
i numira acest sir de minuni si de giuvaieruri: Cartea Celor
O Mie i Una De Nopi.
Pe urma, la porunca sultanului ahriar, facura de pe ea o
mulime de copii credincioase, pe care le mprastiara n cele
patru unghiuri ale mparaiei spre a sluji de nvaatura din
neam n neam.
A o mia si una noapte
175
Ct despre manuscriptul dinti, pe acela l pusera n
dulapul din aur al domniei, sub paza vizirului vistieriei.
Iar sultanul ahriar si soia lui, sultana eherezada, mult-
norocita aceea, si sultanul ahzaman cu soia lui,
Doniazada, fermecatoarea aceea, si cei trei coconi micui,
copiii eherezadei, traira n huzururi si n fericiri, si n
bucurii vreme de ani si ani, cu fiecare zi mai minunata dect
cea de dinaintea ei, si cu nopi mai albe dect faa zilelor,
pna la venirea celei Desparitoare de cei dragi, Naruitoarea
palatelor si Ziditoarea de morminte, Nenduplecata si
Neabatuta!
i acestea-s povestile minunate, numite O Mie i Una De
Nopi cu toate cte sunt n ele lucruri nemaipomenite, nva-
aturi, minunaii, giuvaieruri, minuni si frumusei.
Ci Allah este mai stiutor. i numai el poate sa osebeasca
dintre toate ceea ce este adevarat si ceea ce nu este
adevarat. Ca el este Atoatestiutor!
OR, MRIRE I SLAV, PN LA SFRITUL VREMURILOR, ACELUIA
CARELE RMNE NEATINS N VENICIA SA, CARELE SCHIMB DUP BUNA
SA VOIE NTMPLRILE, I CARELE NU CUNOATE SCHIMBARE, ST-
PNUL VZUTELOR I NEVZUTELOR, SINGURUL VIU! I RUGCIUNEA,
I PACEA, I CELE MAI ALESE BINECUVNTRI FIE ASUPRA ALESULUI
DOMNULUI CEL MAI PRESUS DE TOATE AL CELOR DOU LUMI, STPNUL
NOSTRU, MAHOMED, SULTANUL TRIMIILOR, GIUVAIERUL LUMILOR! LA
EL ESTE NDEJDEA NOASTR NTR-UN FERICIT I PREAFERICIT
SFRIT!
NOTA TRADUCTORULUI
Intre textul arab de baza al celor O mie si una de nopi
folosit de Mardrus (,ediia egipteana de la Bulak) si cel
folosit de M. A. Salie (a carui proveniena nu ne este
indicata), cu care am coroborat talmacirea noastra, exista
destul de multe deosebiri pe care nu le-am putut prezenta
dect foarte parcimonios n notele de la subsolul paginilor
ale reeditarii de faa. Sunt povesti ntregi care la M. A.
Salie lipsesc. Dar si la Mardrus lipsesc, faa de textul lui
M. A. Salie, multe povesti interesante.
Am crezut de datoria noastra sa-i oferim cititorului macar
cteva dintre aceste creaii ce nu figureaza n textul lui
Mardrus.
n primul rnd, e vorba de Povestea cu fiul de mparat si cu
cei sapte viziri, care reprezinta varianta araba a celebrei
povesti a filosofului Sindipa. Este vorba apoi de sase
istorioare care completeaza ,ciclul Harun Al-Rasid. La urma,
prezentam ncheierea din varianta tradusa de M. A. Salie.
Cititorul va putea astfel sa remarce deosebirile de stil si
de structura dintre cele doua variante.
H.G.
ADDENDA
POVESTEA CU FIUL DE MPRAT I CU CEI APTE VIZIRI
ajuns pna la mine, tot asa, ca a fost n vremurile vechi si
n trecutul veacurilor si al anilor un mparat dintre
mparaii vremurilor, si care avea ostime multa si straji, si
se bucura de putere si de bogaie, dar numai ca ajunsese la un
soroc lung de viaa, fara sa aiba si el bucuria unui copil de
parte barbateasca. i, ngrijorat din pricina aeeasta si
chemnd ajutorul Prorocului (miluiasca-1 si fericeasca-1
Allah!) dinaintea lui Allah Preamaritul, s-a rugat Domnului,
n numele prorocilor, al prietenilor si al mucenicilor robi ai
lui, sa-l miluie cu un copil de parte barbateasca, spre a-i
lasa ca mostenire puterea si a-i fi racoare ochilor. i pe
urma s-a sculat pe clipa pe data si, intrnd n iatacul n
care salasluia, a trimis dupa fiica socrului sau si s-a
mpreunat cu ea, iar ea a ramas grea, cu ngaduina lui Allah
Preamaritul. i a trecut asa o vreme, si i-a venit ceasul sa-
si ncheie sarcina, si a nascut un copil de parte barbateasca,
al carui obraz era ca faa lunii n cea de a paisprezecea
noapte a ei, si copilul a crescut pna a mplinit vrsta de
cinci ani.
i mparatul acela avea un nelept dintre nelepii cei
iscusii, cu numele de as-Sindibad, si lui i l-a ncredinat
mparatul pe copil. Iar cnd copilul a mplinit zece ani de
viaa, neleptul a nceput sa-l nvee nelepciunea si buna-
purtarea, si a ajuns baiatul, de nimenea nu se putea asemui pe
vremurile acelea cu el, la cunostine, la buna-purtare si la
desteptaciune. i cnd a mplinit vrsta potrivita,
179
mparatul i-a adus fiului sau o mulime de viteji arabi, care
sa-l deprinda cu drzia n lupte, iar el a ajuns un luptator
desavrsit si-si rotea calul, si-l mpintena n toiul valma-
sagului pe cmpul de bataie, si i-a ntrecut pe toi oamenii
de pe vremurile lui si pe toi cei de o vrsta cu el.
i ntr-o buna zi neleptul acela s-a uitat la stele si a
vazut la horoscopul tnarului ca daca acesta, n rastimp de
sapte zile, va rosti vreun cuvnt, din cuvntul acela i se va
trage pieirea. i s-a dus neleptul la mparat, tatal fla-
caului, si i-a dat de stire despre toate, iar tatal baiatului
a ntrebat:
- Care ar fi hotarrea dreapta si alegerea chibzuita, o,
neleptule?
i neleptul a raspuns:
- O, mparate, hotarrea cea dreapta si dezlegarea, dupa
mine, ar fi sa fie dus flacaul ntr-un loc veselos, unde sa
asculte lautele nveselitoare, si sa stea acolo pna vor trece
cele sapte zile.
i mparatul a trimis dupa o roaba de-a lui (si care era cea
mai ispitita dintre roabe) si i l-a ncredinat pe baiat, si
i-a spus:
- Ia-1 pe stapnul tau n palat si ine-1 la tine, iar el
sa nu iasa din palat pna nu vor trece sapte zile.
i roaba l-a luat pe flacau din minile mparatului si l-a
dus n palat. i palatul acela avea patruzeci de ncaperi, si
n fiecare dintre ele erau cte zece roabe, si fiecare roaba
avea cte o lauta nveselitoare, si daca una dintre ele
ncepea sa cnte, palatul danuia la sunetele ei.
i n jurul palatului curgea un pru pe malurile caruia
erau sadii fel de fel de pomi roditori si de flori. Iar
baiatul stralucea de frumuseea si de farmecele lui de
nedescris. i a petrecut el o noapte acolo, si l-a vazut o
roaba (care era iubita tatalui sau), si dragostea a patruns n
inima ei, iar
180
ea n-a mai putut sa se stapneasca si s-a repezit la baiat,
dar acesta a strigat:
- De-o vrea Allah Preamaritul, cnd am sa-l vad pe tata am
sa-i povestesc tot, si tata are sa te omoare!
i roaba s-a dus la mparat si i s-a prabusit dinainte cu
plnsete si suspine, iar mparatul a ntrebat-o:
- Ce ai pait, o, copilo? Ce face stapnul tau? Oare nu
este cuminte?
- O, stapne, a raspuns fata, stapnul meu a ncercat sa ma
ispiteasca si a vrut sa ma omoare, da eu nu m-am lasat si am
fugit de el, si nu ma mai ntorc niciodata la el sau n palat.
i cnd tatal baiatului a auzit vorbele acestea, a fost
cuprins de mnie mare, si i-a chemat la el pe vizirii sai si
le-a poruncit sa-l omoare pe flacau. i vizirii au nceput sa-
si spuna unul altuia: ,mparatul staruie n dorina de a-si
omor feciorul, dar daca l va omor, atunci fara ndoiala ca
are sa se caiasca dupa uciderea lui, ntruct l are drag;
caci fiul acesta l-a avut dupa ce si pierduse orice nadejde.
i pe urma are sa se ntoarca asupra noastra sa ne certe si
are sa ne zica: Pentru ce nu ai nchipuit vreun tertip ca sa
ma oprii a-mi ucide fiul? i vizirii hotarra ntr-un gnd
sa dibaceasca vreun siretlic cu care sa-l opreasca pe mparat
sa-si omoare fiul.
i pasi nainte ntiul vizir si spuse:
- Am sa va scap eu de mnia mparatului pe ziua de azi.
i se ridica, si porni si, intrnd la mparat, se temeni
ntre minile lui si ceru ngaduina sa vorbeasca. i cnd
mparatul i ngadui, vizirul spuse:
- O, mparate, daca i-ar fi fost menit sa ai o mie de fii,
tot nu s-ar cadea sa-i asculi sufletul, omorndu-1 pe
vreunul dintre ei pentru vorbele unei roabe, fie ca ea
graieste adevarul, fie ca minte. Poate ca e vreo uneltire de-a
ei mpotriva fiului tau.
181
Pai o fi ajuns pna la tine despre uneltirile muieresti?
l-a ntrebat mparatul pe vizir.
i vizirul i-a raspuns:
-Da!
POVESTEA NTIULUI VIZIR
(Aici este inclusa, aproape fara nicio deosebire, povestea
intitulata Faiiruzp soia lui n varianta tradusa de Mardrus,
si care se gaseste n volumul XIII al prezentei ediii, pag.
170. Dupa care continua:)
A ajuns pna la mine, tot asa, ca un negustor care calatorea
mult avea o soie frumoasa, pe care o iubea si pe care o
gelozea din prea mare dragoste. i negustorul a cumparat un
papagal, si papagalul acela i da de stire stapnului sau
despre tot ce se ntmpla n lipsa lui de acasa. i odata,`pe
cnd negustorul se afla ntr-o calatorie, soia lui s-a
nhaitat cu un tnar, care a nceput sa vina la ea, iar ea i
s-a dat si s-a mpreunat cu el n lipsa soului. Iar cnd
soul ei s-a napoiat din calatorie, papagalul i-a istorisit
ce se ntmplase, si i-a spus:
O, stapne al meu, un tnar turc a venit la soia ta n
lipsa ta, si ea i-a aratat cea mai aleasa preuire.
i insul acela s-a hotart s-o omoare pe nevasta-sa, si cnd
soia lui a aflat despre aceasta, a spus:
O, omule, teme-te de Allah si vino-i n fire! Oare
pasarea are judecata si minte? Daca vrei sa te dumiresc eu
despre toate astea si sa poi deosebi minciuna de adevar, du-
te n noaptea asta si stai pe la vreunul dintre prietenii tai,
iar mine dimineaa vino la papagal si ntreaba-1, si ai sa
vezi daca este vreun adevar n ceea ce spune ori daca-i
minciuna.
i omul s-a sculat si s-a dus la un prieten de-al lui, si a
nnoptat la el. Iar soia lui, dupa ce s-a lasat seara, s-a
dus
182
si a luat un presule de piele, a acoperit cu el colivia
papagalului si a nceput sa arunce cu apa peste presule, si
sa-l vnture cu evantaiul, si sa apropie de papagal o faclie
nchipuind stralucirea fulgerului, si sa vjie dintr-o
morisca de mna, pna ce s-a facut dimineaa.
i cnd soul s-a ntors, femeia i-a spus:
- O, stapne, ia ntreaba-1 pe papagal!
i negustorul s-a dus la papagal si a nceput sa vorbeasca
cu el, si sa-l ntrebe despre noaptea care trecuse, si
papagalul a grait:
- O, stapne, da cine a putut sa vada si sa auda ceva
noaptea trecuta?
- De ce? a ntrebat negustorul.
i pasarea a raspuns:
- O, stapne, din pricina tariei ploii, a vntului, a
tunetelor si a fulgerelor.
- Mini, a spus negustorul, n noaptea trecuta nu a fost
nimic din toate astea.
- Eu i-am povestit numai ceea ce am vazut, la ceea ce am
fost martor si ceea ce am auzit, a raspuns papagalul.
i negustorul a socotit ca toate cte i le spusese papagalul
despre soia lui au fost minciuni, si a vrut sa se mpace cu
nevasta-sa, dar ea i-a spus:
- Nu ma mpac cu tine pna nu-1 tai pe papagalul asta, care
spune minciuni despre mine.
i negustorul a taiat papagalul, si pe urma a trait un sir
de zile cu soia lui, da odata l-a vazut pe tnarul turc cum
iesea din casa lui si atunci a priceput ca papagalul spusese
adevarul si ca nevasta-sa minise, si s-a certat ca taiase
papagalul. i pe clipa pe data a intrat la nevasta-sa si a
omort-o, si s-a juruit ca nu se va mai casatori cu nicio
femeie ct o mai trai. Iar eu i-am istorisit toate astea, o,
mparate, numai pentru ca sa stii ca mari sunt viclesugurile
muierilor si ca graba naste caina.
i mparatul s-a razgndit sa-si omoare fiul.
183
Iar a doua zi roaba a venit la el si a sarutat pamntul
dintre minile lui, si i-a spus:
- O, mparate, cum de ma napastuiesti si lasi sa auda
mparaii despre tine ca ai dat o porunca pe care pe urma a
dobort-o vizirul tau? Supusenia faa de mparai sta n
ndeplinirea poruncilor lor, si toi i stiu dreptatea si
nepartinirea. Asa ca despagubeste-ma cu ceea ce mi se cuvine
de la fiul tau.
NTIA POVESTE A ROABEI
Cica un abagiu venise pe malul Tigrului ca sa-si bata abaua,
si cu el venise si fiul sau, care s-a bagat n ru sa se
scalde, cu ngaduina tatne-sau. i deodata, pe cnd nota,
i-au obosit minile si a nceput sa se scufunde, si, vaznd
aceasta, tatal lui a sarit si s-a repezit catre el. i cnd
tatal l-a prins, copilul s-a agaat de el, si s-au necat
amndoi. Asa si tu, mparate: daca ai sa fii ngaduitor cu
fiul tau si n-ai sa ma despagubesti pentru ceea ce mi-a facut,
mi-e teama ca avei sa va necai amndoi.
A ajuns pna la mine, tot asa, despre viclesugurile
barbailor...
(i roaba i istoriseste mparatului snoava intitulata Alb
si alb, n varianta tradusa de Mardrus voi. VIII, pag. 87,
n ediia noastra - cu foarte mici deosebiri; dupa care
eherezada continua:)
i mparatul a poruncit ca fiul lui sa fie ucis.
Dar a iesit n faa cel de al doilea vizir si a sarutat
pamntul dintre minile mparatului, si a spus:
- Nu te grabi sa-l ucizi pe fiul tau: maica-sa nu l-a
dobndit dect dupa ce si pierduse orice nadejde, iar noi ne
socotim ca el are sa fie comoara mparaiei si pastratorul
bogaiilor tale. ndura-te de el, o, mparate!
184
Poate ca va avea niscaiva dovezi pe care sa le aduca. Daca te
vei grabi sa-l omori, ai sa te caiesti cum s-a cait un
negustor.
- Pai cum a fost cu negustorul si care-i povestea lui? a
ntrebat mparatul.
i vizirul a spus:
POVESTEA CELUI DE AL DOILEA VIZIR
A ajuns pna la mine, o, mparate, ca a fost odata un
negustor tare scran la mncare si la bautura. i odata,
aflndu-se ntr-o ara straina, si pe cnd se preumbla prin
trg, a vazut deodata o batrna cu doua lipii.
- Le vinzi? a ntrebat-o el pe batrna.
i ea a raspuns:
-Da.
i negustorul a cumparat lipiile la un pre de nimic de la
batrna. S-a dus cu ele la locuina lui si le-a mncat n
aceeasi zi, iar a doua zi dimineaa s-a ntors n acelasi loc
si iar a vazut-o pe batrna cu doua lipii. A cumparat de la ea
si acele lipii, si tot asa a facut vreme de douazeci de zile.
Iar apoi batrna nu s-a mai ivit, si negustorul a nceput s-o
caute, dar nu a capatat nicio stire despre ea, pna ce,
trecnd pe o ulia, deodata a vazut-o. i s-a oprit si i-a dat
binee, si a ntrebat-o pentru ce nu s-a mai ivit si daca i s-
au terminat lipiile. i cnd batrna i-a auzit vorbele, s-a
codit sa-i raspunda, dar negustorul a casunat pe ea rugnd-o
sa-i spuna ce i s-a ntmplat. i batrna i-a spus:
- O, stapne, asculta raspunsul meu. Pricina-i numai ca eu
am slujit la un om bolnav de rac la sira spinarii, si care
avea un vraci care lua faina, amesteca faina cu unt topit si
i-o lipea pe locul bolnav, o noapte ntreaga, pna dimineaa.
Iar eu luam faina aceea si framntam din ea
185
doua lipii si le vindeam unuia ca tine ori altuia. Da omul
acela a murit si mi s-au ispravit lipiile.
i negustorul, cnd a auzit vorbele acestea, a strigat:
- Intr-adevar, ai lui Allah suntem si la El ne ntoarcem,
si nu este putere si tarie dect la Allah Preamaritul si
Preaslavitul!
i, de greaa, s-a mbolnavit, si s-a cait, dar cainele nu
i-au mai fost de niciun folos.
A ajuns pna la mine, o, doamne, tot despre viclesugurile
femeilor, ca a fost cndva un ins, armas pe lnga un mparat
dintre mparai, si insul acela iubea o femeie. i si-a trimis
odata slujitorul la ea cu un ravas, asa cum faceau ntre ei,
de obicei, si slujitorul s-a dat pe lnga femeie si a nceput
sa suguiasca cu ea. i ea s-a plecat nspre el si l-a strns
la piept, si sluga i-a cerut sa-l lase, si femeia l-a
ascultat. i pe cnd se petreceau acestea, deodata stapnul
slujitorului a batut la usa, si atunci femeia l-a luat pe
slujitor si l-a bagat n pivnia, si pe urma a deschis usa, si
stapnul slujitorului a intrat cu palosul n mna. i s-a
asezat pe patul femeii, iar ea a venit la el si a nceput sa
glumeasca si sa se hrjoneasca cu el, strngndu-1 la piept
si sarutndu-1, si insul s-a ncins si s-a bucurat de femeie.
i deodata a batut la usa soul ei.
- Cine este? a ntrebat insul.
i ea a raspuns:
- Soul meu.
i insul a ntrebat:
- Ce sa fac si cum sa scap?
- Scoala-te, ia palosul, nfige-te n prag si ipa la mine
si ocaraste-ma! a spus femeia. Iar cnd va intra soul meu,
iesi si du-te n calea ta.
i insul asa a facut, si soul femeii a intrat si l-a vazut
pe armasul mparatului cum sta cu palosul n mna si o certa
si o amenina. Iar pe urma, la vederea soului,
186
armasului i s-a facut rusine si si-a bagat palosul n teaca,
si a iesit din casa.
- Ce pricina avea? a ntrebat-o omul pe soia sa.
i aceea i-a raspuns:
- Binecuvntat fie ceasul cnd ai venit! Ai scapat un
suflet drept-credincios de la moarte. Toata pricina-i numai
aceea ca sedeam pe terasa si torceam, si deodata a navalit
peste mine un tnar fugarit, cu minile pierdute, sugrumat de
frica morii, iar insul acela, cu palosul tras, voia sa-l
ajunga, fugarindu-1. i tnarul a cazut dinaintea mea,
sarutndu-mi minile si picioarele, si a spus: ,O, stapna,
scapa-ma de cel care vrea sa ma omoare nevinovat. i l-am
ascuns n pivnia la noi. i, vazndu-1 pe insul acela cum
intra cu palosul tras, am nceput sa tagaduiesc cnd a
ntrebat de tnar, si insul a nceput sa ma ocarasca si sa ma
amenine, precum ai vazut. Slava lui Allah, care te-a adus la
mine! Nici nu mai stiam ce sa fac. i nu se afla lnga mine
nimeni care sa ma scape.
- E foarte frumos ce ai facut, o, femeie, i-a spus soul.
Rasplata are sa-i vie de la Allah, si miluiasca-te El pentru
binefacerea ta!
Pe urma s-a dus la pivnia si l-a chemat pe tnar, spunnd:
- Iesi afara, nu i se va ntmpla niciun rau!
i tnarul a iesit din pivnia, speriat, dar soul femeii i-
a spus:
- Linisteste-i sufletul, nimic rau nu are sa i se
ntmple!
i a nceput sa-l caineze pe tnar pentru ceea ce paise,
iar tnarul chema binecuvntarile asupra barbatului acela. i
pe urma au iesit amndoi, si habar n-aveau ei de tertipul
femeii.
nct sa stii, o, mparate, ca acesta nu este dect unul
dintre viclesugurile femeiesti, si fereste-te sa te bizui pe
vorbele lor.
187
i mparatul s-a oprit sa-si omoare fiul.
Dar cnd a fost cea de a treia zi, a venit la mparat roaba
aceea, a sarutat pamntul dintre minile lui si a spus:
- O, mparate, despagubeste-ma de ceea ce mi se datoreaza
de la fiul tau, si nu lua aminte la vorbele vizirilor tai.
Intr-adevar, vizirii prosti nu sunt buni de nimic, si tu sa nu
fii ca mparatul care s-a bizuit pe vorbele unui vizir prost
dintre vizirii sai.
- Pai cum a fost? a ntrebat mparatul, si roaba a spus:
A DOUA POVESTE A ROABEI
A ajuns pna la mine, o, norocitule mparate, daruitule cu
cuget drept, ca un mparat dintre mparai avea un fiu, pe
care l iubea si-l preuia cu mare preuire, si-l avea mai
drag dect pe toi ceilali copii ai sai. i-odata acest fiu
i-a spus:
- O, tata, vreau sa ma duc la vnatoare si la haituiala.
i mparatul a pus sa i se dea fiului lui cele de trebuina,
si i-a poruncit unuia dintre vizirii sai sa plece cu el, ca
sa-l slujeasca si sa-i ndeplineasca toate treburile n timpul
calatoriei. i vizirul acela a ncherbuit tot ce-i trebuia
baiatului pentru calatorie, si a luat cu el slujitori, argai
si slugi, si au purces la vnatoare. i au ajuns la un pamnt
acoperit cu verdeaa, cu iarba, pasuni si apa, si forfotind de
belsugul de salbaticiuni. i fiul mparatului s-a apropiat de
vizir si i-a aratat de ce fel de vnatoare avea chef. i au
zabovit pe pamntul acela cteva zile, si fiul mparatului
traia cea mai buna si desfatata viaa.
Iar pe urma fiul mparatului le-a poruncit oamenilor lui sa
se ndeparteze. i deodata s-a ivit dinaintea lui o gazela,
care se ratacise de soaele ei, si sufletul baiatului a rvnit
sa prinda acea gazela, si tare mult si dorea aceasta.
188
- Vreau sa ma iau dupa aceasta gazela, i-a spus el
vizirului.
i vizirul a grait:
- Fa cum i s-a nazarit!
i flacaul s-a repezit dupa gazela singur, desparindu-se de
ceilali, si s-a inut dupa ea toata ziua, pna s-a lasat
noaptea. i gazela s-a caarat pe un loc priporos, si s-a
asternut noaptea peste baiat, si el ar fi vrut sa se ntoarca
ndarat, dar nu stia ncotro sa se ndrepte, si sta nauc. i a
umblat calare pe calul lui pna s-a facut dimineaa, fara sa
gaseasca vreo izbavire. i atunci, a pornit mai departe si a
mers calare, nfricosat, flamnd si nsetat, si nu stia
ncotro s-o ia, pna ce l-a prins miezul zilei si a nceput
sa-l bata arsia.
i deodata a ajuns la o cetate cu zidiri nalte si cu
coloane care se nalau n sus, si cetatea aceea era pustie si
naruita, si nimeni nu era acolo, afara de bufnie si ciori. i
pe cnd fiul mparatului sta lnga cetatea aceea minunndu-se
de ruinele ei, deodata si-a aruncat privirea si a vazut sub un
zid o fata care plngea. i fiul mparatului s-a apropiat de
ea si a ntrebat-o:
- Cine esti?
i fata a raspuns:
- Sunt fiica lui at-Temim, fiica lui at-Taiah, mparatul
Pamntului Cenusiu. Am iesit ntr-o buna zi sa-mi fac o treaba
si m-a rapit un ifrit din neamul ginnilor, si a zburat cu mine
ntre cer si pamnt, si l-a lovit o stea de foc si s-a
mistuit, iar eu m-am prabusit aici, si iacata sunt trei zile
de cnd rabd aici de foame si de sete. i cnd te-am vazut,
mi-am dorit sa traiesc.
i fiul de mparat a simit ca i se face mila de ea si a
suit-o la spatele lui pe cal, si a spus:
- Linisteste-i sufletul si racoreste-i ochii! Daca ma va
ntoarce Allah (slava si marire lui!) la neamul si la casa
mea, am sa te trimit la parinii tai.
189
i fiul de mparat a pornit mai departe, cautnd ajutor, si
fata, care sedea la spatele lui, a spus:
- O, fiule de mparat, da-ma jos ca sa pot sa-mi
ndeplinesc nevoile dupa stnca aceea.
i fiul de mparat s-a oprit si a dat-o jos pe fata, si a
stat s-o astepte, iar ea s-a dus dupa stnca si pe urma a
iesit avnd un chip nfricosator. i cnd fiul de mparat a
vazut-o, i s-a zburlit parul pe trup, si i-au zburat minile,
si s-a speriat de fata si de nfaisarea n care se preschim-
base. Iar fata a sarit si s-a asezat pe cal dindaratul
baiatului, cu nfaisarea ei nfricosatoare, si i-a spus:
- O, fiule de mparat, pentru ce, precum vad, te-ai
schimbat la chip?
- Mi-am adus aminte de ceva care ma ngrijoreaza, a raspuns
fiul de mparat.
i fata a grait:
- Cheama n ajutor oastea tatalui tau si vitejii lui.
Dar fiul de mparat a raspuns:
- Ce ma ngrijoreaza pe mine nu se sperie de osti si nu-i
pasa de viteji.
- Ajuta-te cu banii tatalui tau si cu comorile lui, a spus
fata.
i fiul mparatului a grait:
- Ce ma ngrijoreaza nu se mulumeste cu bani si cu comori.
- Voi marturisii, a grait fata, ca pentru voi este n cer
un Dumnezeu, care vede si care nu se vede, si ca el are putere
asupra a toate cte sunt?
- Da, noi nu avem alt dumnezeu, afara de El, a raspuns fiul
mparatului.
i fata a spus:
- Roaga-te lui, poate ca are sa te scape de mine.
i fiul mparatului a ridicat privirile catre cer si s-a
rugat n inima lui, si a strigat: ,Doamne al meu, te chem
ntr-ajutor n pricina care ma ngrijoreaza. i a aratat cu
190
mna catre fata, si aceasta a cazut la pamnt, arznd ca un
carbune. i fiul de mparat l-a proslavit pe Allah si i-a
mulumit, si de-aci a dat pinteni calului, iar Allah (slava si
marire lui!) i-a usurat calatoria si i-a aratat drumul, pna
ce a ajuns n ara lui si a intrat n mparaia parintelui
sau, dupa ce si pierduse nadejdea de viaa.
i toate s-au petrecut dupa viclenia vizirului, care venise
cu el anume ca sa-l piarda n timpul calatoriei, dar Allah
Preamaritul l-a scapat. i i-am povestit acestea, o,
mparate, numai ca sa stii ca vizirii ticalosi nu au cugete
curate, si gndurile lor tainice nu sunt bune pentru mparaii
lor. Asa ca ia aminte la asemenea treburi.
i mparatul si-a plecat urechea si a dat crezare vorbelor
roabei, si a poruncit sa fie ucis fiul sau, dar a intrat cel
de al treilea vizir si a spus:
- Am sa va scap eu de rautatea mparatului pe ziua de
azi.
Iar pe urma acest vizir a intrat la mparat, a sarutat
pamntul dintre minile lui si a spus:
- O, mparate, eu i sunt sfetnic credincios si-i duc
grija si ie, si mparaiei tale, si am sa-i glasuiesc un
sfat cuminte: nu te grabi sa-i omori copilul, racoarea
ochilor tai si rodul inimii tale. Se prea poate ca greseala
lui sa fi fost un lucru de nimic, pe care sa-l fi ngrosat
dinaintea ta roaba aceasta. Ca a ajuns pna la mine ca satenii
din doua sate s-au zdrumicat unii pe alii din pricina unui
strop de miere.
- Pai cum s-a ntmplat asta? a ntrebat mparatul.
i vizirul a spus:
POVESTEA CELUI DE AL TREILEA VIZIR
Afla, o, mparate! A ajuns pna la mine ca un vnator vna
salbaticiuni prin pustietai, si ntr-o buna zi a intrat ntr-
o pestera din munte si a gasit acolo o scorbura plina
191
cu miere de albine. i a luat din mierea aceea n burduful pe
care l avea la el, si-a pus burduful n spinare si l-a adus
n cetate, iar cu el avea si un cine de vnatoare, si tare i
era drag cinele acela. i vnatorul s-a oprit dinaintea
dughenii unui negustor de unt si i-a aratat mierea. i
stapnul dughenii a cumparat mierea si, deznodnd burduful, a
scos-o de acolo ca s-o cerceteze. i din burduf s-a scurs o
picatura de miere, si s-au strns mustele la ea, si la ele s-a
repezit o pasare, iar vnzatorul de unt avea o pisica, si
pisica a sarit asupra pasarii, si a vazut-o cinele
vnatorului si a sarit asupra ei si a omort-o, si negustorul
a dat n cine si l-a omort, si vnatorul a sarit asupra
negustorului si l-a omort. Iar cum negustorul de unt inea un
sat, iar cum vnatorul inea alt sat, si cnd satenii au auzit
de cele ce se ntmplasera, si-au nsfacat armele si straiele
de lupta si s-au ridicat unii asupra altora cu mnie, si
rndurile de luptatori au dat piept n piept, si pe data ntre
ei s-a vnturat palosul, pna au murit o sumedenie de oameni
nimenea nu le stie socoata, fara numai Allah Preamaritul!
A ajuns pna la mine, o, mparate, n sirul altor povesti
despre viclesugurile muieresti, ca soul unei femei i-a dat
acesteia un dirhem ca sa cumpere pe el orez. i femeia a luat
dirhemul si s-a dus la vnzatorul de orez. i acela i-a dat
orez si a nceput sa suguiasca cu ea si sa-i faca cu ochiul,
zicndu-i:
- Orezul nu e bun dect cu zahar, si, daca vrei sa-l ai,
intra colea Ia mine oleaca.
i femeia a intrat la el n dugheana, si vnzatorul de orez
i-a spus robului sau:
Cntareste-i zahar de un dirhem!
Dar pe urma i-a facut un semn, si robul a luat basmaua femeii
si, desertnd-o de orez, a pus n locul lui
192
arna, iar n loc de zahar a pus niste pietre, si a legat
basmaua si a pus-o lnga femeie. i femeia a iesit de la
negustor, si si-a luat basmaua si s-a dus acasa, gndind ca n
basma este zahar si orez. Iar cnd a ajuns acasa, a pus
basmaua dinaintea barbatului si acela a gasit n basma arna
si pietrele.
i cnd femeia a adus ceaunul, soul ei i-a spus:
- Oare ti-am zis ca avem sa zidim ceva, de ne-ai adus
arna si pietre?
i, vaznd asta, femeia a priceput ca robul vnzatorului si-
a batut joc de ea si i-a spus soului (iar ea venise cu
ceaunul n mna):
- O, barbate, din pricina necazului care m-a naucit, m-am
dus sa aduc o sita si am adus un ceaun.
- i ce necaz te-a naucit? a ntrebat-o soul.
i ea a spus:
- O, barbate, dirhemul pe care l aveam mi-a cazut pe jos
n trg si mi-a fost rusine sa-l caut faa de toata lumea, dar
nu mi-a venit usor ca dirhemul se prapadise. i am strns
arna de pe locul acela, unde a cazut dirhemul, si gndeam s-
o dau prin sita, si iacata ca m-am dus sa aduc sita si am adus
ceaunul.
i s-a dus si a adus sita si, dndu-i-o barbatului a spus:
- Cerne tu, ca ochiul tau e mai bun ca ochiul meu.
i barbatul s-a apucat de cernut arna, pna ce faa si
barba i s-au umplut de praf, dar nu si-a dat seama de
ticalosia soiei sale si de ceea ce s-a ntmplat din pricina
ei.
Iata, o, mparate, o pilda de ticalosie muiereasca. Ia
aminte la vorbele lui Allah Preamaritul: ,Chiar ca mari sunt
ticalosiile voastre! i mai iacata si alte spuse de-ale sale
(slava si preamarire lui!): ,Chiar ca ticalosiile Satanei au
fost marunte!
i cnd a auzit spusele vizirului, mparatul i-a mulumit si
s-a mbunat, si s-a scuturat de zacasia lui. i a
193
chibzuit la vorbele lui Allah procitite de vizir, si s-au
aprins luminile sfatului bun n cerurile judecaii si ale
cugetului sau, si s-a lepadat de pornirea smintita de a-si
ucide fiul.
Dar cnd a fost cea de a patra zi, a intrat la mparat roaba
si, sarutnd pamntul dintre minile lui, a spus:
- O, norocitule sultan, daruitule cu judecata dreapta, i-
am nfaisat jalba mea, dar tu m-ai obidit si ai pregetat sa
ma despagubesti asupra prigonitorului meu, ntruct el este
fiul tau si sngele inimii tale. Dar mpotriva lui are sa ma
sprijine Allah (slava si marire lui!), asa cum l-a sprijinit
Allah pe fiul de mparat mpotriva vizirului si a tatalui sau.
- Pai cum a fost? a ntrebat-o mparatul.
i ea a spus:
A TREIA POVESTE A ROABEI
A ajuns pna la mine, o, mparate, ca un mparat dintre
mparaii care s-au dus avea un fiu, si nu mai avea ali
copii. i cnd acest copil a ajuns la anii de nsuratoare,
tatne-sau l-a nsurat cu fiica altui mparat, si aceea era o
fata mpodobita cu frumusee si gingasie. Iar ea avea un var
care o peise, dar ea nu s-a nvoit a primi sa se marite cu
el. i cnd el a aflat ca domnia a primit sa se marite cu
altul, l-a cuprins ciuda. i varul fetei s-a chibzuit sa
trimita daruri la vizirul mparatului care si casatorise fiul
cu fata aceea. i i-a trimis vizirului daruri maree, si i-a
cerut sa nchipuiasca vreun tertip cu care sa-l momeasca pe
fiul mparatului n vreo capcana care sa-i fie pricina de
pierzanie. i i-a trimis vorba vizirului: ,O, vizirule, sunt
atta de nciudat pe fata unchiului meu, nct sunt mpins la
atare lucru! i cnd darurile au ajuns la vizir, acesta
194
i-a trimis vorba tnarului: ,Linisteste-i sufletul si
racoreste-i ochii: vei dobndi de la mine ceea ce doresti.
Iar mparatul, tatal fetei, a trimis dupa fiul mparatului,
poftindu-1 sa vina n ara lui, ca sa intre la fata sa.
i cnd scrisoarea a ajuns la fiul mparatului, tatal lui i-
a ngaduit sa se duca si l-a trimis cu el pe vizirul acela,
care primise darurile. i a trimis cu ei o mie de calarei, si
daruri, si palanchine, si corturi, si chioscuri. i vizirul a
plecat cu fiul mparatului, tainuindu-si ispita de a-1 trage-n
capcana, si clocind n inima viclenia mpotriva lui. i cnd
au dat ntr-o pustietate, vizirul si-a amintit ca acolo n
muni se afla un izvor cu apa curgatoare, cu numele de
Stralucitorul, si ca fitecine ar bea din el, daca este barbat
se va preschimba n femeie. i cnd vizirul si-a adus aminte
de asta, le-a poruncit ostenilor sa poposeasca nu departe de
izvorul acela, iar el s-a saltat n sa si i-a spus fiului
mparatului:
- Nu vrei sa vii cu mine sa te uii la izvorul de apa de
aici?
i fiul mparatului a ncalecat si a plecat cu vizirul
tatalui sau, si nu mai era nimeni cu ei. i de-aci au mers
pna au ajuns la izvorul acela. i fiul mparatului a
descalecat si s-a spalat pe mini, si a baut apa din izvor, si
dintr-odata s-a preschimbat n femeie. i pricepnd aceasta, a
nceput sa geama si sa plnga, ct si-a pierdut simirile. i
vizirul s-a dus lnga el si a nceput sa-l caineze de ceea ce
paise, si sa-i spuna:
- Ce ai pait?
i flacaul i-a povestit, si cnd vizirul i-a auzit
cuvintele, a nceput sa se tnguiasca si sa plnga:
- Fereasca-te Allah Preamaritul de o belea ca asta! Cum de
te-a ajuns asemenea pacoste si te-a lovit o nenorocire atta
de mare, tocmai cnd calatoream bucurosi ca vei intra la fata
mparatului? a strigat vizirul. Acuma nici
195
nu mai stiu, oare sa ne mai ducem la ea ori ba, si hotarrea
ine de tine. Ce-mi poruncesti, dara?
Intoarce-te la tatal meu, a spus tnarul, si povesteste-i
ce am pait. Eu nu ma mai clintesc de aici pna nu scap de
beleaua asta, ori am sa mor de jale.
i fiul mparatului i-a scris tatalui sau o scrisoare,
nstiinndu-1 de ceea ce i se ntmplase. i vizirul a luat
scrisoarea si s-a ntors ndarat n cetatea mparatului,
lasnd ostenii si pe tnar, si cetele care i nsoeau, si n
taina se bucura de ceea ce paise fiul mparatului. i vizirul
a intrat la mparat si l-a nstiinat de paania fiului sau,
si i-a nmnat scrisoarea. i mparatul s-a mohort pentru
fiul sau, cu mohorre mare. i pe urma a trimis la nvaai si
la cei ce cunosteau tainele, ca sa-i lamureasca beleaua care
se ntmplase cu fiul sau, dar niciunul dintre ei nu i-a dat
vreun raspuns.
Iar vizirul i-a trimis varului fetei vestea fericita despre
ceea ce se ntmplase cu fiul mparatului. i cnd a ajuns la
el scrisoarea, tnarul acela s-a bucurat strasnic si a vrut sa
se nsoare cu fata unchiului sau, si i-a trimis vizirului
daruri scumpe si bani muli, si i-a mulumit cu mulumire
mare.
n ceea ce l priveste pe fiul de mparat, d-apoi acela a
ramas la izvor vreme de trei zile si trei nopi, nemncat si
nebaut, si si-a pus nadejdea pentru cele ce paise n Allah
(slava si marire lui!), cel care nu nsala nadejdile nimanuia.
i cnd a fost cea de a patra noapte, deodata s-a ivit
dinainte-i un calare cu o coroana pe cap, cu un chip ca de
fiu de mparat, iar calareul acela l-a ntrebat pe fiul
mparatului:
- Cine te-a adus aici, o, tinere?
i tnarul i-a istorisit ce-a pait, si i-a povestit ca se
ducea la soia lui, ca sa intre la ea, si i-a mpartasit, de
asemeni, ca vizirul l adusese la acel izvor de apa, si ca a
baut
196 Omiesi una de nopi
si s-a ntmplat cu el ceea ce s-a ntmplat. i cnd tnarul
povestea, mereu l podidea plnsul, si a nceput sa plnga.
i cnd i-a auzit spusele, calareului i s-a facut mila de
el si a spus:
- Vizirul acela al tatalui tau te-a bagat n buclucul
acesta, ntruct de acest izvor nu stie niciun om, afara de un
singur ins.
Iar pe urma calareul l-a poftit sa ncalece, si tnarul a
ncalecat, si calareul i-a spus:
- Hai cu mine la locuina mea, ai sa-mi fii oaspete n
noaptea asta.
- Spune-mi cine esti, ca sa merg cu tine, a zis tnarul.
i calareul i-a raspuns:
- Sunt fiul mparatului ginnilor, iar tu esti fiu de
mparat peste oameni; linisteste-i, dar, sufletul si
racoreste-i ochii cu ceea ce i va alina necazurile si
amarul: pentru mine aceasta-i o nimica toata.
i tnarul a plecat cu el de la nceputul zilei, si si-a
parasit vitejii si ostenii, si a mers cu el pna Ia miezul
nopii, si atunci fiul mparatului ginnilor l-a ntrebat:
- Oare tu stii ct drum am strabatut n acest rastimp?
- Nu stiu, a raspuns tnarul.
i fiul mparatului ginnilor i-a raspuns:
- Am strabatut un drum de un an pentru un calare spornic.
i fiul de mparat s-a minunat si a ntrebat:
- Ce am sa ma fac si cum am sa ma ntorc la ai mei?
i calareul a raspuns:
- Aceasta nu este treaba ta, este treaba mea. i cnd te
vei tamadui de boala ta, te vei ntoarce la ai tai mai repede
dect ai clipi din ochi, si aceasta pentru mine este o nimica
toata.
i tnarul, auzind de la ginn vorbele acestea, a zburat de
bucurie si s-a gndit ca asta-i ca-n vis. ,Slava celui
Atotputernic, care l face fericit pe nefericit!, a strigat
el,
197
bucurndu-se strasnic. i de-aci au mers pna s-a facut
dimineaa. i deodata au vazut un pamnt nverzit si nflorit,
cu pomi nali, pasari cntatoare, gradini minunate si palate
falnice. i fiul mparatului ginnilor a descalecat, si l-a
ndemnat pe tnar sa se grabeasca si, lundu-1 de mna, a
intrat cu el ntr-unul din palatele acelea, si fiul de mparat
a vazut ostime multa, si dregatori, si viteji. i a petrecut
la fiul mparatului ginnilor ziua aceea, mncnd si bnd. Iar
cnd a venit noaptea, fiul mparatului ginnilor s-a ridicat si
a ncalecat pe calul sau, si fiul mparatului oamenilor a
ncalecat si el tot asa, si au iesit sub vlnicul nopii,
grabind pasul, si au mers pna s-a facut dimineaa.
i deodata s-au pomenit pe un pamnt negru, pustiu, plin de
stnci si pietre negre, asemenea unui col de iad, si fiul
mparatului de oameni a ntrebat:
- Cum se cheama pamntul acesta?
i ginnul a raspuns:
- Se cheama Pamntul Negru si este al unui mparat dintre
mparaii ginnilor, pe care l cheama Cel-cu-doua- aripi, si
care nu poate sa fie ncalcat de niciunul dintre mparai, si
niciunul dintre ei nu poate sa calce pe el fara ngaduina
lui. Stai, asadar, pe loc pna ce i voi cere ngaduina.
i tnarul s-a oprit, iar ginnul a pierit pentru o clipita,
si s-a ntors la el. i de-aci au purces si au mers pna au
ajuns la un izvor de apa, care izvora din munii negri.
- Da-te jos! i-a spus ginnul tnarului, si tnarul a
descalecat de pe cal.
i atunci, ginnul i-a spus:
- Bea din izvorul acesta.
i tnarul a baut si, pe clipa pe data, a fost iar barbat ca
mai nainte, prin puterea lui Allah Preamaritul. i l-a
ntrebat pe ginn:
- O, fratele meu, cum se numeste izvorul acesta?
198
- Se numeste Izvorul Femeilor, a raspuns ginnul, si orice
femeie ar bea din el se preschimba n barbat. nct da slava
lui Allah Preamaritul, mulumindu-i pentru n- zdravenire, si
ncaleca pe cal.
i fiul de mparat a cazut la pamnt, mulumindu-i lui Allah
Preamaritul, si au ncalecat si au mers, grabind pasul, toata
ziua, pna au ajuns n ara ginnilor. i tnarul a petrecut
acolo noaptea n cea mai desfatata viaa, si au mncat si au
baut pna ce a venit noaptea urmatoare.
i pe urma fiul mparatului ginnilor i-a spus:
- Vrei sa te ntorci la ai tai n noapea aceasta?
- Da, vreau! Chiar ca asa se cade, a raspuns fiul de
mparat.
i atunci, fiul mparatului ginnilor l-a chemat pe unul
dintre robii tatalui sau, pe nume Radjiz, si i-a spus:
- Ia-1 pe acest tnar de la mine, aburca-i-1 pe umar si nu
lasa sa se lumineze de ziua pna a ajunge la socrul si la
soia sa.
- Ascult si ma supun, cu dragoste si bucurie! a raspuns
robul.
Iar pe urma a pierit o clipita si s-a ntors n chip de
ifrit, si cnd tnarul l-a vazut, i-au zburat minile si a
ramas ncremenit.
- Nu i se va ntmpla nimic rau! i-a spus fiul mparatului
ginnilor. ncaleca pe cal si suie-te cu calul pe umarul lui.
- Nu, eu am sa ma sui, da calul am sa-l las la tine, a
raspuns tnarul.
i pe urma a descalecat si s-a suit pe umarul robului, si
fiul mparatului ginnilor i-a spus:
- nchide ochii!
i el a nchis ochii, si robul a zburat cu el ntre pamnt
si cer, si a zburat fara popas, iar tnarul nu mai stia ce e
cu el, si nu a trecut ultima treime din noapte, ca tnarul
200
s-a trezit pe acoperisul palatului socrului sau. i cnd a
cobort pe acoperisul palatului, ifritul i-a spus:
- Coboara!
i el a cobort. i ifritul a grait:
- Deschide ochii: iata palatul socrului tau si al fetei
lui.
i pe urma l-a lasat si s-a dus, si cnd s-a luminat de
ziua si frica tnarului s-a potolit, a cobort de pe
acoperisul palatului. i cnd l-a vazut pe tnar cum cobora de
pe terasa, socrul lui s-a ridicat sa-l ntmpine, minunndu-se
ca-1 vedea pe terasa palatului:
- tiam ca oamenii intra pe usa, dar tu cobori din cer, i-a
spus el.
i fiul mparatului i-a raspuns:
- Asa a vrut Allah, slava si preamarire lui!
i mparatul s-a minunat de aceasta si s-a bucurat ca fiul
mparatului a scapat, iar cnd a rasarit soarele, socrul
fiului de mparat a poruncit vizirului sau sa ornduiasca un
ospa falnic, si vizirul a ornduit ospaul, si nunta s-a
facut precum se cuvenea. Iar pe urma fiul mparatului a intrat
la soia sa si a stat la ea doua luni, si pe urma a plecat la
cetatea tatalui sau.
Dar n ceea ce l priveste pe varul fetei, acela s-a pra-
padit de ciuda si de zavistie, cnd fiul mparatului a intrat
la ea. i Allah (slava si preamarire lui!) l-a ajutat pe fiul
mparatului mpotriva Iui si a vizirului tatalui sau. i a
ajuns la tatal lui cu soia, n cea mai buna stare si n
fericire deplina, si tatal l-a ntmpinat cu ostenii si cu
vizirii sai. i eu ma rog lui Allah Preamaritul sa-i dea
biruina asupra vizirilor tai, o, mparate, si ma rog ie sa
ma despagubesti cu ceea ce mi se cuvine de la fiul tau.
i mparatul, auzind acestea de la roaba, a poruncit sa fie
ucis fiul sau.
Iar aceasta se ntmpla n cea de a patra zi, si a intrat la
mparat cel de al patrulea vizir si a sarutat pamntul dintre
minile lui, si a spus:
201
- ntareasca-1 si ocroteasca-1 Allah pe mparat! O,
mparate, mai zaboveste cu treaba pe care ai hotart-o,
ntruct neleptul nu ia o hotarre fara sa cugete la urma-
rile ei, si zice cel ce a ticluit zicalele: ,Aceluia care nu
cugeta la urmari, soarta nu-i este prielnica. A ajuns pna la
mine o poveste despre viclesugurile muieresti.
- i ce-a ajuns pna la tine? a ntrebat mparatul.
i vizirul a raspuns:
POVESTEA CELUI DE AL PATRULEA VIZIR
A ajuns pna la mine, o, mparate, ca a fost odata o femeie
frumoasa, minunata, stralucita si desavrsita, care nu-si avea
seaman. i au vazut-o niste tineri cilibii si s-au mpatimit
dupa ea, si unul dintre ei a ndragit-o cu dragoste mare. Dar
femeia aceea s-a ferit de rusine si nu s-a lasat ispitita.
i s-a ntmplat ca soul ei a plecat odata ntr-o alta
ara, si tnarul a nceput sa-i scrie femeii, de mai multe
ori, ci ea nu i-a raspuns. i tnarul s-a dus la o batrna
care locuia pe aproape, si i s-a ploconit si a nceput sa i se
plnga de dragostea care l-a rapus, si de patima lui pentru
acea femeie, si sa-i spuna ca vrea sa se bucure de ea. ,Ma pun
chezasa pentru aceasta si n-are sa-i fie de rau; am sa te
ajut sa dobndesti ceea ce vrei, de-o vrea Allah Prea-
maritul!, a spus baba. i, auzind vorbele acestea, tnarul i-
a dat un dinar si s-a dus pe drumul lui.
Iar cnd s-a facut dimineaa, batrna s-a dus la femeie si a
nnadit prietenie si chelemet cu ea, si a nceput batrna sa
se abata pe la ea n fiecare zi, si prnzea cu ea, si cina, si
lua de la ea mncare pentru copiii ei. i batrna suguia cu ea
si o nveselea, pna i-a stricat felul de a fi si a ajuns de
nu se mai putea lipsi de batrna nici macar un ceas. i iacata
ca batrna, iesind odata de la femeie, a luat cu ea niste
pine, a uns-o cu grasime si cu ardei si, cteva
202
zile n sir, i-a dat-o unei caele s-o mannce, si caeaua a
nceput sa se ina pas cu pas dupa batrna, ispitita de
mngieri si de mncare. i ntr-una din zile batrna a luat
mai mult ardei si grasime si i-a dat caelei sa mannce. i
cnd caeaua a nfulecat tot, au nceput sa-i lacrimeze ochii
din pricina iuimii ardeiului, si caeaua venea plngnd dupa
batrna. Iar femeia s-a minunat ca de o minune si a ntrebat-o
pe batrna:
- O, maica, de ce plnge caeaua asta?
- O, fata mea, a raspuns batrna, povestea ei este de
mirare. Caeaua asta a fost o femeie, tovarasica si surata
mea, si era pna peste poate ca frumusee, minunaie,
stralucire si desavrsire, si s-a ispitit dupa ea un tnar de
pe ulia ei si s-a aprins dupa ea cu o dragoste amarnica si cu
patima. i i-a trimis el vorba de mai multe ori, nadajduind ca
ea are sa se nduplece si sa se mileasca de el, ci ea s-a
ndaratnicit, iar eu o povauiam si-i ziceam: ,O, fata mea,
asculta-1 n tot ce-i spune, fie-i mila de el si arata-te
dulce cu el, ci ea nu a luat aminte la povaa mea. i cnd
tnarul si-a pierdut rabdarea, s-a plns unui prieten de-al
lui, si acela i-a facut niste vraji si i-au preschimbat
nfaisarea omeneasca n nfaisare de cine. i cnd a vazut
ce a pait, n ce stare a ajuns si cum i s-a schimbat
nfaisarea (si nu s-a gasit nimenea sa-i fie mila de ea,
afara de mine), a venit la mine, n casa mea, si a nceput sa
se alinte pe lnga mine si sa-mi sarute minile si picioarele,
plngnd si scncind. i am cunoscut-o si i-am zis: ,De cte
ori te-am sfatuit, dar nu i-au fost de niciun folos sfaturile
mele! i cnd am vazut-o n starea aceasta, mi s-a facut mila
de ea si am lasat-o sa stea la mine. i iacat-o asa cum este,
si ori de cte ori si aduce aminte de ce a fost ea altadata,
si plnge de mila.
i cnd a auzit spusele batrnei, femeia a fost cuprinsa de
o frica mare si a strigat:
203
- O, maica a mea, ma jur pe Allah, m-ai speriat cu povestea
asta!
- De ce i-e frica? a ntrebat batrna.
i femeia a raspuns:
- Un tnar frumos s-a ndragostit de mine si mi-a scris de
mai multe ori, ci eu m-am ndaratnicit si-acuma mi-e frica sa
nu paesc si eu ce-a pait caeaua asta.
- Ia seama, o, fata mea, sa nu te mpotrivesti, ca tare mi-
e frica pentru tine, a grait batrna. Daca nu stii unde
locuieste tnarul, spune-mi mie cum arata si am sa i-1 aduc.
Nu lasa nicio inima sa se chinuiasca din pricina ta!
i femeia i l-a zugravit batrnei pe tnar, iar batrna se
facea ca nu stie nimic si se prefacea ca nu-1 cunoaste, si pe
urma a spus:
- Am sa ma duc si am sa ntreb de el.
i iesind de la femeie, batrna s-a dus la tnar si i-a
spus:
- Linisteste-i sufletul: i-am descntat femeii basna.
Mine dupa-amiaza sa ma astepi la capatul uliii pna ce voi
veni. Am sa te iau si avem sa ne ducem la ea acasa, si tu ai
sa te veselesti cu ea pna la sfrsitul zilei si toata
noaptea.
i tnarul s-a nvoiosit cu bucurie mare, si i-a dat
batrnei doi dinari si i-a spus:
- Cnd am sa-mi stmpar patima, am sa-i dau zece dinari.
Iar batrna s-a ntors la femeie si i-a spus:
- L-am cunoscut si am vorbit cu el, si am vazut ca e tare
suparat pe tine si avea de gnd sa-i faca rau, da eu l-am tot
mbiat sa vina mine pe la ceasul chemarii la rugaciunea de
amiaza.
i femeia s-a bucurat cu bucurie mare si a strigat:
- O, maicua mea, daca i se va linisti inima si va veni
mine la amiaza, am sa-ti dau zece dinari.
204
- Ai sa afli de venirea lui numai de la mine, a raspuns
batrna.
i cnd a fost dimineaa, batrna a spus:
- Pregateste masa, dichiseste-te si mbraca-te cu ce ai tu
mai scump, iar eu am sa ma duc si am sa-l aduc la tine.
i femeia s-a apucat sa se dichiseasca si sa gateasca de
masa. Iar ct despre batrna, aceasta a iesit si s-a dus sa-l
astepte pe tnar, dar tnarul n-a venit. i batrna s-a tot
nvrtit cautndu-1, dar nu i-a dat de urma. i-atunci, si-a
zis n sinesi: ,Ce sa fac? Nu cumva mncarea pe care a
pregatit-o si banii pe care mi i-a fagaduit au sa se pra-
padeasca degeaba? Ba n-am sa las eu sa mi se vntuiasca
viclesugul, ci am sa caut pe un altul si am sa-l aduc la ea!
i pe cnd mergea ea asa pe ulii, a vazut deodata un tnar
frumos, cu urmele drumeitului pe chip, si s-a dus la el si i
s-a temenit, si l-a ntrebat:
- Nu vrei sa mannci si sa bei, si o femeie care sta gata
pentru tine?
- Pai unde? a ntrebat omul.
i batrna a raspuns:
- La mine, n casa mea.
i omul s-a dus cu batrna, dar ea nu stia ca el este soul
femeii cu pricina. i, ajungnd acasa, a batut la usa, si
femeia i-a deschis usa. i cnd batrna a intrat, femeia a dat
fuga sa se gateasca, sa se mbrace si sa se parfumeze. i
femeia l-a dus pe barbat n odaia de oaspei, nciudata rau.
Iar cnd femeia a intrat si a dat cu ochii de omul care sedea
lnga batrna, s-a grabit sa ticluiasca un viclesug si o
nselatorie, si pe clipa pe data a chibzuit ce sa faca.
i-a scos papucul din picior si i-a spus barbatului ei:
- Nu asa au fost legamintele dintre mine si tine! Cum de ma
nseli asa si-mi faci asemenea lucruri? Cnd am aflat ca te-ai
ntors, te-am pus la ncercare cu ajutorul acestei batrne, si
tu ai dat buzna la ceea ce i-am cerut sa nu faci. Acuma vad
eu bine care i sunt naravurile si cum i calci
205
legamntul care era ntre noi. Ca eu pna acuma te-am crezut
cinstit, dar ochii mei te-au vazut cu batrna aceasta, si
umbli la muieri stricate!
i a nceput sa-i dea cu papucul n cap, iar el fagaduia
totul si se jura ca nu a nselat-o n viaa lui si ca nu a
facut nimic din ce banuieste ea. i nu mai contenea sa se jure
pe Allah Preamaritul, iar femeia l lovea si plngea si ipa:
,Venii, o, musulmanilor! i el i astupa gura cu mna, iar
ea l musca. i soul a nceput sa se umileasca n faa ei,
si-i saruta minile si picioarele, ci ea nu se ndura sa-l
ierte si nu nceta sa-l loveasca cu mna dupa ceafa.
Iar pe urma i-a facut semn batrnei ca s-o apuce de mna. i
batrna a venit la ea si a nceput sa-i sarute minile si
picioarele si, ntr-un sfrsit, i-a potolit. i cnd au sezut
jos, barbatul a nceput sa-i sarute batrnei minile si sa-i
spuna:
- Rasplateasca-te Allah Preamaritul cu tot binele, ca m-ai
scapat din minile ei!
Iar batrna se minuna de siretenia femeii si de prefacatoria
ei.
Iata, o, mparate, o pilda de prefacatorie muiereasca, de
siretenie si de marghioleala de-a lor.
i, auzind toate acestea, mparatul a scos nvaatura din
povestea vizirului si s-a razgndit sa-si omoare fiul.
Dar cnd a fost n cea de a cincea zi, a intrat la mparat
roaba, innd n mna o cupa cu otrava, si a nceput sa ceara
ajutor si sa se loveasca peste obraji si peste faa, si a
spus:
- O, mparate, ori ai sa te dovedesti drept cu mine si ai
sa ma despagubesti de la fiul tau cu ceea ce mi datoreaza,
ori am sa beau aceasta cupa cu otrava si am sa mor, si pacatul
pentru moartea mea va ramne pna la Ziua nvierii. Vizirii
tai ma nvinuiesc de viclesuguri si de
206
prefacatorie, dar nu se afla pe lume oameni mai prefacui
dect ei. Oare n-ai auzit, o, mparate, povestea cu giu-
vaiergiul si roaba?
- Da ce-a fost cu ei, o, copilo? a ntrebat mparatul.
i copila a spus:
A PATRA POVESTE A ROABEI
A ajuns pna la mine, o, norocitule mparate, ca a fost
cndva un giuvaiergiu dedat cu dragostea de femei si cu bautul
de vin. i odata s-a dus la un prieten de-al lui si, uitndu-
se la un perete de-al casei acestuia, a vazut chipul zugravit
al unei fetiscane atta de stralucite, de minunate si de
nurlii, cum nu mai vazusera niciodata cei visatori. i
giuvaiergiul a stat sa se tot uite la ea, minunndu-se de
frumuseea acelui chip, si dragostea pentru icoana fetei i-a
napadit inima, nct a dat n boala si-a ajuns de mai ca
pierise. i unul dintre prietenii lui a venit pe la el si,
seznd jos lnga el, a nceput sa-l ntrebe ce are si dupa ce
plnge. i giuvaiergiul a spus:
- O, fratele meu, toata boala mea si tot ce m-a prapadit,
de la dragoste-i. M-am ndragostit de o icoana zugravita pe un
perete din casa unui ortac de-al meu.
i prietenul giuvaiergiului a nceput sa-l dojeneasca si a
spus:
- Asta-i din pricina puinataiii tale de minte! Cum sa te
ndragostesti de o icoana de pe un perete, care nu-i dect o
nchipuire, care nu casuneaza nimic, nu vede si nu aude, nu
cheama si nu alunga?
- Zugravitorul care a nfaisat-o n-a putut s-o faca dect
dupa chipul unei femei minunate, a spus giuvaiergiul.
i prietenul lui a grait:
- Poate ca acela care a zugravit-o a nascocit-o din capul
lui.
207
- Oricum ar fi fost sa fie, eu mor din dragoste pentru ea,
a spus giuvaiergiul. Daca se afla pe lume o faptura ase-
manatoare cu aceasta nchipuire, nadajduiesc ca Allah
Preamaritul are sa-mi lungeasca viaa pna cnd am sa ajung s-
o vad.
i cnd au plecat cei de faa, au nceput sa cerceteze cine
a zugravit-o pe femeia aceea si au aflat ca cel care o
zugravise a plecat n alta ara. i i-au scris o scrisoare,
cainindu-i-se de starea ortacului lor si ntrebndu-1 despre
zugravitura aceea si de unde a izvodit-o: a scos-o, oare, din
nchipuirea lui sau a vazut vreun chip asemenea ei pe lume. i
zugravitorul care o zugravise le-a trimis urmatorul raspuns:
,Am zugravit acel chip dupa tiparul unei fete, cntareaa la
un vizir, n cetatea Kasmirului, pe meleagurile Indului. i
cnd giuvaiergiul a aflat despre asta (iar el locuia n ara
persilor), s-a pregatit si a plecat, ndreptndu-se catre
arile Indiei, si a ajuns n cetatea aceea, dupa o calatorie
lunga. i, ajungnd n cetatea aceea si asezndu-se acolo, s-a
dus odata la un boiangiu care locuia n cetatea aceea (iar
boiangiul acela era un om htru, mintos si iste) si l-a
ntrebat despre mparatul lor si despre obiceiurile lui.
- Ct despre mparatul nostru, a spus boiangiul, d-apoi
este un mparat drept, bun la inima, binefacator cu locuitorii
din mparaia lui, si mparte dreptatea cinstit ntre supusii
sai, si dect numai pe vrajitori nu-i iubeste el pe lume. Cnd
i cade pe mna vreun vrajitor ori vreo vrajitoare, i arunca
ntr-un pu din afara cetaii si i lasa acolo nemncai, pna
mor.
Pe urma giuvaiergiul a nceput sa-l ntrebe pe boiangiu
despre viziri. i boiangiul i-a povestit despre viaa fiecarui
vizir si despre obiceiurile fiecaruia si, ntr-un sfrsit, a
venit vorba si despre fata aceea cntareaa, si boiangiul a
spus:
- Este la cutare vizir.
208
i giuvaiergiul dupa asta a asteptat cteva zile, pna a
izbutit sa nchipuiasca un siretlic. Pe urma, intr-o noapte
ploioasa cu tunete si vnt mare, a iesit, lund cu el niste
scule de spargator, si s-a dus la casa acelui vizir, stapnul
fetei. A agaat pe zid, cu niste crlige, o scara si s-a suit
pe terasa palatului si, ajungnd acolo, s-a uitat n palat si
a vazut un pat de marmura n care dormea o fata, asemanatoare
cu luna cnd straluceste n cea de a paisprezecea noapte a ei.
i s-a dus la ea si a stat jos la capatiul ei, si a tras
nvelitoarea de pe ea, si deodata a bagat de seama ca
nvelitoarea era de zarafir si la capetele ei erau niste
lumnari, si fiecare lumnare era nfipta ntr-un sfesnic din
aur rosu, iar lumnarile erau din ambra. Iar sub perna fetei
era o cutie de argint, n care se aflau toate giuvaie- rurile
ei, si sipeelul sedea nchis lnga capul fetei.
i giuvaiergiul a scos un cuit si a nepat-o pe fata n
popone, pricinuindu-i o rana vadita. i fata a sarit din somn
speriata si nfricosata si, vazndu-1 pe giuvaiergiu, i-a fost
frica sa ipe si a tacut, gndind ca el vrea sa-i fure
odoarele. ,Ia sipeelul cu tot ce se afla n el, nu i-e de
niciun folos sa ma omori, si ma pun sub ocrotirea marinimiei
tale, a spus ea. i giuvaiergiul a luat sipeelul cu ceea ce
se afla n el si s-a dus.
Dar cnd s-a facut dimineaa, si-a pus hainele cele mai
scumpe si, lund cu sine cutia n care se aflau podoabele, s-a
dus la obladuitorul cetaii, a sarutat pamntul dinaintea lui
si a spus:
- O, mparate, sunt un supus credincios al tau, si de
bastina sunt de pe meleagurile Horasanului. Am venit aici ca
sa ma statornicesc sub puternicia ta, ntruct s-a dus vestea
despre bunatatea si nepartinirea ta faa de supusii tai, si am
jinduit sa ma aflu sub steagul tau. Am ajuns n cetatea
aceasta aseara si, gasind porile nchise, m-am culcat lnga
ele. i cnd eram ntre somn si trezie, deodata am vazut
209
patru femei, una dintre ele fiind calare pe o matura, iar
cealalta calare pe un trs, si am priceput, o, mparate, ca
erau niste vrajitoare care zburau nspre cetatea ta. i una
dintre ele a venit la mine si m-a mpins cu piciorul, si m-a
lovit cu o coada de vulpe, pe care o avea n mna. i m-a
strnit rau. i m-a cuprins mnia din pricina loviturii, si am
lovit-o si eu cu un cuit pe care l aveam la mine, si am
nimerit-o drept n buca, atunci cnd tocmai da sa se ntoarca
sa plece. i cnd am nepat-o, a luat-o la fuga si a pierdut,
iacata, sipetul acesta cu tot ce se afla n el, si eu l-am
luat si l-am deschis, si am vazut n el podoabele acestea
scumpe. Ia-le, eu nu am trebuina de ele, ntruct eu sunt un
ins sihastrit n muni si am izgonit cele pamntesti din inima
mea, si m-am lepadat de bucuriile lumesti, si jinduiesc dupa
chipul lui Allah Preamaritul.
i a pus sipetul dinaintea mparatului si s-a dus.
i dupa ce el a iesit de la mparat, mparatul a deschis
cutia si a scos toate odoarele de acolo, a nceput sa le
petreaca prin mini si a gasit printre ele un gherdan pe care
i-1 daruise cndva vizirului ce era stapnul fetei. i l-a
chemat pe vizirul acela si, cnd vizirul s-a nfaisat, i-a
spus:
Iacata gherdanul pe care i l-am daruit.
i, vaznd gherdanul, vizirul l-a cunoscut si i-a spus
mparatului:
- Da, iar eu l-am daruit unei roabe, cntaree a mea.
Adu-mi-o pe fata aceea numaidect! i-a spus vizirului
mparatul.
i vizirul a adus fata, si cnd fata s-a nfaisat dinaintea
mparatului, mparatul a spus:
- Dezveleste-i bucile si vezi de este pe ele vreo rana sau
nu.
i vizirul i-a dezvelit fetei bucile si a vazut pe una o
rana de cuit, si i-a spus mparatului:
210
- Da, o, doamne, are o rana acolo.
- Asta-i vrajitoare, precum mi-a spus pustnicul acela, cu
adevarat si fara de tagada! i-a spus vizirului mparatul.
i pe urma a poruncit ca fata sa fie aruncata n fntna
vrajitorilor, si fata a fost aruncata n fntna chiar n ziua
aceea.
Iar cnd s-a lasat noaptea si giuvaiergiul a aflat ca
viclesugul lui izbutise, s-a dus la paznicul fntnii, aducnd
n mna o punga n care erau o mie de dinari, si a stat jos la
taifasuiala cu paznicul pna a trecut o treime din noapte, si
pe urma a nceput sa i se marturiseasca si i-a spus:
- Afla, o, fratele meu, ca fata aceea este nevinovata n
privina celor puse pe seama ei, si iaca eu am bagat-o n
bucluc.
i i-a povestit toata tarasenia, de la nceput pna la
sfrsit, si pe urma a spus:
- O, fratele meu, ia punga aceasta, n ea sunt o mie de
dinari, si da-mi-o pe fata: am sa ma duc cu ea n ara mea.
Dinarii acestia i vor fi mai de folos dect ntemniarea
fetei; bucura-te de darul nostru, si noi amndoi avem sa
chemam asupra ta milele si ocrotirea lui Allah.
i paznicul, auzind povestea giuvaiergiului, s-a minunat
pna peste poate de viclesugul lui si de cum a izbutit el, si
a luat punga cu ceea ce se afla n ea, si i-a dat
giuvaiergiului fata, cu nvoiala sa nu mai zaboveasca n
cetatea aceea cu ea nici macar un ceas. i giuvaiergiul a luat
numaidect fata si a purces, zorind pasul, pna a ajuns n
ara lui, dobndind ceea ce rvnise.
Asa ca vezi, o, mparate, care sunt viclesugurile barbailor
si ticalosia lor. Vizirii tai te opresc sa ma despagubesti de
ceea ce mi se datoreaza, dar mine avem sa stam cu tine
dinaintea Judecatorului cel Drept si are sa-mi dea el ceea ce
mi se cuvine de la tine, o, mparate!
211
i mparatul, auzind vorbele roabei, a poruncit sa fie ucis
fiul sau.
i a intrat la el cel de al cincelea vizir si a sarutat
pamntul dintre minile lui, si a spus:
- O, mparate preamarite, zaboveste si nu te pripi sa-i
omori fiul! Adesea, dupa pripeala urmeaza cainele, si ma tem
ca ai sa te caiesti cum s-a cait un ins care pe urma nu a mai
rs n viaa lui.
- Pai cum a fost, o, vizirule? a ntrebat mparatul.
i vizirul a spus:
POVESTEA CELUI DE AL CINCILEA VIZIR
A ajuns pna la mine, o, mparate, ca a fost odata un ins
dintre cei de neam ales si plini de blaga, si avea bani, si
slugi, si robi, si mosii, si a murit, si s-a nfaisat la mila
lui Allah Preamaritul, si a lasat un fiu micu. i cnd
micuul a crescut, s-a pus pe mncat si pe baut, si pe
ascultat muzichii si cntece, si a-si dovedi darnicia, si a
mparit si a risipit banii pe care i-i lasase tatne-sau,
nct bogaia aceea toata s-a fituit.
Iar cnd s-a fituit toata bogaia aceea pe care i-o lasase
tatne-sau, si din care nu a mai ramas nimic, tnarul a
nceput sa vnda robii si slugile, si mosiile, si a prapadit
tot ce avea: si banii tatalui si tot, si a saracit de-a ajuns
sa trudeasca la rnd cu toi truditorii. i a dus-o el asa
vreme de un an. i cnd, ntr-o buna zi, sedea lnga un zid
asteptnd sa vina careva sa-l naimeasca, deodata s-a apropiat
de el un ins cu nfaisarea si cu mbracamintea falnice, si i-
a dat binee. i tnarul a ntrebat:
- O, unchesule, oare m-ai cunoscut cndva?
- Nu te-am cunoscut nicidecum, o, tinere, a raspuns insul,
dar vad pe tine urmele belsugului, macar ca acuma te afli n
starea aceasta.
212
- O, unchesule, a raspuns tnarul, s-a mplinit judeul si
tristea. Ai, oare, o, unchesule cu chip de lumina, vreo treaba
la care sa ma naimesti?
- O, copilul meu, a raspuns acela, as vrea sa te naimesc
pentru o treaba usoara.
- i la ce anume, o, unchesule? a ntrebat tnarul.
i mosneagul a spus:
- Suntem zece batrni ntr-o casa si nu avem pe nimeni care
sa aiba grija de noi. Avem pentru tine atta mncare si
mbracaminte ct vrei, si, daca ne-ai sluji, ai capata de la
noi atta belsug si atia bani ct sa-i ajunga, si poate ca
Allah i va da ndarat prin noi norocul.
- Ascult si ma supun! a raspuns tnarul.
i batrnul i-a spus:
- Am numai o nvoiala sa-i pun!
- i care i este nvoiala, o, unchesule? a ntrebat
tnarul.
i batrnul a spus:
- O, copilul meu, este ca tu sa ne pastrezi tainele si tot
ceea ce ai sa vezi la noi, si cnd ai sa ne vezi ca plngem,
sa nu ne ntrebi de pricina plnsetelor noastre.
- Bine, o, unchesule, a raspuns tnarul.
i atunci, batrnul i-a spus:
- O, copilul meu, hai cu mine, sub binecuvntarea lui Allah
Preamaritul!
i tnarul a pornit dupa batrn, si acela l-a dus la baie si
l-a bagat acolo, si a dat jos de pe trupul lui murdaria veche,
iar pe urma batrnul a trimis un om, si acela a adus
o haina frumoasa de pnza, si batrnul l-a mbracat cu ea pe
tnar, si s-a dus cu el acasa la soii lui. i cnd tnarul a
intrat, s-a vazut ntr-o casa nalt zidita, cu niste pilastri
voinici, mare, cu niste iatacuri ornduite unul faa cu altul,
si cu niste sali, si n fiecare sala era cte un havuz cu apa,
peste care ciripeau pasarele, iar ferestrele dadeau din
213
toate parile catre o gradina minunata, ce se afla tot n
damul acela. i batrnul l-a dus pe tnar ntr-o ncapere, si
tnarul a vazut ca era mpodobita cu marmura de felurite
culori, si cu tavanul zugravit cu lazur si aur stralucitor,
iar podeaua era acoperita cu chilimuri de matase, si a gasit
acolo zece batrni care sedeau unul dinaintea altuia,
mbracai n haine de jale, si plngeau si suspinau, si s-a
minunat si a gndit sa-l ntrebe pe batrn, dar si-a adus
aminte de nvoiala si si-a inut limba. i batrnul i-a
nmnat tnarului un sipet n care erau treizeci de mii de
dinari, si i-a spus:
- O, copilul meu, cheltuieste din acest sipet pentru noi si
pentru tine atta ct trebuie, avnd ncrederea noastra, si nu
uita ceea ce te-am sfatuit.
i tnarul a raspuns:
- Ascult si ma supun.
i a cheltuit pentru batrni banii, vreme de zile si de
nopi, si pe urma unul dintre ei a murit, si tovarasii lui l-
au luat si l-au spalat, si l-au nfasurat n giulgiu, si l-au
nmormntat n gradina din spatele casei, si moartea n-a mai
contenit sa-i ia unul dupa altul, pna a mai ramas numai
batrnul acela care l tocmise, si nu se mai afla un ai
treilea cu ei, si au trait astfel civa ani, iar pe urma
batrnul s-a mbolnavit.
i cnd tnarul a pierdut nadejdea ca batrnul va mai trai,
s-a dus la el si i-a marturisit durerea sa, iar pe urma a
spus:
- O, unchesule, v-am slujit si nu v-am parasit, slu- jindu-
va, nicio clipita, vreme de douazeci de ani, si v-am fost
credincios si v-am slujit cu srg, ct am putut.
- Da, o, copilul meu, a raspuns batrnul, ne-ai slujit pna
au murit acesti batrni si s-au nfaisat dinaintea lui Allah
Preamaritul si Preaslavitul, si nimenea nu poate sa ocoleasca
moartea.
214
O mie si unu de nopi
- O, stapne al meu, a grait tnarul, esti la un ceas greu
si tare as vrea sa ma lamuresti care este pricina plnsului
vostru si a hohotelor voastre necurmate, si a mhnirii si a
suspinelor.
- O, copilul meu, a raspuns batrnul, nu i este de nicio
trebuina sa afli; nu ma sili sa fac ceea ce nu pot. M-am
rugat la Allah Preamaritul sa nu mai ispiteasca pe nimeni cu
ispitirea mea, si, daca vrei sa scapi de ceea ce ne-a prapadit
pe noi, sa nu deschizi, iata, usa aceea.
i i-a aratat cu mna usa si l-a sfatuit sa nu o deschida,
si a grait:
- Iar daca vrei sa te ajunga ceea ce ne-a ajuns pe noi,
deschide-o: vei afla pricina celor ce ai vazut la noi, nct
te vei cai, dar caina ti va fi zadarnica.
7
> >
i pe urma boala batrnului s-a nrautait, si batrnul a
murit, si tnarul l-a spalat cu mna lui si l-a nfasurat n
giulgiu, si l-a ngropat lnga soii lui. i tnarul a ramas
pe mai departe n.casa aceea, ncuiat cu toate cte se gaseau
acolo, da sta tot ngndurat si cugetnd la ceea ce se
ntmplase cu batrnul. i, ntr-o zi, chibzuia la vorbele
batrnului, care i lasase cu limba de moarte sa nu deschida
usa, si deodata i s-a nazarit sa se uite la ea. i s-a sculat,
si s-a dus, si a cautat pna ce a dat de o usa mica, pe care
un paianjen si esuse pnza, si la usa erau patru lacate din
oel; si cnd tnarul s-a uitat la ea, si-a adus aminte de
ceea ce l prevestise batrnul, si a plecat de lnga usa. Ci
sufletul l tot mboldea sa deschida usa, si el s-a nfrnat
sapte zile, dar n a opta zi sufletul l-a biruit si tnarul a
strigat:
- Numaidect am sa deschid usa si am sa ma uit, orice-o f
sa mi se traga din asta! De judeul lui Allah Preamaritul si
de ursitoare nimenea nu scapa, si nimica nu are sa se ntmple
daca nu e dupa vrerea lui Allah!
i s-a sculat, si a deschis usa, dupa ce a spart lacatele.
215
i, deschiznd usa, a vazut o hruba ngusta, si a intrat n
hruba, si a mers vreme de trei ceasuri, si deodata a iesit pe
malul unei ape curgatoare mari. i tnarul s-a minunat si a
nceput sa se preumble pe mal, holbndu-se si la dreapta, si
la stnga, si deodata a vazut un vultur mare, care s-a cobort
din vazduh si l-a nhaat pe tnar n gheare, si a zburat cu
el printre cer si pamnt, pna ce a poposit pe un ostrov din
mijlocul marii. i l-a slobozit pe tnar n ostrovul acela si
s-a dus, iar tnarul a ramas acolo nauc, nestiind ncotro sa
se ndrepte.
i cnd, ntr-o zi, sta asa, deodata au stralucit pe mare
pnzele unei corabii, ca o stelua pe cer, si gndurile
tnarului s-au legat de corabia aceea, si nadajduia ca n ea
va fi izbavirea lui. i a nceput sa se uite la corabie, si
aceasta s-a apropiat tare de el. i cnd corabia s-a apropiat,
tnarul a vazut ca era o luntre facuta din os de elefant si
din lemn de abanos, cu vsle de santal si aloe, toata
nvrstata cu dungi din aur stralucitor, si n ea sedeau zece
copile neprihanite, asemanatoare cu niste lune. i, vazndu-1
pe tnar, au sarit din luntre, au nceput sa-i sarute minile
si au spus: ,Tu esti mparatul-mire! Iar pe urma s-a apropiat
de el o copila asemanatoare cu soarele neacoperit pe un cer
fara nori, si care inea n mna o naframa de matase, n care
se aflau niste vesminte mparatesti si o coroana din aur
mpodobita cu toate soiurile de rubine si safire, si,
apropiindu-se, l-a mbracat si l-a ncununat cu coroana. i
copilele l-au purtat pe tnar pe brae pna la luntre, si
tnarul a vazut n ea tot soiul de chilimuri din matase de
felurite culori, si au ntins pnzele si au purces pe valurile
marii.
,i, pomenindu-ma asa, povestea tnarul mai apoi, am socotit
ca era un vis si habar n-aveam unde ma duc ele, iar cnd am
poposit la arm, am vazut ca armul era plin de osti, al caror
numar nu-1 stia nimeni, afara de Allah (slava
216
si marire lui!), si razboinicii erau mbracai n zale. i mi
s-au adus cinci cai focosi, nsauai cu sei din aur mpodobite
cu tot soiul de margaritare si de pietre scumpe. i am luat
unul dintre ei si am ncalecat, iar ceilali patru veneau dupa
mine. i cnd am ncalecat, deasupra capului meu s-au
mpreunat steagurile si flamurile; si au bubuit tobele; si au
batut darabanele; si ostenii s-au rnduit de-a dreapta si de-a
stnga mea; dar eu mi tot ziceam: Visez ori sunt treaz? i
am mers ntruna, neve- nindu-mi sa cred ca sunt nconjurat de
asemenea mareie, si gndind ca acestea erau niste nazariri
din vis, pna cnd ne-am apropiat de o pajiste verde, unde se
aflau niste palate, niste gradini, niste pomi, si canale, si
flori, si pasari care l preamareau pe Allah, unul,
Biruitorul.
i pe cnd se ntmplau toate acestea, deodata au iesit din
palatele acelea si din gradini niste osteni asemenea unui
suvoi cnd se revarsa, si au umplut pajistea. i, apro-
piindu-se de tnar, ostenii s-au oprit. i din mijlocul lor a
iesit mparatul, care numai el era calare, iar naintea lui
mergeau pe jos civa curteni de-ai lui. Ajungnd lnga tnar,
mparatul acela a descalecat si, vaznd ca mparatul a
descalecat, tnarul a descalecat si el, si si-au dat binee
unul altuia cu cele mai alese plecaciuni, iar pe urma au
ncalecat iarasi. i mparatul i-a spus tnarului:
- Pofteste cu noi, esti oaspetele meu!
i tnarul a pornit cu mparatul, tainuind cu el, iar alaiul
s-a ornduit si a mers naintea lor pna la palatul
mparatului. Iar pe urma s-au dat jos de pe cai si au intrat
cu toii n palat, iar mna tnarului era n mna mparatului.
i mparatul l-a poftit pe un je din aur si a stat jos lnga
el. i cnd mparatul si-a ridicat valul de pe faa, s-a
aratat ca era o copilandra asemanatoare cu soarele neacoperit
pe un cer fara nori: frumoasa, minunata, stralucitoare si
desavrsita, falnica si marghiolita. i
217
tnarul s-a uitat si a vazut o fericire mare si o mulumire
deplina, si a nceput sa se mire de frumuseea fetiscanei si
de nurii ei, iar ea i-a spus:
- Afla, o, mparate, ca eu sunt mparateasa acestor
pamnturi, si toi ostenii pe care i-ai vazut si toi cei pe
care i-ai ntlnit, fie calarei, fie pedestrasi, sunt femei,
si nu se afla barbai printre ele. Iar la noi, n ara
aceasta, barbaii ara, seamana, secera si muncesc, lucreaza
pamntul, zidesc cetai si au grija de trebuinele celor care
se ndeletnicesc cu feluritele mestesuguri; n ceea ce le
priveste pe femei, d-apoi ele sunt judecatori si slujbasi
obstesti, si osteni.
i tnarul s-a minunat pna peste poate de toate acestea, si
pe cnd ei vorbeau astfel, deodata a intrat vizirul si s-a
vazut ca acesta era o batrna carunta, cuviincioasa,
stralucita si falnica.
- Pofteste pe judecator si martorii! a spus mparateasa.
i batrna s-a dus sa-i aduca, iar mparateasa s-a ntors
catre tnar si a nceput sa taifasuiasca cu el si sa-l nve-
seleasca, risipindu-i tristeea cu vorbe mngietoare. Iar pe
urma s-a rasucit catre el si l-a ntrebat:
- Oare te nvoiesti sa-i fiu soie?
i tnarul s-a sculat si a nceput sa sarute pamntul dintre
minile mparatesei, dar ea nu i-a ngaduit. Iar tnarul a
spus:
- O, stapna, eu i sunt sluga umila, care te va sluji!
Ci mparateasa a grait:
- Oare tu nu vezi toate slugile acestea, si ostenii, si
bogaiile, si comorile, si zahareaua pe care le-ai bagat de
seama?
- Da, vad, a raspuns tnarul.
i mparateasa a spus:
- Toate acestea stau dinainte-i, foloseste-te de ele, dnd
si daruind, precum i-o fi placul.
218
Iar pe urma a aratat catre o usa ncuiata si a spus:
- Fa ce vrei cu toate, afara de usa aceea, iat-o; sa n-o
deschizi: cnd ai s-o deschizi, ai sa te caiesti, dar caina
nu are sa-i aduca nicio dobnda.
i nici nu-si ispravise ea bine vorbele, ca s-a si nfaisat
vizireasa, si cu ea judecatoria si martorele, si cnd au
venit (si toate erau batrne, cu niste plete ce le cadeau pe
umeri, mndre si falnice) si s-au rnduit dinaintea mpa-
ratesei, ea le-a poruncit sa-i ncheie hrtia de casatorie, si
i s-a dat tnarul ca so. i mparateasa a ornduit ospe-
ele si a adunat ostencele, si cnd au mncat si au baut,
tnarul a intrat la ea si a gasit-o neprihanita si fecioara.
I-a luat fecioria si a salasluit cu ea sapte ani, n cea mai
dulce, mai desfatata, mai fericita si mai huzurita viaa.
Dar odata, ntr-o buna zi, si-a adus aminte de usa ncuiata
si si-a zis: ,Daca n dosul ei nu ar fi niste comori
pricopsite, cu mult mai mult dect cele pe care le-am vazut,
soia mea nu mi-ar fi cerut sa n-o deschid! i s-a sculat, si
a deschis usa, si deodata n dosul ei a dat de pasarea aceea
care l luase de pe armul marii si l adusese pe ostrov. i
cnd l-a vazut, pasarea a strigat:
- Nu se afla scapare pentru obrazul aceluia care niciodata
nu se stapneste!
i, vaznd pasarea si auzindu-i vorbele, tnarul a luat-o la
fuga, dar pasarea s-a inut dupa el si, prinzndu-1, a zburat
cu el printre cer si pamnt departare de un ceas, iar pe urma
l-a lasat pe locul de unde l rapise si a pierit. Iar el a
ramas pe loc, iar pe urma, venindu-si n mini, si-a adus
aminte ct noroc vazuse mai nainte, cta falnicie, cta
preuire si cum mergeau ostenii naintea lui, iar el poruncea
si poprea, si a nceput sa plnga si sa suspine. i s-a
tnguit pe armul marii, acolo unde l lasase pasarea, doua
luni, si jinduia sa se ntoarca la soie.
219
i, ntr-o noapte, cnd nu putea sa doarma si cugeta cu
jale, deodata s-a auzit un glas, al carui sunet l auzea, dar
nu vedea cine graieste, si glasul acela striga:
- Ce mari au fost desfatarile! Nu au sa se mai ntoarca, nu
au sa se mai ntoarca cele ce s-au dus! Sporeste-i jalea!
i, auzind acestea, tnarul a ncetat sa mai traga nadejde
ca o va mai dobndi vreodata pe mparateasa si ca se va mai
ntoarce la fericirea aceea, pe care o cunoscuse. Iar pe urma
a intrat n casa n care fusesera batrnii, si a priceput ca
si ei au pait ntocmai cum paise el, si ca aceasta era
pricina plnsului lor si a amarului, si i-a neles apoi. i
pe tnar l-a napadit jalea si urtul, si a intrat n sala
aceea, si tot plngea si suspina, nemaimbiindu-se nici sa
mannce, nici sa bea, si nici sa se bucure de miresmele
desfatatoare, si nici sa mai rda, si, ntr-un sfrsit, a
murit si a fost nmormntat lnga batrnii aceia.
Asa ca sa stii, o, mparate, ca pripeala nu e de laudat si
ca ea nu duce dect la caina. Iacata sfatul pe care i-1 dau
eu!
i, auzind aceste cuvinte, mparatul le-a dat ascultare si
s-a oprit sa-si omoare fiul.
Cnd nsa a fost cea de a sasea zi, a intrat la mparat
roaba, innd n mna un jungher tras din teaca, si a spus:
- Afla, o, doamne al meu, ca daca nu ai sa-mi mplinesti
jalba si nu ai sa-i preacinstesti dreptatea si fala dinaintea
celor care m-au obidit - iar acestia sunt vizirii tai, care
tot nascocesc ca femeile se in de siretlicuri, viclesuguri si
nselaciuni si se reped sa-mi vatame dreptatea si sa-l mpinga
pe mparat sa se lepede de pricina mea. Ci iata ca eu am sa-i
dovedesc ca barbaii sunt mai haini dect femeile, povestindu-
i despre fiul unui mparat cnd a ajuns ntre patru ochi cu
soia unui negustor.
- Pai ce s-a petrecut ntre el si ea? a ntrebat mparatul.
i roaba a spus:
220
A CINCEA POVESTE A ROABEI
A ajuns pna la mine, o, norocitule mparate, ca a fost
odata un negustor tare zuliar, si care avea o soie frumoasa
si minunata. i de mare teama pentru ea, si de zulie, nu
salasluia cu ea n cetate, ci i-a ridicat un palat afara din
cetate, asezat departe de celelalte case, si l-a mpresurat cu
ziduri, si l-a ntarit cu stlpi, si i-a pus niste pori de
nepatruns, ferecndu-le cu lacate grele. i cnd voia sa
plece, negustorul ncuia porile si lua cheile, si le agaa la
gt
'
i ntr-o buna zi negustorul era n cetate, iar fiul m-
paratului de peste cetatea aceea iesise sa se plimbe si sa
hoinareasca, si a vazut locul acela pustiu. i l-a masurat cu
privirile ndelung, si dinaintea ochilor lui stralucea palatul
acela, si fiul mparatului a vazut n el o femeie mbracata
falnic, care se ivise la una dintre ferestre.
i cnd tnarul a vazut-o, si-a pierdut minile de
frumuseea si de minunaia ei, si a dat sa intre la ea, dar
aceasta era peste putina, si l-a chemat pe un slujitor dintre
slugile lui si acela i-a adus o calimara si niste hrtie, si
fiul mparatului a scris, vorbind despre starea si despre
dragostea lui si, nfignd hrtia n vrful unei sagei, a
slobozit sageata catre palat. i sageata a cazut dinaintea
femeii, pe cnd aceasta se preumbla prin gradina, si femeia i-
a spus uneia dintre roabele sale:
- Fugi degraba dupa hrtia aceea si adu-mi-o!
Iar ea se pricepea sa citeasca scrisele si, citind hrtia, a
neles ca i vorbea fiul mparatului despre dragostea,
aleanul si patima care l napadisera, si i-a scris un raspuns
la scrisoarea lui, spunndu-i ca n inima ei a patruns o
dragoste si mai mare dect dragostea tnarului. Iar pe urma a
iesit la fereastra si l-a vazut pe fiul mparatului, si i-a
aruncat raspunsul, si dorul de el i-a crescut, si fiul
221
mparatului, vaznd-o, s-a apropiat de ferestrele palatului si
a spus:
- Arunca-mi o sfoara, am sa aga de ea cheia aceasta, iar
tu ai s-o iei.
i femeia i-a aruncat fiului mparatului o sfoara, si el a
legat de ea cheia, iar pe urma s-a dus la vizirii lui si li s-
a jeluit ca e ndragostit de femeia aceea si nu mai are putere
sa rabde fara ea.
- i ce mi poruncesti sa fac? a ntrebat unul dintre
viziri.
i fiul mparatului i-a spus:
- Vreau sa ma bagi ntr-un cufar si sa-l duci n palatul
acelui negustor. Prefa-te ca acel cufar este al tau, si eu am
sa capat ceea ce vreau de la femeia aceea, si am sa petrec la
ea cteva zile, iar pe urma ai sa-i ceri cufarul ndarat.
i vizirul a raspuns:
- Cu drag si cu bucurie!
i fiul mparatului s-a dus acasa si s-a culcat ntr-un
cufar pe care l avea, iar vizirul a ncuiat cufarul si l-a
dus n palatul negustorului. Iar negustorul, nfaisndu-se
dinaintea vizirului, i-a sarutat minile si a spus:
- Poate ca stapnul nostru, vizirul, vrea sa ne ceara vreo
slujba ori are vreo dorina pe care noi vom fi norocii s-o
ndeplinim?
- Vreau de la tine, a spus vizirul, sa pui cufarul acesta
n locul care i este cel mai scump.
i negustorul le-a spus hamalilor:
- Luai-l!
i cufarul a fost luat, iar negustorul l-a bagat n palat si
l-a pus ntr-una din odaile sale. Iar pe urma a plecat la
treburile lui.
i atunci, femeia aceea a venit la cufar si l-a descuiat cu
cheia pe care o avea la ea, si din cufar a iesit tnarul,
asemenea unei lune, si vazndu-1, femeia si-a pus odoarele
222
ei cele mai frumoase, si l-a poftit n sala de oaspei, si s-
au asezat la mncare si la bautura sapte zile, si de fiecare
data cnd se ntorcea soul ei, femeia l baga pe fiul
mparatului n cufar si ncuia cufarul. Dar cnd a fost ntr-
una din zile, mparatul a ntrebat de fiul sau, si vizirul a
dat fuga degraba la casa negustorului si i-a cerut ndarat
cufarul, tocmai cnd negustorul venise acasa mai devreme, la
un ceas neobisnuit, si a batut la usa, si femeia l-a auzit si,
lundu-1 pe fiul mparatului, l-a bagat n cufar, dar,
zapacindu-se, a uitat sa-l ncuie. i cnd negustorul a venit
cu hamalii, acestia au luat cufarul de capac, si cufarul s-a
deschis, si s-au uitat n el, si deodata au vazut ca acolo sta
ntins fiul mparatului. i cnd negustorul l-a vazut si l-a
cunoscut, a iesit la vizir si i-a spus:
- Du-te si ia-1 pe fiul mparatului, niciunul dintre noi nu
poate sa-l atinga.
i vizirul a intrat si l-a luat, si pe urma au plecat toi.
i cnd ei au plecat, negustorul s-a desparit de femeia aceea
si a pus juramnt ca nu se va mai casatori niciodata.
A ajuns pna la mine, tot asa, o, norocitule mparate, ca un
ins dintre oamenii nvaai s-a dus odata n trg si a vazut o
sluga pentru care se faceau strigarile de vnzare. A cumparat
sluga si a adus-o acasa, si i-a spus soiei:
- Ai grija de el.
i sluga a stat la el o vreme si, ntr-o zi, insul acela i-a
spus soiei:
- Du-te mine n gradina sa te preumbli, sa hoinaresti si
sa te veselesti.
i femeia a raspuns:
- Cu drag si cu bucurie!
i cnd sluga a auzit acestea, a luat niste mncare pe care
a pregatit-o chiar n noaptea aceea, si tot asa a pregatit
niste bautura, niste mezelicuri si niste fructe. Iar pe urma a
iesit n gradina si a ascuns mncarea sub un pom, si
223
bauturile sub alt pom, si tot asa fructele si mezelicurile le-
a ascuns sub ali pomi, n calea soiei stapnului sau.
i cnd s-a facut dimineaa, insul acela i-a poruncit slugii
sa mearga cu stapna-sa n gradina si a poruncit sa ia cu el
cele de trebuina, precum mncare, bautura si poame.
i femeia a iesit si a ncalecat, si sluga a mers cu ea,
pna au ajuns n gradina aceea. i cnd au ajuns acolo, a
crit un corb, si sluga a strigat:
- Drept ai spus!
i stapna lui a ntrebat:
- Oare ai neles ce a spus corbul?
- Da, o, stapna mea, a raspuns el.
i stapna lui a ntrebat:
- Da ce a spus?
- O, stapna mea, a raspuns sluga, a spus: ,Sub pomul acela
se afla niste mncare, poftii s-o mncai!
- Vad ca stii graiul pasarilor, a spus stapna lui.
i sluga a raspuns:
-Da!
i stapna lui s-a dus la pom si a vazut mncarea pregatita,
si cnd a mncat, s-a minunat pna peste poate si a gndit ca
sluga chiar stie graiul pasarilor. i, dupa ce au mncat din
mncarea aceea, au pornit sa hoinareasca prin gradina, si a
crit un corb, si sluga i-a spus:
- Adevar ai grait!
- Ce spune? a ntrebat-o pe sluga stapna.
i acela a raspuns:
- O, stapna, spune: ,Sub pomul de colo este o carafa cu
apa nmiresmata cu mosc, si niste vin vechi.
i femeia s-a dus cu el si a gasit toate acestea, si minu-
narea ei a sporit, si sluga a crescut n ochii ei. i a stat
ea cu sluga si a baut, iar dupa ce au baut, au nceput sa se
preumble prin gradina, si a crit un corb, si sluga a grait:
224
- Adevar ai grait!
- Ce spune corbul acela? a ntrebat-o stapna pe sluga.
i sluga a raspuns:
- Spune: ,Sub pomul de colo sunt niste poame si niste
mezelicuri.
i s-au dus la pom si au gasit poamele si mezelicurile, iar
pe urma au pornit sa hoinareasca prin gradina, si un corb a
crit, iar sluga a luat o piatra si a aruncat cu ea dupa
corb.
- De ce dai cu piatra dupa el, si ce-a zis? a ntrebat
stapna.
i sluga a raspuns:
- O, stapna, zice niste vorbe pe care nu pot sa i le
spun!
- Spune-le si nu te sfii de mine: ntre tine si mine nu sta
nimic! i-a raspuns stapna.
i sluga a nceput sa zica:
-Nu!
Iar ea zicea:
- Spune!
i l tot ruga si, ntr-un sfrsit, el a spus:
- Corbul mi-a zis: ,Fa cu stapna ta ceea ce face soul ei
cu ea.
i, auzind vorbele acestea, stapna lui s-a pus pe un rs,
de s-a prabusit pe spate, si pe urma a strigat:
- Treaba nu e anevoioasa, si nu pot sa ma mpotrivesc tie
n asta!
i s-a dus la pom si a asternut sub el un pres, si a chemat

sluga, ca sa-si mplineasca dorina cu ea.
i deodata s-a ivit dindaratul slugii stapnul, care se uita
la el si a spus:
- Ei, baiatule, ce e cu stapna ta de zace aici si plnge?
- O, stapne, a raspuns sluga, a cazut din pom si a murit,
si nu i-a mai napoiat-o dect numai Allah (slava
225
si marire lui!), si s-a ntins aici pentru o clipita ca sa-si
traga sufletul.
i cnd femeia l-a vazut lnga ea pe barbatu-sau, s-a
ridicat prefacndu-se bolnava si plngndu-se ca are dureri,
si icnind:
- Of, salele! Of, coasta! Venii ncoace, o, dragilor, eu
n-o mai duc mult!
i soul ei s-a pierdut cu firea si a chemat sluga, si i-a
spus:
- Adu-i stapnei tale un cal si sui-o pe el!
i cnd ea a ncalecat, soul ei a apucat de o scara a seii,
iar sluga de scara cealalta si soul i zicea femeii:
- Allah are sa te scape si are sa te tamaduiasca!
Iata, o, mparate, unul dintre viclesugurile barbailor si
una dintre ticalosiile lor; nct sa nu te abata vizirii tai
de la ceea ce esti dator, si sa ma despagubesti de ceea ce mi
se cuvine!
i roaba a nceput sa plnga si, cnd mparatul a vazut-o ca
plnge (iar ea i era cea mai draga dintre toate roabele), a
dat porunca sa fie ucis fiul lui.
i a intrat la el cel de al saselea vizir si a sarutat
pamntul dintre minile lui, si a spus:
- Acopereasca-1 Allah cu slava pe mparat! Ii sunt
credincios si te povauiesc sa zabovesti n privina fiului
tau, ntruct minciuna chiar ca este ca fumul, iar adevarul
sade pe stlpi tari. Lumina adevarului mprastie bezna
minciunii, si sa stii ca viclesugurile femeilor sunt mari. Ca
a zis Allah Preamaritul n slavita lui Carte-. ,Intr-adevar,
mari sunt ticalosiile voastre! A ajuns pna la mine o poveste
despre o femeie care le-a ticluit mai marilor dintr-o
mparaie un siretlic cum nimenea nu mai ticluise un altul
asemenea, pna atunci.
226
- Pai cum a fost? a ntrebat mparatul.
i vizirul a spus:
POVESTEA CELUI DE AL ASELEA VIZIR
(i vizirul povesteste anecdota intitulata Viclenia
muiereasca, n traducerea lui Mardrus, aflata n voi. IX, pag.
158, a ediiei prezente, apoi conchide:)
Asa ca vezi, o, doamne mparate al nostru, ce siretlic le-a
ticluit acelor insi femeia aceea.
(Dupa care vizirul povesteste anecdota intitulata Cele trei
dorine, n traducerea lui Mardrus, aflata n voi. VIII, pag.
80, a ediiei prezente. Apoi continua:)
i toate acestea, o, mparate, s-au ntmplat din pricina
gndului smintit al femeii, si eu i le-am povestit ca sa te
ncredinezi ca femeile sunt neroade si smucite la minte, si
nu au n gndurile lor dect sminteli. nct sa nu dai
ascultare vorbelor lor si sa nu-i omori fiul, sngele inimii
tale. Ca ai sa-i ntinezi pomenirea dupa ce nu vei mai fi.
Iar cnd a fost cea de a saptea zi, a venit roaba aceea si
s-a nfaisat la mparat, ipnd. i aprinsese un foc mare. i
a fost adusa la mparat inuta de poalele rochiei. i
mparatul a ntrebat-o:
- Pentru ce ai facut asta?
i ea a raspuns:
- Daca nu ai sa-mi faci dreptate faa de fiul tau, am sa ma
arunc n focul acesta. Am ajuns de mi-e sila de viaa si,
nainte de a veni la tine, mi-am scris testamentul, mi-am
mparit banii si m-am hotart sa mor, iar tu ai sa te caiesti
cu toate cainele, cum s-a cait mparatul care a oropsit-o pe
paznica de la baie.
227
i roaba a spus:
CEA DE A ASEA POVESTE A ROABEI
A ajuns pna la mine, o, mparate, ca a fost odata o femeie,
tematoare de Allah, cumpatata si cucernica, si care venea
adesea n palatul unui mparat, si venirea ei era socotita
binecuvntata, si era ntmpinata de apropiaii mparatului cu
mare cinstire. i odata a intrat n palat, ca de obicei, si a
sezut lnga soia mparatului, si soia mparatului i-a dat o
salba care preuia o mie de dinari si a spus:
- O, fetio, ia salba asta si ine-o pna ies din baie, si
sa ai grija de ea. (Iar baia era n palat).
i femeia a luat salba si s-a aciuat ntr-un ungher din
iatacurile mparatesti, asteptnd ca mparateasa sa se duca la
baia care se afla n locuina ei, si sa se ntoarca. Iar pe
urma a pus salba sub presul de rugaciune si a nceput sa se
roage. i a venit n zbor o pasare si a luat salba, si a pus-o
ntr-o crapatura dintr-un col al palatului, cnd paznica
plecase pentru niste nevoi. i femeia s-a ntors si nu stia de
aceasta. i cnd soia mparatului a iesit de la baie, i-a
cerut paznicei salba, dar paznica nu a mai gasit-o si a
nceput s-o caute, si n-a aflat-o, si nu i-a mai dat de urma.
i paznica a zis:
- Ma jur pe Allah, o, daica, nimeni n-a fost la mine, si,
cnd am luat salba, am pus-o sub presuleul de rugaciune, si
nu stiu, poate ca a vazut-o vreo sluga si, prilejuin- du-se de
nebagarea mea de seama, a luat-o, dar despre asta numai Allah
Preamaritul stie.
i cnd a auzit acestea, mparatul i-a poruncit soiei sale
s-o munceasca pe paznica prin foc si s-o bata amarnic. i
mparateasa a nceput s-o munceasca cu toate muncile,
228
dar femeia nu marturisea nimic si nu nvinuia pe nimeni. i
dupa asta mparatul a poruncit sa fie bagata la temnia si
priponita n lanuri, si a fost ntemniata. Iar pe urma,
ntr-una din zile, mparatul sedea n palatul sau, ntre
havuzuri, si soia lui sta lnga el, si deodata privirile
mparatului au cazut asupra pasarii care tocmai scotea salba
aceea din crapatura de la colul palatului. i mparatul a
chemat o roaba, si ea a prins pasarea si i-a luat salba. i
atunci, mparatul a priceput ca femeia-paznica a fost obidita,
si s-a cait de ceea ce facuse cu ea. i a dat porunca sa fie
adusa, si cnd ea s-a nfaisat, a nceput s-o sarute pe
crestet, iar pe urma s-a apucat sa plnga si sa-si ceara
iertare, si sa se amarasca de ceea ce facuse cu ea. i a
poruncit sa i se dea bani muli, dar femeia nu a vrut sa-i ia,
iar pe urma l-a iertat si a plecat, si s-a juruit ca nu are sa
mai intre n nicio casa. i a haladuit prin muni si vai, si
l-a slujit pe Allah Preamaritul pna ce a murit.
A ajuns pna la mine tot asa, o, mparate, n sirul de
povestiri despre ticalosiile barbailor, ca doi porumbei, so
si soie, si-au strns n cuib pe iarna niste gru si niste
orz, dar, cnd a venit vremea de vara, boabele s-au uscat si
s-au micsorat. i soul i-a zis soiei:
- Tu ai dijmuit boabele!
Dar ea i-a spus:
- Nu, ma jur pe Allah, n-am dijmuit nimic!
Dar el nu a crezut-o si a nceput s-o bata cu aripile si s-o
loveasca cu ciocul pna a omort-o. Dar cnd a venit vremea
rece, boabele s-au facut iar asa cum fusesera, si soul a
priceput ca si-a omort soia pe nedrept si la mnie, si a
nceput sa se caiasca, atunci cnd caina nu i mai era de
niciun folos. i s-a ntins alaturi de soie, hohotind dupa ea
si plngnd, si amarndu-se, si n-a mai vrut nici sa mannce,
nici sa bea, si s-a mbolnavit si a bolit pna ce a murit.
229
A ajuns pna la mine tot asa, n sirul de povestiri despre
ticalosiile barbailor asupra femeilor, o poveste si mai de
minunare dect toate.
- Scoate ceea ce ai, a mormait mparatul.
i roaba a spus:
- O, mparate, a fost odata o fata dintre fetele de
mparai, care nu-si avea seaman pe vremurile ei, ca
frumusee, gingasie, ntocmire, potriveala, stralucire si
vino-ncoace, si nimenea nu le zbura minile barbailor ca ea.
i spunea: ,Nu am seaman pe vremurile mele. i toi fiii de
mparai au peit-o, ci ea nu s-a nvoit sa-l ia pe niciunul
dintre ei, si numele ei era ad-Datma.
i zicea ea: ,Cu mine are sa se nsoare numai acela care ma
va dovedi n focul luptei, al bataliei si al nfruntarii, si
daca cineva ma va birui, ma voi duce la el ca soaa cu bucurie
n inima, iar daca l voi birui eu, aceluia am sa-i iau calul
si armele, si am sa-i scriu pe frunte: Acesta este cutare,
dezrobitul. i fiii de mparai veneau la ea de pe toate
meleagurile mai ndepartate ori mai apropiate, ci ea i biruia
si i da de ocara, si i vaduvea de arme, si i pecetluia cu
fierul nrosit.
i a auzit de ea fiul unui mparat de-al persilor, pe nume
Bahram, si a pornit catre ea, strabatnd multa departare, si a
luat cu el bani, cai si oameni, si bogaii din bogaiile
mparatesti. i a mers pna a ajuns la ea, iar cnd a ajuns,
i-a trimis tatalui ei un dar stralucit, si mparatul i-a
aratat bunavoina si i-a dovedit cea mai aleasa cinstire. i
pe urma fiul de mparat si-a trimis vizirii sa-i duca veste ca
el vrea sa-i ceara fata n casatorie, si tatal ei i-a trimis
un sol si i-a spus:
- O, fiul meu, ct despre fiica mea, ad-Datma, apoi eu nu
am putere asupra ei, ntruct a pus juramnt ca nu are sa se
marite dect cu acela care o va birui pe cmpul de lupta.
230
- Am venit din cetatea mea cunoscnd aceasta pricina, i-a
raspuns fiul de mparat.
i mparatul a spus:
- Mine te vei ntmpina cu ea.
Iar cnd a fost a doua zi, tatal fetei a trimis la ea si i-a
cerut ngaduina s-o vada. i, cnd a auzit despre toate, fata
s-a pregatit de batalie, si si-a pus platosa de batalie, si a
iesit pe meidan, si fiul de mparat i-a iesit n ntmpinare
si s-a hotart sa se nfrunte cu ea. i oamenii au auzit de
asta si au venit din toate parile n chiar ziua aceea. i ad-
Datma a iesit mbracata, ncinsa si acoperita cu valul, iar
fiul de mparat a ntmpinat-o, fiind n cea mai buna stare,
mbracat cu cea mai strasnica platosa si cu cele mai
desavrsite zale. i fiecare dintre ei s-a repezit asupra
celuilalt, si si-au tot framntat caii si s-au izbit vreme
lunga, si fata de mparat s-o dumirit ca fiul de mparat era
de o drzenie si o vitejie cum nu mai vazuse la alii. i s-a
temut ca fiul de mparat are s-o dea de ocara dinaintea celor
de faa, si a priceput ca, fara de ndoiala, are s-o
biruiasca, si s-a gndit sa nchipuiasca un tertip si sa-i
ticluiasca un siretlic, si si-a descoperit chipul, si deodata
s-a vadit ca chipu-i stralucea mai luminos ca luna, si cnd
fiul de mparat s-a uitat la ea, a ramas uluit, si puterile i-
au scazut, si drzenia i s-a topit. Iar fata de mparat,
vaznd acestea, s-a repezit asupra lui si l-a prabusit din sa,
si fiul de mparat a fost n minile ei ca o vrabie n
ghearele unui vultur, si nfaisarea ei l-a naucit si nu mai
pricepea ce e cu el. i fata i-a luat calul, si armele, si
hainele, si I-a pecetluit cu fierul rosu si i-a dat drumul.
i cnd s-a trezit din naucire, fiul de mparat a zacut
cteva zile, fara sa se atinga nici de mncare, nici de
bautura, si fara sa mai doarma de amaraciune, si dragostea
pentru fata i-a napadit inima. i a trimis robii la tatal lui
si i-a scris ntr-o scrisoare ca nu poate sa se ntoarca n
231
ara sa pna nu va dobndi ceea ce rvneste, ori altminteri va
muri. i cnd scrisoarea a ajuns la tatal sau, acela s-a
mohort si a vrut sa-i trimita fiului sau niste viteji si
niste osteni, dar vizirii lui l-au inut de la aceasta si l-au
nduplecat sa aiba rabdare.
Iar fiul de mparat, ca sa-si mplineasca dorul, s-a folosit
de un siretlic. S-a prefacut ntr-un batrn slabanog si a
pornit catre gradina fetei de mparat, acolo unde se ducea ea
adesea, si l-a gasit pe gradinar si i-a spus:
- Sunt un strain de prin ari ndepartate, si nca din
tineree pna la ceasul de acum ma pricep sa lucrez bine
pamntul si sa ngrijesc pomii si florile, si nimenea nu stie
asta ca mine.
i, auzindu-i vorbele, gradinarul s-a bucurat pna peste
poate si l-a dus n gradina si le-a spus slugilor sa stea la
poruncile lui. i fiul de mparat s-a apucat de treaba si a
nceput sa ornduiasca pomii si sa ngrijeasca de poame. i
ntr-o zi, pe cnd se petreceau toate acestea, deodata au
intrat n gradina niste robi cu niste catri ncarcai cu
chilimuri si cu farfuriuri, si cnd fiul de mparat a ntrebat
ce pricina-i aduce, i s-a spus: ,Fata mparatului vrea sa se
preumble prin gradina. i fiul de mparat s-a dus si a luat
niste podoabe si niste odoare din ara sa, pe care le avea la
el, si, aducndu-le n gradina, a stat jos acolo si a asternut
cteva dintre odoarele acelea dinainte-i si a nceput sa
tremure, chipurile, din pricina batrneii, a neputerii si a
slabiciunii. Iar cnd a trecut un ceas, au venit niste roabe
si niste eunuci, si n mijlocul lor pasea mparatia, ca luna
ntre stele, si s-au apropiat si au nceput sa se preumble
prin gradina, si sa culeaga poame, hoinarind, si l-au vazut pe
insul care sedea sub pom. i s-au apropiat de el (iar acesta
era fiul de mparat) si s-au uitat la el, si deodata au vazut
ca era un mosneag batrn, caruia i tremurau
233
minile si picioarele, iar dinaintea lui erau asternute
podoabele si odoarele din odoarele mparatesti.
i vazndu-le, fetele s-au mirat si au nceput sa-l ntrebe
ce face cu podoabele acelea. i el a spus:
- Vreau sa ma nsor, pentru podoabele acestea, cu vreuna
dintre voi.
i fetele au nceput sa rda de el si au spus:
- Cnd te vei nsura, ce ai de gnd sa faci?
i fiul de mparat a raspuns:
- Am s-o sarut pe soia mea o data si am sa ma despart de
ea.
- i-o dau de soie pe fata aceasta, a spus mparatia.
i fiul de mparat s-a ridicat, sprijinindu-se n toiag,
tremurnd si mpleticindu-se si, dupa ce a sarutat-o pe fata,
i-a dat podoabele si odoarele. i fata s-a bucurat, si toate
au nceput sa rda de fiul de mparat, si pe urma au plecat
acasa la ele. Iar cnd a fost a doua zi, fetele au intrat n
gradina si au venit la fiul de mparat, si l-au vazut ca sedea
tot acolo, si dinaintea lui erau desternute si mai multe
podoabe si odoare dect ntia oara. i s-au asezat lnga el
si au ntrebat:
- O, mosule, ce faci cu podoabele acestea?
- Ma voi nsura pentru ele cu vreuna dintre voi.
- Te nsor cu fata aceasta, a spus mparatia.
i fiul de mparat s-a ridicat si a sarutat-o pe fata, si i-
a dat podoabele si odoarele, si toate au plecat acasa la ele.
i cnd fata de mparat a vazut podoabele si odoarele pe care
fiul de mparat le-a dat fetelor, si-a zis n sinesi: ,Eu am
cele mai multe drepturi la acestea si nu am sa paesc nimic
rau din asta.
i cnd a fost dimineaa, a iesit din locuina ei singura,
lund o nfaisare de roaba dintre roabe si, pe furis, a venit
la mosneag si, ajungnd la el, a spus:
234
- O, mosule, eu sunt fata mparatului, vrei sa te nsori cu
mine?
- Cu drag si cu bucurie! a raspuns fiul de mparat.
i a scos niste podoabe si niste odoare nca si mai alese ca
soi si mai scumpe ca pre, si le-a daruit fetei de mparat, si
s-a ridicat ca s-o sarute (iar ea se simea neprimejduita si
linistita). i, apropiindu-se de ea, a nsfacat-o strasnic si
a trntit-o la pamnt, si i-a spart fecioria si a ntrebat:
- Oare tu nu ma cunosti?
- Cine esti? a ntrebat fata mparatului.
- Sunt Bahram, fiul mparatului persan. Mi-am schimbat
nfaisarea si m-am desparit de ai mei si de ara mea de
dragul tau.
i fata s-a ridicat de sub el n tacere, fara sa-i dea
niciun raspuns si fara sa-i spuna nicio vorba, dupa cele ce
paise, si si zicea n sinesi: ,Daca am sa-l ucid, uciderea
lui nu-mi va aduce niciun folos. Iar pe urma a cugetat si si-
a zis: ,Nu mai am acuma nicio putina, dect sa fug cu el n
ara lui. i a strns bani si bogaii, si a trimis un mesager
la fiul mparatului, dndu-i de stire despre aceasta, pentru
ca si el sa se pregateasca si sa-si strnga banii. i s-au
neles ca n cutare noapte sa plece, si au ncalecat pe caii
cei mai buni si au purces sub valul nopii, si nu se facuse
nca dimineaa cnd si strabatusera ari ndepartate.
i au mers ei asa pna ce au ajuns n ara persilor si s-au
vazut lnga cetatea tatalui flacaului. i cnd tata-sau a
aflat despre aceasta, l-a ntmpinat cu ostenii si cu vitejii
lui si s-a bucurat pna peste poate. Iar pe urma, peste puine
zile, a trimis la tatal tinerei ad-Datma niste daruri falnice
si i-a scris o scrisoare n care i da de stire ca fata lui se
afla la el, si i-a cerut zestrea. i, cnd darurile au ajuns
la tatal fetei, acela le-a primit, iar celor ce le adusesera
le-a aratat cea mai aleasa cinstire, si s-a bucurat
235
strasnic, iar pe urma a ornduit un ospa si, chemnd
judecatorul si martorii, a scris hrtia de cununie dintre fata
sa si fiul de mparat. I-a rasplatit pe solii care adusesera
scrisoarea de la mparatul persan si a trimis zestrea fiicei
sale, si fiul mparatului persan a ramas cu ea, pna ce i-a
desparit moartea.
Iata, asadar, o, mparate, care sunt viclesugurile bar-
bailor mpotriva femeilor! Nu am sa ma lipsesc de dreptatea
mea pna la moarte!
i mparatul a poruncit sa fie ucis fiu-sau.
Dar ndata a intrat la el cel de al saptelea vizir si,
nfaisndu-i-se, a sarutat pamntul si a spus:
- O, mparate, mai zaboveste pna ce am sa-i mpartasesc
si sfatul meu. Acela care chibzuieste si cumpaneste ajunge la
mplinirea nadejdilor si dobndeste ceea ce rvneste, dar
acela care se pripeste chiverniseste caina. Eu am vazut cum
s-a mbulzit femeia aceea, mboldindu-1 pe mparat sa se
arunce n nelegiuire, dar robul pe care l-ai coperit cu
milosteniile tale i este credincios. Eu stiu, o, mparate,
despre vicleniile muieresti, ceea ce nu stie nimeni n afara
de mine, si a ajuns pna la mine despre aceasta o poveste cu o
batrna si cu un fiu de negustor.
i vizirul a spus:
POVESTEA CELUI DE AL APTELEA VIZIR
A ajuns pna la mine, o, mparate, ca un negustor avea bani
muli, dar si un fiu care i era drag. i, ntr-o zi, fiul i-a
spus tatalui sau:
- O, taica, poftesc a-i cere o pofta cu care m-ai bucura.
236
- Da care-i aceea, o, copilul meu? Am sa i-o dau, de-ar fi
ea chiar si lumina ochilor mei, ca sa razbesti astfel la ceea
ce vrei, i-a raspuns tatal.
i fiul a spus:
- Vreau sa-mi dai ceva bani, sa ma duc cu negustorii n
ara Bagdadului, ca sa vad si sa ma uit la palatele califilor.
Mi le-au zugravit copiii negustorilor si m-a cuprins ispita de
a ma uita la ele.
- O, copile drag, cine are sa ne fie stlpare, daca tu ai
sa te duci? a strigat tatal tnarului.
Dar acela a grait:
- i-am spus aceste cuvinte si mi-e cu neputina sa nu ma
duc, cu nvoirea sau fara nvoirea ta. In sufletul meu s-a
aprins un dor care nu are sa-mi treaca dect cnd am sa ajung
la Bagdad.
i cnd tatal lui s-a ncredinat de aceasta, i-a strns
niste marfuri n pre de treizeci de mii de dinari si l-a
lasat sa plece cu niste negustori n care avea ncredere, si
i-a nsarcinat pe negustori sa-i poarte de grija. Iar pe urma
tatal tnarului si-a luat ramas-bun de la el si s-a ntors
acasa, iar tnarul a mers cu tovarasii sai negustori pna a
ajuns la Bagdad, salasul pacii.
Iar cnd au ajuns la Bagdad, tnarul s-a dus n trg si si-a
nchiriat o casa buna si frumoasa, care i furase minile si
i uluise privirile - erau acolo pasari ciripitoare, si
iatacurile erau unul n faa altuia, si podeaua era pardosita
cu marmura de felurite culori, iar tavanele erau mpodobite cu
azur de la Madin. L-a ntrebat pe portar ct de mare este
preul pentru casa:
- Ct pe luna?
i portarul a raspuns:
- Zece dinari.
i tnarul a ntrebat:
237
- Spui adevarat sau i bai joc de mine?
- Ma jur pe Allah, a raspuns portarul, nu spun dect
adevarul. Toi ci se asaza n casa asta nu stau aici mai
mult de o saptamna ori doua.
- i din care pricina? a ntrebat tnarul.
i portarul a spus:
- O, copilul meu, toi ci se asaza n aceasta casa nu mai
ies dect bolnavi sau mori. Casa asta a ajuns pentru toata
lumea asa de vestita pentru atare poveste, nct nimeni nu mai
are curaj sa se aseze n ea, si chiria ei s-a tot micsorat pe
masura.
Auzind acestea, tnarul s-a minunat pna peste poate si a
rostit:
- Negresit ca n casa asta trebuie sa fie ceva, de se
ntmpla asemenea boala si moarte!
Dar pe urma s-a chibzuit n sinea lui si, chemnd ocrotirea
lui Allah mpotriva lui Satan cel batut cu pietre, si-a
alungat din minte atare prepunere si s-a asezat n casa aceea.
i a nceput sa vnda si sa cumpere, si au trecut cteva zile,
iar el tot mai salasluia n casa, si nu i se ntmplase nimic
din cele ce i spusese portarul.
i cnd sta ntr-o zi la poarta casei, a trecut pe dinaintea
lui o batrna cu parul alb, asemanatoare cu un sarpe balat,
si tot proslavea si cinstea numele lui Allah, dnd din drum
pietrele si alte piedici. i batrna l-a vazut pe flacaul care
sedea n poarta, si a nceput sa se uite la el minunndu-se,
si tnarul i-a spus:
- O, femeie, ma cunosti de undeva ori te nedumireste ceva
la mine?
i, auzind vorbele tnarului, batrna s-a apropiat repede de
el si i-a dat binee, si l-a ntrebat:
- De cta vreme locuiesti n casa asta?
- O, matusa, de doua luni, a raspuns tnarul.
i batrna a grait:
238
Iaca pentru ce ma minunam. Nu te cunosc, o, copilul meu,
si nici tu nu ma cunosti, si nu m-a nedumerit nimic la tine,
da m-am minunat pentru ca toi ci au trait n casa asta,
afara de tine, au iesit de acolo mori ori bolnavi. i ma
nedumireste, o, copilul meu, ca i primej- duiesti tinereea.
Au tu ai urcat n vrful palatului si ai privit din balconul
care se afla acolo?
i pe urma batrna a plecat pe drumul ei, iar tnarul, cnd
batrna s-a dus, a nceput sa cugete la vorbele ei si si-a zis
n sinesi: ,Nu m-am urcat n vrful palatului si habar n-aveam
ca acolo ar fi un balcon! i pe urma, pe clipa pe data, a
intrat n palat si a pornit sa caute prin toate colurile si
odaile si, ntr-un sfrsit, a dat ntr-un ungher de o usia n
zavorul careia un paianjen si esuse pnza. i, vaznd usa,
tnarul si-a zis: ,Poate ca paianjenul si-a esut pnza la usa
asta numai pentru ca n spatele ei se afla pieirea! i s-a
bizuit pe vorba lui Allah Preamaritul: ,Zi: Nu are sa ne
loveasca nimic, afara numai de ceea ce ne-a menit Allah! -
si, deschiznd usa, a nceput sa suie pe o scara mica si,
ajungnd sus, a vazut balconul. i a stat jos sa rasufle si s-
a uitat mprejur, si a vazut o cladire maiestrita si suliata,
n partea ei de sus cu un balcon nalt, ce privea peste tot
Bagdadul, si n balconul acela era o femeie ca o hurie. i
aceasta i-a cucerit toata inima tnarului si i-a rapit minile
si inima, lasnd n urma-i chinurile lui Aiub si jalea lui
Iacub
1
.
i dupa ce a vazut-o si a cercetat-o bine, tnarul s-a
gndit: ,Poate ca lumea spune ca nimeni nu a locuit n casa
asta fara sa se mbolnaveasca ori sa moara, tocmai din pricina
acestei femei. O, daca as sti n ce mi sta izbavirea, mi s-ar
rataci minile! i a cobort de sus,
1
Aiub si Iacub - Iov si Iacob, cei din Biblie, despre care
povesteste si Coranul.
239
chibzuind ce sa faca, si a stat n casa, dar nu mai avea
liniste. i a iesit si s-a asezat la poarta, nestiind ce sa
faca, si deodata a vazut ca vine acea batrna, pomenindu-1 si
proslavindu-1 pe drum pe Allah. i, vaznd-o, tnarul s-a
sculat n picioare si i-a urat batrnei buna pace si s-a
temenit, si a spus:
- O, matusa, eram teafar si mulumit, pna m-ai sfatuit sa
deschid usa aceea si sa vad balconul si sa-l deschid, si sa ma
uit de sus si sa vad ceea ce m-a naucit. i acuma socot ca am
sa pier, si stiu ca nu se afla niciun vraci pentru mine, n
afara de tine.
i, auzind vorbele tnarului, batrna a zmbit a rde si a
spus:
- Nu are sa i se ntmple nimica rau, de-o vrea Allah
Preamaritul!
i cnd i-a spus aceste vorbe, tnarul a intrat n casa si a
iesit aducnd n mini o suta de dinari, si a spus:
- Ia-i, o, matusa, si poarta-te cu mine cum se poarta
stapnii cu robii. Vino-mi degraba ntr-ajutor - daca am sa
mor, are sa ti se ceara socoteala la Ziua nvierii!
' y
- Cu drag si cu bucurie! a raspuns batrna. Vreau numai, o,
copilul meu, sa-mi dai oleaca de sprijin ca sa razbai la cele
rvnite.
y
- i ce vrei, o, matusa? a ntrebat tnarul.
i batrna a raspuns:
- Vreau sa ma sprijini si sa te duci la trgul de matasuri
si sa ntrebi de pravalia lui Abu-li-Fatha ibn Kaidama. i
cnd au sa i-o arate, sa te asezi lnga pravalia lui si sa-i
spui: ,Da-mi naframa nvrstata cu aur, pe care o ai. Iar el
nu are n pravalie o naframa mai buna ca aceea. Cumpara de la
el naframa, la cel mai mare pre, si du-o acasa la tine, iar
eu am sa vin mine la tine, de-o vrea Allah Preamaritul.
240
i pe urma batrna a plecat, iar tnarul si-a petrecut
noaptea perpelindu-se ca pe jeragaiul iadului. Dar cnd a fost
dimineaa, si-a pus n sn o mie de dinari si s-a dus la
trgul de matasuri si a ntrebat unde este pravalia lui Abu-
li-Fatha. i unul dintre negustori i-a aratat-o si, ajungnd
la Abu-li-Fatha, tnarul a vazut dinaintea aceluia o mulime
de slugi, de slujitori si de slujbasi, si, dupa chip,
negustorul era om destoinic cu belsug de avuii si, spre
desavrsirea fericirii lui, o avea pe femeia aceea, care nu-si
avea seaman nici printre odraslele de mparai. i, vazndu-1
pe Abu-li-Fatha, tnarul i-a dat binee, si negustorul a
raspuns la bineea lui si l-a poftit sa sada, si tnarul a
sezut jos lnga el si a grait:
- O, negustorule, vreau de la tine o naframa asa si-asa, s-
o cercetez oleaca.
i negustorul i-a poruncit unui rob sa aduca din afundul
pravaliei teancul cu matasuri. i cnd robul a adus teancul,
Abu-li-Fatha l-a desfacut si a scos cteva naframe, si tnarul
a ramas uluit de frumuseea lor. i a vazut si naframa aceea,
si a cumparat-o de la negustor pe cincizeci de dinari si,
bucuros, s-a dus cu ea acasa.
i deodata a venit batrna aceea si, vaznd-o, tnarul s-a
sculat n picioare dinaintea ei si i-a dat naframa. i batrna
i-a spus:
- Adu-mi un carbune din foc!
i tnarul i-a adus carbunele, si batrna a pus un capat al
naframei pe carbune si a ars-o pe margini, iar pe urma a
mpaturit naframa la loc ca mai nainte si, lund-o, s-a dus
la casa lui Abu-li-Fatha si, cnd a ajuns acolo, a batut la
poarta. i cnd femeia aceea i-a auzit glasul, s-a ridicat si
i-a deschis usa. Iar batrna era n prietenie cu mama acelei
femei, si femeia o cunostea, ntruct era prietena cu maica-
sa.
- Ce nevoie te aduce, o, matusa? a ntrebat femeia. Mama a
plecat de la mine acasa la ea.
241
- O, fata mea, a raspuns batrna, stiu ca mama ta nu e la
tine, si am fost pe la ea, si am venit la tine numai pentru ca
m-am temut sa nu treaca ceasul de rugaciune. Vreau sa ma
nchin aci la tine, ntruct stiu ca esti neprihanita si la
tine n casa este neprihanire.
i femeia i-a ngaduit sa intre n casa, si batrna,
intrnd, s-a temenit si a chemat asupra ei binecuvntarea, iar
pe urma a luat urciorul si a intrat n odaia de rugaciune, si
s-a spalat si si-a savrsit rugaciunea n ungherul anume, iar
dupa aceea a venit la femeie si i-a spus:
- O, fata mea, cred ca locul acela, n care m-am rugat, a
fost calcat de slugi, ca nu este curat. Cauta-mi alt loc, unde
sa ma rog. Am irosit rugaciunea pe care am savrsit-o mai
nainte.
i femeia a luat-o de mna si i-a spus:
- O, matusa, du-te si roaga-te pe patul meu, unde sta soul
meu.
>
i cnd a dus-o la pat, batrna a nceput sa se roage si sa-
l strige pe Allah, si sa se temeneasca, iar pe urma s-a
prilejuit de nebagarea de seama a femeii si a bagat naframa
sub perna, n asa fel ca femeia nu a vazut nimic. Iar dupa ce
si-a terminat rugaciunea, batrna a chemat binecuvntarea
asupra femeii si s-a ridicat si a plecat.
Iar cnd a fost sfrsitul zilei, a venit negustorul, soul
acelei femei, si a sezut pe pat. i femeia i-a adus mncarea,
si negustorul a mncat pe saturate, si s-a spalat pe mini,
iar pe urma s-a sprijinit cu coatele pe perna, si deodata a
vazut ca de sub perna iesea un col de naframa. i negustorul
a tras naframa de sub perna si, uitndu-se lung la ea, a
cunoscut-o. i a banuit-o pe femeia lui de dezmaare si a
chemat-o, si a ntrebat:
- De unde ai naframa asta?
i soia i s-a jurat cu potop de juraminte si a spus:
- Nu a fost la mine nimeni, n afara de tine.
242
i negustorul a tacut, temndu-se de rusine, si s-a gndit:
,Daca am sa deschid aceasta usa, am sa ma fac de ocara n
Bagdad (iar negustorul acela era prieten de inima cu califul,
si nu-i ramnea dect sa taca, si nu i-a mai spus femeii
niciun cuvnt). Iar numele acelei femei era Mazia, si
negustorul a chemat-o si i-a spus:
- A ajuns pna la mine ca mama ta este bolnava de o boala
de inima, si toate femeile sunt la ea si o plng. A trimis
vorba sa te duci la ea.
i femeia a plecat la mama ei si, intrnd n casa, a gasit-o
pe maica-sa sanatoasa. i a stat oleaca, si deodata au venit
niste hamali care i carau calabalcurile din casa
negustorului, si i carasera toate lucrurile ce fusesera n
casa lui. i cnd a vazut aceasta, mama a ntrebat:
- O, fata mea, ce s-a ntmplat?
Dar femeia s-a ascuns de ea, si mama ei a nceput sa plnga
si s-a ntristat din pricina desparirii fetei sale de
barbatu-sau.
Iar peste cteva zile a venit la femeie, cnd era singura,
acasa, batrna aceea, si cu mhnire i-a dat binee si a n-
trebat-o:
- Ce este cu tine, o, fata mea, o, dulceaa mea? Mi-ai
tulburat gndurile.
i a intrat la mama femeii si a ntrebat-o:
- O, sora draga, ce s-a ntmplat si ce-i cu povestea
dintre fata si soul ei? A ajuns pna la mine ca s-au des-
parit; cu ce i-a gresit de s-au strnit toate astea?
- Poate ca soul ei are sa se ntoarca la ea dupa binecu-
vntarea ta, i-a spus femeii mama. nct, roaga-te pentru ea,
surioara: tu esti postitoare si veghezi n toate nopile.
Iar pe urma fata, mama ei si batrna s-au strns n casa si
au nceput sa taifasuiasca, si batrna a spus:
- O, fata mea, nu te lasa jalei! De-o vrea Allah
Preamaritul, am sa te mpac cu soul tau zilele astea!
243
i pe urma batrna s-a dus la tnarul acela si i-a spus:
- Pregateste o ncapere frumoasa, am sa i-o aduc pe femeia
aceea n seara asta.
i tnarul s-a sculat si a adus tot ce era de trebuina ca
mncare si bautura, si a stat sa astepte, iar batrna s-a dus
la mama fetei si i-a spus:
- O, surioara mea, e o nunta la noi, las-o pe fata sa
mearga cu mine, sa se mai veseleasca si sa-i mai treaca amarul
si grijile, iar pe urma i-o aduc ndarat asa cum era cnd am
luat-o.
i mama femeii s-a sculat si a mbracat-o cu cele mai
stralucite haine ale ei, mpodobind-o cu cele mai stralucite
podoabe si odoare. i femeia a plecat cu batrna, iar mama a
mers cu ele pna la poarta si o tot povauia pe batrna si i
spunea:
- Ia seama sa n-o zareasca vreo faptura de-a lui Allah
Preamaritul, ca tu stii ce loc are soul ei la calif. Nu
zabovi prea mult si ntoarce-te ct mai degraba.
i batrna a luat femeia si s-a dus cu ea la casa tnarului,
iar femeia credea ca este casa aceea unde era nunta. i cnd a
intrat n casa si a pasit n odaia de oaspei, tnarul i-a
sarit n ntmpinare si a mbraisat-o, si a nceput sa-i
sarute minile si picioarele, si copila era uluita de
frumuseea tnarului, si-i parea ncaperea aceea si toate cte
se gaseau n ea, si florile, si mncarurile, si bauturile, ca
ntr-un vis. i batrna vaznd-o buimacita, i-a zis:
- Numele lui Allah fie asupra-i, o, fata mea! Nu te teme,
eu stau aici si nu am sa te las singura nicio clipita. Tu te
potrivesti cu el, si el se potriveste cu tine.
i femeia s-a asezat cu sfiala, iar tnarul numaidect a
nceput sa suguiasca cu ea si a facut-o sa rda si a nve-
selit-o cu stihuri si cu povesti, pna ce pieptul ei s-a
usurat si a cuprins-o voiosia. i a nceput sa mannce si sa
bea, si cnd vinul i s-a parut desfatator, a luat lauta si a
nceput
244
sa cnte, si s-a plecat si s-a repezit la frumuseea
tnarului. i, vaznd asa, tnarul s-a mbatat Iara vin si i
se parea ca sufletu-i nu mai e nimic. i batrna a iesit de la
ei.
Iar n zori a venit la ei si le-a urat buna dimineaa, si a
ntrebat-o pe femeie:
- Cum i-a fost noaptea, o, stapna?
- A fost buna, datorita minilor tale lungi si a iscusin-
ii lor la codoslcuri, a raspuns femeia.
Iar batrna i-a spus:
- Scoala-te sa mergem la mama ta.
i cnd a auzit vorbele batrnei, tnarul i-a ntins o suta
de dinari si a spus:
- Las-o la mine n noaptea asta.
i batrna a plecat de la ei si s-a dus la mama femeii, si
i-a spus:
- Fiica ta i doreste buna pace. Mama miresei a silit-o sa
se jure ca va petrece noaptea asta la ea.
- O, sora mea, a zis mama femeii, ureaza-le buna pace la
amndoua. Daca fata e mulumita, nu e nicio suparare ca are sa
nnopteze acolo, las-o sa se veseleasca si sa vina fara graba,
si nu mi-e frica pentru ea dect de vreun necaz din partea lui
barbatu-sau.
i batrna i-a tors mamei femeii tertip dupa tertip, pna s-
au scurs astfel sapte zile, si n fiecare zi capata de la
tnar cte o suta de dinari. Iar cnd au trecut zilele astea,
mama femeii i-a spus batrnei:
- Sa mi-o aduci pe fiica-mea chiar acum, numaidect, mi-e
inima nnegurata din pricina ei! Vremea ct a lipsit s-a
prelungit si nu mi se pare lucru curat!
i batrna a iesit de la ea suparata foc de vorbele ei si,
ajungnd la femeie, i-a luat mna n mna ei si au plecat de
la tnar pe cnd acesta nca mai dormea n pat, ameit de vin.
i s-a dus la mama femeii, si aceasta le-a primit vesela si
prieteneste, bucuroasa pna peste poate, si a spus:
245
- O, fata mea, mi era inima ngrijorata din pricina ta, si
am casunat pe sora mea cu niste vorbe care au amart-o.
- Scoala-te si saruta-i minile si picioarele, ca mi-a fost
chiar ca o slujnica si mi-a mplinit toate dorinele, a spus
femeia. Iar daca nu ai sa faci cele ce i-am poruncit, nu mai
sunt fiica ta, iar tu nu mi mai esti mama.
i mama femeii s-a ridicat pe data si s-a mpacat cu
batrna.
Iar tnarul, trezindu-se din ameeala, n-a mai gasit-o pe
femeie, dar era bucuros si cu ceea ce dobndise cnd si
ajunsese inta. i pe urma batrna a venit la tnar si s-a
temenit, si l-a ntrebat:
- Ce zici de nnadelile mele?
- Minunat le-ai nnadit si le-ai mpletit, si le-ai
tighelit, a grait tnarul.
Iar batrna a spus:
- Hai sa desclcim ceea ce am nclcit si s-o dam pe femeie
ndarat soului ei, ca numai noi am fost pricina desparirii
lor.
- Pai da eu ce sa nnadesc? a ntrebat tnarul.
- Tu sa te duci la pravalia negustorului acela, a raspuns
batrna, si sa stai jos lnga el si sa te temenesti dinaintea
lui, iar eu am sa trec pe lnga pravalie. i cnd ai sa ma
vezi, sa iesi repede din pravalie, sa ma nsfaci si sa ma
zgli de haina si sa ma ocarasti, si sa ma amenini si sa-mi
ceri naframa, si sa-i spui negustorului: ,O, stapne, i mai
amintesti de naframa aceea, pe care am cumparat-o de la tine
pe cincizeci de dinari? S-a ntmplat, o, stapne, ca o roaba
a mea si-a pus-o si a ars-o la un col pe margine, si ea
atunci i-a dat naframa aceea acestei batrne, ca ea s-o dea
cuiva la crpit, si batrna a luat-o si s-a dus, si din ziua
aceea n-am mai vazut-o.
- Cu drag si cu bucurie! a raspuns tnarul.
246
Iar pe urma, pe clipa pe data, s-a dus la pravalia negus-
torului si a stat oleaca la el, si deodata a vazut ca batrna
trecea pe lnga pravalie, si avea n mini niste matanii pe
care le tot prefira. i cnd a vazut-o, tnarul a sarit n
picioare si, iesind din pravalie, a nhaat-o pe batrna de
haina si a nceput s-o suduiasca si s-o boscorodeasca, iar ea
i raspundea blnd si zicea:
- O, fiul meu, i se iarta!
i oamenii din piaa au nceput sa se strnga mprejurul lor
si sa ntrebe:
- Ce s-a ntmplat?
i tnarul raspundea:
- O, oameni buni, am cumparat de la negustorul acesta o
naframa de cincizeci de dinari, si o roaba a mea a purtat-o
vreme de un ceas, iar pe urma s-a apucat s-o afume si a sarit
o scnteie si a ars naframa la un col, si i-am dat-o acestei
batrne s-o dea cuiva la crpit si apoi sa ne-o aduca ndarat,
si de-atunci n-am mai vazut-o niciodata.
i batrna a strigat:
- Tnarul acesta spune adevarul! Da, am luat de la el
naframa si am intrat cu ea ntr-una din casele pe unde ma duc
eu, de obicei, si am uitat-o pe undeva pe acolo si nu mai stiu
unde este. Iar eu sunt femeie saraca, si m-am temut de
stapnul acelei naframe, si l-am tot ocolit!
i n toata vremea asta, negustorul, soul acelei femei, a
ascultat la vorbele lor, de la nceput pna la sfrsit. i
cnd a auzit povestea pe care o ticluisera batrna aceea
vicleana si tnarul, negustorul s-a ridicat n picioare si a
strigat:
- Mare e Allah! Cer iertare de la Allah Preamaritul pentru
greselile mele si pentru ca mi-am zaticnit judecata!
i l-a proslavit pe Allah care i dezvaluise adevarul, iar
pe urma s-a dus la batrna si a ntrebat-o:
247
- Pe la noi prin casa vii?
- O, copilul meu, a raspuns batrna, vin si pe la tine, si
pe la alii, dupa miluiala, da din ziua aceea nimenea nu mi-a
dat vreo stire despre naframa.
- Da ai ntrebat pe cineva de la mine din casa despre ea? a
urmat negustorul.
i batrna a grait:
- O, stapne, am fost pe la tine si am ntrebat, si mi s-a
spus: ,Negustorul s-a desparit de stapna casei. i am
plecat, si-apoi n-am mai ntrebat pe nimeni pna n ziua de
azi.
i negustorul s-a ntors catre tnar si i-a spus:
- Da-i drumul acestei batrne, naframa este la mine.
i a adus naframa din pravalie si a dat-o la crpit de
faa cu cei ce se aflau acolo, iar pe urma s-a dus la soia
lui si i-a dat ceva bani si a luat-o iarasi la el, dupa ce si-
a cerut ndelung iertaciune de la ea si s-a rugat de ndurare
de la Allah, si habar n-avea de ce ticluise batrna.
Iacata una dintre multele ticalosii muieresti, o, mparate!
i pe urma vizirul a spus:
A ajuns pna la mine, tot asa, o, mparate, ca fiul unui
mparat iesise singur cu sine nsusi sa se preumble, si a
trecut pe lnga o gradina nverzita, n care se aflau pomi,
roade si pasari, si scocuri de apa curgnd prin gradina aceea.
i tnarului i-a placut locul si a stat jos acolo si, scond
niste poame uscate, pe care le avea la el, a nceput sa le
mannce si, pe cnd sta el asa, deodata a vazut un fum mare,
ce se ridica pna la cer. i fiul de mparat s-a speriat si s-
a sculat si, caarndu-se ntr-un pom, s-a ascuns acolo. i
cnd s-a urcat n pom, fiul de mparat a vazut ca din ru
iesea un ifrit care purta pe cap o lada de
248
marmura, iar lada era ncuiata cu un lacat. i ifritul a pus
jos n gradina lada si a deschis-o, si din lada a iesit o fata
ca soarele neacoperit pe un cer senin, si era din neam de
oameni. i ifritul a asezat-o pe fata dinaintea lui si a
nceput sa se uite la ea, iar pe urma si-a pus capul pe
genunchii ei si a adormit.
i fata a luat capul ifritului si l-a sprijinit pe lada, iar
pe urma s-a sculat si a nceput sa se preumble, si privirile
i-au cazut pe copacul acela. i l-a vazut pe fiul de mparat
si i-a facut semn sa coboare, dar fiul de mparat n-a vrut sa
coboare, si fata a nceput sa-l mbie cu staruina si a spus:
- Daca nu te dai jos, am sa-l trezesc pe ifrit din somn si
am sa-i dau de stire despre tine, si el are sa te omoare n
chiar clipita aceea.
i tnarul, de frica fetei, s-a dat jos, si cnd s-a dat
jos, fata a nceput sa-i sarute minile si picioarele si sa-l
mbie ca el sa-i mplineasca jindul, si tnarul s-a plecat la
rugaminile ei si, cnd i-a mplinit rugamintea, fata i-a
spus:
- Da-mi inelul pe care l ai la deget.
i tnarul i-a dat inelul, si ea l-a nfasurat ntr-o
naframa de matase, iar n naframa aceea se aflau o sumedenie
de inele - mai mult de optzeci - si fata a pus ntre ele
inelul fiului de mparat.
- Ce faci cu inelele astea, pe care le-ai strns? a ntre-
bat fiul de mparat.
i fata i-a raspuns:
- Ifritul acesta m-a rapit din palatul tatalui meu si m-a
aruncat n aceasta lada si m-a ncuiat cu lacatul. i si pune
pe cap lada cu mine, oriunde s-ar duce, si anevoie poate sa
ndure o clipita fara mine, ntruct este amarnic de gelos si
nu-mi ngaduie ceea ce doresc eu. i cnd am vazut asa, am pus
juramnt ca ma voi prilejui de toi ci vor ajunge n preajma
mea. Iar inelele acestea pe care
249
le-am strns sunt taman attea ci barbai am cunoscut,
ntruct de la fiecare dintre cei ce m-au cunoscut iau un inel
si l pun n aceasta naframa. Cauta-i de drum, a spus ea pe
urma, iar eu am sa-l astept pe altul, ca ifritul nu se
trezeste curnd.
i tnarului craisor abia-i venea sa creada acestea, si si-a
vazut de drum, pna a ajuns la locuina tatalui sau, iar
mparatul habar n-avea de ticalosia pe care fata aceea o
savrsise asupra fiului sau, dar ea nici nu se sinchisea de
asta si nici nu-i pasa de mparat. i cnd a auzit ca inelul
fiului sau s-a pierdut, mparatul a poruncit ca tnarul sa fie
ucis, iar pe urma s-a sculat din jeul sau si s-a dus la el n
palat, si acolo vizirii i-au abatut gndul de la uciderea
fiului sau. i cnd a fost ntr-o noapte, mparatul a trimis
dupa viziri, chemndu-i, si ei au venit cu toii, si mparatul
s-a ridicat n ntmpinarea lor si le-a mulumit pentru ca i-
au abatut gndul de mai nainte de la uciderea fiului sau, si
tnarul, de asemenea, le-a mulumit si a spus:
- Minunat a fost ceea ce ai facut pentru ca tatal meu sa-
mi crue sufletul, si am sa va rasplatesc cu bine, de-o vrea
Allah Preamaritul.
i pe urma tnarul le-a povestit vizirilor pricina pierderii
inelului, si vizirii i-au urat viaa ndelungata si mare
nalare, si au iesit din sala de primire.
nct ia aminte, o, mparate, care sunt viclesugurile fe-
meilor si ce fac ele cu barbaii.
POVESTEA CU FIUL DE MPRAT I CU CEI APTE VIZIRI
(continuare)
F I j ar cnd a fost dimineaa, tatal craisorului s-a asezat
in jeul sau, n cea de a opta zi, si a intrat la el fiul sau,
inndu-1 de mna pe dascalul sau, as-Sindibad, si a sarutat
pamntul dintre minile mparatului, iar pe urma a nceput sa
vorbeasca cu o limpezime desavrsita, preamarind pe tatal sau
si pe vizirii lui, si pe mai-marii din mparaia lui, si le-a
mulumit si i-a preacinstit. Iar n sala erau de faa
nvaaii, emirii, ostenii si oamenii de vaza, si toi cei de
faa se minunau de limpezimea vorbirii craisorului, de
desavrsirea ei si de iscusina lui stralucita de a vorbi. i
cnd tatal craisorului l-a auzit, s-a bucurat cu bucurie mare
si tare, iar pe urma l-a chemat pe craisor si l-a sarutat
ntre ochi, si l-a chemat pe dascalul lui, as-Sindibad, si l-a
ntrebat pentru ce a tacut fiul sau toate acele sapte zile.
- O, stapne, a raspuns dascalul, a fost bine ca n-a
vorbit. M-am temut sa nu fie ucis n acest rastimp, si am
aflat de primejdia asta, o, stapne, nca din ziua nasterii
lui, cnd i-am citit horoscopul care mi-a dezvaluit toate
acestea. Dar acum raul s-a departat de la el, spre bucuria
mparatului.
i mparatul s-a bucurat si i-a ntrebat pe vizirii sai:
- Daca mi-as fi omort fiul, vina ar fi fost a mea, a
roabei, ori a dascalului as-Sindibad?
i cei de faa au tacut si nu au dat niciun raspuns, si as-
Sindibad, dascalul tnarului, i-a zis craisorului:
251
- Da tu raspunsul, o, copilul meu.
i fiul mparatului a spus:
POVESTEA CU O ROAB I CU NITE LAPTE
Am auzit ca odata la casa unui negustor au poposit niste
oaspei, si gazda a trimis o roaba sa cumpere pentru ei din
trg niste lapte ntr-un urcior, si roaba a luat laptele n
urcior si a pornit ndarat spre casa stapnului ei. i cnd
mergea pe drum, a zburat peste ea un uliu care ducea n gheare
un sarpe pe care l nhaase, si de la sarpe a cazut n urcior
o picatura de venin, iar roaba habar n-a avut de aceasta. i
cnd a ajuns acasa, stapnul ei a luat laptele si a nceput sa
bea din el mpreuna cu oaspeii sai, si nici n-a apucat
laptele sa se nchege n pntecul lor, ca au si murit cu
toii. nct iacata, o, mparate, a cui e vina n aceasta
mprejurare?
i unul dintre cei de faa a spus:
- Vina e a celor care au baut.
Iar un altul a spus:
- Vina e a roabei, care a lasat urciorul deschis, fara dop.
i as-Sindibad, dascalul baiatului, a grait:
- Da tu ce zici despre asta, o, copilul meu?
- Eu zic, a raspuns fiul mparatului, ca oamenii acestia se
nsala: vina nu e nici a roabei, nici a oaspeilor adunai
acolo, ci numai ca sorocul acelor oameni se ncheiase odata cu
scrisa lor, si asa le fusese menita lor moartea, din pricina
acelei ntmplari amarnice.
i cnd cei de faa au auzit aceasta, s-au minunat pna
peste poate si si-au ridicat glasurile, urndu-i de bine crai-
sorului, si i-au spus:
- O, doamne, ai dat un raspuns care nu-si are asemanare,
iar tu esti un nvaat printre oamenii vremurilor de-acum.
252
i, auzindu-i, fiul mparatului a grait:
- Nu sunt nvaat, si chiar ca batrnul cel orb, si copilul
de trei ani, si copilul de cinci ani sunt mai nelepi dect
mine.
- Povesteste-ne istoria acestora trei care sunt mai
nelepi dect tine, o, tinere! au spus cei ce se aflau de
fata.
>
i craisorul a spus:
POVESTEA CU NEGUSTORUL I cu BTRNUL CEL ORB
A ajuns pna la mine ca traia odata un negustor cu muli
bani, care calatorise mult prin toate arile. i l-a prins
gndul sa se duca ntr-o ara, si i-a ntrebat pe oamenii care
fusesera pe acolo: ,Cu ce marfa se poate cstiga cel mai bine
acolo? ,Cu lemnul de santal - acela se vinde acolo cel mai
scump, i s-a raspuns. i negustorul a cumparat pe toi banii
lui lemn de santal si a plecat spre cetatea aceea.
i cnd a ajuns acolo (iar vremea sosirii lui a fost pe la
amurgit de ziua), a vazut deodata o batrna care mna niste
berbeci si care, vazndu-1 pe negustor, l-a ntrebat:
- Cine esti, bre omule?
i negustorul a raspuns:
- Sunt un negustor strain.
- Fereste-te de locuitorii din cetatea aceasta, a spus
batrna, ca sunt niste vicleni si niste hoi, si l nsala pe
strain ca sa-l prade si sa-l despoaie de tot ce are. i, iaca,
ti-am dat un sfat.
y
i batrna s-a dus.
Iar cnd a fost dimineaa, pe negustor l-a ntmpinat un ins
dintre locuitorii din cetate si i-a dat binee, si l-a
ntrebat:
253
- O, stapne, de unde vii?
- Vin din cutare cetate, a raspuns negustorul.
i cetaeanul l-a ntrebat:
- Da ce marfa ai adus?
- Niste lemn de santal, a raspuns negustorul. Am auzit ca
are cautare la voi.
- A gresit cel ce i-a dat un atare sfat, a zis cetaeanul.
Ca noi ardem sub caldari numai lemn de asta de santal, si la
noi preul lui e ca al lemnelor de rnd.
i cnd a auzit vorbele acelui ins, negustorul s-a mohort
si s-a nciudat n sinesi, si ba credea, ba nu credea
totodata. i negustorul a tras la unul dintre hanurile din
cetate si s-a apucat sa faca foc sub o caldare cu santalul
sau, si cetaeanul acela l-a vazut si l-a ntrebat:
- Nu vrei sa vinzi santalul ala pe ct i va dori sufletul
n schimb?
- Ti-1 vnd, a raspuns negustorul.
i omul a carat tot santalul la el acasa, iar vnzatorul
gndea sa ceara atia galbeni ct santal va lua cumparatorul.
Iar cnd a fost dimineaa, negustorul s-a dus sa se preumble
prin cetate, si s-a ntlnit cu un ins cu ochi albastri, si
chior, un ins dintre locuitorii din cetate, care l-a nsfacat
si a spus:
- Tu mi-ai prapadit ochiul, si n-am sa te iert pentru nimic
n lume!
i negustorul a nceput sa tagaduiasca si a strigat:
- Treaba asta n-o sa-i mearga!
i s-au strns mprejurul lor o mulime de oameni si au
nceput sa-l roage pe chior sa-l pasuiasca pna a doua zi, iar
atunci negustorul are sa-i plateasca preul pentru ochi. i
negustorul a pus un chezas pentru sine, si i-au dat drumul, si
a plecat. Da i se rupsese o sanda, cnd l trse chiorul, si
s-a oprit la maghernia unui papugiu si i-a dat sandaua, si i-
a spus:
254
Crpeste-mi-o, si vei dobndi de la mine ct sa te
marturisesti mulumit.
i a plecat, si deodata a vazut niste insi care sedeau jos
si jucau pe bani, si a stat si el jos lnga ei, de ciuda si de
gnduri, si ei l-au poftit sa joace, si el s-a apucat sa joace
cu ei. i l-au biruit si l-au cstigat, si l-au lasat sa
aleaga: ori sa bea marea, ori sa le destearna toi banii. i
negustorul s-a ridicat si a spus:
- Pasuii-ma pna mine, si a plecat de la ei, ngrijorat
de ceea ce facuse, si habar n-avea care ar putea sa-i fie
scaparea.
i a stat jos undeva, sa chibzuiasca, ngndurat si amart,
si deodata a trecut pe lnga el batrna aceea. i s-a uitat la
negustor si i-a zis:
- Nu cumva locuitorii din cetate te-au curatat? Te vad
>
ngndurat de ceea ce ai pait.
i negustorul i-a istorisit toate cte le paise, de la
nceput pna la sfrsit. i batrna l-a ntrebat:
Cine te-a dus cu santalul acela? Santalul la noi e
preuit la zece dinari pe un ritl. Ci am sa ticluiesc pentru
tine un tertip cu care nadajduiesc sa-i dobndesti mntuirea
sufletului. Du-te la cutare poarta: acolo sade un seic olog,
dibaci, batrn, iscusit. Toi se duc la el si-l ntreaba
despre ceea ce vor sa faca, si el i povauieste, spre folosul
lor, ntruct este nentrecut la viclesuguri, fermecatorii si
tertipuri. E un dibaci, iar cei dibaci se strng noaptea la
el. nct du-te la el si ascunde-te de potrivnicii tai, ca sa-
i auzi ce tainuiesc, da ei sa nu te vada. El are sa
istoriseasca despre biruitori si biruii, si poate ca vei auzi
de la el vreun temei care sa te scape de potrivnicii tai.
i negustorul s-a dus de la ea n locul acela despre care i
povestise, si s-a ascuns acolo, si l-a vazut pe seicul acela,
si a stat jos n preajma lui. i cnd s-a scurs mai puin de
un ceas, s-au ivit la seic insii care aveau sa se ntmpine cu
255
el si, nfaisndu-se dinainte-i, s-au temenit si i-au dat
binee rnd pe rnd, si au stat jos mprejurul lui, si
negustorul, vazndu-i, i-a zarit printre cei venii si pe cei
patru potrivnici ai lui. i seicul i-a cinstit cu cte ceva,
si ei au nfulecat, iar pe urma au nceput sa-i povesteasca
seicului ce a facut fiecare dintre ei n ziua aceea, si insul
cu santalul a iesit n faa si i-a istorisit seicului ce
izbndise n ziua aceea: cum a cumparat pe nimic niste santal
de la un ins si cum vnzarea se facuse cu nvoiala de a i se
da n schimb vnzatorului ceea ce va voi.
- Potrivnicul tau te va ngenunchea, a spus seicul.
- Pai cum sa ma ngenuncheze? a ntrebat dibaciul.
i seicul a raspuns:
- Daca i va spune: ,Vreau o masura ntreaga de galbeni
sau de argini, ai sa-i dai?
- Dau, si tot voi fi n cstig, a raspuns dibaciul.
- Da, dar daca are sa-i spuna: ,Vreau o masura ntreaga de
purici, jumatate din ei barbatusi, jumatate din ei femeiuste,
ce te vei face? a ntrebat seicul.
i dibaciul a priceput ca va fi biruit.
i pe urma a iesit n faa chiorul si a spus:
- O, seicule, astazi am dat de un ins cu ochi albastri,
dintr-o alta ara, si am strnit o glceava cu el, si l-am
nsfacat si i-am spus: ,Tu mi-ai prapadit ochiul!, si nu l-am
mai slabit pna ce o mulime de oameni mi-au chezasuit ca
insul are sa se ntoarca mine la mine si are sa ma des-
pagubeasca pentru ochiul meu.
- Daca va vrea sa te ngenuncheze, acela chiar ca te va
ngenunchea, a spus seicul.
- Cum sa ma ngenuncheze? a ntrebat chiorul.
i seicul a raspuns:
- Are sa-i spuna: ,Scoate-i ochiul, si eu am sa-mi scot
un ochi, iar pe urma i vom cntari pe amndoi ochii; si daca
ochiul meu va cntari ntocmai ct al tau, atunci ai
256
dreptate n ceea ce marturisesti - si va trebui sa-i
platesti pentru ochiul lui, si tu vei ramne orb, iar el va
vedea cu ochiul celalalt.
i chiorul a priceput ca negustorul l va birui pe acest
temei.
Iar apoi a iesit n faa papugiul si a spus:
- O, seicule, am vazut astazi un ins care mi-a dat o
sandala si a spus: ,Crpeste-mi-o! i l-am ntrebat: ,i,
oare, nu ai sa-mi platesti? i insul a spus: ,Crpeste-mi
sandala si vei capata de la mine ct sa te marturisesti
mulumit. Iar eu nu am sa ma mulumesc cu nimic, afara de
toti banii lui.
>
- Daca va vrea sa-si ia sandala si sa nu-i dea nimic
pentru ea, o va lua! a spus seicul.
- Pai cum asa? a ntrebat papugiul.
i seicul a raspuns:
-Are sa-i spuna: ,Vrajmasii sultanului au fost biruii,
potrivnicii lui nu mai au nicio putere, iar copiii lui si
sprijinitorii lui sunt fara de numar. Esti mulumit ori ba?
i daca vei spune: ,Mulumit, el si va lua sandala si se va
duce; iar daca vei spune ,Nu, el va lua sandala si te va
plesni cu ea peste ochi si peste ceafa.
i papugiul a priceput ca va fi biruit. i apoi a iesit n
faa insul care jucase cu negustor pe ce va hotar csti-
gatorul si a spus:
- O, seicule, eu m-am ntlnit cu un ins si am jucat cu el,
si l-am cstigat, si i-am spus: ,Daca vei bea aceasta mare,
mi astern dinainte-i toi banii mei, iar daca nu o vei bea,
sa-mi desterni tu banii tai.
- Daca va vrea sa te biruiasca, te va birui negresit, a
spus seicul.
- Pai cum? a ntrebat jucatorul.
i seicul a raspuns:
257
- Are sa-i spuna: ,Ia gtul marii n mna si da-mi-1, iar
eu am s-o beau. i tu nu ai sa poi, si el te va birui pe
temeiul acesta.
i negustorul, auzind toate astea, a aflat pe ce temeiuri sa
se sprijine faa de potrivnicii sai. i pe urma toi au plecat
de la seic, si negustorul a luat-o catre locuina lui.
i cnd a fost dimineaa, a venit la el insul cu care jucase
pe bautul marii. i negustorul i-a spus:
- Da-mi gtul marii si am s-o beau.
i jucatorul n-a fost n stare, si negustorul l-a nge-
nuncheat, si cel cu care se ramasise a platit cu o suta de
dinari si a plecat. Iar pe urma a venit papugiul si a cerut
plata cu care sa fie mulumit, si negustorul i-a spus:
- Sultanul i-a biruit pe vrajmasii sai, i-a nimicit pe toi
potrivnicii, si copiii lui sunt o sumedenie. Esti mulumit ori
ba?
- Da, mulumit, a raspuns papugiul, si negustorul si-a luat
ncalamintea pe degeaba si s-a dus.
Iar apoi a venit la el chiorul si a cerut despagubirea
pentru ochiul sau, si negustorul i-a spus:
- Scoate-i ochiul, si am sa-mi scot si eu un ochi, si sa-i
cntarim, si daca vor fi aidoma, nseamna ca ai dreptate si
i vei primi despagubirea pentru ochiul tau.
- Da-mi o pasuire, a zis chiorul.
i s-a nvoit cu negustorul pentru o suta de dinari si a
plecat.
Iar apoi a venit la negustor cel ce cumparase de la el
santalul, si i-a spus:
- Sa-i dau preul pentru santalul tau.
- Ce-mi dai? a ntrebat negustorul.
- Ne-am neles ca o masura de santal pe o masura de
altceva, a raspuns acela. Daca vrei, primeste o masura plina
cu galbeni ori cu argini.
258
- Nu vreau dect o masura plina cu purici, jumatate din ei
de parte barbateasca, jumatate de parte femeiasca, a zis
negustorul.
i cumparatorul a raspuns:
- Nu pot sa-i dau asa ceva!
i negustorul l-a ngenuncheat, si cumparatorul s-a platit
cu o suta de dinari, napoind mai nti santalul negustorului,
si acela a vndut santalul cum a vrut, si a capatat banii
pentru el si a plecat din cetatea aceea n ara lui.
n privina copilului de trei ani, a spus fiul mparatului,
cica a fost odata un ins desfrnat si iube de femei, care a
auzit de o femeie frumoasa si minunata, care locuia n alta
cetate. i insul s-a dus n cetatea aceea n care traia
femeia, si a luat cu el un dar, si i-a scris femeii o
scrisoare n care i zugravea ct de amarnic l munceste dorul
si patima, si spunea ca dragostea l-a mboldit sa se mute n
preajma ei si sa se traga mai aproape de ea. i femeia i-a
ngaduit sa vina la ea. i cnd insul acela a pasit n casa ei
si a intrat la ea, femeia s-a ridicat n picioare si l-a
primit cu cinstire si preuire, si i-a sarutat minile si l-a
ospatat cu un ospa de bunatauri si de bauturi cum nu se
poate mai bun.
Iar femeia aceea avea un copil mic de trei ani. i ea l-a
lasat pe copil si s-a ndeletnicit cu pregatirea mncarii.
i barbatul i-a spus:
- Hai sa ne culcam!
i ea a raspuns:
- Copilul sta si se uita la noi.
- E copil mic, nu pricepe nimic si nu stie sa vorbeasca, a
zis barbatul.
i femeia a spus:
- Daca ai sti cum pricepe, n-ai vorbi asa.
i cnd ncul a vazut ca orezul era gata, a nceput sa
plnga amarnic si mama lui l-a ntrebat:
259
- De ce plngi, o, copilul meu?
- Pune-mi niste orez si unge-mi-1 cu unt, a spus copilul.
i maica-sa i-a pus orezul si i l-a uns cu unt, si micuul a
mncat, si iar a nceput sa plnga.
- De ce plngi, o, copilul meu? l-a ntrebat maica-sa.
i copilul a spus:
- O, maicua, pune-mi niste zahar pe el!
i barbatul, nbufnndu-se, a strigat:
- Chiar ca esti un copil ticalos!
Iar copilul a raspuns:
- Nimeni nu e ticalos, n afara de tine, de vreme ce te-ai
ostenit sa vii dintr-o cetate n alta cu gndul la
stricaciuni. Iar ct despre mine, apoi eu am plns pentru ca
aveam un gunoi n ochi si l-am scos cu lacrimile, si pe urma
am mncat orez cu unt si cu zahar si m-am saturat. Cine-i dar
ticalos?
i, auzind acestea, barbatul s-a rusinat de vorbele
copilului. Iar pe urma i-a venit un ndemn de sus si, pe clipa
pe data, a stat cuviincios si, iara sa se atinga n niciun fel
de femeie, s-a ntors n cetatea lui si s-a cait pna la
moarte.
POVESTEA CU COPILUL I PAZNICA
Iar apoi fiul mparatului a spus:
- In ceea ce priveste copilul de cinci ani, a ajuns pna la
mine, o, mparate, ca patru negustori s-au ntovarasit, avnd
fiecare cte o mie de dinari, si, mpreunndu-si banii, i-au
pus ntr-o singura punga si au plecat sa cumpere marfa.
i pe drum au vazut o gradina minunata si au intrat acolo,
iar punga au lasat-o la paznica gradinii si, intrnd, s-au
preumblat pe acolo si au nceput sa mannce si sa bea, si sa
se veseleasca. i unul dintre ei a spus:
260
- Am niste mirosne, hai sa ne scaldam n apa asta
curgatoare si sa ne nmiresmam!
- Are sa ne trebuiasca un pieptene, a spus altul.
i altul a zis:
- Intreab-o pe paznica, poate ca are ea vreun pieptene.
i unul dintre negustori s-a dus la paznica si i-a spus:
- Da-mi punga!
i paznica a raspuns:
- Cnd o sa venii toi, sau cnd tovarasii tai o sa-mi
porunceasca, i-o dau (iar tovarasii negustorului sedeau
locului acolo unde paznica i vedea si le auzea vorbele).
- Nu vrea sa-mi dea, le-a strigat tovarasilor sai negus-
torul.
i aceia au strigat:
- Da-i!
i cnd paznica i-a auzit asa, i-a dat negustorului punga,
si acela a luat-o si s-a carabanit.
i dupa ce au stat sa-l astepte o vreme, negustorii s-au dus
la paznica si au ntrebat-o:
- De ce nu vrei sa ne dai un pieptene?
i paznica a raspuns:
- N-a cerut dect punga, si i-am dat-o, dupa cum mi-ai zis
voi, si tovarasul vostru a plecat de-aici si si-a vazut de
drum.
i, auzind spusele paznicei, negustorii au nceput sa se
plesneasca peste ochi si au nsfacat-o pe paznica, si au spus:
- Nu i-am zis sa dai dect un pieptene!
- Nu mi-a pomenit de niciun pieptene, a raspuns paznica.
i negustorii au nhaat-o si au prt-o la cadiu, si,
ducndu-se la el, i-au nsirat toata tarasenia, si cadiul a
osndit-o pe paznica sa dea ndarat punga si a numit-o
datornica faa de prsii ei. i paznica a iesit de acolo
261
tulburata, nici nemaivaznd pe unde calca. i s-a ntlnit cu
un copil de cinci ani. i cnd copilul acela a vazut-o atta
de tulburata, a ntrebat-o:
- Ce-ai pait, o, maicua?
Ci ea nu i-a dat niciun raspuns si nici nu l-a luat n
seama, ca era micu ca ani. i micuul si-a mai rostit
ntrebarea nca o data, si a doua, si a treia oara, si femeia
a spus:
- Niste insi au venit la mine n gradina si au pus lnga
mine o punga cu o mie de dinari, si mi-au lasat vorba ca sa nu
dau punga aceea niciunuia, dect atunci cnd vor fi de faa ei
toi. Iar apoi s-au dus n gradina sa se preumble si sa se
desfateze. i unul dintre ei a venit si mi-a spus: ,Da-mi
punga! i eu i-am spus: ,Cnd vor veni si tovarasii tai. ,Am
ngaduina lor, a spus el. Ci nu m-am nvoit sa-i dau punga,
si atunci el le-a strigat tovarasilor sai: ,Nu vrea!, si ei
mi-au strigat: ,Da-i! i erau nu departe de mine, si i-am dat
insului acela punga, si el a luat-o si s-a dus pe drumul lui.
i tovarasii lui l-au tot asteptat si au venit la mine si m-au
ntrebat: ,De ce nu-i dai un pieptene?, si le-am raspuns: ,Nu
mi-a pomenit de niciun pieptene, nu mi-a cerut dect punga.
i m-au nhaat si m-au dus la cadiu, si cadiul m-a osndit sa
dau ndarat punga.
- Da-mi un dirhem sa-mi cumpar niste dulciuri, si am sa-i
spun cum sa scapi, a zis copilul.
i femeia i-a dat un dirhem si l-a ntrebat:
- Ce ai de spus?
- Intoarce-te la cadiu, a raspuns micuul, si spune-i:
,Intre mine si ei a fost o nelegere, ca sa dau ndarat punga
numai cu tuspatru de faa.
i femeia s-a ntors la cadiu, a spus fiul mparatului, si
i-a spus cele ce i spusese copilul. i cadiul a ntrebat:
- A fost ntre voi si ea aceasta nelegere?
262
- Da, au raspuns negustorii.
i cadiul a spus:
- Aducei-1 la mine pe tovarasul vostru si vei capata
punga.
i paznica a scapat cu bine si nu a pait niciun necaz, si
si-a vazut de drum.
i cnd au auzit spusele tnarului mparat, si vizirii si
toi ci erau de faa la acea adunare i-au spus mparatului:
- O, doamne mparate al nostru, fiul tau i ntrece pe toi
oamenii de pe vremile lui!
i i-au urat de bine tnarului si mparatului. i mparatul
si-a strns fiul la piept, si l-a sarutat ntre ochi, si l-a
ntrebat ce a fost ntre el si roaba. i craisorul s-a jurat
pe Allah Preamaritul si pe Prorocul lui cel ales ca ea l-a
ademenit pe el. i mparatul a crezut vorbelor lui si a spus:
- i-o dau s-o judeci: daca vrei, omoar-o, ori fa cu ea ce
vrei.
- Am s-o izgonesc din cetate, i-a spus tatalui sau tnarul.
i craisorul cu tatal sau au trait n cea mai huzurita si
desfatata viaa, pna ce a venit la ei Sfrmatoarea des-
fatarilor si Spargatoarea adunarilor, si iata sfrsitul de la
ceea ce a ajuns pna la noi din povestea cu mparatul, cu fiul
sau si roaba si cei sapte viziri.
POVESTEA CU GIAFAR BARMACANUL I CU VNZTORUL DE BOBI
e povesteste tot asa ca atunci cnd Harun ar-Rasid l-a
rastignit pe Giafar barmacanul, a poruncit sa fie rastignit si
oricine s-ar apuca sa-l plnga pe Giafar sau ar ofta dupa el.
i oamenii se ineau de la acestea. i iacata ca un beduin,
care locuia ntr-o pustietate ndepartata, venea n fiecare an
cu o casda la pomenitul Giafar ali- Barmac, si acesta i da
cte o mie de dinari ca rasplata pentru casda aceea, si
beduinul i lua si pleca si cheltuia banii aceia pentru ai
lui, pna la sfrsitul anului. i beduinul acela a venit, ca
de obicei, la Giafar cu casda si a aflat ca Giafar a fost
rastignit. i beduinul s-a dus la locul unde fusese rastignit
Giafar. Asezndu-si camila n genunchi, s-a pus pe plns cu
plnsete amarnice, si s-a mhnit cu mhnire mare, si a
procitit casda si a adormit. i l-a vazut n vis pe Giafar
barmacul, care i spunea: ,Te-ai ostenit si ai venit la noi si
ne-ai gasit n starea n care ne vezi, dar du-te la Basra si
cauta-1 printre negustorii din Basra pe un ins pe care l
cheama asa si-asa, si spune-i: Giafar barmacanul i trimite
plecaciunile lui si-i spune: Da-mi o mie de dinari dupa
semnul bobului.
i cnd s-a trezit din somn, beduinul s-a dus la Basra si l-
a cautat pe negustorul acela si, gasindu-1, i-a mpartasit
cele ce-i spusese Giafar n vis, si negustorul a nceput sa
plnga atta ct era sa se despareasca de viaa pamnteasca,
iar apoi i-a aratat multa cinstire beduinului si l-a poftit sa
sada la el, si i-a facut dulce sederea acolo. i
264
beduinul a stat la el trei zile, n tihna deplina. i cnd a
vrut sa plece, negustorul i-a dat o mie cinci sute de dinari
si i-a spus:
- O mie au fost lasai cu porunca sa i se dea, iar cinci
sute sunt de la mine, ca preuire faa de tine, si vei avea n
fiecare an cte o mie de dinari.
i, plecnd, beduinul i-a spus negustorului:
- n numele lui Allah, ma rog ie, istoriseste-mi povestea
cu bobul, ca sa-i stiu si eu dedesubtul.
i negustorul i-a spus:
- Eu mi-am nceput viaa n saracie, si vindeam bobi fieri
prin pieele de la Bagdad, ca sa dovedesc sa-mi duc zilele. i
am iesit ntr-o zi rece si ploioasa, si n-aveam pe mine nimic
care sa ma apere de frig, si pe de-o parte drdiam de frigul
amarnic, pe de alta eram ud leoarca de ploaie, si ma aflam n
starea aceea ticaloasa cnd se zburleste parul pe tine.
Iar Giafar n ziua aceea sedea n palatul lui, care da catre
piaa, si lnga el erau alaiul si ciracii lui. i i-au cazut
privirile asupra mea, si i s-a facut mila de starea mea, si a
trimis la mine pe unul din oamenii lui, si acela m-a luat si
m-a dus la Giafar. i, privindu-ma, Giafar a spus: ,Vinde
celor din alaiul meu bobii pe care i ai.
i am nceput sa masor bobii cu o masura pe care o aveam la
mine, si toi cei care luau cte o masura de bobi mi-o umpleau
cu galbiori, pna s-au ispravit toi bobii care-i aveam si nu
mai ramasese n cos nimic. i pe urma am strns aurul pe care
l dobndisem, si Giafar m-a ntrebat: ,Oare i-au mai ramas
civa bobi? i-am raspuns: ,Nu stiu! i am nceput sa caut
n cos, dar nu am mai gasit acolo nimic, dect numai un bob.
i Giafar mi l-a luat si l-a despicat n doua jumatai, si o
jumatate a luat-o el, iar cealalta jumatate a dat-o uneia
dintre iubitele lui si a ntrebat-o: ,Cu ct cumperi
265
jumatatea aceasta de bob? ,Cu de doua ori pe-atta ci
galbeni sunt aici, a spus ea. i nu mai stiam ce sa cred si
mi ziceam n sine-mi: ,Asta-i peste putina! i pe cnd eu
ma minunam, roaba deodata a dat porunca uneia dintre fetele
sale, si aceea a adus pe de doua ori atta aur ct aveam eu.
i Giafar a spus: ,Eu am sa cumpar cealalta jumatate pe care
i-o iau cu pe de doua ori atta aur ct ai aici. ,Ia-i
plata pentru bobii tai, mi-a spus apoi Giafar, si i-a
poruncit uneia dintre slugile sale, si sluga a strns toi
banii si i-a pus n cosul meu, si eu i-am luat si am plecat.
i pe urma am venit la Basra si am nceput sa negustoresc cu
banii pe care i aveam, si Allah mi-a sporit belsugul, ca de
la Allah vin si slava, si milostenia. i daca am sa-ti dau n
fiecare an cte o mie de dinari - o
y
parte din milostenia lui Giafar - nu are sa-mi fie a paguba.
Vezi, asadar, care erau harurile lui Giafar, slava lui si
viu, si mort, fie asupra-i milele lui Allah Preamaritul!
POVESTEA DESPRE MRINIMIA LUI IAHIA IBN HALID
1
e povesteste tot asa ca Harun ar-Rasid l-a chemat pe unul
dintre strajerii lui, care se numea Salih (si asta era pe
vremea cnd ar-Rasid se schimbase faa de barmaci). i cnd
acela s-a nfaisat, i-a spus:
- O, Salih, du-te la Mansur si spune-i: ,Se afla la tine
omie de mii de dirhemi din banii nostri, si hotarrea mea cere
sa ni-i trimii ntr-o clipita! i i poruncesc, Salih, daca
nu vei capata banii acestia pna Ia rugaciunea de seara, sa-i
desparesti capul de trup si sa mi-1 aduci!
i Salih a raspuns:
- Ascult si ma supun!
Iar apoi s-a dus la Mansur si i-a spus ceea ce i desternuse
stapnul drept-credinciosilor.
- Sunt pierdut, ma jur pe Allah! a spus atunci Mansur; ca
toate bunurile mele si ale celor asupra carora stapneste mna
mea, de le-as vinde la cel mai scump pre, nu trec de o suta
de mii. De unde sa pot eu sa iau, o, Salih, restul de noua
sute de mii de dirhemi?
- Gaseste-i vreun mijloc care sa te scape repede,
altminteri esti pierdut, eu nu pot sa-i dau pasuire nicio
clipita peste sorocul pe care l-a hotart califul, si nu am
puterea sa trec cu nimic peste ceea ce mi-a poruncit stapnul
drept-credinciosilor, a spus Salih. Asa ca da zor cu mijlocul
care sa te mntuie, pna nu trece vremea!
{
Iahia ibn Halid (mort n anul 805) a fost fiul
ntemeietorului dinastiei de viziri a barmakizilor.
267
- O, Salih, a spus Mansur, ma rog ie, du-ma pna la mine
acasa, sa-mi iau ramas-bun de la copii si de la ai mei, si sa
dau poveele mele celor apropiai.
i m-am dus cu el acasa la el, spunea Salih, si a nceput
sa-si ia ramas-bun de la ai lui, si s-au pornit bocetele n
casa lui, si s-au strnit bocetele si ipetele, si rugile de
ajutor catre Allah Preamaritul. i i-am spus lui Mansur:
- Mi-a venit n gnd ca Allah are sa-i trimita ajutorul
lui prin minile barmacanilor. Hai cu mine acasa la Iahia ibn
Halid!
i ne-am dus la Iahia ibn Halid, si Mansur i-a povestit
necazul sau, si Halid s-a mohort si si-a lasat o vreme capul
spre pamnt, iar pe urma a ridicat capul si, chemndu-1 pe
vistiernicul sau, l-a ntrebat:
- Ci dirhemi avem n vistierie?
>
- Vreo cinci mii de dirhemi, a raspuns vistiernicul.
i Iahia a poruncit sa-i fie adusi toi, iar pe urma a tri-
mis la fiul sau, ali-Fadl, un sol cu o scrisoare cu urmatorul
cuprins: ,Mi s-a prilejuit sa pot cumpara o mosie minunata,
care n-are sa ramna niciodata nerodnica; trimite-mi niste
dirhemi.
i ali-Fadl i-a trimis o mie de dirhemi, si apoi Iahia l-a
trimis pe un alt ins la fiul sau, Giafar, cu o scrisoare cu
acest cuprins: ,Ni s-a ntmplat un lucru greu si ne trebuie
niste dirhemi.
i Giafar i-a trimis pe data o mie de dirhemi. i Iahia a
tot trimis oameni pe la barmacani, pna ce a strns de la ei
pentru Mansur o sumedenie de bani, dar Salih si Mansur nu
stiau despre asta. i Mansur i-a spus lui Iahia:
- O, stapne, ma aga de poalele tale si stiu ca numai de
la tine voi caj>ata banii acestia, cum e n obiceiul
marinimiei tale. nct achita prapadul acesta al datoriei mele
si fa-ma dezrobitul tau.
i Iahia si-a lasat ochii-n jos si a nceput sa plnga, si
pe urma a strigat la un rob:
268
- Hei, copile, stapnul drept-credinciosilor i-a daruit
cndva roabei noastre, Damamir, un margaritar de mare pre.
Du-te la ea si spune-i sa ne treaca noua margaritarul acela.
i sluga s-a dus la roaba si i-a adus lui Iahia mar-
garitarul, si Iahia a spus:
- O, Salih, am cumparat de la niste negustori margaritarul
acesta pentru stapnul drept-credinciosilor, pe doua sute de
mii de dinari, iar stapnul drept-credinciosilor l-a daruit
roabei noastre, Damamir, lautareasa, si cnd el are sa vada la
tine margaritarul acesta, are sa-l cunoasca si are sa-i arate
multa cinstire, si are sa crue varsarea sngelui, pentru noi
si din cinstire faa de noi. i acum banii tai au fost strnsi
toi, o, Mansur.
i i-am dus margaritarul si banii lui ar-Rasid, spunea
Salih, si Mansur era cu mine. i cnd mergeam pe drum, deodata
l-am auzit pe Mansur ca rostea stihurile acestea ale unui
poet:
Nu dragostea m-aduse-n casa lor,
Ci spaima de-al sageii crncen zbor.
i am ramas uluit de firea urta, de josnicia si de
ticalosia, si de nemernicia lui din bastina si din nascare, si
l-am nfruntat si i-am zis:
- Nu se afla pe faa pamntului oameni mai buni dect
barmacanii, si nu se afla nimeni mai ticalos si mai spurcat ca
tine! Te-au rascumparat de la moarte si te-au scapat de la
pieire, si s-au miluit de tine si te-au mntuit, iar tu nici
nu le mulumesti, nici nu-i cinstesti, si nu te pori cum se
poarta un om volnic, ci raspunzi la binefacerile lor cu
asemenea vorbe!
i pe urma m-am dus la ar-Rasid si i-am istorisit aceasta
poveste, si i-am dat de stire despre toate cte se
ntmplasera. i ar-Rasid s-a minunat de marinimia lui
269
Iahia si de darnicia si de filotimia lui, si de ticalosia lui
Mansur si de nemernicia lui, si a poruncit sa i se dea ndarat
lui Iahia ibn Halid margaritarul, si a spus:
- Tot ceea ce noi am daruit, nu ni se cade sa luam napoi!
i Salih s-a ntors la Iahia ibn Halid si i-a povestit de
Mansur si de purtarea lui ticaloasa, si Iahia a spus:
- O, Salih, omului, cnd e la necaz, i se vntuie si i se
tulbura toate gndurile, si orice-ar veni de la el nu se cade
sa-i iei n nume de rau, ntruct nu purcede din inima lui.
i s-a pornit sa-i tot caute dezvinuiri lui Mansur.
i Salih a nceput sa plnga:
- Nu e cu putina ca bolta rotitoare a cerurilor sa mai fi
zamislit pe lume oameni asemenea ie! Vai si vai! Cum se poate
sa fie ngropat n pamnt unul cu o fire cum e firea ta si a
carui marinimie este ca a ta?
Iar Iahia a rostit stihurile acestea:
Cnd ai prilej sa faci un bine, sa-lfaci numaidect si
harnic!
Ca nu oricnd i-e la-ndemna putina sfnta de-a fi
darnic.
Adesea, de nu-lfaci la ceasul prielnic, n zadar pe urma
Mai vrei sa-l savrsesti, ca vine grabita moartea si i-l
curma.
POVESTEA CU SCRISOAREA MSLUIT
e povesteste tot asa ca ntre Iahia ibn Halid si Abd- Allah
ibn Malic ali-Huzai era o dusmanie tainuita, pe care ei nu o
dadeau n vileag. Pricina vrajbei dintre ei era ca stapnul
drept-credinciosilor, Harun ar-Rasid, l iubea pe Abd-Allah
ibn Malic cu o dragoste mare, si Iahia ibn Halid si fiii sai
spuneau ca Abd-Allah l-ar fi vrajit pe stapnul drept-
credinciosilor. i asa a trecut multa vreme, si ura salasluia
n inimile lor. i iacata ca ar-Rasid i-a dat n seama lui
Abd-Allah ibn Malic ali- Huzai ocrmuirea Armeniei si l-a
trimis acolo. i cnd el s-a asezat n cetatea de scaun a
Armeniei, a venit la el un ins dintre oamenii din Irak, si
insul acela era mpodobit cu prisos de nvaatura si cu
ascuime de minte si cu isteciune, numai ca i se topise tot ce
avusese pe mna si
ise ispravisera gologanii si i se prapadise toata starea. i a
ticluit o scrisoare n numele lui Iahia ibn Halid catre Abd-
Allah ibn Malic si s-a dus la el n Armenia si, ajungnd la
usa lui Abd-Allah, i-a nmnat scrisoarea unuia dintre
slujitorii de la palatul lui. i slujitorul a luat scrisoarea
si i-a dus-o lui Abd-Allah ibn Malic ali-Huzai, si acesta a
desfacut scrisoarea si a citit-o si, sarutnd-o, a priceput ca
scrisoarea era plasmuita. i a poruncit sa-i fie adus insul,
si acela, nfaisndu-se, a chemat asupra-i binecuvntarea lui
Allah si l-a preamarit pe el si pe oamenii din preajma lui, si
Abd-Allah ibn Malic l-a ntrebat:
271
- Ce te-a ndemnat sa nfruni greutaile si departarea si
sa vii la mine cu o scrisoare masluita? Ci linisteste-i
sufletul, nu avem sa-i amagim nadejdea!
- Lungeasca-i Allah veleatul stapnului nostru, vizirul! a
raspuns insul acela. Daca i cade cu greu venirea mea, atunci
nu mai aduce alte temeiuri ca sa ne alungi. Pamntul lui Allah
este larg, si cel nzestrat va trai ntotdeauna. Da scrisoarea
pe care i-am adus-o de la Iahia ibn Halid este adevarata, nu
este masluita.
- Am sa-i scriu o scrisoare mputernicitului meu de la
Bagdad si am sa-i poruncesc sa ntrebe ce e cu scrisoarea
asta, pe care mi-ai adus-o, si daca se va dovedi cinstita si
adevarata, si nu masluita, am sa te numesc emir ntr-unul din
pamnturile mele ori am sa-i daruiesc doua sute de mii de
dirhemi, cu niste cai, niste camile si niste haine de fala,
daca vrei un dar. Daca nsa scrisoarea este plasmuita, am sa
poruncesc sa i se dea doua sute de ciomege si sa i se rada
barba.
i pe urma Abd-Allah a poruncit ca insul sa fie nchis ntr-
o odaie si sa i se aduca acolo toate cte i vor fi de
trebuina, pna ce i se va lamuri pricina. Iar apoi i-a scris
mputernicitului sau de la Bagdad o scrisoare cu urmatorul
cuprins: ,A venit la mine un ins cu o scrisoare, si o ine
ntruna ca scrisoarea aceea este de la Iahia ibn Halid, da eu
prepun ca scrisoarea nu e buna. Sa nu zabovesti n treaba
asta: du-te numaidect si cerceteaza ce e cu scrisoarea, si
grabeste-te sa-mi dai raspuns, ca noi sa putem osebi minciuna
de adevar. i cnd scrisoarea a ajuns la mputernicitul de la
Bagdad, acela pe data a sarit n sa si a dat fuga la Iahia ibn
Halid. i l-a gasit stnd la masa cu niste oaspei si cu niste
apropiai de ai lui, si s-a temenit si i-a nmnat scrisoarea,
si Iahia ibn Halid a citit-o si i-a spus mputernicitului:
272
- Vino la mine mine, am sa-i dau raspunsul.
i, dupa plecarea mputernicitului, s-a ntors catre oaspei
si i-a ntrebat:
- Cum sa-l rasplatesc pe acela care s-a dus ca de la mine
cu o scrisoare plasmuita si i-a dat-o vrajmasului meu?
i fiecare dintre oaspei si-a spus cuvntul, si toi s-au
pornit sa nsiruie vreun chip de schingiuire, dar Iahia le-a
spus:
- Gresii, si sfaturile voastre sunt urmarea puinataii
minilor voastre si a saraciei lor. Voi stii ct de aproape
este de stapnul drept-credinciosilor locul lui Abd-Allah, si
va este cunoscut cta ciuda si vrajba este ntre mine si el.
Allah Preamaritul l-a trimis pe insul acela ca mijlocitor
pentru mpacarea noastra si l-a ndemnat la aceasta. El l-a
trimis sa stinga n inimile noastre pojarul ciudei care tot
sporeste de douazeci de ani, si supararea noastra are sa se
curme prin mijlocirea lui. Este de datoria mea sa-l rasplatesc
pe insul acela, adeverind ceea ce a ticluit el, si curmndu-i
necazurile, si am sa-i scriu o scrisoare lui Abd- Allah ibn
Malic ali-Huzai cu gndul ca el are sa-i arate o si mai mare
preuire si sa-l ridice nca si mai sus si sa-l
preacinsteasca.
i cnd au auzit acestea, oaspeii i-au urat lui Iahia multa
bucurie si s-au minunat de marinimia si de evghenia lui
desavrsita, iar el a cerut hrtie si calimara, si cu mna lui
i-a scris o scrisoare lui Abd-Allah ibn Malic, n care se
spunea: ,In numele lui Allah cel Milostiv si Milosrdnic! Am
primit scrisoarea de la tine - alungeasca-i Allah viaa!
- si am citit-o, si m-am bucurat de bunatatea ta, si m-am
nvoiosit ca i merge bine si ca esti pe deplin mulumit. Ai
prepus ca insul acela ales ar fi plasmuit scrisoarea de la
mine si ca nu i-ar fi adus niciun fel de rugaminte de la
mine, dar treaba nu sta asa - scrisoarea am scris-o chiar eu
si nu
273
este plasmuita, si nadajduiesc, dupa marinimia, si bunatatea,
si firea ta minunata, ca ai sa ndeplinesti visurile acelui om
ales si vrednic, si ai sa-i arai cinstirea cuvenita, si ai
sa-l ajui sa-si mplineasca gndurile. Pecetluieste-1 cu mila
ta deplina si cu binefacerile tale darnice, si orice vei face
pentru el va fi ca pentru mine, si pentru aceasta am sa-i fiu
multumitor.
>
i pe urma a scris adresa si a pecetluit scrisoarea, si i-a
nmnat-o mputernicitului, iar mputernicitul a trimis-o lui
Abd-Allah, si, cnd acela a citit-o, s-a bucurat de cuprinsul
ei si l-a chemat pe insul acela, si i-a spus:
- Care i este mai pe plac dintre cele doua rasplai pe
care i le-am fagaduit, pe aceea i-o voi mplini!
- Cea mai pe plac mi este darul, a raspuns insul.
i Abd-Allah a poruncit sa i se dea doua sute de mii de
dirhemi si zece cai arabesti - cinci cu cioltare de matase si
cinci cu sei mpodobite sarbatoreste - si douazeci de legaturi
cu haine, si zece robi calari, si niste pietre scumpe, pe
potriva acestora. Iar pe urma Abd-Allah l-a poftit si i-a
aratat bunavoina lui si l-a trimis la Bagdad n haine falnice
si, ajungnd la Bagdad, insul acela s-a ndreptat spre porile
casei lui Iahia ibn Halid, nainte de a se duce la ai sai, si
a cerut ngaduina sa intre la el.
i strajerul de la poarta s-a dus la Iahia si i-a spus:
- O, stapne al nostru, la poarta noastra se afla un ins
luminat la chip si chipes la nfaisare, cu purtare falnica si
cu mulime de slugi, si vrea sa intre la tine.
i Iahia i-a ngaduit sa intre, si insul acela, intrnd, a
sarutat pamntul dintre minile lui, si Iahia l-a ntrebat:
- Cine esti?
i insul a spus:
- O, stapne, sunt cel care murise de asuprirea vremurilor
si pe care tu l-ai nviat din mormntul necazurilor
274
si l-ai mutat n raiul cel rvnit. Sunt cel care a plasmuit
scrisoarea si i-a dus-o lui Abd-Allah ibn Malic ali-Huzai.
- Cum s-a purtat el cu tine si ce i-a dat? a ntrebat
Iahia.
i insul a raspuns:
- Mi-a daruit, prin minile tale, dupa straluminata-i fire
si dupa bunatatea-i atotcuprinzatoare, dupa nemar- ginita-i
marinimie, dupa naltu-i cuget si larga-i mila, atta ct m-
a mbogait si m-a capatuit, si m-a coplesit. i am adus toate
darurile lui, si toate se afla la porile tale, si porunca se
afla n puterea ta, si osnda se afla n minile tale!
- Purtarea ta faa de mine este mai minunata dect purtarea
mea faa de tine, a raspuns Iahia. Mi-ai facut un bine att de
mare si mi-ai dat un ajutor att de stralucit, ct ai
preschimbat vrajba care se ridica ntre mine si omul acela
falnic n prietenie si dragoste. nct am sa-i daruiesc si eu
tot attea cte i-a daruit Abd-Allah ibn Malic.
i pe urma a poruncit sa i se dea tot atia bani si cai si
legaturi de haine cte i daduse Abd-Allah, si s-a ntors
asupra acelui ins bunastarea pierduta, prin mareia sufletelor
celor doi emiri.
POVESTEA CU PREASMERITUL COCON
e povesteste ca stapnul drept-credinciosilor, Harun ar-Rasid,
avea un fiu care mplinise vrsta de saisprezece ani si care
traia departe de lume, umblnd pe calea postirii si a
cucerniciei. i se ducea n cimitir si zicea: ,Ai fost
stapni ai lumii, dar iata ca n-ai scapat si ai cobort n
morminte. O, de-as putea sa stiu numai ce ai spus si ce vi s-
a spus!
1
i plngea cu plnsul celui nspaimntat si ngrozit,
si rostea vorbele celui care a spus:
Ce trist e-al nasliei trist ornd i jalea bocitoarelor
ipnd!
i iacata ca tatal sau tocmai trecea pe lnga el cu un alai
falnic, si era nconjurat de vizirii si de mai-marii din
mparaie si de locuitori din ara lui. i toi l-au vazut pe
fiul stapnului drept-credinciosilor, si purta pe el un caftan
de dimie, iar pe cap o gluga de dimie, si oamenii si ziceau
unul altuia: ,Tnarul asta l-a facut de ocara pe stapnul
drept-credinciosilor printre mparai. De-1 dojenea califul
cum s-ar fi cuvenit, de buna seama ca s-ar fi lepadat de
purtarile astea.
i stapnul drept-credinciosilor le-a auzit vorbele si s-a
dus sa-i vorbeasca fiului sau despre asta, si i-a zis:
O, fiule drag, ma faci de ocara cu ceea ce faci.
1
Referire la cercetarea la care sunt supuse - de catre
ngerii Munkar si Nakir - dupa credina musulmana sufletele
proaspeilor raposai.
276
Dar fiul sau s-a uitat la el si nu i-a raspuns nimic. Iar pe
urma si-a aruncat privirile catre o pasare care sta pe turla
unui palat, si a spus:
- O, pasare, i poruncesc, n numele celui care te-a
zamislit, sa cobori pe mna mea!
i pasarea a cobort pe mna tnarului. i pe urma el i-a
spus:
- Intoarce-te la locul tau!
i pasarea s-a ntors la loc.
- Coboara pe mna stapnului drept-credinciosilor!, i-a
spus coconul, dar pasarea n-a vrut sa se lase pe mna
acestuia.
i tnarul i-a spus tatalui sau, stapnul drept-credin-
ciosilor:
- Tu ma faci pe mine de ocara faa de prietenii lui Allah,
cu dragostea ta pentru lumea de-aici, si m-am hotart sa ma
rup de tine, cu o asemenea desparire, nct sa nu ma mai
ntorc la tine dect la cea din urma rasuflare.
i apoi a cobort la Basra, si muncea acolo n rnd cu
muncitorii, framntnd huma, si agonisea n fiecare zi numai
un dirhem si un danie
2
, si cu danicul se hranea, iar cu
dirhemul facea pomeni.
Spunea Abu-Amir ali-Basri:
- Mi se stricase un perete la casa, si m-am dus la tabara
muncitorilor sa caut un om care sa dreaga peretele. i
privirea mi-a cazut pe un tnar minunat de frumos, cu chipul
luminos, si m-am dus la el si i-am dat binee si i-am spus:
,O, draguule, vrei sa mergi sa lucrezi ceva? ,Da, a raspuns
el. i am spus: ,Haide la mine sa zidesti un perete. i
tnarul a zis: ,Cu niste nvoieli pe care am a le pune. ,O,
draguule, si care-s acele nvoieli?, am ntrebat eu. i
tnarul a raspuns: ,Plata este un dirhem si
1
Danie - moneda marunta din arama, egala cu a sasea parte
dintr-un
dirhem.
277
un danie, si cnd va striga muezinul, mi vei ngadui sa ma
rog cu toata lumea. i am zis: ,Bine! i l-am luat si m-am
dus cu el acasa, si el s-a apucat de lucru cu o rvna cum nu
am mai vazut. i i-am adus aminte de masa de prnz. i el a
zis: ,Nu! i am priceput ca posteste, iar cnd a auzit
chemarea la rugaciune, mi-a spus: ,tii nvoiala! i am
raspuns: ,Da. i el, atunci, si-a desfacut brul si s-a
apucat de spalarile ndatinate, si si-a facut spalarile cu o
grija cum n-am mai vazut, iar pe urma s-a dus sa se nchine cu
toata lumea, iar dupa asta s-a ntors la lucru. Dar cnd a
rasunat chemarea la rugaciunea de seara, s-a spalat si a
plecat la rugaciune, iar apoi s-a ntors la lucru, si eu i-am
spus: ,O, draguule, s-a terminat ziua de lucru, muncitorii nu
muncesc dect pna la rugaciunea de seara. Dar el a grait:
,Slava lui Allah! Munca mea ine pna se lasa ntunericul. i
nu a lasat lucrul pna noaptea.
i i-am dat doi dirhemi si, vazndu-i, a ntrebat: ,Ce-i cu
astia? i i-am raspuns: ,Sunt o parte din plata pentru munca
ta harnica! Ci el mi-a dat dirhemii ndarat si a spus: ,Nu
vreau niciun spor la ceea ce ne-am nvoit ntre noi. i am
nceput sa staruiesc, ci n-am izbutit sa-l nduplec, si i-am
dat un dirhem si un danie, si a plecat. Cnd nsa a fost
dimineaa, m-am dus de cu vreme la tabara muncitorilor, dar nu
l-am gasit, si am ntrebat de el si mi s-a spus: ,Nu vine aici
dect smbata.
i cnd a fost smbata urmatoare, m-am dus iarasi la locul
acela si l-am gasit acolo, si i-am spus: ,In numele lui Allah!
pofteste la lucru! Iar el a zis: ,Cu nvoielile pe care le
stii. ,Bine, am zis eu. i m-am dus cu el acasa si am stat
jos deoparte, si am nceput sa ma uit la el, fara ca el sa ma
vada. i a luat oleaca de huma si a ntins-o pe perete, si
deodata pietrele au nceput sa se aseze una peste alta. i am
strigat: ,Asa-s prietenii lui Allah!
278
i tnarul a lucrat toata ziua cu srg, si a zidit n ziua
aceea mai mult dect nainte, si, cnd a venit noaptea, i-am
dat plata si el a luat-o si a plecat.
Dar cnd a fost cea de a treia smbata, m-am dus la tabara
si nu l-am gasit pe tnar, si am ntrebat de el, si mi s-a
spus: ,Este bolnav si zace ntr-o coverca la cutare femeie.
Iar femeia aceea era o batrna, vestita pentru cucernicia ei,
si care avea o coverca facuta din trestie, la cimitir. i am
pornit catre coverca aceea si am intrat acolo, si deodata l-am
vazut cum zacea pe pamnt si fara nimic sub el, si cu capul
sprijinit pe o caramida, si cu chipul stralucind de lumina. i
i-am dat binee, si el mi-a raspuns la binee, si atunci am
stat jos la capatiul lui, plngndu-1 ca era tnar ca ani si
strain si ca se mbolnavise de truda, supunndu-se domnului
sau.
Iar pe urma l-am ntrebat: , Ai trebuina de ceva? i el a
raspuns: ,Da. ,De ce anume?, am ntrebat eu. i tnarul a
spus: ,Mine sa vii la mine n zori, si ai sa ma gasesti mort;
sa ma speli si sa-mi sapi mormntul, si sa nu spui nimic
nimanuia despre aceasta, ci sa ma nfasori cu caftanul acesta
de pe mine, dar mai nti sa-l cercetezi si sa-l caui prin
buzunare: sa scoi ceea ce ai sa gasesti acolo si sa iei tot,
iar dupa aceea sa te rogi pentru mine si sa ma ngropi, apoi
sa te duci la Bagdad si sa-l pndesti pe califul Harun ar-
Rasid cnd va iesi, si sa-i nmnezi ceea ce ai sa gasesti n
buzunar la mine, si sa-i duci nchinaciunile mele.
i pe urma si-a facut marturisirea de credina si l-a
preamarit pe domnul sau cu vorbele cele mai stralucite, si a
rostit stihurile urmatoare:
Du-i semnul de la acel care-ajunse la sfrsit,
Fara plata sa i-l duci slavitului ar-Rasid.
Spune-i: ,Surghiunitu-ades sa te vada a rvnit;
Pe oriunde a umblat, dorul tau l-a nsoit.
279
Nu de sila a plecat, nici de ura ispitit
Dreapta sarutndu-i-o, lui Allah s-a daruit,
De s-a-nstrainat de voi, taica, nu-i de osndit: Sufletu-i era
strain de al lumii drum smintit.
Iar dupa asta tnarul a nceput sa-si ceara iertare de la
Allah si sa trimita nchinaciunile lui domnului celor cu-
cernici, si a procitit cteva surale din Coran, si pe urma a
rostit stihurile urmatoare:
Parinte scump, nu te-amagi-n huzururi!
Nici viaa, nici huzurul nu-s de-a pururi.
Cnd stii ca unii-ndura soarta rea,
Vei fi-ntrebat de soarta lor cndva.
Cnd vezi ca-i duc pe umeri sa-i ngroape,
Sa stii: vei sta-n curnd cu ei aproape.
Spunea Abu-Amir ali-Basri:
- i cnd tnarul si-a ispravit adiata si stihurile, am
plecat de la el si m-am dus la mine acasa. Dar cnd a fost
dimineaa, m-am ntors la el de cu zori si am vazut ca murise
- fie asupra-i milele lui Allah! i l-am spalat si i-am
cercetat punga, si am gasit n ea un rubin care preuia multe
mii de dinari, si atunci mi-am zis n sinea mea: ,Jur pe Allah
ca acest tnar a fost pna peste fire de cumpatat n viaa
aceasta! Iar pe urma, dupa ce l-am nmormntat, am plecat la
Bagdad si m-am dus la palatul califului, si am stat sa astept
iesirea lui ar-Rasid. i cnd a iesit si m-am ntlnit cu el
pe drum, i-am nmnat rubinul. i cnd a vazut rubinul, ar-
Rasid s-a prabusit fara de simire. i slujitorii lui m-au
nhaat, dar, cnd ar-Rasid s-a dezmeticit, le-a spus
slujitorilor: ,Dai-i drumul si ducei-1 cu toata cinstirea la
palat.
i slujitorii au facut asa precum le poruncise el si, venind
la palat, califul m-a chemat si m-a poftit n iatacurile sale,
280
si m-a ntrebat: ,Ce face stapnul acestui rubin? i eu am
raspuns: ,A murit. i i-am povestit califului cum a murit. i
califul a nceput sa plnga si a strigat: ,Fiul meu a raspuns
chemarii, iar tatal s-a nselat! Iar pe urma a strigat: ,O,
cutaref
i a venit o femeie la el, si, vazndu-ma, a vrut sa plece
ndarat, dar califul i-a spus: ,Vino ncoace, nu are sa-i
faca niciun rau. i femeia a intrat si s-a temenit, si
califul i-a aruncat rubinul, si, vazndu-1, femeia a scos un
ipat mare si s-a prabusit fara de simire, iar cnd s-a
trezit din lesin a spus: ,O, stapne al drept-credinciosilor,
ce a facut Allah cu fiul meu?,, Povesteste-i despre el, a
spus califul. i au nceput sa-l sugrume lacrimile, iar eu i-
am povestit femeii despre tnar, si ea s-a pornit sa plnga si
a ngnat cu un glas slab: ,Ce dor mi e sa te ntlnesc, o,
racoare a ochilor mei! O, de i-as fi dat de baut, cnd n-avea
cine sa-i dea! O, de te-as fi alinat, cnd n-avea cine sa te
aline!
i apoi au podidit-o lacrimile si a rostit stihurile
urmatoare:
Plngu-mi pe cel schivnicii, care singur-singurel,
Fara nimeni a murit, fara-un prieten lnga el.
Dupa anii de noroc, dupa rsul fericit,
A plecat de lnga noi, nimeni nu l-a mai zarit.
Zilele care se duc stim ce-ascund n taina lor.
Nimeni nu traieste-n veci, moartea-i calea tuturor.
Ca Allah i-a fost menit drumul sihastriei greu i departe mi
l-a dus ca sa-l plnga dorul meu.
N-am cum sa te mai gasesc, moartea mi te-a rupt de noi Nu ne
vom mai revedea doar la Ziua de Apoi.
i eu am ntrebat: ,O, stapne al drept-credinciosilor, oare
a fost chiar fiul tau? i califul a raspuns: ,Da. Mai nainte
ca eu sa fi dobndit puterea, el umbla la niste nvaai si
salasluia cu schivnicii, iar cnd am dobndit puterea, a
nceput sa se nstraineze si sa se ndeparteze de
281
mine. i i-am spus mamei lui: Copilul acesta s-a daruit lui
Allah Preamaritul, si nu stiu de n-o sa-l ajunga nenorocirile
si de n-o avea de nfruntat lipsurile. Da-i rubinul acesta sa-
l aiba la el pentru vremi de restriste. i i-a dat rubinul,
si l-a nduplecat pe fiu-sau sa-l ia, si el a ndeplinit
rugamintea ei si l-a luat, iar pe urma s-a desparit de lumea
noastra pamnteasca si s-a dus de la noi, si nu s-a mai ivit
pna ce l-a ntlnit neprihanit si temator de Dumnezeu pe
Allah Preamaritul si Preaslavitul. ,Haide sa-mi arai
mormntul lui!, mi-a zis pe urma califul. i am plecat cu el
si am mers pna unde i-am aratat mormntul. i califul s-a
pornit sa hohoteasca si sa plnga de s-a prabusit fara de
simire, iar cnd s-a trezit, si-a cerut iertaciune de la
Allah si a strigat: ,Intr-adevar, ai lui Allah suntem si la El
ne ntoarcem! i s-a rugat pentru linistea fiului sau. i
apoi mi-a cerut sa-i ramn prieten. i am spus: ,O, stapne al
drept-credinciosilor, ntr-adevar n fiul tau am gasit cea mai
nalta nvaatura pentru mine.
i am procitit stihurile acestea:
Un sihastru-s, de-as trai si-n cetatea mea de ieri.
Un sihastru-s, adapost n-am pe lume nicaieri.
Un sihastru-s, n-am parini, n-am nici frai si nici copii,
i la nimeni, nicaieri, un camin nu-mi pot gasi.
Caut pe la vreun mecet un ungher sa locuiesc.
Inima mea nicaieri nu mai pot s-o odihnesc.
Preamarit fie Allah, Domnul lumilor, cel care
Duhu-n trupuri ne-a sadit, dupa mila lui cea mare!
POVESTEA CU AR-RAID I COPILA
f C | e povesteste tot asa ca stapnul drept-credinciosilor,
k_i Harun ar-Rasid, se preumbla odata mpreuna cu Giafar
barmacanul si deodata a vazut niste fete care si umpleau
cofele la fntna. i califul s-a apropiat de ele, vrnd sa
bea apa, si deodata una dintre fete s-a ntors catre el sl a
rostit stihurile acestea:
i stapnului drept-credinciosilor i-a placut frumuseea
fetei si vorba ei dulce si a ntrebat-o:
- O, copila de neam ales, stihurile acestea sunt facute de
tine sau le-ai auzit de la alii?
- Da, sunt facute de mine, a raspuns copila.
i califul a grait:
- Daca ceea ce spui este adevarat, pastreaza-le tlcul si
schimba-le rima.
i fata a procitit:
Cnd toate dorm, ah, de-ar pieri Din patul meu naluca ta, S-
adorm si eu, iar cruntul foc Ce-mi arde-n piept sa-l pot uita.
Bolnavul de iubire, vai,
Se zbate-n patul lui amar;
Eu, cum ma stii! Iubirea ta Ar stinge, oare, cruntu-mi jar?
S-ai
Cnd toate-adorm, ah, de-ar pieri Naluca ta din patul meu,
S-adorm si eu, iar cruntul foc
283
Sa-l uit, sa nu mai ard mereu.
Se zbate-n-patul lui de dor;
Eu, cum ma stii! Iubirea ta De ce nu vrea sa vina-n zbor?
- i astea sunt tot de furat, a spus califul.
i fata a zis:
- Nu, sunt facute de mine.
i atunci, califul a spus:
- Daca si acestea sunt facute de tine, pastreaza-le tlcul
si schimba-le rima.
i fata a procitit:
Cnd toate dorm, ah, de-ar pieri Naluca ta din patu-mi gol,
S-adorm si eu, iar focul crunt Sa nu-mi mai dea mereu ocol.
Pe pat de flacari zace-n chin;
Eu, cum ma stii! Iubirea ta,
Cu ea suspin si ma alin!
- i astea-s furate, a spus califul.
i cnd fata a raspuns: ,Nu, sunt ale mele, califul a zis:
,Daca sunt ale tale, pastreaza-le tlcul si schimba-le rima.
i fata a procitit:
Cnd toate dorm, ah, de-ar pieri Naluca ta, sa n-o mai vad,
S-adorm si cu, iar focul crunt Sa nu-mi mai vina ndarat.
Pe pat de lacrimi zace frnt;
Eu, cum ma stii! Iubirea ta Mi-o mai ntoarce-al soartei vnt?
284
- A cui esti din tabara de aici? a ntrebat stapnul drept-
credinciosilor.
i fata a raspuns:
- A aceluia al carui cort se afla chiar la mijlocul
taberei, si ai carui stlpi sunt cei mai nali.
i stapnul drept-credinciosilor a priceput ca fata este a
celui mai mare din tabara.
- Dar tu din ce herghelegii te tragi? a ntrebat fata.
i califul a spus:
- Din cei ai caror pomi sunt cei mai nali si cu poamele
cele mai coapte.
i fata a sarutat pamntul si a spus:
- Intareasca-te Allah, o, stapne al drept-credinciosilor!
i i-a urat de bine si pe urma a plecat cu fetele de arabi.
- Am sa ma nsor cu ea negresit, i-a spus califul lui
Giafar.
i Giafar s-a dus la tatal fetei si i-a spus:
- Stapnul drept-credinciosilor o vrea pe copila ta.
i tatal i-a raspuns:
- Cu drag si cu mndrie! Are sa-i fie adusa ca slujnica
Mariei Sale stapnului nostru, ocrmuitorul drept-cre-
dinciosilor.
i pe urma a gatit fata si a trimis-o la calif, si califul
s-a nsurat cu ea si a intrat la ea, si i-a fost una dintre
cele mai iubite soii, iar tatalui ei i-a daruit destule
bunuri ct sa-l ridice printre arabi. Iar mai apoi tatal
copilei s-a petrecut ntru mila lui Allah Preamaritul, si
vestea despre sfrsitul lui a ajuns la calif, si califul a
intrat la soia sa trist, si cnd ea l-a vazut trist, s-a
ridicat si, ducndu-se n odaia ei, si-a scos de pe ea toate
hainele stralucite si si-a pus straie de doliu, si a nceput
sa plnga.
i au ntrebat-o:
- De ce plngi?
i ea a spus:
285
- A murit tatal meu.
i oamenii s-au dus la calif si i-au povestit despre asta,
si califul s-a sculat si s-a dus la soia sa si a ntrebat-o
cine i-a povestit de asta.
i ea a raspuns:
- Chipul tau, o, stapne al drept-credinciosilor.
- Pai cum asa? a ntrebat califul.
i ea a spus:
- De cnd m-ai adus la tine, nu te-am vazut asa dect acum,
iar eu nu aveam pentru cine altul sa ma tem dect pentru tatal
meu, din pricina batrneei lui. Capul tau sa traiasca, o,
stapne al drept-credinciosilor!
i califului i s-au umplut ochii de lacrimi, si a nceput s-
o mngie pe soia sa de pierderea tatalui ei, si ea a trait o
vreme ntristata asa dupa tatal ei, iar apoi s-a alinat lnga
calif, fie mila lui Allah asupra lor a tuturora!
POVESTEA CU ALI-ASMAN
I CU TREI COPILE
ntr-o noapte nesomnia. i s-a sculat din asternut si a
nceput sa se preumble din odaie n odaie, ci nu nceta sa se
zbuciume n suflet cu un zbucium mare, iar dimineaa a spus:
- Sa vina ali-Asman!
i eunucul a iesit la strajerii de la usa si le-a zis:
- Ocrmuitorul drept-credinciosilor va spune: ,Dai fuga
dupa ali-Asman!
i cnd ali-Asman s-a nfaisat si cnd i-au spus despre
aceasta stapnului drept-credinciosilor, califul a poruncit sa
fie adus la el, l-a poftit sa stea jos si i-a spus:
- Bine ai venit!
Iar apoi a grait:
- O, Asman, vreau sa-mi povestesti ce-ai auzit tu mai
acatarii din povestile cu femei si cu versuri de-ale lor!
- Ascult si ma supun! a raspuns ali-Asman. Am auzit multe,
dar nimic nu mi-a placut atta de mult ct cele trei poezii pe
care le-au procitit trei copile.
- Spune-mi povestea cu ele, a zis califul.
i ali-Asman a nceput sa istoriseasca povestea aceea si a
spus:
- Afla, o, capetenie a drept-credinciosilor, ca am locuit
cndva la Basra, si ma napadise odata arsia, si am nceput sa
caut un loc unde sa ma odihnesc, dar nu gaseam nimic.
287
i mi-am rotit privirile si la dreapta, si la stnga, si
deodata am zarit o trecere acoperita printre doua case,
maturata si stropita, iar n acea trecere se gasea o lavia de
lemn, iar deasupra ei era un geam deschis. i m-am asezat pe
lavia si am vrut sa ma ntind oleaca, si am auzit un glas
gingas de copila, care spunea: ,O, surioarelor, astazi ne-am
adunat ca sa ne veselim; hai sa punem trei sute de dinari jos,
si fiecare dintre noi sa spunem cte un stih din vreo poezie,
si aceea care va spune stihul cel mai gingas si mai frumos, ai
aceleia sa fie cei trei sute de dinari. i fetele au raspuns:
,Cu drag si cu bucurie!
i a nceput cea mai mare, si stihul ei a fost asa:
Cnd n vis mi s-a ivit, mi-a parut ca o minune.
Dar aievea de-aparea ar fi fost cum n-as sti spune!
i si-a spus stihul si cea mijlocie, si stihul ei a fost asa:
Doar o data mie-n vis chipu-i mi s-a nazarit,
i: ,camin, alin, suspin ale tale-s! i-am soptit.
i si-a spus stihul si cea mai mica, si stihul ei a fost asa:
Eu si sufletul mi-l dau pentru cel care mereu
Cu suflarea-i ca de mosc vine noaptea-n patul meu.
,Daca chipu-acesta o fi mpodobit cu frumusee, atunci
pricina-i lamurita ntru totul! mi-am zis n sine-mi si,
ridicndu-ma de pe lavia, am dat sa plec. i deodata s-a
deschis usa si pe ea a iesit o copila, si a spus:
- Stai oleaca, o, seicule!
i m-am asezat pe lavia si am stat. i copila mi-a dat o
hrtiua, si am vazut pe ea un scris pna peste poate de
minunat, cu niste ,alife drepte, cu niste ,ha arcuite, si
288
cu niste ,ua rotunde
1
, iar cuprinsul biletului era asa: ,i
dam de stire seicului - lungeasca-i Allah viaa! - ca suntem
trei fete surori, si ne-am adunat ca sa ne veselim, si am pus
jos trei sute de dinari, si ne-am neles ca aceea dintre noi
care va spune stihul cel mai gingas si mai frumos, ai aceleea
vor fi cei trei sute de dinari. Te numim judecator n aceasta
pricina: judeca precum stii, si gata!
- O calimara si hrtie! am spus eu.
i fata a dat fuga si mi-a adus o calimara argintata si
niste calamuri aurite, si am scris aceste stihuri:
Va voi spune ce si-au spus trei copile ntre ele, Intrecndu-
se la stih ntr-un spor de tlcuri grele,
Toate trei cu chip frumos ca lumina-n zi-nsorita i cu
inimile-arznd ntr-a dragostei ispita,
Singure-n crivatul lor (ochii adormii sub pleoape,
Chipul celui drag din vis sa le fie mai aproape),
Toate-apoi si-au stihuit dorul tnar de iubire,
Stihuri gingase si dulci, rod al gndului subire.
Spuse mndra, stralucind, cea dinti, cutezatoare, Dezvelind
ntr-un surs dinii-i de margaritare:
,E-o minune! am zis atunci cnd mi s-a ivit n vis.
Ci aievea de-ar fi fost oare-atunci cum i-as fi zis?
Dupa ea, cu zmbet blnd, mijlocia si suspina Dragostea de
care-n somn toata inima-i e plina:
,Mie doar o data-n vis chipul drag mi s-a ivit,
i: camin, alin, suspin ale tale-s! am soptit.
Cea mai mica le-a raspuns cu un stih n care cnta Dorul cel
nemarginit din iubirea cea mai sfnta:
,Eu si sufletul mi-l dau pentru cel care mereu,
Cu suflarea-i ca de mosc, vine noaptea-n patul meu! Cntarind
ce-au stihuit, chibzuind cu luare-aminte,
Fara partinire-acum, judecndu-le cuminte,
Dau cununa celei mici, care-n stihul ei aduna Tot ce-i mai
adevarat n iubire, si-o-ncununa!
[
Alif, ha, ua numele unor litere din scrierea araba.
289
i pe urma i-am dat copilei hrtia, spunea ali-Asman, si ea
s-a ridicat si s-a ntors n casa, si am ascultat cum a
nceput acolo danuiala si bataia din palme, si s-a pornit
nvierea din mori, si atunci mi-am zis n sine-mi: ,Nu mai am
de ce sa zabovesc pe aici! i, ridicndu-ma de pe lavia, am
dat sa plec, si deodata o copila a strigat:
- Stai oleaca, o, Asman!
i eu am ntrebat-o:
- Da cine i-a dezvaluit ca eu sunt ali-Asman?
i ea a raspuns:
- O, taica, daca numele tau ne era nestiut, stihurile tale
nu ne erau nestiute.
i am stat jos, si deodata usile s-au deschis si a iesit
prima fata, si avea n mini o farfurie cu poame si o farfurie
cu dulciuri. i am mncat dulciurile si poamele, si i-am
mulumit fetei pentru bunavoina, si am vrut sa plec, si
deodata una dintre fete a strigat:
- Stai oleaca, o, Asman!
i, ridicnd ochii catre ea, am vazut o mna trandafirie
ntr-o mneca galbena, si m-am gndit ca asta-i luna care
straluceste dintre nori. i fata mi-a aruncat o punga n care
erau trei sute de dinari, si a spus:
-Acestia sunt banii mei, si i-i daruiesc pentru judeul
tau.
- Dar pentru ce ai judecat n folosul celei mai mici? a
ntrebat ocrmuitorul drept-credinciosilor.
i ali-Asman a spus:
- O, capetenie a drept-credinciosilor - alungeasca-i Allah
viaa! - cea mai mare a spus: Eu am sa ma minunez, daca el mi
va veni n vis la pat - iar acesta-i un fapt ndoielnic si
legat de vreo mprejurare: poate si sa se ntmple, si poate
si sa nu se ntmple. Ct despre cea mijlocie, pe lnga ea a
trecut doar n vis umbra nchipuirii, si ea s-a si temenit
dinaintea ei; ct despre stihul celei
290
mici, ea a spus n el ca s-a culcat cu iubitul asa cum se
culca oamenii aievea, si ca i-a mirosit rasuflarea care este
mai dulce ca moscul, si ca l-ar rascumpara cu sufletul si cu
tot ce are. Iar cu sufletul nu se rascumpara dect acela care
i este mai drag dect orice pe lume.
- Ai stralucit, o, Asman! a strigat califul, si i-a daruit
si el trei sute de dinari pentru povestea lui.
POVESTEA CU MPRATUL AHRIAR I CU AHRAZADA
(ncheiere)
ahrazada n vremea aceasta nascuse de la mparat trei copii de
parte barbateasca, si cnd a ispravit povestea aceasta s-a
ridicat n picioare si, sarutnd pamntul, a spus:
- O, mparate al vremurilor, unul n veacuri si leaturi, eu
sunt roaba ta, si iacata ca au si trecut o mie de nopi si o
noapte de cnd i destern povesti despre oameni care au fost
cndva si nvaaturile celor din vechime. Oare am eu vreun
temei dinaintea nalimii Tale sa pot a-mi marturisi o dorina
la Maria Ta?
i mparatul i-a spus:
- Maturiseste-o si se va mplini, o, ahrazada!
i ea, atunci, a chemat dadaca si eunucii si le-a spus:
- Aducei-i pe copiii mei.
i au dat fuga sa-i aduca, si erau baieei, unul dintre ei
mergea pe picioare, al doilea mergea de-a busilea, iar al
treilea sugea la sn. i cnd i-au adus, ahrazada i-a luat si
i-a pus dinaintea mparatului si, sarutnd pamntul, a spus:
- O, mparate al vremurilor, acestia sunt fiii tai si as
dori de la tine sa ma slobozesti de la moarte pentru acesti
copii. De-ai sa ma omori, copiii acestia vor ramne fara mama
si nu vor gasi o femeie care sa-i creasca precum se cuvine!
i atunci, mparatul a nceput sa plnga si i-a luat pe
copii la piept, si a spus:
- O, ahrazada, ma jur pe Allah ca te-am slobozit nca
nainte de a se fi ivit copiii acestia, ntruct am vazut ca
esti neprihanita, curata, cinstita si tematoare de Dumnezeu.
Binecuvntarea lui Allah fie asupra ta, a tatalui tau, a mamei
293
tale, a obrsiei si a neamurilor tale! Chem pe Allah ca martor
ca te-am izbavit de la tot ce ar putea sa-i dauneze!
i ahrazada i-a sarutat minile si picioarele mparatului
si s-a bucurat cu bucurie mare, si a strigat:
Alungeasca-i Allah viaa si sporeasca-i vredniciile si
fala!
i s-a raspndit n palatul mparatului bucuria, si a dat
buzna n cetate, si noaptea aceea nu s-a mai socotit printre
nopile viorii, si culoarea ei a fost mai alba ca lumina
zilei. Iar n zori mparatul era fericit si doldora de
bunatate, si a trimis dupa toi voinicii lui, si, cnd s-au
nfaisat, l-a rasplatit pe vizirul sau, tatal ahrazadei, cu
niste odoare scumpe si falnice, si i-a spus:
Miluiasca-te Allah ca mi-ai dat de soie pe prea-aleasa
ta fata, care a fost obrsia cainii mele pentru uciderea
attor fete. Am vazut-o ca e aleasa, curata, neprihanita si
nentinata, si Allah m-a daruit de la ea cu trei fii. nct
preamarit fie Allah pentru aceasta binefacere mare!
i apoi le-a daruit odoare de fala tuturor vizirilor,
emirilor si mai-marilor din mparaie, si a poruncit sa fie
mpodobita cetatea vreme de treizeci de zile, nelasnd pe
niciunul dintre locuitori sa cheltuiasca vreun ban,
dimpotriva, toate cheltuielile si risipele s-au facut din
vistieria mparatului.
i cetatea a fost mpodobita cu podoabe minunate cum nu s-au
mai pomenit vreodata, si au bubuit tobele, si au fluierat
fluierele, si au nceput sa cnte toi cntareii, si m-
paratul le-a mparit daruri si peschesuri, si i-a miluit pe
cersetori si pe saraci, si i-a cuprins sub darnicia lui pe
toi supusii si pe toi locuitorii din mparaie. i a trait
laolalta cu toi ai lui n huzur, bucurie si desfatare si
faceri de bine, pna ce a venit la ei Naruitoarea desfatarilor
si Spargatoarea adunarilor, nct marire Aceluia pe care nu-1
naruiesc rostogolirile vremurilor si nu-1 ating niciun fel de
schimbari, pe care un lucru nu-1 face sa uite de alt lucru si
care numai el este desavrsit. Rugaciunea si pacea fie asupra
imamului mareiei sale, singurul ales dintre fapturile sale,
domnul nostru, Mahomed, stapnul tuturor oamenilor, cel prin
care ne rugam la Allah pentru fericita mplinire a trudelor
noastre.
GLOSAR
abagiu = (s.m.) cel ce lucreaza sau vinde aba (postav) [te.]
acioaie = (s.f.) nume popular pentru diferite metale sau
aliaje [dupa it.]
adamant = (s.n.) (pop.) diamant [sl.] adiata = (s.f.)
testament [din diata, ngr.]
aferim = bravo! (si cu sens peiorativ, pentru fapte care
merita dezaprobarea) agarlc = (s.n.) bagaj, calabalc [tc.]
agie = (s.f.) (nv.) prefectura poliiei [de la tc. aga]
aiepta = (vb.) (reg.) a-si lua avnt; a arunca, a repezi cu
putere [lat.] alagea =(s.f.) stofa de matase vargata [tc.]
alef (litera) = (s.m.) prima litera a alfabetului limbii
arabe, se scrie ca o linie verticala subire alimanit = (adj.)
(Olten.) ndracit, dracos, afurisit alisveris = (s.n.) (fam.)
bunul mers al afacerilor, vnzare, dever [tc.] almee = (s.f.)
dansatoare egipteana care-si nsoeste dansul cu cntece
(improvizate) [din fir.] alvia (unui ru) = albia rului
aman = (interj.) (nv.) ndurare! iertare!; (s.n.) n expr.: a
fi (sau a ajunge) la aman, a fi (sau a ajunge) la mare
strmtoare; a lasa (pe cineva) la aman, a parasi (pe cineva)
cnd are nevoie de ajutor [tc.] antal = (s.n.) (Mold.) butie
de aproape o suta de vedre, mai nainte, era numai de 50 de
vedre anume = termen (anume) precis
apriat = (adj.) (nv., adesea adv.) limpede, clar, lamurit;
precis [tc.] arman = (s.n.) (reg.) arie; rotocol, cerc la
suprafaa unei ape [tc.] arbalesta = (s.f.) numele iniial al
arbaletei arinise = (s.f.) pustie, loc nisipos
arm/armuri = (s.n.) partea de sus a piciorului la animale
296
armas = (s.m.) (nv.) dregator domnesc, nsarcinat cu paza
temnielor, cu aplicarea pedepselor corporale, si cu aducerea
la ndeplinire a pedepselor capitale asr = vreme a zilei [te.]
astruca = (vb.) (nv.) (Bucovina) ngropa (se gaseste si la
Dosoftei) Hat.]
bacal = (s.m.) negustor care vinde produse alimentare cu
amanuntul, bacan [tc.] bagdadie = (s.f.) (reg.) plafon, tavan
[tc.]
bagea(ca) = (s.f.) (reg.) deschizatura n forma de ferestruica
n acoperisul caselor aranesti, al unei suri etc., prin care
patrunde lumina; lucarna [din bg.] balas = (s.n.) piatra
scumpa, varietate de rubin rosu-deschis balcz = (adj.) urt,
slut; sasiu
ban (arborele) = (s.m.) banan, bananier, arborele ale carui
fructe sunt bananele bang/banj = (s.n.) somnifer puternic,
hasis
bastie = (s.f.) fortificaie, n forma de turn, facuta pe
lnga sanurile unei tabere, de unde se tragea batojit =
(adj.) slabanogit, istovit (de batrnee) bazistan = (s.n.)
suk, bazar
bajenie/bejenie = (s.f.) (Mold.) pribegie, fuga pricinuita de
urgia navalirii dusmanilor balacari = (vb.) a balaci prin apa,
prin noroi [comp. rus.] basadi = (vb.) (Trans.) a vorbi [srb.]
basni = (vb.) (nv.) a scorni basne, povestiri mincinoase
belci = (adv.) (Olten.) numai n expr.: legat belci = legat
strns, cobza
bidiviu = (s.m.) cal tnar, iute si frumos [din tc.] (bidivie,
forma feminina refacuta de traducator dupa masculin) blaga =
(s.f.) (reg.) bogaie, avere [srb.] boboti = (vb.) a arde cu
flacara mare
boghet = (adj.) (Mold.) cucuiat, (despre gaini) cu pene pe la
urechi;
prin analogie: umflat, gros bolbotine = (s.f.)buruieni care
se fierb pentru pasari, poame necoapte bolnia = (s.f.) spital
[sl.]
297
boz, i = (s.m.) (nv.) divinitate pagna, zeu pagn, idol
brnca =(s.f.) (reg; n limba literara numai n locuiuni si
expresii) mna; partea de jos a picioarelor animalelor, laba
[lat.] bruma = (s.f.) cristale de zapada; (fig.) cantitate
mica de -, un pic buici = (vb.) (reg.; despre plante si vite)
a se dezvolta, a creste peste masura (n dauna rodului)
bulbuca = (vb.) a (se) holba
burnu(s)z = (s.n.) manta de lna cu gluga pe care o poarta
arabii [tc.]
brna = (s.f.) ornament care nconjura usile, ferestrele,
faadele unei case (bru) [alb.] buhur = (s.n.) stofa de
matase [tc.] butura = (s.f.) butuc, bustean, buturuga
cafas = (s.n.) jaluzele, persiene de lemn colorat, la
ferestrele unui harem; loc nchis cu grilaj de lemn, ntr-o
biserica, rezervat femeilor [tc.] cafelue = (s.f.) planta
[Lupinus albus] calam(a) = (s.f.) (nv.) pana de scris [din
lat., fr.] calem = (s.m.) cancelaria Divanului
calemgiu = (s.m.) scriitor la calemul [cancelaria] Divanului;
logofat al Divanului
canura = (s.f.) fibrele sau firele de cnepa, de in sau
delna,mai
groase, ce ramn n dinii pieptenului dupa daracire,
sunt folosite ca batatura la pnza de sac [lat.]
capan/capanuri = (s.n.) (nv.) magazie de aprovizionare
[turcism] capiste = (s.f.) (nv.) templu sau altar dedicat
zeitailor antice [sl.] carpen = (s.m.) copac cu lemn tare din
care se fac jugurile catarga = (s.f.) galera, ambarcaie
cavas/cavaz = (s.m.) jandarm, agent de poliie n Turcia [tc.]
cabania = (s.f.) (Ban.) zeghe, dulama [srb. din tc.] cadenie
= (s.f.) cuviina; dupa cadenie = dupa cum se cuvine caftani =
(vb.) a mbraca (pe cineva) cu caftan, a da rang capati,
capatie = (s.n) parte a patului sau a oricarui obiect, pe
care se pune capul; (p.ext.) perna sau alt obiect pe care se
pune capul [lat.] carabani = (vb.) (fam.) a pleca repede, a o
sterge; (reg.) a cara
298
crjaliu = (s.m.) (nv.) ho, tlhar (care face parte dintr-o
banda) [te.] ceacr = (adj.) (despre ochii unei fiine), care
au culori diferite; care sufera de strabism, sasiu, zbanghiu
ceacsiri = (s.m., pl.) un fel de pantaloni largi sau salvari,
de cele mai multe ori de culoare rosie, prelungii prin
tuzluci pna sub ndoitura genunchiului [tc.] cealma = (s.f.)
turban [tc.] ceapcn = (s.m.) siret [tc.]
cecmegea = (s.f.) (turcism nv.) sertar de tejghea, unde se
ineau banii [tc.]
chehaia, chehaele = (s.f.) (nv.) intendentul sultanului [tc.]
chelemet (a lega) = a face afaceri cu cineva [tc.] chenafa =
(s.f.) placinta, sarailie [tc.]
chervan(a) = (s.n.) (nv.) car mare pentru transportul
marfurilor si al persoanelor; sir lung de trasuri sau de care
[tc.] chilim = (s.n.) covor (turcesc) cu doua fee, scoara
nflorata [tc.] chindiseli = (s.f.) broderii (din chindisi)
chindisi = (vb.) a broda [ngr.]
chinovar = (s.) minereu rosu, foarte greu, combinaie naturala
de sulf cu mercur [rus provenind din ngr.] chip = (s.n.) faa
chirate = (s.f.) carate n limba araba chisnovat = (adj.)
poznas, glume chisnovatura = (s.f.) gluma, cuvnt glume
chitonag = (s.) (reg.) pistil obinut din pasta de gutui [dupa
fr.] celebiu/cilibiu = (adj.) distins, elegant, nobil cinabru
= (s.) sulfura rosie de mercur, minereu format din sulf si
mercur [fr.]
cinghel = (s.n.) crlig de care atrna macelarul carnea [tc.]
cinie = (s.f.) (Bucov., Maram.) unealta [din pol.] cioltar =
(s.n) (nv. si pop.) patura (de postav) de obicei nflorata
sau mpodobita cu diferite cusaturi, care se pune sub sa [din
tc.]
ciul = (adj.) (reg.; despre animale) care are urechile anormal
de mici;
care are urechile sfsiate, rupte; caruia i lipseste o ureche
sau ambele urechi, un corn sau ambele coarne
299
ciump = (s.m.) (reg.) bucata ramasa din ceva caruia i s-a
taiat, i s-a retezat vrful ciurdar = (s.m.) pastor cizlar =
(s.m.) intendent clironomie = (s.f.) (drept de -) mostenire
[ngr.] codana = (s.f.) adolescenta
colocasia = (s.f.) colocazia (Colocasia antiquorum) planta
tropicala cultivata pentru rizomul ei bogat n fecula colun =
(s.m.) specie de magar salbatic comnd = (s.n.) praznic,
pomana [lat.vulg.] conaci = (vb.) a poposi, a se odihni, a se
opri copca = (s.f.) (reg.) saritura pe care o fac animalele
cnd fug repede [bgl
cornalina = (s.f.) agat semitransparent, de culoare rosie
nchisa, din care se fac pecei, inele etc. [te.] coroi =
(s.m.) nume dat mai multor specii de pasari rapitoare mici, n
special soimului [magh.] coropcar = (s.m.) vnzator ambulant
care umbla cu coropca n spinare, boccegiu, mamular (rut.)
costis = (adv.) aplecat pe-o latura, piezis covaci = (s.m.)
fierar [sl.] covaliu = (s.m.) fierar covalie = (s.f.) fierarie
coverca = (s.f.) coverga, coviltir [din bg.] criceala = (s.f.)
insistena
crisopraz = (s.n.) calcedonie de culoare verde [fr.] crivat =
(s.n.) (reg.) pat [ngr.]
cula = (s.f.) (nv.) turn, cupola, bolta; beci boltit,
subterana [tc.] culpes/culpas = (adj.) vinovat [lat.]
curmei/curmete = (s.n.) nuia, funie din coaja de tei
dabila = (s.f.) (nv.) impozit, dare, bir dahabia = (s.f.)
barca [dahabieh n fr.] daica/dada = (s.f.) aa, sora mai
mare
dairea = (s.f.) instrument muzical popular oriental de
percuie, asemanator cu tamburina, format dintr-o toba de
piele ntinsa pe un cerc de lemn, prevazut n interior cu
discuri metalice, si folosit la marcarea ritmului [tc.]
300
dalcauc/dalcavuc = (s.m.) (nv.) parazit, lingau, haimana;
(reg.)
bataus; (depr.) agent electoral [tc.] dam = (s.n.) casa mare
boiereasca, palat; [Mold.: sandrama, sura] dandan = (s.m.) [n
limba persana col, dinte, zim] peste mitic, socotit a face
parte dintre pestii cu dini danie = (s.m.) moneda marunta de
arama, egala cu a sasea parte dintr-un dirham
darda = (s.f.) un fel de sulia alcatuita dintr-o varga de
lemn cu un fier ascuit la capat [pol.] dananaie = (s.f.)
(reg.) ciudaenie, bazaconie; belea, napasta daruitor = (adj.)
generos
daulat = (adj.) (reg.) sleit de puteri, istovit, spetit,
prapadit; (despre lucruri) stricat, ruinat dascali = (vb.) a
nvaa, a sfatui, a povaui; (p. ext.) a mustra, a dojeni
drdora = (s.f.) (pop.) toi (n desfasurarea unei aciuni);
zor; (expr.)
a fi n drdora nsuratorii = a ine cu orice pre sa se
nsoare; belea, bucluc, necaz; spaima [bg.] drmon = (s.m.)
ciur cu ochiuri mari pentru cernerea seminelor [ngr.]
drvala (vita de) = (s.f.) ntrebuinata la orice de-a
orbiselea (orbis) = (adv.) orbeste decindea = (adv) de
cealalta parte delele = (s.f.) [dela - dele] pricina, proces,
jalba [rus] deliu = (s.m.) (nv.) soldat din garda domneasca
(n epoca fanariota) [tc.]
dervis = (s.m.) calugar musulman [tc.]
diata = (s.n.) testament [ngr.]
dibaci = (vb.) a nimeri; a cauta cu staruina; a dibui
dichis = (s.n.) (pop. si fam.) obiecte marunte, accesorii;
(loc. adv.)
cu dichis (cu tot dichisul) = cu toate cele necesare, or-
donat, cu rost; podoaba, ornament dimerlie/dimirlie = (s.f.)
(reg.) bania (pentru cereale) [tc.] dirham = (s.m.) unitate
monetara principala din Maroc [din fr.] divanit = (adj.) de
divan [ngr.]
dodei/dodai/dodeli = (vb.) a nelinisti, a strmtora, a aduce
suparare [vsl.]
dos = (s.n.) partea de dindarat; expr.; a da dosul = a fugi, a
o sterge
301
dosada = (s.f.) chin, ntristare nespusa; (Ban.) ocara,
nfruntare [vsl.] dovedi = (vb.) a nvinge, a razbi, a ispravi
dricul nopii = (expr., fig.; pop.) miezul nopii drughineaa
= (s.f.) prajina scurta de care este legata galeata la fntna
dubaci = (vb.) a tabaci (din rut.)
dubacit(a) = (adj.) (pop.) tabacita [de la dubala - tabaceala]
duhnos (duhnoasa) = (adj.) mpuit, care raspndeste un miros
urt
efrit = (s.m.) n mitologia araba, este denumirea unui ginn,
n general, cam rautacios si prostanac erodiu = (s.m.) strc
alb [vsl.] estimp = (adv.) (reg.) n acest an, n acest timp
evghenie = (s.f.) noblee [ngr.] evghenit(a) = (adj.)
nnobilat(a) [ngr.)]
fanar = (s.n.) (nv.) felinar [ngr.] farfuriu = (s.n.)
porelan de China [tc.]
Fatiha = (s.f.) primul capitol din Coran fart = (adj.)
faarnic, ipocrit faurar = (s.m.) fierar
felah = (s.m.) aran stabil din arile arabe ale Orientului
Mijlociu si din nordul Africii [fr.] felesag, (rar) felesaguri
= (s.n.) (reg.) fel de a fi; fire, caracter [din magh.]
fereca = (vb.) a captusi sau a mbraca cu fier, a lega cu
cercuri de fier; a mbraca (o scula preioasa, o icoana
etc.) cu placi de argint, de aur sau cu pietre scumpe; a
lega cu fiare, a ncatusa
feregea = (s.f.) valul cu care si acopereau cadnele faa;
manta larga pe care o purtau boierii peste anteriu [tc.]
fermenea = (s.f.) haina scurta facuta din stofa brodata cu fir
sau cu matase, uneori captusita cu blana, pe care o purtau
odinioara boierii peste anteriu; scurteica mblanita cu blana
de oaie [tc.] fiastru = (s.m.) fiu vitreg (lat.) finap =
(s.m.) v. jujuba
302
firida = (s.f.) adncitura de forma unei ferestre oarbe lasata
ntr-un zid; (p. ext.) deschizatura ngusta ntr-un zid
firitisi/hiritisi = (vb.) a felicita [ngr.]
firosi = (vb.) a harazi, a darui; p.ext.: a irosi, a risipi; a
se sfrsi, a nu mai ramne nimic [ngr.] forai = (vb., pop.) a
sforai
gagat = (s.n.) jais [germ.]
galamoz/golomoz = (s.n.) cocolos; lucru facut ghem; moloz;
harababura gldau = (s.n.) groapa plina cu apa, baltoaca
geomanie = (s.f.) pretinsa ghicire a viitorului prin
,citirea formelor pe care le iau nisipul, cenusa sau pietrele
pe care le mprastie ghicitorul pe o tava gerid = (s.n.) un
fel de ba, n forma de sulia, cu care trageau turcii la
inta [tc.]
ghelir = (s.n.) [turcism nv.] cstig obinut iara munca
gherdan = (s.n.) sirag de margele, de margaritare, de pietre
scumpe sau de galbeni [tc.] gherdap = (s.n.) loc ngust si
stncos de pe cursul unei ape; loc de pe cursul unei ape cu
caderi de apa periculoase pentru navigaie [tc.] ghidici =
(s.m.) ghidus, poznas [tc.] ghies = (s.n.) ghiont, lovitura,
ndemn, mboldire ghiold = (s.n.) ghiont ghionder = (s.n.)
prajina de masurat [tc.] ghiviziu = (adj.) rosu nchis [tc.]
ginn = (s.m.) n mitologia araba, duh, spirit giumbusluc =
(s.n.) caraghioslc, ghidusie, (peior.) gluma de prost gust
giuvan = (s.m.) persoana plictisita de asteptare, trista
gligan = (s.m.) porc salbatic, mistre [bg.]
gloaba = (s.f.) pedeapsa n bani aplicata celor care se faceau
vinovai de un delict, de o crima; amenda, despagubire [vsl.]
gogi = (vb.) a boli, a duce o boala pe picioare fara sa zaca
la pat gogonui/gogoloi = (s.n.) (Olten.) bulgare (cocolos) de
pamnt (sau de zapada)
303
gubavie = (s.f.) lepra, sifilis; boala, lipsa de putere guleai
= (s.n.) (Mold.) chef, petrecere [rus.]
hainlc = (s.n.) tradare, razvratire [tc.] hala = (s.f.)
monstru, dihanie
hammam = (s.) ,baie calda, cuvnt arabo-turc denumind un sta-
biliment sau o ncapere de baie hanm(a) = (s.m., s.f.)
turc(oaica) din aristocraia turca, nobil(a) [tc.]
haramin = (s.m.) ho de codru, tlhar [tc.] hars(e)a = (s.f.)
patura, cioltar care se asaza pe cal, sub sa haznadar = (s.m.)
vistiernicul sultanului hartanit n (cautari) = deprins cu -
[magh.] harazi = (vb.) a darui, a face un dar, a acorda un
drept; a nchina, a dedica, a consacra [ngr.] haui/aui = (vb.)
a vui, a rasuna hi = (vb.) (nv.) a (se) apleca ntr-o parte,
a se strmba hra = (s.f.) (reg.) cearta, nenelegere (pentru
lucruri marunte);
(loc. adv.) de-a hra = cu dorina de a face cuiva un necaz
[din hri] htru = (s.f. si m.) (reg.) mucalit, poznas
hegira = (s.f.) este socotita a fi nceputul erei
mahomedanilor, marcnd fuga lui Mahomed de la Mecca la
Medina (16 iunie 622 d. Hr.); marcheaza si nceputul
calendarului musulman [fr.]
hematit = (s.n.) oxid natural de fier foarte dur, de culoare
rosie sau bruna, cu luciu semimetalic hennea = (s.f.) vopsea
scoasa dintr-un arbust din Orientul Mijlociu huzmet = (s.n.)
(nv.) dar, plocon; slujba, funcie, (p.ext.): rang [tc.]
iasmac = (s.) valul cu care si acopera turcoaicele faa [tc.]
iatacuri = (s.n. pl.) apartamente iertaciune = (pop.) scuza
imosie = (s.f.) murdarie [lat.]
iminei = (s.m.) pantofi de moda turceasca purtai pe vremuri
de boieri [tc.]
304
insallah = (n araba) exclamaie de admiraie, care s-ar
traduce prin: ,ah, Doamne! ipochimen = (s.n.) persoana,
personaj [ngr.] ir = (s.n.) (pop.) alifie pe care o prepara
femeile la ara din grasimi, plante - [magh.] isnaf = (s.n.)
breasla, corporaie; s.m. breslas [te.] iuschiuzara = (adj.)
(nv.) demn(a) de a fi iubit(a), dragua izvod = (s.n.)
manuscris, nsemnare [vsl.] izvodi = (vb.) a crea, a da
nastere, a nascoci, a inventa
mblati = (vb.) a bate grnele cu mblaciul (unealta cu care
se bat grnele ca sa cada boabele) mpistri = (vb.) a
mpodobi, a vopsi n diferite culori; a ncondeia oua; a
broda, a nflori, a chindisi [vsl.] nburda = (vb.) a (se)
rasturna
ncapuit = (adj.) (reg.) care are de toate; care are tot ce-i
trebuie, capatuit
ncarca (a se -) (pe o corabie) = (vb.) a se mbarca
nchelbara/ncherba/nchelba = (vb.) a njgheba nchipuit =
(adj.) imaginar, imaginat; fals ncumeta = (vb.) a cuteza;
(pop.) a (se) bizui [lat.] n dam = (loc. adv.) n zadar [it.
indarno] nfurca = (vb.) a (se) certa, a (se) ncaiera ngerul
Radwan = (s.pr.), cel care pazeste comorile raiului ngurlui =
(vb.) (Mold.) a se da n dragoste cu cineva nsaileala =
(s.f.) improvizaie
nsovoni/nzovoni = (vb.) (pop.) a pune sovonul (valul) pe
capul miresei; (reg., nv.) a nvalui mortul n giulgiu
nsulia/nsulii = (vb.) a strapunge violent (cu o sulia)
nvalura = (vb.) a mpresura, a cuprinde din toate parile, a
napadi;
(refl.) a se agita ca valurile nvascut = (adj.) (nv.) care
este mbracat, acoperit, nfasurat, nvelit
nvrstat = (adj.) vargat, n dungi; (p. ext.) mpestriat,
pestri
jbiluri = (s.n. pl.) legaturi; lanuri
jude = (s.n.) (nvechit si pop.) judecata [lat.]
305
jujuba = (s.f.) arbore fructifer meridional {Zizyphus jujuba)
numit si finap sau gingifar
Kaaba = (s.f.) casa sfnta de la Mecca kasida = gen de poezie
kenefa/kenafa/chenefa = (s.f.) placinta, sarailie [tc.] khateb
= (s.m.) persoana care rostea predica
laf/lafuri = (s.n. de obicei la pl.) palavre; taifas [tc.]
laie = (s.f.) (Mold.) ceata [Pol. laa] leandra ghilaitoare =
ceata urlatoare lefterie = (s.f.) (fam.) credit, ncredere
[ngr.] legumi = (vb.) (reg.) a mnca sau a bea cte puin de
ici de colo, fara pofta; a ciuguli lictar = (s.) magiun [lat.]
lingavi = (vb.) abia a se atinge de mncare (de la lingav)
Lot = ,cei din neamul lui Lot din Biblie erau vestii pentru
pede- rastismul lor liubov = (s.) iubire, dragoste [vsl.]
madea = (s.f.) melopee, melodie ritmica
madem = (s.n.) mina (de unde se scot metale); metal; pacfon
[aliaj din arama si nichel, care imita argintul] [tc.]
madrassah = (s.) grup scolar; profesor la acest grup scolar
Maghreb = (s.pr.) n limba araba nseamna Apusul, n special
regiunea din nordul Africii, cuprinznd Marocul, Algeria,
Tunisul si Tripoli maghrebin = (s.m.) locuitor al Maghrebului
marghioli = (vb.) (reg., fam.) a face mofturi, a se sclifosi
marmanziu = (adj.) purpuriu, vin rosu masala = (s.f.) (nv.)
tora, facla mascur = (s.m.) porc castrat si ngrasat [lat.]
matofi = (vb.) a (se) bacceli, a (se) vesteji [din tc. matuf =
babalc] matofit = (adj) (nv. si fam.) mbatrnit, ramolit
mazdrac(e) = (s.n.) (nv. si reg.) lance sau sulia lunga;
maciuca ghintuita [bg.]
mazili = (vb.) a scoate din domnie sau din slujba (pe cineva)
[din tc.]
306
madular = (s.n.) membru al unei societai, al unei corporaii
magadan = (s.m.) (reg.) magadau, barbat mare la trup si cam
natng, vlajgan
mamular = (s.m.) (nv.) vnzator de marunisuri, de obicei
ambulant, tolbas, coropcar matrasi = (vb.) (pop. si fam.) a
ndeparta pe cineva a carui prezena este suparatoare; a
alunga, a goni; a ucide mecet = (s.n.) (nv. si reg.) moschee
mica; cimitir turcesc [tc. prin bg.]
mehenghi = (adj.) iste, destept meher = (s.n.) dota nupiala
meremetisi = (vb.) (nv. si reg.) a repara; (fam.) a dichisi,
a aranja [ngr.]
mertic = (s.n.) masura veche pentru cereale; raie, porie de
mncare [magh.]
meterhanea = (s.f.) (nv.) muzica turceasca n care predominau
tobele; p. restr. toba [tc.] mihrab = altar ntr-o moschee, de
forma unei nise, bogat ornamentat si orientat spre Mecca [tc.]
mirodie = (s.f.) mirodenie [ngr.] mos = (s.m.) (Mold.) unchi
mostean = (s.m.) (nv. si reg.) mostenitor mufluzlc/mofluzlc
= (s.n.) faliment [tc.]
mumbasir = (s.m.) slujbas nsarcinat odinioara cu mplinirile
de bani si cu executarile [tc.] mursaca/mursica = (vb.) (pop.)
a musca (despre animale salbatice);
a sfsia cu dinii [lat.] musaip = (s.m.) nalt demnitar la
curtea sultanului; intim, confident, favorit al sultanului;
(p.ext.) consilier, sfetnic al domnitorului [din tc.]
muslim/moslim = (s.n.) musulman [franuzism din tc. miislim]
musluitura = (s.f.) (reg.) linsoare (pe deasupra cu rtul, la
porci) [de la muslui, a musina] myrobolan = (s.m.) fructe
exotice folosite n farmacie
nafaca = (s.f.) ce i se da cuiva pentru subzistena; cerina,
nevoie nahlap = (s.m.) (reg.) val sau vrtej (mare) facut de o
apa curgatoare
307
naica = (s.f.) (reg.) termen de respect folosit la ara pentru
o femeie mai n vrsta, lele [ser.] naramza = (s.f.) (nv. si
reg.) fructul naramzului varietate de portocal [ngr.]
naramziu = (adj.) (nv. si reg.) portocaliu, rosu deschis
[tc.] nard = (s.m.) nume dat mai multor plante erbacee
originare din regiunea munilor Himalaya; (spec.) planta cu
radacina scurta si groasa, fibroasa si foarte aromata
(Nardostachys iatamansi)-, esena parfumata extrasa din
radacina de nard [ngr.]
naz/nazuri = (s.n.) (fam., pop.) capricii, mofturi, toane
[tc.] nazar = (s.n.) (nv.) favoare, hatr; expr.: a avea (pe
cineva) la naz(a)r = a avea (pe cineva) n graie) naboi =
(s.n.) revarsare de ape, potop; (vb.) a inunda, a potopi
[srb.] naframa = (s.f.) bucata de pnza folosita ca basma,
batista, stergar;
(Mold.) broboada [tc.] nahlap = (s.m.) topitura nahlapi =
(s.) topitura fierbinte
naimi = (vb.) (nv. si pop.)a nchiria, a angaja, a tocmi, a
se baga sluga [vsl.] napada = (s.f.) navalire, incursiune
[vsl.]
naprstoc = (s.) (pop.) degetar; (fam.) epitet dat unui copil
mic;
(peior.) persoana mica de statura; (fig.)om neajutorat,
neputincios
napristan/neprestan = (adv.) nencetat; imediat [vsl.]
nasarmb(a) = (adj.) natng(a)
nasarmba = (s.f.) prostie, neghiobie
navleg = (adj.) (reg.)natng
nazar = (s.n.) cerere, jalba [tc.]
nemotenie = (s.f.) (reg.) rudenie; ruda, neam
obladuina = (s.f.) (nv. si pop.), obladuire, protecie
obladuitor = (adj.) (nv. si pop., adesea substantivat) care
obla- duieste, guverneaza, conduce, crmuieste; protector
oblici = (vb.) a observa, a zari
oboroc = (s.n.) vas mare de forma cilindrica pentru pastrarea
si transportarea cerealelor; expr.: a pune (sau a ascunde, a
308
ine) ceva sub oboroc (a ine ascuns, a ascunde de ochii
lumii) [ucr.]; a oboroci adevarul (a ascunde adevarul) obste =
(ndeobste) de obicei
odagaci = (s.m.) sapunaria, ciuin (planta erbacee); numele a
doi arbusti exotici, cu ramuri brune si paroase, cu frunze
ovale, a caror scoara aromatica se ntrebuineaza n
medicina (Croton); prin ardere, scoara lor raspndeste un
miros placut; (p. ext.) substana aromatica, parfum extras
din aceasta scoara [te.] ogoi = (vb.) (pop.) a (se)
linisti, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma [ser.]
olm = (s.n.) (nv.) miros, mireasma
olmaz/almaz = (s.n.) (nv.) denumire data diamantului de
culoare trandafirie [din ucr., rus.] opor = (s.f.) (Olten.)
mpotrivire [bg.]
ornda = (s.f.) soarta, ursita, destin; obicei, datina [cf.
ucr. orendar] orfaurit = (adj.) aurit (giuvaieruri -) ori (a-
si veni n ori) = a-si veni n fire osrdnic = (adj.) (nv.)
zelos, srguincios [sl.] otac = (s.n.) (reg.) coliba care
serveste ca adapost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau
muncitorilor agricoli n timpul lucrului; odaie [tc.]
paie = (s.m.) soldat din garda sultanului [te.]
pandora/pandura = (s.f.) instrument muzical cu coarde,
asemanator cu lauta, folosit n sec. XVI-XVII [fr.] parasanj =
(s.n.) veche unitate de masura pentru lungime, egala cu 5,5 km
parpalec = (s.m.) (reg.) epitet depreciativ dat unui om care
nu merita nicio consideraie parigorisi = (vb.) (nv.) a
consola [gr.] parimie = (s.f.) proverb, pilda [gr.]
pas = (s.m.) a avea (sau a da cuiva) pas, a avea (sau a da
cuiva) posibilitatea, ngaduina patriciu = (s.m.) titlu
nobiliar instituit n Imperiul Roman de catre mparatul
Constantin cel Mare; (p. gener.) nobil, aristocrat
309
pastru = (s.m.) (nv. si reg.) persoana sau colectivitate care
pastreaza ceva, (fam.) nchisoare; (n textul de faa, a
ascunde ntr- un loc ferit)
pclisit = (adj.) ursuz, nchis la inima, catranit, palid
[comp. pcla] prdalnic = (adj.) (pop. si fam.) afurisit,
blestemat pean = (s.n.) (livr.) imn cntat pentru implorarea
unui zeu, de obicei Apollo [fr.] pehin = (s.m.) (reg.) jneapan
pembe = (s.n., adj. invar) (nv.) culoarea rosu-deschis sau
roz; (adj.
invar.) rosu-deschis, trandafiriu [tc.] pestref = (s.n.)
preludiu, n muzica turceasca; (p.ext.) compoziie de muzica
usoara ce se cnta la petreceri [ngr.] pes = (s.), n
expresia: ntr-un pes: pe o parte, ntr-o latura [tc.] pesches
= (s.n.) dar catre Poarta, haraci, dar n genere, plocon [tc.]
pidosnic = (adj.) (pop.) care este iesit din comun; sucit,
care face totul pe dos [din pe dos] plean = (s.n.) (nv. si
pop.) prada (de razboi), captura; jaf; ceata de oameni robii
[sl.] pleve/pleava = (s.f.) pojghia care acopera bobul de
gru, secara, ovaz
plocad/poclada = (s.n./s.f.) (reg.) esatura de casa mioasa,
de obicei din lna nevopsita, ntrebuinata ca patura sub saua
calului, ca nvelitoare sau ca asternut plotog/potlog = (s.n.)
bucata de piele veche si uscata; petic din piele cu care se
crpeste o ncalaminte [srb.] poame = (s.f., pl.) fructe
po(d)ghiaz = (s.n.) (nv. si reg.) pradare facuta de o ceata
de navalitori, incursiune n scopul de a jefui; ceata de
jefuitori [magh.]
pohfala = (s.f.) pompa, fast, triumf [vsl.] polisfetie =
(s.f.) politee, maniere elegante, curtoazie polog = (s.n.)
esatura folosita ca perdea; (p.ext.) baldachin [sl., rus.]
poncis = (adv.) a privi poncis: crucis, sasiu; (fig.) cu
ciuda, cu dusmanie
portulaca = (s.f.) (pop.) agurijoara, planta erbacee
decorativa [lat.] posada = (s.f.) trecatoare [ser.]
potca = (s.f.) belea, suparare, pacat ce-1 paste pe om [vsl.]
310
povara = (s.f.) ncarcatura grea; (povara de roade - cu fructe
multe, ncarcat cu fructe) povod = (s.n.) (nv.) motiv, cauza,
pricina [din rus., ser.] pravilnicesc = (adj.) legal
pravalistea (vremilor) = rostogolirea, prabusirea adusa de
vremurile grele [de la pravali] prepuelnic = (adj.) banuitor
priincios = (adj.) (pop.) profitabil, favorabil prileji =
(vb.) a afla prilej, a profita primbla = (s.f.) balustrada la
o scara, la un pod probozeala = (s.f.) (nv., reg. si fam.)
mustrare, dojenire, ocarre probozi = (vb.) (Mold.) a ocar, a
nfrunta, a mustra, a face de rusine prociti = (vb.) (nv.) a
reciti; a mustra, a certa, a cicali [rus]
rantie = (s.f.) (Mold.) haina lunga si larga purtata mai ales
de calugari si preoi, peste mbracaminte, ca o manta;
(Maram.) scutec rascote = (s.f.) crengi uscate, vreascuri
rasida = (s.f.) specie a liricii clasice turce si persane,
asemanatoare cu oda [din fr.] rates = (s.n.) han la drumul
mare (ruteana) rabuj = raboj
rajghina = (vb.) a (se) desface, a (se) desprinde, a (se)
dezlipi ravac = (s.n.) partea cea mai curata a mierii, care se
scurge din fagurii expusi la soare razvedi = (vb.) a lamuri, a
face sa priceapa [srb.] rmoc = (s.n.) brazdar (al plugului)
reiz = (s.m.) capitanul unei corabii
reveneala = (s.f.) umezeala; (Olten.) adiere usoara [din
reavan vsl.] rid = (s.m.) unitate de masura (pentru lemne)
rocosit(a) = (adj.) razvratit(a) [apa rocosita] rokh/roc =
(s.) pasare fabuloasa, extrem de mare si de puternica,
prezenta n mai toate mitologiile populare orientale rost =
(s.n.) sens, noima, raiune
sadea = (adj. invar, si adv.) fara amestec, fara podoaba,
curat, simplu
[tej
311
safi = (adj. si adv.) (nv. si reg.) curat, pur; adevarat; net
[tc.] saftian = (s.n.) piele subire si fina de capra (sau de
oaie, de viel) din care se confecioneaza articole de
marochinarie si de galanterie; [tc.]
salamalec = (s.n.) formula de salut la popoarele de religie
mahomedana; temenea (care nsoeste rostirea acestei for-
mule) [din tc.]
salsabil = (s.) n mitologia araba, este un izvor de pe
tarmul raiului saltanat = (s.n.) alai, pompa sames = (s.m.)
casier, administrator financiar sangulie = (s.f.) (colan de -)
esatura foarte fina santun/santon = (s.m.) (nv., rar) nebun
venerat de arabi (pentru ca ar fi comunicat direct cu Mahomed)
[din fr. santon] sardiu = (s.n.) piatra semipreioasa
transparenta, de culoare rosie sau bruna [lat.]
sastisi = (vb.) (grecism nv.) a (se) tulbura, a (se) zapaci;
a(se) plictisi, a (se) satura [ngr.] satara = (s.f.) dare grea
impusa samavolnic asupra cuiva satrap = (s.m.) titlul
guvernatorilor de provincie la vechii persi; om despotic,
arogant saula = (s.f.) parma subire cu care se ridica
pavilioanele si se fac legaturile mici la bord saftiele =
(s.f.) marochin [fr.]
savai, sevai = (conj.) fie, macar, chiar (din sa+va ,vrea)
smcea = (s.f.) vrful cuitului; (p.ext.) muchie ascuita
[lat.] srmea = (s.f.) antimoniu [tc.] scauies = (s.n.)
scaunas
scrar = (s.m.) (pop.si fam.) om zgrcit; om de nimic seiz =
(s.m.) (nv.) rndas, grajdar la curtea domneasca [din tc.]
selam(a)lc = (s.n.) (nv.) parte rezervata barbailor si
musafirilor n casele turcesti; ncaperi destinate domnului si
slugilor sale, precum si pentru recepii, n palatele domnilor
romni [din tc.]
senet/sinet = (s.n.) act, document; zapis, hrisov; adeverina,
chitana, polia serasir = (s.) brocart de aur [tc.] serbezie
= (s.f.) fara gust, anost [de la serbezi]
312
sfarogit(a) = (adj.) (pop.) scorojit sfeti = (vb.) a (se)
arata, a (se) da pe faa sfrunta =(vb.) (rar) nfrunta (cu
ostentaie) [din it.] sicrin = (s.f.) lada
silea(p)h, sileaf = (s.n.) bru lat cu care se ncing turcii,
albanezii si n care nfig diferite arme [tc.] sireap = (adj)
(despre cai) iute, greu de stapnit, salbatic (reg.: sirep)
[din siv.]
smbras = (s.m.) cel ce face smbra (tovarasie) cu altul;
(Banat) cel ce are puine oi si le da altuia sa le pazeasca si
sa le pasuneze mpreuna cu altele slomni = (vb.) a ngaima;
(despre culori, lumina ) a se distinge cu greutate, a miji
smicea = (s.f.) ramura roditoare lunga, subire, flexibila;
(p. gener.)
ramura, mladia rupta dintr-o planta, dintr-un arbore
smreduit(a) = (adj.) contaminat, molipsit snamena = (s.f.)
om slab; iazma; om iesit din mini [comp. srb.] sofra = (s.f.)
mescioara rotunda, cu picioare scurte, pe care se mannca
stnd mprejur pe divan, dupa moda turceasca [tc.]
soitariu = (s.m.) mascarici al sultanului [tc.]
stamboala = (s.f.) (reg.) bania; coninutul unei banie;
(loc. adv.)
cu stamboala = din belsug, foarte mult [din tc.] staniste =
(s.f.) (Mold., Trans.) locul umbrit sau expus la bataia vn-
tului, unde se odihnesc vitele la amiaza, n timpul caldurii,
vara [vsl.] staroste = (s.m.) conducator al unei bresle
stapnie = (s.f.) sub stapnirea, sub dominaia cuiva stlpar
= (adj.) (de la stlp); (fig.) persoana care constituie un
sprijin, un reazem, un ajutor de baza (pentru cineva) stebla =
(s.f.) (pop.) tulpina, lujer, ramura; manunchi [sl.] stepena =
(s.f.) treapta, rang, spia [vsl.] sterpiciune = (s.f.) [de la
sterp]
stiva = (s.f.) gramada de marfuri asezate n magazia vaporului
stramurare = (s.f.) nuia lunga cu care se mboldesc boii
stravesti = (vb.) a-si pune haine straine, a se travesti
streghei = (vb.) covasi (stragheata s.f. = lapte prins)
[lat.]
313
suleget = (adj.) subiratec, delicat, fin [lat.] suk = (s.n.)
cuvnt arab nsemnnd piaa, trg, bazar sumei = (vb.) [de la
semei] a se fali, a deveni arogant; si de la sumete (a-si
ridica mnecile sau poalele mbracamintei) supuitor/supuitoare
= (s.m./s.f.) pezevenghi, pezevenghe, individ(a) care
mijloceste coruperea, prostituarea fetelor sau femeilor
supus = (adj.) a se da supus rugaminilor: a se lasa
nduplecat Sura = (s.f.) Coran
surguci = (s.n.) panas (din pene de stru) mpodobit cu pene
scumpe, purtat de sultani la turban sau la islic [tc.]
suruclui = (vb.) (reg.) a apela, a recurge la
sahmara/sahmarand = (s.f./s.) brocart
samalagea = (s.f.) alagea de Damasc, esuta din bumbac si
matase sart = (s.n.) rnduiala, datina, tradiie; rost,
socoteala, tlc; (loc.
adv.) pe sart (n ordine, pe rnd) [tc.] sod = (adj.)
(Banat) ciudat, poznas
sofrani = (vb.) (reg.) a se sofrani la faa, a prinde culoarea
sofranu- lui, a se ngalbeni [de la sofran]
tacm =(s.n.) toate hamurile unui cal [tc.]
tainia = (s.f.) groapa sapata n pamnt; ncapere subterana;
hruba;
(p.ext.) loc ascuns; ascunzatoare talm = (s.n.)
nchinaciune ceremonioasa (dupa obiceiul turcesc), temenea;
maniere, apucaturi [tc.] tarhan = (s.m.) svab, denumirea a
doua insecte: libarca si o insecta mica, galbena-roscata
[ucr.] tabuie = (s.n.) (Mold.) sac cu merinde, sacule [rus.]
tagadnic = (adj.) (nv.) care tagaduieste tagra =(vb.) a se
atrna de cineva tarasie = (s.f.) siretenie
tarhaturi = (s.n.) unelte trebuincioase ciobanilor la stna si
care, n migraiunile lor, se ncarca pe magar tau = (s.n.)
(nv.) abis [magh.] tabrci = (vb.) (reg.) a tr dupa sine
ceva greu tromelnic(a) = (adj.) (Olten.) lenes(a), molesit
314
tromi = (vb.) a se codi, a-i fi lene, a taragana tearfa =
(s.f.) (reg.) otreapa, zdreana
teleleu = (adv.) (Mold.) ,a umbla teleleu (Tanase): a umbla
fara rost, pierzndu-si vremea degeaba [rus] telpiz = (adj)
viclean, siret [tc. si srb.] teptil = (adv.) travestit,
deghizat [tc.] tererem = (s.n.) tremolo, tril; podoaba,
zorzoana; ifos te(i)riac = (s.) un fel de lictar (magiun)
preparat cu opiu, ntrebuinat odinioara ca leac pentru multe
boli [tc. din gr.] terfelegioaica = (s.f.) adultera
tesac = (s.f.) sabie scurta si lata; (p. restr.) teaca de
sabie tiparoase = chiparoase (nv.) folosit de Bratescu
Voinesti triste = (s.f.) soarta (buna sau rea) [vsl.]
tulpan = (s.n.) esatura de bumbac, de lna sau de matase
foarte subire si stravezie, muselina; basma de muselina tura
= (s.f.) monograma a sultanului otoman, care se aplica pe acte
si pe monede, pentru a le autentifica; (p.gener.) emblema sau
efigie; faa monedei pe care se afla o emblema turmalina =
(s.f.) nume dat mai multor silicai naturali de sodiu, calciu,
magneziu si aluminiu, cu bor, cristalizai si divers colorai,
folosii ca pietre semipreioase sau n optica, radiotehnica
etc. [fr.] tuie = (s.f.) o priza, o cantitate mica
tuzluci = (s.m. pl.) un fel de cizme de dimie, cu carmbii
nali, cu talpa groasa [tc.]
ala = a bate ala drumurile; a se zbengui, a alerga pe
drumuri aramuri = (s.n.) ciucuri si mpletituri ce atrna n
jurul unei broderii
ugilit = (adj.) ofilit, scrbit, fara chef, mohort, umilit,
supus ulema, ulemale = (s.n.) membru al clerului musulman
(care avea si atribuii de legiuitor) [tc.] ulmi = (vb.) a
adulmeca
ungher = (s.n.) (reg.) col (mai ales de odaie) [lat.] ursinic
= (s.n.) (nv.) catifea
315
usna = (s.f.) (pop.) marginea de sus a unei oale sau a altui
vas; buza, gura
validea = (s.f.) titlu purtat de mama sultanului la turci
[te.]
valiu = (s.m.) (n Imperiul Otoman) guvernatorul unui vilaiet
[tc.]
vlced(a) = (adj.) (reg.) vnat(a), livid(a), palid(a)
vnjoli/vnzoli =(vb.) framnta, agita [magh.]
vntes(a) = (adj.) repede ca vntul
vntui = (vb.) (despre vnt) a sufla cu putere, vijelios
vnturar = (s.n.) (rar.) evantai
vestegalui = (vb.) a recurge (la)
vilaiet = (s.n.) diviziune teritoriala n Turcia, provincie
guvernata de un valiu (fr.)
varvaric = (s.) doar n expresia: mustaa sau mustai n
varvaric;
lungi si rasucite (dnd o nfaisare de voinic) [probabil
ngr. ,de barbar] vlvoare = (s.f.) vlvataie; lumina
incandescenta vlnic = (s.n.) (Olten.) fota ncarcata de
alesaturi vlvoare = (s.f.) vlvataie [lat.] vntes = (adj.)
iute ca vntul
veresie = (pop., fam.) (loc adv.: pe veresie) fara a primi
bani vestegalui = (vb.) a recurge (la)
vesca = (s.f.) coaja de copac circulara din care se face
marginea circulara a sitelor, cercul din jurul pietrelor de
moara si a rsnielor [din ucr.] vig = (s.n.) (pop.) val, sul,
trmba (de pnza, de stofa) [magh.] vileag = (s.) n public,
de faa cu toi, naintea lumii [magh. ,vilag lume, aici cu
sensul de ,n lumea fericirii; (loc. adv.) a scoate n vileag
a scoate sau a deveni cunoscut n faa tuturor vlavie =
(s.f.) (nv.) vlaga
volnicie = (s.f.) libertate, slobozenie, (pl.) drepturi votri
= (vb.) a mijloci coruperea, prostituarea fetelor si femeilor;
a pei
votrie = [s.f.] peeala
votru = (s.m. si f.) codos, proxenet, peitor [sl.] vuva =
(s.f.) (reg.) dairea, tamburina
316
zabet = (s.m.) (turcism nv.) guvernator; (p.ext) autoritate,
stapnire fdin tc.]
zahargiu = (s.m.) vnzator de zumaricale, de dulciuri
zaherea = (s.f.) hrana pentru oameni si animale [tc.]
zaheregiu = (s.m.) cel ce se ocupa cu aprovizionarea [de la
zaherea]
zaif = (adj.) indispus [n turca zaif = slab, infirm]
zaiflc = (s.n.) (nv.) indispoziie, slabiciune; vlaguire
[tc.]
zaimf = (s.n.) (rar) val [din fr.]
zamparalc = (s.n.) dezmaare, desfrnare [tc.]
zarif = (adj.) frumos, elegant [tc.]
zariste = (s.f.) orizont, zare
zamparagiu = (s.m.) derbedeu [tc.]
zarafir = (s.n.) (pop.) fir de aur; (p.ext.) stofa care se
ese cu un asemenea fir [tc.] zarnacadea = (s.f.) (reg.)
narcisa [din tc.]
zarpa = (s.f.) (nv.) stofa scumpa de matase, esuta cu
fir deaur si
de argint, brocart [tc.] zarpalatic = (adj. si s.m.) zapacit
zavistios = (adj.) invidios, pizmas, intrigant zavistui =
(vb.) (nv.) a pizmui, a invidia; a baga intrigi [din sl.]
zabavnic = (adj.) (nv.) care ntrzie, zabovitor; ncet,
greoi [sl.] zacas = (adj.) lenes, trndav [siv.] zacaseala =
(s.f.) rautate de om zacas; pica, invidie [siv.] zaloaga =
(s.f.) fsie de hrtie, pnza, piele (folosita de obicei ca
semn de carte) [rus.] zaluzala/zaluzie = (s.f.) (Mold.)
sminteala zapuc = (s.n.) (reg.) zapuseala, naduf
zaticni = (vb.) (pop.) a tulbura; a mpiedica, a (se)
stingheri, a (se) deranja
zaticneala = (s.f.) stinghereala; tulburare
zaveaza = (s.f.) perdea, esatura care atrna ca o perdea pe
perete [vsl.]
zbantagiu = (s.m.) (la hammam) persoana nsarcinata cu luarea
de snge
zburatic/sburatec = (adj.) sprinten la fuga; (fig.) usuratic,
flustu- ratic
317
zburatui = (vb.) a zburataci, a reteza dintr-o lovitura,
facnd sa cada, sa se prabuseasca zdrahon = (s.m.) (pop. si
fam.) om bine legat, voinic zeberi = (vb.) (nv.) a sechestra,
a lua cu fora; a confisca zebereala = (s.f.) (nv.)
sechestrare, sechestru zerboa = (s.f.) gazela zgau = (s.n.)
gaura, rpa zingalau = (s.m.) zurgalau, clopoel
zimberec = (s.n.) (turcism nv.) arc de ceasornic; (p. ext.)
masinarie
zmng(a)li = (vb.) mzgali
znamie/snamie = (s.f.) iasma
zori = (vb.) a (se) grabi
zuliar (a) = (adj.) gelos, geloasa [ngr.]
zulie = (s.f.) (nv.) gelozie [ngr.] .
zulum = (s.n.) nedreptate; (Oltren.) tumult [tc., nv.]
zumaricale = (s.f.) prajituri, aluaturi [ngr.]
zurba = (s.f.) rascoala; galagie, zarva [tc.]
zuvelcat = (adj.) suflecat, (despre obiecte de mbracaminte)
ridicat, sumes
zvidui = (vb.) (reg.) a se vindeca [ser.] zviduire = (s.f.)
vindecare zvoana = (s.f.) zgomot, sunet [sl.]
yuzbasa = (s.m.) capitan peste o suta de fustasi care pazeau
poarta curii domnesti [turceste, Yiiz Basy din Yiiz =
suta]
CUPRINS
LUCARNELE NVTURII
I ALE ISTORIEI ...............5
Poetul Find si cele doua fete viteze ale sale,
Ofaiirah-Soarele si Hozeilah-Luna 30
Dragostea domniei Fatimah
cu poetul Murakis ............34
Razbunarea seicului Hojjr . . . .39
Soii prealuii de catre soiile lor 45
Omar Despicatorul ............50
Cntareata Sallamah cea Albastra 62
>
Dalcavucul....................68
Roaba Ursitei ................71
Gherdanul belaliu ............83
Isac din Mossul si cntecul cel nou 88
Cele doua danuitoare ........94
Cataiful cu fistic si dezlegarea
buclucului pravilnicesc.......99
Copila araba de la fntna. . .110
Ponoasele ndaratniciei......116
SFRITUL LUI GIAFAR
I AL BARMAKIZILOR...........123
DUIOASA POVESTE CU CRIORUL
IASMIN I CU DOMNIA MIGDALA..146
NCHEIERE ....... ............ 165
NOTA TRADUCTORULUI..........176
ADDENDA......................177
POVESTEA CU FIUL DE MPRAT
I CU CEI APTE VIZIRI ......178
Povestea ntiului vizir.....181
ntia poveste a roabei ......183
Povestea celui de al doilea vizir 184
A doua poveste a roabei......187
Povestea celui de al treilea vizir 190
A treia poveste a roabei.....193
Povestea celui de al patrulea vizir 201
A patra poveste a roabei ....206
Povestea celui de al cincilea vizir 211
A cincea poveste a roabei....220
Povestea celui de al saselea vizir 226
Cea de a sasea poveste a roabei 227
Povestea celui de al saptelea vizir 235
POVESTEA CU FIUL DE MPRAT
I CU CEI APTE VIZIRI (continuare) 250
Povestea cu o roaba si cu niste lapte 251
Povestea cu negustorul
si cu batrnul cel orb ......252
Povestea cu copilul si paznica 259
POVESTEA CU GIAFAR BARMACANUL
I CU VNZTORUL DE BOBI.....263
POVESTEA DESPRE MRINIMIA
LUI IAHIA IBN HALID .........266
POVESTEA CU SCRISOAREA
MSLUIT.....................270
POVESTEA CU PREASMERITUL
COCON........................275
POVESTEA CU AR-RAID I COPILA282
POVESTEA CU ALI-ASMAN
I CU TREI COPILE ...........286
POVESTEA CU MPRATUL AHRIAR
I CU AHRAZADA (ncheiere). .291
GLOSAR ...................... 295

1003 (15), 2010, 317p

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1003 (15), 2010, 317p

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

O MIE I UNA DE NOPI

i s-a dus la pom si a asternut sub el un pres, si a chemat

S-ar putea să vă placă și