1003 (13), 2010, 318p

O MIE I UNA DE NOPI
Volumul XIII
(Nopile 869-922)
Text integral Traducere si note de Haralambie Gramescu
ErcPress
Textul actualei versiuni reproduce ediia Le livre des Mille
nuits et une nuit, traduction littrale et complte du texte
arabe par le drC. Mardrus, Editions de la Revue Blanche,
Paris, 1899, versiune coroborata cu traducerea n limba rusa
Kniga tsiaci i odnoi noci, perevod s arabskogo M. A. Salie,
Gosudarstvennoe Izdatelstvo Hudojestvennoi Literaturi, Moskva,
1959.
Design coperta: Carmen Lucaci Ilustraii: Ion Manea
2010 Editura Ere Press, pentru prezenta ediie
Editura Ere Press Piaa Presei Libere, nr. 1, sector 1,
Bucuresti
Tel./fax: 021.318.70.27, 021.318.70.28 Tel. comenzi:
021.317.90.48
office@ercpress. ro comenzi @ercpress. ro www.ercpress.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a Romniei
O mie si una de nopi / trad.: Haralambie Gramescu.
Bucuresti: Ere Press, 2009- 15 voi.
ISBN 978-973-157-712-8
Voi. 13. - 2009. - ISBN 978-973-157-749-4
I. Gramescu, Haralambie (rrad.)
821.411.21-91-34=135.1 398(=4l 1.21)
Editori: Ciprian Ene, Adriana Ene Redactori: Mihaela Pogonici,
Daniel Adrian Olaru Consilier literar: Mihail Gramescu DTP:
Silvia Ilie
Corectori: Raluca Salcudean, Ana-Maria Nedelea
NTLNIRILE LUI AL-RAID PE PODUL DIN BAGDAD
(continuare)
Dupa care, Al-Rasid se ntoarse nspre cel de al treilea
ins, care era preacinstitul seic cel cu mna darnica, si i
spuse:
- O, seicule, te-am ntlnit ieri pe podul Bagdadului, si
ceea ce am vazut din filotimia, din chibzuina si din umilina
ta dinaintea lui Allah, m-a mboldit sa te cunosc mai de
aproape. i sunt ncredinat ca mijloacele de care i-a placut
Atoatemparitorului sa se slujeasca spre a te cinsti cu
darurile sale trebuie sa fie cu totul osebite. Sunt ispitit
pna peste poate a le afla chiar de la tine; si anume spre a
ma mpartasi din aceasta placere am poruncit sa vii aici.
Vorbeste-mi, asadar, cu inima deschisa, spre a ma bucura si
eu, lund parte la fericirea ta cu mai deplina cunoastere. i
sa fii ncredinat ca, orice-ar fi sa spui, esti dintru
nceput coperit de naframa ocrotirii si a obladuirii mele!
Iar seicul cel cu mna darnica raspunse, dupa ce saruta
pamntul dintre minile califului:
- O, emire al drept-credinciosilor, am sa-i destern
istorisirea ntocmai a tot ce este vrednic de istorisit din
viaa mea. Iar daca povestea mea este uluitoare, puterea si
slava Stapnului lumii este nca si mai uluitoare!
i istorisi precum urmeaza:
6
O mie si una de nopi
POVESTEA EICULUI CU MNA DARNIC
Afla, o, doamne al meu si doamne al tuturor facerilor de
bine, ca eu, la viaa mea, am mesterit n meseria de biet
frnghier, rasucind cnepa, asa cum o rasucisera nainte de
mine tatnele meu si mosii mei. Iar ceea ce dobndeam din
mestesugul acela de-abia ajungea sa ma ajute a ne hrani pe
mine, pe soia mea si pe copiii mei. Ci, din lipsa de
pricepere la alta meserie, ma mulumeam, fara sa prea crtesc,
cu puinul pe care ni-1 menea Atoatemparitorul si nu dam
vina saraciei mele dect pe lipsa mea de pricepere si pe
neiscusina minii mele. i, n privina aceasta, nu ma
nselam; sunt dator sa marturisesc cu toata umilina dinaintea
Stapnului nelepciunii. Ci, o, doamne al meu, nelepciunea
nu a fost vreodata harul frnghierilor, care rasucesc cnepa,
iar locasul ei de seama nu putea sa fie sub turbanul unui
frnghier, care rasuceste cnepa. Pentru aceea, oricum ar fi
fost, nu aveam dect sa mannc pinea lui Allah fara a ma
ispiti de doruri mai de nemplinit dect de-a pasi dintr-o
saritura peste vrful muntelui Kaf.
Or, ntr-o buna zi, cum stam n dugheana mea, cu o funie de
cnepa prinsa pe dupa degetul cel gros de la picior, si pe
care tocmai o ispravisem de rasucit, vazui doi oameni bogai
din mahala, care aveau obiceiul de-a veni sa stea pe lavia de
dinaintea pravaliei mele spre a taifasui de una si de alta,
bucurndu-se de reveneala serii. Iar acesti doi fruntasi din
mahalaua mea erau buni prieteni si le placea sa tainuiasca
ntre ei ba de una, ba de alta, depanndu-si mataniile de
chihlimbar. Ci niciodata nu li se ntmplase, n focul
taifasului lor, sa rosteasca vreo vorba cu glas mai tare, ori
sa se departeze de buna-cuviina pe care, n legaturile
vieii, prietenii sunt datori sa o aiba faa de prietenii lor.
Ba chiar dimpotriva! Cnd unul vorbea, celalalt asculta, si
tot asa
A opt sute saizeci si opta noapte
7
mereu. Ceea ce facea ca taifasuiala lor sa fie totdeauna
cuminte, si pna si eu, cu toata puinatatea desteptaciunii
mele, izbuteam sa ma aleg cu un ce cstig de la niste vorbe
atta de cumini.
Iar n ziua aceea, de ndata ce mi detera salamalecul lor,
iar eu li-1 ntorsei precum se cuvenea, si luara locul
obisnuit, dinaintea dughenei mele, si si urmara o tai- nuiala
pe care o ncepusera nca de pe cnd se preum- blau. i unul
dintre ei, pe care l chema Si Saad, i spuse celuilalt, pe
care l chema Si Saadi:
- O, prietene Saadi, nu ca sa te nfrunt, ci, pe Allah! un
om nu poate fi fericit n lumea aceasta dect numai atta ct
are niste bani si niste avuii mari spre a trai slobod de
orice neajuns. i-apoi, saracii nu sunt saraci dect numai
pentru ca s-au nascut n saracie, din tata n fiu, ori pentru
ca, nascui n avuii, le-au pierdut n risipe, n
chiolhanuri, n vreo daravela proasta ori numai n vreo
napasta dintre acelea faa de care omul este neputincios.
Oricum, o, Saadi, parerea mea este ca saracii nu sunt saraci
dect din pricina ca nu izbutesc sa adune o suma de bani
ndeajuns de mare ca sa le ngaduie, prin vreo treaba
negustoreasca pornita la vreme prielnica, sa se mbogaeasca
pe totdeauna. Iar socotina mea este ca daca, ajungnd n
felul acesta bogai, ar da avuiei lor o folosina potrivita,
nu numai ca ar ramne bogai, ci ar ajunge chiar nemarginit de
bogai, cu timpul.
La care Si Saadi raspunse, zicnd:
- O, prietene Saad, nu ca sa te nfrunt, ci, pe Allah! mi
pare rau ca nu sunt de parerea ta. i-apoi, este nendoielnic
ca-i mai bine, ndeobste, sa traiesti n avuie dect n
saracie. Insa avuia, prin ea nsasi, nu are nimic ce ar putea
sa ispiteasca un suflet lipsit de patimi. Ea cel mult este de
folos spre a face filotimii mprejurul nostru. Da cte
neajunsuri nu are! Au nu stim noi, pe chiar pielea noastra,
vreo cteva, noi, care n fiece zi
8
avem attea necazuri si attea suparari? Iar soarta prie-
tenului nostru, Hassan, frnghierul de colea, nu-i ea, oare,
mai de dorit dect a noastra, la urma urmei? i-apoi, o, Saad,
calea pe care o arai tu spre a face ca un sarac sa ajunga
bogat nu mi se pare tot atta de limpede ca ie. Socot, ntr-
adevar, ca aceasta cale este tare supusa ntmplarii, ntruct
ine de o mulime de mprejurari si de niste noroace tot atta
de ntmplatoare ca si ea, si despre care ar fi cam prea mult
de vorbit. Din parte-mi, socot ca un om sarac, lipsit de la
nceput de orice bun, are macar tot attea putine de a ajunge
bogat ca si cnd ar avea ceva parale; vreau sa zic ca ar
putea, fara vreun cheag banesc dintr-un nceput, sa ajunga
nemasurat de bogat de la o zi la alta, fara a se trudi deloc,
numai daca asa i-a fost scrisa lui ursita. Drept aceea, gasesc
ca este tare zadarnic sa agonisesti mereu, cu gndul la
niscaiva zile rele, ntruct zilele cele rele, ca si cele
bune, tot de la Allah ne vin, si-i foarte rau a cauta sa te
zgrcesti cu bunurile pe care ni le meneste Atoatedatatorul zi
de zi, straduindu-te sa pui prisosul de-o parte. Prisosul, o,
Saad, daca este, trebuie sa mearga la sarmanii lui Allah; iar
a-1 pastra numai pentru tine nseamna a fi lipsit de credina
n darnicia Atoatemparitorului. In ceea ce ma priveste, o,
prietene, nu se afla zi sa nu ma scol din somn zicndu-mi:
,Bucura-te, ya Saadi, caci cine stie care va sa fie astazi
binefacerea Stapnului tau! i niciodata credina n
Atoatedatatorul nu mi-a fost nselata. i, drept aceea,
niciodata n viaa mea nu am muncit si nici nu m-am ngrijat
de ziua de mine. i-aceasta-i socotina mea.
Auzind vorbele prietenului sau, preacinstitul Si Saad
raspunse:
- O, Saadi, vad bine ca astazi ar fi cu adevarat zadarnic
sa staruiesc a-mi sprijini parerea mpotriva ta. Drept aceea,
n loc de-a ne ciorovai fara de nadejde, mai
A opt sute saizeci si noua noapte
9
degraba am sa fac o ncercare ce poate ca are sa te ncre-
dineze de temeinicia felului meu de a privi viaa. Vreau,
asadar, sa pornesc fara de zabava n cautarea unui om ntr-
adevar sarac, nascut dintr-un parinte tot atta de calic ca si
el, caruia sa-i dau, ca dar necntarit, o suma mare de bani,
care sa-i slujeasca de cheag pentru nceput. i, ntruct omul
pe care am sa-l aleg va trebui sa-si fi dovedit cinstea,
ncercarea mea va sa ne dovedeasca cine dintre noi doi are
dreptate: daca vei avea tu, cel care astepi toate numai de la
noroc, ori daca voi avea eu, cel care socot ca trebuie sa-i
zidesti singur casa.
i Si Saadi raspunse:
- Chiar asa, o, prietene! i, spre a-1 gasi pe insul cel
sarac si cinstit despre care vorbesti, nu avem trebuina sa
mergem prea departe. Iacata-1 pe prietenul nostru, Hassan
frnghierul, care chiar ca ndeplineste toate nsusirile
cerute. Iar darnicia ta nici n-ar putea sa cada pe un cap mai
vrednic...
In clipita aceasta a istorisirii sale, eherezada vazu ca se
lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu.
Dar cndfu cea de a opt sute saizeci si noua noapte
Urma:
... Hassan frnghierul, care chiar ca ndeplineste toate
nsusirile cerute. Iar darnicia ta nici n-ar putea sa cada pe
un cap mai vrednic.
Iar Si Saad raspunse:
- Pe Allah! drept spui. i numai uitarea din parte-mi a
facut sa vreau a cauta aiurea ceea ce aveam la ndemna.
Pe urma se ntoarse nspre mine si mi spuse:
- Ya Hassan, cunosc ca ai o casa grea, cu multe guri si cu
muli dini, si ca niciunul dintre cei cinci copii cu
10
care te-a harazit Atoatedatatorul nu este nca la vrsta de a
te ajuta nici ct de ct. Cunosc, pe de alta parte, ca si n
cazul n care nu este prea scumpa cnepa, la preurile de-
acuma din suk, tot trebuie sa ai ceva parale ca s-o cumperi.
i, ca sa ai parale, trebuie sa le fi agonisit. Iar
agoniselile nu sunt cu putina la o gospodarie ca a ta, unde
veniturile sunt mai slabe dect cheltuielile. Asa ca, ya
Hassan, spre a te ajuta sa iesi deasupra nevoii, vreau sa-ti
daruiesc doua sute de dinari din aur, care sa-ti slu-
y ' i
jeasca de cheag spre a-i largi neguatoria de frnghier.
Spune-mi, dar, daca socoi ca ai putea, cu acesti doua sute de
dinari, s-o scoi la capat, facnd sa rodeasca banul cu
dibacie si cu chibzuina!
Iar eu, o, emire al drept-credinciosilor, raspunsei:
- O, stapne al meu, alungeasca-i Allah viaa si faca El
sa capei nsutit ndarat ceea ce mi daruie marinimia ta! i,
ntruct te ndupleci a ma ntreba, cutez sa-i spun ca
samna, pe pamntul meu, cade ntr-un ogor al rodniciei si
ca, fara a ma umfla prea tare n pene asupra putinelor mele,
chiar si cu mult mai puini bani n mna, mi-ar fi destul nu
numai sa ajung tot atta de bogat ca si cei mai de vaza
frnghieri din isnaful meu, da si sa ajung mai bogat, eu
nsumi, dect sunt laolalta toi frnghierii din cetatea
Bagdadului, ct de plina de lume si ct de mare este ea - daca
si Allah m-o ajuta, de buna seama - insallah!
Iar Si Saad, tare mulumit de raspunsul meu, mi spuse:
- Am mare nadejde n tine, ya Hassan!
i scoase din sn o punga pe care mi-o nmna si mi zise:
- Ia punga aceasta. n ea se afla cei doua sute de dinari.
i ajute-ne Allah sa le dai folosina norocita si chibzuita,
si sa gasesti n ei samna bogaiei! i sa stii bine ca eu si
cu prietenul meu, Si Saadi, am fi peste masura de bucurosi
A opt sute saizeci i noua noapte
11
sa auzim ntr-o zi ca ai ajuns, n mbelsugare, mai fericit
dect esti n neajutorine!
Eu atunci, o, doamne al meu, lund punga, fusei pna peste
marginile naboiurilor de bucurie. Iar tulburarea mea fu atta
de mare, ca nici nu mai izbutii sa-mi fac limba a rosti
vorbele de mulumire, ce era de cuviina sa le rostesc ntr-o
mprejurare precum aceea; si abia dovedii sa am baremi atta
minte ct sa ma plec pna la pamnt si sa iau pulpana mantiii
binefacatorului meu si sa mi-o duc la buze si la frunte. Ci el
se grabi s-o traga ndarat cu gingasie si sa-si ia ramas-bun
de la mine. i, nsoit de prietenul sau, Si Saadi, se ridica
spre a-si urma preumblarea.
n ceea ce ma priveste, dupa ce ei se departara, gndul cel
dinti, care mi veni n chip firesc n minte, fu sa caut unde
as putea sa pun mai bine punga cu cei doua sute de dinari, ca
sa fie n deplina paza. i, ntruct n casua mea amarta,
alcatuita numai dintr-o > ' odaie, nu aveam nici dulap, nici
mirosna de dulap, nici sipet, nici lada, nici nimic de soiul
acesta unde sa ascund un lucru de ascuns, ramasei cu totul
nedumerit si ma gndii o clipa sa ma duc si sa ngrop banii
aceia n vreun loc pustiu, afara din cetate, pna oi gasi
mijlocul de a-i face sa rodeasca. Da ma razgndii, cugetnd ca
s-ar putea ca ascunzatoarea, din vreo napasta, sa fie dibuita
de careva, ori chiar eu s-ar putea sa fiu vazut de vreun
plugar. i numaidect mi veni gndul ca tot ce mi ramnea
mai bun de facut era sa ascund punga aceea n rasuciturile de
la turbanul meu. i, pe clipa pe data, ma sculai, nchisei usa
de la dugheana si mi desfasurai turbanul ct era de lung.
i, dintru-nti, scosei din punga zece galbiori, pe care i
pusei deoparte spre cheltuiala, iar pe ceilali, cu punga cu
tot, i nvaluii n rasuciturile cearceafului, punndu-i taman
la capatul lui. i strngnd capatul acela, cu punga nnodata
n
12
el, mprejurul cealmalei, mi ntocmii turbanul la loc, n
patru rotocoale desavrsit rasucite. i-atunci, putui sa
rasuflu mai n largul meu.
Or, dupa ce sfrsii treaba, deschisei iarasi usa de la
dugheana si zorii sa ma duc la suk ca sa ma rostuiesc cu toate
de cte aveam trebuina. ncepui dintru-nti cu a cumpara o
gramada strasnica de cnepa, pe care o adusei la dugheana.
Dupa care, cum trecuse o buna bucata de vreme de cnd n casa
mea nu se mai pomenise pic de carne, ma dusei la macelarie si
cumparai o spata de miel. i luai calea catre casa, spre a-i
duce nevesti-mii spata aceea de miel, sa ne-o gateasca deci cu
patlagele rosii. i ma bucuram mai dinainte de bucuria
copiilor cnd au sa vada bucatele acelea gustoase.
Ci, o, doamne al meu, mndria mea era prea faloasa ca sa
ramna nepedepsita. Caci mi pusesem spata aceea pe cap si
mergeam balabanind din mini, cu gndurile rapite de visele
mele de bogaie. i iacata ca un erete flamnd se repezi
deodata pe spata de miel si, pna sa apuc eu sa ridic mna ori
sa fac vreo miscare, mi-o si nsfaca, dimpreuna cu turbanul si
cu tot ce se afla n turban, si si lua zborul, ducnd spata
n plisc si turbanul n gheare.
Iar eu, cnd vazui asa, ncepui sa scot niste ipete atta
de nfricosate, nct si oamenii, si muierile, si copiii de
prin preajma fura cuprinsi de tulburare si si adaugara
racnetele lor la ale mele, spre a-1 speria pe tlhar si a-1
face sa lase prada. Ci ipetele noastre, n loc de-a izbndi,
nu facura dect sa-l strneasca pe erete a-si spori bataile
din aripi. i pieri numaidect n vazduhuri, cu avutul si cu
norocul meu.
Iar eu, tare pclisit si mohort, fusei nevoit a ma hotar
sa cumpar alt turban, lucru care aduse nca un sca- zamnt n
dinarii din aur, pe care avusesem grija sa-i scot din punga,
si care acuma erau toata averea mea.
A opt sute saizeci si noua noapte
13
Or, cum si apucasem sa cheltuiesc o buna parte din ei cu
trguiala cnepii, ceea ce mi mai ramasese era departe de a-
mi ajunge spre a ma mbia sa visez de aci nainte vreo nadejde
mai temeinica n privina mbogairii mele de mine. Ci,
hotart, ceea ce mi pricinui necazul cel mai mare si mi
nnegura lumea dinaintea ochilor fu gndul ca binefacatorul
meu, Si Saad, jalnica mulumire are sa mai ncerce ca si-a
ales atta de rau omul caruia sa-i ncredineze rodirea
banului sau si izbnda cercetarii rvnite. i mi ziceam, pe
deasupra, ca atunci cnd are sa afle de nenorocirea paaniei
mele, are s-o socoteasca, poate, ca pe o nascocire din parte-
mi si are sa ma nvaluie cu dosada lui.
Oricum, o, doamne al meu, atta ct ma mai ajutara cei
civa dinari ce-mi ramasesera de la furtisagul eretelui, nu
avuseram ce ne plnge prea tare n casa. Da cnd si cei mai de
pe urma gologani se sfrsira, repede cazuram iarasi n saracia
de mai nainte si ma pomenii iar n neputina de a mai scapa
din starea mea. Ci ma pazii cu mare grija sa crtesc mpotriva
judeelor celui Preanalt si gndeam: ,O, bietule,
Atoatemparitorul i-a daruit avere ntr-un ceas cnd o
asteptai cel mai puin si i-a luat-o aproape tot atunci,
ntruct asa i-a placut lui si ntruct averea aceea era a
lui! Pleaca-te dinaintea judeelor sale si supune-te vrerii
lui! i pe cnd eu rumegam asemenea gnduri, femeia mea, faa
de care nu putusem a ma opri sa-i destainuiesc pierderea ce-o
avusesem si pe ce cale mi venise, era cu totul de nempacat.
i ca vrf la toata pacostea, ntruct, tot asa, n tulburarea
n care ma aflam, scapasem sa le spun si vecinilor ca odata cu
pierderea turbanului pierdeam si preul a o suta nouazeci de
dinari din aur, vecinii mei, care mi stiau de multa vreme
saracia, nu facura dect sa-si rda de vorbele mele, dimpreuna
cu copiii lor, ncredinai ca pierderea turbanului mi
scrntise minile. Iar muierile,
14
la trecerea mea, rosteau rznd: ,Ia uite-1 pe ala care a
lasat sa-i zboare si minile odata cu turbanul!
i-asa!
Or, o, emire al drept-credinciosilor, trecusera vreo zece
luni din ziua n care eretele mi pricinuise nenorocirea
aceea, cnd cei doi prealuminai prieteni, Si Saad si Si
Saadi, socotira sa vina si sa-mi ceara vesti despre folosina
pe care o dasem celor doua sute de dinari. i pe cnd veneau
nspre mine, Si Saad i spunea lui Si Saadi:
- Ma gndeam mai n urma cu vreo doua zile la prietenul
nostru, Hassan, facndu-mi o mare placere de mulumirea pe
care o voi avea cnd am sa te pun martor la izbnda cercetarii
noastre! Ai sa vezi la el o schimbare, de de-abia avem sa-l
mai cunoastem.
i cum si ajunsera aproape de tot de dugheana, Si Saadi
raspunse, zmbind a rde:
- Mi se pare, pe Allah! o, prietene Saad, ca mannci cam de
crud castravetele. In ceea ce ma priveste, eu cu chiar ochiul
meu l si zaresc pe Hassan stnd, ca de obicei, cu cnepa data
pe dupa degetul cel gros de la picior, ci niciun fel de
schimbare vadita nu-mi bate la ochi n faptura lui. ntruct
iacata-1 tot atta de saracacios mbracat ca si n trecut, si
singura osebire pe care o vad la el este ca turbanu-i ceva mai
greos si mai jegos dect acuma sase luni. De altminteri,
uita-te si tu si ai sa vezi ca ceea ce spun nu poate fi
tagaduit.
Cu asta, Si Saad, care se si afla dinaintea pravaliei mele,
ma cerceta si vazu si el ca starea mea era fara de nicio
schimbare, si ca nfaisarea mea era fara de nicio
mbunataire. Iar cei doi prieteni intrara la mine si, dupa
salmalecurile obisnuite, Si Saadi mi spuse:
- Ei, Hassane, pentru ce ai faa aceasta abatuta si chipul
posomort? Fara de ndoiala ca daravelile i aduc zbucium, si
schimbarea vieii te mohoraste oleaca!
A opt sute saptezecea noapte
15
Iar eu, cu ochii n pamnt, raspunsei:
O, stapnii mei, Allah alungeasca-va viaa! ci ursita-i
vrajmasa mea necontenit, iar naprasnele vremii de-acuma sunt
mai rele dect ale trecutului. Ct despre ncrederea pe care
stapnul meu, Si Saad, si-a pus-o n robul sau, apoi aceea a
fost nselata, nu, ce-i drept, din vina robului, ci din vina
potrivniciei ursitei!
i le istorisii paania mea pe de rost, asa precum i-am
istorisit-o, o, emire al drept-credinciosilor. Ci nu este de
niciun folos s-o mai spunem nca o data.
Cnd sfrsii cu povestea, vazui ca Si Saadi mustacea
viclean, uitndu-se la Si Saad cel tare dezamagit. i urma un
rastimp de tacere, dupa care Si Saad mi spuse:
Hotart, izbnda nu este aceea la care ma asteptam. Ci nu
am a-i face nicio mustrare, macar ca povestea cu eretele este
cam ciudata, si as putea, pe drept temei, sa n-o cred si sa te
banuiesc a te fi veselit, a fi benchetuit si a te fi ospatat
cu banii pe care i-i dasem spre cu totul alta folosina.
Oricum, vreau sa mai fac o data ncercarea cu tine si sa-i
mai dau ali dinari, tot atia ct si ntia oara. Caci nu
vreau ca prietenul meu, Saadi, sa ma nvinga chiar de la cea
dinti ispitire!
i, rostind acestea, mi numara doua sute de dinari,
spunndu-mi:
- mi place sa socot ca de data aceasta nu ai sa mai
ascunzi banii n turban...
Dar cnd fu cea de a opt sute saptezecea noapte
Urma:
- mi place sa socot ca de data aceasta nu ai sa mai
ascunzi banii n turban.
16
i cum l si prinsesem de mini spre a le duce la buzele
mele, ma parasi si pleca mpreuna cu prietenul sau.
Or, eu nu ma mai apucai de lucru dupa plecarea lor, ci
ncuiai degraba pravalia si ma ntorsei la mine acasa, stiind
ca la ceasul acela nu era primejdie s-o gasesc pe nevasta-mea
sau pe copii acolo. i pusei deoparte zece dinari din aur, din
cei doua sute, iar pe ceilali o suta nouazeci i nfasurai
ntr-o basma pe care o nnodai. i nu mai urma dect sa gasesc
un loc temeinic unde sa ascund comoara. i-asa ca, dupa ce
chibzuii ndelung, ma hotari s-o pun n fundul unei oale cu
tare, n care chitii ca nimanuia nu are sa-i dea prin cap sa
caute. i, dupa ce asezai gavanul la loc n ungherul lui,
plecai, pe cnd nevasta-mea se ntorcea acasa sa gateasca de
cina. i i spusei, la plecare, ca ma duc sa trguiesc niste
cnepa, da ca am sa ma ntorc pna la ceasul mesei.
Or, pe cnd eu ma aflam la suk spre a face trguiala, un
negustor de prafuri, din cele cu care si spala parul muierile
cnd se duc la hammam, tocmai trecea pe ulia si facea zarva
cu strigatele lui. Iar muierea mea, care de multa vreme nu se
mai laiase, l chema pe neguator. Ci, ntruct nu avea niciun
gologan, nu stia cum sa faca sa plateasca si gndi, zicndu-si
n sinea ei: ,Oala ceea de tare, care zace colea de multa
vreme, nu ne este de niciun folos pna una alta. Asa ca am sa
i-o dau neguatorului n schimb pe praful de spalat pe cap.
i-asa facu. Iar neguatorul, nvoindu-se cu trocul, tocmeala
fu ncheiata. i lua gavanul, cu tot ce se afla n el.
Iar eu, la vremea cinei, ma ntorsei mpovarat cu cnepa,
atta cta puteam sa car, si o pusei ntr-o chii- mie pe care
anume o ntocmisem n casa. Pe urma ma repezii, fara a ma da
de gol, sa arunc o ocheada nspre chiupul n care se aflau
noroacele mele. i vazui ce vazui. i o ntrebai cu naprasna
pe muierea mea pentru ce luase chiupul de la locul lui
obisnuit. Iar ea mi raspunse
17
linistita, istorisindu-mi schimbul cu pricina. i, dintr-
odata, moartea cea rosie intra n sufletul meu. i cazui lat
la pamnt, ca un om cuprins de ameeala. i strigam:
- Alungat sa fie Cel-batut-cu-pietre, o, femeie! Ai
schimbat si soarta mea, si soarta ta, si soarta copiilor
nostri, pe oleaca de praf de laiat pe cap. De data aceasta
suntem pierdui fara de mntuire!
i n puine vorbe i povestii cum sta treaba. Iar muierea,
n deznadejdea ei, ncepu sa se vaicareasca, sa se bata peste
piept, sa-si smulga parul si sa-si rupa hainele.
i ipa:
- O, nenorocirea noastra din vina mea! Am vndut norocul
copiilor nostri neguatorului de prafuri de laut, si de care
habar nu am cine e. ntruct acuma a trecut ntia oara pe
ulia noastra si nu am cum sa-l mai gasesc vreodata, mai ales
ca o fi si dat de punga noastra.
Pe urma, chibzuind oleaca, ncepu sa ma mustre pentru lipsa
mea de ncredere n ea, ntr-o treaba atta de grea ca aceea,
spunndu-mi ca nenorocirea de buna seama ca ar fi fost ocolita
daca i-as fi mpartasit taina. i, de altminteri, ar fi prea
lung, o, doamne al meu, sa-i deapan ie, care prea bine stii
ce iscusita-i limba muierilor la necaz, toate cte i le aducea
durerea atuncea n gura. i nu stiam ce sa mai fac ca s-o
potolesc. i-i zisei:
- O, fiica a socrului meu, domoleste-te, rogu-te! Nu vezi
ca ai sa-i strnesti pe toi vecinii cu ipetele si cu
bocetele tale, si chiar ca nu este de nicio trebuina sa mai
afle si ei de-a doua napasta a noastra, cnd si asa nu le mai
ajung vorbele de batjocura si hlizelile de zeflemea si de luat
peste picior, din pricina eretelui? i, de data aceasta, chiar
ca are sa li se faca de doua^ ori mai mare bucuria de a-si
rde de prostia noastra! nct este mai bine pentru noi, care
am si gustat din rsetele lor, sa inem tainuita pierderea de-
acuma si s-o nduram plini
18
de rabdare, supunndu-ne judeelor celui Preanalt. i-apoi
sa-l binecuvntam ca a binevoit sa ne ia ndarat din darurile
sale numai o suta nouazeci de galbeni, lasndu-ni-i pe
acestia zece, a caror folosina nu are sa zaboveasca a ne
aduce oaresicare usurare.
Ci, orict de bune sa fi fost judecaile mele, muierea
degeaba se tot straduia sa se lase n seama lor. i numai
ncetisor-ncetisor izbutii s-o alin, spunndu-i:
- Suntem saraci, dreptu-i! Ci, la urma urmei, bogaii ce au
de la viaa mai mult ca noi? Au nu rasuflam si noi tot din
aburul pe care l sorb ei? Au nu ne bucuram tot de un cer si
tot de o lumina ca si ei? i nu mor si ei, pna la urma, ca si
noi?
i tot vorbind asa, o, doamne al meu, izbutii nu numai s-o
linistesc, ci sa ma linistesc si pe mine. i mi vazui de
munca mea, cu un cuget tot atta de limpede ca si cum cele
doua afurisite de napaste nici nu ni s-ar fi ntmplat.
Ci tot mai ramnea un lucru ce ma rcia: ma cuprindea
spaima ori de cte ori ma ntrebam cum am sa dau faa cu Si
Saad, binefacatorul meu, atunci cnd avea sa vie si sa-mi
ceara sama de cum am folosit cei doua sute de dinari din aur.
Iar gndul acesta nnegura lumea si viaa dinaintea ochilor
mei.
Intr-un sfrsit, sosi si ziua cea atta de nfricosata, care
ma punea de faa cu cei doi prieteni. Iar Si Saad, daca
zabovise atta sa vina si sa afle vesti despre mine, fara de
nicio ndoiala ca, pesemne, i-o fi zis lui Si Saadi: ,Sa nu ne
grabim a merge la Hassan frnghierul. Caci cu ct avem sa
amnam aceasta, cu att are sa fie el mai bogat si cu atta
mulumirea mea are sa fie mai mare. Iar Si Saadi presupun ca
trebuie sa-i fi raspuns: ,Pe Allah! nu doresc nimic mai mult
dect sa fiu de un gnd cu tine. Numai ca tare socot ca bietul
Hassan are
19
sa mai aiba cale lunga de strabatut pna ce sa ajunga la locul
unde l asteapta belsugul. Da iacata-ne ca am ajuns. i are sa
ne spuna chiar el cum sta cu daravelile! Or, eu, o, emire al
drept-credinciosilor, eram atta de nauc, nct nu aveam dect
un dor, si-anume acela de-a o lua la fuga spre a ma ascunde de
ochii lor; si doream din toate puterile sa vad pamntul cum se
casca si cum ma nghite. Asa ca, atunci cnd ajunsera
dinaintea pravaliei, ma prefacui ca nu-i vad si lasai mai
departe sa se para ca as fi tare prins cu munca de frnghier.
i nu ridicai ochii sa ma uit la ei dect dupa ce mi detera
salamalecul si fusei nevoit sa le raspund. i pentru ca ocara
si osnda mea sa nu dureze mai mult, nu vrusei nici macar sa
astept ca ei sa ma ntrebe, ci ma ntorsei nspre Si Saad si
i istorisii, dintr-o rasuflare, cea de-a doua napasta pe care
o paisem, adica trocul pe care femeia mea l facuse cu oala
de tarte n care ascunsesem
>
punga, pe oleaca de praf de laut. i, dupa ce ma usurai
ntructva astfel, lasai ochii n jos, ma asezai la locul meu
si ma apucai iar de munca mea, petrecnd iarasi sculul de
cnepa pe dupa degetul cel gros de la piciorul meu cel stng.
i gndeam: ,Am spus ce aveam de spus. i numai Allah stie ce
are sa urmeze!
Or, departe de a se supara sau de a ma afurisi, facndu-ma
de mincinos si de om de rea-credina, Si Saad izbuti sa se
stapneasca, fara a da n vileag nimica din ciuda ce-1 fierbea
vaznd ca ursita i facea n necaz cu atta drzie. i se
mulumi sa-mi spuna:
-La urma urmei, Hassane, este cu putina ca tot ceea ce mi
basmesti sa fie adevarat, si-i chiar cu putina ca si punga
cea de-a doua sa se fi dus, ntocmai asa cum s-a dus si sora
ei. Ci chiar ca este oarecum de mirare ca eretele si
neguatorul de praf de laut s-au brodit taman la ceasul anume
cnd tu erai pierdut n visare ori taman cnd lipseai de
acasa, spre a nsfaca astfel ceea ce era
20
ascuns atta de bine. Oricum, eu de-acuma ma las pagubas de-a
ma mai ispiti cu vreo alta ncercare!
Pe urma se ntoarse spre Si Saadi si i spuse:
- Ci, o, Saadi, nu staruiesc mai puin a gndi ca fara de
bani nimica nu este cu putina, si ca un sarac tot sarac
ramne, cta vreme cu munca lui n-a silit ursita sa-i fie
prielnica.
Ci Si Saadi raspunse:
Mare greseala savrsesti, o, preadarnicule Saad! Nu ai
sovait, spre-a face sa izbndeasca parerea ta, sa arunci patru
sute de dinari, jumatate la un erete si jumatate la un
neguator de prafuri de spalat pe cap. Ei bine, din parte-mi,
eu nu am sa fiu tot atta de darnic ca tine. Ci nu vreau
dect, la rndu-mi, sa ncerc a-i dovedi ca singur numai
jocul ursitei este legea vieii noastre, si ca singure numai
judeele soartei sunt temeiurile norocului ori ale
nenorocufui, pe care putem noi sa ne bizuim.
Pe urma se ntoarse nspre mine si, aratndu-mi o bucaoaie
de plumb, pe care o ridicase mai nainte de pe jos, mi spuse:
O, Hassane, tu cel de care norocul a fugit pna acuma,
tare as vrea sa-i viu n ajutor, asa cum a facut prietenul
meu cel darnic, Si Saad. Ci Allah nu m-a blagoslovit cu attea
avuii, si tot ceea ce pot sa-ti dau este bucata aceasta de
plumb, pe care fara de ndoiala ca a pierdut-o vreun pescar
trndu-si pe jos navoadele.
La vorbele lui Si Saadi, prietenul sau, Si Saad, ncepu sa
rda cu hohote, gndind ca acela vrea sa-mi faca vreo
solticarie. Ci Si Saad nu lua seama si mi ntinse cu un chip
falnic bucata de plumb, zicndu-mi:
- Ia-o, si lasa-1 pe Si Saad sa rda. ntruct are sa vina
o zi cnd bucata aceasta de plumb, daca asa are sa fie voia
soartei, i se va dovedi mai de folos dect tot argintul din
zacatori.
Iar eu, stiindu-1 ce om de bine era Si Saadi, si ct de mare
era nelepciunea lui, nu vrusei sa-l supar cumva
A opt sute saptezeci si una noapte
21
facnd vreo mpotrivire ct de ct. i luai bucata de plumb,
pe care mi-o ntindea, si o bagai cu grija la chimirul meu gol
de orice gologan. i nu pregetai sa-i mulumesc fierbinte si
pentru urarile, si pentru gndurile lui bune. i-apoi cei doi
prieteni ma parasira, spre a-si urma preumblarea, pe cnd eu
ma apucam iarasi de munca mea.
i seara, cnd ma dusei acasa si cnd dupa cina ma dezbracai
sa ma culc, simii deodata ceva care se rostogoli pe jos. i,
dupa ce l cautai si l gasii, vazui ca era bucata de plumb,
care alunecase din chimir. i fara a-i da nici cea mai mica
luare-aminte, o pusei la ntmplare unde nimerii si ma
ntinsei pe saltea, nezabovind mult pna ce...
n clipita aceasta a istorisirii sale, eherezada vazu ca se
Dar cnd fu cea de a opt sute saptezeci si una noapte
Urma:
... si ma ntinsei pe saltea, nezabovind mult pna ce sa
adorm.
Or, n noaptea aceea, trezindu-se la un ceas tare devreme,
cum i era obiceiul, un pescar dintre megiesii mei, cnd si
cerceta navoadele, pna a le lua n spinare, vazu ca le lipsea
o bucata de plumb, tocmai ntr-un loc unde lipsa plumbului era
o lipsa tare pacatoasa pentru buna folosire a sculei lui de
munca. i cum nu avea alta la ndemna de pus n loc, si cum
nu era nici vreme de mers sa cumpere din suk, dat fiind ca
toate pravaliile erau nchise, se vazu la mare ananghie,
gndind ca, daca nu pleaca la pescuit cu doua ceasuri pna n
ziua, nu o sa aiba cu ce sa-si ndestuleze a doua zi casa. i-
atunci, se hotar a-i spune nevesti-sii sa se duca, n pofida
ceasului
22
nepotrivit si a supararii ce avea s-o pricinuiasca, sa-i
scoale pe vecinii mai apropiai si sa le arate care-i necazul,
rugndu-i sa-i caute vreo bucata de plumb, ca s-o puna n
locul celei ce lipsea de la navodul lui.
i cum noi eram taman vecinii cei mai apropiai ai
pescarului, femeia veni sa bata mai nti la poarta noastra,
gndind n sine-si, de buna seama: ,Hai sa ncerc sa cer plumb
de la Hassan frnghierul, macar ca stiu de amar de vreme ca
anume chiar la el trebuie sa te duci atunci cnd nu ai
trebuina de nimic. i batu la poarta mai departe, pna ce ma
desteptai. i strigai:
- Cine-i la poarta?
Ea raspunse:
- Eu sunt, fata socrului pescarului Cutare, vecinul tau! O,
Hassane, mi-e obrazul mohort ca te scol n felul acesta din
somn, da-i vorba de unealta de munca a tatalui copiilor mei si
mi-am silit sufletul la fapta aceasta lipsita de cuviina.
Iarta-ne, rogu-te! si spune-mi, ca sa nu te in prea mult
afara din patul tau, nu cumva ai vreo bucata de plumb s-o
mprumui soului meu ca sa-si dreaga navoadele?
i pe data mi adusei aminte de plumbul ce mi-1 daduse Si
Saadi, si gndii: ,Pe Allah, n-as avea cum sa ma folosesc mai
bine de el dect facndu-i un bine vecinului meu, tatal
copiilor. i-i raspunsei vecinei ca aveam chiar o bucata ce
s-ar putea potrivi, si ma dusei sa caut pe pipaite bucata cu
pricina, si o dadui nevesti-mii ca sa i-o duca chiar ea
vecinei.
i biata femeie, bucuroasa ca nu venise degeaba si ca nu se
ntorcea acasa fara de izbnda, i spuse femeii mele:
- O, vecina a noastra, mare bine ne-a facut n noaptea
aceasta seicul Hassan. nct, n schimb, tot pestele pe care
omul meu are sa-l traga la cea dinti aruncatura a navoadelor
are sa fie scris ntru norocul vostru, si-avem sa vi-1 aducem
mine. Pe capul nostru!
23
i dete fuga sa-i duca bucata de plumb vecinului nostru
pescarul, care numaidect si drese cu el navoadele si pleca
la pescuit, cu doua ceasuri pna-n ziua, dupa obiceiul lui.
Or, cea dinti aruncatura de navod ntru norocul nostru nu-i
aduse dect numai un peste. Da pestele acela era lung de mai
bine de un cot, si gras pe masura. i ni-1 puse deoparte n
cosul lui si si vazu mai departe de pescuit. Ci, dintre toi
pestii pe care i mai scoase, niciunul nu fu pe potriva celui
dinti, ca frumusee si ca marime. i-asa ca, atunci cnd si
ispravi pescuitul, grija lui cea dinti, pna a se duce sa
vnda n suk roada pescuitului, fu de a pune pe un strat de
iarba nmiresmata pestele menit noua si de a ni-1 aduce,
spunndu-ne:
- Faca-vi-1 Allah ct mai placut si ct mai gustos!
i adauga:
- Ma rog voua sa primii darul acesta, macar ca nu este
destul de falnic si de potrivit. i iertai-ne pentru
puinatatea lui, o, vecinilor! ntruct acesta-i norocul
vostru si-atta a fost aruncatura mea dinti de navod.
Iar eu raspunsei:
- Acesta-i un trg din care tu iesi pagubit, o, vecine!
ntruct acuma-i ntia oara cnd se vinde un peste de
frumuseea si de preul acesta pe o bucata de plumb, care de-
abia daca face un gologanu de arama. Ci l primim ca pe un
dar din partea ta si ca sa nu te suparam, ntruct ni-1 aduci
cu inima prietenoasa si darnica.
i mai schimbaram cteva politeuri de-acestea, apoi se
duse. Iar eu i dadui soiei mele pestele de la pescar,
spunndu-i:
- Vezi tu, o, femeie, ca Si Saadi n-a gresit cnd mi-a spus
ca o bucata de plumb ar putea sa-mi fie mai de folos, daca
vrea Allah, dect tot aurul din Sudan? Ia uite un peste cum
nici emirii si nici sultanii n-au vazut vreodata pe tablalele
lor!
24
O mie fi una de nopi
Iar soia, macar ca tare bucuroasa la vederea pestelui, nu
ma lasa fara raspuns:
- Asa-i, pe Allah! Dar cum sa fac sa-l gatesc? Ca noi nu
avem nici gratar, si nu avem nici baremi vreun vas ndestul de
mare spre a-1 gati ntreg.
Iar eu zisei:
- Nu este nimica, noi tot avem sa-l mncam, fie ntreg, fie
bucait! Asa ca nu-i mai face griji sa-i jertfesti
nfaisarea cea de pe dinafara, si nu te sfii sa-l tai n bu-
cai ca sa ni-1 gatesti cu sos.
Iar femeia, dupa ce l despica pe din doua, i scoase
maruntaiele si vazu n mijlocul lor ceva ce stralucea cu o
lumina vie. i scoase lucrul acela de acolo, l spala n
galeata si vazuram ca era o bucata de sticla, mare ct un ou
de porumbel, si stravezie ca apa de izvor. i dupa ce ne
uitaram la ea o vreme, o dete copiilor, sa se joace cu ea si
ca sa n-o mai stnjeneasca pe mama lor, care gatea pestele cel
minunat.
Or, seara, la ceasul cinei, femeia mea baga de seama ca,
macar ca nca nu aprinsese opaiul, o lumina, pe care nu ea o
aprinsese, lumina odaia. i se uita n toate parile sa vada
de unde venea lumina aceea, si vazu ca se revarsa din oul de
sticla, pe care copiii l lasasera pe jos. i lua oul acela
si-l puse pe marginea prichiciului, la locul obisnuit al
lampii. i stam pna peste fire de minunai, cnd vazuram
puterea luminii ce se revarsa din ea, si strigai:
- Pe Allah! o, fiica a socrului meu, iacata ca bucata de
plumb a lui Si Saadi nu doar ca ne hraneste, dar ne si
lumineaza, si are sa ne crue de-acuma nainte de cumparatul
uleiului pentru opai.
i, la lumina vrajita a oului de sticla, mncaram pestele
cel gustos, sporovaind despre ndoitul chilipir din ziua aceea
binecuvntata, si preamarindu-1 pe toate- mparitorul pentru
binefacerile sale. i ne culcaram, n
25
noaptea aceea, mulumii de soarta noastra si nedo- rindu-ne
nimic mai mult dect ca lucrurile sa ie tot asa.
Or, a doua zi, zvonul despre sticla luminatoare, pe care o
gasisem n pntecele pestelui, nu zabovi, datorita limbii
celei lungi a fiicei mosului meu, sa se mprastie n mahala.
i nu peste mult soia mea se pomeni ca vine la ea o evreica,
vecina de-a noastra, al carei so era giu- vaiergiu n suk.
i, dupa salamalecurile si urarile de datina dintr-o parte si
din cealalta, evreica, dupa ce masura ndelung oul de sticla,
i spuse nevesti-mii:
-O, vecina Aisah, mulumeste lui Allah ca m-a abatut azi pe
la tine. Caci, dat fiind ca mi place bucata aceasta de
sticla, si ca mai am una aproape la fel cu care ma mpodobesc
uneori si care ar face pereche cu aceasta de-aici, as dori sa
i-o cumpar, si i dau pe ea, fara a ma precupei, o gramada
de bani: zece dinari din aur noi!
Ci copiii nostri, cnd auzira ca e vorba sa li se vnda
jucaria, se pusera pe plns, rugndu-se de mama lor sa ina
oul pentru ei. Iar ea, ca sa-i potoleasca si ntruct, de
asemenea, oul acela ne inea loc de lampa, nu primi preul cel
att de ispititor, spre marea ciuda a evreicei, care pleca
tare mohorta.
Estimp, ma ntorsei si eu acasa de la munca mea, iar soia mi
povesti toate cte se petrecusera. i-i raspunsei:
-Hotart, o, fiica a lui mosu-meu, daca oul nostru de sticla
nu ar avea un anume pre, fiica aceea de evrei nu ne-ar fi
ispitit cu cei zece dinari ai ei. Asa ca mie mi se nazare
gndul ca are sa se ntoarca iar cu ispita si are sa ne dea si
mai mult. Ci, urmnd cele ce am sa vad, am sa ma in tare, ca
sa faca sa ridice preul.
i acestea ma facura sa ma gndesc la vorbele lui Si Saad,
care mi prorocise ca o bucata de plumb ar putea mplini
neabatut avuia unui om, daca asa i-ar fi ursita. i asteptai
cu toata nadejdea ca ursita mea sa se arate, ntr-un sfrsit,
dupa ce fugise de la mine atta amar de vreme.
26
Or, chiar n seara aceea, ntocmai precum prepuse- sem,
evreica, soia giuvaiergiului, veni iarasi la soia mea; si,
dupa salamalecurile si urarile ndatinate, i zise:
- O, vecina Aisah, cum de poi sa arunci darurile
Atoatemparitorului? Ca oare nu-i a le arunca, daca nu vrei
sa primesti pinea pe care i-o ntind pentru o bucata de
sticla? Ci ntruct este spre binele copiilor tai, afla ca i-
am spus soului meu despre oul vostru, iar el, ntruct sunt
nsarcinata si nu se cade ca dorina unei femei nsarcinate sa
se ntoarca n ea nemplinita, s-a nvoit sa ma lase a-i
plati douazeci de dinari din aur, din aur nou, ca pre pe
bucata ta de sticla!
Ci soia mea, pe care o povauisem n privina aceasta,
raspunse:
Eh, uallah! o, vecina, tu ma faci sa ma ntorc eu n
mine. Ci eu nu am niciun cuvnt n casa, numai fiul socrului
meu este stapn aici, si peste tot ce se afla aici, si cu el
se cade sa vorbesti. Asteapta-1, dara, sa se ntoarca si sa-i
spui preul tau!
i-asa ca, atunci cnd ma ntorsei acasa, evreica mi spuse
si mie ceea ce i spusese soiei mele, si adauga:
- Ii aduc pinea copiilor tai, bre omule, pentru o
bucata de sticla. Ci dorina mea de femeie nsarcinata
)
se cuvine sa fie mplinita, iar soul meu nu vrea sa-si
mpovareze cugetul cu dorina unei femei nsarcinate. Pentru
aceea s-a nvoit sa ma lase a face trguiala si vnzarea
aceasta, cu asa o pierdere mare pentru el.
Iar eu, o, doamne al meu, dupa ce o lasai pe femeie sa-mi
nsiruie tot ce avusese de nsiruit, mi luai un ragaz spre a-
i raspunde si sfrsii, drept orice raspuns, cu a ma uita la ea
fara sa rostesc vreo vorba, clatinnd numai din cap.
Cnd vazu asa, femeia se ngalbeni de tot la obraz, se uita
la mine cu niste ochi plini de iscodeli si mi zise:
Roaga-te ntru Profetul tau, o, musulmanule!
A opt sute saptezeci si doua noapte
27
Iar eu raspunsei la fel:
- Asupra-i fie rugaciunea si pacea, o, necredincioaso, si
milele cele mai alese ale unuia singur Dumnezeu!
i ea iarasi:
- Pentru ce ochiul acesta gol, o, parinte de copii, si
clatinarea aceasta din cap a neprimirii, dinaintea darniciilor
Atoatemparitorului asupra casei tale, prin mijlocirea
noastra?
Eu raspunsei:
- Darniciile lui Ailah asupra drept-credinciosilor lui, o,
fiica de necredinciosi, sunt de mult dincolo de orice pre!
Preamarit fie El, fara de mijlocirea acelora ce ratacesc afara
din calea cea dreapta!
Iar ea mi zise:
- Atunci, nu vrei cei douazeci de dinari din aur?
i, dupa ce eu facui iarasi semnul de nevrere, mi spuse:
- Atunci, o, vecine, i dau pentru sticla ta cincizeci de
dinari din aur! Esti mulumit?
i iarasi, cu chipul meu cel mai senin, dadui din cap a
neprimire. i ma uitai...
Dar cnd fu cea de a opt sute saptezeci si doua noapte
Urma:
... si din nou, cu chipul meu cel mai senin, dadui din cap a
neprimire. i ma uitai n alta parte.
Atunci, soia giuvaiergiului si strnse valurile, ca a
plecare, porni nspre usa, facu miscarea de a deschide si,
parca razgndindu-se dintr-odata, se ntoarse nspre mine si
mi zise:
28
- Ultimul cuvnt! O suta de dinari din aur! i nici baremi
nu stiu daca soul meu are sa vrea sa-mi dea atta amar de
banet!
Iar eu, atunci, catadicsii a-i raspunde si i spusei, nu
fara o strmbatura de adnca nepasare:
- Nu ca vreau sa te vad cum pleci nemulumita, o, vecina,
da esti tare departe de socoteala. ntruct oul acesta de
sticla, pe care mi dai preul acela de rs, de o suta de
dinari, este un lucru nazdravan, iar povestea lui este tot
atta de nazdravana ca si el. Drept aceea, si numai ca sa va
fac placere, ie si vecinului nostru, si ca nu care cumva sa
ntorc dorina unei femei nsarcinate, ma
>
marginesc sa cer, ca pre pentru oul de lumina, numai o suta
de mii de dinari din aur, nici unul mai mult, nici unul mai
puin. i nu ai dect sa-l iei ori sa-l lasi, ntruct ali
giuvaiergii au sa-mi dea si mai mult, fiind mai stiutori dect
soul tau asupra preului adevarat al lucrurilor frumoase fara
de pereche. Iar n ceea ce ma priveste, ma jur dinaintea lui
Allah Atoatestiutorul ca nu am sa mai ntorc prealuirea de-
acuma, fie spre-a o spori, fie spre-a o scadea. Uassalam!
Cnd auzi vorbele mele si cnd le pricepu tlcul, femeia nu
mai gasi nimic de raspuns si mi zise, plecnd:
- Eu nu vnd si nici nu cumpar. Ci barbatul meu este capul.
Daca trgul o sa-l ispiteasca, are sa-i vorbeasca. Numai
fagaduieste-mi ca o sa ai rabdare, mai nainte de-a porni vreo
tocma cu alii, sa astepi pna vede si el oul de sticla!
i i dadui fagaduina. i pleca.
Or, eu, o, emire al drept-credinciosilor, dupa tocmeala
aceea, nu ma mai ndoii ca oul, pe care l socoteam a fi de
sticla, n-ar fi vreo gemma de mare, cazuta din cununa vreunui
sultan de sub ape. i, de altminteri,
29
stiam si eu, ca toata lumea, ce comori zac n adncuri, cu
care se mpodobese fetele marii si domniele marii. i
chilipirul ce nimerise peste mine era spre a ma ntari n
credina mea. i l preamari pe Atoatemparitorul carele prin
mijlocirea pestelui pescarului pusese n minile mele acel
lucru minunat din podoabele copilelor marilor. i hotari sa
nu ma clintesc de la preul de o suta de mii de dinari, pe
care i-1 hotarsem soiei evreului, da gndeam ca mai bine as
fi facut sa nu ma fi grabit a hotar asa prealuiala mea, cnd
poate ca as fi izbutit sa dobndesc si mai mult de la
giuvaergiu. Ci ntruct hotarsem preul cu atta juruina, nu
vrusei sa ma dezic cumva si ma legai sa ma in de ceea ce
hotarsem.
i, asa cum socotisem, nsusi giuvaiergiul nu zabovi sa se
nfaiseze acasa la mine. i avea un chip mohort, care chiar
ca nu-mi prorocea nimica bun, si mai degraba ma prevestea ca
puiul de lele avea sa se slujeasca de toata viclenia lui spre
a-mi fitui gemma ca pe nimica. Iar eu, la rndu-mi, stam cu
ochii n patru, da cu chipul cel mai zmbitor si cel mai
binevoitor, si l rugai sa sada jos pe rogojina. i, dupa
salamalecurile si urarile ndatinate, mi zise:
- Nadajduiesc, o, vecine, ca la vremea aceasta cnepa nu
este prea scumpa si ca neguatoriile pravaliei tale sunt
binecuvntate!
Iar eu, pe acelasi glas, raspunsei:
- Binecuvntarea lui Allah nu este de lipsa la drept-
credinciosii sai, o, vecine. Ci nadajduiesc ca neguatoriile
din sukul giuvaiergiilor i sunt prielnice.
Iar el mi spuse:
- Pe viaa lui Ibrahim si a lui Iacub, o, vecine, se cla-
tina! se clatina! i de-abia daca avem cu ce sa mncam o
bucata de pine si-un pic de brnza.
i vorbiram mai departe asa, o buna bucata de vreme, fara a
pomeni de lucrul care numai la el ne era gndul,
30
pna ce evreul, vaznd ca nu scoate nimic de la mine pe calea
aceasta, sfrsi cu a-mi spune, el cel dinti:
- Fiica socrului meu, bre vecine, mi-a vorbit despre un
oarecare ou de sticla, de altminteri fara mare pre, ce
slujeste de jucarie copiilor tai, si stii si tu ca unei femei,
cnd este nsarcinata, asa cum este a mea, i vin niste
dorine asa ciudate si anapoda. Ci beleaua-i ca suntem nevoii
a ndeplini asemenea marafeturi, macar si cnd ar fi de
nemplinit, altmintrelea lucrul jinduit ar putea sa se
pecetluiasca pe trupul copilului si sa-l poceasca. i, la
ntmplarea de faa, ntruct pofta soiei mele s-a ndreptat
asupra oului vostru de sticla, tare ma tem ca daca nu i-o
mplinesc am sa vad oul cum se tipareste cu toata grosimea lui
asupra nasului copilului nostru, la nastere, ori asupra altei
cutare pari nca si mai gingase, si pe care buna-cuviina nu-
mi ngaduie sa-i zic pe nume. Ma rog, dar, ie, o, vecine, sa-
mi arai mai nti oul de sticla si, daca am sa vad ca nu mi
este cu putina sa cumpar unul la fel din suk, sa binevoiesti
a mi-1 vinde, platindu-i-1 cu un pre cumpatat, pe care sa
mi-1 spui, fara a te bucura prea tare de mprejurare.
Iar eu, la vorbele giuvaiergiului, raspunsei:
- Ascult si ma supun.
i ma sculai si ma dusei la copiii mei, care se jucau pe
batatura cu oul, si li-1 luai din mini, n pofida ipetelor
si a plnsetelor lor. Pe urma ma ntorsei n odaie, unde
giuvaiergiul ma astepta stnd jos pe rogojina, si nchisei usa
si ferestrele, asa fel ca sa fac un ntuneric ct mai deplin,
da cerndu-mi iertaciune pentru purtarea mea. i dupa ce facui
asa, scosei oul din sn si l pusei ct mai la vedere pe un
tabuias, dinaintea evreului.
i pe data odaia se lumina, de parca s-ar fi aprins
patruzeci de faclii. Iar evreul, la privelistea aceea, nu se
putu opri sa nu strige:
31
- Asta-i gemma lui Soleiman ben Daud, una dintre cele ce-i
mpodobesc cununa!
i dupa ce se minuna n felul acesta, si dete seama ca
spusese prea mult si o ntoarse, adaugnd:
- Da am mai avut una la fel n minile mele. i ntruct nu
era lesne de vndut, m-am grabit s-o dau n pierdere! Oh, vai,
de ce-o fi trebuind acuma ca fiica socrului meu sa fie
nsarcinata si sa ma sileasca sa trguiesc un lucru care nu se
poate vinde?
Pe urma mi spuse:
- Ct ceri, bre vecine, spre vnzarea oului acesta de mare?
i raspunsei:
- Nu este de vnzare, bre vecine! da as putea sa i-1 dau,
spre a nu o face cumva pe fiica socrului tau sa se ntoarca n
sinesi! i am si hotart preul de vnzare. i nu am sa-l mai
ntorc, martor mi-e Allah!
Iar el mi spuse:
- Fii om cuminte, bre fecior de oameni de treaba, si nu-mi
prapadi casa! Ca de mi-as vinde eu si pravalia, si casa, si de
m-as vinde si pe mine n sukul telalilor, cu nevasta si cu
copiii mei la un loc, si tot n-as ajunge sa ncherb asa o
groaza de banet ct ai hotart tu, de buna seama ca numai n
chip de gluma! O suta de mii de dinari din aur, ya Allah? o
suta de mii de dinari din aur, o, seicule, nici unul mai mult,
nici unul mai puin? Pai tu ceri moartea mea!
Iar eu, deschiznd iarasi usa si ferestrele, raspunsei li-
nistit:
- O suta de mii de dinari, nici unul mai mult! de-as ridica
preul, ar fi necinstit. Dar nici unul mai puin! Ori iei oul,
ori l lasi!
i adaugai:
- Ba, de stiam ca oul acesta minunat este o gemma dintre
gemmele de mare din cununa lui Soleiman ben
32
Daud asupra-le fie rugaciunea si pacea! , nu o suta de mii
de dinari i-as fi cerut, ci de zece ori o suta de mii si, pe
deasupra, si niscaiva gherdane si giuvaieruri din pravalia ta,
ca dar pentru soia mea, care a strnit daravela dnd n
vileag lucrul gasit de noi. Asa ca socoteste-te tare norocos
ca scapi cu preul acesta de rs, bre omule, si du-te de adu
aurul!
Iar giuvaiergiul, cu nasul tare alungit, vaznd ca nu mai
are nimic de facut, chibzui o vreme, pe urma se uita la mine
cu hotarre si spuse, scond un oftat lung:
- Aurul este la poarta! Da-mi gemma!
i, rostind acestea, scoase capul pe fereastra si striga la
un rob arap, ce sta n ulia innd de capastru un catr
ncarcat cu niste saci:
- Hei, Mubarak! suie sacii si cntarul aici!
Iar arapul sui n casa mea sacii plini cu dinari, si evreul
i spinteca unul dupa altul si mi cntari cei o suta de mii
de dinari, atta ct cerusem, nici unul mai mult, nici unul
mai puin. Iar fiica socrului meu goli lada noastra cea mare
de scndura, ca numai atta aveam, de toate catrafusele ce se
aflau n ea, si ne-o umpluram cu aurul de la evreu. i-atunci
numai scosei din sn, unde o pusesem n buna paza, gemma cea
solomonica si i-o dadui evreului, spunndu-i:
- Deie Allah s-o vinzi de zece ori mai scump dect ai
cumparat-o!
Iar el ncepu sa rda cu gura pna la urechi, spunndu-mi:
- Pe Allah! o, seicule, nu este de vnzare. Este menita sa
mplineasca pofta soiei mele nsarcinate.
i si lua ramas-bun de la mine si mi arata numaidect
laimea spetelor.
i-atta cu el!
Dar n ceea ce i priveste pe Si Saad, pe Si Saadi si
norocul meu prin mijlocirea pestelui, iacata!
A opt sute saptezeci si treia noapte
33
Dar cnd fu cea de a opt sute saptezeci si treia noapte
Urma:
... Dar n ceea ce i priveste pe Si Saad, pe Si Saadi si
norocul meu prin mijlocirea pestelui, iacata!
Cnd ma vazui asa, de la o zi la alta, cu mult mai bogat
dect si-ar fi jinduit sufletul meu, si notnd n aur si n
mbelsugare, nu uitai nicidecum ca nu eram, pna la urma
urmei, dect un fost frnghier sarac, fiu de frnghier, si
mulumii Atoatemparitorului pentru darurile sale, si cugetai
ce folosina se cadea sa dau de aci nainte bogaiilor mele.
Ci dintru-nti as fi vrut sa ma duc si sa sarut pamntul
dintre minile lui Si Saadi, spre a-i dovedi ndatorina mea,
si tot asa sa fac si faa de Si Saad, caruia, la urma urmelor,
si macar ca nu izbutise ca Si Saadi n gndurile cele bune, pe
care mi le nutrise, tot lui i datoram a fi ceea ce eram. Ci
ma opri sfiala; si, de altminteri, nici nu stiam tocmai bine
unde sedeau cu casa niciunul dintre ei doi. Fapt pentru care
lasai sa-i astept a veni adusi de chiar ndemnul inimii lor
spre a afla vesti despre frnghierul Hassan cel sarac - aiba-1
Allah ntru mila sa pe acela, dat fiind ca iacata-1 raposat si
dat fiind ca tinereea lui a fost tare ticaloasa!
i asteptndu-i, hotari sa dau cea mai buna ntrebuinare
cu putina averii ce-mi fusese scrisa. Iar fapta mea cea
dinti nu fu de a-mi cumpara niscaiva haine faloase, ci de a
ma duce sa-i strng pe toi frnghierii cei saraci din Bagdad,
care traiau tot n starea de ticalosie n care traisem si eu
atta amar de vreme, si dupa ce i adunai la un loc, le
spusei:
34
Iacata ca Atoatemparitorul mi-a scris belsug si mi-a
trimis milosrdiile sale, atunci cnd eram cel mai nevrednic
de ele. i drept aceea, o, frailor musulmani, tin ca
huzmeturile celui Preanalt sa nu ramie strnse
>
numai asupra unui cap, ci sa putei a va bucura si voi de ele,
dupa trebuinele voastre. nct, ncepnd de astazi, va iau pe
toi n slujba mea, punndu-va sa lucrai pentru mine la
treburile de frnghierie, ncredinndu-va ca avei sa fii
platii larg, dupa iscusina voastra, la sfrsitul zilei de
munca. In felul acesta, avei ncredinarea de-a
y >
cstiga din belsug pinea alor vostri, fara a fi vreodata
nfricosai de ziua de mine. i iacata pentru ce v-am strns
aici. i aceasta-i ceea ce aveam a va spune. Ci cel mai darnic
si cel mai filotim numai unul Allah este!
Iar frnghierii mi mulumira si ma preamarira pentru
gndurile mele bune faa de ei si primira cele ce le fa-
gaduiam. i de-atunci trudesc pe seama mea netulburai si
bucurosi ca viaa lor si a copiilor lor este la adapost. Iar
eu nsumi, datorita isnafului acesta al nostru, nu facui dect
sa-mi sporesc cstigurile si sa-mi chibzuiesc si mai temeinic
starea.
Or, trecuse oarecare vreme din ziua n care parasisem casua
mea cea veche si saraca spre a ma aseza n alta pe care o
ridicasem cu multa cheltuiala n mijlocul unor gradini, cnd
Si Saad si Si Saadi se gndira, ntr-un sfrsit, sa vina sa
mai afle vesti despre saracul de frnghier Hassan pe care l
stiau. Iar uimirea lor fu pna peste poate cnd i ntrebara
pe vecinii nostri, vaznd pravalia mea nchisa, de parca as fi
murit, si cnd acestia i vestira ca nu numai ca sunt tot n
viaa, ci si ca ajunsesem unul dintre neguatorii cei mai
bogai din Bagdad, ca stau ntr-un sarai minunat, mprejmuit
de gradini, si ca nu mi se mai spune Hassan frnghierul, ci Si
Hassan cel Mare.
35
Atunci, dupa ce dobndira stirile de trebuina despre locul
unde se afla satul meu, pornira intr-acolo si nu peste mult
ajunsera dinaintea porii celei mari, care da nspre gradini.
Iar portarul i pofti sa strabata un crng de portocali si de
lami mpovarai de roada si care si aveau radacinile
scaldate ntr-o apa vie, ce curgea necurmat printr-un sanule
ce-si avea obrsia la pru. Iar cnd ajunsera n sala de
primire, se si aflau sub vraja revenelii, a umbrei de
frunzare, a susurului de apa si a cntecului de pasari.
Iar eu, de ndata ce unul dintre robii mei ma vesti despre
venirea lor, dadui fuga sa le ies nainte si vrusei sa-i apuc
de pulpana mantiei si sa le-o sarut. Ci nu ma lasara si ma
sarutara de parca as fi fost frate cu ei, iar eu i poftii
atunci sa ia loc n chioscul ce se alungea nspre gradina,
rugndu-i sa sada la locul de cinste, ce le era datorat. Iar
eu sezui mai la o parte, asa cum se cuvine.
i dupa ce poruncii sa li se aduca sorbeturi si racoritoare,
le povestii tot ce mi se ntmplase, punct cu punct, fara a
uita nici cel mai mic amanunt. Ci nu este de folos sa le mai
spunem pe toate nca o data. i Si Saadi, peste masura de
bucuros, se ntoarse nspre prietenul sau si i spuse:
- Iacata, o, Si Saad!
i nu-i mai zise nimic.
i nca nu se desmeticisera din minunarea n care i
aruncase istorisirea mea, cnd doi dintre copiii mei, ce se
jucau prin gradina, intrara deodata innd n mini un cuib
mare de pasare, pe care l daduse jos, la rugamintea lor, din
vrful unui curmal, robul ce le veghea jocurile. i rmaseram
tare uimii cnd vazuram ca acel cuib, n care se aflau civa
pui de erete, era ntocmit ntr-un turban. Iar eu, dupa ce
cercetai mai ndeaproape
36
turbanul, cunoscui, iara putina de ndoiala, ca era chiar
turbanul pe care mi-1 sterpelise odinioara eretele cel ho. i
ma nturnai nspre oaspeii mei si le spusei:
- O, stapnii mei, mai inei minte turbanul pe care l
purtam n ziua n care Si Saad mi-a daruit cele dinti doua
sute de dinari?
Iar ei raspunsera:
- Nu, pe Allah! nu prea-1 mai inem minte!
Iar Si Saad adauga:
- Da eu hotart ca am sa-l cunosc daca cei o suta nouazeci
de dinari s-ar afla n el!
Iar eu raspunsei:
- O, stapnii mei, sa n-avei nicio ndoiala!
i ridicai puisorii, pe care i dadui copiilor, si des-
prinsei cuibul, si desfasurai turbanul n toata lungimea lui.
i la capat de tot, neatinsa si nnodata ntocmai cum o
nnodasem eu, atrna punga lui Si Saad cu dinarii n ea.
i cei doi oaspei ai mei nca nu-si venisera n fire din
uluiala, cnd unul dintre grajdarii mei intra innd n mini
o oala de tare, pe care o cunoscui numaidect a fi oala pe
care soia mea o daduse odinioara neguatorului de prafuri de
laut pe cap. i grajdarul mi spuse:
- O, stapne al meu, oala aceasta, pe care am cumparat-o
astazi din suk, din pricina ca uitasem sa iau cu mine tainul
calului pe care calaream, are n ea un sacu nnodat, pe care
l aduc n minile tale.
i cunoscuram cea de-a doua punga a lui Si Saad.
i din ziua aceea, o, emire al drept-credinciosilor, traim
tustrei ca prieteni, ncredinai de aci nainte de puterea
ursitei si minunai de caile de care se slujeste ea spre a-si
mplini judeele.
i ntruct bunurile de la Allah se cuvine sa ajunga la
saracii sai, nu pregetai sa ma folosesc de ele spre a face
milele si pomenile aratate la Sfnta Carte. i drept
37
aceea m-ai vazut dnd pomana cersetorului, pe podul
Bagdadului.
i-aceasta-i povestea mea!
Dupa ce califul auzi istorisirea aceasta a seicului cel
filotim, i spuse:
Hotart, o, seicule Hassan, caile ursitei sunt pline de
minuni si, ca dovada n sprijinul celor ce mi-ai istorisit,
vreau sa-i arat ceva!
i se ntoarse nspre vizirul vistieriei si i spuse cteva
vorbe la ureche. i vizirul iesi, ci spre a se ntoarce iar
peste cteva clipe, cu o cutioara n mna. i califul lua
cutioara, o deschise si i arata ce se afla n ea seicului,
care cunoscu pe data gemma cea solomonica, pe care o vnduse
giuvaiergiului. i Al-Rasid i spuse:
Gemma a intrat n vistieria mea, chiar n ziua n care i-
ai vndut-o giuvaergiului.
Pe urma se ntoarse spre al patrulea ins, care era dascalul
de scoala cel beteag si cu gura rupta, si i spuse:
Povesteste ceea ce ai sa ne povestesti.
i omul, dupa ce saruta pamntul dintre minile califului,
spuse:
POVESTEA DASCLULUI DE COAL
OLOG I CU GURA RUPT
In ceea ce ma priveste, afla, o, emire al drept-credin-
ciosilor, ca eu am intrat n viaa ca dascal de scoala si
aveam sub mna mea optzeci de baiei. Iar paania mea cu
baieii aceia este de-a mirarile.
y
Sunt dator sa ncep cu a-i spune, o, doamne al meu, ca eram
aspru faa de ei pna peste marginile asprimii, si crunt, si
nenduplecat, pna ntr-atta, nct chiar si n recreaie le
ceream sa-si urmeze munca si nu le dam drumul acasa dect la
vreme de un ceas dupa asfinitul
38
soarelui. i chiar si-atunci nu pregetam sa-i priveghez,
inndu-ma pe urmele lor prin sukuri si prin mahalale, spre a
nu-i lasa sa se joace cu haimanalele care sa-i fi stricat.
Or, tocmai asprimea aceea fu pricina ce trase asupra capului
meu napastele, precum ai sa vezi, o, emire al drept-
credinciosilor.
Intr-adevar, intr-o buna zi, intrnd n sala de cetire, la
ceasul cnd toi scolarii mei erau strnsi acolo, i vazui
deodata cum se ridica toi n picioare si cum se minuneaza
ntr-un glas:
- O, nvaatorule, ce galben esti astazi la chip!
Iar eu ramasei tare nedumerit; ci ntruct nu simeam niciun
rau launtric, ce-ar fi putut sa-mi galbeneasca chipul, nu
fusei tulburat prea peste masura de stirea aceea si ncepui
lecia ca de obicei, strignd la copii:
- ncepei, o, puslamalelor! este ceasul de munca!
Ci iacata ca scolarul priveghetor veni la mine cu o
faa tare ngrijorata si mi zise:
- Pe Allah! o, nvaatorule, esti tare galben la obraz
astazi, si alunge Allah orice rau! Mai bine sa in eu lecia
n locul tau astazi, daca esti bolnav rau.
i, totodata, scolarii toi, cu chipurile pline de mare
ngrijorare, se uitau la mine cu mila, de parca stam sa-mi si
dau sufletul. Iar eu, pna la urma, ma simii tare tulburat si
mi zisei n sine-mi: ,O, Cutare, pesemne ca trebuie sa-ti fie
tare rau fara sa-ti dai seama. Iar bolile
> > cele mai rele sunt tocmai acelea ce
intra n trup pe furis, fara ca ivirea lor sa se dea n vileag
cu vreo greutate prea vadita. i ma ridicai pe clipa pe data,
ncredinai clasa scolarului priveghetor si intrai n haremul
meu, unde ma culcai iar, spunndu-i soiei mele:
- Pregateste-mi ceea ce se pregateste spre a ma doftorici
de boala galbenelii!
A opt sute saptezeci si patra noapte
39
i rostii acestea scond niste ofuri amarnice si gemnd, de
parca chiar as fi fost sub puterea tuturor ciumelor si a
tuturor bolilor naprasnice.
Estimp, scolarul priveghetor batu la usa si ceru ngaduina
sa intre. i mi nmna optzeci de drahme, spunndu-mi:
- O, nvaatorule, scolarii tai cei cumini au pus mna de
la mna spre a-i face darul acesta, pentru ca dascalia
noastra sa poata sa te ngrijeasca n toata nlesnirea, fara a
se gndi la cheltuiala.
Iar eu ma simii tare nduiosat de purtarea nvaaceilor mei
si, spre a le arata mulumirea mea, le dadui o zi de vacana,
negndind ca povestea are sa mai fie ticluita si alta data. Da
cine poate sa ghiceasca toata rautatea ce se ascunde n inima
copiilor?
n ceea ce ma priveste, mi petrecui toata ziua n spaime,
macar ca vederea banilor ce-mi venisera ntr-un chip atta de
neasteptat mi aducea oarecare mngiere. Iar a doua zi
scolarul priveghetor veni iar sa ma vada si, cnd ma zari,
striga:
- Izgoneasca Allah de la tine orice rau, o, dascale al
nostru! Da tu esti nca si mai galben astazi dect ieri!
Odihneste-te! odihneste-te! i nu te mai ngrija de nimic!...
Dar cnd fu cea de a opt sute saptezeci si patra noapte
Urma:
- Izgoneasca Allah de la tine orice rau, o, dascale al
nostru! Da tu esti nca si mai galben astazi dect ieri!
Odihneste-te! odihneste-te! i nu te mai ngrija de nimic!
40
Iar eu, tare tulburat de vorbele ticalosului de copil, mi
zisei n mine: ,Ingrijeste-te bine, o, dascale, ngrijeste-te
bine, pe cheltuiala nvaaceilor tai! i cugetnd asa, i
spusei monitorului:
- Ai sa ii tu lecia, ca si cum as fi eu acolo!
i ma pornii sa gem si sa ma vaicaresc de mila mea. Iar
baiatul, lasndu-ma n starea aceea, dete fuga la ceilali
scolari ca sa le spuna cum sta treaba.
Iar starea aceea de lucruri dainui o saptamna ntreaga,
dupa care privighetorul mi mai aduse alte optzeci de drahme,
spunndu-mi:
- Iacata obolul scolarilor tai cei cumini, pentru ca
dascalia noastra sa poata sa te ngrijeasca bine.
Iar eu ma simii nca si mai nduiosat dect ntia oara si
zisei n sine-mi: ,O, Cutare, boala ta este boala
binecuvntata, ntr-adevar, daca i aduce atta banet fara de
truda si fara de necaz, si daca, la urma urmei, nu te face sa
nduri nimic. Deie Alllah s-o tii ct mai mult, spre folosul
tau cel mai mare!
i din ceasul acela hotari sa ma prefac cuprins de boala,
ncredinat n cele din urma ca launtrurile mele nu erau cu
adevarat atinse, si zicndu-mi: ,Niciodata
leciile tale nu au sa-ti aduca atta ct boala de-acum.
i >
i, ncepnd din clipita aceea, fu rndul meu sa-i fac pe
ceilali sa creada n ceea ce nu era. i de fiecare data cnd
priveghetorul venea sa ma vada, i spuneam:
- Am sa mor de nemncare, ntruct stomahul meu nu vrea sa
primeasca hrana!
Or, lucrul nu era deloc adevarat, ntruct niciodata nu mai
mncasem cu atta pofta si nu-mi fusese mai bine.
i traii mai departe asa un raspas de vreme, pna cnd un
scolar intra peste mine taman n clipita n care ma pregateam
sa mannc un ou. i cea dinti miscare a mea, cnd l vazui,
fu aceea de a ascunde oul n gura,
41
de teama ca, gasindu-ma taman mncnd, sa nu diba- ceasca
adevarul si sa-si dea seama de faarnicia mea. Iar oul, care
era fierbinte, ma facea sa ndur niste dureri de nendurat.
Iar afurisitul de copil, care fara de nicio ndoiala ca
trebuia sa fi priceput cum sta treaba, n loc sa plece, starui
sa se uite la mine cu o privire plina de mila si spunndu-mi:
- O, nvaatorule, ce umflat esti la obraz si ce rau
trebuie sa te doara! De buna seama ca acolo trebuie sa fie un
buboi.
Pe urma, cum mi ieseau ochii din cap de-atta chin, si nu
raspundeam nimic, mi zise:
- Trebuie sa-l spargem! Trebuie sa-l spargem!
i se repezi la mine, dnd sa-mi nfinga un ditamai acul n
obraz. Ci eu atunci sarii degraba n picioare si o luai la
fuga nspre bucatarie, unde scuipai oul, care mi si arsese
naprasnic obrazul. i ca urmare a arsurii aceleia, o, emire al
drept-credinciosilor, se mboboti o umflatura de-adevaratelea
n obrazul meu, de ma facu sa vad moartea rosie. i trimisei
dupa barbier, care mi cresta obrazul, ca sa stoarca basica.
i n urma acelei taieturi am ramas cu gura rupta si strmba.
i-asa a fost cu aceasta ruptura si cu poceala gurii mele.
Da n ceea ce priveste ologirea mea, iacata!
Cnd ma mai ntremai oleaca de urmarile arsurii, ma ntorsei
la scoala, unde, mai abitir ca oricnd, fusei aspru si crncen
faa de scolarii mei, a caror razmeria trebuia curmata. i
cnd purtarea vreunuia dintre ei lasa ct de ct de dorit, nu
pregetam sa-l pedepsesc cu bataia cu varga. Asa ca sfrsii
prin a-i deprinde sa ma cinsteasca pna ntr-atta, nct,
daca mi se ntmpla sa stranut, si lasau numaidect carile
si caietele, ridicndu-se smirna n picioare, cu minile
ncrucisate, si se temeneau dinaintea mea pna la pamnt,
strigndu-mi ntr-un glas:
- Binecuvntarea! Binecuvntarea!
42
Iar eu raspundeam, cum se cuvine:
- Iar asupra-va iertarea! Iar asupra-va iertarea!
i-i mai nvaai, tot asa, o mulime de alte lucruri, care
de care mai de folos si tot pe atta de pilduitoare. Caci nu
voiam ca sa se cheltuiasca zadarnic banii pe care parinii mi-
i dadeau pentru dascalirea lor. i nadajduiam ca astfel am sa
fac din ei oameni de treaba si neguatori de vaza.
Or, intr-o zi i dusei la preumblare, n ziua menita
preumblarii, oleaca mai departe dect de obicei. i dat fiind
ca umblasem cam mult, eram toi amarnic de nsetai. i cum
tocmai ajunsesem la un pu, ma hotari sa cobor spre a-mi
stinge setea cu apa proaspata din fntna si sa scot, daca voi
putea, si o galeata pentru scolari.
i-asa, dat fiind ca puul nu avea frnghie, luai toate
turbanele nvaaceilor si, ntocmind o frnghie ndeajuns de
lunga, ma legai cu ea pe dupa mijloc si le poruncii scolarilor
sa ma coboare n fntna. Iar ei ma ascultara numaidect. i
ma vazui atrnat la gura puului. Iar ei ma coborra cu grija
mare, de frica sa nu ma lovesc de ghizduri cu capul i iacata
ca trecerea de la caldura la racoare si de la lumina la
ntuneric ma facu sa stranut! i nu putui sa-mi opresc
stranutul. Iar nvaaceii mei, fie fara de voie, fie din
deprindere, fie din rautate, dadura toi deodata drumul
coardei si, asa cum faceau la scoala, si ncrucisara braele
pe piept si strigara toi laolalta:
- Binecuvntarea! Binecuvntarea!
Ci eu nu putui sa le mai raspund, n mprejurarea aceea, dat
fiind ca ma prabuseam greu n afundul puului. i cum apa nu
era prea adnca, nu ma necai, da mi frnsei picioarele
amndoua si umarul, pe cnd scolarii, nspaimntai de fapta
lor rea sau de necugeta- rea lor, nu stiu bine, o luara la
fuga slobozindu-si picioarele n vnt. Iar eu scoteam niste
urlete de durere atta de naprasnice, nct niste drumei,
abatndu-se nspre partea aceea, ma trasera afara din pu. i
cum
43
eram ntr-o stare jalnica, ma pusera pe un magar si ma adusera
acasa, unde gogii vreme multa. Ci nu ma mai zviduii de
betegelile mele. i nu putui sa ma mai apuc de meseria de
dascal de scoala.
i pentru aceea, o, emire al drept-credinciosilor, am fost
nevoit sa cersesc, spre a-i ajuta sa-si ie zilele femeia si
copiii mei.
i-asa ai putut sa ma vezi tu si sa ma miluiesti atta de
darnic pe podul Bagdadului.
i-aceasta-i povestea mea!
i dupa ce dascalul de scoala cel calicit si cu gura pocita
sfrsi de istorisit pricina ologirii si a betesugurilor sale,
Massrur spatarul l ajuta sa se ntoarca la locul lui. Iar
orbul care cerea sa fie batut pe pod veni pe pipaitele
dinaintea califului si, la porunca ce i se dete, istorisi si
el ceea ce avea de istorisit. i spuse:
POVESTEA ORBULUI CARE CEREA
S FIE PLMUIT PE POD
Afla, o, emire al drept-credinciosilor, ca, n ceea ce ma
priveste, eu, pe vremea tinereelor mele, eram cami- lar. i,
datorita trudei si a stradaniilor mele, izbutisem sa ajung
stapn pe optzeci de camile, toate bunuri ale mele. i le dam
cu chirie n caravane, pentru daraveli negua- toresti prin
ari straine, ori la vremea hagialcului, ceea ce mi aducea
cstiguri mari si facea sa-mi sporeasca an de an averea si
cstigurile. i, zi de zi, dorina mea de a ajunge si mai
bogat crestea odata cu agoniselile, si nu ma mai gndeam la
nimic dect cum sa ajung camilarul cel mai bogat din Irak.
Or, ntr-o buna zi, pe cnd ma ntorceam de la Bassra fara
nimic pe cele optzeci de camile ale mele, cu
care drumetisem la cetatea aceea, ducnd marfuri catre
i
7
44
ara Indului, si facnd popas la o oaza spre a le adapa si a
le lasa sa pasca prin preajma, vazui ca vine nspre mine un
dervis. i dervisul acela ma ntmpina cu o faa prietenoasa
si, dupa salamalecurile dintr-o parte si din cealalta, sezu
jos lnga mine. i puseram merindele noastre laolalta si, dupa
datinile pustiei, luaram cina mpreuna. Dupa care ne apucaram
sa taifasuim ba de una, ba de alta, si sa ne cercetam asupra
drumurilor noastre si unde ne calatoream. i mi spuse ca se
ducea la Bassra, iar eu i spusei ca ma duceam la Bagdad. i,
cnd ncrederea se nstapni ntre noi, i spusei despre
rosturile si despre agoniselile mele, si i povestii despre
visurile mele de bogaie si de mbelsugare.
Iar dervisul, lasndu-ma sa vorbesc pna la capat, se uita
la mine zmbind si mi zise:
- O, stapne al meu, Baba-Abdallah, cte stradanii mai
risipesti spre a ajunge la un cap atta de puin pe masura
sudorilor, cnd uneori este destul o cotitura de drum pentru
ca ursita sa te faca, ntr-o clipeala de ochi, nu doar mai
bogat dect toi camilarii din Irak, ci mai puternic dect
toi sultanii de pe pamnt la un loc!
Pe urma adauga:
- O, stapne al meu, Baba-Abdallah, ai auzit vreodata
povestindu-se despre comori ascunse si despre bogaiile de pe
sub pamnt?
Iar eu raspunsei:
- De buna seama, o, dervisule, am auzit ades povestindu-se
despre comori ascunse si despre bogaiile de pe sub pamnt. i
toi stim ca oricare dintre noi poate ntr-o zi, daca asa-i
judeul soartei, sa se trezeasca mai avut dect toi sultanii.
i nu se afla plugar care, pluga- rindu-si ogorul, sa nu
viseze ca are sa vie o zi cnd sa nimereasca si el peste
piatra pecetluita a vreunei comori strasnice, si nu se afla
pescar care sa nu stie, cnd si arunca n apa navoadele, ca
are sa vie o zi cnd are sa
45
scoata si el margaritarul ori gemma de mare, ce are sa-l faca
sa razbata pna peste marginile belsugului. Asa ca, o,
dervisule, nu sunt nicidecum nestiutor, dar sunt ncredinat,
de altminteri, ca oamenii din breasla ta cunosc taine si vorbe
de o putere mare!
Iar dervisul, la vorbele acestea, nceta de a mai rascoli
nisipul cu crja lui, se uita iarasi la mine si mi spuse:
- O, stapne al meu, Baba-Abdallah, ma cam chitesc ca
astazi nu ai avut o ntlnire tocmai proasta, cnd m-ai
ntlnit, si socot ca ziua aceasta este pentru tine chiar ziua
ntorsaturii de drum cnd te afli dinaintea ursitei.
Iar eu i spusei:
- Pe Allah! o, dervisule, am s-o ntmpin cu drjie si cu
ochii plini si, orice-ar fi sa-mi aduca, am sa primesc cu
inima mulumitoare!
El mi spuse:
- Atunci, ridica-te, o, saracule, si vino dupa mine!
i se scula n picioare si porni naintea mea. Iar eu
ma luai dupa el, gndind: ,Hotart, chiar ca aceasta este ziua
soartei mele! De cnd o tot astept! i ajunseram, peste un
ceas de mers, ntr-o vale destul de lunga, cu o intrare atta
de strmta, nct camilele mele de-abia puteau sa treaca prin
ea una cte una. Ci n curnd locul se largi odata cu valea si
ne pomeniram la poalele unui munte atta de peste putina de
trecut, nct nu era a ne teme ca vreo faptura omeneasca ar
putea vreodata sa ajunga la noi prin partea aceea. Iar
dervisul mi spuse:
- Iacata-ne ca am ajuns acolo unde trebuia sa ajungem.
Opreste-i camilele si pune-le sa se culce pe burta, pentru
ca, atunci cnd are sa vina ceasul de a le mpovara cu ceea ce
ai sa vezi, sa nu ne mai canonim cu ele.
Iar eu raspunsei ca ascult si ca ma supun, si ma apucai sa
ndemn camilele sa se culce pe burta, toate, una cte una, n
ocolul cel larg, ce se ntindea la poalele
A opt sute saptezeci si cincea noapte
47
muntelui. Dupa care pornii dupa dervis si l gasii cu un amnar
n mna, dnd foc la o gramada de vreascuri uscate. i, de
ndata ce flacara izbucni din gramada de vreascuri, dervisul
arunca n foc un pumn de tamie tare, rostind niste vorbe din
care nu nelesei niciun tlc. i numaidect se ridica n
vazduh un stlp de fum, pe care dervisul l despica n doua cu
crja. i pe data o stnca mare, dinaintea careia ne aflam, se
despari n doua si ne lasa sa vedem o deschizatura larga,
acolo unde, n clipa de mai nainte, fusese zid neted si
nalt...
Dar cndfu cea de a opt sute saptezeci si cincea noapte
Urma:
... o stnca mare, dinaintea careia ne aflam, se despari n
doua si ne lasa sa vedem o deschizatura larga, acolo unde, n
clipa de mai nainte, fusese zid neted si nalt.
Iar nlauntru se nsiruiau niste movile din aur batut de
nestemate, ca movilele de sare ce se vad pe malul marii. Iar
eu, la vederea acelei comori, ma repezii la cel dinti morman
de aur, cu iueala soimului cnd se repede pe porumbel, si
ncepui sa umplu un sac pe care l si nsfacasem. Ci dervisul
ncepu sa rda si mi zise:
- O, saracul de tine! te apuci de o treaba nu tocmai bine
rasplatita! Au tu nu vezi ca daca i umpli sacii cu bani din
aur ai sa-i faci prea grei ca povara pentru camilele tale?
Umple-i mai degraba cu gramezile acelea de nestemate, pe care
le vezi ceva mai ncolo, si din care numai una preuieste mai
mult dect fiecare dintre
48
mormanele de aur, fiind totodata de o suta de ori mai usoara
dect un galben de acesta.
Iar eu spusei:
- Nu am nimica mpotriva, o, dervisule!
ntruct vazusem ct era de ntemeiata mustrarea
lui. i, unul cte unul, mi umplui sacii cu nestematele
acelea si-i ncarcai doi cte doi pe spinarea camilelor mele.
i, dupa ce ncarcai n felul acesta optzeci de camile,
dervisul, care se uita zmbind la ce faceam, fara a se clinti
din loc, se ridica si mi zise:
- Nu mai avem dect sa ncuiem vistieria si sa plecam.
i, rostind acestea, intra pe dupa stnca si l vazui cum se
ndreapta nspre un chiup mare din aur mestesugit, ce se afla
pe un sprijin din lemn de sandal. i n sinea mea mi ziceam:
,Pe Allah! mare pacat ca nu am cu mine optzeci de mii de
camile, sa le ncarc pe toate cu nestematele si cu galbenii,
si cu argintariile de aici, n locul celor numai optzeci cte
am!
Or, asadar, l vazui pe dervis ca se apropie de chiupul cel
scump si i salta capacul. i ia din el o ulcica din aur, pe
care si-o pune n sn. i, ntruct ma uitam la el cu un fel
de ntrebare n ochi, mi spuse:
- Asta-i un nimic! E niste alifie pentru ochi!
i nu-mi mai spuse altceva. i, ntruct mboldit de ispita
voiam la rndu-mi sa ma duc sa iau si eu din alifia aceea buna
pentru ochi, el ma opri, spunnd:
- Pentru astazi, este destul, si-i vremea sa iesim de aici.
i ma mpinse nspre iesire, si rosti niste vorbe pe
care nu le pricepui. i numaidect cele doua pari ale stncii
se alipira iar si, pe locul deschizaturii cascate, se facu un
perete tot atta de neted, de parca ar fi fost taiat chiar din
piatra muntelui.
i dervisul se ntoarse nspre mine si mi spuse:
49
O, Baba-Adballah, acum avem sa iesim din valea aceasta.
i, de ndata ce avem sa ajungem la locul unde ne-am ntlnit,
avem sa mparim pleanul ntre noi, dupa deplina dreptate, si
avem sa ne luam fiecare partea fraeste.
i cu asta mi ndemnai camilele sa se scoale. i ne
strecuraram n buna rnduiala pe acolo pe unde intrasem n
vlcea, si merseram mpreuna pna la drumul de caravane, unde
urma sa ne desparim spre a pleca fiecare n drumul sau, eu
nspre Bagdad, iar dervisul nspre Bassra. Ci, pe drum, mi
ziceam, gndindu-ma la mpareala cu pricina: ,Pe Allah!
dervisul acesta cere cam prea mult pentru ct a facut. Dreptu-
i ca el mi-a dezvaluit comoara si ca el a deschis-o, mulumita
stiinei lui vrajitoresti, pe care Sfnta Carte o afuriseste!
Da fara camilele mele ce-ar fi putut sa faca? Ba poate ca si
fara mine de faa treaba nu ar fi izbndit, ntruct comoara
de buna seama ca trebuie sa fie scrisa ntru numele, ntru
norocul si ntru ursita mea! Ma gndesc, dar, ca, daca-i dau
patruzeci de camile ncarcate cu nestematele acestea, sunt
pungasit de chilipirul meu, eu, care m-am ostenit sa ncarc
sacii, pe cnd el se hodinea zmbind; si, pna la urma
urmelor, eu sunt stapnul camilelor. Nu sun eala cum vrea el.
minile n cap.
nct, atunci cnd veni ceasul mparelii, i spusei
dervisului:
O, sfinte dervisule, tu, cel care, dupa chiar poruncile
isnafului tau, trebuie sa te ngrijezi tare puin de bunurile
lumesti, ce-ai sa faci cu patruzeci de camile ncarcate cu
povara pe care o ceri cam pe nedrept ca pre pentru
calauzelile tale?
i dervisul, departe de a se supara de vorbele mele, sau a
se mohor, cum ma asteptam, mi raspunse cu glas linistit:
dator, asadar, sa-l las sa faca mpar- i-am sa ma cam pricep
eu sa-i bag
50
- Baba-Abdallah, adevar graiesti cnd spui ca sunt dator a
fi un om ce se ngrijeste tare puin de bunurile acestei lumi.
nct, nu pentru mine cer partea ce mi se cade dintr-o
mpareala dreapta, ci spre a o darui, strabatnd lumea, pe la
toi saracii si pe la toi dezmosteniii. n ce priveste ceea
ce numesti nedrept, cugeta, ya Baba-Abdallah, ca, si cu de-o
suta de ori mai puin dect ceea ce i-am dat, tot ai fi omul
cel mai bogat din Bagdad. i uii ca nimica nu ma silea sa-i
pomenesc despre comoara, si ca puteam sa in taina numai
pentru mine? Lasa, dar, la o parte lacomia si mulumeste-te cu
ce i-a dat Allah, fara a cauta sa mai crtesti asupra ne-
legerii noastre!
Eu atunci, macar ca ncredinat de strmba temeinicie a
lacomiei si nendoindu-ma de urciunea jindurilor mele,
schimbai tlcul si la faa, si la dos, si raspunsei:
- O, dervisule, m-ai dumirit n ceea ce priveste greseala
mea. Ci ngaduie-mi a-i aduce aminte ca tu esti un dervis
desavrsit, care nici habar nu ai de mestesugul de a mna
camilele, si nu stii dect sa-l slujesti pe cel Preanalt.
Uii, dar, la ce napaste te primejduiesti voind sa mni attea
camile dedate cu glasul stapnului lor. Daca mi-ai da crezare,
ai lua ct mai puine cu putina, chiar de-ar fi sa te ntorci
mai trziu la comoara, si sa le ncarci iar cu nestemate, de
vreme ce poi sa descui si sa ncui intrarea n pestera cnd
i place. Asa ca asculta-mi sfatul si nu-i primejdui
sufletul cu osteneli si cu griji cu care nu esti deprins.
Iar dervisul, de parca nu s-ar fi vazut n stare sa nu-mi
ndeplineasca vreo voie, raspunse:
- Marturisesc, o, Baba-Abdallah, ca nu m-am gndit deloc
dintru-nti la ceea ce mi aduci tu aminte acuma, si iacata-ma
pna peste poate de ngrijorat asupra urmarilor acestei
calatorii, singur cu toate camilele acelea. Alege, dar, dintre
cele patruzeci de camile ce mi se cuvin,
51
pe cele douazeci pe care i-o placea sa le alegi si lasa-mi-le
pe celelalte douazeci care ramn. Apoi du-te sub ocrotirea lui
Allah!
Iar eu, macar ca tare uluit de-a vedea la dervis o atta de
mare usurina n a se lasa dus cu vorba, ma repezii sa aleg
mai nti cele patruzeci de camile ce mi se cuveneau de la
mpareala, apoi pe celelalte douazeci pe care dervisul mi
ngaduia sa le iau. i, dupa ce i mulumii pentru tot binele
ce-mi facuse, mi luai ramas-bun de la el si pornii la drum
nspre Bagdad, pe cnd el si ndemna cele douazeci de camile
nspre Bassra.
Or, nici nu facusem civa pasi pe drumul Bagdadului, ca
eitan mi si sufla zavistia si crteala n inima. i ncepui
sa deplng pierderea celor douazeci de camile, si nca si mai
mult avuiile ce le aveau ncarcate pe spinarile lor. i mi
zisei: ,Pentru ce ma pagubeste de cele douazeci de camile ale
mele dervisul acesta afurisit, cnd este stapn pe comoara si
cnd poate sa scoata din ea toate bgaiile pe care le
doreste? i, dintr-odata, mi oprii vitele si o luai la fuga
dupa dervis, strigndu-1 din toate puterile, si facndu-i
semne sa-si opreasca vitele si sa ma astepte. Iar el mi auzi
glasul si se opri. i, cnd ajunsei lnga el, i spusei:
- O, dervisule, fratele meu! nu pot sa te las asa de usor,
ntruct sunt mohort foarte n privina ta, din pricina
grijii ce-o am pentru tihna ta. i nu am vroit a ma hotar sa
ma despart de tine fara a te ruga sa mai chib- zuiesti nca o
data ct de anevoie sunt de mnat douazeci de camile ncarcate
cu povara, mai cu seama atunci cnd esti, ca tine, o,
dervisule, fratele meu, un om nedeprins cu meseria si cu
astfel de treburi. Crede-ma, mult mai bine i-ar veni daca nu
ai pastra cu tine dect cel mult zece camile, descotorosindu-
te de celelalte zece asupra unui ins ca mine, care nu trudeste
mai mult daca are grija de o suta ori numai de una!
52
Iar vorbele mele chiar ca dobndira tocmai izbnda la care
jinduiam, ntruct dervisul, fara de nicio mpotrivire, mi
ngadui sa iau cele zece camile pe care i le ceream, n asa
fel ca nu-i mai ramasera dect zece, iar eu ma vazui stapn pe
saptezeci de camile cu poverile lor, care ntreceau ca bogaii
averile tuturor sultanilor de pe pamnt la un loc.
Or, dupa asta, s-ar socoti, o, emire al drept-credin-
ciosilor, ca ar fi urmat sa am de ce sa fiu mulumit. Eh, ba
deloc! Iar ochiul meu ramase gol ca si mai nainte, daca nu si
mai rau, iar lacomia mea nu facu alta dect sa sporeasca odata
cu agoniselile. i ma apucai sa-mi ndoiesc cererile,
rugaminile si scielile, spre a-1 dauli pe dervis sa puna
capac darniciei sale, nduplecndu-1 sa-mi lase si cele zece
camile ce-i mai ramasesera. i l mbraisai, si i sarutai
minile, si facui attea si-attea, pna ce el nu avu taria sa
se mpotriveasca si ma vesti ca sunt ale mele toate, spunndu-
mi:
- O, Baba-Abdallah, fratele meu, da o folosina buna
bogaiilor care i vin de la Atoatemparitorul si adu-i
aminte de dervisul ce te-a ntlnit la cotitura soartei
tale...
Dar cnd fu cea de a opt sute saptezeci si sasea noapte
Urma:
- O, Baba-Abdallah, fratele meu, da o folosina buna
bogaiilor care i vin de la Atoatemparitorul si adu-i
aminte de dervisul ce te-a ntlnit la cotitura soartei tale.
ji opt sute saptezeci si sasea noapte
53
Or, eu, o, doamne al meu, n loc de a fi pna peste poate de
mulumit ca ajunsesem stapn pe toata saxa- naua de nestemate,
fusei mboldit de lacomia ochiului meu sa mai cer nca si
altceva. i tocmai altceva acesta avea sa-mi prilejuiasca
prapadul. Intr-adevar, mi veni n minte ca ulcica de aur n
care se afla alifia si pe care dervisul, nainte de a iesi din
pestera, o scosese din chiupul cel scump, trebuia sa fie si
ea, ca toate celelalte, tot a mea. ntruct mi ziceam: ,Cine
stie ce puteri o avea alifia aceea! i-apoi am tot dreptul sa
iau ulcica, ntruct dervisul poate sa-si ia din pestera
altele la fel oricnd i-o placea! i gndul acesta ma hotar
sa-i vorbesc. i-asa ca, pe cnd venea sa ma sarute lundu-si
bun-ramas de la mine, i zisei:
- Allah fie cu tine! o, fratele meu, dervisule, da ce vrei
tu sa faci cu ulcica aceea de alifie, pe care i-ai ascuns-o
n sn? i cam ce-ar putea face cu alifia aceea un dervis
care, de obicei, nu se foloseste nici de alifii, nici de
mireasma de alifii, nici de umbra de alifii? Da-mi mai bine
ulcica aceea mie, ca s-o duc laolalta cu celelalte, drept
amintire de la tine!
Or, de data aceasta, ma asteptam ca dervisul, nciudat de
staruina mea, sa nu mai vrea a-mi da si ulcica. Iar eu stam
gata sa ma prilejuiesc de nevrerea lui spre a i-o lua cu sila,
dat fiind ca eram mai tare dect el, si nca cu mult. Iar daca
s-ar fi mpotrivit, l zdrobeam numaidect acolo n
pustietatea aceea. Ci, mpotriva oricarei asteptari, dervisul
mi zmbi cu bunatate, scoase ulcica din sn si mi-o ntinse
cu gingasie, spunndu-mi:
- ine, iacata ulceaua, o, Abdallah, fratele meu, si deie
Allah ca ea sa izbuteasca a-ti satura dorina cea de
y y
pe urma! De altminteri, daca socoi ca mai pot face si altceva
pentru tine, nu ai dect sa vorbesti, si iacata-ma-s gata sa
te mulumesc.
54
Or, eu, de cum ma vazui cu ulceaua n mna, o deschisei si,
privind ce se afla n ea, i spusei dervisului:
- Allah fie cu tine, o, dervisule, fratele meu, mpli-
neste-i darniciile si spune-mi care-s foloasele si nsusirile
alifiei acesteia, pe care eu nu o cunosc!
i dervisul raspunse:
- Cu tot dragul inimii!
i adauga:
- Afla, dar, de vreme ce asa mi ceri, ca alifia aceasta a
fost plamadita de degetele ginnilor cei de sub pamnt, care au
pus n ea o vraja nazdravana. Intr-adevar, daca se unge cineva
cu oleaca din alifie mprejurul ochiului stng si pe pleoapa,
unsoarea face ca sa i se arate dinainte toate tainiele n
care se afla comorile pamntului. Da daca ungerea cu alifia s-
a facut, din nenorocire, pe ochiul cel drept, dintr-odata
insul acela ramne orb de amndoi ochii deodata. Iacata care
este puterea si care este folosina acestei alifii, o, Baba-
Abdallah, fratele meu! Uassalam!
i, graind asa, dete iarasi sa-si ia bun-ramas de la mine.
Ci eu l prinsei de mneca si i spusei:
- Pe viaa ta! Mai fa-mi cel de pe urma bine si unge-ma
chiar tu cu alifia pe ochiul stng, ntruct stii sa faci
lucrul acesta mai bine ca mine, si sunt pna peste poate de
nerabdator de-a pune la ncercare puterea unsorii pe care am
ajuns stapn.
Iar dervisul nu voi sa se lase cumva prea mult rugat si, tot
binevoitor si linistit, lua oleaca de alifie pe vrful
degetului si mi-o unse mprejurul ochiului stng si pe pleoapa
stnga, spunndu-mi:
- Acuma deschide ochiul acesta stng si nchide-1 pe cel
drept!
i deschisei ochiul stng, cel oblojit, o, emire al drept-
credinciosilor, si mi nchisei ochiul drept. i numaidect
toate lucrurile cele vazute ochilor mei obisnuii pierira,
A opt sute saptezeci si sasea noapte
55
spre a face loc la niste privelisti puse unele peste altele,
cu pesteri de sub pamnt si cu pesteri de sub ape, cu
trunchiuri de copaci uriasi scobii la radacina lor, cu n-
caperi sapate n stnca, si cu tainie de toate soiurile. i
toate erau pline cu comori de pietre rare, de gherdane, de
giuvaieruri, de nastrapate, de argintarii, de toate culorile
si de toate felurile. i vazui metalurile n zacamintele lor,
argintul neprihanit si aurul nepipait, pietrele de cles-
taruri n zacatorile lor, si vinele cele scumpe, cu care este
ncins pamntul. i nu contenii sa ma tot uit si sa ma tot
minunez dect atunci cnd simii ca ochiul meu cel drept, pe
care eram silit sa-l in nchis, ostenise si-mi cerea sa-l
deschid. Atunci, l deschisei si numaidect lucrurile
privelistii dimprejur venira de se asezara singure iarasi la
locul lor obisnuit, si toate vedeniile datorate puterii
alifiei magicesti pierira departndu-se.
i ncredinndu-ma astfel de adevarul n privina puterii
nazdravane a alifiii, cnd ar fi unsa pe ochiul stng, nu
putui a ma mpiedica sa ma ndoiesc n privina puterii
ungerii ei pe ochiul drept. i mi zisei n sinea mea: ,Tare
socot ca dervisul este plin de siretenie si de faarnicie, si
ca nu a fost atta de filotim cu mine si atta de binevoitor
dect ca sa ma nsele la urma. Caci nu este cu putina ca o
alifie sa dovedeasca doua puteri atta de potrivnice,
folosind-o la fel, numai schimbnd locul. i, rznd, i
spusei dervisului:
- Hei, uallah! o, taica al siretlicurilor, tare socot ca
rzi de mine acuma! Caci nu este cu putina ca o alifie sa
dovedeasca niste puteri atta de potrivnice una faa de
cealalta. Ci mai degraba chitesc, de vreme ce tu chiar nu le-
ai ncercat asupra ta, ca, ungnd ochiul drept, alifia aceasta
ar avea puterea de a-mi aduce la ndemna comorile pe care mi
le-ar arata ochiul cel stng. Ce zici? Poi sa vorbesti
deschis. i, de altminteri, fie ca-mi dai dreptate, fie ca ba,
eu tot vreau sa pun la ncercare pe
56
ochiul meu puterea dreptace a alifiei, ca sa nu mai am
banuieli. Te rog, dara, sa mi-o ungi pe ochiul cel drept, fara
de zabava; ntruct trebuie sa pornesc la drum pna-a amurgi
soarele.
Ci, pentru ntia oara de la ntlnirea noastra, dervisul
avu o miscare de suparare si mi zise:
- Baba-Abdallah, rugamintea ta este nesabuita si va-
tamatoare, iar eu nu ma pot hotar sa-i fac rau, dupa ce i-
am facut bine. Nu ma sili, asadar, cu ndaratnicia ta, sa te
ascult ntr-o treaba de care ai sa te caiesti toata viaa!
i adauga:
- Sa ne desparim, asadar, ca fraii si fiecare sa se duca
n drumul lui.
Ci eu, o, doamne al meu, nu-1 slabii deloc si fusei tot mai
ncredinat ca mpotrivirile ce le facea nu aveau alt rost
dect sa ma mpiedice de-a avea sub mna mea, n deplina
stapnire, comorile pe care puteam sa le vad cu ochiul stng.
i i zisei:
- Pe Allah, o, dervisule, daca nu vrei sa ma despart de
tine cu inima rau mohorta, si numai dintr-o pricina atta de
lesnicioasa, dupa toate cele atta de scumpe cte mi-ai
daruit, nu ai dect sa ma ungi la ochiul drept cu alifia,
ntruct eu nu stiu cum sa fac. i, de altminteri, nu am sa-ti
dau drumul dect cu nvoiala aceasta.
>
Atunci, dervisul pali cu totul la chip, iar obrazul lui
capata o nfaisare de o asprime pe care nu i-o stiam, si mi
zise:
- Te orbesti cu chiar mna ta.
i lua oleaca de alifie si mi-o unse mprejurul ochiului
drept si pe pleoapa dreapta. i nu mai vazui dect neguri cu
amndoi ochii mei, si ajunsei orbul pe care l vezi, o, emire
al drept-credinciosilor!
i, simindu-ma n starea aceasta nfricosata, mi venii
deodata n mini si strigai, ntinznd minile nspre dervis:
A opt sute saptezeci si sasea noapte
57
Mntuieste-ma de orbie, o, fratele meu!
Ci nu capatai niciun raspuns. Iar el ramase surd la
rugaminile mele fierbini si la ipetele mele, si l auzii
cum pornea camilele la drum si cum se departa, ducnd ceea ce
fusese partea si soarta mea.
Eu, atunci, ma lasai sa cad la pamnt si sezui prabusit un
lung rastimp de vreme. i de buna seama ca as fi murit de
durere si de tulburare pe locul acela, daca o caravana care se
ntorcea a doua zi de la Bassra nu m-ar fi cules si nu m-ar fi
dus la Bagdad.
i de-atunci, dupa ce am vazut trecnd pe sub mna mea
norocul si puterea, m-am vazut adus la starea aceasta de
cersetor pe caile milei. Iar caina pentru lacomia si pentru
nechibzuina mea faa de binefacerile Atoate- mparitorului
mi-a intrat n inima si, spre a ma pedepsi singur, mi-am
hotart osnda de-a fi platit cu cte o palma de mna oricarui
ins ce si-ar face pomana cu mine.
i-aceasta-i povestea mea, o, emire al drept-credin-
ciosilor. i i-am istorisit-o fara a ascunde nimic din ne-
legiuirea mea si din ticalosia patimilor mele. i iacata-ma
gata sa primesc o palma de la mna fiecaruia dintre
preacinstiii aci de faa, macar ca aceasta nu este nicidecum
o pedeapsa ndestula. Ci milos fara de margini este singur
numai unul Allah!
Dupa ce asculta istorisirea aceasta a orbului, califul i
spuse:
- O, Baba-Abdallah, hotart! nelegiuirea ta este o
nelegiuire mare, iar nesaul ochiului tau este un nesa de
neiertat! Ci eu gndesc ca pocaina si umilina ta dinaintea
celui Preamilos i-au si adus iertarea. i, pentru aceea,
doresc ca de acuma nainte, spre a nu te mai vedea cum nduri
osnda obsteasca, pe care i-ai hotart-o, sa-i fie viaa
pusa la adapost din vistieria mea. i, drept
58
aceea, vizirul vistieriei are sa-i dea n fiecare zi cte
doua drahme din haznaua mea, spre a-i duce zilele. i aiba-te
Allah ntru mila lui!
i porunci ca tot atta sa i se verse si dascalului cel
beteag si cu gura rupta. i-i opri lnga sine spre a-i cinsti,
potrivit cinului lor, cu toata fala ce se cuvenea, pe tnarul
stapn al iepei balane, seicul Hassan, si pe calareul pe urma
caruia se cntau cntece indienesti si chinezesti.
Ci sa nu cumva sa crezi, o, mult-norocitule sultan, urma
eherezada, ca povestea aceasta ar fi de asemuit, mai de
aproape ori mai de departe, cu cea a domniei Zuleica\
Iar sultanul ahriar necunoscnd povestea aceea, eherezada
spuse:
POVESTEA CU DOMNITA ZULEICA
>
f/fl i s-a povestit, o, doamne al vremilor, ca se afla n jk~
Ai scaunul de domnie al califilor, la Damasc, un sultan din
neamul omeiazilor, care avea de vizir un om daruit cu
nelepciune, cu pricepere si cu harul vorbirii, si care,
citind carile celor de demult si hronicele si scrierile
poeilor, inea minte tot ce citea, si stia, cnd trebuia, sa-
i povesteasca stapnului sau povestirile ce fac viaa dulce si
vremea desfatatoare. Or, ntr-o buna zi, vaznd ca sultanul,
stapnul sau, era cam mohort, se hotar sa-l nveseleasca si
i spuse:
- O, doamne al meu, m-ai ntrebat adesea despre
ntmplarile din viaa mea si despre cum am trait pna a nu fi
ajuns rob al tau si vizir al puterii tale. Iar pna acuma am
tot ocolit sa raspund, de teama sa nu par prea bagare sau
plin de nfumurare, si i-am istorisit mai degraba lucruri ce
li s-au ntmplat altora, nu mie. Astazi nsa as vrea, macar
ca buna-cuviina ne opreste a ne da de pilda pe noi nsine,
sa-i povestesc ntmplarea ciudata care mi-a pecetluit toata
viaa si de pe urma careia datorez faptul de-a fi razbatut
pna la pragul mareiei tale.
i, vaznd ca stapnul sau se si arata plin de luare-
aminte, istorisi astfel povestea, spunnd:
M-am nascut, o, doamne si cununa a capului meu, n cetatea
aceasta preafericita a Damascului, dintr-un tata pe care-1
chema Abdallah, si care era unul dintre negustorii cei mai de
vaza din toata ara amului. i nimica
60
nu s-a precupeit pentru nvaatura mea, ntruct am luat
nvaatura de la dascalii cei mai iscusii n cercetarea
teologiei, a legilor, a algebrei, a poeziei, a astronomiei, a
caligrafiei, a aritmeticii si a datinilor credinei noastre.
i tot asa am nvaat toate limbile cte se vorbesc n
cuprinsul stapnirii tale, de la o mare pna la cealalta, asa
ca, daca as strabate ntr-o zi lumea, din dorul de-a calatori,
sa-mi poata fi de folos prin arile oamenilor. i astfel am
nvaat eu, pe lnga toate graiurile limbii noastre, si vor-
birile persanilor, ale grecilor, ale tatarilor, ale kurzilor,
ale indienilor si ale chinezilor, si cnd, datorita trudei
desavrsite a dascalilor mei, mi ntiparii n minte tot ceea
ce nvaasem, ma dadeau drept exemplu scolarilor lenesi...
Dar cnd fu cea de a opt sute saptezeci si saptea noapte
Micua Doniazada se scula de pe chilimul unde sta ghemuita
si o saruta pe sora-sa si i zise:
- O, eherezada, ma rog ie, grabeste de ne istoriseste
povestea pe care ai nceput-o, cea cu domnia Zuleica.
Iar eherezada spuse:
Cu tot dragul inimii si ca pe o cinstire datorata sul-
tanului nostru daruit cu purtari alese.
i spuse:
Vizirul sultanului de la Damasc si urma astfel istorisirea
pe care o povestea stapnului sau:
Dupa ce, o, doamne al meu, mulumita osrdiei dascalilor
mei, nvaai toate stiinele de pe vremea mea, si graiurile
limbii noastre, precum si vorbirile persanilor, ale grecilor,
ale tatarilor, ale kurzilor, ale indienilor si
A opt sute saptezeci si saptea noapte
61
ale chinezilor, si cnd, datorita trudei desavrsite a
dascalilor mei, mi ntiparii n minte tot ceea ce nvaasem,
parintele meu, linistit n privina soartei mele, vazu fara de
amaraciune cum i se apropie ceasul scris ca soroc oricarei
fapturi. i, pna a se savrsi ntru mila Domnului, ma chema
lnga sine si mi grai:
- O, fiul meu, iacata ca Atoatedesparitoarea are sa reteze
legatura mea cu viaa, iar tu ai sa rami iara de un cap
calauzitor pe marea ntmplarilor. Ci, lasndu-te singur, ma
mngi cu gndul ca, mulumita cresterii pe care ai capatat-o,
ai sa stii cum sa zoresti apropierea ursitei prielnice. Ci, o,
copilul meu, niciunul dintre fiii lui Adam nu poate sa stie
ce-i pastreaza soarta si nicio chibzuina nu poate sa nfrunte
hotarrile din Cartea Ursitei. Daca, dar, o, fiul meu, are sa
vina o zi cnd vre- mile s-ar ntoarce mpotriva ta si cnd
viaa i s-ar nnegura rau, nu ai dect sa te duci n gradina
acestei case si sa te agai de creanga cea mai groasa din
copacul cel batrn, pe care l stii. Iar ea are sa te mntuie!
i tatal meu, dupa ce rosti aceste cuvinte ciudate, muri n
pacea Domnului, fara a avea vreme sa-mi spuna mai multe ori a
mai lamuri n vreun fel o atare povaa. Iar eu, ct inura
zilele de nmormntare si de jale, nu contenii sa tot cuget la
cuvintele acelea atta de neasteptate din partea unui om
nelept si temator de Allah, cum fusese parintele meu n
toata viaa lui. i ma tot ntrebam: ,Cum de s-a putut ca
tatal meu sa ma sfatuiasca, mpotriva poruncilor Carii celei
Sfinte, sa-mi dau moartea prin streang, n caz de napasta, mai
degraba dect sa ma ncredinez n seama Stapnului tuturor
fapturilor? Acesta-i un lucru ce trece dincolo de orice
nelegere.
Pe urma, ncet-ncet, amintirea acestor cuvinte mi se sterse
din minte si, cum mi placeau petrecerile si risipa, de cum ma
vazui n fruntea mostenirii bogate, de
62
care aveam parte, nu zabovii sa ma dedau la toate ispitele. i
traii un sir de ani n drdora nebuniei si a risipelor, pna
ntr-atta ca sfrsii prin a-mi toca toata averea parinteasca,
si ntr-o zi ma trezii gol cum iesisem din pntecele maicii
mele. i mi zisei, muscndu-mi degetele: ,O, Hassane, fiu al
lui Abdallah, iacata-te ajuns la ticalosie din vina ta si nu
din rautatea vremilor. i nu-i mai ramne, drept orice bun,
dect casa aceasta cu gradina ei. i ai sa fii silit sa le
vinzi, ca sa-i mai ii zilele o vreme. Dupa care ai sa ajungi
la cersetorie, ntruct prietenii tai au sa te paraseasca si
niciunul nu are sa dea vreun mprumut cuiva care si-a irosit
avutul cu chiar minile lui!
i atunci, mi adusei aminte de vorbele cele de pe urma ale
parintelui meu, vorbe pe care, de data aceasta, le gasii
chibzuite, zicndu-mi: ,Hotart! este mai bine sa mor
spnzurat dect sa cersesc mila pe drumuri!
i, cugetnd astfel, luai o frnghie groasa si cobori n
gradina. i, hotart sa ma spnzur, ma ndreptai nspre
copacul pomenit, cautai creanga cea mai groasa si, cnd
ajunsei la ea, aseznd doua pietre mari la radacina pomului
cel batrn, legai frnghia de ea cu un capat. Iar cu celalalt
capat ntocmii un la pe care mi-1 petrecui pe dupa gt; si,
cernd iertare de la Allah pentru fapta mea, ma aruncai n jos
de pe cele doua pietre. i ma balanganeam spnzurat, cnd
creanga, ndoindu-se de greutatea mea, trosni si se rupse de
la trunchi. i cazui la pamnt mpreuna cu ea, mai nainte ca
viaa sa-mi fi parasit trupul.
i cnd ma trezii astfel din lesinul n care ma aflam, si
cnd pricepui ca nu eram mort, ma simii tare umilit ca
irosisem atta ncordare de voina ca sa ajung la ne- izbnda
aceasta de la urma. i ma si ridicam ca sa iau de la capat
fapta mea nelegiuita, cnd vazui o piatra cum cade din pom, si
luai seama ca piatra aceea stralucea pe
yl opt sute saptezeci si saptea noapte
63
pamnt ca un carbune aprins. i, spre uluirea mea cea mare,
bagai de seama ca, acolo unde ma prabusisem, pamntul era
asternut cu pietre de-acestea sclipitoare, si din care nca
mai cadeau din pom, chiar de acolo de unde se rupsese creanga.
i ma suii iarasi pe cele doua pietroaie si ma uitai mai
ndeaproape la ciot. i vazui ca n locul acela creanga nu era
ntreaga, ci era scorborosita, iar din scorbura lunecau
pietrele acelea ce erau numai diamante si smaralde si alte
nestemate de toate culorile.
La privelistea aceea, o, doamne al meu, pricepui tlcul cel
limpede al cuvintelor parintelui meu si mi le repetai n gnd
cu nelesul lor cel adevarat, aducndu-mi aminte ca tatne-
meu, departe de-a ma sfatui sa ma spnzur, ma povauise numai
sa ma aga de creanga cea groasa a copacului, stiind de la bun
nceput ca ea are sa se rupa sub greutatea mea si ca are sa
dea la iveala comoara pe care chiar el, gndind la niscaiva
zile rele, o gramadise anume pentru mine n trunchiul cel gol
al copacului batrn.
i, cu inima plina de bucurie, dadui fuga n casa sa caut un
topor si sa despic mai larg ruptura. i vazui ca tot trunchiul
uriesesc al copacului cel batrn era scobit si era umplut pna
la radacina cu diamante, si rubine, si peruzele, si
margaritare, si smaralde, si cu toate neamurile de gemme de pe
pamnt si din ape.
Eu, atunci, dupa ce l preamarii pe Allah pentru bine-
facerile sale, si dupa ce binecuvntai n inima mea pomenirea
tatalui meu, a carui nelepciune cugetase la nebuniile mele
si mi pusese deoparte mntuirea aceasta nenadajduita, ma
scrbii de viaa mea de mai nainte si de naravurile mele, si
de chiolhanuri si de risipe, si ma hotari sa ma fac om de
omenie si de chibzuiala. i, dintru-nti, nu vrusei sa mai
traiesc ntr-o cetate ce fusese martora la toate trasnaile
mele si ma hotari sa ma duc n
64
mparaia Persiei, nspre care ma tragea cu o ispita de
nenfrnt cetatea cea vestita a irazului, despre care ade-
seori l auzisem pe tatal meu povestind ca despre o cetate n
care erau ngemanate toate stralucirile minii si toate
dulceile vieii. i mi zisei: ,O, Hassane, n cetatea aceea
a irazului ai sa te asezi ca negustor de pietre scumpe si ai
sa cunosti oamenii cei mai placui de pe pamnt. i, cum stii
sa vorbesti persieneste, nu are sa-i fie deloc greu!
i facui numaidect ceea ce hotarsem sa fac. i Allah mi
scrise buna pace si, dupa o calatorie lunga, ajunsei fara de
necazuri la cetatea iraz, unde domnea sultanul cel mare,
Sabur-ah.
i descalecai la hanul cel mai bine inut din cetate, unde
luai cu chirie o odaie frumoasa. i, fara a-mi mai lasa ragaz
sa ma odihnesc, mi schimbai mbracamintea de drum cu niste
haine noi si tare frumoase si plecai sa ma preumblu pe uliele
si prin sukurile cetaii aceleia stralucite.
Or, pe cnd tocmai ieseam din geamia cea mare de farfuriu,
care mi bucurase inima cu frumuseea ei si ma cufundase n
focul rugaciunii, zarii un vizir dintre vizirii sultanului
Sabur-ah venind nspre mine. i ma zari si el, si se opri
dinaintea mea, privindu-ma vrajit, de parca as fi fost un
nger. Pe urma se apropie de mine si mi spuse:
- O, tu, cel mai frumos dintre flacai, din ce ara esti?
ntruct vad de pe hainele tale ca esti strain n cetatea
noastra!
Iar eu raspunsei, temenindu-ma:
- Sunt de la Damasc, o, stapne al meu, si am venit la
iraz spre a ma slefui pe lnga locuitorii sai!
Iar vizirul, auzind vorbele mele, se bucura nemarginit si ma
strnse n brae si mi zise:
- O, ce vorbe frumoase ai n gura ta, o, fiul meu!
Ci ani ai?
)
ji opt sute saptezeci si saptea noapte
65
Iar eu raspunsei:
- Robul tau are saisprezece ani!
Iar el se bucura nca si mai mult, ntruct se tragea dintre
soii lui Loth, si mi spuse:
- Frumosi ani, o, copilul meu! frumosi ani! Iar daca nu ai
altceva mai bun de facut, vino cu mine la sarai sa te
nfaisez sultanului nostru, caruia i plac chipurile
frumoase, si are sa te caftaneasca printre camarasii lui. i,
hotart! ai sa fii fala camarasilor si cununa lor!
Iar eu spusei:
- Pe capul si pe ochii mei, ascult si ma supun!
Atunci, el ma prinse de mna. i facuram drumul
mpreuna, taifaisuind ba de una, ba de alta. i tare se mai
mira cnd ma auzea cum vorbesc persieneste, limba care nu era
a mea, usor si curat. i se minuna de nfaisarea si de
hainele mele stralucite. i mi spuse:
- Pe Allah! daca toti tinerii din Damasc sunt ca tine,
>
7
cetatea aceea este un col
de rai, iar bucata de cer de deasupra Damascului este chiar
raiul!
i ajunseram n felul acesta la saraiul sultanului Sabur-
ah, si ma duse dinaintea sultanului, si chiar ca sultanul
zmbi la vederea mea si mi spuse:
- Obrazul acesta de la Damasc fie binevenit n saraiul meu!
i ma ntreba:
- Cum te cheama, o, flacau frumos?
Iar eu raspunsei:
- Robul tau, Hassan, o, doamne al vremilor!
i daca ma auzi vorbind n felul acesta, se bucura si se
lumina, si mi grai:
- Niciun nume nu s-ar fi potrivit mai bine cu un chip ca al
tau, o, Hassan!
i adauga:
-Te caftanesc camaras al meu, pentru ca ochii mei sa se
bucure n fiecare dimineaa de vederea ta!
66
Iar eu sarutai mna sultanului si i mulumii pentru
bunatatea pe care mi-o dovedea. Iar vizirul ma lua si ma duse
sa-mi schimb hainele, si ma mbraca chiar el cu haine de
camaras. i mi dete cea dinti nvaatura de cum sa ma port
n slujba mea cea noua de copil de casa. i nu stiam cum sa-i
marturisesc ndatorina mea pentru toata grija ce-mi arata. i
ma lua sub obladuirea lui. i ajunsei prietenul sau. i, la
rndu-le, toi ceilali copii de casa, care erau toi tineri
si tare frumosi, se mprietenira cu mine. Iar viata mea se
vestea dulce n saraiul acela, care mi si daduse atta
bucurie si mi fagaduia attea gingase desfatari.
Or, pna atunci, o, doamne al meu, femeia nu nsemnase chiar
nimic n viaa mea. Ci avea sa-si faca n curnd ivirea. i,
odata cu ea, avea sa se iveasca n viaa mea...
Dar cnd fu cea de a opt sute saptezeci si opta noapte
Urma:
... Or, pna atunci, o, doamne al meu, femeia nu nsemnase
chiar nimic n viaa mea. Ci avea sa-si faca n curnd ivirea.
i, odata cu ea, avea sa se iveasca si ncurcatura n viata
mea.
Intr-adevar, trebuie sa ma grabesc a-i marturisi, o, doamne
al meu, ca ocrotitorul meu mi spusese, nca din prima zi:
- Afla, o, scumpul meu, ca este oprit tuturor camarasilor
de la cele douasprezece odai, ca si tuturor dregatorilor de la
sarai, si musaipilor, si paicilor, sa preumble noaptea prin
gradinile saraiului, de la un anume ceas.
ji opt sute saptezeci si opta noapte
67
ntruct, ncepnd de la ceasul acela, gradinile sunt harazite
numai pentru femeile din harem, ca sa poata sa vina acolo sa
se bucure de reveneala si sa taifasuiasca ntre ele. i daca
vreunul, spre nenorocirea lui, ar fi prins n gradina la
ceasul acela, si-ar primejdui capul.
Iar eu ma chibzuisem strasnic sa nu alerg niciodata dupa o
primejdie ca aceea.
Or, ntr-o seara, furat de racoarea si de dulceaa adierii,
ma lasai rapit de somn pe o banca din gradina. i nu stiu cta
vreme sezui aipit acolo. Iar n somnul meu auzeam niste
glasuri de femei care spuneau: ,Of! e un nger! e un nger! e
un nger! Of, ce frumos e! ce frumos e! ce frumos e! i ma
trezii deodata. i nu vazui nimic, dect bezna. i pricepui ca
visasem. i mai pricepui ca, daca as fi prins la ora aceea n
gradini, tare m-as primejdui sa-mi pierd capul, n pofida
bunavoinii ce strnisem n sufletul sultanului si al
vizirului sau. i, plin de spaima la gndul acesta, sarii n
picioare, spre a fugi la sarai pna a nu apuca sa fiu zarit n
locurile acelea oprite. Ci iacata ca un glas de femeie iesi
deodata din negura si din tacere, spunndu-mi cu un tremur de
rs:
- ncotro, ncotro, o, frumosule trezit?
Iar eu, mai tulburat dect daca as fi fost fugarit de toate
strajile de la harem, dadui sa-mi slobozesc picioarele n
vnt, negndind dect sa ajung degraba la sarai. Ci, pna sa
fac civa pasi la cotitura unei carari, sub luna ce iesea
dintr-un nor, vazui ivindu-se o femeie numai frumusee si
stralucire, stnd n picioare dinaintea mea si zmbind, cu doi
ochi mari de gazela ndragostita. Iar nfaisarea ei era
falnica, precum mparateasca i era privirea. Iar luna ce
stralucea pe cerul lui Allah nu era atta de stralucitoare ca
faa ei.
Iar eu, dinaintea acelei iviri, din rai coborta, fara de
ndoiala, nu putui sa fac altminteri dect sa ma opresc. i,
plin de tulburare, lasai ochii n jos si sezui cu
68
o nfaisare cuminte. Iar ea mi spuse, cu glasul ei ispi-
titor:^
- ncotro te duceai asa de grabit, o, lumina a ochilor? i
cine te poate sili sa fugi asa?
Iar eu raspunsei:
- O, domnia! daca esti din saraiul acesta, nu ai cum sa nu
stii temeiurile ce ma mping a ma departa atta de grabnic de
locurile acestea. De buna seama, sui, ntr-adevar, ca le este
oprit barbailor sa ntrzie n gradini, peste un anume ceas,
si ca este cu primejdia pierderii capului a ncalca aceasta
popreala. Lasa-ma, dar, rogu-te fierbinte, sa ma departez,
pna nu apuca paznicii sa ma zareasca!
Iar tnara domnia, rznd ntruna, mi spuse:
- O, racoare a inimii, te-ai trezit cam trzior sa pleci!
Ceasul despre care vorbesti a trecut de mult. i, n loc de-a
cauta sa fugi, ai face mai bine sa-i petreci aici ct i-a
mai ramas din noapte, si are sa-i fie o noapte binecuvntata,
o noapte de lumina!
Ci eu, nca si mai tulburat, si tremurnd si mai tare, nu ma
gndeam dect la fuga si ma vaicaream, spunnd:
- O, pierirea mea-i fara de scapare! O, fiica de oameni
buni, o, stapna a mea, oricine ai fi, nu-mi pricinui
moartea cu ispita farmecelor tale!
i dadui sa scap. Ci ea mi se aseza n cale, ntinznd mna
stnga, iar cu mna dreapta si trase iasmacul cu totul la o
parte si mi spuse, oprindu-se din rs:
- Uita-te, asadar, la mine, o, tinere fara de minte, si
spune-mi daca poi sa ntlnesti n orice seara una mai
frumoasa ori mai tnara ca mine? Da-abia am mplinit
optsprezece ani si niciun barbat nu m-a atins. Iar obrazul
meu, care nu-i chiar urt la privire, niciun barbat pna la
tine nu a putut sa se laude ca l-ar fi ntrezarit. Asa ca m-ai
batjocori amarnic daca tot ai mai cauta sa fugi de mine.
ji opt sute saptezeci si opta noapte
69
Iar eu i spusei:
- O, sultana mea, hotart! tu esti luna plina a frumuseii
si, macar ca noaptea pizmasa ascunde ochilor mei o parte
dintre farmecele tale, atta ct ntrezaresc ajunge ca sa ma
vrajeasca! Ci, te rog fierbinte, pune-te o clipa n starea mea
si ai sa vezi ct de jalnica si de gingasa-i.
Iar ea mi raspunse:
- Ma nvoiesc cu tine, o, miez al inimii, ca, ntr-adevar,
starea ta-i gingasa; ci gingasia ei nu vine nicidecum de la
primejdia pe care o nfruni, ci chiar de la faptura care o
pricinuieste. ntruct tu habar nu ai cine sunt eu, nici care
este cinul meu la sarai! Iar n ceea ce priveste primejdia pe
care o nfruni, apoi primejdia aceea ar fi pentru oricare
altul afara de tine, de vreme ce te iau sub apararea si sub
ocrotirea mea. Spune-mi, asadar, cum te cheama, cine esti si
care sunt slujbele tale la sarai!
Iar eu raspunsei:
- O, stapna mea, sunt Hassan din Damasc, camarasul cel
proaspat al sultanului Sabur-ah si obladuitul vizirului
sultanului Sabur-ah.
Iar ea se minuna:
- A! tu esti preafrumosul Hassan, cel care i-a sucit
minile urmasului lui Loth! O, ce fericire sa te am n noaptea
aceasta numai pentru mine, o, iubitule! Vino, inima mea, vino!
i nceteaza de-a mai otravi ceasurile de dulceaa si de har
cu negrele gnduri!
i dupa ce grai asa, copila cea frumoasa ma trase cu putere
nspre ea, si si alinta obrazul de al meu, si si lipi buzele
de buzele mele, cu patima. Iar eu, o, doamne al meu, macar ca
atunci pentru ntia oara mi se ntmpla o atare treaba,
simii la atingerea aceea cum viaza naprasnic n mine copilul
tatne-sau si, cuprinznd-o cu zvcnet n brae pe fetiscana
pierita, luai puiul si-l adusei dinaintea cuibului. Ci, la
vederea lui, n loc sa se
70
cutremure lund foc, copila mi se smulse dintr-odata din brae
si ma mpinse repezit, dnd un ipat de spaima. i de-abia
apucai sa-mi trag puiul acasa, ca si vazui pe data cum ies
dintr-un tufis de trandafiri zece copilandre care alergara
nspre noi, rznd sa moara.
i, la ivirea lor, o, doamne al meu, nelesei ca vazusera
tot si ca auzisera tot, si ca tnara cu pricina se veselise pe
seama mea, si ca nu se slujise de mine dect n bataie de joc,
cu scopul vadit de-a le face sa rda pe soaele sale. i, de
altminteri, ntr-o clipeala de ochi, toate fetiscanele se si
aflau mprejurul meu, chicotind si opaind ca niste caprioare
neastmparate. i, n potopul hohotelor lor de rs, se uitau
la mine cu niste ochi sclipind de viclesug si de ispita, si-i
spuneau celei ce ma amagise:
- O, Kaiiria, sora noastra, ai fost grozava! Oh, ai fost
grozava! i ce frumos mai era copilandrul! si ce vioi!
Iar alta spuse:
- i iute!
Iar alta spuse:
- i zgondos!
Iar alta spuse:
- i gingas!
Iar alta spuse:
- i frumos!
Iar alta spuse:
- i falos!
Iar alta spuse:
- i aratos!
Iar alta spuse:
- i zorit!
Iar alta spuse:
- i uluitor!
Iar alta spuse:
- Un sultan.
A opt sute saptezeci si opta noapte
71
i, totodata, se pornira pe niste hohote lungi de rs, pe
cnd eu stam pna peste poate de stnjenit si de tulburat.
ntruct, o, doamne al meu, eu n viaa mea nu privisem o
femeie n faa si nici nu ma aflasem n tovarasia femeilor.
Iar acelea de-acolo erau de o nerusinare si de o lipsa de
sfiiciune ce nu-si aveau seaman n hronicile neobrazarii. i
stam acolo, n vlvora chicotelilor lor, descumpanit, rusinat
si cu nasul alungit pna la picioare, ca un navleg.
Ci, deodata, din tufisul de trandafiri, iesi, ca luna la
rasaritul ei, o a douasprezecea copilandra, a carei ivire facu
sa se curme numaidect toate rsetele si toate glumele. Iar
frumuseea sa era sultana si facea sa se plece la trecerea ei
toate florile. i veni nspre ceata noastra, care se desfacu
la apropierea ei; se uita la mine ndelung si mi spuse:
- Hotart, o, Hassan din Damasc, cutezana ta este o
cutezana mare, iar navalirii tale asupra tinerei domnie de
aici i se cade pe drept osnda. i, pe viaa mea! ce pacat de
tinereea si de frumuseea ta!
Atunci, fetiscana care numai ea fusese pricina ntmplarii
aceleia, si pe care o chema Kaiiria, veni si saruta mna celei
ce rostise asemenea vorbe, si i zise:
- O, Zuleica, stapna a noastra, pe viaa ta cea scumpa!
iarta-i pornirea de adineoari, care nu-i dect dovada
navalniciei lui. Iar soarta i este n minile tale! Asa nct
se cade a-1 parasi, ori a-i aduce mntuire acestui prea-
frumos navalitor, acestui faptuitor de tlharii asupra
tinerelor fete fecioare!
Iar cea pe care o chema Zuleica sezu o clipa pe gnduri si
raspunse:
- Bine, de data aceasta sa-l iertam, de vreme ce chiar tu,
care ai suferit ncercarea de tlharie, pui marturie pentru
el. Sa-i fie lasat capul si sa fie slobozit de primejdia n
care se afla! Ba chiar, spre a le ine minte pe fetele ce l-au
slobozit, se cade sa ne straduim a-i face oleaca mai
72
O mie /i una de nopi
dulce paania din noaptea aceasta. Sa-l luam, asadar, cu noi
si sa-l ducem n iatacurile noastre, pe care pna acuma niciun
barbat nu le-a prihanit cu suflarea lui.
i, graind astfel, facu semn uneia dintre fetele ce-o
nsoeau, care pieri ndata, usoara, pe sub chiparosi, spre a
se ntoarce peste o clipita, aducnd n brae o gramada de
matasarii.
i desfacu la picioarele mele matasurile acelea, care
alcatuiau o rochie minunata de femeie; si, cu toatele, ma
ajutara s-o petrec peste hainele mele. i, stravestit asa, ma
cufundai frumos n ceata lor. i, trecnd printre copaci,
ajunseram la iatacurile haremului.
Or, cnd intraram n sala de primire a haremului, toata
numai din marmura stracurata si nvrstata cu margaritare si
cu peruzele, fetele mi spusera la ureche ca sala aceea era
ncaperea n care fata sultanului avea obicei sa-si primeasca
musafirele si prietenele. i, tot asa, mi dezvaluira ca fata
sultanului nu era alta dect chiar domnita Zuleica.
>
i bagai de seama ca n mijlocul acelei sali atta de
frumoase si atta de goale se aflau douazeci de presuri mari
de atlaz, asezate roata peste chilimul cel mare. i toate
fetiscanele, care nu contenisera o clipa sa-mi faca pe furis
tot felul de ispiteli si sa-mi arunce niste ocheade prjolite,
se dusera sa sada rnduite frumos pe acele presuri de atlaz,
poftindu-ma sa sed si eu n mijlocul lor, faa n faa cu
chiar Zuleica, domnia, care ma privea cu niste ochi ce-mi
strapungeau sufletul.
Atunci, Zuleica porunci racoritoarele, si sase alte roabe,
tot att de frumoase si de bogat mbracate, se ivira ntr-o
clipita si ncepura a ne mpari niste stergare de matasa pe
niste tipsii din aur, pe cnd altele zece veneau pe urma lor
cu niste farfuriuri mari, care si numai cu nfaisarea lor
erau o racoreala.
yl opt sute saptezeci si noua noapte
73
Dar cnd fu cea de a opt sute saptezeci si noua noapte
Urma:
... pe cnd altele zece veneau pe urma lor cu niste
farfuriuri mari, care si numai cu nfaisarea lor erau o
racoreala.
i ne pusera dinainte farfuriurile n care se aflau sor-
beturi cu gheaa, lapte prins, dulceuri de chitra, felii de
castravei si lami. Iar domnia Zuleica gusta ea mai nti
si, tot cu linguria de aur pe care o dusese la buzele sale,
ma mbie cu un pic de dulceaa si cu o felie de chitra, apoi
cu nca o linguria de lapte prins. Pe urma linguria aceea
trecu de mai multe ori din mna n mna, pna ce toate fetele
se nfruptara din bunataurile acelea minunate, n mai multe
rnduri, ct nu mai ramase nimic n farfuriuri. i atunci,
roabele ne adusera o apa buna, n niste cupe de clestar.
Iar taifasul nu zabovi a se ncinge, de parca am fi baut
toate soiurile de vinuri. Iar eu ma minunam de cutezana
vorbelor de pe buzele acelor copile, care rdeau n hohote ori
de cte ori vreuna dintre ele slobozea vreo nazdravanie
strasnica si vrtoasa pe socoteala copilului tatne-sau, a
carui vedere le nveselise peste masura. Iar nurlia de
Kaiiria, asupra careia fusese ndreptata tlharia mea, de
vreme ce fusese tlharie, nu-mi mai pastra nicio umbra de
suparare si se asezase faa n faa cu mine. i se uita la
mine surznd, si mi da de neles prin graiul ochilor ca ma
ierta pentru navalnicia mea din gradina. Iar eu, la rndu-mi,
mi ridicam ochii nspre ea din vreme n vreme, pe urma i
coboram repede, de ndata ce bagam de seama ca ea avea
privirile asupra mea; caci,
74
n pofida tuturor stradaniilor ce le ncercam spre a face sa
mi se iveasca oarecare liniste pe faa, tot mai pastram,
nconjurat de acele fetiscane fara seaman, o stnjenenla tare
suparatoare. Iar domnia Zuleica si soaele sale, care vedeau
limpede starea mea, ncercau la rndu-le, cu tot soiul de
zmbre, sa-mi strneasca ndrazneala. Iar Zuleica, pna la
urma, zise:
-Oare cnd, o, prietene al nostru, Hassan din Damasc, ai sa
iei o faa mai sloboda si mai voioasa? Au crezi cumva ca
fetele acestea neprihanite sunt niste mncatoare de carne de
om? i nu stii ca nicio primejdie nu te paste n iatacurile
fetei sultanului, unde niciun hadmb nu ar cuteza vreodata sa
intre fara de ngaduina? Uita, asadar, pe-o clipa, ca
vorbesti cu domnia Zuleica si nchipuie-te la o claca de
taclale cu niste fete de rnd ale vreunor neguatori din
iraz. Asa ca salta fruntea, o, Hassane, si priveste-le n
faa pe toate aceste tinerele minunate. i, dupa ce ai sa le
cercetezi cu cea mai mare luare-aminte, grabeste de ne spune,
cu toata slobozenia si fara a te teme ca ne-ai supara, care-i
aceea dintre noi care i place cel mai mult!
Or, vorbele acestea ale domniei Zuleica, o, doamne al
vremilor, n loc sa-mi dea inima si suflet, nu facura dect
sa-mi sporeasca tulburarea si fstceala, si nu ma pricepui
dect sa ngaim niste cuvinte blbite, simind roseaa
sfiiciunii cum mi se suie n obraz. i as fi vrut, n clipita
aceea, sa se caste pamntul si sa ma nghita. Iar Zuleica,
vazndu-mi zapaceala, mi spuse:
-Vad, o, Hassane, ca i-am cerut un lucru care te pune n
ncurcatura. ntruct, fara de nicio ndoiala, te temi ca,
marturisindu-i placerea pentru una, sa nu le superi pe toate
celelalte si sa le strnesti mpotriva ta. Ei bine, gresesti,
daca o teama ca aceasta i ntuneca gndurile. Afla, asadar,
ca eu si cu soaele mele suntem atta de prietene, si ca ntre
noi sunt niste legaturi sufletesti atta de
y4 opt sute saptezeci si noua noapte
75
strnse, nct un barbat, orice-ar face cu vreuna dintre noi,
nu ar putea sa ne strice prietenia. Asa ca alunga-i din inima
temerile care o fac atta de chibzuita, cerceteaza-ne cu toata
slobozenia si, chiar daca ai voi sa ramnem toate goale
dinaintea ta, spune-ne fara de sfiala si avem sa ne supunem,
pe capetele si pe ochii nostri! Ci numai grabeste de ne spune
care-i cea aleasa de tine.
Eu atunci, o, doamne al meu, chemai n ajutor ct mi se mai
ntorsese din barbaie dupa attea mbarbatari si, macar ca
soaele Zuleicai erau desavrsit de frumoase si i-ar fi fost
cam anevoie pna si ochiului cel mai priceput sa faca vreo
osebire ntre ele, si macar ca, pe de alta parte, domnia
Zuleica era ea nsasi pe puin tot atta de minunata ca si
fetiscanele sale, inima mea jinduia fierbinte dupa aceea care,
cea dinti, o facuse sa bata atta de naprasnic n gradina,
sclipitoarea si dulcea Kaiiria, mult-iubitoarea de copilul
tatne-sau. Ci ma ferii strasnic, n pofida oricarei ispite,
sa-mi dezvaluiesc simamintele acelea, care, cu toate vorbele
linistitoare ale Zuleicai, tare ar mai fi putut sa traga
asupra capului meu ciuda celorlalte fecioare. i ma mulumii,
dupa ce le cercetai pe toate cu cea mai mare luare-aminte, sa
ma ntorc nspre domnia Zuleica si sa-i spun:
- O, stapna a mea, se cade sa ncep cu a-i spune ca nu as
putea sa asemui farmecele tale cu cele ale soaelor tale, caci
nu se asemuie stralucirea lunii cu sclipirea stelelor. i-asa-
i frumuseea ta, faa de care ochii nu ar putea sa aiba
priviri dect pentru ea.
i, rostind cuvintele acestea, nu putui sa ma opresc a nu
repezi o aruncatura de ochi plina de neles nspre Kaiiria
cea dulce, n asa fel ca s-o fac sa priceapa ca numai buna-
cuviina mi soptea magulirea aceea faa de domnia.
Iar dupa ce auzi raspunsul meu, Zuleica mi spuse zmbind:
76
- Ai fost stralucit, o, Hassane, macar ca linguseala este
vadita. Asa ca acuma, cnd esti mai slobod la grai, grabeste
de ne dezvaluie afundul inimii tale, spunndu-ne care este,
dintre toate aceste fete, aceea ce te ispiteste cel mai mult!
i, la rndu-le, fetiscanele si mpreunara rugaminile cu
cea a domniei, spre a ma ndemna sa le dezva- Iuiesc gndul
meu. i, dintre toate, tocmai Kaiiria se arata cea mai
nflacarata de dorina de a ma face sa vor-
>
besc, ea, cea care mi ghicise gndurile tainice.
Eu atunci, o, doamne al meu, alungnd si ce-mi mai ramasese
din toata sfiiciunea, ma nduplecai faa de attea staruine
sporite ale fetelor si ale stapnei lor, ma ntorsei nspre
Zuleica si i spusei, aratnd-o cu o miscare de mna pe tnara
Kaiiria:
- O, sultana mea, iacata, chiar aceasta-i cea pe care o
rvnesc! Asa, pe Allah! chiar nspre dulcea Kaiiria merge
dorul meu cel mai mare.
Or, nici nu sfrsisem eu bine de rostit vorbele acestea, ca
toate fetele si izbucnira laolalta n niste hohote lungi de
rs, fara ca pe feele lor nflorite sa se iveasca nici cel
mai mic semn de ciuda. i gndeam n sufletul meu, privindu-le
cum si dedeau coate si mureau de rs: ,Ce poveste ciudata mai
este si povestea aceasta! Oare acestea-s femei ca toate
femeile si fete ca toate fetele? Oare de cnd au deprins
fapturile de felul lor atta ne- partinire si atta virtute,
ca sa nu se gelozeasca si sa nu se zgrie pe ochi dinaintea
izbnzii uneia dintre seme- nele lor? Pe Allah! niste surori
nu s-ar purta cu atta gingasie si cu atta lipsa de zavistie
faa de surorile lor. Iacata un lucru ce ntrece priceperea
mea.
Ci domnia Zuleica nu ma lasa prea mult cufundat n aceasta
nedumerire si mi zise:
- Minunat! minunat! o, Hassan din Damasc! Pe viaa mea!
tinerii din ara ta au gust ales, ochi iscusit si pricepere.
A opt sute saptezeci si noua noapte
77
i sunt tare bucuroasa, o, Hassane, ca i-ai dat ntietate
prietenei mele, Kaiiria. Ea este prietena inimii mele si-i cea
mai ndragita. i n-ai sa te caiesti de alegerea ta, o,
craiule! De altminteri, nici nu ai de unde sa stii tot preul
si toata nsemnatatea celei alese, caci noi toate, asa cum ne
vezi, n-am putea nazui, nici pe de aproape, nici pe de
departe, sa fim asemuite cu ea ntru frumusei, ntru
desavrsirile trupului si ntru farmecele mintii. i chiar ca
noi suntem roabele ei, macar ca din ce se vede s-ar putea
amagi cineva.
Pe urma toate la rnd ncepura s-o firitiseasca pe prea
minunata de Kaiiria si s-o laude pentru biruina pe care o
dobndise. Iar ea nu se dovedi nicidecum neajutorata la vorba,
ci dete la fiecare dintre soaele sale raspunsul cuvenit, pe
cnd eu eram pna peste masura de uluit.
Dupa care Zuleica lua o alauta din preajma sa si o puse n
minile preaiubitei sale Kaiiria, spunndu-i:
Suflet din sufletul meu, se cade sa-i arai draguului
tau un pic din ceea ce stii, ca nu cumva sa socoata ca i-am
fi nflorit noi harurile.
i mult-dulcea Kaiiria lua alauta din minile Zuleicai, o
struni si, dupa un nceput vrajitor, cnta ncetisor,
nsotindu-se de sunetul strunelor:
>
Sunt ucenica dragostei. Nebuna,
M-a nvaat gingasele alinturi
i a binevoit cu drag sa puna
Comori de vise-n sufletu-mi, si jinduri,
Pe care sa le-nchin acum buimaca,
Orice-arfi scris din veci sa mi se-ntample,
Acestui caprior care ma seaca Cu scorpionii negri ce se joaca
In jurul preafrumoaselor lui tmple.
Ct voi trai sub soare si sub stele,
Am sa-l iubesc cum n-au iubit craiese,
78
Caci port credina-n veci iubirii mele, Flacaului ce inima-l
alese.
O, voi ndragostii, sa nu-si deserte Iubirea voastra frunza
fermecata! Pastrai-o pururi tnara si verde
Un bun pierdut, pe veci de veci se pierde i nu se mai gaseste
niciodata.
Ct despre mine, fac marturisirea Ca sunt pe veci de veci
ndragostita De caprioru-acesta ca iubirea Ivindu-se din vis,
desavrsita,
Ca din soptirea unui zvon de frunze.
i nu mai stiu nici temeri, nici prefaceri. Privirea lui cu
straluciri ascunse Pna-n adncul inimii-mi patrunse Precum
taisul palosului ager.
Pe tnara lui frunte de lumina Condeiul frumuseii nsesi
scrise ncondeiata vrajilor deplina In floarea unor linii
nedezise.
Iar ochii lui, blagoslovii de soarta,
Sunt plini de-un farmec fara-asemanare, Ca inima de vraja lor
sta moarta Sub arcul nemilos, care se-ncoarda Cu negrele-i
sagei ucigatoare.
O, tu, cel fara care n-am putere Sa mai traiesc, si nu mai am
cu cine In suflet sa te schimb, ca mi te cere Sufletu-mi tot,
hai la hammam cu mine, Sa te slujesc cu dor, iubitul meu,
Sub straluciri de marmura albastra!
Sa arda narduri n caui mereu,
Sa umple sala aburii, iar eu Pe pieptul tau sa cnt iubirea
noastra.
/I opt sute optzecea noapte
79
Cnd sfrsi de cntat, ntoarse ochii nspre mine cu atta
duiosie, nct, uitndu-mi dintr-odata si de ntreaga sfiala,
si de faptul ca se aflau de faa fiica sultanului si soaele
ei cele chicotitoare, ma aruncai la picioarele Kaiiriei,
potopit de iubire si pna peste marginile desfatarii. i, daca
simii mireasma ce se revarsa din hainele ei moi, si caldura
trupului ei deasupra mea, ma napadi o beie, de-o cuprinsei
deodata n brae si ncepui s-o sarut peste tot pe unde
puteam, cu naprasnicie, n vreme ce ea se alinta ca o
turturica. i nu-mi venii n fire dect cnd auzii chicotelile
de rs, pe care le scoteau fetele vazndu-ma dezlanuit ca un
berbec pus la posteala din ceasul berbeciei lui...
Dar cnd fu cea de a opt sute optzecea noapte
Urma:
... nu-mi venii n fire dect cnd auzii chicotelile de rs,
pe care le scoteau fetele vazndu-ma dezlanuit ca un berbec
pus la posteala din ceasul berbeciei lui.
Dupa asta, ncepura sa mannce si sa bea, si sa spuna la
nebunii, si sa-si faca pe dedesubt tot soiul de semne si de
sotii, pna ce intra o roaba batrna, care dete de veste
ntregei liote ca n curnd avea sa se lumineze de ziua. i
toate raspunsera laolalta:
- O, doica a stapnei noastre, vestea ce ne-ai adus-o este
asupra capului si a ochilor nostri!
Iar Zuleica se ridica, spunndu-mi:
- Este vremea, o, Hassane, sa mergem la odihna. Iar tu poi
sa te bizui pe ocrotirea mea spre a ajunge sa te bucuri de
iubita ta, caci nu am sa precupeesc nimic spre a
80
te ajuta sa ajungi la mplinirea dorurilor tale. Ci, pna una
alta, avem sa te ajutam sa iesi fara zarva din harem.
i sopti cteva vorbe la urechea batrnei sale mance, care
ma privi o clipita n ochi si ma lua de mna spunndu-mi sa
merg dupa ea. Iar eu, dupa ce ma temenii dinaintea acelui stol
de porumbie, si dupa ce repezii o aruncatura de ochi patimasa
nspre dulcea Kaiiria, ma lasai calauzit de batrna, care ma
duse printr-un sir de boite si printr-o sumedenie de cotituri,
si ma scoase la o portia de la care avea cheia. i deschise
portia aceea. i ma strecurai afara, si vazui ca ma aflu
dincolo de mprejmuirile saraiului.
Or, se si luminase de ziua, iar eu grabii sa ma ntorc la
sarai pe poarta cea mare, de-a dreptul, n asa fel ca sa fiu
zarit de strajeri. i dadui fuga n odaia mea, unde, de cum
trecui pragul, l vazui pe obladuitorul meu, vizirul cel
cobortor din Loth, care ma astepta pna peste poate de
nerabdator si de ngrijorat. i se ridica repede cnd ma vazu
intrnd, si ma strnse n brae si ma saruta cu drag,
spunndu-mi:
O, Hassane, inima mea era cu tine, si eram tare tulburat
n privina ta. i n-am nchis ochii deloc toata noaptea,
gndindu-ma ca, strain cum esti n iraz, nfruni primejdiile
de noapte din partea puslamalelor care colcaie pe ulie. Of,
scumpule, unde ai fost, departe de mine?
Iar eu ma ferii cu grija sa-i povestesc ntmplarea ori sa-i
spun ca mi petrecusem noaptea cu niste femei, si ma mulumii
numai sa-i raspund ca ma ntlnisem cu un negustor de la
Damasc, asezat la Bagdad, care tocmai pleca la Bassra cu toata
casa lui, si ca ma oprise la el toata noaptea. Iar
obladuitorul meu fu nevoit sa-mi dea crezare si se mulumi sa
scoata cteva oftaturi si sa ma mustre prieteneste. i-atta
cu el!
A opt sute optzecea noapte
81
Ct despre mine, mi simeam inima si mintea legate de
farmecele nurliei de Kaiiria, si mi petrecui toata ziua aceea
si toata noaptea prefirndu-mi prin minte pna si cele mai
mici amanunte ale ntlnirii noastre. Iar a doua zi nca mai
eram cufundat n amintirile mele, cnd un hadmb veni sa bata
la usa mea si sa-mi spuna:
- Aici locuieste, oare, domnia sa, Hassan din Damasc,
camarasul stapnului nostru, sultanul Sabur-ah?
Iar eu raspunsei:
- La el te afli!
El, atunci, saruta pamntul dintre minile mele si se ridica
apoi spre a-si scoate din sn un sul de hrtie, pe care mi-1
nmna. i pleca precum venise.
Iar eu, numaidect, desfasurai hrtia si vazui ca pe ea se
aflau aceste rnduri, nsemnate cu o scriitura ser- puita:
,Daca tnarul caprior din ara amului va veni n noaptea
aceasta, pe lumina de Luna, sa se preumble mladiu pe sub
ramuri, are sa dea ochii cu o tnara caprioara, zaifa de
iubire, topita toata de dorul lui, care-i va spune, n graiul
sau, ct de tulburata este n inima ei ca a fost cea aleasa
dintre caprioarele padurii, si cea mai dorita dintre soaele
sale.
i, o, doamne al meu, la citirea acelei scrisori ma simii
beat fara de vin. ntruct, macar ca pricepusem, din cea
dinti seara, ca ispititoarea de Kaiiria avea o anume pornire
spre mine, nu ma asteptam nicidecum la o dovada ca aceasta din
partea dragostei sale. Asa ca, de ndata ce izbutii sa-mi
stapnesc fiorii, ma nfaisai dinaintea vizirului,
obladuitorul meu, si i sarutai mna. i, dupa ce dobndii n
felul acesta bunavoina lui, i cerui ngaduina de a ma duce
sa-l vad pe un dervis din ara mea, de curnd sosit de la
Mecca, si care ma poftise sa-mi trec noaptea cu el. i, dupa
ce mi se
82
dete ngaduina, ma ntorsei n odaia mea si alesei dintre
nestematele ce le aveam smaraldele cele mai frumoase, rubinele
cele mai curate, diamantele cele mai albe, margaritarele cele
mai mari, peruzelele cele mai gingase, safirele cele mai
desavrsite si, pe un fir din aur, le ntocmii ntr-un sirag
de matanii. i, de ndata ce noaptea se asternu peste gradini,
ma nmiresmai cu mosc curat si ma dusei fara de niciun zgomot
la crnguri, pe portia cea tainica, pe unde stiam drumul si
pe care o gasii deschisa anume pentru mine.
i ajunsei la chiparosii sub care ma lasasem furat de somn
n seara dinti, si asteptai cu sufletul sugrumat venirea
mult-iubitei. Iar asteptarea mi ardea sufletul, iar ceasul
ntlnirii noastre mi se parea ca nu are sa mai vina. i
iacata ca deodata, sub razele de luna, o albeaa usoara luneca
printre chiparosi, iar Kaiiria cea ispititoare se ivi
dinaintea ochilor mei rapii. i ma nchinai la picioarele ei,
cu faa la pamnt, fara a putea sa rostesc un cuvnt, si sezui
asa pna ce, cu glasul ei de izvor soptit, mi spuse:
- O, Hassan al dragostei mele, ridica-te si, n locul
acestei taceri dulci si patimase, da-mi dovezi adevarate
despre iubirea ta pentru mine! Este, oare, cu putina, o,
Hassane, ca tu chiar sa ma fi gasit mai frumoasa si mai
vrednica de dorit dect pe toate nsoitoarele mele, fetele
acelea dulci, margaritarele acelea neatinse, si chiar dect pe
domnia Zuleica? Ar trebui sa mai aud nca o data din gura ta
toate acestea spre a-mi crede urechilor.
i, graind astfel, se pleca nspre mine si ma ajuta sa ma
ridic. Iar eu i luai mna si o dusei la buzele mele patimase,
si i spusei:
- O, sultana a sultanelor, iata mai nti pentru tine un
sirag de matanii din ara mea, sa-i depeni pietrele de-a
lungul zilelor tale de viaa fericita, aducndu-i aminte de
robul ce i l-a daruit. i, odata cu siragul acesta de
j\ opt sute optzecea noapte
83
matanii, un biet dar marunt, primeste si marturia dragostei pe
care stau gata sa o fac legiuita dinaintea ca- diului si a
martorilor.
Iar ea mi raspunse:
- Ce bucuroasa sunt ca i-am strnit atta dragoste, o,
Hassane, pentru care mi supun sufletul la primejdiile acestei
nopi. Ci, vai, nu stiu daca inima mea se cade sa se bucure de
biruina ei, ori daca n-ar trebui sa privesc ntlnirea
noastra ca pe nceputul unor napaste si al unor necazuri n
viaa mea.
i, graind astfel, si pleca fruntea pe umarul meu, n vreme
ce suspinele i scuturau pieptul. i i spusei:
- O, stapna mea, pentru ce vezi lumea atta de neagra
dinaintea ochilor tai, n noaptea aceasta de lumina? i pentru
ce chemi asupra capului tau napastele, izvodind attea
presimiri gresite?
Iar ea mi spuse:
- Deie Allah, o, Hassane, ca aceste presimiri sa fie
gresite! Ci sa nu cumva sa socoi ca ar fi nentemeiata teama
care, n ceasul acesta al ntlnirii noastre atta de dorite,
vine sa ne tulbure bucuria. Of, spaimele mele sunt mult prea
temeinice.
i tacu un rastimp, apoi mi spuse:
- Afla, asadar, o, tu, cel mai iubit dintre iubii, ca
domnia Zuleica te ndrageste tainic si ca e gata sa-i
marturiseasca dintr-o clipa n alta dragostea ei. Or, cum ai
sa ntmpini tu o marturisire ca aceea? Iar dragostea pe care
spui ca o ai pentru mine va putea ea sa dureze mpotriva falei
de-a o avea ca iubita pe cea mai frumoasa si pe cea mai
falnica fiica de sultan?
Ci eu i curmai vorba, spre a marturisi:
- Da, pe viaa ta! o, ispititoare Kaiiria, tu ai sa fii pu-
rurea mai presus dect domnia Zuleica n inima mea! i de-ar
da Allah sa ai o potrivnica nca si mai falnica, ai vedea
atunci ca nimic nu ar putea sa clatine statornicia
84
inimii mele robite de frumuseea ta! i chiar daca sultanul
Sabur-ah, tatal domniei Zuleica, nu ar avea niciun fiu care
sa-l mosteneasca, si i-ar lasa scaunul de domnie al Persiei
aceluia ce s-ar nsura cu fata lui, eu i-as jertfi un noroc
ca acela, o, tu, cea mai vrednica de iubit dintre toate
fecioarele!
Iar Kaiiria se minuna, spunnd:
- O, Hassan, bietule, ce orbire pe tine! Au tu uii ca eu
nu sunt dect o roaba n slujba domniei Zuleica? Daca la
marturia ei de dragoste tu ai sa raspunzi cu o neprimire, ai
sa tragi supararea ei asupra capului meu si asupra capului
tau, si amndoi avem sa fim pierdui fara de scapare. Asa ca
este mai bine, spre folosul nostru, sa te supui celei mai
tari. Aceasta-i singura cale de scapare. Iar Allah are sa-si
puna balsamul pe inima mhnirilor.
Iar eu, departe de a ma nvoi cu povaa ei, ma simii pna
peste poate de suparat de-a fi macar banuit de atta
nevolnicie, nct sa ma dau biruit faa de niste socoteli ca
acelea, si ma razvratii, strngnd-o pe ispititoarea Kaiiria
n braele mele:
>
- O, rod al darurilor cele mai alese ale Atoatezidito-
rului, nu-mi chinui sufletul cu vorbe atta de grele. i, de
vreme ce primejdia atrna asupra capului tau vrajitor, hai sa
fugim amndoi n ara mea. Acolo se afla niste pustietai unde
nimeni n-ar mai putea sa ne afle urmele. Iar eu, datorita
Atoatemparitorului, sunt destul de bogat spre a te ine sa
traiesti n toate stralucirile, fie si la capatul lumii celei
locuite de oameni!
La vorbele acestea, iubita mea se lasa dulce sa cada n
braele mele si mi spuse:
- Ei bine, Hassane, nu ma mai ndoiesc de dragostea ta si
vreau sa te scot din amagirea n care anume te-am lasat sa
aluneci spre a-i pune la ncercare simamintele. Afla,
asadar, ca nu sunt nicidecum aceea pe care o crezi tu, nu sunt
nicidecum Kaiiria, prietena domniei Zuleica.
A opt sute optzeci si una noapte
85
Domnia Zuleica sunt chiar eu, iar aceea pe care o credeai a
fi domnia Zuleica este chiar prietena mea, Kaiiria. i nu am
ticluit acest viclesug dect spre a ma ncredina si mai bine
de dragostea ta. De altminteri, vei avea numaidect adeverirea
spuselor mele.
i, dupa vorbele acestea, rosti o chemare, si din umbra
chiparosilor se ivi aceea pe care o credeam a fi domnia
Zuleica, si care, de fapt, era prietena ei de inima, Kaiiria.
i veni sa-i sarute mna stapnei sale, si sa se temeneasca
dinaintea mea precum cere datina. Iar domnia cea ispititoare
mi spuse:
- Acum, o, Hassane, daca stii ca ma cheama Zuleica si
nicidecum Kaiiria, ai sa ma mai iubesti tot atta si vei mai
avea tu pentru o domnia simaminte tot atta de dulci cum
aveai pentru o prietena de rnd de-a domniei?
Iar eu, o, doamne al meu, nu pregetai sa dau raspunsul de
cuviina...
Dar cnd fu cea de a opt sute optzeci si una noapte
Urma:
... Iar eu, o, doamne al meu, nu pregetai sa dau raspunsul
de cuviina, spunndu-i Zuleicai ca nu puteam pricepe potopul
de fericire ce ma coplesea si nici pe ce cale mi se putuse
cuveni ca ea sa binevoiasca a-s cobor privirile pna la
robul de mine, si, n felul acesta, sa-mi faca soarta mai de
pizmuit dect cea a fiilor celor mai mari sultani. Ci ea mi
curma vorba, spre a-mi spune:
- O, Hassane, sa nu te minunezi deloc de ce am facut pentru
tine. Oare nu te-am vazut eu cum dormitai noaptea sub pomi, n
lumina lunii? Or, din ceasul acela,
86
inima mea a fost nrobita de frumuseea ta si nu mai pot, fara
a-mi zdrobi zborul inimii, sa fac altceva dect sa fiu a ta.
Cu asta, si n vreme ce preabuna Kaiiria se preumbla nu
departe de noi spre a veghea mprejurimile locului, daduram
zagazuri slobode rului nflacararii noastre, ci fara ca
nimica nelegiuit sa se petreaca. i ne trecuram noaptea
sarutndu-ne si stnd de vorba dragastos, pna ce prietena
veni sa ne dea de stire ca era vremea sa ne desparim. Ci,
pna a nu pleca, Zuleica mi spuse:
- O, Hassane, sa te gndesti mereu la mine! Ii fagaduiesc
ca am sa-i arat n curnd ct mi esti de drag.
Iar eu ma aruncai la picioarele ei spre a-i marturisi
ndatorinta mea fata de toate hatrurile ce-mi daruia. i
> > ne despariram cu lacrimile simirii n ochi.
i iesii din gradina prin aceleasi ntortocheturi ca si ntia
oara.
Or, a doua zi, nadajduiam cu tot sufletul un semn de la
mult-iubita mea, care sa-mi dea temei a ma bizui pe o noua
ntlnire n gradini. Ci ziua trecu fara a aduce mplinirea
nadejdii mele celei mai scumpe. i nu izbutii sa nchid ochii
n noaptea aceea, nestiitor cum eram asupra pricinii acelei
taceri. i, n ziua urmatoare, n ciuda faptului ca se afla
lnga mine obladuitorul meu, ce se straduia sa ghiceasca
pricina framntarilor mele, si n pofida vorbelor pe care mi
le spunea ca sa ma veseleasca, vedeam numai negru dinaintea
ochilor si nu vrusei sa ma ating de niciun fel de mncare. i,
la lasatul serii, cobori nspre gradini, pna cnd ceasul de
poprire nca nu sosise, si, spre marea mea nedumerire, vazui
ca toate crngurile erau pline de strajeri si, gndindu-ma
la vreo ntmplare naprasnica, dadui fuga ndarat n odaia
mea. i cnd ajunsei acolo, l gasii pe hadmbul domniei
asteptndu-ma. i tremura tot, si nu avea o nfaisare deloc
linistita ca se afla n odaia mea, de parca din toate
colurile urmau sa sara niste
87
insi narmai spre a-1 face bucaele. i mi dete repede un
sul de hrtie, asemeni cu cel pe care mi-1 mai adusese, si
pleca zorit.
Iar eu desfsurai sulul si citii cele ce urmeaza: ,Afla, o,
miez de duiosie, ca tnara caprioara era sa fie prinsa de
vnatori, dupa ce s-a desparit de capriorul ei cel frumos.
Iar acuma este pazita de vnatorii care au napadit toata
padurea. Asa ca ia bine seama sa nu care cumva sa te duci
noaptea, pe lumina de luna, sa-i caui caprioara. Ci mai
degraba cauta-i scaparea sifereste-te de viclesugurile prigo-
nitorilor nostri. i, mai ales, nu te lasa cuprins de dezna-
dejde, orice-arfi sa se ntmple si orice-aiputea sa auzi
zilele acestea. i nici macar moartea mea sa nu care cumva sa
te faca sa-i pierzi judecata si sa ajungi sa uii chibzuina.
Uassalam!
La citirea acelei scrisori, o, doamne al vremilor, spaima si
grijile mele ajunsera pna peste fire, si ma lasai cuprins de
valmasagul gndurilor zbuciumate. nct atunci cnd, a doua
zi, se raspndi n sarai zvonul, ca o bataie de aripi de
cucuvea, despre moartea pe ct de repede, pe-atta de greu de
priceput a domniei Zuleica, durerea mea si ajunsese pna
peste margini si, fara de nicio vorba, ma prabusii lesinat n
braele obladuitorului meu, cu capul lunecndu-mi naintea
picioarelor.
i ramasei ntr-o stare sora cu moartea, vreme de sapte zile
si sapte nopi, dupa care, mulumita ngrijirilor pline de
luare-aminte, pe care nu mi le precupei obladuitorul meu, ma
ntorsei la viaa; ci cu sufletul plin de jale si cu inima
cuprinsa pe totdeauna de sila de viaa. i neputnd sa ndur a
mai ramne n saraiul acela cernit de jalea morii mult-
iubitei mele, ma hotari sa fug n taina, la cel dinti
prilej, spre a ma afunda n sihastriile unde nu se afla nicio
suflare n afara de cea a lui Allah si de iarba cea salbatica.
88
i, de ndata ce se asternura negurile nopii, strnsei tot
ce aveam mai de pre, ca diamante si nestemate, gndind: ,Mai
bine-ar fi fost sa fi vrut ursita sa mor spnzurat de creanga
copacului cel batrn, la Damasc, n gradina parintelui meu,
dect sa traiesc o viaa de jale si de durere mai amara ca
smirna! i ma folosii de o lipsa a obladuitorului meu spre a
ma strecura afara din sarai si din cetatea irazului, cautnd
singurataile, departe de salasurile oamenilor.
i mersei fara de oprire toata noaptea aceea, si toata ziua
urmatoare, pna ce, spre seara, la un popas pe care l facui
pe marginea drumului, la un sipot de apa, auzii n urma mea un
galop de cal si vazui la civa pasi, sosind lnga mine, un
calare tnar, cu o faa care, luminata de roseaa soarelui n
asfinit, mi se paru mai frumoasa dect a ngerului Radwan. i
era mbracat cu niste haine stralucite, cum nu poarta dect
emirii si fiii de crai. i se uita la mine, facndu-mi numai
din mna semnul de bun-ntlnis al cuviinei, fara a rosti si
vorbele ndatinate ale salamalecului obisnuit ntre musulmani.
Iar eu, ntorcndu-i n acelasi fel semnele, gndeam: ,Ce
pacat ca tnarul acesta minunat este un necredincios! i, n
pofida gndurilor acestea, l poftii sa se odihneasca si sa-si
adape calul, spunndu-i:
-Doamne, fie-i prielnica racoarea serii, iar apa aceasta
fie-i placuta ostenelii calului tau de soi ales!
Iar el zmbi a rde la cuvintele acestea si, sarind din sa,
si lega calul cu frul lnga sipotul de apa, veni nspre mine
si, deodata, ma cuprinse n brae si ma saruta cu o patima
nespusa. Iar eu, uluit, ma uitai la el mai cu luare-aminte si
dadui un strigat mare cnd cunoscui n flacaiandrul acela pe
mult-iubita mea Zuleica, pe care o credeam sub piatra
mormntului.
i acuma, o, doamne al meu, cum as putea sa-i spun bucuria
ce-mi umplu sufletul cnd o gasii iarasi pe
j{ opt sute optzeci si una noapte
89
Zuleica? ntruct mai degraba mi-ar creste parul pe limba pna
sa apuc a-i da o parere despre taria voiosiei ce ne umplu
inimile n acele clipe fericite. Ci sa ma marginesc a-i spune
ca, dupa ce sezuram ndelung unul n braele celuilalt,
Zuleica mi povesti toate cte se petrecusera, n toate zilele
acelea ale durerii mele proaspete. i atunci, pricepui ca,
fiind prta la sultan, tatal sau, se vazuse pusa sub o paza
aspra si ca, atunci, hotarta sa ndure orice n locul vieii
ce i se rnduise, se prefacuse moarta si, cu ajutorul tainic
al prietenei sale de inima, izbutise sa fuga din sarai, sa-mi
pndeasca toate drumurile, sa ma urmeze de departe si,
ncredinata astfel pentru totdeauna de iubirea mea, voia sa
traiasca mpreuna cu mine, departe de mareii, si sa se
daruiasca ntru totul numai slujirii fericirii mele. i
atunci, ne petrecuram noaptea noastra n dulceaa mpartasita,
sub ochiul cerului. i-a doua zi ncalecaram amndoi pe
acelasi cal si luaram drumul ce ducea nspre ara mea. i
Allah ne scrise buna pace, si ajunseram bine-sanatosi la
Damasc, unde soarta ma aduse dinaintea ta, o, doamne al
vremilor, si ma ajuta sa ajung vizirul maririi tale. i-
aceasta-i povestea mea. Iar Allah este mai stiutor!
- Ci sa nu care cumva sa socoi, o, preafericitule sultan,
urma eherezada, ca povestea aceasta a domniei Zuleica ar
putea sa fie asemuita ct de ct cu istorisirile scoase din
Divanurile cele nurlii ale tinereii zurlii.
i, fara a-i lasa vreme sultanului ahriar sa-si dea parerea
despre povestea cu domnia Zuleica, spuse:
DIVANURILE NURLII
ALE TINERETII ZURLII
>
FLCIAUL CEL CPNOS
I SORA LUI CEA CU PICIOR MIC
e povesteste - ci numai unul Allah este atoatestiutor - ca
ntr-un sat ca toate satele, dintr-o ara ca toate arile,
traia un om cinstit si supus vrerii Celui Preanalt, si care
avea o soie minunata si tematoare de Cel Atotputernic, si de
la care dobndise - datorita binecuvntarii - doi copii, un
baiat si o fata. Iar baiatul se nascuse cu un cap ndaratnic
si pietros, iar fata, cu un suflet dulce si cu niste picioruse
tare gingase. Iar cnd amndoi copiii ajunsera la o vrsta,
tatal lor muri. Ci, la ceasul morii, o chemase pe soia sa si
i spusese:
-O, Cutarica, te povauiesc cu toata staruina sa veghezi
asupra baiatului, lumina ochilor nostri, sa nu care cumva sa-l
bombani, orice-ar face, sa nu care cumva sa-l nfruni, orice-
ar spune, si mai cu seama sa-l lasi totdeauna sa faca asa cum
o vrea, n orice mprejurare ar fi din viaa lui fie-i ea
ct mai lunga si ct mai mbelsugata!
i, dupa ce soia i dete fagaduina, plngnd, barbatul
muri fericit si nemaidorindu-si nimica.
Iar mama nu pregeta sa se poarte ntocmai dupa povaa cea
din urma a soului ei, raposatul. i, la oarecare vreme, se
culca si ea sa moara - ca numai unul singur Allah este pururea
viu! - si o chema pe fiica-sa, sora baiatului, si i spuse:
-Fata mea, sa stii ca raposatul tata-tau - aiba-1
Atoatemilosrdnicul ntru mila sa! - m-a pus sa jur, cnd a
murit, ca nu am sa nfrunt niciodata voile fratelui tau.
yi opt sute optzeci si una noapte
91
Or, juruieste-mi-te si tu, la rndu-i, ca sa mor linistita,
ca ai sa urmezi povaa aceasta!
Iar fata facu legamntul faa de maica-sa, care muri
mulumita, ntru tihna Domnului ei.
Or, de ndata ce mama fu ngropata, baiatul se duse la sora-
sa si i spuse:
- Asculta, o, fiica a tatalui meu si a mamei mele! Vreau pe
clipa si pe data sa strngem n casa tot ceea ce avem ca
bunuri sub mna noastra, toate lucrurile, toate roadele, toi
bivolii, toate caprele si, ntr-un cuvnt, tot ce ne-a lasat
tatal nostru, si sa dam foc la toata casa, cu tot ce se afla
n ea.
Iar fata, plina de spaima, facu ochii mari si se ruga,
uitnd de povaa:
- O, fraioare, pai daca ai sa savrsesti una ca asta, noi
ce ne facem?
Iar el raspunse:
- Ce-mi pasa mie!
i facu precum zisese. Gramadind totul n casa, puse foc. i
arse tot avutul, se prapadi tot, pna-n temelie. Iar baiatul,
bagnd de seama ca soru-sa izbutise sa mai ascunda felurite
lucruri pe la vecini, spre a le scapa de prjol, porni sa
scotoceasca toate casele acelea, pe care le dibaci inndu-se
de urmele lasate de picioarele cele micue ale sora-sii. i,
gasind lucrurile, le dete foc, unul dupa altul, si lor, si la
tot ce se afla n ele. Ci gospodarii, cu ochii bulbucai, se
narmara cu furci si se repezira si dupa frate, si dupa sora,
sa-i ucida. Iar fata, moarta de frica, i spuse:
- Vezi, o, fratele meu, ce-ai facut? Sa fugim! of, sa fu-
gim!
i o luara amndoi la fuga, slobozindu-si picioarele n
vnt.
i fugira ei vreme de o zi si-o noapte, si izbutira sa scape
de cei care le voiau moartea. i ajunsera la o mosie mare,
unde seceratorii strngeau roadele. i, spre a-si
92
cstiga pinea, amndoi se rugara sa fie primii a ajuta la
secerat; si, dupa feele lor luminoase, fura primii.
Or, peste vreo cteva zile, baiatul, vazndu-se ramas singur
acasa cu cei trei copii ai vatafului mosiei, i lua pe acestia
cu un potop de alinturi spre a se mprieteni cu ei si le
spuse:
- Haidei pe arie sa ne jucam de-a mblacitul grului!
i plecara, tuspatru, inndu-se de mna, la aria cu
pricina. Iar baiatul, spre a ncepe joaca, se facu el mai
nti a fi grul, iar copiii se veselira mblacindu-1, ci fara
a-i face vreun rau, numai atta ct sa se poata juca jocul.
i-acuma veni si rndul lor sa fie gru. i se facura gru.
Iar baiatul i lua la mblacit chiar ca pe niste grne. i i
mblaci atta de strasnic, pna ce-i facu zob. i murira, pe
arie acolo. i gata cu ei!
Ct despre fata, sora baiatului, apoi aceasta, cnd baga de
seama lipsa fratelui sau, se gndi ca acela, pesemne, era n
drdora savrsirii vreunei fapte stricacioa- se. i ncepu sa-
l caute, si pna la urma l gasi desavrsind zobeala celor
trei copii, fiii vatafului.
i, cnd vazu treaba, fata i spuse:
- Repede, sa fugim, o, fratele meu, repede, sa fugim!
Iacata ce-ai facut iar! i tare bine o mai duceam pe mosia
aceasta! Da hai repede, sa fugim! sa fugim!
i, nsfacndu-1 de mna, l sili s-o ia la fuga mpreuna cu
ea. i, ntruct acuma baiatul si venise n minile lui, se
lasa trt. i pornira. Iar cnd tatal copiilor se ntoarse
acasa si, cautndu-si copiii, i gasi facui zob pe arie, si
cnd baga de seama ca fratele si sora pierisera, striga,
ntorcndu-se nspre argaii lui:
- Trebuie sa dam fuga dupa ticalosii aceia doi, care iacata
cum au mulumit facerii de bine si gazduirii noastre,
omorndu-mi tustrei copiii!
i se narmara cumplit cu sagei si cu bzdoace, si pornira
pe urmele fratelui si ale surori-sii, innd aceleasi
93
carari ca si ei. i, la caderea nopii, ajunsera la un copac
grozav de mare si de nalt, sub care se culcara, ca sa astepte
sa se faca ziua.
Or, fratele si sora se aciuasera chiar n vrful acelui
copac. i, cnd se desteptara, n zori, vazura sub copac toti
insii care se luasera dupa ei si care nca mai dormeau. Iar
baiatul i spuse sora-sii, aratndu-i-1 pe vataf, parintele
celor trei copii:
- II vezi pe galiganul ala care doarme colo? Eh, am sa-mi
fac nevoile pe capul lui!
Iar sora, n spaima ei, si dete un dos de palma peste gura
si spuse:
- O, pieirea noastra-i fara de scapare! Sa nu faci una ca
asta, fraiorul meu! Ei nca nu stiu ca suntem ascunsi
deasupra capetelor lor si, daca stai cuminte, au sa se duca si
avem sa scapam.
Ci el zise:
- Ba!
i adauga:
- Trebuie sa-mi fac cheful asupra capului galiganului ala!
i se ciuci pe creanga cea mai de sus, si facu ce facu peste
faa vatafului, pe care l naclai. i-asa!
Iar omul, simind treaba, sari din somn si l zari n vrful
pomului pe baiatul care se stergea linistit cu niste frunze.
i, pna peste marginile mniei, nsfaca arcul si si slobozi
sageile nspre frate si nspre sora-sa. Ci, ntruct copacul
era tare nalt, sageile nu ajungeau pna la baiat, ca se
opreau prin ramuri. Atunci, si trezi oamenii si le spuse:
- Taiai copacul!
Iar fata, cnd auzi vorbele acelea, i spuse baiatului,
fratele sau:
- Vezi? Suntem pierdui!
El ntreba:
y4 opt sute optzeci si doua noapte95
- Cine i-a spus?
Ea raspunse:
- O, ce chinuri avem sa nduram, din pricina celor ce-ai
facut!
El spuse:
- nca nu suntem n mna lor!
i, tot atunci, o pasare uriasa rokh, care trecnd pe acoo
i zarise, se repezi asupra-le si i lua pe amndoi n gheare.
i si vazu de zbor cu ei, n vreme ce copacul se pravalea sub
loviturile de secure, iar vataful, pacalit, plesnea de turbare
si de mnie nfundata.
Ct despre pasarea rokh, apoi ea se ridica mai departe n
vazduhuri, inndu-i n gheare pe frate si pe sora. i tocmai
se pregatea sa se duca sa-i lase jos pe vreun loc mai la
ndemna, asteptnd pentru aceasta numai sa strabata un bra
de mare, peste care zbura, cnd baiatul i spuse fetei, sora
lui:
- Soro, am s-o gdilesc pe pasarea aceasta la coada!
Dar cndfu cea de a opt sute optzeci si doua noapte
Urma:
... baiatul i spuse fetei, sora lui:
- Soro, am s-o gdilesc pe pasarea aceasta la coada!
Iar fata, cu inima zvcnind de spaima, striga cu glas
tremurat:
- O, te rog fierbinte, fraiorul meu, sa nu faci una ca
asta, sa nu faci una ca asta! Ca are sa ne lase din gheare si
avem sa ne prabusim!
El spuse:
- Am mare pofta s-o gdil pe pasarea aceasta la coada!
Ea spuse:
96
- Avem sa murim!
El zise:
- Trebuie! i gata!
i facu ntocmai precum spusese. Iar pasarea, gdilata, facu
o tumba n laturi, atta de neplacuta i fu povestea, si dete
drumul la ceea ce inea n gheare, adica fratelui si surorii.
i amndoi cazura n mare. i se dusera pna la fundul
marii, care era cumplit de adnca. Da cum stiau sa noate,
izbutira sa se ridice iar la faa apei si sa ajunga la arm.
Ci nu vedeau nimic si nu desluseau nimic, de parca s-ar fi
aflat n toiul unei nopi negre. ntruct ara n care se
aflau era ara beznelor.
Iar baiatul, fara a sovai, cauta pe pipaite niste pietre si
izbi doua una de alta, pna ce ncepura sa scapere. i strnse
o mulime de vreascuri, si le facu o gramada mare, pe care o
aprinse cu ajutorul celor doua pietre. i cnd toata gramada
lua foc, vazura limpede. Ci, tot atunci, auzira un muget
nfricosator, ca dintr-un potop de gtlejuri de bivoli
mpreunate ntr-un singur glas. i, la lumina focului, vazura
ca venea nspre ei, naprasnica, o gula neagra si urieseasca,
racnind din toata beregata ei cascata ca o genuna:
- Cine-i acela care s-a ncumetat sa faca lumina n ara pe
care eu am menit-o beznelor?
i tare frica-i mai fu surorii de aceasta. i-i spuse cu
glas stins baiatului, fratele ei:
- O, fiu al tatalui meu si al mamei mele, hotart ca de
data aceasta avem sa murim. Oh, mi-e tare frica de gula asta!
i se ghemui n el, gata sa moara si lesinata de tot. Ci ba-
iatul, fara a-si pierde firea o clipita, se ridica n
picioare, puse piept gulei si lua una cte una crengile
aprinse din jaratic si ncepu sa le arunce drept n gura cea
larg deschisa a gulei. i dupa ce, n felul acesta, arunca si
cea
A opt sute optzeci si doua noapte
97
m
ai de pe urma bucata de jaratic, gula cea nfricosatoare
plesni pe din doua. i soarele straluci iarasi peste ara
aceea menita beznelor. Caci numai gula, nturnndu-si spatele
cel uriesesc nspre soare, l oprea sa lumineze pamntul. i
iaca-asa cu spinarea gulei!
Ci n ceea ce l priveste pe sultanul acelor pamnturi,
iacata! Cnd sultanul ce domnea peste acele pamnturi vazu
iarasi soarele stralucind, dupa atia ani trecui n bezna
neagra, pricepu ca gula cea cumplita este moarta si iesi din
saraiul lui, urmat de strajeri spre a se duce sa-l caute pe
viteazul ce scapase ara de sub mpilare si de sub ntuneric.
i, ajungnd la armul marii, vazu de departe gramada de lemne
fumegnd nca si si ndrepta pasii ntr-acolo. Iar sora, daca
vazu cum venea toata oastea aceea narmata, n frunte cu Maria
Sa, sultanul, stralucind, fu cuprinsa de o mare spaima si i
spuse lui frate-sau:
- O, fiu al tatalui meu si al mamei mele, sa fugim! Of, sa
fugim!
Iar el ntreba:
- Pentru ce sa fugim? i cine ne amenina?
Ea spuse:
- Allah fie asupra-i! haide repede, pna nu ne ajung
oamenii aceia, care vin nspre noi!
Ci el spuse:
- Iaca ba!
i nici nu se clinti.
Iar sultanul ajunse cu ceata lui la gramada fume- gnda si
gasi gula facuta farme. i vazu lnga ea un papucel mititel
de fetia. Or, acela era papucul pe care sora l scapase din
piciorus cnd fugise sa se adaposteasca lnga frate-sau, pe
dupa o stncarie, unde baiatul se dusese sa se culce spre a se
odihni oleaca. Iar sultanul le spuse oamenilor sai:
98
- De buna seama, acesta este papucul aceluia care a ucis-o
pe gula si ne-a scapat de ntunericime! Cautai-1 bine si
avei sa-l gasii!
Iar fata auzi vorbele acelea si se ncumeta sa iasa de dupa
movila si sa se duca nspre sultan. i se arunca la picioarele
lui, cerndu-i semnul de ocrotire. Iar sultanul vazu n
piciorul ei papucul pereche cu cel pe care l gasise. i o
ridica pe fata, si o saruta, si i zise:
- O, copila binecuvntata, chiar tu ai ucis gula cea
cumplita?
Ea raspunse:
- Ba fratele meu, o, Maria Ta!
El ntreba:
- i unde-i voinicul acela?
Ea raspunse:
- Nu are sa-i faca nimenea niciun rau?
El spuse:
- Dimpotriva!
Atunci, fata se duse n spatele stncii si l lua de mna pe
baiat, care se lasa ndrumat de ea. Iar fata l aduse
dinaintea sultanului, care i spuse:
- O, frunte a vitejilor si cununa a lor, i-o dau pe sin-
gura mea fata de soie, iar eu o iau de soie pe fetiscana
aceasta cu picior mititel, al carei papuc l-am gasit aici.
Iar baiatul spuse:
- Nu sta nimica mpotriva!
i toi vacuira n desfaturi, n bucurii si n huzururi.
Pe urma eherezada spuse:
BELCIUGUL DE LA GLEZN
Se zice, ntre cele cte se zic, ca erau odata ntr-o cetate
trei fete tinerele, surori dupa tata, dar nu si dupa mama, si
care traiau mpreuna torcnd in spre a-si ine
A opt sute optzeci si doua noapte
99
zilele. i tustrele erau ca niste lune, da cea mica era cea
mai frumoasa, si cea mai dulce, si cea mai fermecatoare, si
cea mai dibace ca ndemnare, ntruct ea singura torcea mai
mult dect amndoua surorile celelalte la un loc, iar ceea ce
torcea era mai bine lucrat si mai fara de cusur cel mai
adesea. i toate acestea le faceau zavistioase pe cele doua
surori ale ei, care nu-i erau surori dupa mama.
Or, ntr-o zi, se duse la suk si, cu banii pe care-i pusese
de-o parte de pe urma vnzarii inului ei, si cumpara o
glastra micua de alabastra, pe care-o gasise pe plac, ca sa
si-o puna dinainte, cu o floare n ea, atunci cnd si toarce
inul. Da cnd se ntoarse acasa cu ghivecelul n mna, cele
doua surori ncepura sa-si rda si de ea, si de cumparatura
ei, facnd-o de risipitoare si de zapacita. Iar ea, tare
tulburata si tare rusinata, nu stiu ce sa spuna si, spre a-si
potoli ciuda, lua un trandafir si-l puse n ghivecel. i sezu
jos dinaintea ghiveciului si a trandafirului, si ncepu sa-si
toarca inul.
Or, glastrua de alabastra, pe care o cumparase torca-
toarea cea tinerica, era o glastrua nazdravana. Iar cnd
stapna sa voia sa mannce, glastrua i rostuia niste bucate
gustoase; iar cnd voia sa se mbrace, i da niste haine
minunate; iar cnd avea vreo dorina ct de ct, i-o mplinea.
Ci copila, de frica sa nu le faca si mai pizmase pe surorile
sale, care nu-i erau surori dupa mama, se feri cu mare grija
sa le dezvaluie puterile ghiveciului ei de alabastra. i, faa
de ele, se prefacea ca traieste la fel ca ele si ca se mbraca
la fel ca ele, ba chiar si mai saracacios. Da cnd surorile nu
erau acasa, se nchidea n odaia ei, singurica, si punea
ghivecelul de alabastra dinainte, l mngia ncetisor si-i
spunea:
- O, ghivecelul meu! o, ghivecelul meu! astazi vreau cutare
si cutare lucru!
100
i numaidect glastria de alabastra i facea rost de tot
ce-i ceruse, si rochii frumoase, si tot felul de zaharicale.
i, singura-singurica, numai cu ea, copila se mbraca n
rochii de matase si de zarafir, se mpodobea cu giuvaieruri,
si punea inele pe toate degetele, braari la ncheieturile
minilor si la gleznele picioarelor, si mnca niste zumaricale
tare bune. Dupa care ghivecelul de alabastra facea sa piara
totul. Iar copila l punea la loc iarasi si se apuca sa-si
toarca inul faa de surorile ei, cu ghivecelul dinainte, si cu
trandafirul.
i trai asa o buna bucata de vreme, saraca faa de surorile
ei pizmase, si bogata faa de sine nsasi.
Or, ntr-o buna zi, sultanul cetaii, cu prilejul praz-
nuirii lui, dete niste ospee mari la saraiul sau, la care
fura poftii toi locuitorii. Iar cele trei fete fura si ele
poftite. Iar cele doua surori mai mari se mpodobira cu tot ce
aveau mai acatarea, si i spusera surorii lor mai mici:
- Tu sa stai aici, ca sa pazesti casa.
Ci, de cum plecara ele, copila se duse n odaia ei si i
spuse ghiveciului de alabastra:
- O, ghivecelul meu, n seara aceasta vreau de la tine o
rochie de matase verde, o hainua de matase rosie si o mantie
de matase alba, tot ce ai tu mai stralucit si mai vrajitor, si
niste inele frumoase pentru degetele mele, si niste verigi cu
peruzele pentru minile mele, si niste belciuge cu diamante
pentru picioarele mele. i mai da-mi, de asemenea, tot ce
trebuieste ca sa fiu cea mai frumoasa la sarai, n seara
aceasta.
i capata tot ce ceruse. i se dichisi, si se duse la sa-
raiul sultanului, si intra n harem, unde niste ospee aparte
erau ornduite femeilor. i copila fu ca luna n mijlocul
stelelor. i nimenea nu o cunoscu, nici macar surorile ei,
pna ntr-atta stralucirea hainelor i sporise frumuseea
fireasca. i toate femeile veneau sa se minuneze dinaintea ei,
si se uitau la ea cu niste ochi pierii.
A opt sute optzeci si treia noapte
101
Iar ea le primea minunarile ca o domnia, cu dulceaa si cu
gingasie, asa fel ca vraji inimile si le facu pe toate femeile
sa se ndragosteasca de ea.
Ci cnd sarbatoarea fu aproape de sfrsit, copila, nevoind
ca surorile sa ajunga acasa naintea ei, se folosi de o
clipita, cnd cntareele atrasesera toata luarea-aminte
nspre ele, si se strecura afara din harem si iesi din sarai.
Ci, n graba fugii, i cazu, din goana, unul dintre belciugele
cu diamante de la glezne ntr-un jgheab ca un san, ce slujea
la adapatul cailor sultanului. Iar ea nu baga de seama
pierderea acelei verigi de la glezna, si se ntoarse acasa,
unde sosi naintea surorilor sale.
Or, a doua zi...
Dar cnd fu cea de a opt sute optzeci si treia noapte
Urma:
... Or, a doua zi, cnd grajdarii dusera caii fiului
sultanului sa-i adape la adapatoare, niciunul dintre caii
fiului sultanului nu voi sa se apropie de adapatoare. i, toi
la fel, se trasera ndarat speriai, cu narile umflate si
sforaind amarnic. Caci vazusera ceva ce stralucea si arunca
stele pe fundul apei. Iar grajdarii i mnara iar sa se
apropie de apa, fluierndu-le staruitor, ci fara a izbuti sa-i
nduplece; ntruct caii trageau ndarat de frnghie,
nchiondorndu-se si zvrlind din copite. Atunci, grajdarii
cercetara adapatoarea si detera de veriga cu diamante, care
cazuse de la glezna copilei.
Iar fiul sultanului, care dupa obiceiul lui priveghea la
ngrijirile ce se dadeau cailor sai si la esalatul lor, cnd
cerceta veriga cu diamante, pe care i-o aratasera
102
grajdarii, se minuna de gingasia gleznei pe care veriga
trebuia s-o nconjoare si gndi: ,Pe viaa capului meu! nu se
afla glezna de femeie atta de gingasa, nct sa fie cuprinsa
ntr-o veriga atta de mica! i suci veriga n toate
chipurile, si vazu ca nestematele erau atta de frumoase,
nct pna si cea mai mica dintre ele preuia ct toate
gemmele ce mpodobeau cununa sultanului, parintele sau. i si
zise: ,Pe Allah! trebuie s-o iau de soie pe faptura care are
o glezna atta de vrajita si care-i stapna acestei braari.
i se duse pe clipa pe data sa-l scoale pe tatal sau si sa-i
arate braara, spunndu-i:
- Vreau s-o iau de soie pe faptura care are o glezna atta
de vrajita si care-i stapna acestei braari.
i sultanul i raspunse:
- O, fiul meu, nu sta nimica mpotriva. Da treaba aceasta o
priveste pe mama ta si se cade sa vorbesti cu ea. ntruct eu
nu ma pricep deloc, iar ea se pricepe!
i fiul sultanului se duse la maica-sa si, dupa ce i arata
veriga si i povesti cum sta treaba, i spuse:
- Numai tu, o, maica a mea, poi sa ma nsori cu faptura
care are o glezna atta de vrajita, si de care mi s-a legat
inima. ntruct tatal meu mi-a spus ca te pricepi, si ca el nu
se pricepe!
Iar maica-sa i raspunse:
- Ascult si ma supun.
i se scula n picioare, si si chema femeile, si pleca
mpreuna cu ele s-o caute pe stapna braarii.
i strabatura toate casele din cetate, si intrara n toate
haremurile, ncercnd pe picioarele tuturor femeilor si ale
tuturor fetelor belciugul acela pentru glezna. Ci toate
picioarele se dovedira prea mari pentru strmteea podoabei.
i, dupa cincisprece zile de cautari zadarnice si de
ncercari, ajunsera la casa celor trei surori. i sultana, cu
chiar minile sale, ncerca braara de diamante la
A opt sute optzeci fi treia noapte
103
gleznele celor trei fete, si dete un ipat mare de bucurie
cnd vazu ca braara se potrivea de minune la glezna surorii
celei mici.
i sultana o saruta pe copila; iar celelalte jupnie, care
o nsoeau pe sultana, o sarutara si ele. i o luara de mna
si o dusera la sarai, unde nunta ei cu fiul sultanului fu
hotarta numaidect. i se sarbatori nunta, care avea sa
dureze patruzeci de zile si patruzeci de nopi.
Or, n ziua cea din urma, dupa ce copilandra fu dusa la
hammam, surorile sale, pe care le luase cu ea ca sa-si mparta
cu ele bucuria si ca sa le faca jupnie mari la sarai, o
mbracara si o pieptanara. i cum fata, crezatoare n
dragostea pe care i-o aratau, le dezvaluise taina si puterile
ghivecelului de alabastra, nu le fu anevoie sa capete de la
ghiveciul cel nazdravan toate rochiile, toate podoabele si
toate giuvaierurile ce trebuiau spre a o mpodobi pe proaspata
mireasa cum nu mai fusese mpodobita vreodata o fata de crai
ori de sultan. i, cnd sfrsira de-a o pieptana, i prinsera
n pletele cele frumoase niste ace mari de diamant, ca niste
pene albe de erodiu.
Or, nici nu apucara ele bine sa puna si cel de pe urma ac la
locul lui, ca tnara mireasa se si preschimba deodata ntr-o
turturea cu un mo pe cap. i si lua zborul cu batai de aripi
pe fereastra saraiului. ntruct acele pe care surorile i le
nfipsesera n par erau niste ace vrajitoresti, daruite cu
puterea de a preschimba fetele n turturele. i numai zavistia
le facuse pe cele doua surori sa ceara asemenea ace de la
ghivecelul de alabastra.
Iar cele doua surori, care la ceasul acela fusesera singure
cu mezina lor, se ferira sa-i povesteasca fiului sultanului
adevarul. i se mulumira sa-i spuna ca sora lor iesise pe-o
clipita din odaie si ca nu se mai ntorsese. Iar fiul
sultanului, vaznd ca mireasa lui nu se mai iveste, puse sa
fie cautata n toata cetatea si n toata mparaia. Ci
cautarile nu dusera la nimic. Iar pieirea copilandrei l
104
cufunda n jale si n amaraciune. i iaca-asa cu necajitul
fecior de sultan, mistuitul de dor!
Iar turtureaua venea n toate dimineile si n toate serile
si se aseza la fereastra soului ei cel tnar, si ngur- luia
cu glas trist, ndelung, ndelung. Iar feciorului sultanului i
se parea ca ngurluitul ei raspundea la jalea lui; si o
ndragi cu o dragoste mare. i, ntr-o zi, vaznd ca turturica
nu-si ia zborul cnd se apropie de ea, ntinse mna si o
prinse. Iar ea ncepu sa se zbuciume n minile lui si sa se
scuture ngurluind mai departe cu jale. Iar el ncepu s-o
mngie ncetisor, sa-i netezeasca penele si s-o alinte pe
cap. i iacata ca simi sub degetele lui, pe cnd o alinta pe
cap, niste bolduri mici si tari, ca niste capete de ace. i Ie
scoase ncetisor, unul cte unul, de sub moul turturelei. i,
cnd trase si cel mai de pe urma ac, turturica se scutura si
se facu iar fata.
i traira amndoi n huzururi, mulumii si nfloritori. Iar
cele doua surori rele murira de pizma si de o aprindere a
sngelui. Iar Allah le darui celor doi ndragostii o puzderie
de copii, tot atta de frumosi ca si parinii lor.
Iar eherezada, n noaptea aceea, mai spuse:
POVESTEA CU APUL I CU FATA SULTANULUI
Se povesteste, printre cte se povestesc, ca a fost odata
ntr-o cetate din ara Indului un sultan pe care Allah, carele
este singur mare si darnic, l facuse tata a trei domnie ca
niste lune, desavrsite din toate privinele si o desfatare
pentru ochiul celui ce se uita la ele. Iar sultanul, parintele
lor, care le ndragea pna peste fire, gndi, de cum ajunsera
la vremea maritisului, sa le gaseasca niste soi care sa fie
vrednici a le preui cum li se cuvenea
y) opt sute optzeci si treia noapte
105
si sa le faca fericite. i, drept aceea, o chema pe sultana,
soia lui, si i spuse:
- Iata ca fetele noastre tustrele, mult-iubitele tatalui
lor, au ajuns la vremea maritisului, iar atunci cnd pomul se
afla la primavara lui se cuvine ca, sub primejdia de a nu se
usca, sa se ncunune cu flori vestitoare de roade frumoase.
Drept aceea, ni se cade sa gasim pentru fetele noastre niste
soi care sa le faca fericite.
Iar sultana spuse.
- Gndul este minunat!
i dupa ce se sfatuira ntre ei asupra celor mai bune cai de
a ajunge la acel scop, hotarra sa-i puna pe prista- vii
obstesti sa dea de stire, peste tot ntinsul mparaiei, cum
ca cele trei domnie se aflau la anii de maritat si ca toi
feciorii de emiri si de mai-mari, ba si de oameni fara
dregatorii, ori chiar si de oameni de rnd, erau chemai sa se
nfaiseze, la zi hotarta, sub ferestrele saraiului. ntruct
sultana i spusese soului ei:
- Norocul n casnicie nu ine nici de bogaie, nici de
obrsie, ci numai de judeul Celui Atotputernic. Mai bine-i,
asadar, sa lasam soarta sa aleaga chiar ea pe soii fetelor
noastre. Iar ele nu vor avea, atunci cnd va veni ziua sa
aleaga, dect sa-si arunce fiecare naframa pe fereastra, peste
gramada de peitori. Iar cei peste care au sa cada cele trei
naframe au sa fie soii celor trei fete ale noastre.
Iar sultanul raspunsese:
- Gndul este minunat!
i-asa facura.
nct, atunci cnd ziua pristavita de crainicii domnesti
veni, si cnd meidanul ce se ntindea sub zidurile saraiului
se umplu de mulimea de peitori, fereastra se deschise si
fata cea mare a sultanului, ca o luna, se ivi cea dinti cu
naframa n mna. i fata arunca naframa. Iar vntul o duse si
o lasa pe capul unui emir tnar, stralucit de frumos.
106
Pe urma, cea de-a doua fata a sultanului se ivi la fe-
reastra, ca o luna, si arunca naframa, care cazu pe capul
unui crai tnar, tot atta de zarif si tot atta de cilibiu ca
si cel dinti.
Iar cea de-a treia fata a sultanului de la Ind si arunca si
ea naframa asupra mulimii. Iar naframa se roti o clipita, si-
apoi cobor spre a se agaa drept n coarnele unui ap, ce se
vnzolea si el printre peitori. Ci sultanul, macar ca o
fagaduise cu sfinenie pe fiica-sa oricui o fi sa fie de faa
si asupra caruia avea sa cada naframa, socoti ncercarea ca
nemplinita si porunci sa fie luata de la capat. i tnara
domnia si arunca iarasi n vazduh basmaua care, dupa ce se
opri ntre doua adieri de vnt, deasupra meidanului, cazu cu
iueala si de-a dreptul iarasi pe coarnele apului. Iar
sultanul, pna peste poate de nedumerit, socoti ca nemplinit
si acest al doilea jude al soartei, si o puse pe fiica-sa sa
ia de la capat iarasi ncercarea. Iar naframa, a treia oara,
se roti o vreme n vazduh, si se duse apoi de se lasa drept pe
capul cel ncornorat al apului...
Dar cndfu cea de a opt sute optzeci si patra noapte
Urma:
... Iar naframa, a treia oara, se roti o vreme n vazduh, si
se duse apoi de se lasa drept pe capul cel ncornorat al
apului.
La privelistea aceea, ciuda sultanului, parintele copilei,
ajunse pna peste poate, si Maria Sa striga:
- Nu, pe Allah! mai degraba s-o vad ca mbatrneste
fecioara n saraiul meu dect s-o vad cum ajunge soia unui
ap mpuit!
/[ opt sute optzeci si patra noapte
107
Ci, la vorbele acestea ale tatalui sau, copila ncepu sa
plnga; si lacrimile curgeau siroaie pe obrajii ei; si, pna
la urma, spuse, ntre doua suspine:
De vreme ce asa mi-e ursita, o, parinte al meu, pentru ce
vrei s-o opresti din calea ei? Pentru ce te asezi ntre mine
si ornda mea? Au nu stii ca fiecare faptura si poarta ursita
legata la gt? Iar daca soarta mea este legata de acest ap,
pentru ce ma opresti sa-i fiu soie?
i, la rndu-le, cele doua surori ale ei, care pe sub ascuns
erau tare zavistioase pe ea, din pricina ca era cea mai tnara
si cea mai frumoasa, si mpreunara nemulumirea cu a ei,
chitind ca maritisul copilei cu acel ap avea sa le razbune
pna peste asteptarile lor. i tustrele facura atta zarva, ca
sultanul, tatal lor, si dete pna la urma ngaduina la un
maritis atta de ciudat si de anapoda.
i se dete porunca numaidect ca nunile celor trei domnie
sa fie facute cu toata vlva ceruta si urmnd falosiile
ndatinate. i toata cetatea fu luminata si mpodobita, vreme
de patruzeci de zile si patruzeci de nopi, ct se detera
petreceri mari si ospee falnice, cu danuri si cu cntece. i
bucuria nu mai contenea sa stapneasca n inimile toate, si ar
fi fost deplina daca fiecare oaspete nu ar fi fost oleaca
ngndurat de urmarile unei atare uniri, ntre o domnia
fecioara si un ap cu o nfaisare de ap mai amarnic dect
toi apii. i, n rastimpul zilelor acelea de pregatire a
nopii de nunta, sultanul si soia sa, la fel ca si femeile
vizirilor si ale dregatorilor, si trudira limba, vrnd s-o
faca pe copila sa-si schimbe gndul de a-si savrsi maritisul
cu o dihanie atta de urt mirositoare, cu ochiul de foc si cu
beleaua nfricosatoare.
Ci domnia, la toi si la toate, raspundea de fiecare data
cu vorbele acestea:
108
- Fiecare si poarta ursita legata la gt, iar daca ursita
mea este de a fi soia unui ap, nimenea nu va putea sa se
puna mpotriva.
Or, cnd veni si noaptea de mplinire, domnia fu dusa, cu
surorile ei, la hammam. Dupa care fura mpodobite,
meremetisite si pieptanate. i fiecare fu dusa n odaia de
nunta, ce-i fusese pregatita. i fu poftit dupa fiecare
domnia soul ce-i fusese scris de ursitoare. i se petrecu ce
se petrecu, cu amndoua surorile mai mari!
Ci, n ceea ce-i priveste pe domnia cea mica si pe ap,
soul ei, iacata! De ndata ce apul fu poftit n odaia
copilei si fu nchisa usa dupa el, apul saruta pamntul
dintre minile soiei sale si, scuturndu-se deodata, si
lepada blana de ap si se preschimba ntr-un flacau frumos ca
ngerul Harut. i veni lnga fata si o saruta ntre ochi, pe
urma pe vrful barbiei, pe urma pe gt, pe urma cam mai peste
tot si i spuse:
O viaa a sufletelor, sa nu care cumva sa ncerci a afla
cine sunt! Ajunga-i sa stii ca sunt mai puternic si mai bogat
dect tatal tau, sultanul, si dect cei doi soi, fiii
socrilor celor doua surori ale tale. i-i multa vreme de cnd
dragostea de tine salasluia n inima mea, si nu am izbutit
dect acuma sa ajung pna la tine. i daca ma gasesti potrivit
ie, si daca vrei sa ma pastrezi, nu ai dect sa-mi faci o
fagaduina!
Iar copila, care l gasi pe flacaul cel frumos ntru totul
potrivit si ntocmai pe gustul ei, raspunse:
i care este fagaduina ce trebuie sa-i fac? Spune-mi-o,
iar eu am s-o ndeplinesc orict de grea ar fi sa fie, din
dragoste pentru ochii tai.
El spuse:
- Lucrul este lesne, ya setti. i cer numai sa-mi faga-
duiesti ca nu ai sa dezvaluiesti niciodata nimanuia puterea pe
care o am de a ma schimba cum mi place. ntruct daca
vreodata cuiva numai i-ar trece prin minte ca eu
A opt sute optzeci si patra noapte
109
sunt cnd ap, cnd faptura omeneasca, as pieri pe data si i-
ar fi anevoie sa mai dai de urma mea.
Iar copila i fagadui, cu toata ncredinarea, si adauga:
- Mai bine sa mor dect sa pierd un so atta de frumos ca
tine!
Atunci, nemaiavnd nicio pricina ntemeiata de a sta
banuielnici, se lasara sa lunece pe sleaul pornirii lor
firesti. i se iubira cu o iubire mare, si petrecura, n
noaptea aceea, o noapte de binecuvntare, buza pe buza si
picior pe picior, n desfatari curate si n schimburi vrajite.
i nu-si curmara zbegurile si trudele dect odata cu ivirea
zorilor. Iar flacaul se ridica dintre albiturile copilei si
si lua iarasi chipul sau dinti de ap barbos, cu coarne, cu
copite despicate, cu belea naprasnica si cu tot ce mai
urmeaza. i din toate cte se petrecusera nu mai ramase nimic,
afara de cteva picaturi de snge pe stergarul cinstei.
Or, dimineaa, cnd veni, cum e datina, sa afle vesti despre
copila sa si sa cerceteze cu chiar ochiul ei stergarul
cinstei, mama domniei ramase pna peste masura de uluita
vaznd ca cinstea fetei era zugravita pe stergar si ca
mplinirea trebii era vadita. i vazu ca fiica-sa era dulce si
fericita, si ca la picioarele ei, pe covor, sta apul si
rumega nelepeste. i, daca vazu asa, dete fuga sa-l aduca
si pe sultan, soul ei, parintele domniei, care vazu ceea ce
vazu si nu ramase ntru nimica mai puin uluit ca sultana. i
i spuse fiicei sale:
- O, copila mea, adevaratu-i?
Ea raspunse:
- Adevaratu-i, tata!
El ntreba:
- i nu ai murit de rusine si de durere?
Ea raspunse:
110
- Pe Allah! pentru ce sa fi murit, cnd soul meu a fost
atta de gingas si atta de dulce?
Iar mama domnitei ntreba:
)
- i atunci, nu ai a te plnge de nimic?
Ea spuse:
- De nimic!
Atunci, sultanul spuse:
- De vreme ce nu se plnge de soul ei, nseamna ca este
fericita cu el. i asta-i tot ce putem sa-i dorim fetei
noastre!
i o lasara sa traiasca n tihna cu apul, soul ei.
Or, peste o bucata de vreme sultanul, cu prilejul
praznicului sau, orndui o ntrecere mare pe cmpul
meidanului, sub ferestrele saraiului. i-i pofti la ntrecerea
aceea pe toi dregatorii de la saraiul sau, precum si pe cei
doi soi ai fetelor sale. Ci pe ap sultanul nu-1 pofti, ca sa
nu se faca batjocura privitorilor.
i ntrecerea ncepu. Iar calareii, pe bidiviii lor, care
mncau pamntul, navalira racnind amarnic si zvr- lindu-si
geridele. Iar cei ce se dovedira mai presus de toi fura cei
doi soi ai domnielor. i mulimea privitorilor i si
preamarea cu urale de-a valma, cnd intra pe meidan un calare
stralucit, care numai cu nfaisarea lui si i si facea sa-si
plece fruntea pe toi luptatorii. i i chema la ntrecere,
unul dupa altul, pe cei doi emiri biruitori si, de la cea
dinti lovitura cu geridul, i si trnti jos din sa. i fu
slavit de uralele mulimii, ca biruitor n ziua aceea.
i-asa, cnd tnarul calare trecu pe sub ferestrele
saraiului, salutndu-1 pe sultan cu geridul sau, cum cere
obiceiul, cele doua domnie i aruncara niste priviri pline de
ura. Cea mai mica nsa, cunoscnd n el pe chiar soul sau, nu
lasa a i se ivi nimic pe faa, spre a nu-si da taina n
vileag; ci lua un trandafir din plete si
yl opt sute optzeci i patra noapte
111
i-1 arunca. Iar sultanul si sultana, ct si surorile o vazura
si ramasera pna peste poate de suparai.
Iar n cea de-a doua zi, ntrecerea se urma iarasi pe
meidan. i iarasi tinerelul cel frumos si necunoscut fu
biruitorul zilei. i, cnd trecu pe sub ferestrele saraiului,
cea mai mica dintre domnie i arunca fais o iasomie, pe care
si-o luase din par. Iar sultanul si sultana, precum si cele
doua surori o vazura si ramasera peste masura de sugrumai.
Iar sultanul si zise n sine: ,Iacata ca acuma nerusinata
aceasta de fata si marturiseste n ochii tuturora
simamintele faa de un venetic, si nu se mulumeste ca ne-a
facut sa vedem neagra lumea, maritndu-se cu apul
pierzaniei! Iar sultana i arunca niste priviri poncise. Iar
cele doua surori si scuturara hainele, de sila, uitndu-se la
ea.
Iar n cea de-a treia zi, cnd biruitorul n cea de pe urma
nfruntare, care fusese tot calareul cel frumos, trecu pe sub
ferestrele saraiului, tnara domnia, soia apului, si lua
din par, spre a i-o arunca, o floare de tamarisca. ntruct nu
putuse a se stapni vazndu-1 pe soul ei atta de
stralucitor.
La privelistea aceea, mnia sultanului si nemulumirea
sultanei, dar si ciuda celor doua surori rabufnira cu
naprasnicie. Iar ochii sultanului se facura rosii, si urechile
i tremurara, si narile i se umflara. i o lua pe fiica-sa de
plete si voi s-o omoare si s-o spulbere de pe pamnt. i
zbiera la ea:
- A, dezmaata afurista, nu te-ai mulumit numai sa aduci
un ap n neamul meu, ci iacata ca acuma i strnesti faa de
toata lumea pe venetici si le ai dorinele dupa tine. Mori,
dara, si izbaveste-ne de ticalosia ta!
i se pregatea sa-i sfarme capul de lespezile de marmura. i
saraca domnia, cuprinsa de spaima vazndu-si moartea
dinaintea ochilor, nu se putu opri, asa de scump lucru si drag
este sufletul, sa nu strige:
112
- Am sa spun adevarul! Crua-ma si am sa spun adevarul!
i, fara a-si mai trage sufletul, povesti lui tatne-sau,
mumna-sii si surorilor tot ce i se ntmplase cu apul, si ce
era cu apul, si cum era apul cnd ap, cnd faptura
omeneasca. i le spuse ca era chiar soul ei calareul acela
frumos, ce iesise biruitor la ntreceri.
i-asa!
Iar sultanul, si soia sultanului, si cele doua fete ale
sultanului, surorile tinerei domnie, ramasera nauci de uimire
si se minunara de ursita fetei. i-atta cu ei!
Ci n ceea ce l priveste pe ap, apoi acesta pieri. i nu
mai fu nici ap, nici flacau frumos, nici mireasma de ap,
nici pomeneala de flacau. Iar tnara domnia, dupa ce l
astepta n zadar zile n sir si nopi n sir, pricepu ca el nu
are sa se mai iveasca, si umbla tot trista, si ndurerata,
plnsa si fara de nadejde...
Dar cndfu cea de a opt sute optzeci si cincea noapte
Urma:
... Ci n ceea ce l priveste pe ap, apoi acesta pieri. i
nu mai fu nici ap, nici flacau frumos, nici mireasma de ap,
nici pomeneala de flacau. Iar tnara domnia, dupa ce l
astepta n zadar zile n sir si nopi n sir, pricepu ca el nu
are sa se mai iveasca, si umbla tot trista, si ndurerata,
plnsa si fara de nadejde.
i trai ea asa o buna bucata de vreme, n bocete necurmate
si n istovire, nevoind sa primeasca nicio mngiere si nicio
tihna. i raspundea la toi ci ncercau s-o faca sa-si uite
amarul:
/[ opt sute optzeci i cincea noapte
113
- Degeaba, ca sunt faptura cea mai napastuita, si am sa
mor, de buna seama.
Ci, pna a nu muri, voi sa stie singura de se mai afla pe
toata ntinderea pamntului lui Allah o femeie la fel de
parasita de soarta ca ea, si la fel de napastuita. i hotar
dintru-nti sa plece la drum si sa le iscodeasca pe toate
femeile din toate cetaile pe unde avea sa umble. Pe urma
parasi gndul acesta dinti si puse sa se zideasca, cu
cheltuieli mari, un hammam stralucit, ce nu-si avea seaman n
toata mparaia Indului. i trimise crainici sa dea de veste
n toata mparaia ca intrarea la hammam avea sa fie fara de
plata pentru toate femeile cte vor vrea sa vina sa se scalde
acolo, ci numai daca fiecare femeie ce se va prilej i de
aceasta treaba i va povesti fetei sultanului, spre a o
nsenina, nenorocirea cea mai mare sau jalea cea mai mare, ce-
i va fi ntunecat viaa. Ct despre cele ce nu aveau nimic de
felul acesta spre povestit, apoi acelea nu aveau ngaduina de
a intra n hammam.
nct nu zabovira a ncepe sa curga nspre hammamul
domniei toate necajitele din mparaie, toate parasitele de
soarta, napastuitele de toate culorile, nevolnicele de toate
soiurile, cele ce erau vaduve si cele ce erau desparite, si
toate cte fusesera lovite, ntr-un chip ori ntr-altul, de
rautatea vremilor ori de prapadurile vieii. i fiecare,
nainte de a se scalda, i povestea fetei sultanului tot ce
ndurase mai jalnic n viaa ei. Unele i povestira cu cte
lovituri le cinsteau soii lor, iar altele varsau lacrimi
nsiruind povestea vaduviei lor, pe cnd altele si spuneau
amaraciunea de a-si vedea soul cum ndrageste pe vreo
potrivnica de-a lor, cumplita si batrna, ori pe vreo
arapoaica cu buze de camila; ba unele gasira niste vorbe tare
nduiosatoare spre a nsira povestea morii vreunui fiu singur
la parini, ori a vreunui so tare iubit. i un an se scurse
astfel la hammam, n
114
drdora istorisirilor negre si a bocetelor. Ci domnia nu gasi
nicio femeie, n mulimea de femei pe cte le vazuse, a carei
jale sa poata fi asemuita cu a ei ca tarie si ca adncime.
i tot mai mult se cufunda n jale si n deznadejde.
i iacata ca ntr-o zi intra n hammam o biata batrna,
tremurnd sub rasuflarea morii, si care se sprijinea ntr-o
crja spre a pasi. i veni la fata sultanului, si i saruta
mna, si i spuse:
- Necazurile mele, ya setti, sunt mai multe dect anii ci
i-am trait, si mi s-ar usca limba pna sa apuc a sfrsi sa i
le istorisesc. Drept care nu am sa-i spun dect necazul cel
mai din urma, care mi s-a ntmplat, si care, de altminteri,
este cel mai mare dintre toate, ntruct numai lui nu i-am
priceput nici tlcul, nici pricina. Iar necazul acesta mi s-a
ntmplat chiar ieri, pe cale. i daca tremur asa dinainta ta,
ya setti, tremur numai din pricina ca am vazut ce-am vazut.
Or, iacata. Afla, ya setti, ca toata averea pe care o am nu
este dect numai camasa aceasta albastra de stamba, pe care o
vezi pe mine. i cum era de trebuina sa fie numaidect
spalata, spre a-mi fi cu putina sa ma nfaisez ntr-un chip
cuviincios la hammamul milei tale, ma gndii sa ma duc pe
malul vreunei ape curgatoare, n vreun loc pustiu, unde sa-mi
fie ngaduit a ma dezbraca fara a fi zarita de cineva, si sa-
mi spal camasa. Iar treaba se petrecu fara de necazuri, si mi
ispravisem de spalat camasa si o ntinsesem pe pietroaie la
soare, cnd vazui cum venea nspre mine un catr fara
catrgiu, ncarcat cu doua burdufuri pline cu apa. Iar eu,
socotind ca si catrgiul are sa se iveasca numaidect, zorii
sa ma mbrac iarasi cu camasa care nu era dect pe jumatate
zvntata, si lasai catrul sa treaca. Ci ntruct nu vedeam
nici catrgiu, nici umbra de catrgiu, ramasei tare
nedumerita, gndindu-ma la catrul acela fara de stapn, ce se
ducea balanganind
/[ opt sute optzeci i cincea noapte
115
din cap pe armul rului, neabatut de la drumul si de la inta
lui. i ma mpinse ispita sa ma scol n picioare si sa ma iau
pe urmele lui, de departe. i ajunse dinaintea unei maguri, nu
departe de malul apei, si se opri sa bata n pamnt cu copita.
i de trei ori batu asa cu copita de la piciorul lui al drept.
i, la cea de a treia bataie, magura se ntrecrapa, iar
catrul o lua n jos pe o vale dulce, nspre miezul magurii.
Iar eu, cu toata uluiala mea pna peste poate, nu putui sa-mi
opresc sufletul de a se lua dupa catrul acela. i intrai pe
urma lui n hruba de sub pamnt. i nu avusei mult pna ce sa
ajung ntr-o bucatarie mare, care pesemne ca era, fara de
nicio ndoiala, bucataria vreunui sarai de sub pamntul acela.
i vazui niste cratie rosii si frumoase, rnduite cu grija pe
plitele cuptoarelor, si care cntau revarsnd o mireasma de
cea mai aleasa, ce-mi umfla toate jindurile inimii si mi
nfiora narile. i o pofta mare mi rascoli launtrurile, iar
sufletul meu fu amarnic momit sa guste din bucatele acelea
minunate. i nu putui sa-mi nfrn jindurile sufletului. i,
cum nu vedeam nici bucatar, nici ajutor de bucatar, nici pe
nimeni de la care sa cer ceva n numele lui Allah, ma dusei la
cratia ce revarsa mireasma cea mai placuta si-i saltai
capacul. i un abur tare mirositor ma nvalui; ci un glas
striga la mine deodata din fundul cratiei: ,Hei, hei! Hei,
hei! aceasta-i pentru stapna noastra! Nu pune mna, ca mori!
Iar eu, cuprinsa de spaima, lasai capacul sa cada la loc pe
cratia si fugii din bucatarie. i ajunsei n alta sala, olea-
ca mai mica, unde pe niste tavi erau ornduite tot felul de
dulciuri alese, si niste placinte placut aromitoare, si o
gramada de alte lucruri de cel mai ales soi, numai bune de
mncat. Iar eu, nemaiputnd sa-mi nfrn ndemnurile
sufletului, ntinsei mna spre o tava si luai o placinta,
calda nca, si moale. i iacata ca ma lovi ceva peste mna, si
lasai placinta; iar un glas care iesea din
116
mijlocul tavii striga la mine: ,Hei, hei! hei, hei! acestea-s
pentru stapna noastra! Nu pune mna, ca mori! Iar
nfricosarea mea ajunse pna peste fire, si o luai la fuga
drept nainte, tremurnd toata pe picioarele mele cele
batrne, care se topeau sub mine. i, dupa ce trecui printr-un
sir de sali, si-apoi prin alt sir de sali, ma pomenii dintr-
odata ntr-o sala mare, zidita boltit, de-o mndree si de-o
bogaie ce nu avea nimica de pizmuit nici la saraiurile
sultanilor, ba dimpotriva! i, n mijlocul acelei sali, era un
havuz mare plin cu apa stracurata. Iar mprejurul havuzului
erau patruzeci de jeuri, dintre care unul era mai nalt si
mai stralucit dect celelalte. i nu vazui pe nimenea n sala
aceea, n care nu se afla dect racoare si desavrsire. i
sedeam acolo de-o buna bucata de vreme, minunndu-ma de toata
frumuseea aceea, cnd, n toiul tacerii, urechile-mi
tresarira la o zarva ca aceea pe care o fac copitele unui
ciopor de capre pe pietre. i, nestiind cam ce treaba s-ar fi
putut sa fie, ma ghemuii degraba pe dupa un divan ce se afla
lnga un perete, n asa fel ca sa pot sa vad fara ca sa fiu
vazuta. Iar zarva de copite tocanind pe podea se apropie de
sala, si vazui n curnd cum intrara n ncapere patruzeci de
api cu niste barbi lungi. Iar apul cel de la urma era calare
pe cel de dinaintea lui. i se dusera cu toii de sezura
rnduii frumos, fiecare dinaintea cte unui je, mprejurul
havuzului. Iar cel care calarea pe soul sau se dete jos din
spinarea celui care l purta, si se duse de sezu dinaintea
jeului cel mare. Pe urma toi apii se temenira naintea lui,
cu capul pe podea, si sezura asa un timp, fara a se misca. Pe
urma se sculara iarasi cu toii deodata si, odata cu capetenia
lor, se scuturara de trei ori. i tot atunci blanile lor de
api cazura de pe ei. i vazui patruzeci de feciori ca niste
Iune, iar cel mai frumos dintre ei era capetenia. i intrara
n havuz, cu capetenia lor n frunte, si se scaldara
/[ opt sute optzeci si cincea noapte
117
n apa. i iesira de acolo cu niste nfaisari ca de iasomie,
care l binecuvntau pe Zamislitorul lor. i se dusera de
sezura n jeuri, goi toi cu frumuseea lor. i, pe cnd eu
ma uitam la flacaul ce sedea pe jeul cel mare, si ma minunam
n inima mea de nfaisarea lui, vazui deodata niste lacrimi
mari cum i picurau din ochi. i niste lacrimi la fel cadeau
si din ochii celorlali feciori, da nu chiar atta de multe.
i toi ncepura sa ofteze, spunnd: ,O, stapne al nostru! o,
stapne al nostru! Iar flacaul, capetenia lor, suspina: ,O,
domnia a gingasiei si a frumuseii! Pe urma auzii niste
gemete ce ieseau din pamnt, se revarsau din bolta, razbateau
din ziduri, din usi si din toate lucrurile, rostind cu jale si
cu durere tot vorbele astea: ,O, stapna a noastra! o, sultana
a gingasiei si a frumuseii! i, dupa ce plnsera si
suspinara, si oftara vreme de un ceas, flacaul se ridica si
spuse: ,Cnd ai sa vii? Ca eu nu pot sa ies! O, sultana mea,
cnd ai sa vii, ntruct eu nu pot sa ies? i cobor de pe
jeul sau si intra iarasi n blana lui de ap. i toi la fel
coborra de pe jeurile lor si intrara iarasi n pieile lor de
api. i se dusera asa cum venisera. Iar eu, cnd nu mai auzii
pe lespezi zgomotul copitelor lor, ma sculai din ascunzatoare
si plecai si eu precum venisem. i nu putui sa rasuflu n voie
dect cnd ma vazui afara de sub pamnt. i-aceasta-i, o,
domnia, povestea mea. Or, ea este nenorocirea cea mai mare
din viata mea. ntruct nu numai ca nu am putut sa-mi satur
din cratie si de pe tablale ispitele, ci nici n-am priceput
nimic din toate minunaiile cte le-am vazut acolo sub pamnt.
i tocmai aceasta-i nenorocirea cea mai mare din viaa mea!
Iar cnd baba si sfrsi astfel povestea, fata sultanului,
care o ascultase cu inima zvcnind, nu se mai ndoi ca apul
care calarea pe tovarasul sau, si care era flacaul cel mai
frumos, n-ar fi cumva mult-iubitul ei, si era sa
118
moara de tulburare. i cnd, ntr-un sfrsit, izbuti sa
vorbeasca, i spuse batrnei:
- O, maica a mea, Allah cel Milosrdnic nu te-a mnat aici
dect pentru ca batrneele tale sa-i fie fericite de pe urma
mea. ntruct de-acuma nainte ai sa-mi fii ca o maica a mea,
si tot ceea ce stapneste mna mea va fi si sub mna ta. Ci,
fie-i mila! daca ai vreo ndatorina faa de binefacerile lui
Allah asupra capului tau, ridica-te pe clipa pe data si du-ma
la locul unde l-ai vazut pe catr intrnd cu cele doua
burdufuri. i nu-i cer sa vii cu mine, ci numai sa-mi arai
unde este locul!
Iar batrna raspunse ca asculta si ca se supune. i, cnd
luna se ridica peste terasa hammamului, plecara amndoua si se
dusera pe malul rului.
i vazura n curnda vreme catrul ce venea nspre ele,
ncarcat cu cele doua burdufuri ale lui pline cu apa. i se
luara dupa el, de departe, si l vazura cum batea cu copita la
poala magurii, si cum se afunda n hruba de sub pamnt,
deschisa dinainte-i. Iar fata sultanului i spuse batrnei:
- Tu asteapta-ma aici!
Ci batrna nu voi nicicum s-o lase sa intre singura n
hruba, si se inu dupa ea, n pofida spaimei.
i intrara n hruba de sub pamnt, si ajunsera n bucatarie.
i din toate cratiele cele rosii si mndre, ornduite frumos
pe plite, si care cntau cu dulceaa, se revarsau niste
miresme de soiul cel mai ales, care umflau foalele inimii,
nfiorau narile si risipeau grijile din sufletele necajite.
Iar capacele cratielor se ridicau singure la trecerea lor, si
niste glasuri rasunau voioase, zicnd:
- Bun venit stapnei noastre, bun venit!
Iar n cea de-a doua sala vazura tablalele ornduite, n
care se aflau dulciuri minunate, si clatite presarate cu
zahar, si niste lucruri atta de bune si atta de ispititoare,
y4 opt sute optzeci i sasea noapte
119
nct l saturau numai cu nfaisarea lor pe cel ce le privea.
i din toate tavile si din afundul capisterelor cu pinea
proaspata niste glasuri voioase se nvalurau la trecerea lor:
- Bun venit! bun venit!
i pna si aerul dimprejurul lor parca ridica niste freamate
de fericire si rasuna de strigate de bucurie.
Iar batrna, daca vazu si auzi toate acestea, i spuse fetei
sultanului, aratndu-i intrarea nspre bolile ce duceau la
sala cea mare:
O, stapna mea, iata pe aici trebuie sa intri. Iar eu am
sa te astept colea, caci locul slujnicelor este la bucatarie
si nu n salile scaunului mparatesc!
Iar domnia porni singura, prin acele boite, si ajunse n
sala cea mare, pe care i-o zugravise batrna, n vreme ce la
trecerea ei glasurile faceau sa se auda niste cntari de bun
venit. i n loc sa se ascunda pe dupa divan, cum facuse...
Dar cnd fu cea de a opt sute optzeci si sasea noapte
Urma:
... Iar domnia porni singura, prin acele boite, si ajunse
n sala cea mare, pe care i-o zugravise batrna, n vreme ce
la trecerea ei glasurile faceau sa se auda niste cntari de
bun venit. i n loc sa se ascunda pe dupa divan, cum facuse
batrna, domnia se duse de sezu pe jeul cel falnic, ce se
nala la locul de cinstire, pe marginea havuzului. i nu mai
facu nimic alta dect si trase iasmacuul peste faa.
Or, de-abia se asezase ea astfel, ca o sultana n jeul sau,
ca un vuiet tare dulce se auzi, nicidecum ca de niste copite
bocanind pe podele, ci ca un pas usor, ce venea
120
n fuga vestindu-1 pe stapnul sau. i, ca un diamant, intra
voinicul.
i se petrecu ceea ce se petrecu.
Iar n inimile celor doi ndragostii bucuria urma dupa
vrtejuri. i se mbraisara asa cum un iubit se mbraiseaza
cu iubita lui, pe cnd din bolta si din ziduri, si din toate
ungherele salii rasunau dulce cnturile, si se nalau
glasurile slujnicelor ntru slava fetei sultanului.
i, dupa o bucata de vreme petrecuta de cei doi ndragostii
n desfaturi si n huzururi vrajite, se ntoarsera la saraiul
sultanului, unde sosirea lor fu ntmpinata cu bucurie, si de
rudele lor, ca si de toi cei mici si cei mari, n vlvora
chiuiturilor si a cntecelor, si a mpodobirii ntregii cetai
de catre trgoveii ei.
i de-atunci traira mulumii si nfloritori. Ci numai unul
singur Allah este cel mai mare!
Iar eherezada, ntruct nu se simea obosita n noaptea
aceea, mai spuse:
POVESTEA CU FIUL SULTANULUI
I CU BROASCA-ESTOAS
Se povesteste, ntre cte se povestesc, ca n vechimea
vremilor si n curgerea veacurilor si a clipelor a fost un
sultan puternic, pe care Atoatemparitorul l daruise cu trei
copii. i pe acesti trei copii, care erau niste flacai
nenfricai si niste luptatori viteji, i chema: pe cel mai
mare, ater-Ali; pe cel de al doilea, ater-Hossein; iar pe
cel mai mic, ater-Mohammad. Iar acesta, cel mai mic, era de
departe cel mai frumos, cel mai viteaz si cel mai
marinimos dintre cei trei frai. Iar tatal lor i iubea cu o
i
dragoste la fel, ntr-atta ca hotarse sa le lase la fiecare,
dupa moartea lui, o parte asijderea din bunurile si din
A opt sute optzeci si sasea noapte
121
mparaia sa. ntruct era om drept si cinstit. i nu voia sa-
l capatuiasca pe unul n paguba celorlali.
Iar cnd flacaii ajunsera la vrsta de nsuratoare,
sultanul, parintele lor, ramase ncurcat si sovaind, si, spre
a se sfatui cu careva, l chema pe vizirul sau, un om
nelept, cinstit si plin de socotina, si i spuse:
- O, vizire al meu, tare as vrea sa gasesc niste soii
pentru cei trei feciori ai mei, care sunt la vrsta de a se
nsura, si te-am chemat ca sa capat un sfat de la tine n
privina aceasta.
Iar vizirul cugeta vreme de un ceas, pe urma salta capul si
raspunse:
- O, doamne al vremilor, asta-i o treaba tare gingasa!
Pe urma adauga:
- Norocul si nenorocul sunt nvaluite n nevazut; si
nimenea nu ar putea sa siluiasca judeele ursitei. Drept aceea
gndul meu este ca tustrei feciorii stapnului nostru,
sultanul, sa lase n seama soartei lor de a le alege soiile.
i, pentru aceasta, tot ceea ce au mai bun de facut cei trei
coconi este de a se sui pe terasa palatului, cu arcurile si cu
sageile lor. i, acolo, sa fie legai la ochi, si sa fie pusi
sa se nvrteasca pe loc de mai multe ori. Dupa care, fiecare
dintre ei sa traga cu o sageata nspre partea faa de care s-a
oprit. Iar casele pe care au sa cada sageile sa fie
cercetate; iar stapnul nostru, sultanul, sa cheme pe fiecare
dintre stapnii acelor case si sa le ceara de soie fata
pentru coconul cu sageata, dat fiind ca fata aceea i-a fost
scrisa astfel ntru norocul sau de catre ursita.
Cnd auzi vorbele acestea ale vizirului sau, sultanul i
spuse:
- O, vizire al meu, sfatul tau este un sfat minunat, iar
povaa ta este primita.
i trimise numaidect dupa cei trei fii ai sai, care tocmai
se ntorceau de la vnatoare, i vesti de nelegerea
122
hotarta n privina lor ntre el si vizir si se sui cu ei pe
terasa palatului, urmat de toi vizirii si de toi dregatorii.
Iar cei trei coconi, care se suira pe terasa ducndu-si
fiecare arcurile si tolbele, si alesera cte o sageata si si
apucara arcurile. i fura legai la ochi.
i, cel dinti, fiul cel mai mare al sultanului, dupa ce fu
pus sa se nvrteasca pe loc, si ainti sageata nspre partea
faa de care se afla ntors. Iar sageata zvrlita din coarda
slobozita naprasnic zbura prin vazduhuri si ajunse de cazu pe
casa unui emir mare.
i, la rndu-i, cel de-al doilea fiu al sultanului si slo-
bozi sageata, care ajunse de cazu pe terasa bas-capeteniei
ostilor mparaiei.
Iar cel de-al treilea fiu al sultanului, care era beizadea
ater-Mohammad, si slobozi sageata nspre partea spre care se
afla ntors. i sageata ajunse de cazu pe o casa pe al carei
stapn nu-1 stia nimenea.
i plecara sa cerceteze cele trei case cu pricina. i se
vazu ca fata emirului cel mare si fata capului ostirii erau
doua fetiscane ca niste lune. Iar parinii lor fura peste
masura de bucurosi sa le marite cu cei doi feciori ai
sultanului. Ci cnd se dusera sa cerceteze si casa cea de-a
treia, care era casa unde cazuse sageata lui ater- Mohammad,
vazura ca nu era locuita dect de o broasca- estoasa mare si
singuratica.
Iar sultanul, parintele lui ater-Mohammad, si toi vizirii
si emirii, si musaipii se uitara la broasca aceea mare, care
traia singura-singurica n casa aceea, si se minunara ca de-o
minune. Ci, ntruct nici nu era de visat macar o clipita de a
i-o da de soie lui beizadea ater-Mohammad, sultanul hotar
ca trebuie sa se ia de la cap iarasi ncercarea. i, ca
urmare, coconul cel tnar se sui iarasi pe terasa, ducndu-si
pe umar arcul si tolba, si, dinaintea tuturor celor de faa,
si slobozi a doua oara
A opt sute optzeci si sasea noapte
123
sageata asupra norocului sau. i sageata, dusa de ursita,
ajunse de cazu taman chiar pe casa locuita de broasca aceea
mare si singuratica.
La privelistea aceasta, sultanul ramase pna peste fire de
nedumerit si i spuse beizadelei:
- Pe AJlah, o, fiul meu, mna ta nu are astazi asupra-i
binecuvntarea. Roaga-te ntru Prorocul!
Iar coconul cel tnar raspunse:
- Mntuirea si binecuvntarile, si toate milele sa fie
asupra lui, asupra soilor lui si asupra drept-credincio-
silor lui!
Iar sultanul adauga:
- Cheama n ajutor numele lui Allah si slobozeste-i
sageata pentru cea de-a treia ncercare!
Iar coconul cel tnar spuse:
- In numele lui Allah cel iara de margini Milosrdnic,
Atoatefacatorul-de-bine!
i, ncordndu-si arcul, slobozi a treia oara sageata, care
ajunse, dusa de ursita, de cazu nca o data tot pe casa n
care traia, n singuratate, broasca aceea mare.
Cnd vazu, fara putina de tagada, ca ncercarea era atta
de limpede si de vadita n folosul broastei-estoase, sultanul
hotar ca fiul sau, beizadea ater-Mohammad, sa ramna
nensurat. i i zise:
- O, fiul meu, ntruct broasca aceasta nu este nici de
neamul, nici de soiul, nici de legea noastra, este mai bine ca
tu sa nu te nsori deloc, pna ce Allah are sa ne trimita
milele sale!
Ci ater-Mohammad striga spunnd:
- Pe harurile Prorocului - cu el fie rugaciunea si pacea!
-, vremea burlaciei mele a trecut; si, ntruct broasca-
estoasa mi-a fost scrisa de ursita, primesc sa ma nsor cu
ea.
Iar sultanul, pna peste masura de uluit, raspunse:
124
- Hotart, o, fiul meu, broasca aceea estoasa i-a fost
scrisa de ursita; ci de cnd, oare, fiii lui Adam si iau de
soii broaste-estoase? Acesta-i un lucru de-a mirarilea!
Ci beizadeaua raspunse:
- Eu pe broasca aceasta o vreau de soie si pe niciuna
alta!
Iar sultanul, care si iubea feciorul, nu voi sa-l supere
cumva, nici sa-i faca vreun necaz, si, schimbndu-si
hotarrea, si dete nvoirea la casatoria aceea ciudata.
i se pornira niste petreceri mari, si niste ospee mari, si
niste zaiafeturi mari, cu danuri si cu cntece, n cinstea
nunii coconilor ater-Ali si ater-Hossein, cei doi fii mai
mari ai sultanului. Iar cnd cele patruzeci de zile si
patruzeci de nopi ct inura petrecerile pentru fiecare nunta
se scursera, cei doi coconi intrara n iatacurile soiilor
lor, pentru noaptea de nunta, si si mplinira nsuratoarea cu
deplina fericire si barbaie.
Ci, cnd fu rndul nunii coconului cel mic, ater-
Mohammad, cu soia lui, broasca-estoasa cea singuratica,
amndoi fraii mai mari, si amndoua soiile celor doi frai,
si parinii, si toate femeile emirilor si ale dregatorilor nu
voira sa vina la sarbatorire, si nu cruara nimic spre a face
acea sarbatoare ct mai jalnica si mai mohorta. nct coconul
cel mic fu umilit n sufletul sau si ndura tot felul de
jigniri, att de la privirile, ct si de la rnjetele si
ntoarcerile de spate ale tuturora. Ci n ce priveste ceea ce
se petrecu n noaptea nunii, cnd domnisorul intra la soia
sa, nimeni nu putu sa stie nimic. ntruct totul se petrecu
sub valul pe care numai ochii lui Allah pot sa-l strabata. i
tot asa fu si n noaptea urmatoare si, de altminteri, n toate
celelalte nopi. i toata lumea se minuna ca o legatura ca
aceea putuse sa se nfaptuiasca! i nimenea nu pricepea cum un
fiu de-al lui Adam putea sa salasluiasca alaturi de o broasca-
estoasa, fie ea chiar si mare ct un chiup de cel mai
opt sute optzeci si sasea noapte
125
mare. i iaca-asa cu nunta lui beizadea ater-Mohammad
c
u soia
sa, broasca-estoasa.
Ci iacata ca anii, grijile domniei si tulburarile de tot
felul, fara a mai socoti si durerea ce-i pricinuise nsura-
toarea fiului sau cel mic, i grbovira sultanului spinarea si
i subiara oasele. i slabi, si se galbeji, si si pierdu
pofta de mncare. Iar vederea i se topi odata cu puterile; si
ajunse aproape orb de-a binelea.
Cnd cei trei fii, care l iubeau pe parintele lor asa cum
l iubeau, vazura starea n care se afla sultanul, chibzuira
sa nu mai lase grija sanataii sale n seama femeilor din
harem, care erau niste nestiutoare si niste bntuite de
eresuri; si se sftuira asupra cailor cele mai bune de folosit
spre a-i ntoarce tatalui lor puterile, odata cu sanatatea. i
venira la el si, dupa ce i sarutara mna, i spusera:
- O, taica la nostru, iacata ca faa ta ngalbeneste, si ca
pofta ta de mncare scade, si ca vederea i slabeste. Iar
daca lucrurile au sa urmeze tot asa, nu o sa mai avem dect a
ne sfsia hainele, n durerea noastra de a ne pierde si noi
odata cu tine, care esti sprijinul si ndrumarea noastra! Se
cade, dar, sa asculi de sfatul nostru, ntruct suntem fiii
tai, iar tu esti parintele nostru. Or, noi am chibzuit ca de-
aci nainte soiile noastre sa-i gateasca mncarea, si
nicidecum femeile din haremul tau. Caci soiile noastre sunt
tare pricepute la bucatareala si au sa-i faca niste bucate
care sa-i ntoarca pofta de mncare, si odata cu pofta sa-i
ntoarca puterile, si odata cu puterile, sanatatea, si odata
cu sanatatea sa-i aduca ndarat stralucirea vederii si
tamaduirea ochilor tai bolnavi.
Iar sultanul fu nespus de nduiosat de grija aceasta a
fiilor sai si le raspunse:
- Reverse-si Allah asupra-va milele sale, o, fii ai ta-
tnelui vostru! Da treaba aceasta are sa fie o suparare cam
prea mare pentru soiile voastre...
126
Dar cnd fu cea de a opt sute optzeci si saptea noapte
Urma:
- Reverse-si Allah asupra-va milele sale, o, fii ai ta-
tnelui vostru! Da treaba aceasta are sa fie o suparare cam
prea mare pentru soiile voastre.
Ci ei strigara, spunnd:
- Cum suparare? Da, oare, nu sunt ele roabele tale? i ce
altceva au de facut mai degraba dect sa gateasca bucatele
pentru ntremarea ta? i ne-am gndit, o, tata, ca pentru tine
ar fi cel mai bine ca fiecare dintre ele sa-i faca o tava cu
bucate, gatite de ele, asa ca sufletul tau sa poata sa-si
aleaga dintre tavi pe aceea ce-i va fi cea mai pe plac ca
nfaisare, ca mireasma si ca gust. i, n felul acesta,
sanatatea are sa ti se ntoarca, iar ochii au sa ti se
7
y ' y
zviduiasca.
Iar sultanul i saruta si le spuse:
- Voi stii mai bine dect mine ceea ce mi se cuvine!
i, ca urmare a acestei nelegeri care i bucura pna
peste marginile bucuriei, cei trei coconi se dusera la soiile
lor si le poruncira sa pregateasca, fiecare, cte o tava cu
bucate care sa fie minunate ca nfaisare si ca mirosna. i
fiecare dintre ei strni mndria soiei sale, spunndu-i:
-Trebuie ca tatal nostru sa aleaga bucatele gatite n casa
noastra, si nu pe cele gatite n casa frailor mei!
i, estimp, cei doi frai mai mari nu conteneau sa-si rda
de fratele lor mezin, ntrebndu-1 cu mare batjocura cam ce-ar
putea sa trimita soia lui, broasca-estoasa, spre a face sa
se ntoarca pofta de mncare a tatalui lor
A opt sute optzeci si saptea noapte
127
si spre a-i ndulci cerul gurii. Ci el nu raspundea la n-
trebarile si la iscodelile lor dect cu un zmbet cuminte.
Ct despre soia lui ater-Mohammad, care era broasca-
estoasa cea singuratica, apoi ea nu astepta dect un prilej
ca acela spre-a arata de ce era n stare. i, pe clipa pe
data, se apuca de lucru. i ncepu cu a o trimite la soia
fiului cel mai mare al sultanului pe slujnica sa de credina,
cu sarcina de a-i cere sa binevoiasca a strnge, pentru ea,
broasca, toate cacarezele de sobolani si de soareci de prin
casa, dat fiind ca ea, broasca, avea numaidect trebuina de
ele spre-a drege orezul, umpluturile si celelalte bucate, si
ca ea niciodata nu se folosea de alte mirodenii dect de
acestea. Iar soia lui ater-Ali, cnd auzi una ca asta, si
zise: ,Nu, pe Allah! fereasca-ma sfntul sa dau cacarezele de
sobolani si de soareci, pe care mi le cere afurisita aceea de
broasca- estoasa. ntruct o sa pot sa ma cam folosesc si eu
de ele, ca mirodenii, mai bine dect ea! i i raspunse
slujnicei:
- mi pare rau sa raspund cu un refuz. Ci, pe Allah!
cacarezele pe care le am de-abia daca mi ajung mie!
i slujnica se ntoarse acasa, aducnd raspunsul acesta
stapna-sii, broasca-estoasa.
Atunci, broasca se puse pe rs; si se cutremura de bucurie.
i o trimise pe slujnica de credina si la soia celui de-al
doilea fiu al sultanului cu sarcina de a-i cere tot gainaul
de la gaini si de la porumbei, pe care l avea la ndemna,
ntruct, chipurile, ea, broasca, ar fi avnd o grabnica
trebuina de asa ceva spre a presara bucatele ce le gatea
pentru sultan. Ci slujnica se ntoarse la stapna-sa cu mna
goala si cu niste vorbe jignitoare pe limba, din partea soiei
lui ater-Hossein. Iar broasca, daca o vazu pe slujnica cu
mna goala, si daca auzi vorbele cele jignitoare, pe care le
aducea pe limba din partea soiei celui de-al doilea fiu al
sultanului, se nfiora de
128
voiosie si de mulumire, si se puse pe un rs, de se prabusi
pe spate.
Dupa care gati bucatele, asa cum stia ea, le orndui pe
tava, puse tava ntr-un cos de rachita si acoperi totul cu un
stergar de in mirosind a trandafir. i o trimise pe slujnica
ei de credina sa duca tava la sultan, pe cnd, la rndul lor,
cele doua soii ale beizadelor si trimiteau tavile lor cu
niste roabe.
i iacata ca veni si ceasul mesei; iar sultanul sezu jos
dinaintea celor trei tablale; ci, de ndata ce fu ridicat
capacul de pe tava celei dinti domnie, o miasma se revarsa,
spurcata si siloasa, de cacareze de soarece, n stare sa-l
nabuse si pe un elefant. Iar sultanul fu atta de rau izbit
de miasma aceea, nct si ntoarse capul si se prabusi
ameit, cu picioarele sub barba. Iar fiii lui se repezira
mprejurul sau, si l stropira cu apa de trandafiri, si l
vnturara, si izbutira a-1 face sa-si vina n fire. i-atunci,
aducndu-si aminte de pricina ameelii sale, nu putu sa se
opreasca a-si lasa mnia sa rabufneasca mpotriva nora-sii si
s-o copere cu toate afurisirile.
i, de la o vreme, ajunsera de-1 domolira, si facura cte si
mai cte pna ce l nduplecara sa guste si din tava a doua.
Ci, de ndata ce o dezvelira, o miasma crunta si mpuita
umplu sala, de parca s-ar fi ars acolo gainaul tuturor
orataniilor din cetate. i miasma aceea patrunse n
beregaile, n nasul si n ochii bolnavi ai prapaditului de
sultan, care gndi ca de data aceasta avea sa ajunga orb de-a
binelea si sa-si dea duhul. Ci toti se repezira sa deschida
ferestrele si sa duca de-acolo tablaua, pricina a raului
ntreg, si sa aprinda tamie si smirna spre a curaa aerul si
a risipi miasma aceea urta.
Iar dupa ce sultanul ngreosat trase oleaca de aer curat n
piept si izbuti sa graiasca, striga:
- Da ce rau le-am facut eu soiilor voastre, o, copiii mei,
de-1 chinuie asa pe un batrn si-i sapa groapa de viu?
Aceasta-i o nelegiuire neiertata la Allah!
y4 opt sute optzeci si saptea noapte
129
i cei doi coconi, soii celor care gatisera tablalele, si
lasara nasul n jos si raspunsera ca aceasta-i o treaba care
trece de nelegerea lor.
i, estimp, coconul cel tnar, ater-Mohammad, veni sa-i
sarute mna parintelui sau si l ruga sa-si uite silele ce
simise, spre a nu se mai gndi dect la placerea pe care avea
s-o aiba de la cea de a treia tava. Iar sultanul, cnd auzi
asa, fu cuprins de o mnie si de o suparare pna peste poate,
si striga:
- Au ce spui tu, o, ater-Mohammad? i tu-i bai joc de
parintele tau batrn? Eu acuma sa ma ating de bucatele gatite
de broasca-estoasa, cnd si cele gatite de niste degete de
femei sunt atta de greoase si atta de nfricosatoare? Vad
bine ca v-ai jurat tustrei sa facei sa se verse fierea din
mine si sa ma facei sa-mi sorb moartea dintr-o nghiitura.
Ci coconul cel mic se arunca la picioarele parintelui sau si
i jura, pe viaa lui si pe adevarul cel sfnt al credinei,
ca tablaua cea de-a treia are sa-l faca sa-si uite necazurile,
si ca el, ater-Mohammad, se leaga sa nghita toate bucatele
daca n-au sa fie pe placul tatalui sau. i l ruga fierbinte,
si l ndemna, si starui cu atta caldura si cu atta smerenie
sa-i faca hatrul de a se uita la tava, ca sultanul, pna la
urma, se lasa nduplecat si-i facu semn unuia dintre robi sa
ridice capacul de pe cea de a treia tabla, rostind nsa
rugaciunea: ,Ma adapostesc ntru Allah cel Atoateocrotitorul!
Ci iacata ca, odata capacul ridicat, se revarsa de pe
tablaua broastei o aroma nchipuita din cele mai dulci mirosne
de bucatarie, si-atta de aleasa, si-atta de placut
patrunzatoare, ca, tot atunci, se si deznodara baieri- le
inimii sultanului, si i se deschisera florile bosogilor, si i
se nfiorara vnturatoarele narilor, si i se ntoarse pofta de
mncare, cea de atta vreme pierita, si i se deschisera ochii,
si i se limpezi vederea. i ca trandafirul i
130
se facu obrazul, si hodinita icoana chipului. i se porni sa
mannce fara de ragaz, vreme de un ceas. Dupa care bau dintr-
un sorbet minunat cu mosc si cu ngheata marunita, si, de
placere, rgi de cteva ori niste rg- ieli pornite din
afundul pntecelui sau mulumit. i, simindu-se pna peste
poate de voios si de ndestulat, i mulumi
Atoatemparitorului pentru darurile sale, zicnd: ,Al Gamdu
lillah!
i nu mai stia cum sa-i marturiseasca fiului sau cel mic
mulumirea ce-o avea de la bucatele gatite de broasca-
estoasa, soia acestuia. Iar ater-Mohammad primi laudele
sfios, spre a nu-i face pizmasi pe fraii lui si a-i strni
mpotriva-i. i i spuse tatalui sau:
- Aceasta, o, tata al meu, nu este dect o parte din
harurile soiei mele! Ci, cu voia lui Allah, are sa vina o zi
cnd soiei mele are sa-i fie dat sa-si merite si mai bine
firitiselile tale!
i l ruga, de vreme ce era mulumit, sa ngaduie ca pe
viitor numai broasca-estoasa sa aiba grija de a-i pregati
tavile cu bucate, n fiecare zi. Iar sultanul primi, spunnd:
- Din toata inima mea parinteasca si plina de dragoste, o,
copilul meu!
i cu mncarurile acelea se ntrema iarasi pe deplin. Iar
ochii i se zviduira si ei.
i, spre a sarbatori vindecarea sa si ntoarcerea vederii,
sultanul dete o petrecere mare la sarai, cu un ospa falnic,
la care i pofti pe toi cei trei fii ai sai cu soiile lor.
Iar domniele se gatira ct putura mai bine, ca sa se arate
dinaintea sultanului ntr-un chip care sa faca fala soilor si
sa le lumineze obrazul dinaintea parintelui lor.
Iar broasca-estoasa se gati si ea spre a-i lumina obrazul
soului ei n faa lumii, cu frumuseea podoabelor si cu
hainele-i zarife. i, dupa ce fu dichisita ntocmai precum
voise, o trimise pe slujnica ei de credina la cumnata-sa
/[ opt sute optzeci si saptea noapte
131
cea mare s-o roage sa-i mprumute, ei, broastei-estoase,
gsca cea mai mare, pe care o avea n poiata, ntruct dorea,
ea, broasca, sa se duca la sarai calare pe acea pasare buna de
calarit. Ci domnia i dete raspuns, prin mijlocirea limbii
slujnicei, ca daca ea, domnia, ar avea o gsca atta de
frumoasa, s-ar folosi ea nsasi de o asemenea pasare. Iar
broasca, la raspunsul acesta, se pravali pe spate de rs si o
trimise pe slujnica la cea de-a doua domnia, cu sarcina de a-
i cere, numai cu mprumut pe-o zi, apul cel mai mare, pe care
l avea. Ci slujnica se ntoarse la stapna-sa aducndu-i pe
limba un refuz nsoit de vorbe amare si de cleveteli
neplacute. i broasca se stlci si se cutremura de rs, si fu
pna peste poate de nveselita si de bucurata.
i, cnd veni ceasul petrecerii, si cnd femeile sultanului
se rnduira frumos, sub porunca stapnei lor, dinaintea usii
celei mari de la harem, spre a le ntmpina pe cele trei soii
ale fiilor sultanului, vazura deodata un nor de pulbere, ce se
apropia cu mare repeziciune. i, din mijlocul acelui nor, se
ivi n curnd o gsca urieseasca, ce zbura la faa
pamntului, cu picioarele zvcnind, cu gtul ntins si cu
aripile zbatute, si ducnd-o cocoata amarnic n spinare-i, si
cu faa ravasita de spaima, pe cea dinti domnia. i,
numaidect dupa ea, calare pe un ap ce behaia si zvrlea din
copite, ngalata si colbuita toata, se ivi si cea de-a doua
domnia.
i, la privelistea aceea, si sultanul, si soia sa ramasera
pna peste poate de mbufnai, si se facura vinei la chip, de
rusine si de suparare. Iar sultanul izbucni mpotriva lor n
boscorodeli si n mustrari, spunndu-le:
- Iacata-va ca nu sunteti multumite de a-mi fi voit
y y
moartea prin greaa si otravire, mai vrei sa ma facei si de
rsul lumii, si sa ne umilii si sa ne necinstii pe toi n
ochii norodului!
132
Iar sultana, si ea, le primi cu niste vorbe scoroase si cu
niste ochi poncisi. i nu se stie ce s-ar fi ntmplat, de nu
s-ar fi dat de veste chiar atunci de apropierea alaiului celei
de-a treia domnie. Iar inima sultanului si a soiei sale se
umplura de spaima; ntruct si ziceau: ,Daca asa a fost
alaiul celor doua domnie dinti, care-s de spia noastra de
fapturi omenesti, cum are sa fie alaiul celei de-a treia,
care-i din neamul broastelor-estoase? i chemara ntr-
ajutor numele lui Allah, zicnd: ,Nu este ajutor si mntuire
dect ntru Allah, carele este mare si puternic! i asteptara
napasta, inndu-si rasuflarea...
Dar cnd fu cea de a opt sute optzeci si opta noapte
Urma:
... i asteptara napasta, inndu-si rasuflarea.
i iacata ca ceata celor dinti vestitori se ivi pe meidan,
dnd de stire sosirea soiei coconului ater-Mohammad. i
ndata se si vazura patru saizi frumosi, mbracai cu atlazuri
si cu niste mantii stralucite, cu mnecile fluturnd, care
veneau, cu niste vergele lungi n mna, strignd:
- Facei loc domnitei!
> j
i palanchinul, acoperit cu stofe scumpe si frumos colorate,
se ivi purtat pe umeri de niste arapi tuciurii, si veni de se
opri n josul scarii de la intrare. i cobor din el o domnia
nvesmntata n stralucire si n frumusee, pe care nimeni nu
o cunostea. i, cum se asteptau sa vada cobornd tot asa si
broasca-estoasa, crezura ca domnia aceea era nsoitoarea
broastei. Da daca o vazura
A opt sute optzeci si opta noapte
133
ca suie numai ea scara si ca palanchinul se ndeparteaza, fura
cam nevoii sa cunoasca n ea pe soia lui ater- Mohammad, si
s-o ntmpine cu toate cinstirile datorate cinului ei si cu
toata dragostea cuvenita. Iar inima sultanului se umfla de
drag la vederea frumuseii, a gingasiei, a iscusinei, a
purtarii ei alese si a farmecului a tot ce se revarsa din ea,
si pna si din pasii ori din miscarile ei cele mai marunte.
i, ntruct venise ceasul de a se aseza la ospa, sultanul
i pofti pe fiii sai si pe soiile fiilor sai sa ia loc m-
prejurul lui si al sultanei. i ncepu masa.
Or, felul cel dinti de bucate aduse pe tablale fu, precum
este datina, o tava mare de orez fiert n unt. Ci, pna a avea
vreme careva sa ia o nghiitura, domnia cea frumoasa apuca
tava si si-o turna pe toata n cap. i, tot atunci, toate
boabele de orez se preschimbara n margaritare, care se
revarsara de-a lungul pletelor domniei si se mprastiara
mprejurul ei, si cazura pe podea cu un zuruit vrajit.
i, pna sa apuce cei de faa sa se dezmeticeasca din
uluiala lor dinaintea unei minuni atta de stralucite, domnia
lua un castron mare, plin cu niste ciorba verde si grasa de
mulukhia, si si-o turna de-a valma pe cap. Iar ciorba cea
verde se preschimba pe data ntr-un potop de smaralde precum
cea mai frumoasa apa, ce se revarsara de-a lungul pletelor si
al hainelor ei si ajunsera de se mprastiara mprejuru-i,
ngemanndu-si culorile lor frumoase cu albeaa neprihanita a
margaritarelor de pe podea.
Iar privelistea acelor minuni i ului pna peste poate pe
sultan si pe musafirii sai. Iar slujnicele se repezira sa
aduca la masa alte tablale cu orez si cu ciorba de mulukhia.
Iar celelalte doua domnie, ngalbenind de-a binelea de pizma,
nu voira sa ramna cumva atta de sterse sub izbnda cumnatei
lor si apucara si ele, la rndu-le, farfuriurile cu bucate.
Iar cea mai mare apuca
134
tava cu orez, pe cnd cea de-a doua lua castronul cu ciorba
cea verzuie. i si le turnara fiecare pe cap. Iar orezul
rmase orez n parul uneia si ncepu sa se scurga greos pe
capul pe care l ngala cu unt. Iar ciorba cea verde ramase
ciorba si se scurse pe parul si pe faa, si pe hainele celei
de-a doua, nvaluind-o pe toata ntr-o naclaiala verde, ca
ntr-o ocara de vaca, scrboasa si cleioasa, pna peste poate.
Iar sultanul, la privelistea aceea, ramase ngreosat pna
peste marginile ngreosarii si ipa la cele doua nurori mai
mari ale sale sa se scoale de acolo si sa iasa din sala,
departe de ochii lui. i le dete de neles ca nu mai voia sa
le vada de-aci nainte, nici macar sa nu le mai simta
mireasma. Iar ele se sculara, pe clipa pe data, si plecara din
faa lui, cu soii lor, rusinate, umilite si si- loase. i-
atta cu ele!
Ci n ceea ce i priveste pe domnia cea minunata si pe
beizadea ater-Mohammad, soul ei, apoi acestia ramasera numai
ei n sala cu sultanul, care i saruta si i strnse la piept
cu bucurie, si le spuse:
- Numai voi suntei copiii mei!
i dori sa-si scrie pe data scaunul de domnie pe numele
fiului sau cel mic, si porunci sa se adune toi emirii si toi
vizirii, si scrise de faa cu ei scaunul de domnie pe capul
lui ater-Mohammad, ca lasata si ca mostenire, singur lui,
iara ceilali urmasi ai sultanului. i le spuse celor doi:
- Voiesc ca de aici nainte sa locuii cu mine, n sarai,
ntruct fara voi as muri numaidect.
Iar ei raspunsera:
- A asculta nseamna a ne supune! Iar dorina ta este
asupra capului si asupra ochilor nostri!
Iar domnia cea nazdravana, ca nu care cumva sa fie ispitita
a-si mai lua vreodata chipul de broasca-estoasa, care ar fi
putut sa iste vreo tulburare neplacuta batrnului
y4 opt sute optzeci si opta noapte
135
sultan, dete porunca slujnicei sale sa-i aduca pe data
carapacea pe care o lasase acasa. i cnd avu carapacea n
minile sale, o arse si o facu cenusa. i de-atunci ramase pe
totdeauna sub chipul de domnia. i slava lui Allah, carele a
daruit-o cu un trup fara de cusur, minune a ochilor!
Iar Atoatemparitorul i coperi mai departe cu milele sale
si le darui o puzderie de copii. i traira mulumii si
nfloritori.
Iar eherezada, daca vazu ca sultanul o asculta nu fara
placere, mai spuse, n noaptea aceea, povestea cu:
FATA NEGUTORULUI DE BOABE DE NUT
Mi s-a povestit, printre cte mi s-au povestit, ca era odata
n cetatea Cairo un neguator de boabe de naut, cinstit si
preuit de toi, pe care Atoatedatatorul l daruise cu trei
fete si alt nimica sa-i duca stirpea mai departe. i, macar ca
ndeobste fetele nu aduc cu ele vreo binecuvntare,
neguatorul de naut primise cu mpacare darul Zamislitorului
sau; si si iubea fetele cu o iubire mare. i-apoi, fetele
erau ca niste lune, iar cea mai mica le ntrecea pe cele doua
surori ale ei, si la frumusee, si la farmec, si la gingasie,
si la cuminenie, si la desteptaciune, si la desavrsiri.
Iar pe micua aceea o chema Zeina.
Or, n fiecare dimineaa, cele trei fete se duceau la o
mestera care le nvaa mestesugul cusutului de horbote pe
matasuri si pe catifeluri. Caci vnzatorul de naut, parintele
lor, omul acela de treaba, dorise ca fetele lui sa aiba o
crestere aleasa, asa ca ursita sa poata sa scoata n calea
maritisului lor niscaiva feciori de negustori mari, si nu
niste fii de precupei de rnd ca el.
i, n fiecare dimineaa, cnd se duceau la mestera lor de
horbote, fetele treceau pe sub fereastra fiului
136
sultanului, cu mijlocul lor mladiu, cu nfaisarea lor de
domnie si cu cele sase perechi de ochi babilonici, ce
razbateau n toata frumuseea prin iasmacul ce-1 purtau peste
obraz.
Iar fiul sultanului, n fiecare dimineaa, cnd le vedea ca
vin, le striga de la fereastra, cu un glas aator:
- Salamaleikum asupra fetelor precupeului de boabe de
naut! Salamaleikum asupra celor trei slove drepte ale
alfabetului!
Iar cea mai mare si cea mai mijlocie raspundeau totdeauna cu
un zmbet usor din ochi, la urarea fiului sultanului; cea mai
mica nsa nu raspundea deloc si si vedea de drumul ei, fara
ca macar sa-si ridice capul. Da daca fiul sultanului staruia,
cernd de pilda vesti despre boabele de naut si despre preul
pe piaa al boabelor de naut, si despre vnzarea boabelor de
naut, si despre ct de bune sau ct de rele sunt boabele de
naut, si despre sanatatea neguatorului de boabe de naut,
atunci, fata cea mica, numai ea, raspundea, fara ca baremi sa
se osteneasca a-i arunca o privire sahzadelei:
- Da ce-i ntre boabele de naut si tine, o, faa de naut?
i tustrele pufneau n rs si-si vedeau de drumul lor.
Or, fiul sultanului, care era ndragostit cu patima de
fata cea mai mica a neguatorului de boabe de naut, micua
Zeina, nu mai contenea sa se amarasca de bat- >
jocura, de nepasarea si de nezorul ei la dorurile Iui. i,
ntr-o zi, cnd fata si rse de el mai tare ca de obicei, n
raspunsul la ntrebarile lui, vazu ca nu are sa dobndeasca
nimica de la ea cu vorbe dulci si hotar sa-i plateasca
umilind-o si pedepsind-o.
i-asa, cum era fiu de sultan si avea putere deplina asupra
sufletelor, porunci sa vina la el neguatorul de boabe de naut
si i spuse:
- Esti chiar tatal celor trei fete?
Iar precupeul, tremurnd, raspunse:
j[ opt sute optzeci si noua noapte
137
- Da, pe Allah! ya sidi.
Iar fiul sultanului i spuse:
- Pai, bre omule, vreau ca mine, la ceasul de rugaciune,
sa te ntorci aici, dinaintea mea, mbracat si gol totodata,
rznd si plngnd n aceeasi clipita, si calare n vreme ce
ai sa mergi pe picioarele tale. i daca, spre nenorocul tau,
ai sa-mi vii asa cum esti, fara a-mi mulumi cererile, ori
daca ai sa ma mulumesti cu una, da nu ai sa le ndeplinesti
si pe celelalte doua, pieirea ta va fi fara zabava, iar capul
tau are sa-i zboare de pe gru- maji!
i bietul precupe de boabe de naut saruta pamntul si pleca
gndind: ,Aceasta, cu adevarat, este o treaba pna peste
poate! Iar pieirea mea este fara de izbava, hotart!
i, galben de-a binelea la chip, ajunse la fetele sale, cu
burdihanul pntecelui ntors pe dos si cu nasul alungit pna
la picioare.
Iar fetele i vazura ngrijorarea si necazul, iar cea mai
mica, tinerica Zeina, l ntreba:
- Pentru ce, o, parinte al meu, te vad atta de galben la
chip, iar lumea s-a nnegurat dinaintea feei tale?
i el raspunse:
- O, fata mea, am n launtrurile fiinei mele o napasta,
iar n piept, o apasare!
Iar tnara i zise vnzatorului de boabe de naut, tatal ei:
- Povesteste-mi napasta, o, taica, ntruct poate ca n
felul acesta are sa i se curme apasarea si are sa i se usu-
reze pieptul!...
Dar cndfu cea de a opt sute optzeci si noua noapte
Urma:
138
... poate ca n felul acesta are sa i se curme apasarea si
are sa i se usureze pieptul!
Iar el i povesti tot necazul, de la nceput pna la
sfrsit, fara a uita niciun amanunt. Ci nu este de nicio
trebuina sa-l mai spunem si noi nca o data.
Cnd auzi povestea necazului tatalui sau si cnd nelese
pricina supararii, a schimbarii la chip si a apasarii din
pieptul lui, se porni pe-un rs, da un rs, de era sa lesine
de rs. Pe urma se ntoarse nspre el si i spuse:
Asadar, numai atta era, o, taica al meu? Pe Allah!
atuncea, fii fara de pas si fara de grija, si ine-te de po-
veele mele n necazul acesta! i are sa-i vie rndul si
fiului sultanului, nimicura ala, sa-si muste degetele si sa
crape de ciuda. Iaca-asa!
i chibzui o clipa, si zise:
- In ceea ce priveste porunca dinti, nu ai dect sa te
duci la vecinul nostru, pescarul, si sa-I rogi sa-i vnda un
navod de-al lui. i sa-mi aduci navodul acela, si am sa-i fac
o mantie pe care sa i-o pui pe trup, dupa ce ai sa-i lepezi
toate hainele. i, n felul acesta, ai sa fii si gol, si
mbracat totodata. Iar n ce priveste cea de-a doua porunca,
nu ai dect, atunci cnd ai sa te duci la palatul sultanului,
sa iei cu tine o ceapa. i sa te freci cu ea la ochi, nca din
prag. i ai sa si plngi, si ai sa si rzi n aceeasi clipita.
i, ntr-un sfrsit, n ce priveste cea de-a treia porunca,
du-te, o, taica al meu, la vecinul nostru, asinarul, si roaga-
1 sa-i dea mprumut mnzul lui de magar fatat anul acesta. i
sa iei magarusul cu tine si, cnd ai sa ajungi la fiul
sultanului, neispravitul acela, sa ncaleci pe magarus si,
ntruct picioarele tale au sa atinga pamntul, ai sa mergi
totodata pe picioarele tale, pe masura ce magarusul are sa
mearga sub tine. i, n felul acesta, ai sa fii si calare, si
pe jos totodata! i-aceasta-i povaa mea! Ci Allah este cel
mai puternic, si singur el este nelept!
J\_ opt sute optzeci si noua noapte
139
Cnd vnzatorul de boabe de naut, tatal mintoasei Zeina,
auzi vorbele acelea ale fetei sale, o saruta pe fata ntre
ochi si i spuse:
- O, fiica a tatalui tau si a mamei tale, o, Zeina, cine
aduce pe lume fete ca tine acela nu mai moare! Slava Aceluia
carele i-a pus atta desteptaciune si atta minte n cap!
i, pe clipa pe data, lumea i se nsenina dinaintea ochilor,
grijile i se spulberara din inima si pieptul i se umfla. i
mnca oleaca, si bau un ulcior cu apa, si se duse sa faca tot
ce-1 nvaase fiica-sa.
i-a doua zi, cnd totul fu gata, cum trebuia, neguatorul
de boabe de naut se duse la sarai si intra la fiul sultanului,
cu chipul si cu nfaisarea cerute, mbracat si gol totodata,
rznd si plngnd ntr-aceeasi clipita, mergnd pe jos si tot
atunci calarind, pe cnd magarusul speriat ncepuse sa zbiere
si sa se vntuie n mijlocul salii de primire.
La privelistea aceea, fiul sultanului se mnie si se m-
bufna pna peste fire si, neputnd nicicum sa-l puna pe
neguatorul de naut sa ndure pedeapsa cu care l probozise,
dat fiind ca omul ndeplinise poruncile ce i se dase, simi
ca-i plesneste basica fierii din ficat. i se jura n sinesi
ca acum are sa-si plateasca asupra chiar a fetei, si ca are s-
o nimiceasca fara de scapare. i l izgoni pe neguatorul de
boabe de naut si ncepu sa chibzuiasca n ce fel sa-si
mplineasca rautaile asupra fetei. i-asa cu el!
Ci n ceea ce o priveste pe tinerica de Zeina, cum era tare
mintoasa si cum avea un ochi care vedea departe, iar nasul ei
adulmeca mersul ntmplarilor, i cam dete prin gnd, din
felul cum taica-sau i zugravise starea de furie a fiului
sultanului, ca afurisitul de baiat are sa se ia de ea ntr-un
chip primejdios. i si zise: ,Pna a se lua el de noi, ia sa
ne luam noi de el! i se scula n
140
picioare si se duse sa caute un mester de arme tare priceput
n meseria lui, si i zise:
Vreau sa-mi ntocmesti, o, taica al minilor dibace, o
platosa toata numai din oele, pe masura mea, si niste
pulpare, si niste braare, si un coif tot din oel. Da-i
numaidect ca aceste lucruri sa fie facute n asa fel, nct
la cea mai usoara miscare n mers si la cea mai usoara
atingere sa scoata un zangat ascuit si un vuiet nfricosator.
Iar mesterul raspunse ca asculta si ca se supune, si nu
zabovi mult pna ce sa-i faureasca lucrurile cerute, ntocmai
asa precum fusesera poruncile.
Or, cnd se lasa noaptea, tinerica Zeina se stravesti
cumplit mbracnd hainele de fier si lua n buzunar o pereche
de foarfece si un brici de barbierit, si nsfaca n mna o
furca ascuita, si pleca la sarai, ntrarmata astfel.
i, cnd vazura de departe cum venea viteazul acela
nfricosator, strajerul de la poarta si paicii palatului o
luara la fuga n toate parile. i, nlauntrul saraiului,
robii nspaimntai de vuietul asurzitor, pe care l scoteau
feluritele pari ale hainelor de fier, si de nfaisarea
crunta a celui ce le purta, si de apoiul pe care l rotea pe
sus, urmara pilda strajerului porii si a paicilor si detera
zor sa se piteasca fiecare, cu burta lipita de pamnt, prin
vreun ungher bine ferit. i, n felul acesta, fata pre-
cupeului de boabe de naut, nentlnind nicio piedica si nici
cea mai usoara nazareala de mpotrivire, razbatu fara de
suparare pna la odaia n care sedea, de obicei,
licheluta aceea de fecior al sultanului.
i
Iar fiul sultanului, cnd auzi tot zanganitul naprasnic si
cnd vazu ca intra peste el acela care l strnea, fu cuprins,
la vederea lui, de o spaima mare si gndea ca are sa vada
ivindu-se vreun efrit rapitor de suflete. i ngalbeni de tot,
ncepu sa drdie si sa clanane din dini, si se prabusi pe
podea, strignd:
A opt sute optzeci i noua noapte
141
- O, preaputernicule efrit rapitor de suflete, crua-ma, si
Allah are sa te crue!
Ci fata i raspunse, lund un glas cumplit:
- Leaga-i cleana si falcile, o, puslamao, ca de nu, i
nfig furca aceasta n ochi!
Iar baiatul, nfricosat, strnse din buze si din falci si nu
cuteza nici sa mai scoata vreo vorba, nici sa mai faca vreo
miscare. Iar fata precupeului de boabe de naut se duse la el,
pe cnd baietanul sta asa pe podea, nemiscat si pierit; si,
scond foarfecele si briciul de barbierit, i rase jumatate
de mustacioara si jumatate de barba din partea stnga,
jumatate de par din partea dreapta si amndoua sprncenele.
Dupa care l mnji pe faa cu balega de magar si-i baga o
bucata n gura. i, cnd sfrsi, pleca asa cum venise, fara a
cuteza cineva sa i se aina n cale. i se ntoarse fara de
niciun necaz acasa, unde se dezbraca repede de hainele de
srma si se culca lnga surorile sale, ca sa doarma un somn
bun pna dimineaa.
i, n ziua aceea, ca de obicei, cele trei surori, dupa ce
se spalara si se pieptanara, si se dichisira, plecara de-acasa
spre a se duce la mesteria lor ntru ale chindi- selilor. i,
ca n toate dimineile, trecura pe sub fereastra fiului
sultanului. i l vazura cum sta, dupa naravul lui, acolo la
fereastra, ci cu faa si cu capul nfololite ntr-o basma, n
asa chip, ca numai ochii i se vedeau. i tustrele,
altmintrelea de cum le era felul obisnuit de-a se purta faa
de el, se uitara la fiul sultanului cu staruina si cu
marghioleli. Iar fiul sultanului si zise: ,Nu stiu, da socot
ca se cam dau pe brazda! Poate ca, datorita basmalei care mi
nvaluie capul si faa, se face ca ochii mi se arata mai
frumosi! i striga nspre ele:
- Hei, voi cele trei litere drepte ale alfabetului, o,
puiandre ale inimii mele, salamaleikum asupra voastra,
tustrele! Ce va mai fac boabele de naut n dimineaa
>
aceasta?
142
Iar cea mai mica dintre cele trei surori, tinerica Zeina,
salta capul spre el si i raspunse pentru surorile ei:
- Hei, uallah! si asupra ta sa fie salamalecul, o, chip
nfofolit! Ce-i mai fac n dimineaa aceasta partea stnga a
barbii si mustaile, si ce-ti mai face jumatatea cea dreapta a
capului, si ce-i mai iac sprncenele, si i-a fost pe gust
balega de magar, o, draguule? Deie Allah sa ai o mistuire
placuta la inima ta!
i, dupa ce grai acestea, o lua la fuga mpreuna cu surorile
sale, chicotind de rs si facnd din departare nspre fiul
sultanului niste semne de zeflemea si de batjocora. i-asa!
i, cnd auzi si vazu toate astea, fiul sultanului pricepu,
fara de vreo ndoiala, ca efritul de cu noapte nu fusese altul
dect fata precupeului de boabe de naut. i, mnios peste
masura, simea cum fierea din besica lui i se suie la nas si
se jurui ca ori are sa-i vie de hac fetiscanei, ori moare. i,
ticluind un gnd, astepta un rastimp ca sa-i creasca la loc
barba, mustaile, sprncenele si parul, si-apoi porunci sa vie
dinainte-i precupeul de boabe de naut, tatal potrivnicei cea
tinerea; si precupeul si zise, mergnd nspre saraiul
mparatesc: ,Cine stie, de data aceasta, ce belea ma mai
asteapta din partea puslamalei aceleia? i ajunse cam nu prea
nseninat dinaintea fiului sultanului, care i spuse:
- Ia asculta, bre! vreau sa mi-o dai de soie pe fata ta,
cea de-a treia, de care sunt ndragostit amarnic! i, de-ai sa
cutezi sa nu vrei, are sa-i zboare capana de pe grumaz!
Iar precupeul de boabe de naut raspunse:
- Nu sta mpotriva nimica! Ci fiul sultanului nostru
ngaduiasca-mi numai un raspas scurt de vreme, ca sa ma duc s-
o ntreb si pe fata mea, nainte de a o marita!
Iar el raspunse:
- Du-te si ntreab-o, dar sa stii bine ca, daca n-o sa
vrea, are sa guste ca si tine moartea cea neagra!
A opt sute optzeci si noua noapte
143
i naucitul de precupe de boabe de naut se duse la fiica-sa
si-i povesti cum sta treaba, si spuse:
- O, fata mea, aceasta-i o napasta de neabatut!
Ci copilandra ncepu sa rda si-i zise:
- Pe llah! o, taica, nu-i n treaba aceasta niciun fel de
napasta si nici macar mireasma de napasta. ntruct casatoria
aceasta este o binecuvntare pentru mine, si pentru tine, si
pentru surorile mele, fetele acestea. Iar eu mi dau nvoirea.
i precupeul de boabe de naut se duse sa duca raspunsul
fetei la fiul sultanului, care se nfiora de bucurie si de
mulumire. i dete porunca sa se faca fara de zabava
pregatirile de nunta, care ncepura numaidect. i-asa cu el!
Ci n ceea ce o priveste pe copilandra, apoi ea se duse sa
caute un cofetar priceput n mestesugul de a face papusi de
zahar si i spuse:
- Vreau de la tine sa-mi faci o papusa toata de zahar, care
sa fie de marimea mea si sa semene cu mine, si sa aiba
culoarea mea, cu parul facut din fire de zahar, si cu niste
ochisori negri, si cu o guria si un nasuc dragalase si cu
niste sprncene lungi si subirele, cu tot ce trebuie peste
tot.
i cofetarul, care avea niste degete foarte ndemnatice, i
ticlui o papusa pe masura si pe asemanarea ei, att de bine
lucrata, ca nu-i lipsea dect graiul spre a fi o fiica de-a
lui Adam.
Or, cnd veni noaptea de mpreunare a nunii, fata, ajutata
de surorile ei, care ajunsera domniele sale de fala, si
petrecu camasa peste trupul papusii, pe care o culca n pat,
n locul ei, si cobor asupra-i pologul patului. i le dete
surorilor sale poveele de trebuina, si se duse sa se culce
n odaie n dosul patului.
i, cnd veni ceasul de mpreunare, cele doua fete, surorile
mintoasei Zeina, iesira naintea soului si l poftira
144
n odaia de nunta. i, dupa ce i facura urarile de cuviina
si l dadacira cum sa se poarte cu sora lor, adaugara:
- Este gingasa si i-o ncredinam! i-i dragalasa si
dulce, si nu o sa ai a te plnge de ea!
Apoi si luara ramas-bun de la el si l lasara singur n
odaie.
i fiul sultanului, aducndu-si aminte atunci toate
jignirile cte l facuse sa le ndure fata procupeului de
boabe de naut, si toate mniile strnse n el mpotriva ei, si
toate umilinele lui, si toate batjocurile cu care l
napadise, se apropie de copila pe care o socotea ca e culcata
sub polog, si care l astepta nemiscata. i si trase deodata
sabia cea mare din teaca, si-i arse o izbitura din toate
puterile lui, de-i zbura capul facut andari n toate parile.
Iar una dintre bucai i intra n gura pe care o inea
deschisa, revarsnd un potop de sudalme asupra celei casapite.
i simi gustul de zahar, si se minuna cu minunare mare, si
striga: ,Pe viaa mea! iacata ca dupa ce m-a facut, pe cnd
era vie, sa mannc balega amara a magarilor, ma face acuma,
cnd a murit, sa gust dulceaa cea mai aleasa a carnii ei.
y
i, ncredinat ca retezase capul unei fapturi atta de
dulci, si lasa durerea sa rabufneasca si vru sa-si spintece
pntecele cu sabia ce-i slujise sa andareasca papusa.
Ci deodata copilandra cea vie iesi din ascunzatoarea ei si,
pe la spate, l apuca de mna si l saruta, spunndu-i:
- Sa ne iertam, iar Allah are sa ne ierte si El!
Iar fiul sultanului si uita toate necazurile cnd vazu
zmbetul fetiscanei celei dulci, pe care o jinduise atta. i
o ierta, si-o iubi.
i traira n spornicie, lasnd o puzderie de urmasi.
Iar eherezada, nesimindu-se deloc ostenita n noaptea
aceea, i mai povesti sultanului ahriar povestea urmatoare,
care-i povestea cu Dezlegatorul.
A opt sute optzeci si noua noapte
145
DEZLEGTORUL
Se povesteste ca traia odata, n pravalia lui, din cetatea
Damascului, din ara amului, un tnar eguator care era ca
luna n cea de-a paisprezecea noapte a ei, atta de frumos si
atta de ispititor, nct niciuna dintre cele ce trguiau n
suk nu putea sa steie mpotriva frumuseii lui minunate. Caci,
cu adevarat, flacaul era o bucurie pentru ochiul care l
privea si o osnda pentru sufletul celui ce-1 vedea. i anume
despre el a zis poetul:
Pe ct i este inima de cruda;
Iar ochii-i lungi, cu geana patimasa, Strnesc razboi,
zavistie si ciuda Acelora ce-ar vrea sa nu le pese De-attea
haruri si mndrei alese,
i pun pojaruri, jinduri si roseaa i-n inimile cele mai de
gheaa.
Crlionate, pletele-catran Ca scorpionii-s; mijlocu-i subire
Precum e ramul arborelui ban,
Ca bambusul, mladiul peste fire.
Bine-ntocmite-s soldurile-i coapte,
Ce tremura, cnd calca-n mersu-i lin, Precum iaurtul crud al
unui lapte
Stapn mi e sultanulfrumuseii, Iar nfaptura-i, parca
plamadita De nsusi Ziditorul lumii, creii
Infaisarea-i dulce-i si gingasa,
In strachina vreunui beduin.
Or, ntr-o buna zi, flacaul sedea, ca de obicei, la geam-
lcul pravaliei sale, cu ochii lui mari si negri si cu ispita
146
chipului sau, cnd intra o hanma ca sa faca vreo trguiala.
Iar el o ntmpina cu cinstire si se porni ntre ei tocmeala
asupra vnzarii si a cumpararii. Ci, peste o clipita, hanma,
nrobita cu totul de farmecele lui, i spuse:
- O, chip de luna, am sa viu si mine sa te vad. i ai sa
fii mulumit de mine!
i l lasa, dupa ce cumpara oarece, platind fara a se
precupei, si pleca n calea ei.
i, asa cum fagaduise, veni iar la pravalie, a doua zi, la
acelasi ceas. Da inea de mna o copilandra cu mult mai tnara
dect ea, si mai dragalasa, si mai ispititoare, si mai
lipicioasa. Iar neguatorul cel tnar, cnd o vazu pe noua
venita, nu mai avu ochi dect pentru ea si nu o mai lua n
seama pe cea dinti, de parca nici nu o mai vedea. Iar
aceasta, pna la urma, i spuse:
- O, chip binecuvntat, pe Allah! nu ai ales rau. i, daca
vrei, am sa slujesc de mijlocitoare ntre tine si fetiscana
aceasta, care este chiar fata mea.
Iar flacaul spuse:
- Binecuvntarea se afla n mna ta, o, prea-aleasa hanma!
Hotart, pe Prorocul! - asupra lui fie rugaciunea si pacea! -
dorul meu este pna peste poate pentru copilanda aceasta,
fiica ta. Ci, vai! dorul nu este mplinit aievea si, daca stau
sa judec din cele ce se vad, fiica ta este prea bogata pentru
mine.
Ci ea se mpotrivi, spunnd:
- Pe Prorocul! o, fiul meu, nu este nimica! ntruct avem
sa te iertam de zestrea pe care soul este dator s-o scrie pe
numele soiei, si luam pe seama noastra toate angaralele
nunii si toate cheltuielile. Asa ca nu ai dect sa te
nvoiesti si ai sa dobndesti un culcus bun, o pine calda, un
trup proaspat si bunastare! ntruct, atunci cnd dai de o
faptura atta de frumoasa ca tine, o iei asa cum este, fara a-
i mai cere altceva dect sa se poarte cu volnicie la ceea ce
stii, vrtos, drz si ndelung.
A opt sute nouazecea noapte
147
Iar flacaul raspunse:
- Nu este nimica mpotriva...
Dar cndfu cea de a opt sute nouazecea noapte
Urma:
... vrtos, drz si ndelung.
- Nu este nimica mpotriva.
i, acolo pe loc, cazura la nvoiala n toate privinele, si
se hotar ca nunta sa se sarbatoreasca n cel mai scurt
rastimp, fara de slujbe si fara de mosafiri, fara de me-
terhanale, fara de danuitoare si de cntaree, si fara de
preumblari si alaiuri.
i, la ziua hotarta, se trimise dupa cadiu si dupa martori.
i fu scris senetul, precum nvaa Legea. Iar mama, de faa cu
cadiul si cu martorii, l pofti pe flacau n odaia de nunta si
l lasa singur cu soia sa, spunndu-i:
- Bucurai-va de norocul vostru, o, copiii mei!
i, n noaptea aceea, nu se mai afla n toata cetatea
Damascului, din ara amului, o pereche mai frumoasa dect a
celor doi tineri mbraisai, care se potriveau unul cu
celalalt ca doua jumatai dintr-o migdala.
i-a doua zi, dupa o noapte petrecuta n desfatari, mirele
se scula si se duse sa-si faca spalarile cele de datina la
hammam. Dupa care se duse la pravalia lui, ca de obicei, si
sezu acolo pna la nchiderea sukului. Iar atunci se scula si
pleca la casa lui cea noua, la nevasta-sa.
i intra la harem, si se duse drept la odaia de nunta, unde
n ajun se dedulcise cu attea lucruri minunate. i iacata ca,
148
sub pologul patului, soia lui, cu pletele desfacute, dormea
lipita de un copilandru cu obrazul neadumbrit de-un fir de
par, si care o strngea cu patima la piept.
La privelistea aceea, lumea se nnegura pe chipul mirelui,
care se buluci afara din odaie spre a se duce s-o caute pe
soacra-sa si s-o aduca sa vada ceea ce era de vazut. i chiar
ca dete de soacra-sa, care sta n pragul odaii si care, atunci
cnd l vazu galben la chip si tare tulburat, i zise:
- Ce ai, o, fiul meu? Roaga-te ntru Prorocul!
Iar el raspunse:
- Asupra lui fie rugaciunea si pacea! Ce e asta, o, maica?
Ce este ceea ce vad eu n pat? Ma adapostesc ntru Allah
mpotriva vicleniilor Celui batut cu pietre?
i scuipa naprasnic pe jos, ca asupra cuiva ce-ar fi fost la
picioarele sale. Iar soacra spuse:
- i pentru ce, o, fiul meu, toata mnia aceasta si toata
tulburarea aceasta? Oare din pricina ca soia ta este cu
altcineva? Ci, pe vredniciile Prorocului! au tu socoi ca
poate cineva sa se hraneasca, oare, cu vazduhul vremurilor? i
socoi ca i-am dat-o pe fata mea de soie, fara a-i cere
nimica de zestre si de diata, ca tu acuma sa te-apuci sa-i
osndesti purtarea si sa-i strici toanele? Da asta-i un naz
mare din partea ta, fiul meu! ntruct mai degraba ar trebui
sa-i spui ca doua femei ca noi nu ar fi izbndit sa-si
traiasca zilele daca nu ar fi fost slobode sa faca ce vor!
Acuma pricepi?
Iar mirele, buimacit de toate cte auzea, nu izbuti dect sa
ngaime:
- Ma adapostesc ntru Allah! El este Atotmilosrd- nicul!
Iar soacra urma:
- Ce, tot te mai plngi? Pai, copile al meu, daca felul
nostru de a trai nu i este pe plac, nu ai dect sa ne arai
ct i sunt de late spetele!
opt sute nouazecea noapte
149
La vorbele acestea, tinerelul, pna peste masura de mnios,
striga, n asa fel ca sa fie auzit si de mama, si de fiica:
- Ma desparesc de ea! pe Allah si pe Prorocul! ma
desparesc!
i, tot atunci, de sub polog, tnara nevasta se ridica
trosnindu-si oasele si, auzind rostirea despareniei, si
trase degraba iasmacul peste faa, ca sa nu mai stea dezvelita
dinaintea aceluia care de aci ncolo nu mai era pentru ea
dect un strain. i, odata cu ea, iesi de sub polog si faptura
cu care sezuse mbraisata att de dragastos. Or, faptura
aceea, care de departe semana cu un baieandru fara barba,
era, numai vazndu-i valul parului desfasurat deodata, de-i
ajungea pna la glezne, era o copila.
i, pe cnd bietul tinerel sta nepenit de uluiala, doi
martori, pe care soacra i ascunsese n dosul unei perdele, se
ivira si spusera:
- Am auzit rostirea de desparenie si adeverim ca te-ai
desparit de soia ta!
Iar mama i spuse, rznd:
- Eh, fiul meu, nu-i mai ramne dect sa pleci! i, ca sa
nu te duci cu o parere gresita, afla ca fetiscana de colea, si
care era culcata cu soia ta, este fata mea cea mai mica. Iar
ceea ce ai gndit tu este un pacat pe sufletul tau! Da sa mai
stii ca soia ta a fost mai nti maritata cu un tinerel care-
i era drag si care o avea si el draga. Ci, ntr-o zi, s-au
certat si, n toiul dihoniei, ginerele meu i-a spus fetei
mele: ,Ma desparesc de trei ori! i tu stii ca acesta-i
juramntul de desparenie cel mai greu si cel mai sfnt. Iar
acela care l-a rostit nu poate sa se mai nsoare cu soia lui
de pna aci, daca i-ar veni cheful ntr-o zi, dect daca soia
lui leaga alt maritis cu alt barbat, care, la rndu-i, s-o
lase si el. i-asa ca aveam trebuina de un dezlegator, fiul
meu. i l-am cautat multa vreme pe dezlegatorul acela, fara a-
1 gasi. i, pna la
yl opt sute nouazecea noapte
151
urma, am dat de tine. i am priceput, de cum te-am vazut, ca
ai sa fii un dezlegator desavrsit. i te-am ales. i s-a
petrecut ceea ce s-a petrecut. Uassalam!
i, cu asta, l mpinse afara din casa si ncuie poarta, n
vreme ce soul dinti, de faa cu tot acelasi cadiu si tot
aceiasi martori, scrise al doilea senet de casatorie cu soia
lui dinti.
- i-acesta-i, o, norocitule sultan, povestea cu Dezle-
gatorul. Ci ea-i departe de-a fi la fel de desfatatoare ca
povestea capeteniei de agii.
POVESTEA CU CPETENIA DE AGII
Era odinioara la Cairo un kurd, venit n Egipt pe vremea
domniei sultanului cel atotbiruitor, Saladin - aiba-1 Allah
ntru milele sale! i kurdul acela era un ins cumplit de
voinic, cu niste mustai mari si cu o barba, de i se suia pna
la ochi, si cu niste sprncene, de-i cadeau peste ochi, si cu
niste smocuri de par, de-i ieseau din nas si din urechi. Iar
chipu-i era atta de amarnic, nct ajunse repede capetenie de
agii. Iar puslamalele din mahala numai ct ce-1 vedeau de
departe si o si luau la fuga, slobozindu-si picioarele n
vnt, mai sprinteni dect daca ar fi zarit ivindu-se vreo
gula. Iar mamele si speriau copiii spunndu-le ca au sa-l
cheme pe kurd, atuncea cnd acestia nu erau cumini. Intr-un
cuvnt, era spaima mahalalei si a cetaii.
Or, ntr-o buna zi, zdrahonul simi cum l apasa sin-
guratatea si se gndi ca tare bine ar fi, seara, cnd se n-
toarce acasa, sa gaseasca si el niste carne proaspata buna de
luat n gura. i asa ca se duse sa caute o peitoare si-i
zise:
- Vreau sa-mi iau femeie. Da am pait multe si stiu cte
belele aduc ndeobste femeile cu ele. Drept aceea,
152
ntruct doresc sa am ct mai puine ncurcaturi cu putina,
vreau sa-mi gasesti o fata fecioara, care sa nu se fi departat
vreodata de poalele maica-sii si care sa fie gata a trai cu
mine ntr-o casa alcatuita numai dintr-o odaie. i pun
nvoiala ca niciodata sa nu iasa din casa si din odaia aceea.
i ia vezi daca poi ori daca nu poi sa gasesti o atare fata!
Iar peitoarea raspunse:
- Pot! i pune jos arvuna!
Iar capetenia de agii i dete un dinar drept arvuna si pleca
n calea lui. Iar peitoarea se scula n picioare si porni sa
caute fata cu pricina. i dupa mai multe zile de cautari si de
umblete, de ntrebari si de raspunsuri, gasi pna la urma o
fata ce se nvoi sa traiasca deci cu kurdul, fara sa iasa
vreodata din casa alcatuita numai dintr-o odaie. i peitoarea
se duse sa-i dea de stire capeteniei de agii despre izbnda
stradaniilor ei, si i spuse:
- Cea pe care i-am gasit-o este o fata fecioara, care nu
s-a dezlipit vreodata de lnga maica-sa si care mi-a spus,
cnd i-am aratat dorina ta: ,Ori ca am sa traiesc cu
capetenia cea viteaza, ori ca stau aici ncuiata cu maica-mea,
tot aia-i!
Iar kurdul fu mulumit foarte de raspuns si o ntreba pe
peitoare:
- i cum este fata?
Ea raspunse:
- Este grasa si durdulie, si alba!
El spuse:
- Asa-mi place!
i-asa ca, ntruct si tatal fetei se nvoia, si mama fetei
se nvoia, si fata se nvoia, si kurdul se nvoia, nunta fu
sarbatorita fara de zabava. Iar kurdul, taica al acelor
mustai vajnice, o aduse pe fata aceea grasa si durdulie, si
alba n casa lui, alcatuita numai dintr-o odaie, si se ncuie
acolo cu ea si cu ursita sa. i numai unul AII ah
A opt sute nouazeci si una noapte
153
stie ce s-a petrecut n noaptea aceea. i, a doua zi, plecnd
s-si vada de treburile de la agie, kurdul si zise: ,Mi-am
ntemeiat norocul cu fata aceasta. Iar seara, ntorcndu-se
acasa, i ajunse numai o privire spre a-si da seama ca totul
era bine ornduit n casa. i n fiecare zi si zicea: ,nca
nu s-a nascut acela caruia sa-i fie dat a-si baga nasul n
ciorba mea. Iar linistea-i era desavrsita, si tihna,
deplina. i habar n-avea ca, n pofida priceperii lui celei
multe, femeia-i iscusita din nastere si ca, daca-si doreste
ceva, nimica nu poate sa-i stea n cale. i-avea sa capete si
el, n curnd, nvaatura aceasta.
Se afla, ntr-adevar, pe ulia, chiar peste drum de fe-
reastra casei, un zalhangiu de carne de oaie. i macelarul
acela avea un fiu, un pezevenghi desavrsit, care din firea
lui era plin de viaa si de voiosie, si care de dimineaa pna
seara cnta necurmat, cu un glas tare frumos. Iar tnara soie
a kurdului capetenie de agii fu nrobita de farmecele si de
glasul fiului macelarului, si se petrecu ntre ei ceea ce se
petrecu...
Dar cnd fu cea de a opt sute nouazeci si una noapte
Urma:
... Iar tnara soie a kurdului capetenie de agii fu
nrobita de farmecele si de glasul fiului macelarului, si se
petrecu ntre ei ceea ce se petrecu.
i jupnul kurd se ntoarse acasa n ziua aceea mai devreme
ca de obicei, si baga cheia n broasca, spre a descuia usa.
Iar soia lui, care n clipita aceea se afla tocmai n drdora
bucuriei, auzi scritul cheii si lasa toate ca sa sara drept
n picioare. i dete zor sa-l ascunda pe
154
draguul ei ntr-un ungher al odaii, pe dupa frnghia pe care
atrnau toate hainele, si ale soului, si ale ei. Pe urma si
lua izarul cel mare, cel cu care se nvaluia de obicei, si
cobor scaria sa-l ntmpine pe barbatul sau, zdrahonul care,
urcnd scara pna la jumatate, apucase sa adulmece ca se
petrece n casa lui ceva ce nu se petrecea de obicei. i i
zise nevesti-sii:
- Ce-i aici? i ce faci cu izarul?
Iar ea raspunse:
- Povestea cu izarul, o, stapne al meu, este o poveste
care, daca ar fi scrisa cu acul pe colul dinlauntru al
ochiului, ar sluji de nvaatura aceluia care ar citi-o cu
cinstire! Ci, mai nti, vino si stai colea pe divan, ca sa
i-o povestesc!
i l trase nspre divan, l pofti sa sada jos si urma
astfel:
- Afla, dar, ca era n cetatea Cairo o capetenie de agii,
om amarnic si zuliar, care o veghea pe nevasta-sa fara de
ragaz. i, ca sa fie ncredinat de credina sa, o nchisese
ntr-o casa, cumu-i aceasta, care nu avea dect numai o odaie.
Ci, n pofida tuturor iscodelilor lui, muierusca l ncornora
din toata inima si se mpreuna pe coarnele lui cele
nesimitoare cu fiul unui macelar vecin al lor, pna ce, ntr-
o zi, ntorcndu-se acasa mai devreme ca de obicei, capetenia
de agii mirosi ceva. i, ntr-adevar, cnd femeia l auzise la
usa, daduse zor sa-l ascunda pe draguul ei, iar pe barbatu-
sau l trasese pe un divan, ntocmai precum facui eu cu tine.
i-atunci, muierea i arunca pe cap o basma pe care o avea n
mna si l strnse cu ea de gt din toate puterile, uite-asa!
i, spunnd acestea, nevestica arunca izarul pe capul
kurdului si i-1 strnse pe dupa gt, rznd, si urmndu-si
povestirea astfel:
- i cnd puiul de lele fu bine prins n naframa si cu
capul, si cu gtul, femeiusca striga la draguul ei ascuns
155
pe dupa hainele soului: ,Hei, draguule, iute, iute! fugi!
a

Iar macelarul cel tnar dete zor sa iasa din ascunzatoarea lui
si sa se repeada, pe scara, n ulia. i-aceasta-i povestea cu
izarul pe care-1 ineam n mna, ya sidi!
i, dupa ce povesti astfel povestea aceasta, si vaznd ca
draguul ei este de mult n afara de orice primejdie,
nevestica lasa izarul pe care l rasucise vrtos mprejurul
gtului soului ei, kurdul, si se puse pe-un rs, de se
pravali pe spate.
Iar capitanul kurd, scapnd din sugrumare, nu stiu daca se
cade sa rda ori sa se supere de povestea si de joaca soiei
lui. i-apoi kurd era si kurd ramnea. i drept aceea nu
pricepu niciodata nimic din toata paania. Iar mustaile si
smoacele lui de par nu se festelira ntru nimic. i muri ca un
om fericit, mulumit si ndestulat, lasnd multa prasila pe
urma lui.
Iar eherezada, n noaptea aceea, mai spuse si povestea ce
urmeaza, si care-i o nfruntare ntre marinimia a trei insi de
soiuri osebite, si-anume ntre un so, un dragu si un ho.
CARE ESTE CEL MAI MRINIMOS?
Se povesteste ca erau la Bagdad un var si o vara, care de
cnd erau copii se ndragisera cu o dragoste mare. Iar
parinii lor i menisera unul altuia, zicnd totdeauna: ,Cnd
s-o face mare Habib, avem sa-l nsuram cu Habiba! i copiii
traisera si crescusera mpreuna, si odata cu ei crescuse si
dragostea lor. Ci, cnd ajunsera la vrsta sa se nsoare,
ursita nu hotar nsuratoarea lor. ntruct parinii, lovii
de pravalistea vremilor, ramasesera tare saraci; iar tatal si
mama Habibei se socotira norocosi primindu-1 ca so pentru
fata lor pe un preacinstit seic, unul dintre negustorii cei
mai bogai din Bagdad, care o ceruse de soie.
156
i, dupa ce maritisul ei cu seicul fu hotart, tnara Habiba
voi sa-l vada pe Habib pentru cea din urma oara si i spuse
plngnd:
- O, fiu al unchiului meu, o, mult-iubitule, tu stii ce s-a
ntmplat, si stii ca parinii mei m-au dat de soie unui seic
pe care nu l-am vazut niciodata si care nu m-a vazut
niciodata. i iacata ca, prin casatoria aceasta, suntem
pradai pe totdeauna de iubirea noastra, o, verisorul meu! i
poate ca moartea noastra ar fi mai de dorit dect viata!
>
Iar Habib raspunse suspinnd:
- O, mult-iubita mea verisoara, amara-i soarta noastra, iar
viata noastra de-aci nainte nu mai are nicio nsemnatate! Cum
am mai putea noi, departe unul de altul, sa mai simim gustul
vieii si sa ne mai bucuram de frumuseile pamntului? Of! of!
o, verisoara mea, cum avem sa mai nduram noi povara ursitei
noastre?
i se plnsera unul pe altul, de era sa se topeasca de
durere. Pe urma venira si-i desparira, spunndu-le ca mireasa
este asteptata spre a fi dusa la casa soului.
Iar deznadajduita Habiba fu dusa cu alai la casa seicului.
i, dupa slujbele cele ndatinate, si dupa urarile si vorbele
de binecuvntare, nunta lua sfrsit si toata lumea pleca,
lasnd-o pe tnara mireasa la soul ei.
Iar cnd veni si ceasul de mpreunare, seicul intra n odaia
de nunta si o vazu pe nevasta-sa cum plngea n perne si cum
pieptul i se zbatea plin de suspine. i gndi: ,De buna seama,
plnge si ea asa cum plng toate fetele cnd se desparesc de
mama lor. Ci noroc ca nu ine prea mult, ndeobste. Cu un pic
de ulei izbutesti sa-i dai de hac pna si lacatului cel mai
ruginit, iar cu dulceaa se domesticesc pna si puii de leu!
i se duse lnga fata, pe cnd ea plngea, si i zise:
- Ya setti Habiba, o, lumina a sufletului, pentru ce i
prapadesti tu asa frumuseea ochilor? i ce durere-i
15 7
pe tine, de te face sa uii pna si ca lnga tine se afla ci-
neva pe care nu l-ai cunoscut pna acuma?
Ci fata, auzind glasul soului ei, fu cuprinsa de alt val de
lacrimi si de suspine si si cufunda capul si mai tare n
capatie. Iar seicul, cam ncurcat, i spuse:
- Ya setti Habiba, daca plngi dupa mama ta, din pricina ca
te-ai desparit de ea, spune-mi si ma duc sa ti-o aduc pe
data!
Iar copila, drept orice raspuns, scutura din cap ntre
perne, plngnd si mai tare, si nimic altceva. Iar soul zise:
- Daca dupa tatal tau, ori dupa vreuna dintre surorile
tale, ori dupa doica ta, ori dupa vreo dihanie draga, vreun
cocos, ori vreo pisica, ori vreo gazela, plngi tu ca atta
jale, spune-mi si, pe Allah! plec sa i-o aduc!
Ci numai o miscare tagadnica din cap ntre perne fu
raspunsul. Iar seicul cugeta o clipa si zise:
- Poate ca plngi chiar dupa casa parinilor tai, n care
i-ai petrecut pruncia si copilaria, o, Habiba? Daca dupa ea
plngi, spune-mi, si te iau de mna si-acolo te duc!
Iar copila, oleaca mai alintata de vorbele cele bune ale
soului ei, ridica un pic capul; si ochii ei frumosi erau
plini de lacrimi, iar obrazul ei vrajitor era ca o flacara.
i raspunse, cu un glas tremurnd de plns:
- Ya sidi, nu dupa mama mea plng, nici dupa tatal meu,
nici dupa surorile mele, nici dupa doica mea, nici dupa altele
dragi mie! Te rog, dara, fierbinte, sa ma ieri a-i dezvalui
pricina lacrimilor si a jalei mele.
Iar seicul cel minunat, care vedea pentru ntia oara
dezvelit obrazul soiei sale, ramase tare tulburat de fru-
museea sa, de copilareasca vraja ce se revarsa din toata
faptura ei si de dulceaa graiului sau. i i zise:
- Ya setti Habiba, o, tu, cea mai frumoasa dintre fete i
cununa a lor, daca nu desparirea de ai tai si de casa
158
ta i face jale, nseamna ca-i alta pricina. i te rog sa mi-
o spui, ca sa-i caut leacul.
Iar ea raspunse:
- Fie-i mila! Iarta-ma de a-i spune!
El grai:
- nseamna, atunci, ca pricina nu-i alta dect neplacerea
si sila ce ai faa de mine. Or, pe viaa ta! daca mi-ai fi
spus, prin mijlocirea mamei tale, ca nu voiai sa fii soia
mea, eu hotart ca nu te-as fi silit sa intri mpotriva voiei
tale n casa mea!
i ea spuse:
- Nu, pe Allah! o, stapne al meu, pricina chinului meu nu
este nicidecum neplacerea ori sila! Cum sa am simamintele
acestea faa de cineva pe care nu l-am vazut niciodata? Ci se
datoreaza cu totul altui lucru, pe care n-as putea sa i-1
dezvaluiesc!
Ci el starui mai departe, atta de dibaci si cu atta
bunatate, ca fata, cu ocnii n jos, sfrsi prin a-i marturisi
dragostea ce-o avea pentru varul ei, spunnd:
- Pricina lacrimilor si a jalei mele este o faptura draga,
care a ramas acasa, si anume fiul unchiului meu, cel cu care
am crescut laolalta, care m-a ndragit si pe care l-am
ndragit din pruncie! Iar dragostea, o, stapne al meu, este o
buruiana care si are radacinile nfipte n inima, si, ca s-o
smulgi, ar trebui sa smulgi si inima odata cu ea!
La dezvaluirea aceasta a soiei sale, seicul lasa capu-n
jos, fara a scoate o vorba. i cugeta un ceas de vreme, pe
urma salta capul si-i spuse fetei:
- O, stapna mea, legea lui Allah si a Profetului sau
- asupra-i fie rugaciunea si pacea! - l opreste pe drept-
credincios sa dobndeasca cu sila fie ce-o fi de la un drept-
credincios. Iar daca bucata de pine nu se cade a fi luata cu
sila de la un drept-credincios, ce va fi cnd este vorba sa-i
rapeasca inima? Asa ca linisteste-i sufletul si nsenina-i
ochii! i nimic nu are sa se ntmple, dect ceea ce a fost
scris la ursitoarea ta!
y4 opt sute nouazeci si doua noapte
159
i adauga:
- Ridica-te, dar, o, soie a mea de-o clipa, si, cu n-
gaduina si cu deplina mea voie, du-te la acela care are
asupra ta niste drepturi mai temeinice dect ale mele si fii a
lui n toata slobozenia. i sa te ntorci aici de cu zori,
pna a se destepta slugile si a te vedea cnd te ntorci.
ntruct din ceasul acesta esti ca o copila a mea, din carnea
si din sngele meu! Iar parintele nu se atinge de fata lui.
i, dupa ce am sa mor, tu ai sa fii mostenitoarea mea!
i mai adauga:
- Ridica-te, fiica mea, fara a sovai, si du-te de-1 alina
pe varul tau, care pesemne ca te plnge cum se plng morii!
i o ajuta sa se scoale, si i puse cu chiar mna lui
rochiile cele frumoase si nestematele de mireasa, si o nsoi
pna la poarta. Iar ea iesi n ulia, cu hainele cele frumoase
si cu nestematele ei, ca o idolia purtata n zilele de
sarbatoare de catre necredinciosi...
Dar cnd fu cea de a opt sute nouazeci si doua noapte
Urma:
... Iar ea iesi n ulia, cu hainele cele frumoase si cu
nestematele ei, ca o idolia purtata n zilele de sarbatoare
de catre necredinciosi. Da nu apuca ea sa faca nici douazeci
de pasi pe ulia, pe unde niciun suflet nu trecea la ceasul
acela de noapte, ca deodata o umbra neagra sari din bezna si
se repezi la ea. Or, era un ho, pndind vreo prada de noapte,
si care, vazndu-i sclipirea nestematelor, si zisese: ,Iacata
cu ce am sa ma mbogaesc pe toata viaa! i o nsfaca vrtos
si se gati s-o prade, spunndu-i cu glas nfundat si
nfricosator:
160
- Daca deschizi gura sa strigi, lungimea are sa i se
amestece cu laimea!
>
i pusese mna pe salbe, cnd privirea lui dete de
frumuseea obrazului fetei; si, naucit cu totul, gndi: ,Pe
Allah! am s-o prad pe ea ntreaga, ca-i mai scumpa dect toate
comorile! i i zise:
- O, stapna mea, nu i se va face niciun rau! Da nu mi te
mpotrivi, ci vino de bunavoia ta cu mine. i noaptea noastra
are sa fie o noapte binecuvntata.
Caci gndea: ,Asta-i o almee! Caci numai almeele ies noaptea
mbracate cu atta stralucire. i pesemne ca vine de pe la
vreo nunta de emir!
Iar copila, drept orice raspuns, ncepu sa plnga. i houl
i zise:
- Pe Allah! pentru ce plngi? Fac juramnt ca n-am sa te
jefuiesc, daca mi te dai de bunavoie!
i, totodata, o lua de mna si vru s-o traga dupa el.
Atunci, printre plnsete, fata i spuse cine era si i is-
torisi marinimia seicului, soul ei, si nu-i ascunse nimica
din toata povestea. i adauga:
- Iar acuma sunt n minile tale. Fa cu mine ce-ai vrea!
Cnd houl, care era cel mai afurisit tlhar la drumul
i
J
mare din tot isnaful hoilor de la Bagdad, auzi povestea
ciudata a fetei si cnd pricepu toata stralucirea purtarii
marinimoase a seicului, soul ei, lasa o clipa capu-n jos si
chibzui adnc. Pe urma ridica fruntea si-i spuse fetei:
- i unde locuieste fiul unchiului tau, cel pe care l ai
drag?
Ea spuse:
- n cutare mahala, pe cutare ulia, unde sade n odaia ce
da spre gradina casei!
Iar houl spuse:
- O, stapna mea, nu se va putea spune vreodata ca doi
ndragostii au fost pagubii de dragostea lor de
/) opt sute nouazeci si doua noapte
161
catre un ho. Daruiasca-i Allah milele lui cele mai alese
n noaptea aceasta, pe care te duci s-o petreci cu varul tau!
Iar eu am sa te calauzesc si am sa te nsoesc, spre a te feri
de ntlnirile nedorite cu ali hoi de-ai ca mine!
i adauga:
- O, stapna mea, daca vntul este al tuturora, fluierul nu
este al meu!
i, rostind acestea, houl o lua pe fetiscana de mna si o
nsoi, cu toate cinstirile ce se arata faa de o domnia,
pna la casa iubitului ei. i si lua ramas-bun de la ea, dupa
ce i saruta poala rochiei, si si vazu de drumul sau.
Iar fata mpinse poarta de la gradina, strabatu gradina si
se duse drept la odaia varului ei. i l auzi cum suspina,
singur-singurel, cu gndul la ea. i batu la usa; si glasul
plin de plnsete al varului ei ntreba:
- Cine este la usa?
Ea spuse:
- Habiba!
Iar el dinlauntru striga:
- O, glas al dulcei Habiba!
i mai spuse:
- Habiba este moarta! Cine esti tu, care mi vorbesti cu
glasul ei?
Ea spuse:
- Sunt eu, Habiba, fiica unchiului tau!
i usa se deschise, iar Habib cazu lesinat n braele
verisoarei sale. i cnd, n urma ngrijirilor dulcei Habiba,
se trezi din lesinul lui, Habiba l puse sa se culce lnga ea,
i aseza capul pe genunchii ei si i istorisi ce i se ntm-
plase cu seicul, soul ei, si cu houl cel marinimos. Iar
Habib, cnd auzi, fu atta de tulburat, ca dintru-nti nu
izbuti sa rosteasca o vorba. Pe urma se scula deodata si i
spuse verisoarei lui:
162
- Vino, o, verisoara mea mult-iubita!
i o lua de mna, fara a voi sa se prilej uiasca de ea, si
iesi cu ea n ulia, si o duse, fara a rosti o vorba, la casa
seicului, soul ei.
Cnd seicul o vazu pe soia sa ntorcndu-se cu tnarul
Habib, varul ei, si cnd nelese pricina care i aducea
astfel pe amndoi la casa lui, i pofti n chiar odaia lui si
i saruta, asa cum un parinte si saruta copiii, si le spuse
cu un glas plin de greutate:
- Cnd un drept-credincios i-a spus soiei lui: ,Tu esti
fata mea, din carnea si din sngele meu!, nicio putere nu mai
poate sa-l dezlege de vorbele lui! nct, dar, o, copiii mei,
nu-mi datorai nimic! ntruct sunt legat cu chiar vorbele
mele!
i, dupa ce le grai astfel, scrise pe numele lor si casa, si
bunurile ce le avea, si se duse sa locuiasca n alta cetate.
Iar eherezada lasa n seama sultanului ahriar sa traga
nvaatura, fara a-1 ntreba nimic n privina aceasta. i, n
noaptea aceea, mai spuse:
BRBIERUL JUGNIT
Cica era la Cairo un baietandru, fara seaman de frumos si
de daruit. i avea ca prietena, care l iubea mult si pe care
si el o iubea, o fetiscana al carei so era un yuzbasiu, vataf
peste o suta de caralii de agie, om plin de naprasnicie si de
vitejie, care avea niste mini de numai cu un deget de-al lor
si ar fi fost de-ajuns spre a-1 strivi pe baieandru. i
yuzbasiu! acela avea toate nsusirile cele minunate n stare
sa mulumeasca haremul sau: ci baieandrul nu avea pic de
barba, iar soia lui era dintre femeile acelea care poftesc
mai mult la carnea de miel; si era ca o crlana dintre acelea
carora le place sa se simta strunite mai cu seama de catre
flacaiandri.
y4 opt sute nouazeci si doua noapte
163
Or, ntr-o buna zi, yuzbasiul intra n casa si i spuse
puiandrei, soia sa:
- O, Cutare, sunt poftit n dupa-amiaza aceasta sa ma duc
n cutare loc, n niste gradini, ca sa rasuflu vazduh curat cu
niste prieteni. Daca, dar, pentru o treaba sau alta, va fi
nevoie de mine, vei sti unde sa ma caui.
Iar soia i spuse:
- Nimenea nu are sa doreasca altceva de la tine dect sa te
stie n bucurie si n mulumire! Du-te de te veseleste n
gradini, o, stapne al meu, si aceasta sa te nsenine si sa te
nfloreasca, spre bucuria noastra!
i yuzbasiul se duse pe drumul lui, firitisindu-se, nca o
data, ca are o soie atta de grijulie, si atta de mult
daruita, si atta de mult ascultatoare, si atta de cuviin-
cioasa.
i, de cum ntoarse el spatele, soia striga:
- Marire lui Allah, carele l departeaza de la noi, n
dupa-amiaza aceasta, pe yuzbasiul acesta crunt! Iacata ca am
sa trimit dupa clenciul inimii mele!
i l chema pe hadmbuul pe care l avea n slujba ei, si-i
spuse:
- O, baiatule, du-te degraba dupa Cutarica, din partea mea.
Iar daca nu ai sa-l gasesti acasa, sa-l caui peste tot pna
ce ai sa-l gasesti si sa-i spui: ,Stapna mea i trimite
salamalecul si i spune sa te duci la ea acasa, chiar acuma!
Iar hadmbul cel micu iesi de la stapna lui si, ne-
gasindu-1 pe flacaiandru acasa, porni sa strabata, n cautarea
lui, toate pravaliile din suk, pe unde avea naravul de-a se
duce sa stea. i, pna la urma, l gasi n pravalia unui
barbier, unde intrase spre a se rade pe cap. i se apropie de
el taman n clipita cnd barbierul i nfasura gtul cu un
stergar curat, si i spuse:
- Deie Allah ca barbieritul sa-i fie placut!
Iar hadmbuul, apropiindu-se, asadar, de flacau, se pleca
nspre el si-i spuse la ureche:
164
- Stapna mea, Cutare i trimite salamalecurile ei cele
mai alese si ma nsarcineaza sa-i spun ca astazi armul este
limpede si ca yuzbasiul este la gradini! Daca, dar, ii sa te
bucuri, nu ai dect sa vii fara de amnare si fara de zabava.
Iar baieandrul, auzind acestea, nu mai putu sa rabde a mai
zabovi acolo nicio clipita si-i striga barbierului:
- terge-ma repede pe cap, ca ma duc; si am sa ma ntorc
alta data!
i, rostind vorbele acestea, i puse n mna o drahma din
argint, ntocmai ca si cnd ar fi fost dichisit pe cap de
barbier. Iar barbierul, vaznd atta darnicie, si zise: ,mi
da o drahma cnd nici nu l-am ras pe cap! Ce-are sa fie cnd
are sa si fie ras pe cap? Pe Allah! iacata un musteriu pe care
n-am sa-l scap din ochi. Fara de nicio ndoiala, cnd am sa-l
rad pe cap are sa-mi dea un pumn de drahme de-acestea!
Estimp, flacaiandrul se ridica repede si iesi n ulia. Iar
barbierul l nsoi pna n pragul pravaliei, spunndu-i:
-Allah fie cu tine, o, stapne al meu! Nadejdea mea-i ca,
dupa ce ai sa-i ornduiesti daravelile cele zornice, ai sa te
ntorci n pravalia aceasta, din care ai sa iesi nca si mai
frumos dect la intrare. Allah fie cu tine!
- Taiieb! prea bine! am sa ma ntorc!
i o zbughi degraba, si pieri dupa colul uliei.
i ajunse dinaintea casei draguei sale, soia yuzba-
siului. i tocmai era gata sa bata n usa, cnd, spre uluirea
lui nespusa, vazu rasarindu-i dinainte, venind din partea
cealalta a uliei, barbierul. i nestiind cam care putea sa
fie treaba ce-1 facea sa fuga asa pe barbier, care de departe
i facea niste semne de chemare, nu mai batu n poarta. Iar
barbierul i spuse:
/[ opt sute nouazeci si doua noapte
165
- O, stapne al meu, Allah fie cu tine! Ma rog ie sa nu
uii de pravalia mea, care s-a nmiresmat de venirea ta si s-a
luminat. Iar neleptul spuse: ,Cnd te-ai dedulcit ntr-un
loc, sa nu mai caui altul! Iar doftorul cel mare al
arabilor, Abu Aii el Hossein Ibn Sina - asupra-i fie milele
Celui Preanalt! - a spus: ,Niciun lapte nu este de asemuit,
pentru copil, cu laptele mamei! i nimica nu-i este mai dulce
capului dect mna unui barbier dibaci! Nadajduiesc, dar, de
la tine, o, stapne al meu, ca ai sa cunosti pravalia mea
dintre toate celelalte pravalii din suk.
Iar flacaiandrul zise:
- Hei, uallah! de buna seama, am s-o cunosc, o, bar-
bierule!
i mpinse poarta, care se si deschisese de dinlauntru, si
grabi s-o nchida n urma lui. i urca sa se ntlneasca cu
dragua sa, spre a-si face treaba cea ndatinata.
Ci barbierul, n loc sa se ntoarca la pravalia lui, ramase
nfipt n ulia, dinaintea porii, zicndu-si: ,Cel mai bine-i
sa-l astept chiar aici pe musteriul acesta, ca sa-l calauzesc
chiar eu la pravalie, de teama sa nu care cumva sa greseasca
la cele ale vecinilor mei!
i, fara a slabi usa macar o clipita din ochi, se proapi
acolo.
Ci n ceea ce l priveste pe yuzbasiu, dupa ce ajunse la
locul de ntlnire, prietenul sau i zise:
- Ya sidi, iarta-mi necuviina fara de pereche, de care ma
fac vinovat fata de tine. Ci a murit maica-mea
>
si trebuie sa-i ornduiesc nmormntarea. Iarta-ma, dar, de-a
nu putea sa ma bucur astazi cu tine, si iarta-mi purtarea cea
urta. Allah e milos! si avem sa venim alta data mpreuna
aici, ct mai curnd.
i si lua ramas-bun de la el, tot cerndu-si ntruna
iertaciune, si pleca pe drumul lui. Iar yuzbasiul, cu nasul
166
cam alungit, si zise n sinesi: ,Batu-le-ar Allah pe babele
cele afurisite, care nnegureaza ntr-un chip atta de ticalos
zilele de voiosie! i afunda-le-ar Prdalnicul n haurile cele
mai adnci dintr-al cincelea iad!
i, graind acestea, scuipa o data cu naduf...
Dar cndfu cea de a opt sute nouazeci fi treia noapte
Urma:
... i, graind acestea, scuipa o data cu naduf, morma- ind
n barba: ,Scuip pe tine si pe pamntul care-o sa te astupe,
o, mama a pacostelor! i si lua calea ndarat nspre casa,
si ajunse pe ulia lui, cu niste ochi bulbucai de mnie.
i l zari pe barbierul ce sta nepenit, cu privirile pe
ferestrele de la casa lui, ca un cine care asteapta sa i se
arunce un os. i l umfla si-i zise:
Ce-i cu tine, bre? i ce treaba-i ntre tine si casa
aceasta?
Iar barbierul se temeni pna la pamnt si raspunse:
- O, sidi yuzbasiule, l astept aici pe cel mai bun
musteriu al pravaliei mele! ntruct pinea mea este n
minile lui!
Iar yuzbasiul, tare uimit, l ntreba:
Ce basadesti tu, ma javra de efrii? Nu cumva casa mea o
fi acuma loc de ntlnire pentru musteriii unor barbieri de
teapa ta? Cara-te, o, puslamao, ca, de nu, ai sa-mi afli
greutatea minii!
Iar barbierul spuse:
- Numele lui Allah fie asupra-i, o, stapne al meu,
yuzbasiule, si asupra casei tale, si asupra celor care locu-
iesc n preacinstita-i casa, salas al bunei-cuviine si al
A opt sute nouazeci si treia noapte
167
tuturor virtuilor ! Ci, pe preascumpa-i viaa! ma juru- iesc
ca musteriul meu cel mai bun a intrat chiar aci! i, ntruct
iacata ca-i cam de multisor de cnd se afla aici, iar meseria
si pravalia mea ma pun n neputina de a-1 mai astepta, ma rog
ie sa-i spui, cnd ai sa-l vezi, sa nu zaboveasca mai mult!
Iar soul fetiscanei i zise:
- i ce fel de om este musteriul tau, o, plod de codosi si
prasila de pezevenghi?
El spuse:
- Este un tinerel frumos, cu niste ochi iaca-asa, si cu un
mijlocel iaca-asa, si cilibiu foc! E un salabi ntru totul,
zarif la purtari si la strai, si filotim! si dulce! o bucata
de zahar, ya sidi, un fagure de miere, uallahi!
Cnd vataful cel de peste o suta de caralii de agie auzi
asemenea lauda si asemenea zugravire a celui ce intrase n
casa lui, l nsfaca pe barbier de ceafa si, zgl- indu-1 de
cteva ori, i spuse:
- O, prasila de puslamale si pui de lele!
Iar barbierul cel zglit striga:
- Nu am nimic mpotriva!
Iar yuzbasiul urma:
- nca mai cutezi sa rostesti asemenea vorbe despre casa
mea?
Iar barbierul zise:
- O, stapne al meu, ai sa vezi ce are sa-i spuna
musteriul meu cnd ai sa-i spui: ,Barbierul cel cu mna dulce
te asteapta la poarta!
Iar yuzbasiul, spumegnd, racni la el:
- Daca-i asa, sezi aci si-asteapta pna ma duc sa-i
cercetez spusele!
i se repezi n casa.
Or, estimp, muierusca, vaznd si auzind de dupa fereastra
tot ce se ntmpla n ulia, avusese destul ragaz sa-l ascunda
pe draguul ei n fntna casei. i cnd yuzbasiul
168
intra n odaie, nu mai era acolo nici flacau, nici nimic ce sa
se asemuie ct de ct cu asa ceva. i o ntreba pe nevasta-sa:
- Hei, pe Allah! o, femeie, oare chiar este cumva de crezut
ca un barbat sa fi intrat n casa noastra?
Iar nevasta, ca suparata pna peste poate de o atare
banuiala, striga:
- O, ce rusine asupra casei noastre si asupra mea! Cum sa
fi putut, o, stapne al meu, sa intre aici un barbat? Izgonit
fie Cel-Rau!
Iar yuzbasiul spuse:
- Pai un barbier, care se afla n ulia, mi-a spus ca as-
teapta sa iasa de la noi un tinerel, musteriu de-al lui!
Ea spuse:
- i nu l-ai sfarmat de zid?
El spuse:
- Ma duc sa-l sfarm!
i cobor, si l nsfaca pe barbier de ceafa, si ncepu sa-l
rasuceasca, racnind la el:
- O, codos al maica-tii si-al nevesti-tii! Ai cutezat sa
rostesti asemenea vorbe despre haremul unui drept- credincios?
i urma, fara de ndoiala, sa-i faca dintr-odata lungimea
sa-i treaca prin laime, cnd barbierul striga:
- Pe adevarul pe care ni l-a dezvaluit Profetul, o,
yuzbasiule, l-am vazut cu ochii mei pe flacau cnd a intrat n
casa! Da nu l-am vazut sa fi iesit!
Iar celalaltul l opri din rasuceala si ramase pna peste
masura de uluit auzindu-1 pe insul acela staruind a marturisi
asemenea lucru pna si dinaintea morii. i i zise:
- Nu vreau sa te ucid pna a nu-i dovedi ca mini, o,
cine! vino-ncoace!
i l tr n casa, si ncepu sa strabata cu el toate oda-
ile, si de jos, si de sus, si peste tot. i, dupa ce cercetara
si rascolira tot, coborra n curte si scotocira prin toate
169
colurile, fara sa gaseasca nimic. i yuzbasiul se ntoarse
nspre barbier si-i spuse:
- Nu este nimic!
Iar celalalt spuse:
- Dreptu-i, da mai este si fntna aceasta, pe care nca nu
am cercetat-o.
i-asa! Iar flacaul auzea toata vnzoleala si toate vorbele
lor. i, la vorba din urma, despre fntna si despre
cercetarea fntnii, l blestema n inima lui pe barbier,
gndind: ,A, puiul de codoase ale puslamalcului! Are sa ma
duca la spnzuratoare! Iar nevestica, la rndu-i, l auzi si
ea pe barbier vorbind de cercetarea fntnii si cobor n
graba mare, strigndu-i soului ei:
- Da pna cnd, o, barbate, ai sa-l mai lasi sa-i bata
curtea si haremul pe plodul asta dintr-un potop de ncornorai
ai nerusinarii? i nu i-e rusine ie sa-l bagi asa n tihna
salasului tau pe un strain de teapa astuia de colea? Ce mai
astepti de nu-1 osndesti dupa nelegiuirea lui?
Iar yuzbasiul spuse:
- Drept spui tu, o, femeie, trebuie sa-l pedepsesc. Ci tu
esti cea ponegrita, asa ca tu se cade sa-l osndesti. Pe-
depseste-1 dupa greutatea si dupa fapta clevetirilor lui!
Atunci, puicana se sui n casa si lua un cuit de la
bucatarie, si l ncinse la foc pna ce se facu alb de fier-
binte. i veni la barbierul pe care yuzbasiul l si asternuse
la pamnt dintr-o smucitura. i, cu cuitul cel ncins, i
arse vinisoarele, si i scoase ousoarele, n vreme ce yuz-
basiul l inea proptit la pamnt. Dupa care l aruncara n
ulia, strignd n urma lui:
- Asta are sa te nvee minte sa mai palavragesti despre
haremurile oamenilor cinstii!
Iar amartul de barbier zacu acolo pna ce niste trecatori
milosi l ridicara si l dusera la pravalia lui. i gata cu
el!
170
Ci n ceea ce l priveste pe flacaiandrul nchis n fntna,
apoi acesta, de ndata ce toata zarva din casa conteni, dete
zor sa iasa din ascunzatoarea lui si sa-si slobozeasca
picioarele n vnt. i Allah coperi ceea ce avea de coperit!
Iar eherezada nu voi sa lase cumva noaptea aceea sa treaca
fara a-i mai povesti sultanului ahriar si povestea cu Faiiruz
si cu soia lui.
POVESTEA CU FAIIRUZ I CU SOIA LUI
Se povesteste ca un sultan sedea ntr-o zi pe terasa
saraiului sau, revenindu-se si bucurndu-si ochii cu pri-
velistea cerului de deasupra capului si cu gradinile cele
frumoase de la picioarele sale. i dete deodata cu privirea,
pe terasa unei case asezate peste drum de saraiul sau, de o
femeie cum nu mai vazuse nicicnd alta asemenea ca frumusee.
i se ntoarse nspre cei care l nconjurau si i ntreba:
- A cui este casa aceea?
Iar ei raspunsera:
-A slujitorului tau, Faiiruz. Iar femeia este soia lui!
Atunci, sultanul cobor de pe terasa; iar patima l si
lasase beat, fara de vin, si dragostea era n inima lui. i l
chema pe slujitorul sau, Faiiruz, si i spuse:
- Ia scrisoarea aceasta si du-te n cutare cetate, si adu-
mi raspunsul!
i Faiiruz lua scrisoarea, si se duse acasa la el, si si
puse scrisoarea sub cap, si si trecu asa noaptea toata. Iar
cnd se facu dimineaa, se scula, si lua bun-ramas de la
soie si pleca nspre cetatea cu pricina, habar neavnd ce
rosturi avea domnul sau mpotriva lui.
Estimp, sultanul se ridica degraba, numaidect dupa ce soul
pleca, si se ndrepta, mbracat n haine stravestite,
171
nspre casa lui Faiiruz, si batu la usa. Iar soia lui Faiiruz
ntreba:
- Cine este la usa?
i el raspunse:
- Sunt eu, sultanul, stapnul soului tau!
i ea deschise. Iar el si spuse, asezndu-se:
- Am venit ca musafir.
Iar ea zmbi si raspunse:
- Ma adapostesc ntru Allah de un astfel de musafirlc.
ntruct chiar ca nu ma astept la nimica bun de la el!
Ci sultanul spuse:
- O, alean al inimilor, noi suntem stapnul soului tau si
socotim ca nu ne prea cam cunosti!
Iar ea raspunse:
- Ba te cunosc, o, doamne si stapne al meu, si cunosc si
ce gnd ai, si stiu si ce vrei, si ca esti stapnul soului
meu. i, spre a-i dovedi ca pricep prea bine care i-e
treaba, te povauiesc, o, sultane al meu, sa ai sufletul atta
de sus nalat, ct sa i se potriveasca si ie stihurile
poetului:
Nu am sa-mi fac vreodata cale Pe drumul catre vreun izvor Ce
sta cu ghizdul buzei sale La bunavoia tuturor i-si lasa
proaspetele ape Toi trecatorii sa-i adape.
Cnd mustele cele murdare i-abat pe farfuria mea Roirea lor
bzitoare,
De mi-arfi foamea ct de grea,
Las farfurie si bucate,
Ca altceva nu se mai poate.
La fel si leul ocoleste Un drum ce duce la vreun vad
172
La care, strecurai hoeste,
i cinii vin la adapat,
Sa lipaie si ei la fel De unde se adapa el.
i, dupa ce spuse stihurile, soia lui Faiiruz adauga:
- Ci tu, o, Maria Ta, ai bea din fntna pe care alii
naintea ta si-au pus buzele?
Iar sultanul, auzind vorbele acestea, se uita la ea cu
uimire. i fu atta de tulburat, nct ntoarse spatele, fara
a mai gasi o vorba de raspuns; si, n graba lui de a fugi, si
pierdu acolo unul dintre papuci. i-aceasta-i fu paania.
Ci n ceea ce l priveste pe Faiiruz, iacata! Dupa ce iesi
din casa, spre a se duce unde l trimisese sultanul, cauta
scrisoarea n buzunar si nu o gasi. i si aduse aminte ca o
pusese sub capati. i se ntoarse din drum, si intra n casa
chiar la o clipita dupa ce sultanul tocmai iesise. i vazu
imineul sultanului, pe prag. i numaidect nelese pricina
trimiterii lui afara din cetate, n niste locuri departate. i
si zise: ,Sultanul, stapnul meu, nu ma trimite acolo dect
ca sa-si dea fru slobod la o patima tainuita! Da pastra
tacerea si, intrnd fara zarva n odaie, lua scrisoarea de
unde o lasase si pleca iar, fara ca soia sa fi prins de veste
de ntoarcerea lui. i parasi cetatea n graba, si se duse sa-
si ndeplineasca solia cu care fusese nsarcinat de sultanul,
stapnul sau. i Allah i scrise buna pace, si omul duse
scrisoarea la locul poruncit, si se ntoarse n cetatea
sultanului aducnd raspunsul cerut. i, pna a se duce sa se
odihneasca la el acasa, dete zor sa se nfaiseze dinaintea
sultanului care, spre a-1 rasplati pentru vrednicia lui, l
darui cu o suta de dinari. i nimica nu se pomeni despre ceea
ce stim.
Iar Faiiruz, lund cei o suta de dinari, se duse la sukul
giuvaiergiilor si al argintarilor si cumpara, de toi banii,
/) opt sute nouazeci si treia noapte
173
niste lucruri stralucite, tot felul de podoabe placute fe-
meilor. i le duse pe toate nevesti-sii, spunndu-i:
- Acestea-s spre a sarbatori ntoarcerea mea!
i adauga:
- Ia-le si pe astea, si tot ce ai aici, si ntoarce-te la
casa tatalui tau!
Iar ea l ntreba:
- Pentru ce?
- Pentru ca sultanul, stapnul meu, m-a coperit cu
bunatatea lui. i pentru ca vreau ca toata lumea sa afle, si
ca tatal tau sa se bucure vaznd la tine toate podoabele
acestea, drept aceea doresc sa te vad cum pleci acolo unde i
spun.
Iar ea raspunse:
- Cu drag si cu toata inima bucuroasa!
i se mpodobi cu tot ce-i adusese barbatu-sau, si cu tot ce
mai avea, si pleca la casa tatalui ei. i taica-sau se bucura
foarte de venirea ei si de toate mndreele pe care le vedea
pe ea. i sezu n casa tatalui sau vreme de o luna ntreaga,
fara ca soul ei, Faiiruz, sa se mai fi gndit sa vina dupa
ea, si fara ca baremi sa fi trimis sa ceara stiri despre ea.
nct, la capatul lunii aceleia de desparire, fratele
tinerei neveste veni la Faiiruz si-i zise:
- O, Faiiruz, daca nu vrei sa dezvaluiesti pricina mniei
ce-o ai mpotriva soiei tale, si pricina parasirii n care ai
lasat-o, vino macar si apara-te, n pricina cu noi, dinaintea
sultanului, stapnul nostru!
Iar Faiiruz raspunse:
- Daca voi vrei sa va judecai, eu nu am sa ma judec!
Iar fratele tinerelei spuse:
- Ci vino totusi, ca sa ma auzi ce pra am!
i se duse cu el dinaintea sultanului.
i l gasira pe sultan, n sala de judee, cu cadiul stnd
jos lnga el. i fratele tinerei femei, dupa ce saruta
pamntul dintre minile sultanului, spuse:
174
- O, stapne al nostru, vin sa ma judec pentru o pricina!
Iar sultanul i spuse:
- Pricinile de judecat l privesc pe domnia sa, cadiul. Cu
el se cade sa vorbesti!
Iar fratele tinerei femei se ntoarse nspre cadiu si zise:
- Allah lumineze judeele domnului nostru, cadiul! Or,
iacata pra si jalba noastra: i-am nchiriat, numai ca
nchiriere, omului acesta, o gradina frumoasa, bine ocrotita
cu ziduri nalte si pazite, minunat ngrijita si sadita cu
flori si cu pomi roditori. Ci omul acesta, dupa ce a strns
toate florile si a mncat toate poamele, a dat jos zidurile, a
lasat gradina vraiste n cele patru vnturi si a adus totul n
stare de jaf. i-acuma vine sa rupa nvoiala si sa ne dea
ndarat gradina n starea n care a adus-o! i-aceasta-i
plngerea noastra si pricina noastra, ya sidi'l cadi!
i cadiul se ntoarse nspre Faiiruz si i zise:
- Da tu ce ai a spune, o, tinere?
i el raspunse:
- Intr-adevar, le dau ndarat gradina ntr-o stare mai buna
dect era nainte!
Iar cadiul i spuse fratelui:
- Este adevarat ca da ndarat gradina n stare mai buna,
precum ne marturiseste?
Iar fratele zise:
- Nu. Ci as vrea sa aflu de la el pricina care l-a mpins
sa ne-o dea ndarat!
i cadiul ntreba, ntorcndu-se nspre Faiiruz:
- Ce ai de zis, o, tinere?
i Faiiruz raspunse:
- Le-o dau ndarat din toata inima mea si n pofida inimii
mele! Iar pricina acestei dari ndarat, ntruct doreste s-o
afle, este ca am intrat n gradina cu pricina si
A opt sute nouazeci i patra noapte
175
am vazut pe pamntul ei urmele trecerii leului si ale
piciorului lui. i mi-a fost frica sa nu ma sfsie leul, de m-
as mai ncumeta nca o data. i pentru aceea am dat gradina
ndarat stapnului ei. i nu am facut treaba aceasta dect din
cinstire faa de leu si din frica pentru mine...
Dar cnd fu cea de a opt sute nouazeci si patra noapte
Urma:
... i nu am facut treaba aceasta dect din cinstire faa de
leu si din frica pentru mine.
Iar sultanul, care sta tolanit pe perne si asculta fara a
lasa sa se vada, cnd auzi vorbele lui Faiiruz, slujitorul
sau, si pricepu unde bate tlcul, se ridica pe jumatate si i
spuse tnarului:
- O, Faiiruz, linisteste-i sufletul, alunga-i temerile si
ntoarce-te la gradina ta. ntruct, pe adevarul si pe
sfinenia Islamului! gradina ta este cea mai bine aparata si
cea mai bine pazita din cte am vazut eu n viaa mea; iar
zidurile ei sunt la adapost de orice calcare; iar pomii,
roadele si florile ei sunt cele mai curate si cele mai fru-
moase din cte am vazut vreodata!
i Faiiruz nelese. i se ntoarse la soia lui. i o iubi.
i, n felul acesta, nici cadiul, nici nimenea dintre cei
muli ci se aflau de faa n sala de judee nu putu sa
priceapa nimic din pricina aceea, care ramase tainuita ntre
sultan si Faiiruz si fratele soiei. Ci numai unul Allah este
Atoatestiutor!
176
OBRIA I DETEPTCIUNEA
Era odata un om, samit de bastina, pe care Allah l daruise,
ca pe toi samiii din neamul sau, cu un snge vrtos si cu o
minte ntunecata. ntruct este lucru stiut ca, atunci cnd
Allah a mparit darurile sale oamenilor, a pus n fiecare
pamnt nsusirile cele bune si nsusirile cele rele, care
urmau sa se treaca din neam n neam tuturor celor ce aveau sa
se nasca acolo. i-asa i darui el cu minte si cu isteciune pe
locuitorii din Cairo, cu putere barbateasca pe cei din
Egiptul-de-Sus, cu dragoste de poezie pe parinii nostri
arabi, cu vitejie pe calareii din pustie, cu obiceiuri
cuviincioase pe locuitorii din Irak, cu prietenie faa de
oaspei pe triburile cele ratacitoare, si cu multe alte daruri
si multe alte pamnturi; ci sirienilor nu le dete dect patima
dupa chilipir si dorul de neguatorie, si i uita cu totul
cnd mpari darurile cele placute. Drept aceea, orice-ar
face, un samit, din arile care se ntind de la marea cea
sarata pna la marginile pustiului Damascului, are sa fie
pururea un mocofan cu snge vrtos, iar mintea lui nu are sa
fie vreodata deschisa dect la ispita cea grosolana a
chilipirului si a pisicherlcului.
i-asa ca sirianul cu pricina se trezi ntr-o buna zi cu
dorina de a se duce sa chilipirgeasca pe la Cairo. i, fara
de nicio ndoiala, numai soarta lui cea pacatoasa i-a suflat
gndul acesta de a se duce sa traiasca printre oamenii cei mai
placui si mai istei de pe pamnt. Ci, ca toi cei din neamul
lui, era plin de ngmfare si gndi ca avea sa-i nauceasca pe
oamenii de acolo, ntruct avea sa duca niste lucruri frumoase
cu el. Lua, ntr-adevar, n niste lazi, tot ceea ce avea mai
stralucit ca matasarii, ca bogasiuri scumpe, ca arme luminate
si alte lucruri asemenea, si se carausi n cetatea cea
ocrotita, Misr Al- Kahirah, Cairo!
A opt sute nouazeci si patra noapte
177
i purcese cu a nchiria o pravalie pentru marfurile sale si
o odaie pentru sine ntr-un han din cetate, n inima
sukurilor. i ncepu sa se duca n fiecare zi pe la musterii
si pe la neguatori, poftindu-i sa vina sa-i vada marfurile.
i urma sa lucreze tot asa o bucata de vreme, pna cnd ntr-o
buna zi, cum se duse sa se preumble, si se tot uita ba la
dreapta, ba la stnga, se ntlni cu trei fetiscane ce veneau
aplecate si leganate, si care rdeau spunndu-si niste lucruri
asa si-asa. i erau toate una mai frumoasa dect cealalta, si
mai ispititoare, si mai dulci. i, cnd le zari, mustaile i
se zburlira si i se cutremurara; si se apropie de ele, cnd
fetele i aruncara niste ocheade, si le zise:
- Se poate, oare, sa venii a-mi ine tovarasie placuta, la
hanul meu, spre a ne veseli n noaptea aceasta?
Iar ele raspunsera, zmbaree:
- Binevoim, ntr-adevar, si vom face ceea ce ne vei spune
sa facem, spre a-i fi pe chef.
Iar el ntreba:
- La mine sau la voi, o, stapnele mele?
Ele spusera:
- Eh, pe Allah! la tine! Ce, tu crezi cumva ca soii nostri
ne-ar lasa sa aducem acasa barbai straini?
i adaugara:
- n noaptea aceasta vom veni la tine! Spune-ne, asadar,
unde locuiesti.
El spuse:
- Locuiesc ntr-o odaie la cutare han, pe cutare ulia.
Iar ele spusera:
- Daca-i asa, pregateste-ne o cina si ine-ne-o la cald;
iar noi vom veni la tine dupa ceasul rugaciunii de noapte.
Iar el spuse:
- Vorbele voastre sunt desavrsite!
i fetele l lasara, spre a-si vedea de drum. Iar el, la
rndu-i, se duse dupa merinde si cumpara peste, castravei,
178
stridii, vin si mirodenii, si le aduse pe toate n odaia lui;
si pregati cinci feluri de bucate cu carne, fara a mai pune la
socoteala si orezul, si legumele; si le gati chiar el, cu mna
lui; si inu totul gata, ct mai bine cu putina.
Iar cnd se facu vremea de cina, cele trei femei venira, asa
cum fagaduisera, nvaluite n niste cabanie albastre, ce le
faceau de nerecunoscut. Ci, dupa ce intrara, si aruncara
hainele de pe umeri si sezura jos ca niste lune. Iar sirianul
se scula si veni dinaintea lor, stnd apoi si el jos, ca un
ulcior, dupa ce rnduise cum se cuvine farfuriile pline cu
bucate. i fetele mncara fiecare atta ct ncapu n ele. Iar
el le aduse pe urma sofraua cu vinuri. i cupa ncepu sa se
poarte ntre ei. i sirianul, la ndemnurile lor staruitoare,
nu lasa sa-l treaca niciun rnd de la bautura si bau pna ce
ncepu capul sa i se balangane n toate parile. i atunci,
prinznd oarecare inima, ncepu sa se uite n ochii
tovaraselor sale; si putu sa se minuneze de frumuseea fetelor
si sa se bucure de nurii lor. i se nvrti ntre uluiala si
nauceala. i se clatina ntre aiureala si zapaceala. i nu mai
stiu sa osebeasca barbat de femeie. Iar starea lui fu ne-
maipomenita, si soarta - jalnica. i privea fara a vedea, si
mnca fara a bea. i dete sa se slujeasca de picioare, si
cazu-n cap. i si roti ochii mprejur, si scutura din nas
mahmur. i sufla, si stranuta. i rse, si plnse. Dupa care
se ntoarse nspre una dintre cele trei mioare si i facu
ntrebare:
- Allah fie asupra ta! ya setti, ce nume-i fi avnd tu,
oare?
Ea raspunse, cum se cuvine:
- Ai-mai-vazut-vreodata-pe-cineva-ca-mine?
Iar mintea lui zbura si mai tare, si striga n gura mare:
- Nu, uallahi, nu am mai vazut pe cineva ca tine!
Pe urma se ntinse pe jos, sprijinindu-se n coate, si
o ntreba si pe cea de-a doua:
A opt sute nouazeci i patra noapte
179
- Da pe tine, ya setti, o, sngele vieii inimii mele, cum
te cheama?
Ea raspunse:
- N-ai-vazut-vreodata-pe-cineva-care-sa-semene-cu- mine!
Iar el striga:
- Insallah! fie voia lui Allah, o, stapna a mea, N-ai-
vazut-vreodata-pe-cineva-care-sa semene-cu-mine!
Pe urma se ntoarse nspre cea de-a treia si o ntreba:
- Da pe tine, ya setti, o, pojar al inimii mele, cam care
poate fi preacinstitul tau nume?
Ea raspunse:
- Uita-te-la-mine-si-ai-sa-ma-cunosti!
i, auzind acest al treilea raspuns, sirianul se rostogoli
pe dusumea, strignd ct l inea gura:
- Nu am nimica mpotriva, o, stapna a mea, Uita-te-la-
mine-si-ai-sa-ma-cunosti!
i ele preumblara pocalul necontenit si l desertara n
gtlejul lui, pna ce se prabusi, cu capu-naintea picioarelor
si cu suflarea mpiedicata. Atunci, vazndu-1 n starea aceea,
fetele se ridicara si i scoasera turbanul, si i pusera pe
cap o tichie de nebun. Pe urma se uitara mprejurul lor si
pusera gabja pe tot ce gasira la ndemna, si bani, si lucruri
de pre. i, ncarcate cu prada, si cu inima usoara, l lasara
n hanul lui sa grohaie ca un bivol, si lasara odaia n seama
stapnului ei. Iar Atoate- acoperitorul acoperi ceea ce avea
de acoperit.
Or, a doua zi, cnd se trezi din beia lui, sirianul se vazu
singur n odaie si nu zabovi a baga de seama ca odaia fusese
maturata de tot ce se afla n ea. i deodata si dobndi pe
deplin simurile si striga:
- Nu este mareie si putere dect numai ntru Allah
Slavitul si Marele!
i se repezi afara din han, cu tichia de nebun pe cap, si
ncepu sa-i ntrebe pe toi trecatorii daca nu ntlnisera
180
pe numitele Cutare, si Cutare, si Cutare. i rostea numele pe
care i le spusesera cele trei femei. Iar oamenii, vazndu-1
mpopoonat asa, l credeau scapat de la maris- tan si
raspundeau:
Nu, pe Allah! nu am vazut niciodata pe cineva ca tine!
Iar alii ziceau:
Niciodata nu am vazut pe cineva care sa i se asemuie!
Iar alii raspundeau:
Ne uitam la tine, ntr-adevar, da nu te cunoastem!
nct, la capatul ntrebarilor, nu mai stiu ce sa faca
si nici cui sa se plnga si, pna la urma, ntlni un trecator
milos si bun de sfat, care i spuse:
Asculta-ma pe mine, o, samitule! Cel mai bun lucru pe
care l ai de facut, n mprejurarea aceasta, este de a te
ntoarce n ara amului, fara de amnare si fara de zabava,
ntruct la Cairo, vezi tu, oamenii stiu sa rasuceasca si
capetele tari, si pe cele usoare, si stiu sa se joace cu ouale
tot atta de bine ca si cu pietrele.
Iar samitul, cu nasul alungit pna-n pamnt, se ntoarse n
tara lui, din care n-ar fi trebuit sa iasa niciodata. > '
i, ntruct adesea li s-au ntmplat asemenea paanii, cei
de bastina din ara amului i clevetesc n gura mare pe
copiii Egiptului.
Iar eherezada, sfrsind de istorisit povestea aceasta,
tacu. i sultanul ahriar i zise:
Numai unui Allah este nvaator si Luminator!
Iar ea adauga:
Da ce-ar mai ramne din snoavele acestea, pe lnga
Povestea cu Cartea magici?.
Iar sultanul ahriar zise:
Ce-i cu cartea aceea magica, o, eherezada, si care-i po-
vestea ei?
Iar ea spuse:
ji opt sute nouazeci si cincea noapte
181
Las' sa i-o povestesc, o, Maria Ta, n noaptea urma-
toare, de-o vrea Allah si daca asa este placerea ta!
Iar sultanul zise:
De buna seama! vreau sa ascult, n noaptea urmatoare,
povestea aceea, pe care nu o stiu.
Dar cnd ju cea de a opt sute nouazeci si cincea noapte
Micua Doniazada se ridica de pe chilimul pe care sta
ghemuita si zise:
O, sora mea, cnd ai sa ncepi sa ne povestesti povestea
cu cartea magica?
Iar eherezada raspunse:
Fara amnare si fara de zabava, dat fiind ca aceasta-i
dorina stapnului nostru, sultanul.
i spuse:
POVESTEA CU CARTEA MAGIC
e povesteste, n hronicile noroadelor si n carile din
vremurile vechi - ci numai unul Allah stie trecutul tot si
poate sa vada cele ce vin! - ca ntr-o noapte ca toate nopile
califul, fiul califilor urmasi drepi ai lui Abbas, Harun Al-
Rasid, care domnea la Bagdad, s-a ridicat n patul sau, prada
unei apasari, si asa, mbracat n hainele sale de noapte, a
poruncit sa fie chemat la el Massrur, spatarul Mariei Sale,
care s-a si nfaisat numaidect dinainte-i. i califul i-a
zis:
- O, Massrur, noaptea aceasta este sugrumatoare si grea
peste pieptul meu, si doresc sa-mi risipesti posomorala.
Iar Massrur a raspuns:
- O, emire al drept-credinciosilor, scoala-te si haide sa
mergem pe terasa ca sa privim cu ochii nostri pologul
cerurilor presarat cu stele, si sa vedem cum se preumbla luna
stralucita, n vreme ce nspre noi are sa se ridice cntecul
clipocitor al apelor, si suspinele roilor scritoare ale
puurilor cu scripei de la gradinile de zarzavat, cele despre
care a spus poetul:
Fntni cu scripei jalnic suspinnd,
De lacrimi pline si de geamat blnd,
V-asemuii cu-ndragostiii, cnd,
In ciuda vrajii ce le arde-n gnd,
i zi, si noapte-si trec mereu oftnd,
Fara-a-i mai da si bucuriei rnd.
i tot poetul acela, o, emire al drept-credinciosilor, a
spus, vorbind despre apa curgatoare:
/{ opt sute nouazeci si cincea noapte
183
Iubita mea e-o fata vrajitoare,
Ea ma adapa si tot ea mi cnta,
Ca o gradina fara asemanare:
Izvoare-s ochii-i, cu privire blnda,
Iar glasul ei e apa curgatoare.
i Harun l asculta pe spatarul sau si clatina din cap, si
zise:
- Nu de asta am chef n noaptea de-acum!
i Massrur zise:
- O, emire al drept-credinciosilor, se afla n saraiul tau
trei sute saizeci de puiandre de toate culorile, asemenea cu
tot attea lune si gazele, si mbracate n rochii frumoase ca
niste flori. Scoala-te si hai sa le prefiram pe toate cu
privirea, fara ca ele sa ne vada, fiecare n iatacul ei. i ai
sa le asculi cntecele, si ai sa le vezi jocurile, si ai sa
te uii la zbengurile lor. i atunci, sufletul tau are sa se
simeasca mbiat nspre vreuna dintre ele. i ai s-o iei de
soaa, n noaptea aceasta, si ea are sa se dedea placerilor ei
cu tine. i avem sa vedem noi atunci ce-o sa mai ramna din
posomorala ta!
Ci Harun spuse:
- O, Massrur, du-te de mi-1 adu pe Giafar numaidect!
Iar Massrur raspunse cu ascultare si cu supunere. i se duse
sa-l caute pe Giafar acasa, si i spuse:
- Hai la emirul drept-credinciosilor!
i Giafar raspunse:
- Ascult si ma supun!
i se scula pe clipa pe data, se mbraca si purcese cu
Massrur la sarai. i se nfaisa califului, care se afla tot
n pat, si saruta pamntul dintre minile lui, si zise:
- Deie Allah sa nu fie pentru vreun lucru rau!
Iar Harun spuse:
- Nu este de nimic alta dect de bine, o, Giafar! Ci sunt
cam mohort n noaptea aceasta, si chinuit, si
184
apasat. i l-am trimis pe Massrur sa-i spuna sa vii aici ca
sa ma veselesti si ca sa-mi risipesti urtul.
Iar Giafar chibzui o clipita si raspunse:
- O, emire al drept-credinciosilor, cnd sufletul nostru nu
voieste sa se veseleasca nici cu frumuseea cerului, nici cu
cea a gradinilor, nici cu dulceaa vntului, nici cu vederea
florilor, nu mai ramne dect un leac, si anume cartea.
ntruct, o, emire al drept-credinciosilor, cea mai frumoasa
gradina este tot un dulap cu cari. Iar o preumblare printre
luminile lui este cea mai dulce si cea mai vrajita dintre
preumblari! Scoala-te, asadar, si haidem sa cautam vreo carte,
la ntmplare, pe rafturile dulapurilor cu cari!
Iar Harun raspunse:
Drept graiesti, o, Giafar! Acesta-i leacul cel mai bun
mpotriva urtului. i deloc nu ma gndisem la el.
i se scula si, nsoit de Giafar si de Massrur, se duse n
sala n care se aflau dulapurile cu cari.
Iar Giafar si Massrur ineau fiecare cte o faclie, si
califul lua carile din dulapurile cele stralucite si din
lazile de lemn nmiresmat, si le deschidea, si-apoi le
nchidea iarasi. i cerceta asa multe lazi si dulapuri si,
pna la urma, puse mna pe o carte tare veche, pe care o
deschise la ntmplare. i nimeri peste un lucru care pesemne
ca l-o fi ispitit strasnic, de vreme ce, n loc de-a lasa
cartea dupa o clipita, sezu jos si ncepu s-o cerceteze foaie
cu foaie si sa citeasca cu luare-aminte. i iacata ca
deodata ncepu sa rda de se pravali pe spate. Pe urma lua
iarasi cartea si si urma citirea. i iacata ca lacrimile
ncepura sa curga din ochii lui; si ncepu sa plnga de i se
uda barba toata, iar lacrimile-i curgeau printre firele din
barba pna pe cartea pe care o inea pe genunchi. Pe urma
nchise cartea, o puse n zaloaga ei si se ridica de plecare.
Iar Giafar, dupa ce l vazuse pe calif plngnd si rznd,
nu se putu stapni sa nu-i spuna stapnului sau:
A opt sute nouazeci si cincea noapte
185
- O, emire al drept-credinciosilor si domn peste cele Doua
Lumi, cam care poate sa fie pricina ce te-a facut si sa rzi,
si sa plngi aproape tot ntr-aceeasi clipita?
Iar califul, auzind ntrebarea, se mnie pna peste
marginile mniei si racni la Giafar, cu un glas sugrumat:
- O, cine din cinii de barmakizi, de unde atta
neobrazare din partea ta? i ce te priveste pe tine? Iacata ca
i iei nasul de a te dovedi suparator si ngmfat, si treci
peste marginile rostului tau! Nu-i mai ramne acuma dect sa-
l mai si sfruntezi pe calif! Or, pe ochii mei! de vreme ce te
bagi unde nu te priveste, vreau ca povestea aceasta sa aiba
toate urmarile pe care le cere. Ii poruncesc, asadar, sa te
duci sa caui pe careva care ar putea sa-i spuna pentru ce am
rs si am plns la citirea acestei cari, si care sa ghiceasca
ce se afla n scriptura aceasta, de la cea dinti foaie pna
la cea din urma. i daca nu ai sa-I gasesti pe insul acela, am
sa-i tai capul si-am sa-i arat eu atunci ce m-a facut sa rd
si sa plng.
Cnd auzi vorbele acestea si cnd vazu mnia califului,
Giafar spuse:
- O, emire al drept-credinciosilor, am savrsit o greseala.
Iar greseala este fapta de oameni de teapa mea, pe cnd
iertarea este fapta a unora ce au sufletul ca acela al
Mareiei Tale.
Ci Harun raspunse:
- Nu! si ma leg cu juramnt! Sa te duci sa-mi caui pe
careva care sa-mi spuna numaidect tot ce cuprinde cartea
asta! De nu, am sa-i tai capul pe clipa pe data.
i Giafar spuse:
- O, emire al drept-credinciosilor, Allah a zidit cerurile
si lumile n sase zile, si, daca ar fi vrut, le-ar fi zidit
ntr-un ceas. Iar daca nu a facut asa, a fost spre a arata
fapturilor sale ca, n toate lucrurile, chiar spre a faptui
binele, trebuie sa purcezi cu chibzuina si rabdare. Cu
186
att mai mult cnd este vorba de-a faptui ceva mpotriva
binelui, o, emire al drept-credinciosilor. Ci, daca ii
neabatut sa ma duc sa-l caut pe insul n stare sa ghiceasca
tot ce te-a facut sa rzi si sa plngi, ngaduie robului tau
macar un raspas de trei zile!
Iar califul spuse:
- Daca nu-mi aduci insul despre care e vorba, ai sa pieri
de moartea cea mai crunta!
Iar Giafar raspunse:
- Ma duc n solia poruncita!
i iesi numaidect, schimbat la faa, cu sufletul tremurnd
si cu inima plina de amar si de mhnire.
i se duse acasa, cu inima amara, mai nti sa-si ia bun-
ramas de la tatal sau, Yahia, si de la fratele sau, El- Fadl,
si sa plnga. Iar ei i spusera:
Pentru ce te vedem n starea aceasta de tulburare si de
mhnire, o, Giafar?
Iar el le povesti tot ce se ntmplase ntre el si calif, si
i nstiina despre porunca primita. i adauga:
Cine se joaca cu un tais ascuit se taie la mna; iar
cine se lupta cu leul are sa fie ucis. In ceea ce ma priveste,
nu se mai afla loc pentru mine lnga calif; ntruct de-aci
nainte sederea n preajma lui este cea mai mare dintre
primejdii pentru mine, ca si pentru tine, o, parintele meu, si
ca si pentru tine, o, fratele meu! Asa ca este mai bine sa ma
duc departe de ochii lui. ntruct a-i mntui viaa este un
lucru tare scump si niciodata nu e destul de cntarit la chiar
preul lui. ar departarea este cea mai buna mntuire pentru
gturile noastre. i-apoi, poetul a spus:
Tu viaa-i mntuie de tnga i de prapadul care vine,
Iar casa las-o sa se plnga Acelui ce-a zidit-o bine.
A opt sute nouazeci si sasea noapte 187
Iar la acestea, parintele sau si fratele raspunsera:
- Nu pleca, o, Giafar, ntruct califul s-ar putea sa te
ierte!
Ci Giafar spuse:
- A facut juramnt! Or, cum as putea eu sa gasesc pe cineva
n stare sa ghiceasca de la cea dinti privire pricina ce l-a
facut pe calif sa rda si sa plnga, precum si ce cuprinde, de
la nceput pna la sfrsit, afurisita aceea de carte?
i Yahia raspunse, atunci:
- Drept graiesti, o, Giafar! Numai plecarea ta ne mai poate
mntui capetele. i cel mai bine ar fi sa te duci la Damasc,
si sa sezi acolo pna ce pravalisul soartei are sa se
sfrseasca si are sa ni se ntoarca norocul cel bun.
Iar Giafar ntreba:
- i n lipsa mea ce are sa se faca soia mea si haremul
meu?
Iar Yahia spuse:
- Du-te si nu te mai ngriji de nimic. Acestea-s niste
pori pe care tu nu mai ai ragazul sa le descui. Du-te la
Damasc, ntruct asa i-a fost judeul ursitei...
Dar cnd fu cea de a opt sute nouazeci si sasea noapte
Urma:
... Acestea-s niste pori pe care tu nu mai ai ragazul sa le
descui. Du-te la Damasc, ntruct asa i-a fost judeul
ursitei.
i Yahia adauga:
- Ct despre ceea ce ar putea sa se mai ntmple, dupa
plecarea ta, Allah are sa vegheze.
188
Ca urmare, Giafar vizirul si pleca urechea la vorbele
parintelui sau si, fara de amnare si zabava, lua la el o
punga n care se aflau o mie de dinari, si puse sileaful si
jungherul, si lua ramas-bun de la tatal sau si de la fratele
sau, ncaleca pe un catr si, nensoit de niciun rob si de
niciun slujitor, purcese la drum nspre Damasc. i, de-a
dreptul prin pustie, se tot duse si nu conteni sa drumeeasca
dect n cea de a zecea zi, cnd ajunse la cmpia cea verde a
El-Marjului, care-i intrarea n Damascul cel desfatator.
i vazu Minaretul Miresei cel frumos, care snea din
verdeaa mprejmuitoare, mbracat de la temelie pna n vrf
cu cahle daurii, si gradinile cele scaldate de izvoare, unde
se lafaiau straturile de flori; si cmpiile cu miri, si
dealurile cu albastrele, si sesurile cu leandri. i se opri sa
se uite la toate acele mndrei, ascultnd pasarile
ciripitoare de prin copaci. i vazu ca cetatea aceea era o
cetate a carei pereche nu fusese zamislita nicaieri pe faa
pamntului. Se uita la dreapta, se uita la stnga si, pna la
urma, zari un om. i se duse la omul acela si i spuse:
- O, fratele meu, care-i numele acestei cetai?
Iar omul raspunse:
O, doamne al meu, cetatea, n vremurile de demult, se
chema Jullag, si despre ea graieste poetul n stihurile
acestea:
Jullag mi e stravechiul nume,
i inimilor le sunt drag!
Prin mine ruri curg sirag,
i-n preajma-mi, din afund de veac.
Gradina-a raiului pe lume,
Cuib de minuni fara de pre,
Damasc, cetate-a mea, si steag,
Chilim de vis, tarm mare,
A opt sute nouazeci i sasea noapte
189
Nimic nu-mi poate fi mai drag Dect prea-albii tai perei.
Mult prea fiumoasele-i terase Sa fie binecuvntate,
i pururi fie-i laudate Prea-falnicele frumusei De pe
terasele-i frumoase.
Iar omul care prociti stihurile adauga:
- Se mai cheama si am, altfel zis Graunte-de-Fru- musee,
dat fiind ca ea este grauntele frumuseii lui Dumnezeu pe
pamnt.
Iar Giafar simi o dulce nfiorare auzind lamuririle
>
acestea. i i mulumi omului, si descaleca de pe catr, si l
lua de fru spre a putea sa mearga asa cu el printre case si
geamii. i, ncetisor, se preumbla cercetnd una dupa alta
casele cele frumoase, pe dinaintea carora trecea. i, privind
asa, zari, n fundul unei ulie bine maturate si bine
stropite, o casa falnica n mijlocul unei
tradini mari. Iar n gradina vazu un cort de matasa n- orata,
mpodobit cu chilimuri stralucite de Khorassan, si cu perdele
bogate, si ticsit cu perne de matasa, cu scaune si cu sofale.
Iar un barbat tnar sedea jos, n mijlocul cortului, ca luna
cnd rasare n cea de a paisprezecea zi a ei. i era mbracat
usor, neavnd pe cap dect o basma, iar pe trup - numai o
hainua de culoare trandafirie. Iar dinaintea lui sedeau cu
luare-aminte o mulime de insi, si bauturi de toate felurile
si de cele mai alese.
Iar Giafar se opri un rastimp sa-si bucure ochii cu
privelistea aceea si se simi tare mulumit de ceea ce vedea
la barbatul acela tnar. i, uitndu-se mai cu luare-aminte,
zari lnga barbat o femeie tnara si frumoasa ca soarele pe un
cer senin. Iar pe pieptul ei se afla o alauta, ca un copil n
braele mamei sale. i cnta stihurile acestea:
190
Vai de acei ce inima si-o lasa In minile spre care doru-i
poarta:
Cnd vor dori s-o ia-ndarat acasa,
N-au sa si-o mai gaseasca dect moarta.
Au daruit-o minilor iubite
Atunci cnd si-au simit-o-ndragostita
Pentru ca inimii ndragostite Ii e robia dragostei menita.
Adnc din piept si-au smuls-o fara minte!
Rosteste tu, o, pasare, mereu:
,Din piept si-au smuls-o, nelund aminte Ca are sa le fie tare
greu!
Au omort-o fara nicio vina,
Iar mult-iubitu-acum si bate joc De cel ce cu iubire i se-
nchina i care arde-n dulcele ei foc.
Eu sunt acel ce cauta iubirea,
Eu sunt iubirea, fratele ei sunt;
Eu, mistuit, mi plng nefericirea ntruna suspinnd si
repetnd:
,Privii-lpe cel ce iubirea cruda L-a vestejit! Chiar daca
neschimbat Ramase-n sinesi, ca sa-ifaca-n ciuda Ei fara mila
l-au nmormntat!
Iar Giafar, auzind cuvintele si cntecul, simi o mulumire
nemarginita, iar launtrurile i se tulburara la mladierile
acelui glas, si rosti: ,Pe Allah! e frumos! Ci copilandra si
ncepuse iarasi, pe alt glas, cu alauta pe genunchi, sa cnte
stihurile acestea:
Plin de aceste simaminte, La dragoste sa iei aminte:
A opt sute nouazeci si sasea noapte
191
Nu e nimica uimitor Ca te iubesc cu-atta dor.
Spre tine mna mi-o ntind,
Cerndu-i mila si soptind,
Cu umilina, sa te-nduri,
Sa-mi dai sursul dulcei guri!
mi trece chinuita viaa Pierind sub ochiul tau de gheaa.
Ah, niciodata nu mi-ai dat Sursul drag, mult asteptat.
De-atta dor, plns bob cu bob,
Traiesc pe lume ca un rob,
Iar biata-mi inima-i bolnava De lacrimi negre de otrava.
Pna ce cntarea acestor stihuri sa se sfrseasca, Giafar se
apropiase de poarta tot mai mult, mnat de desfatarea pe care
o simea de a o auzi si de a o privi pe copilandra care cnta.
i, deodata, tnarul ce sta culcat sub cort l zari, se ridica
pe jumatate, chema pe unul dintre robii sai cei marunei si i
spuse:
- II vezi pe omul de colo, de la intrare, din faa noastra?
Iar copilandrul spuse:
- Da!
Iar tnarul barbat spuse:
- Trebuie sa fie vreun strain, ntruct vad asupra lui
semnele drumeitului. Da fuga de mi-1 adu, si ai grija sa nu-1
superi.
i baiatul raspunse:
- Cu bucurie si placere!
i zori sa se duca la Giafar, care l vazu venind; si ba-
ieelul i spuse:
192
n numele lui Allah, o, doamne al meu, ma rog ie, aibi
bunatatea de-a veni la stapnul nostru.
Iar Giafar trecu poarta cu copilandrul si, ajungnd di-
naintea intrarii n cort, si lasa catrul pe seama robilor
ndatoritori si trecu pragul. Iar stapnul cel tnar se si
afla n picioare, ntru cinstea sa; si veni nspre el,
desfacndu-si larg minile, si l ntmpina cu niste urari de
bun venit, de parca l-ar fi cunoscut dintotdeauna, si, dupa ce
mulumi lui Allah pentru trimiterea oaspetelui, cnta:
O, oaspete al meu, bine-ai venii Sosirea ta ne-aduce bucurie,
i ne da viaa chipul tau vrajit.
Pe chipul tau ma jur: simt cum nvie Inima-n piept, de cum te-
am fost zorit
i as muri, de-arfi sa pieri, vai mie!
i, dupa ce cnta acestea n cinstea lui Giafar, i zise:
Placu-i de-a sta, o, dulce doamne al meu! i marire lui
Allah pentru fericita ta venire!
i prociti rugaciunea pentru oaspetele de la Allah si si
urma astfel cntecul:
De-am fi avut vreun semn de nstiinare Despre venirea ta, pe
sub picioare Am fi ntins n calea ta, covor,
Curatul snge-al inimilor noastre i catifeaua neagra-a
ochilor.
Caci mai presus ne esti, venit din astre,
Dect ni-i pleoapa ce-o plecam cu dor.
i, dupa ce sfrsi cntecul, se apropie de Giafar, l saruta
pe piept, i preamari harurile si i spuse:
O, stapne al meu, ziua de azi este o zi fericita si, de
n-ar fi si fost o sarbatoare, as fi facut-o eu, spre a da
mulumire lui Allah!
A opt sute nouazeci si sasea noapte
193
Iar robii se bulucira numaidect dinaintea lor; si el le
spuse:
- Aducei-ne cele pregatite!
Iar ei adusera tavile cu mncaruri, cu fripturi si cu toate
celelalte lucruri minunate, iar tnarul i spuse lui Giafar:
- O, doamne al meu, nelepii spun: ,Daca esti poftit,
ndestuleaza-i sufletul cu ceea ce se afla dinaintea ta. Or,
noi, daca am fi stiut ca ai sa ne luminezi astazi cu sosirea
ta, i-am fi gatit nsasi carnea noastra si ne-am fi junghiat
si pruncii n cinstea ta.
- Pun, asadar, mna, si am sa mannc pna ce am sa ma
satur!
Iar tnarul ncepu sa-i dea cu chiar mna lui bucaile cele
mai bune si sa stea la taifas cu toata dragostea si cu toata
placerea. Pe urma fura aduse ibricul si ligheanul, si i se
spalara minile. Dupa care tnarul stapn l pofti sa treaca
n sala de bauturi, unde i spuse fetiscanei sa cnte. Iar ea
lua lauta, i potrivi strunele, o sprijini pe pieptul ei si,
dupa ce murmura o clipita, cnta:
Iacata-l, mndrul oaspe, a caruia venire De toi e-ntmpinata
cu drag si cu cinstire,
Mai dulce ca nadejdea, mare de stralucire.
Din plete-i se revarsa o negura curata,
De care nsisi zorii, cu faa speriata i rusinai, sarmanii,
nici nu se mai arata.
Iar cnd ursita-mi neagra era sa ma omoare,
Cerui obladuina-i; si el, venind din zare, ntoarse vieii-un
suflet din moarte si pierzare.
i iata-ma acuma sunt robul pe vecie Al Craiului Iubirii, iar
dulcea mea robie mi e pe totdeauna deplina bucurie.
194
Iar Giafar fu cuprins de o voiosie pna peste poate, la fel
cu voiosia tnarului, gazda sa. Ci tot nu contenea nicidecum a
ramne ngrijorat de napasta lui cu califul. Iar ngrijorarea
aceea era vadita pe chipul si n purtarea lui. i nu ramase
nevazuta ochilor tnarului, care pricepu limpede ca Giafar era
tulburat, nfricosat, ngndurat si chinuit de ceva. Iar
Giafar, la rndu-i, pricepu ca tnarul bagase de seama starea
sa si ca, din buna-cuviina, se ferea sa-l ntrebe de
pricina tulburarii. Ci, pna la urma, tnarul i zise:
O, doamne al meu, asculta ceea ce au spus nelepii:
Nu-ifie teama si nu te-ntrista De cele cte-asupra noastra
vin.
Ia mai degraba un pocal si bea Otrava sfnta a acestui vin Ce-
alunga si necaz, si voie-rea.
Nu vezi cum zugravira mini de vis Caftanul bauturii-n flori
frumoase,
Cu crinul alb, cu dulcele narcis,
Cu floarea de Neman, cu tiparoase,
Pe via viei scrise cu dichis?
Daca te-apasa gnduri si tristee,
Tu leagana-le-ncetisor si blnd,
Pentru ca-n somn adnc sa se rasfee La snul bauturilor,
cntnd,
Al florilor si-al fetelor iubee.
Pe urma i spuse lui Giafar:
Nu-i chinui si nu-i zbuciuma inima, o, stapne al meu.
i i zise fetiscanei:
Cnta!
A opt sute nouazeci si saptea noapte
195
Iar ea cnta. i Giafar, care se desfata la acele cntece si
era vrajit de ele, spuse, ntr-un sfrsit:
- Sa nu contenim a ne veseli, cnd cu cntecul, cnd cu
vorba, pna ce lumina zilei are sa se curme si are sa vina
noaptea cu negurile ei...
Dar cnd fu cea de a opt sute nouazeci si saptea noapte
Urma:
- Sa nu contenim a ne veseli, cnd cu cntecul, cnd cu
vorba, pna ce lumina zilei are sa se curme si are sa vina
noaptea cu negurile ei.
i tnarul le porunci robilor sa aduca niste cai. Iar ei se
supusera ndata; si i adusera oaspetelui stapnului lor o
iapa mparateasca. i amndoi sarira pe spinarea cailor si
pornira sa strabata Damascul, si sa se bucure de privelistea
sukurilor si a ulielor, pna ce ajunsera dinaintea unei case
luminate stralucit si mpodobite cu fanare de toate culorile;
iar dinaintea unei pori se afla o lampa mare de arama frumos
lucrata, spnzurnd de un lan de aur. Iar n curtea casei
erau niste chioscuri nconjurate de cioplituri n piatra
minunate, si pline cu toate neamurile de pasari si cu toate
soiurile de flori; iar n mijlocul tuturor acelor cladiri se
afla o sala boltita, cu ferestrele de argint. Iar tnarul
deschise usa de la sala aceea. Iar sala se ivi ca o gradina a
raiului, nsufleita de cntecele pasarilor si de miresmele
florilor, si de clipocitul izvoarelor. i casa toata rasuna de
feluritele graiuri ale acelor pasari, si era captusita numai
cu matasa, si bine chivernisita cu perne de atlaz si cu pene
de stru. i se mai afla acolo, de asemenea, o gramada
nenumarata
196
de tot soiul de lucruri rare si de minunaii scumpe, si era
mbalsamata de mireasma florilor si a poamelor; si adapostea o
sumedenie nenchipuita de bogaii falnice, farfurii si
tacmuri din argint, cupe de pre, caui pentru ars mirodenii,
si gramezi de ambra sura, de pulbere de aloe si de poame
uscate. Intr-un cuvnt, era ca locuina zugravita n stihul
acesta al poetului:
Era o casa alba,-ntr-o gradina,
i care stralucea ca o lumina Din toata mareia ei deplina.
i, dupa ce Giafar sezu jos, tnarul i spuse:
- Un potop de binecuvntari s-a cobort din cer asupra
capului nostru, o, doamne si oaspete al meu, odata cu venirea
ta!
i i mai spuse nca multe alte lucruri gingase, si l
ntreba, ntr-un sfrsit:
- i care este pricina careia i datoram cinstea sosirii
tale n cetatea noastra? Aici gasesti prieteni si bunastare,
si toata dragostea!
- Eu, o, stapne al meu, sunt ostean de meserie, si
poruncesc peste o ceata de osteni. Iar de bastina sunt din
cetatea Bassrei, de unde vin acuma. Iar pricina sosirii mele
este ca, neputnd sa-i platesc califului haraciul pe care i-1
datorez, am fost cuprins de spaima pentru viaa mea si am luat
fuga cu capu-n pamnt, de frica. i nu m-am oprit din goana,
prin cmpuri si prin pustiuri, pna ce m-a adus la tine
soarta.
Iar tnarul spuse:
- O, venire binecuvntata! i care-i numele tau?
El raspunse:
- Numele meu este ca si al tau, o, doamne al meu.
Iar tnarul, auzind aceasta, zmbi si spuse rznd:
197
O, doamne al meu, asadar te numesti Abu'l Hassan! Ci ma
rog ie sa nu mai ai nicio strngere de inima si nicio
tulburare n pieptul tau.
i dete porunca sa fie aduse bucatele. i li se adusera
niste tablale pline cu tot felul de bunatauri alese si
desfatatoare, si mncara, si ramasera mulumii. Dupa care
masa fu ridicata si se adusera ibricul si ligheanul. i se
spalara pe mini, si se ridicara, si se dusera n sala de
bauturi, care era plina cu flori si cu poame ntr-un chip
desavrsit. Iar tnarul vorbi cu fetiscana n privina muzicii
si a cntecului. Iar ea i ncnta pe amndoi si i desfata
cu desavrsirea mestesugului ei; si pna si casa, cu ziduri cu
tot, era tulburata si miscata. Iar Giafar, n vlvora
nflacararii sale, si scoase hainele si le azvrli ct colo,
dupa ce le facu bucaele. Iar tnarul i spuse:
Uallahi! deie Allah ca sfsierea hainelor sa aiba drept
urmare bucuria si nicidecum supararea si necazul. i alunge
Atotputernicul amarul urtului de la noi.
Pe urma facu semn unuia dintre robii lui, care numaidect i
aduse lui Giafar niste haine noi, ce preuiau o suta de
dinari, si l ajuta sa se mbrace. Iar tnarul i spuse
fetiscanei:
- Schimba glasul alautei!
Iar ea schimba glasul si cnta stihurile acestea:
Privirea-mi patimasa se pierde dupa el,
Iar el nici nu ia seama la tristul meu macel.
Deci sa-mi nchei urarea si cntecul, strignd: ,Iubirea-mi
pentru tine nici crncenul mormnt Nu are sa mi-o stinga din
inima nicicnd!
Iar cnd se ispravi si cntecul acesta, Giafar iarasi se
despuie de haine chiuind. i tnarul i spuse:
- Fie ca Allah sa-i mbuneze viaa si faca el ca nce-
putu-i sa-i fie sfrsitul, iar sfrsitul sa-i fie nceputul!
198
Iar robii l mbracara pe Giafar iarasi cu haine noi, mai
frumoase dect cele dinti. Iar fetiscana nu mai rosti nimic
vreme de un ceas, pe cnd cei doi sedeau la taifas. Pe urma
tnarul i spuse lui Giafar:
- Asculta, o, doamne al meu, ce a spus poetul despre ara
n care, spre cinstea noastra, te-a adus ursita n ziua
aceasta binecuvntata.
i-i spuse fetiscanei:
Cnta-ne vorbele poetului despre valea noastra, cea care
n vremurile de demult se chema valea Rabwatului.
i copila cnta:
O, dulce stralucire-a nopii noastre In valea-mbelsugatului
Rabwat,
Pe unde vntu-adie-n zari albastre Cu valuri de miresme-
mblsmat!
E-o salba imprejuru-i, sclipitoare:
De pomi nali, de ierburi unduind.
Cmpiile-i chilimuri sunt, de floare,
Cu pasari care ciripesc argint.
Livezile-i, cnd ne zaresc pe-aproape,
Ne-mbie cu bogatul lor pomet.
Iar noi, pe malul racoroasei ape,
Sorbim taclale-n cupe de poet.
Frumoasa este valea noastra scumpa,
i darnica-i, iar vntul soptitor,
Cnd pe poteci prin lunca noastra umbla, Ne-aduce numai daruri
de la flori.
Cnd copila sfrsi de cntat, Giafar, pentru cea de-a treia
oara, se despuie de hainele sale. Iar tnarul stapn se ridica
si l saruta pe frunte, si porunci sa fie mbracat cu alt
vesmnt. Caci tnarul acela, asa cum se va dovedi, era omul
cel mai marinimos si cel mai minunat de pe
199
vremurile lui, iar darnicia minii sale si nalimea sufle-
tului sau erau pe puin tot att de mari ca si cele ale lui
Hatim, capetenia tribului Thay. i taifsui cu el mai departe
despre ntmplarile zilelor, si despre tlcuri, si despre
snoave, si despre izbnzile cele mai de seama ale poeziei. i
i zise:
- O, doamne al meu, nu i mpovara mintea cu griji si cu
ngndurari.
Iar Giafar i spuse:
- O, stapne al meu, mi-am parasit ara fara a avea ragaz
nici sa mannc, nici sa beau. i am facut-o cu gndul de a ma
veseli si de a vedea lumea. Dar daca Allah mi-o harazi sa ma
mai ntorc vreodata n ara mea, si daca rudele mele, si
prietenii mei, si vecinii mei au sa ma cerceteze si au sa ma
iscodeasca, ntrebndu-ma unde am fost si ce am vazut, am sa
le spun binefacerile cu care m-ai cinstit si hatrurile pe
care le-ai gramadit asupra capului meu, n cetatea Damascului,
din ara amului. i am sa le spun ce am vazut aici, si ce am
vazut dincolo, si am sa le rostesc niste cuvntari tare fru-
moase, si am sa le dezvaluiesc niste lucruri pline de
nvaaminte despre toate cele cu cte are sa mi se mbo-
gaeasca mintea pe lnga tine, n cetatea ta.
Iar tnarul raspunse:
- Ma adapostesc ntru Allah mpotriva ispitei gndurilor de
mndrie! Numai El este singur mare.
i adauga:
- Vei ramne cu mine atta ct vei voi, zece ani, ori mult,
precum i-o fi placul! ntruct casa mea este casa ta, cu
stapnul ei si cu tot ce se afla n ea.
i, estimp, fcndu-se noapte trzie, intrara hadmbii si
asternura pentru Giafar un pat gingas n capatul salii, la
locul de cinste. i mai asternura un pat, alaturi de cel al
lui Giafar. i plecara, dupa ce ornduira si dichisira totul
precum se cuvine. Iar Giafar vizirul,
200
vaznd acestea, si zise n sine: ,Pesemne ca gazda mea este
nensurata! i de aceea si-a pus patul lnga al meu. Socot ca
pot sa arunc o ntrebare.
i, ca urmare, cuteza sa o ntrebe pe gazda sa:
- O, stapnul meu, esti holtei sau esti nsurat?
- Sunt nsurat, o, doamne al meu!
Iar Giafar raspunse la aceasta:
- Pentru ce, dar, daca esti nsurat, vrei sa dormi alaturi
de mine, n loc sa te duci la haremul tau si sa te culci ca
oamenii nsurai?
- Pe Allah, o, stapne al meu, haremul, cu tot ce se afla
n el, nu are sa-si ia zborul si voi avea mai trziu tot
timpul sa ma duc si acolo sa ma culc. Ci acuma ar fi prea
grosolan si urt din parte-mi, si grozav de necioplit, si,
vai, ct de rusinos! sa-l las singur, spre a ma duce sa ma
culc n haremul meu, pe un om ca tine, un musafir, un oaspete
de la Allah! O atare fapta ar fi cu totul potrivnica bunei-
cuviine si datorinelor ospeiei! i, cu adevarat, o, stapne
al meu, atta timp ct sederea ta va binevoi sa cinsteasca
aceasta casa, nu am sa-mi odihnesc capul pe patul din haremul
meu, nici nu am sa ma culc n harem, cta vreme nu se va rosti
bun-ramasul ntre tine si mine, n ziua care i va placea si
pe care o vei alege, cnd ai sa vrei sa te ntorci cu pace si
tihna n cetatea si n ara ta!
Iar Giafar si zise n sinesi: ,Asta-i o treaba de-a mi-
rarilea, minunatoare pna peste poate! i dormira mpreuna n
noaptea aceea.
Iar a doua zi, dis-de-dimineaa, se sculara si se dusera la
hammam, unde tnarul - caruia, de fapt, i se spunea Attaf-cel-
Darnic - trimisese, pentru folosina oaspetelui sau, un rnd
de haine falnice. i, dupa ce se mbaiara cum nu se poate mai
desfatator, ncalecara pe niste cai
A opt sute nouazeci si opta noapte
201
minunai, pe care i gasira gata nsauai la poarta ham-
mamului, si pornira nspre mecet, ca sa mearga sa vada
Mormntul Sultanei, si si petrecura toata ziua aceea
prefirnd cu gndul vieile oamenilor si morile lor. i tot
asa facura si mai apoi, n toate zilele, ducndu-se sa vada
cnd o piaa, cnd alta, si dormind noaptea cot la cot, n
chipul mai nainte aratat, vreme de patru luni...
Dar cndfu cea de a opt sute nouazeci si opta noapte
Urma:
... i tot asa facura si mai apoi, n toate zilele, ducn-
du-se sa vada cnd o piaa, cnd alta, si dormind noaptea cot
la cot, n chipul mai nainte aratat, vreme de patru luni.
Or, la capatul acestui rastimp, Giafar si simi sufletul
plin de tristee si gndurile abatute; si, ntr-o buna zi,
sezu jos si plnse. Iar Attaf-cel-Darnic, vazndu-1 ca plnge,
l ntreba, spunndu-i:
- Allah alunge de la tine mhnirea si amarul, o, stapne al
meu! Pentru ce te vad plngnd? i ce a putut sa-i
pricinuiasca mhnirea aceasta? Daca i-e pieptul apasat,
pentru ce nu mi dezvaluiesti pricina ce-i face inima grea si
sufletul amar?
- O, fratele meu, mi simt pieptul apasat pna peste poate
si mi-ar placea sa umblu aiurea, pe uliele Damascului, si mi-
ar placea tot asa sa-mi potolesc gndurile cu vederea geamiei
ommiazilor!
i Attaf-cel-Darnic raspunse:
- Da cine, oare, ar putea sa te opreasca, o, fratele meu?
Au nu mai esti slobod sa te duci sa te preumbli pe
202
unde vrei si sa-i racoresti sufletul cum i place, n asa
fel ca pieptul sa i se usureze si mintea sa i se nsenineze
si sa i se bucure? Intr-adevar, o, fratele meu, toate astea-s
chiar nimic, chiar nimic!
i Giafar se scula sa plece, cnd gazda l opri spre a-i
spune:
- O, doamne al meu, ai numai bunatatea de a rabda o clipa,
pentru ca slugile noastre sa-i poata nsaua o iepsoara.
Ci Giafar raspunse:
- O, prietene, mi-ar placea mai mult sa ma duc pe jos;
ntruct omul care-i calare nu se mai poate bucura privind si
lund seama mprejurul sau; ci ceilali oameni se bucura
privindu-1 si lund seama la el.
Iar Attaf-cel-Darnic i spuse:
- Fie! Ci lasa-ma baremi sa-i dau o punga cu dinari, spre
a putea sa faci niscaiva mile n calea ta si sa mpari bani
cu pumnul, aruncndu-i mulimii!
i adauga:
- Acuma, poi sa te duci sa te preumbli. i deie Allah ca
aceasta sa-i linisteasca sufletul, si sa te usureze, si sa te
faca sa te ntorci la noi plin de voiosie si de mulumire!
Ca urmare, Giafar lua de la preadarnica lui gazda o punga cu
trei sute de dinari si iesi din casa, nsoit de urarile
prietenului sau.
i se ndrepta ncetisor, cu gndurile la napasta n care l
bagase califul si tare deznadajduit de-a gasi vreo dezlegare,
ori ca vreo ntmplare sa-i ngaduiasca a dovedi tlcul, ori
sa gaseasca omul care l-ar putea dovedi, si ajunse asa
dinaintea geamiei celei falnice, si sui cele trei zeci de
trepte de marmura de la usa cea mare, si si bucura ochii
minunndu-se de miroziile cele frumoase de farfuriu, de
auriturile, de nestematele si de marmorele stralucite, care o
mpodobeau pe toate parile, si de havuzurile cele
203
frumoase, n care curgea o apa atta de curata, ca nici nu se
vedea. i se nala cu gndul la Allah, si si facu ruga-
ciunea, si asculta predica, si sezu acolo pna la prnz,
simind o racoreala mare cum i cobora n suflet si i li-
nistea inima. Pe urma iesi din geamie si i milui pe calicii
de la usa, rostind stihurile acestea:
Vazut-amfrumuseile minune Strnse aci-n geamia din Jullag.
i pe perei vazut-am ce tlc spune Preasfntulfrumuseilor
sirag.
i-am neles, precum ca sa se stie,
Din toata sfnta frumusee scrisa:
Norodul, cnd se duce la geamie,
Gaseste usa pururea deschisa!
i, dupa ce pleca de la moscheea cea frumoasa, si urma
preumblarea prin mahalale si pe ulie, privind si lund seama,
pna ce ajunse dinaintea unei case stralucite, cu nfaisare
domneasca, mpodobita cu niste ferestre din argint chenaruite
cu aur, care vrajeau mintea, si cu niste perdele de matasa la
fiecare fereastra. i, n faa porii, se afla o lavia de
marmura asternuta cu un chilim. i, cum se simea cam ostenit
de preumblarea sa, Giafar sezu jos pe lavia si ncepu sa se
gndeasca la sine, la starea lui, la ntmplarile din vremea
din urma si la ce s-o fi putut ntmpla, n lipsa lui, la
Bagdad.
i, deodata, iacata ca la una dintre ferestre perdeaua se
trase la o parte si o mna alba toata, urmata de stapna ei,
se ivi cu o stropitoare micua din aur. i femeia aceea era ca
luna plina, cu niste priviri pierzatoare de mini si cu un
chip ce nu-si avea sor' pe lume. i zabovi o clipa sa
stropeasca florile din glastrele de la fereastra, niste flori
de busuioc, de iasomie ngemanata, de garoafe
205
si de micsandre. Iar miscarile ei erau numai gingasie, numai
duiosie si frumusee, pe cnd stropea cu mna florile
mirositoare. Iar Giafar, la vederea ei, si simi inima ranita
de iubire. i se ridica n picioare, si se temeni pna la
pamnt dinaintea ei. Iar tinerica, sfrsind de stropit
florile, se uita pe ulia si l zari pe Giafar cum sta plecat
pna la pamnt. i, dintru-nti, dete sa nchida fereastra si
sa plece. Pe urma se razgndi si, aplecndu-se peste pervaz,
i spuse lui Giafar:
- Casa aceasta este cumva casa ta?
Iar el raspunse:
- Nu, pe Allah! o, stapna mea, casa nu este casa mea, dar
robul care se afla la usa ei este robul tau! i asteapta
poruncile tale!
Iar ea spuse:
- Daca aceasta casa nu este a ta, atunci ce caui aici si
pentru ce nu pleci?
Iar el raspunse:
- Pentru ca, ya setti, m-am oprit aici spre a ticlui n
cinstea ta cteva stihuri!
Iar ea ntreba:
- i cam ce ai putut sa spui tu despre mine, n stihurile
tale, bre omule?
i numaidect Giafar rosti imnul acesta, pe care l ticlui
acolo pe loc:
Ea se ivi-ntr-o rochie-alburie,
Cu ochii-i si cu pleoapele-i minuni.
Iar eu strigai: , Vino, minune vie,
Numai cu graiul ochilor tai buni i fara-a mai rosti niciun
cuvnt!
Cu tine-asfi eu fericit pe lume,
Cu tine beat de fericire sunt.
Slavit sa fie pururi Sfntul Nume,
Acela care surznd i scrise
206
Cu trandafiri obrajii amndoi
El singur poate sa ia niste vise i chip aievea sa le dea
apoi!
Alba i este rochia, cum este i mna-i alba, si precum
deplina Ii este soarta, ca ntr-o poveste:
Un alb n alb, lumina n lumina.
Pe urma, ntruct n pofida acestor stihuri ea tot voia sa
plece, Giafar striga:
- Asteapta, fie-i mila, o, stapna mea! Iacata alte sti-
huri pe care le-am alcatuit despre nfaisarea si despre
gingasia ta!
Iar ea spuse:
- i cam ce-ai putut sa spui tu n privina mea?
Iar el rosti urmatoarele stihuri:
Ii vezi tu chipul falnic cum rasare i, cu tot valul care l
adumbra,
E ca o luna luminnd pe zare?
De stralucirea lui, preasfnta umbra A templelor n care e
slavita Se lumineaza toata-ntr-o clipita,
Iar soarele, cnd o priveste-n faa,
Zavistnic se ntuneca si-ngheaa.
ngalbeneste rosul trandafir Cnd i zareste fruntea, de
necaz;
Iar marul rumen pare tibisir Pe lnga-mbujoratul ei obraz.
Un muritor, daca o vede-o data,
Ramne pururi jertfa a iubirii,
Arznd pe vesnicie, fara pata,
In flacarile chinului simirii.
207
Cnd tnara femeie auzi stihurile acestea, i spuse lui
Giafar:
Ai fost stralucit! Ci acestea-s niste vorbe mai mari
dect tine!
i i arunca o ocheada care l sageta, nchise fereastra si
pieri grabnic. Iar vizirul Giafar sezu rabduriu pe lavia,
nadajduind si asteptnd ca fereastra sa se mai deschida o data
si sa-i ngaduie a mai arunca o privire asupra minunii abia
zarite. i ori de cte ori da sa se ridice si sa plece, patima
i spunea: ,Stai! i nu conteni sa tot faca asa pna ce se
lasa seara. Atunci, se scula, cu inima lulea, si se ntoarse
acasa la Attaf-cel-Darnic. i l gasi pe Attaf asteptndu-1
chiar la intrarea casei, n prag, si strignd, cnd l vazu:
O, doamne al meu, m-ai lasat astazi cum nici nu se poate
mai amart de lipsa ta! Iar gndurile mele erau cu tine, din
pricina asteptarii ndelungi si a zabavniciei ntoarcerii
tale.
i se arunca la pieptul lui si l saruta ntre ochi. Ci
Giafar nu raspunse nimic, si sta pierit. Iar Attaf se uita la
el si citi pe chipul lui multe vorbe, gasindu-1, ntr-adevar,
tare schimbat la faa, si galben, si mohort. i i zise:
- O, doamne al meu, te vad tulburat la chip si cu mintea
aiurea!
- O, doamne al meu, din clipa cnd m-am desparit de tine
si pna acuma m-a chinuit o durere rea de cap, ntruct am
dormit greu as'noapte pe capatiul meu. Iar la geamie nu am
priceput nimic din rugaciunile pe care le rosteau drept-
credinciosii. Iar starea mea este jalnica, si sanatatea mea-i
miselnica!
Atunci, Attaf-cel-Darnic si lua oaspetele de mna si l
duse n sala n care le placea lor, de obicei, sa stea de
vorba. Iar robii adusera tavile cu mncaruri pentru masa de
seara. Ci Giafar nu putu sa mannce nimic si ridica mna. Iar
tnarul l ntreba:
208
- Pentru ce, o, doamne al meu, ridici mna si o departezi
de la mncare?
Iar el raspunse:
- Pentru ca masa de as'dimineaa mi-a cazut greu si nu mai
pot sa cinez. Ci nu este nicio suparare din asta! ntruct
nadajduiesc ca un ceas de somn are sa faca raul sa treaca, iar
mine n-o sa mai am nimic la stomah!
Ca urmare, Attaf porunci sa se astearna patul lui Giafar,
mai devreme ca de obicei, iar Giafar se ntinse pe pat, cu
gndurile tare clatinate. i si trase nvelitoa- rea peste
el, si ncepu sa cugete la fetiscana, la frumuseea, la
gingasia, la faptura, la alcatuirea ei fericita si la tot ceea
ce Atoatedatatorul - preamarit fie El! - i daruise ca
frumusee, ca stralucire si ca desavrsire. i si uita de
toate cte i se ntmplasera n zilele trecutului sau, si de
necazul cu califul, si de porunca primita, si de neamurile, si
de prietenii, si de ara lui. i asa era de amarnic zbuciumul
gndurilor sale, nct se simi cuprins de ameeala, iar
trupu-i fu napadit de nfiorare. i nu mai conteni sa se tot
suceasca si sa se tot rasuceasca, potopit de foc, n patul
lui, pna dimineaa. i era ca un ins pierdut pe marea
dragostei.
i, cum se facuse ceasul la care, de obicei, se sculau,
Attaf se scula cel dinti si se pleca asupra-i, si-i zise:
- Cum o duci cu sanatatea? Gndurile mele au stat toata
noaptea plecate asupra ta. i am vazut limpede ca n-ai gustat
din somn pna la ziua.
- O, fratele meu, nu prea mi-e bine, nu am niciun chef...
Dar cndfu cea de a opt sute nouazeci si noua noapte
A opt sute nouazeci si noua noapte
209
Urma:
- O, fratele meu, nu prea mi-e bine, nu am niciun chef.
Auzind vorbele acestea, Attaf-cel-Darnic, minunatul, fu
cuprins de tulburare pna peste marginile tulburarii si
trimise pe data un rob alb sa caute un doftor. Iar robul dete
fuga sa-si mplineasca misia, si nu zabovi mult pna ce sa se
ntoarca cu doftorul cel mai bun din Damasc si cel mai iscusit
dintre doftorii de pe vremea lui.
i doftorul, hakim de frunte, veni la Giafar, care sta
ntins pe pat, cu ochii pierdui, si se uita la faa lui, si
i zise:
- Nu te tulbura ca ma vezi, si darul sanataii sa fie
asupra-i! Da-mi mna!
i i lua mna, si i pipai bataile vinelor, si vazu ca tot
lucrul era la locul lui, fara de nicio vatamatura, fara de
nicio suferina si fara de nicio durere, iar bataile inimii
erau pline si opririle dintre batai erau opriri sanatoase. i,
dupa ce cerceta toate acestea, pricepu care este pricina
raului si ca bolnavul era bolnav de dragoste. i nu voi, de
faa cu Attaf, sa pomeneasca nimic despre ceea ce bagase de
seama la bolnav. i, ca sa faca lucrurile cu gingasie si fara
multa zarva, lua o bucata de hrtie si scrise pe ea leacul. i
puse ncetisor hrtia sub capul lui Giafar, spunndu-i:
- Leacul se afla sub capul tau! i i-am hotart o
curaenie. Daca o vei lua, vei fi vindecat.
i, graind astfel, hakimul si lua ziua-buna de la Giafar,
spre a se duce sa-i ngrijeasca pe ceilali bolnavi ai sai,
care erau muli. i Attaf l nsoi pna la poarta, unde l
ntreba:
- O, hakimule, ce are?
i hakimul raspunse:
- Lucrul se afla pe hrtie.
210
i pleca.
Iar Attaf se ntoarse la oaspetele sau si l gasi sfrsind
de citit poezia aceasta:
Intr-o zi veni la mine Un hakim, ma lua de mna,
Sa-mi masoare, cum se cere,
Ale inimii batai.
Eu strigai: ,Ci lasa mna,
Ca nu-n mna si nu-n vna,
Ci n suflet arde focul Ce ma mistuie-n vapai!
El, atunci, mi spuse iarasi:
,Bea sirop de trandafir Mestecat cu suc de limba i nu spune
nimanui!
Eu i raspunsei: ,Siropul Bine-l stiu, e-un elixir Ce-l adun
de pe obrajii Pentru care ma pierdui.
Ci de unde, o, hakime,
Sa gasesc eu suc de limba?
i cum as putea, hakime,
Sa mai potolesc vreodata Jarul care-mi arde viaa,
Dorul care-n piept ma-nghimpa?
i atunci, hahimu-mi spuse:
,Esti ndragostit rau, iata!
Eu i spun: Da! El raspunde:
,Nu-i dect un singur leac:
Sa aduci pricina boalei Lnga tine-aci-n iatac!
Iar Attaf, care nu auzise stihurile si nu prinsese din ele
dect versul de la urma, fara a-1 pricepe, sezu la capatul
patului si l ntreba pe oaspetele sau ce-i spusese si ce
ngrijiri i hotarse hakimul. Iar Giafar raspunse:
211
O, fratele meu, mi-a scris o hrtie care se afla colea
sub perna.
Iar Attaf scoase hrtia de sub perna si o citi. i gasi pe
ea rndurile acestea, scrise de mna hakimului:
,In numele luiAllah celAtoatevindecatorul, parintele
leacurilor si al tamaduirilor!
Iata ce este de luat, cu ajutorul si cu binecuvntarea lui
Allah!
Trei masuri de nfaisare netulburata a iubitei, amestecate
cu un dram de sfiala si cu oleaca de teama de-a nu fi pndit
de catre pizmasi; apoi, trei masuri de mpreunare deplina,
straluminata cu un bob de zabava si de departare; apoi, doua
dramuri de duiosie curata si de gingasie, fara amestec de
tare de desparenie; sa se faca un ir cu bob de tamie de
saruturi, cu care sa se unga dinii si mijlocul; cte doua
masuri din fiecare fel; apoi, o suta de saruturi, pe cele doua
preafrumoase granate ce se cunosc, dintre care cincizeci
trebuie sa fie ndulcite, petrecndu-le printre buze, urmnd
datina porumbeilor, iar cele douazeci urmatoare dupa datina
pasarelelor; apoi, doua masuri potrivite de mngieri de Alep
si de suspine de Irak; apoi, doua oca de vrfuri de limba, n
gura si n afara gurii, de mestecat si de framntat bine;
apoi, a se pune pe o plita trei drahme de boabe de Egipt,
adaugndu-se untura de cea buna, si a se fiierbe n apa
dragostei si n siropul dorului, la un foc de lemn de placeri,
n ungherul patimii; dupa care sa se strecoare totulprintr-un
divan ct mai moale si sa se adauge doua oca de sirop de gura
si sa se bea pe nemncate, vreme de trei zile. Iar n cea de-a
patra zi, sa se ia ca masa de prnz o felioara din pepenele
iubirii, cu lapte de migdala si cu zeama de lamie de jind;
apoi, ntr-un sfrsit, sa se ia trei masuri de framntatura de
coapse. i sa se ncheie cu o baie, ntru desavrsirea
zviduirii. i salamaleikum!
212
Cnd Attaf-cel-Darnic ispravi de citit leacurile, nu se putu
opri de a rde si de a-si bate palmele una de alta. Pe urma se
uita la Giafar si i spuse:
- O, fratele meu, doctorul acesta este un doctor mare, iar
priceperea lui este o pricepere mare. Iacata ca te-a gasit
bolnav de iubire!
i adauga:
- Spune-mi, asadar, cine te-a fermecat si de cine te-ai
ndragostit?
Giafar nsa, cu capu-n jos, nu dete niciun raspuns si nu voi
sa rosteasca nicio vorba. Iar Attaf se simi tare mhnit de
tacerea pe care Giafar o pastra, si o pastrase faa de el, si
ramase tare necajit de lipsa lui de ncredere, si i spuse:
- O, fratele meu, au nu mi esti tu mai mult dect prieten,
au nu esti tu n casa mea asa cum e sufletul ntr-un trup? Iar
ntre mine si tine au nu sunt, oare, patru luni petrecute
ntru prietenie, ntru tovarasie, ntru taifasuiaa si ntru
dragoste curata? Pentru ce, dar, sa-mi tainuiesti starea ta?
In ceea ce ma priveste, sunt tare ntristat si nfricosat ca
te vad singur, fara de calauz, ntr-o treaba atta de gingasa!
Tu, ntr-adevar, esti un strain, nu esti din cetatea aceasta
de scaun, pe cnd eu sunt fiu al acestei cetai si pot sa te
ajut cu folos, si pot sa-i risipesc tulburarea si
ngndurarea. Pe viaa mea, peste care esti stapn, si pe
pinea si sarea care sunt ntre noi, ma rog ie sa-mi
dezvaluiesti taina ta!
i nu nceta sa-i tot vorbeasca asa, pna ce l hotar sa se
destainuiasca. i Giafar salta capul si-i spuse:
- Nu am sa-i tainuiesc mai mult pricina tulburarii mele,
o, fratele meu! i de-acuma nainte nu am sa-i mai nvinuiesc
pe ndragostiii care sunt bolnavi de dor si de nerabdare.
ntruct iacata ca mi s-a ntmplat o daravela la care
niciodata nu m-as fi gndit ca are sa mi se ntmple, nu,
niciodata! i nu stiu ce are sa mi se traga
213
din asta, ntruct paania mea este o paanie att de afu-
risita si de ncurcata, nct ar putea sa ma duca la pierderea
vieii.
i i povesti ce i se ntmplase; cum, dupa ce sezuse jos pe
lavia de marmura, fereastra se deschisese dinaintea lui si
cum o muierusca se ivise, cea mai frumoasa de pe vremea ei,
care si stropise gradina de la fereastra. i adauga:
Acuma inima mea patimasa se zbuciuma de dragoste pentru
ea! A nchis dintr-odata fereastra, dupa ce a repezit numai o
aruncatura de ochi pe ulia unde ma aflam, si a trntit-o
atta de repede, de parca un strain ar fi vazut-o fara iasmac
pe faa. i, din pricina prea- multului zbucium si a pojarului
dragostei n care ma aflu pentru ea, iacata-ma acum ca nu mai
sunt bun de nimic, nu mai sunt n stare nici sa mannc, nici
sa beau ceva; iar somnul mi-e macinat de patima dorului dupa
aceea care si-a asezat cuibul n inima mea.
Apoi adauga:
- i-aceasta-i paania mea, o, Attaf, fratele meu, si i-am
povestit tot ce mi s-a ntmplat, fara a-i ascunde nimic.
Cnd mult-darnicul Attaf auzi spusele oaspetelui sau si cnd
le nelese tot tlcul, lasa capu-n jos si chibzui vreme de un
ceas. ntruct din toate aratarile si din toate semnele
auzite, si din zugravirea casei, a ferestrei si a uliei,
pricepuse, fara putina de ndoiala, ca frumoasa cu pricina nu
era alta dect chiar soia lui, fata lui socru-sau, pe care o
iubea, si care si ea l iubea, si care locuia ntr-o casa
aparte, cu slujnicele si roabele ei. i si zise siesi: ,O,
Attaf, nu se afla ajutor si putere dect numai ntru Allah
Preanaltul si Atotputernicul! i de la Allah venim si la El
ne ntoarcem!
Iar marinimia si stralucirea sufletului sau se ridicara pe
data deasupra, si gndi: ,Nu am sa fiu, n prietenia
214
mea, asemenea aceluia care zideste pe nisip si pe apa, ci, pe
Allah cel Atotmare! am sa-mi slujesc oaspetele cu sufletul si
cu tot bunul meu.
i, chibzuind asa, se nturna cu o faa zmbitoare si
linistita nspre oaspete si i spuse:
- O, fratele meu, linisteste-i sufletul si nsenineaza-i
ochii, ntruct iau asupra capului meu de a face ca
socotinele tale sa razbata la inta nspre care nazuiesti.
Cunosc, ntr-adevar, neamurile copilandrei despre care mi-ai
vorbit si care de cteva zile este o femeie desparita de
soul ei. i am sa ma duc, pe clipa pe data, sa ma ngrijesc
de cele de cuviina. Iar tu, o, fratele meu, asteapta n
deplina liniste ntoarcerea mea si ai sa fii multumit.
j
i i mai spuse si alte vorbe spre a-1 linisti, apoi pleca.
i se duse la casa lui, n care traia nevasta-sa, copilandra
pe care o vazuse Giafar, si intra n sala barbailor, fara a-
si schimba hainele si fara a spune o vorba nimanui; si l
chema pe unul dintre hadmbii cei tineri si i porunci:
- Du-te la socrul meu, parintele stapnei tale, si spune-i
sa vina aici!
Iar hadmbuul dete fuga la socru si l aduse la stapnul
sau.
i Attaf se ridica n cinstea lui socru-sau, spre a-1
ntmpina, si l saruta, si l pofti sa sada, si i spuse:
- O, taica al meu, nu e nimic dect de bine! Afla ca,
atunci cnd Allah si trimite binefacerile sale la slujitorii
sai, le arata totodata si calea de urmat. Or, calea mea este
gasita, ntruct inima mea nclina nspre Mecca si doreste sa
se duca sa vada casa lui Allah si sa sarute piatra cea neagra
a Sfintei Kaabe, pe urma sa plece mai departe la El-Medinah,
sa vada si mormntul Profetului - asupra-i fie rugaciunea,
pacea, milele si binecuvntarile! i am hotart sa ma duc la
locurile sfinte anul acesta, si
A noua suta noapte 215
sa-mi fac hagialcul Ia ele, ca sa ma ntorc hagiu desavrsit.
Pentru aceea, nu se cade sa las n urma mea nici legaturi,
nici angarale ori datorine, nici nimic ce-ar putea sa-mi
apese cugetul, ntruct niciun om nu stie daca mine va mai fi
sub prietenia ursitei sale. i, drept aceea, o, taica al meu,
te-am chemat spre a-i nmna semnul ca ma despart de fiica
ta, soia mea!
Cnd socrul preadarnicului Attaf, parintele soiei sale,
auzi vorbele acestea si nelese ca Attaf voia sa se
despareasca de soie, ramase pna peste poate de tulburat si,
dnd n mintea lui alt tlc dedesubturilor acelei hotarri,
spuse:
- O, Attaf, fiul meu, ce te sileste a savrsi atare fapta?
Daca vrei sa pleci, lasnd-o aici pe soia ta, orict de lunga
i-ar fi lipsa si orict raspas ar fi sa te calatoresti, soia
ta nu ar avea de ce sa-i fie mai puin soie, si avere a ta,
si bun al tau! Ca nimica nu te sileste sa te desparesti de
ea, o, fiul meu!
Iar Attaf raspunse, pe cnd lacrimile i curgeau din ochi:
- O, taica al meu, am facut juramnt, iar ceea ce este
scris trebuie sa se ntmple!
Iar parintele tinerei neveste, nmarmurit de vorbele lui
Attaf, simi jalea cum i napadeste inima. Iar tnara soie a
lui Attaf, la stirea aceea, ramase ca moarta, iar starea ei fu
o stare amarnica, iar sufletul i se cufunda n noapte, n
amaraciune si n durere. ntruct l iubea din copilarie pe
soul ei, Attaf, care era fiul unchiului ei, iar dragostea sa
pentru el era pna peste poate...
Dar cndfu cea de a noua suta noapte
Urma:
216
... ntruct l iubea din copilarie pe soul ei, Attaf, care
era fiul unchiului ei, iar dragostea sa pentru el era pna
peste poate.
Iar Attaf, dupa ce l nstiina pe socrul sau de hotarrea
luata, grabi sa se duca la oaspete si sa-i spuna:
- O, fratele meu, m-am ngrijit de treaba cu tnara cea
desparita de barbatul ei si a vrut Allah sa faca a izbndi
mijlocirea mea. Bucura-te, asadar, ntruct acuma mperecherea
ta cu ea are sa fie lesnicioasa. Scoala-te si scutura-te de
mhnire si de mohorala.
i Giafar se scula ndata, iar mohorala i se topi, si mnca
si bau cu pofta, si i mulumi Ziditorului. i atunci, Attaf
i spuse:
Afla acuma, o, fratele meu, ca, pentru ca eu sa pot
mijloci nca si mai cu folos, nu trebuie ca tatal iubitei
tale, cu care am sa mai vorbesc despre nsuratoarea ta, sa
stie ca esti un strain si sa nu-mi spuna: ,O, Attaf, da de
cnd si marita parinii fetele cu barbai straini, pe care nu
i cunosc? Asa nct gndul meu este ca tatal copilei sa te
cunoasca ntr-un chip ct mai prielnic pentru tine. i, drept
aceea, am sa poruncesc sa se ntinda pentru tine niste corturi
la marginea cetaii, cu niste chilimuri frumoase, cu perne, cu
lucruri scumpe si cu cai. Iar tu sa te duci, fara ca sa stie
cineva ca iesi de aici, sa te asezi n corturile acelea
frumoase, care au sa fie corturile tale de drumeie, si sa-i
faci o descalecare falnica n cetatea noastra. Iar eu, la
rndu-mi, o sa am grija a raspndi n toata cetatea zvonul ca
esti un om de vaza de la Bagdad, ba chiar am sa spun ca esti
nsusi Giafar Al-Barmaki si ca vii din partea emirului drept-
credinciosilor ca sa cunosti cetatea noastra! Iar valiu
Damascului, si cadiul, si naipul, pe care chiar eu am sa ma
duc sa-i nstiinez de sosirea vizirului Giafar, au sa vina
singuri n ntmpinarea ta, si au sa i se nchine cu
salamalecurile lor, si au sa sarute pamntul dintre minile
tale. Iar tu atunci sa le
A noua suta noapte
217
spui la fiecare vorbele ce se cade sa se spuna si sa-i
cinstesti dupa cinurile lor. i am sa vin si eu la tine n
cort, iar tu sa ne spui noua tuturora: ,Am venit n cetatea
voastra spre a-mi mai schimba privelistea si spre a gasi o
soie pe placul meu! i, cum am auzit vorbindu-se despre
frumuseea fetei emirului Amr, pe ea mi-ar placea s-o iau de
soie! i atunci, o, fratele meu, nu are sa se ntmple dect
ceea ce jinduiesti.
Asa i grai Attaf-cel-Darnic oaspetelui despre al carui nume
si despre a carui stare nu avea habar, si care nu era altul
dect Giafar Al-Barmaki din cap pna-n talpa. i nu se purta
n felul acesta faa de el dect pentru ca i era oaspete si
pentru ca Giafar gustase din pinea si din sarea gazduirii
lui. ntruct Attaf-cel-Darnic era mpodobit cu un suflet mare
si cu simaminte dumnezeiesti. i nu s-a mai aflat vreodata pe
pamnt, pna la el, om care sa i se asemuie, si nu are sa se
mai afle vreodata nici dupa el.
Iar Giafar, cnd auzi vorbele prietenului sau, se ridica n
picioare si lua mna lui Attaf si dete s-o sarute; ci Attaf nu
voi sa-l lase, ci si trase mna repede. i Giafar, tainuindu-
si mai departe numele si cinul lui de mare vizir, si de cap al
barmakizilor, si de cununa a lor, i mulumi gazdei sale cu
toata caldura sufletului si si petrecu noaptea aceea cu el,
si se culca ntr-un pat cu el. ar a doua zi, de cu zori, se
sculara amndoi si si facura spalarile, si rostira rugaciunea
de dimineaa. Pe urma plecara mpreuna, si Attaf l nsoi pe
prietenul sau afara din cetate.
Dupa care Attaf porunci sa se aseze corturile si sa se
rostuiasca toate cele de trebuina, si cai, si camile, si ca-
tri, si mameluci, si lazi cu tot soiul de daruri de mparit,
si sipete mari cu pungi de galbeni si de argini. i trimise
toate astea afara din cetate, tainic, si se duse iarasi la
prietenul sau, si l mbraca ntr-o mantie de
218
mare-vizir, stralucita ntru totul si de mare pre. i puse sa
i se ntocmeasca n cortul cel de fala un je de mare vizir,
si l pofti sa sada pe el. i habar nu avea Attaf ca acela ce
avea sa fie numit de aci nainte marele vizir Giafar era,
ntr-adevar, chiar Giafar, fiul lui Yahia barmakidul! i,
acestea fiind facute si ticluite, trimise ca pristavi niste
robi la naipul Damascului sa-l vesteasca de sosirea lui
Giafar, vizirul cel mare, trimis cu solie de catre calif.
i, de ndata ce naipul Damascului fii nstiinat despre
acea venire, iesi din cetate, nsoit de mai-marii cetaii de
sub zabetul si de sub ocrmuirea sa, si se duse n ntm-
pinarea vizirului Giafar, si saruta pamntul dintre minile
sale si i spuse:
- O, doamne al meu, pentru ce nu ne-ai dat de stire mai
devreme despre binecuvntata ta venire, ca sa ne fi fost cu
putina a-i orndui o primire vrednica de cinul tau?
i Giafar raspunse:
- Nu era nicidecum de trebuinta! Miluiasca-te Allah
>
si sa te ocroteasca si sa-i sporeasca sanatatea deplina; ci
eu nu am venit aici dect cu gndul de a-mi schimba oleaca
privelistile si de a cunoaste cetatea voastra. i, de
altminteri, nu am sa ramn aici dect puina vreme, numai att
ct sa pot a ma nsura. Caci, cu adevarat, am auzit ca emirul
Amr are o fata de neam ales si doresc de la tine sa tocmesti
treaba cu tatal ei, si sa mi-o dobndesti de la el de soie.
Iar naipul Damascului raspunse:
- Ascult si ma supun. Ca soul ei tocmai s-a desparit de
ea, ntruct doreste sa se duca la Hedjaz n hagialc. i, de
ndata ce rastimpul cel legiuit al desparirii are sa se
scurga, nu are sa mai fie nicio piedica pentru ca logodirea cu
Luminaia Ta sa-si capete locul.
i si lua ziua buna de la Giafar, si pleca, pe clipa pe
data, la parintele tinerei neveste, soia cea desparita de
A noua suta noapte
219
mult-darnicul Attaf, si l pofti sa vina la corturi, si i
spuse ca vizirul cel mare, Giafar, si marturisise dorina ae
a-si sarbatori casatoria cu fiica-sa cea de via aleasa. Iar
emirul Amr nu putu sa raspunda dect ca asculta si ca se
supune.
Atunci, Giafar dete porunca de a se aduce caftanele de fala
si pungile cu aur si de a se mpari plocoanele. i ceru sa
vina cadiul si martorii si, fara zabava, i puse sa scrie
senetul de casatorie. i puse sa se scrie, ca zestre si ca
adiata pentru tnara nevasta, zece lazi cu scumpeturi si zece
pungi cu aur. i porunci sa fie scoase darurile, si cele mari,
si cele mici, si, cu filotimia lui de barmakid, puse sa se
mparta celor de faa, bogai si saraci, pentru ca toata lumea
sa fie mulumita. i, dupa ce senetul fu scris pe o bucata de
hrtie de matasa, porunci sa se aduca apa si zahar, si puse sa
se ntinda dinaintea oaspeilor mesele cu mncaruri si cu
bunatauri. i toata lumea mnca, si se spala pe mini. Pe
urma se adusera dulce- urile si poamele, si bauturile cele
racoritoare.
i cnd totul se ispravi si dupa ce senetul fu pecetluit,
naipul Damascului i spuse vizirului Giafar:
- Ma duc sa ornduiesc o casa pentru sederea ta si pentru
primirea soiei tale!
Ci Giafar raspunse:
- Aceasta nu este cu putina. Ma aflu aici trimis n solie
de emirul drept-credinciosilor si trebuie s-o iau cu mine pe
soia mea la Bagdad, unde urmeaza a se face sarbatorile de
nunta, numai acolo.
Iar tatal soiei spuse:
- Ia-i nevasta, si ai sa pleci cnd i va placea.
i Giafar raspunse:
- Nici asa nu se poate, ntruct mai nti trebuie sa pun
sa se faca hainele de mireasa ale fiicei tale, si, de ndata
ce au sa fie gata, am sa plec, chiar n ziua aceea!
i tatal raspunse:
- Nu am nimica mpotriva!
220
Iar cnd hainele miresei fura gata, si daca toate lucrurile
mersera cum trebuie, tatal miresei porunci sa fie adus
palanchinul, iar fiica lui sa se suie n el. i alaiul lua
calea nspre corturi, cu o mulime de lume. i, dupa bun-
ramasurile si dintr-o parte, si din cealalta, se dete semnul
de plecare. i Giafar, pe calul sau, si soia, n palanchinul
cel stralucit, luara drumul nspre Bagdad, cu o pohfala
mareaa si bine ornduita.
i calatorira o bucata de vreme. i tocmai ajunsesera la
locul ce se cheama Tiniat el'Iqab, care se afla la cale de o
jumatate de zi de Damasc, cnd Giafar se uita n urma lui si
zari departe, nspre Damasc, un calare ce venea dupa ei n
goana calului. i porunci numaidect caravanei sa se opreasca,
spre a putea sa vada cam ce treaba putea sa fie. Iar cnd
calareul fu aproape de tot de ei, Giafar se uita la el si
iacata ca era Attaf-cel-Darnic, care venea dupa ei strignd:
- Nu te opri, o, fratele meu!
i se apropie de Giafar si l saruta, si i spuse:
- O, doamne al meu, nu am avut pic de tihna departe de
tine. O, Abu'l-Hassan, fratele meu, ar fi fost mai bine pentru
mine sa nu te fi vazut si sa nu te fi cunoscut niciodata,
ntruct acuma nu mai pot sa-i ndur lipsa.
i Giafar i mulumi si i spuse:
- Nu am fost n stare sa ma apar mpotriva tuturor
binefacerilor cu care m-ai coplesit. Ci ma rog la Allah sa
nlesneasca ntlnirea noastra ct mai curnd si sa nu ne mai
despareasca niciodata. El este cel Atotputernic si El poate
ceea ce vrea.
Pe urma Giafar se dete jos de pe cal si porunci sa se as-
tearna un chilim de matase, si sezu alaturi de Attaf. i li se
aduse un cocos fript, niste puiandri, niste zaharicale si alte
bunatauri. i mncara. i li se adusera poame uscate, si
curmale coapte. Pe urma baura vreme de un ceas si ncalecara
iar pe caii lor. i Giafar i spuse lui Attaf:
A noua sute una noapte
221
O, fratele meu, orice calator trebuie sa plece nspre
locul lui de plecare.
Iar Attaf l strnse la piept, si l saruta ntre ochi, si
i spuse:
- O, frate al meu, Abu'l Hassane, sa nu curmi trimiterea
scrisorilor tale catre noi, si sa nu-i alungesti lipsa de
lnga inima noastra. i da-mi stiri, despre toate cte i s-or
ntmpla, asa fel nct sa fie ca si cum as fi lnga tine.
i si mai spusera si alte vorbe de ramas-bun, si se
desparita, si fiecare pleca pe drumul sau. i iaca-asa cu
Giafar, vizirul cel mare, de care prietenul sau nici cu gndul
nu gndea ca ar fi chiar Giafar. i-asa si cu Attaf- cel-
Darnic!
Iar n ce o priveste pe copilandra cea desparita de barbat,
soia cea proaspata a lui Giafar, iacata...
Dar cnd fu cea de a noua sute una noapte
Urma:
... Iar n ce o priveste pe copilandra cea desparita de
barbat, soia cea proaspata a lui Giafar, iacata. Daca pricepu
ca si camilele, si caravana se oprisera din mers, scoase capul
de sub palanchin si l vazu pe varul ei, Attaf, asezat jos pe
chilim lnga Giafar, si cum sedeau amndoi mncnd si bnd
laolalta, si cum si luara pe urma ramas-bun. i ea si zise
n sinesi: ,Pe Allah! acela este varul meu, Attaf, iar
celalalt este barbatul care m-a vazut la fereastra si peste
care chiar mi pare ca am lasat sa curga oleaca de apa, cnd
mi stropeam gradina de la fereastra. i, fara nicio ndoiala,
este prieten cu verisorul meu. S-a ndragostit de mine si a
zugravit- casa mea; si
222 O mie si una de nopi
atunci, darnicia si marinimia sufletului varului meu au trecut
peste orice; si s-a desparit de mine pentru ca prietenul lui
sa ma ia de soie. i, cugetnd astfel, ncepu sa plnga
singurica, n palanchin, si sa se caineze despre cele ce i se
ntmplasera, despre desparenia de verisorul sau, pe care l
iubea, de parinii si de rudele ei. i si petrecu prin minte
cine este ea acum si cine fusese. i lacrimi fierbini i
curgeau din ochi, n vreme ce spunea stihurile acestea:
Plng cnd mi amintesc de-aceste locuri Pe care-n suflet
pururi le dezmierd.
Plng frumusei si bucurii, si jocuri,
Pe care pe vecie-acum Le pierd.
Nu-l osndii, oh, pe cel ce iubeste i care din iubire-
nebuneste!
Aceste locuri si aceste piee Cuprind tot ce pe lume am mai
drag.
Marire celui ce cu frumusee Le-a-mpodobit pe toate, de la
prag.
Pastreze-Allah acele zile sfinte Pe care le-am trait aici cu
voi,
O, scumpi prieteni! i ma rog fierbinte Sa ma ntoarca iarasi
napoi.
Iar cnd sfrsi de rostit stihurile, plnse si se jelui, si
iarasi spuse:
Ma mir cum fara voi mai pot trai,
Sub viforul attor vijelii.
Of prea-iubiii mei care va las,
Pna la cel din urma-al viei-mi ceas Cu voi are sa-mi fie
pururea,
Plina de dorul vostru, inima.
Dupa care iar plnse si suspina, si nu se putu opri a-si
aminti si stihurile acestea:
223
O, voi, cei caror sufletul v-am dat,
Intoarceti-va iarasi lnga mine.
Din suflet sa va smulg am ncercat,
Ci nu am izbutit, si greu mi vine.
Cu mila se cuvine sa privesti La jertfa unei viei care se
curma,
i pna-n ceasul morii pamntesti Spre tine-si mna dorul cel
din urma.
O, nu ma minunez ca v-am pierdut:
M-as minuna numai daca vreodata Ursita ntru care m-am nascut
Arfi sa-i fie altuia-nchinata.
i-atta cu ea! Ci n ceea ce l priveste pe vizirul cel
mare, Giafar, iacata. De ndata ce caravana porni iarasi la
drum, veni lnga palanchin si i spuse celei proaspat
maritate:
- O, stapna a palanchinului, ne-ai omort!
Ci, la vorbele acestea, ea se uita la el cu dulceaa si cu
sfiiciune, si raspunse:
Nu se cade sa-i vorbesc, ntruct sunt verisoara-soie a
prietenului si a tovarasului tau, Attaf, emirul marinimiei si
al darniciei faa de prieteni. Daca plpie n tine cel mai
marunt simamnt omenesc, s-ar cadea sa faci si tu pentru el
ceea ce el, n marinimia lui, a facut pentru tine!
Cnd auzi vorbele acestea, Giafar ramase tare tulburat n
sufletul sau; ci, pricepnd ct de plina de mareie era acea
mprejurare, i spuse tinerei soii:
- O, tu, oare, chiar i esti verisoara-soie?
Iar ea spuse:
Da! Tu m-ai vazut la fereastra n cutare zi, cnd s-a
ntmplat cutare si cutare lucru, si cnd inima i s-a aprins
dupa mine. i i-ai povestit lui. Iar el s-a desparit de mine.
i, asteptnd sa treaca rastimpul legiuit, a pregatit toate
cte mi pricinuiesc atta mhnire acuma.
224
i, daca te-am lamurit cum stau lucrurile, nu-i mai ramne
acum dect sa te pori ca un om.
Cnd auzi vorbele acestea, Giafar se porni sa suspine
amarnic, spunnd:
- De la Allah venim si la el ne ntoarcem. O, tu, iacata
ca acuma mi esti poprita, si ai ramas n minile mele ca un
zalog sfnt, pna ce ai sa te ntorci la locul pe care vei
binevoi sa-l arai.
Pe urma spuse uneia dintre slugile lui:
- Te nsarcinez cu paza stapnei tale.
i calatorira asa mai departe, zi si noapte; si-atta cu ei!
Ci n ceea ce l priveste pe califul Harun Al-Rasid, iacata.
ndata dupa plecarea lui Giafar, se simi amart si plin de
mhnire din pricina lipsei lui. i fu cuprins de o mare
nerabdare, si tulburat de dorul de a-1 vedea iar. i se cai de
porunca peste putina de mplinit, la care l osndise pe
vizir, nevoindu-1 astfel sa rataceasca prin pustiuri si
sihastrii ca un pribeag, si silindu-1, la anan- ghia aceea,
sa-si paraseasca locurile de bastina. i trimise crainici n
toate parile sa-l caute. Ci nu putu sa capete nicio stire
despre el si ramase tare necajit ca nu-1 mai avea alaturi. i
asa ca i ducea dorul si l astepta.
Or, cnd Giafar cu caravana lui ajunse aproape de Bagdad,
califul fu nstiinat despre aceasta si se bucura n sufletul
sau, si si simi inima cum i se usureaza si pieptul cum i se
nfioreaza. i iesi ntru ntmpinarea lui, si, de ndata ce
ajunse lnga el, l saruta si l strnse la piept. i se
ntoarsera mpreuna la sarai, iar emirul drept-credinciosilor
l pofti pe vizirul sau sa-i stea alaturi si i zise:
- Acuma, istoriseste-mi povestea ta din clipa cnd ai iesit
din saraiul acesta si tot ce i s-a ntmplat n rastimpul ct
ai lipsit.
225
i Giafar i istorisi toate cte i se ntmplasera, din
clipa plecarii sale pna n clipa ntoarcerii. Ci nu este de
niciun folos sa le mai spunem si noi nca o data. Iar califul
fu cuprins de o minunare mare, si zise:
- Uallahi! mi-ai pricinuit multa mhnire cu lipsa ta. Ci
acuma tare as dori sa-l cunosc pe prietenul tau! Iar n ceea
ce o priveste pe copilandra din palanchin, socotina mea este
ca se cade sa te desparesti numaidect de ea si s-o pornesti
pe drumul de ntoarcere, nsoita de o sluga de credina.
ntruct daca tovarasul tau are sa vada n tine un vrajmas,
are sa ne fie si noua un vrajmas; iar daca va gasi n tine un
prieten, are sa ne fie si noua tot prieten. i avem sa-l
poftim sa vina n mijlocul nostru, si avem sa-l vedem, si are
sa ne faca bucurie a-1 astepta, si avem sa ne petrecem vremea
cu el n voiosie. Un atare om nu este de lepadat, iar de la
marinimia lui avem sa tragem o pilda mare si multe alte
lucruri folositoare.
i Giafar raspunse:
A asculta nseamna a ne supune.
i porunci sa se ornduiasca pentru copila cu pricina o casa
tare frumoasa, ntr-o gradina placuta, si puse la poruncile ei
un sir ntreg de robi si de slugi. i i trimise nca
chilimuri si farfuriuri si toate lucrurile celelalte de cte
s-ar fi putut a avea trebuina. Ci nu se duse pe la ea si nu
cauta s-o vada vreodata. i n fiecare zi i trimitea salama-
lecurile lui si vorbe linistitoare n ceea ce priveste ntoar-
cerea sa acasa si ntlnirea cu varul ei. i i hotar o mie
de dinari pe luna pentru cheltuielile ei de trai. i-atta cu
Giafar si cu califul, si cu copilandra din palanchin.
Ci n ceea ce l priveste pe Attaf, lucrurile luara cu totul
alta ntorsatura! ntr-adevar, de cum si lua bun- ramas de la
Giafar si porni ndarat pe drumul sau, toi cei care erau
zavistiosi pe el se prilejuira de ntmplare spre a-i vicleni
pieirea n mintea naipului de la Damasc. i i spusera
naipului:
226
- O, doamne al nostru, au cum de nu-i arunci ochii nspre
Attaf? Ori tu nu stii ca vizirul Giafar era prietenul lui? i
nu stii ca Attaf a dat fuga dupa el, spre a-si lua ramas-bun,
atunci cnd oamenii nostri s-au ntors, si ca l-a nsoit pna
la Katif? i nu stii ca Giafar i-a spus atunci: ,Nu ai
trebuina de nimic ce i-as putea rostui, o, Attaf? i ca
Attaf i-a raspuns: ,Da, am trebuina da ceva. i anume de un
firman al califului, prin care sa fie mazilit naipul
Damascului. i astea au fost spuse si fagaduite ntre ei. i
lucrul cel mai cuminte care ti ramne de facut este sa-l
poftesti la tine la masa de dimineaa, pna a nu te pofti el
la masa lui de seara, ntruct izbnda se cauta n prilej, iar
norocul nu l ajuta dect pe acela care cuteaza.
i naipul Damascului raspunse:
- Bine ai grait! Aducei-1, asadar, la mine numaidect.
Iar ei se dusera acasa la Attaf, care se odihnea linistit,
fara sa aiba habar ca cineva ar putea sa ese ceva mpotriva
sa. i se aruncara asupra-i, narmai cu junghere si cu bte,
si-l batura pna l umplura de snge. i l trra dinaintea
naipului. Iar naipul porunci sa-i fie pradata casa. i robii
lui, si bunurile lui, si toi ai lui trecura n minile
afurisiilor. i Attaf ntreba:
- Care este nelegiurea mea?
Iar ei raspunsera:
- O, fata de catran! au chiar atta esti de nestiutor al
judeului fui Allah (preamarit fie El!), nct sa-l viclenesti
pe naipul Damascului, domnul si parintele nostru, si pe urma
sa socoi ca poi sa dormi tihnit n casa ta?
i i se dete porunca gdelui sa-i taie capul pe clipa pe
data. i gdea i rupse o bucata din mantie si l lega la
ochi. i chiar apucase sa ridice spada asupra gtului lui
Attaf, cnd unul dintre emirii ce se aflau de fata la osn-
7
>
da se ridica si zise:
A noua sute doua noapte
227
- O, naipule, nu te grabi asa sa poruncesti a i se taia
acestui om capul. Caci graba este sfat de la eitan, iar
zicala spune: ,Numai acela ajunge la inta care poarta
rabdarea n inima sa, pe cta vreme greseala este fapta
aceluia ce se grabeste. Opreste-te, dar, de a te grabi n
ceea ce priveste gtul acestui om; ntruct s-ar putea ca
aceia care au vorbit mpotriva lui sa nu fie dect niste
mincinosi. i nimenea nu este ocolit de zavistie. Asa ca ai
rabdare, ntruct s-ar putea sa te caiesti mai trziu ca i-ai
luat viaa pe nedrept. i cine stie ce are sa se ntmple cnd
vizirul Giafar are sa auda napasta pe care ai poruncit s-o
ndure prietenul si tovarasul sau! i-atunci capul tau nu are
sa-i mai stea n tihna pe grumaz...
Dar cnd fu cea de a noua sute doua noapte
Urma:
... i-atunci capul tau nu are sa-i mai stea n tihna pe
grumaz.
Cnd auzi vorbele acestea, naipul Damascului se scutura de
somnia lui si ridica mna, si opri spada ce amenina de-atta
de aproape viaa lui Attaf. i porunci ca Attaf sa fie numai
aruncat n temnia si legat cu lanul de gt. i l trra, n
pofida ipetelor si a rugamin- iilor lui, n temnia cetaii,
si fu legat de gt cu lanul, precum fusese poruncit. i toate
nopile, si toate zilele Attaf si le trecea plngnd, lundu-1
de martor pe Allah si rugndu-1 sa-l izbaveasca de chinuri si
de napaste.
i trai astfel vreme de trei luni.
Or, ntr-o noapte, se trezi si se umili dinaintea lui Allah,
si facu civa pasi prin temnia lui, atta ct i
228
ngaduia lungimea lanului. i vazu ca era singur n temnia
si ca temnicerul, care n ajun i adusese pinea si apa,
uitase sa ncuie usa n urma-i. i de la usa aceea
ntredeschisa venea o limba de lumina. Iar Attaf, daca vazu
asa, si simi deodata vinele cum i se umfla de o putere pna
peste poate si, dintr-o zvcnitura, rupse lanul care l lega.
i, pe dibuite, cu multa grija, o lua la picior prin
ntortocheturile temniei adormite si, pna la urma, se pomeni
dinaintea chiar a porii ce da nspre ulia. i nu avu mult de
scotocit pna sa gaseasca cheia, spnzurata ntr-un cui. i,
deschiznd usa, fara niciun zgomot, iesi n ulia si fugi n
noapte. Iar negurile lui Allah l ocrotira pna dimineaa.
i de ndata ce porile cetaii se deschisera, iesi ames-
tecndu-se printre lume si grabi pasul nspre Alep. i, dupa o
drumeie lunga, ajunse fara de necaz la cetatea Alepului, si
intra n geamia cea mare. i acolo vazu o ceata de oameni
straini, care se pregateau vadit de plecare. i i ntreba
unde se duc. Iar ei raspunsera:
- La Bagdad!
i Attaf striga pe data:
- Merg si eu cu voi!
Iar ei spusera:
- Trupurile noastre ale pamntului sunt, ci zahereaua nu
ne vine dect numai de la Allah!
i plecara, cu Attaf ntre ei. i, peste douazeci de zile de
drum, ajunsera la cetatea Kufa; si si urmara asa calatoria
pna ce ajunsera la Bagdad. i Attaf vazu o cetate strasnic
zidita, si falnica, si bogata n palate maree, care se
nalau pna la cer, si plina de gradini frumoase; si traiau
n ea deopotriva si nvaai, si nestiutori, si saraci, si
bogai, si buni, si rai. i intra n cetate, nvaluit n
mantia lui de om sarac, pe cap cu un turban slinos si desirat,
si cu o barba neesalata si cu niste plete tare lungi peste
ochi. i starea lui era jalnica. i asa intra el pe usa de la
cea dinti
229
geamie din cale. i nu mncase de doua zile. i sezu jos ntr-
un col, sa se odihneasca si sa cugete cu jale, cnd un
cersetor, din tagma cersetorilor care milogesc pe la porile
lui Allah, intra n geamie si veni de sezu chiar dinaintea
lui. i puse jos de pe umeri un sac vechi, pe care l avea n
crca, si l deznoda, si scoase o pine, pe urma un pui, pe
urma alta pine, pe urma niste placinte, pe urma o portocala,
pe urma niste masline, pe urma niste gogosi cu curmale, pe
urma un castravete. i flamndul de Attaf cu ochii vedea si cu
nasul adulmeca. Iar cersetorul ncepu sa mannce, si Attaf sa
se uite la el, pe cnd cersetorul si nfuleca tihnit prnzul,
care parea chiar masa lui Issa, fiul Miriamei (asupra lor a
amndurora fie pacea si binecuvntarea lui Allah!). i Attaf,
care nu numai ca nu mncase de doua zile, da care de patru
luni nu se mai saturase, si zise n sinesi: ,Pe Allah! tare
as mai lua o mbucatura din pui- canul acela minunat, si o
bucata din pinea aceea, si baremi o felie din castravetele
acela grozav. i dorina de pine, si de puisor, si de
castravete ardea atta de tare n ochii lui, nct cersetorul
se uita la el. i, de atta foame naprasnica, Attaf nu se putu
opri sa nu plnga, iar cersetorul dete din cap uitndu-se la
el si, dupa ce nghii mbucatura de minunaie, care i umplea
gura, prinse grai si spuse:
- Pentru ce, dar, o, taica al barbilor slinoase, faci ca
strainii si ca javrele cele hamesite, care cersesc cu ochii
bucaica pe care o mannca stapnul lor? Pe ocrotirea lui
Allah! de-ai varsa tu attea lacrimi ct sa umpli cu ele si
Yaxartul, si Bactrosul, si Dajlahul, si Eufratul, si apa
Bassrei, si apa Antiohiei, si Orontele, si Nilul Egiptului, si
marea cea sarata, si adncurile tuturor marilor, tot nu i-as
da nicio bucata din ce mannc. Da daca vrei sa mannci pui alb
si pine calda, si miel fraged, si toate zaharicalele si
placintele lui Allah, nu ai dect sa bai la poarta vizirului
cel mare, Giafar, fiul lui Yahia barmakidul. ntruct si el a
primit la Damasc gazduire de la un om
230
pe nume Attaf, si ntru amintirea, si ntru cinstirea aceluia
si mparte si el acuma milele; si nici nu se mai scoala, nici
nu se mai culca fara a vorbi despre el.
Cnd auzi vorbele acestea ale cersetorului cel cu sacul bine
ticsit, Attaf si ridica ochii nspre cer si grai: ,O, tu, cel
ale caror gnduri sunt de nepatruns, iacata ca i reversi
iarasi milele tale asupra slujitorului tau! i rosti
stihurile acestea:
De-ndata ce-i vezi trebile-ncurcate,
Le lasa-n plata Domnului-a-toate,
Pe urma sezi lnga necazul tau i-alunga de la tine gndul
rau.
Dupa care se duse la un neguator de hrtie si i ceru sa-i
dea de mila o bucaica de hrtie si sa-i mprumute un calam,
numai ct sa scrie cteva cuvinte. i neguatorul binevoi sa-i
dea ceea ce i ceruse. i Attaf scrise cele ce urmeaza:
,Din partea fratelui tau, Attaf, pe care Allah l stie! Cel
ce stapneste lumea sa nu care cumva sa se ngmfe, ntruct
ntr-o zi va fi dobort si va ramne singur n arna cu
soarta lui cea amara. Daca m-ai vedea, nu m-ai mai cunoaste,
din pricina saraciei si a ticalosiei; caci po- trivniciile
vremilor, foamea, setea si un drum lung mi-au adus si trupul,
si sufletul n stare de sfrseala. i iacata ca, sosind aici,
te gasesc iara. i pacea fie cu tine!
Pe urma mpaturi scrisoarea si dete calamul ndarat
stapnului lui, mulumind cu caldura. i ntreba unde este
casa lui Giafar. i, dupa, ce i se arata unde este, Attaf se
opri si sezu dinaintea porii, la oarecare departare. Iar
strainii de la poarta l vazura cum sta asa n picioare acolo
si nerostind nicio vorba. i nici ei nu-i zisera nimic. i
tocmai cnd ncepea sa se simta tare ncurcat de sederea
aceea, un hadmb, mbracat ntr-o mantie falnica si
231
ncins cu un bru din aur, trecu pe lnga el. i Attaf se duse
la hadmb si i saruta mna, si i spuse:
- O, doamne al meu, trimisul lui Allah! (asupra-i fie
rugaciunea si pacea!) a spus: ,Mijlocitorul unei fapte bune
este ca si acela care savrseste fapta cea buna, iar acela
care a facut o fapta buna este din rndul preafericiilor lui
Allah n cer.
i hadmbul ntreba:
- i de ce ajutorina ai lipsa?
El spuse:
- Doresc de la bunatatea ta sa duci hrtia aceasta
stapnului acestei case, spunndu-i: ,Fratele tau, Attaf, este
la poarta.
Cnd auzi asemenea vorbe, hadmbul fu cuprins de o mnie
mare si ochii i iesira din cap, si zbiera:
- O, mincinos sfruntat! Asa socoi tu ca arata fratele
vizirului Giafar?
i, cu mna n care inea un toiag cu capatul din aur, l
plesni pe Attaf peste faa. i sngele lui Attaf sni din
obraz, si bietul de el cazu ct era de lung la pamnt, n-
truct osteneala, foamea si plnsetul l slabisera pna peste
poate. Ci sta scris la Sfnta Carte: ,Allah a pus simamntul
bunataii n inima unor robi, ntocmai cum a pus simamntul
rautaii n inima unor nerobi.; drept aceea, un alt hadmb,
care vazuse de departe tot ce ceea se petrecuse, se duse la
cel dinti, plin de mnie si de suparare faa de cele ce
facuse, si de mila faa de Attaf. Iar hadmbul dinti spuse:
- N-ai auzit ca se dedea frate cu vizirul Giafar?
Iar cel de al doilea hadmb i raspunse:
- O, om al rautaii, si fiu al rautaii, si rob al
rautaii! O, blestematule! O, miselule! Da ce, Giafar o fi
vreun proroc de-ai nostri? Au nu e si el un cine de-al pamn-
tului ca si noi? Au nu toi oamenii sunt frai, daca au ca
tata si ca mama pe Adam si pe Eva, si n-a zis poetul:
232
Toi oamenii pe lume-s frai de-o seama;
Parinte li-e Adam, si Eva mama.
i osebirea nu se afla, oare, numai n bunatatea mai multa
ori mai puina din inimi?
i, dupa ce vorbi astfel, se apleca asupra lui Attaf, si l
ridica, si l ajuta sa sada jos, si l sterse de sngele ce-i
curgea pe faa, si l spala, si i scutura praful de pe haine,
si l ntreba:
- O, fratele meu, ce doresti?
i Attaf raspunse:
- Nu doresc dect ca hrtia aceasta sa-i fie dusa lui
Giafar si sa-i fie data n mna.
Iar slujitorul cel cu inima miloasa lua hrtia din minile
lui Attaf si intra n sala n care sedea vizirul cel mare,
Giafar barmakidul, n mijlocul dregatorilor, al rudelor si al
prietenilor sai, unii stndu-i de-a dreapta, iar alii de-a
stnga. i toi beau, si spuneau stihuri, si se desfa- tau cu
zvoana de alaute si cu cntarile cele dulci. Iar Giafar
vizirul, cu pocalul n mna, le spunea celor dimprejurul
sau:
- O, voi toi ci suntei laolalta, lipsa de dinaintea
ochilor nu nseamna si lipsa din inima. i nimica nu poate sa
ma opreasca a nu ma gndi la fratele meu, Attaf, si sa vorbesc
despre el. Acela-i omul cel mai stralucit al vremii si al
anilor lui. Mi-a daruit cai, si robi tineri, albi si negri, si
fete tinere, si haine frumoase, si lucruri scumpe, attea ct
sa ntocmeasca zestrea si adiata pentru soia mea. i daca nu
s-ar fi purtat asa, eu hotart ca m-as fi prapadit si as fi
pierit fara de mntuire. i a fost binefacatorul meu, fara sa
stie cine sunt, si a fost darnic fara niciun gnd de cstig
ori de vreun folos!
Cnd auzi vorbele acestea ale sapnului sau, slujitorul cel
cu suflet bun se bucura n inima lui, si pasi nainte, si si
pleca gtul si capul dinainte-i, si i nfaisa
233
hrtia. Iar Giafar o lua si, citind-o, fu cuprins de o stare
de tulburare ca un om care ar fi baut otrava. i nu mai stiu
nici ce face, nici ce spune. i cazu ct era de lung, drept cu
faa pe podea, nca mai innd n mna cupa de clestar si
hrtia. i cupa se sparse ntr-o puzderie de bucaele, si l
taie la frunte, adnc. i sngele ncepu sa curga, iar hrtia
i scapa din mna.
Cnd slujitorul vazu toate astea, dete zor sa-si sloboada
picioarele n vnt, din pricina spaimei de ce avea sa urmeze.
Iar prietenii vizirului Giafar l ridicara pe stapnul lor si
i oprira curgerea sngelui. i strigara:
- Nu se afla mntuire si putere dect ntru Allah cel
Preanalt si Atotputernic! Blestemaii acestia de slujitori
sunt pururea bntuii de firea lor cea rea: tulbura viaa
domnilor din palate si i supara n ceasurile lor cele mai
placute. Pe Allah! acela care a scris hrtia aceasta chiar ca
ar trebui sa fie trt la valiu, care sa-i arda o suta de
ciomege si sa-l arunce n temnia.
i, ca urmare, robii vizirului iesira sa-l caute pe cel care
scrisese hrtia. i Attaf curma toata cautarea spunnd:
- Eu sunt, o, stapnii mei!
Iar ei l nsfacara si l trra dinaintea valiului, si
cerura sa-i hotarasca o suta de lovituri de ciomag. i valiul
asa facu. i, pe deasupra, porunci sa se scrie pe lanurile
lui din temnia: ,Pe viaa. ` Asa-i facura lui Attaf-cel-
Darnic! i iarasi l aruncara la popreala, unde sezu alte doua
luni, si unde urmele i se pierdura si i se stersera.
i, dupa aceste doua uni, se nascu un copil la emirul drept-
credinciosilor, Harun Al-Rasid, care, cu prilejul acela,
porunci sa se mparta pomeni si sa se faca daruri la toata
lumea, iar ntemniaii sa fie slobozii din temnie si din
poprelisti. Iar printre cei ce fura scosi astfel din lanuri
se afla si Attaf-cel-Darnic.
Cnd se vazu slobozit de la opris, slab, flamnd, prapadit
si gol, Attaf si ridica privirile spre cer si striga:
234
,Preamarit sa fii, Doamne, n toata mprejurarea! i ofta si
zise: ,Am ndurat toate acestea, din pricina, fara de
ndoiala, ca oi fi savrsit vreo greseala cndva, ntruct
Allah m-a fericit cu milele sale cele mai alese, iar eu i-am
raspuns cu neascultare si cu razvratire. Ci ma rog lui
fierbinte sa ma ierte, ntruct ma cufundasem prea tare n
stricaciune si n purtarea mea cea ticaloasa!
Pe urma rosti stihurile acestea:
O, Doamne, muritorul savrseste Ce nu se cade si ce nici
gndeste!
E-un biet sarman, si-ntreaga viaa ine Numai de sfnta mila
de la tine.
Intr-ale vieii patimi si placeri,
De sine-si uita, si de ce-a fost ieri,
Plin de prostie pururi va ramne,
Tu iarta-i lui gresalele, stapne!
i mai varsa cteva lacrimi, si si zise n sinesi: ,Acuma
ce sa fac? Daca plec nspre ara mea, slab cum sunt, am sa mor
nainte de-a ajunge acolo; iar de-as avea norocul sa ajung, nu
as avea nicio liniste pentru viaa mea, din pricina naipului;
iar daca ramn aici, printre cersetori, sa cersesc si eu,
niciunul dintre ei nu are sa ma ngaduiasca n isnaful lor,
ntruct nimenea nu ma cunoaste; si nu pot sa-mi fiu pentru
mine de niciun ajutor si de niciun folos.
Drept aceea, am sa las grija soartei mele aceluia carele
este stapnul soartelor...
Dar cndfu cea de a noua sute treia noapte
Urma:
A noua sute treia noapte
235
... Drept aceea, am sa las grija soartei mele aceluia carele
este stapnul soartelor. Iacata ca totul s-a ntors mpotriva
mea si totul este potrivnic asteptarilor mele. i multa
dreptate avea poetul atunci cnd spunea:
Am strabatut ntreg pamntul Din Rasarit pna-n Apus,
i numai truda si durere Aflai oriunde m-am fost dus.
Am cunoscut potop de oameni,
Dar nicaierea n-am gasit Un om sa-mi fie pe potriva i nici
prieten nesmintit.
i iarasi plnse si jeli: ,O, Allah! da-mi virtutea rab-
darii! Dupa care se ridica si porni nspre o geamie, n care
intra. i sezu acolo pna dupa-amiaza. Iar foamea lui nu facu
alta dect sa sporeasca; si Attaf zise: ,Pe mi- losrdia si pe
atotputernicia ta, ma jur ca nu am sa cer nimic de la nimeni
altul afara de Tine! i sezu n geamie, fara a ntinde mna
la niciun drept-credincios, pna la caderea nopii. i-atunci
iesi, zicnd: ,tiu spusa profetului - asupra-i fie
binecuvntarea si tihna lui Allah! - care zice: Allah i
ngaduie sa dormi n sfntul lacas, ci tu lasa lacasul pentru
nchinatorii sai, caci sfntul lacas este pentru rugaciune si
nu pentru dormit.
i rataci pe ulii o vreme, pna ce, ntr-un sfrsit, ajunse
la niste ziduri naruite, unde intra spre a-si trece noaptea si
a dormi. i, n bezna, se mpiedica si cazu cu faa la pamnt.
i simi ca se prabusise chiar peste lucrul de care se
mpiedecase. i vazu ca era trupul unui om ucis de curnd. Iar
cuitul ucigasului se afla lnga el pe pamnt.
Iar Attaf, cnd pricepu cum sta treaba, sari n sus cu
zdrenele de pe el naclaite de snge. i sezu asa, mpietrit,
236
buimacit si nestiind la ce sa se ndemne, zicndu-si: ,Oare sa
stau ori sa fug? i, pe cnd se afla n starea aceea, valiul
si cu oamenii sai de la agie tocmai treceau pe dinaintea
intrarii de la ruina; si Attaf striga:
- Venii de va uitai aici!
Iar ei intrara cu facliile lor si gasira trupul celui omo-
rt, si cuitul lnga el, si pe nenorocitul de Attaf n pi-
cioare, la capul celui omort, cu zdrenele lui cruntate de
snge. i racnira la el:
- O, miselule, tu l-ai ucis!
Iar Attaf nu dete niciun raspuns. Ei, atunci, se repezira pe
el, iar valiul le zise:
- Legai-1 belci si aruncai-1 n temnia, pna ce avem sa
dam seama despre ntmplarea aceasta marelui vizir, Giafar.
Iar daca Giafar are sa porunceasca moartea ucigasului, avem
sa-l dam n seama calaului.
i facura precum spusera.
i-asa ca a doua zi calemgiul de la agie puse n scris
pentru Giafar toata ntmplarea, ticluita astfel: ,Am intrat
ntr-o ruina si am dat acolo peste un ins care l omorse pe
altul. Iar noi l-am cercetat si el a marturisit, cu tacerea
lui, ca erafaptasul omorului. Care sunt, dara, poruncile
tale? Iar vizirul porunci sa-l dea morii. i, ca urmare, l
scoasera pe Attaf din temnia, l trra la locul unde se
faceau spnzuratorile si taierea capetelor, rupsera o fsie
din zdrenele lui si l legara cu ea la ochi. i l detera n
seama gdelui. Iar gdea l ntreba pe valiu:
- O, doamne al meu, sa-i retez gtul?
i valiul raspunse:
- Kes!
Iar gdele si roti palosul cel ascuit, care straluci si
arunca sclipiri n vazduh; si l rasuci, si l si adusese na-
inte spre a-i zbura capana lui Attaf, cnd un strigat se
auzi n spatele lui:
- Opreste-i mna!
237
i era glasul vizirului cel mare, Giafar, care se ntorcea
dintr-o preumblare.
Iar valiul i iesi nainte si saruta pamntul dintre minile
lui. i Giafar l ntreba:
- La ce s-a strns aici atta lume?
i valiul raspunse:
- La osnda unui tnar de la Damasc, cel pe care l-am gasit
ieri n casa naruita si care, la toate ntrebarile noastre, de
trei ori rostite, a raspuns cu tacerea n privina insului de
via aleasa, pe care l-a ucis.
i Giafar zise:
- Aha, un om a venit de la Damasc pna aici ca sa se bage
ntr-o belea ca aceasta? Uallahi, iacata un lucru peste
putina!
i porunci sa fie adus osnditul dinaintea lui. i cnd
osnditul ajunse dinainte-i, Giafar nu l cunoscu, ntruct
nfaisarea lui Attaf se schimbase, iar chipul sau cel frumos
si toata fala stralucirii lui se topisera de mult. i Giafar
l ntreba:
- Din ce ara esti, o, tinere?
Iar el raspunse:
- Sunt un om din Damasc!
i Giafar ntreba:
- Chiar din cetate, sau de prin satele nvecinate?
Iar Attaf raspunse:
- Uallahi! o, doamne al meu, sunt chiar din cetatea
Damascului, n care m-am nascut.
i Giafar ntreba:
- Nu cumva l-ai cunoscut, din ntmplare, pe un om vestit
pentru marinimia si pentru darnicia inimii lui, pe care l
chema Attaf?
Iar osnditul la moarte raspunse:
- L-am cunoscut pe vremea cnd erai prieten cu el si sedeai
la el, n cutare casa, pe cutare ulia, din cutare mahala, o,
stapne al meu, si cnd va duceai amndoi sa va
238
preumblai mpreuna prin gradini! L-am cunoscut atunci cnd
te-ai nsurat cu verisoara si soia lui! L-am cunoscut cnd v-
ai luat ramas-bun pe drumul Bagdadului si cnd ai baut din
aceeasi cupa!
i Giafar raspunse:
- Da! tot ceea ce spui despre Attaf este adevarat! Da ce s-
a ntmplat cu el dupa ce ne-am desparit?
i el raspunse:
- O, stapne al meu, a fost batut de soarta; si i s-a
ntmplat cutare, si cutare, si cutare lucru!
i i nsirui istorisirea a toate cte i se ntmplasera,
din ziua desparirii lor, pe drumul ce ducea la Bagdad, pna
n clipa cnd gdele era sa-i reteze gtul. i spuse stihurile
acestea:
M-a luat n gheare timpul i m-a supus si-nfrnt,
Pe cnd tu i duci viaa In slava si n cnt.
Jur mprejuru-mi lupii Se strng sa ma sfsie,
Pe cnd tu, leul falnic,
Stai plin de mareie.
Orice-nsetat din lume La usa ta cnd bate,
Tu i alini durerea i buzele-nsetate.
E cu putina, oare,
Ca eu sa mor de sete,
Cnd tu esti tuturora Izvor de zaiafete?
i, dupa ce rosti stihurile acestea, striga:
- O, Giafar, doamne al meu, te cunosc!
239
i mai striga:
- Eu sunt Attaf!
Iar Giafar, la rndu-i, se ridica n picioare, dnd un
strigat mare, si se repezi n braele lui Attaf. i-atta de
mare fu bucuria lor, nct ramasera ca ameii o bucata
> >
de vreme. i, cnd si venira iarasi n fire, se sarutara si
se ntrebara unul pe altul despre toate cte li se ntm-
plasera, de la nceput pna la sfrsit. i nca nu sfrsisera
ei de a-si face toate destainuirile, cnd un strigat mare se
auzi; si se ntoarsera si vazura ca strigatul fusese scos de
un seic, care venea spunnd:
- Nu este omeneste ceea ce se petrece aici!
i se uitara la el si vazura ca seicul acela era un batrn
cu o barba canita cu hennea, si cu capul coperit de o basma
albastra. i Giafar, cnd l vazu, l pofti sa vina la el si
l ntreba ce necaz l aduce. Iar seicul cel cu barba canita
striga:
- Departai-1, o, oamenilor, pe nevinovatul de sub satr!
ntruct omorul acela nu este savrsit de el, si el n-a ucis
pe nimeni; iar lesul tnarului omort nu este fapta lui, si nu
are niciun amestec n treaba aceasta! ntruct ucigasul nu
sunt dect chiar eu!
i Giafar, vizirul, spuse:
- Atunci, tu l-ai omort?
El raspunse:
-Da!
El ntreba:
- i pentru ce l-ai ucis? Au nu i-e pic de teama de Allah,
n inima ta, de ucizi asa un fiu de neam ales, un hasimit?
Iar seicul raspunse:
- Tnarul pe care l-ai gasit mort era bunul meu si eu
nsumi l-am crescut. i n fiecare zi capata bani de la mine
pentru cheltuielile lui. Ci, n loc sa-mi fie credincios, se
240
ducea sa petreaca ba cu unul, umusag, ba cu unul, Najis, ba
cu Ghazis, ba cu Ghubar, ba cu Ghusir, ba cu ali ticalosi; si
si petrecea zilele cu ei, dndu-ma uitarii pe mine. i, pe
barba mea! toi se laudau ca l-au avut, pna si Odis
maturatorul de gunoaie, pna si Abu-Butran, papugiul. Iar
ciuda mea nu facea dect sa sporeasca n fiece zi. i degeaba
l-am povauit, si degeaba m-am straduit sa-l fac sa-si schimbe
purtarile, ca n-a ascultat de niciun sfat si de nicio dojana;
pna cnd, ntr-un sfrsit, alaltaieri seara, l-am prins cu
numitul umusag, maa- larul; si, cnd l-am vazut asa, s-a
nnegurat lumea dinaintea feei mele si, chiar n casa naruita
n care l-am prins, acolo l-am si omort! i m-am dezlegat asa
de toate chinurile cte mi-a pricinuit. i asta-i povestea
mea!
Pe urma adauga: ^ '
i am pastrat tacere pna astazi. Da cnd am auzit ca n
locul faptasului avea sa fie osndit un nevinovat, n-am mai
putut sa pastrez taina si am venit aici ca sa-l scot pe
nevinovat de sub secure! i iacata-ma dinaintea voastra:
frngei-mi grumazul si luai viaa pentru viaa! Da dati-i
mai nti drumul tnarului acestuia nevino-
>
vat, care nu are niciun amestec n treaba asta!
Iar Giafar, auzind vorbele seicului, cugeta o clipa si zise:
Pricina este ndoielnica! i, la ndoiala, nu ai alta de
facut dect sa departezi mna! O, seicule, du-te n pacea lui
Allah si sa i se ierte!
i i dete drumul.
Dupa care l lua pe Attaf de mna si l strnse iarasi la
piept, si l duse la hammam. i, dupa ce prapaditul de Attaf
se nviora si se ntrema, se duse cu Giafar la saraiul
califului. i intra la calif si saruta pamntul dintre minile
lui, si zise:
Attaf-cel-Darnic se afla aici, o, emire al drept-cre-
dinciosilor! Acela care mi-a fost gazda la Damasc, care
241
m-a omenit cu atta cinstire, cu atta bunatate si cu atta
darnicie, si care m-a asezat mai presus dect chiar sufletul
lui!
i Al-Rasid spuse:
- Adu-1 la mine numaidect!
i Giafar l aduse asa cum era, slabit, vlaguit si tremurnd
nca de tulburare. Ci Attaf tot nu se lasa a nu-i nchina
califului temenelile si salamalecurile sale, n cel mai frumos
chip si cu cele mai iscusite vorbe. Iar Al- Rasid suspina cnd
l vazu si spuse:
- In ce stare te vad, o, bietul de tine!
Iar Attaf plnse; si, la poftirea lui Al-Rasid, si istorisi
toata povestea, de la nceput pna la sfrsit. i n vreme ce
povestea, Al-Rasid plngea si suspina, la fel ca si Giafar,
plin de mhnire.
i iacata ca, estimp, intra seicul cel cu barba canita, cel
ce fusese iertat de catre Giafar. i califul, cnd l vazu,
ncepu sa rda.
Pe urma l ruga pe Attaf-cel-Darnic sa sada si l puse sa-si
mai spuna o data povestea. i cnd Attaf sfrsi de istorisit,
califul se uita la Giafar si i zise:
- Ia spune-mi, o, Giafar, ce socoti sa faci pentru fratele
tau, Attaf?
i el raspunse:
- Mai nti, sngele meu este sngele lui, iar eu i sunt
rob. Apoi, in gata, anume pentru el, niste lazi n care se
afla trei milioane de dinari din aur; apoi, de tot attea
milioane, am pregatit pentru el niste cai de soi ales, niste
copilandri, niste robi albi si negri, niste fete din toate
arile, si tot felul de bunuri. Iar el are sa sada cu noi, ca
sa ne bucuram de el.
i adauga:
-In ceea ce priveste verisoara si soia sa, aceasta-i o
treaba ntre mine si el!
242
i califul pricepu ca venise vremea sa-i lase singuri pe cei
doi prieteni; si le ngadui sa plece. i Giafar l duse pe
Attaf acasa si i spuse:
- O, Attaf, fratele meu, afla ca fiica socrului tau este
neatinsa si ca nu i-am vazut chipul dezvelit, din ziua de cnd
noi ne-am desparit...
Dar cnd fu cea de a noua sute patra noapte
Urma:
- O, Attaf, fratele meu, afla ca fiica socrului tau este
neatinsa si ca nu i-am vazut chipul dezvelit, din ziua de cnd
noi ne-am desparit. i iacata ca m-am dezlegat si m-am
desparit de ea, lasnd-o ie; si am sters senetul de nunta
dintre mine si ea. i i dau ndarat, tot n starea n care
se afla, zalogul cel scump, pe care l-ai pus n minile mele.
i asa fu. Iar Attaf si verisoara sa se gasira iarasi, cu
aceeasi dragoste si cu aceeasi bucurie.
Iar n ceea ce l priveste pe naipul Damascului, care fusese
izvorul tuturor necazurilor lui Attaf, califul si trimise
caraliii sa-l zebereasca si sa-l lege n lanuri, si sa-l
arunce n temnia. i sa-l lase acolo pna la o noua porunca.
Iar Attaf petrecu la Bagdad cteva luni, n fericire
desavrsita, alaturi de verisoara lui si alaturi de Giafar,
prietenul sau, si n tovarasia lui Al-Rasid. i tare ar mai fi
vrut sa-si petreaca toata viaa la Bagdad; ci i veneau de la
Damasc noian de scrisori din partea rudelor si a prietenilor
sai, care l rugau staruitor sa se ntoarca n ara
A noua sute patra noapte
243
lui; si socoti ca era dator sa faca asa. i se duse sa ceara
buna nvoire a califului, care i dete ngaduina, da nu fara
pareri de rau si nu fara suspine de prieten. Ci nu voi sa-l
lase sa plece fara a-i da dovezi de bunavoina. Asa nct l
caftani valiu al Damascului si l mpodobi cu toate nsemnele
slujbei sale. i porunci sa fie nsoit de un alai de calarei
si de o caravana de catri si de camile, cu o sumedenie de
poveri de daruri stralucite. i asa fu dus cu pohfala pna la
Damasc.
i toata cetatea Damascului fu luminata si mpodobita, cu
prilejul ntoarcerii lui Attaf, cel mai marinimos dintre fiii
cetaii. ntruct Attaf era iubit si cinstit de tot norodul
din toate starile, si mai cu seama de catre cei saraci, care
i plnsesera mereu lipsa.
Ci, pentru naip, porunca de-a doua a califului ajunse ntru
privina lui osndindu-1 la moarte, pentru nedreptaile ce
savrsise. Ci preabunul Attaf puse vorba n apararea sa pe
lnga Al-Rasid, care atunci se margini a-i schimba osnda cu
ntemniarea pe viaa.
Ct despre Cartea cea magica, n care califul citise
lucrurile acelea, ce-1 facusera sa rda si sa plnga totodata,
nici nu se mai pomeni. ntruct Al-Rasid, cu totul bucuros ca-
1 avea iarasi alaturi pe vizirul sau, Giafar, nu-si mai aduse
aminte de niste lucruri trecute. Iar Giafar, care la rndu-i
nu izbutise deloc sa talmaceasca ce cuprindea cartea, nici sa
gaseasca omul n stare a i-o talmaci, se feri sa mai aduca
vorba despre atare treaba. i, de altminteri, nu este de
niciun folos sa mai aflam nici noi nimic, ntruct, de atunci
ncolo, toi traira n fericire, si n prietenie netulburata,
si n toate huzururile vieii, pna la sosirea Sfrmatoarei
de bucurii si Ziditoarei de morminte, cea care sade la porunca
Stapnului ursitelor, Singurul viu, Atotmilosrdnicul faa de
drept- credinciosii sai.
244
i asta este, o, mult-norocitule sultan, urma eherezada,
tot ceea ce ne-au lasat povestitorii despe Attaf-cel-Darnic,
care locuia la Damasc. Ci povestea lui nici nu se poate ase-
mui, nici pe de aproape, nici pe departe, cu aceea pe care am
de gnd sa i-o povestesc, daca nu cumva vorbele mele i-au
mpovarat sufletul.
Iar ahriar raspunse:
Ce tot spui tu, o, eherezada? Povestea aceasta m-a um-
plut de nvaaminte, si m-a luminat, si m-a facut sa cuget. i
iacata-ma-s gata sa te ascult, ca n ziua dinti.
Atunci, eherezada spuse:
POVESTEA CEA STRLUCIT CU CRIORUL DIAMANT
e povesteste n carile oamenilor desavrsii, ale k, .J
nvaailor si ale poeilor care si-au deschis saraiul
nelepciunii lor si pentru cei care dibuiesc n nevolnicie
laude multe si alese aceluia carele, pe pamnt, i-a daruit cu
stralucire pe civa dintre oameni, ntocmai cum a asezat pe
bolta cerurilor soarele, bageaca slavei sale, iar la marginea
zarilor a pus zorile, facla din sala de noapte a frumuseii
lui; carele a nvesmntat cerul n mantia de matasa a norilor,
si pamntul n caftanul cel luminos al verdeii; carele a
mpodobit gradinile cu pomi, si pomii cu hainele lor verzi;
carele a dat nsetatilor izvoarele cele ' > cu ape bune,
petrecareilor le-a dat umbra viei-de-vie, femeilor le-a dat
frumuseea, primaverilor le-a dat trandafirii, trandafirilor
le-a dat zmbetul, si, spre a ncununa trandafirii, le-a dat
gtlejul cntator al privighetorilor; carele a pus femeia sub
ochii barbatului, iar n inima barbatului a sadit dorina, ca
pe un giuvaier n inima pietrei! - se povesteste, asadar, ca
ntr-o mparaie de printre mparaiile cele mari era un domn
falnic, al caruia fiece pas era o fericire, ai caruia robi
erau o bucurie si un noroc, si care era mai drept dect
Chosroe- Anusirvan, si mai darnic dect Hatim-Tai.
i domnul acela cu fruntea senina se chema ams- ah, si
avea un fiu cu purtari alese si cu farmece minunate,
asemanator la frumusee cu steaua Canope cnd straluceste
peste mare.
246
Iar flacaul acela mparatesc, pe care l chema Diamant, veni
ntr-o zi la parintele sau si zise:
O, tata al meu, astazi mi-e lehamite de traiul n cetate,
si sufletului meu i e dor sa plece la vnatoare si la
preumblare, spre a se nsenina. Altminteri, de atta zaiflc,
am sa-mi sfsii hainele de pe mine.
Cnd auzi vorbele feciorului sau, sultanul ams-ah, data
fiind dragostea cea mare, pe care o avea pentru el, grabi sa
dea poruncile de trebuina pentru vnatoarea si pentru
preumblarea cu pricina. i chehaelele de vnatoare si
pasararii pregatira soimii, iar grajdarii nsauara caii de
munte. Iar beizadea Diamant trecu n fruntea unei cete
stralucite de flacai bine cladii si o lua cu ei nspre
locurile pe unde dorea el sa vnatoreasca, spre a-si risipi
sastiseala din suflet.
i, calarind ntr-un vrtej turbat, ajunse pna la urma la
poalele unui munte ce da cu vrful de cer. i, la poalele
acelui munte, era un copac mare; iar la poalele acelui copac
curgea un izvor; iar din izvorul acela se adapa un cerb-
lopatar, cu capul plecat asupra apei. i Diamant, vrajit de
priveliste, porunci oamenilor lui sa-si opreasca pe loc caii
si sa-l lase sa se duca singur sa ispiteasca si sa prinda
vnatul acela. i se repezi cu tot focul bidiviului sau nspre
cerbul cel salbatic si mndru...
Dar cnd fu cea de a noua sute cincea noapte
Urma:
... i se repezi cu tot focul bidiviului sau nspre cerbul
cel salbatic si mndru, care, pricepnd ca viaa-i
A noua sute cincea noapte
247
spnzura de-o clipita, facu o saritura mare si, cu o rasu-
citura sprintena, se afla dincolo de bataia sageii, pe cele
patru picioare ale lui, mncnd departarea sub copite, spre
cmpie. Iar Diamant, slobozit, n vntul goanei, se lua dupa
cerb n cmpie, hat departe de ceata sa narmata. i si vazu
de urmarirea lui, pna ce calul, tot numai o spuma si fara de
rasuflare, lasa sa-i spnzure o limba uscata, n pustiul
acela, n care nu se vedea nici urma si nici mireasma de fiu
de-al lui Allah, si unde, drept orice suflare, nu se afla
dect duhul Nevazutului.
Or, atunci, taman ajunsese dinaintea unei coline de nisip,
care i nchidea zarea si pe dupa care cerbul pierise. Iar
Diamant, mohort, se sui pe colina si, ajungnd pe povrnisul
celalalt, vazu deodata o alta priveliste asternndu-i-se sub
priviri. ntruct, n locul uscaciunii nemiloase a pustiului,
o oaza racoroasa si ducea acolo traiul de verdeaa, udata de
pruri si mpodobita cu straturi salbatice de flori rosii si
de flori albe, asemanatoare cu asfinitul si cu zoritul de zi.
i Diamant simi cum sufletul i se nsenina si cum inima-i
nfloreste, de parca ar fi intrat n gradina pazita de Radwan,
strajerul cel ntraripat.
Dupa ce coconul Diamant se minuna de desavrsirea lucrarii
Atoatezamislitorului, dupa ce si adapa calul si dupa ce bau
si el din apa cea buna a oazei, n causul minii, se ridica si
si roti privirile, spre a cerceta mprejurimile dupa
amanuntele lor. i iacata ca la umbra unui copac tare batrn,
ce parea ca si are radacinile afundate pna la porile cele
de dinlauntru ale pamntului, vazu un je singuratic. i pe
jeul acela sedea un crai batrn, cu capu-ncununat de coroana
mparateasca si cu picioarele descule, cufundat n gnduri.
i Diamant, cuviincios, i se temeni cu un salamalec. Iar
sultanul cel batrn i raspunse la salamalec si i zise:
248
- O, fecior de crai, pentru care pricina ai strabatut
pustia cea amarnica, pe unde nici pasarea nu poate sa mai bata
din aripi si unde sngele fiarelor salbatice se preschimba n
fiere?
Iar Diamant i istorisi paania lui, si adauga:
- Da tu, o, mult-batrne doamne, poi sa-mi spui pricina
sederii tale n locul acesta mpresurat de sihastrie? ntruct
povestea ta trebuie sa fie o poveste ciudata!
i sultanul cel batrn raspunse:
- Hotart, povestea mea este ciudata si de-a mirarilea!
Ci atta-i de ciudata, nct ar fi mai bine ca tu sa nu starui
a-i auzi din gura mea istorisirea. De nu, are sa fie pentru
tine pricina de lacrimi si de napaste.
Ci beizadea Diamant spuse:
- Poi sa vorbesti, o, batrne, ntruct sunt hranit cu
laptele maicii mele si sunt fiul tatalui meu.
i starui ntruna spre a-1 hotar sa-i istoriseasca cele ce
dorea sa asculte.
Atunci, sultanul cel batrn, stnd pe jeul lui de sub pom,
spuse:
- Asculta, dar, vorbele pe care am sa le scot din casu- lia
inimii. Strnge-le si pune-le n pulpana hainei tale.
i si pleca o clipa capul, pe urma l ridica si grai
astfel:
Afla, dar, o, flacaule, ca, nainte de venirea mea n
ostrovul acesta din inima pustiului, am fost domn peste
pamnturile de la Babyl, n mijlocul bogaiilor, al sa-
raiurilor, al ostilor si al slavei mele. Iar Allah Slavitul -
Preamarit fie El! - mi harazise ca urmasi sapte copii
mparatesti, care l binecuvntau pe Zamislitorul lor si care
erau bucuria inimii mele. i toate din mparaia mea se
petreceau n pace si n mbelsugare, pna ce ntr-o zi fiul
meu cel mare afla din gura unui chervanagiu ca n arile cele
departate ale Sinnului si ale Masinnului traieste o
249
domnia, fiica sultanului Camus, fiul lui Tammuz, pe care o
cheama Mohra si care nu-si are seaman pe lume; ca desavrsirea
frumuseii ei nnegureaza faa lunii pline; si ca Iosif si
Zuleikha dinaintea ei si au urechea gaurita cu belciugul
robiei. Cu-o vorba, ca e plasmuita ntocmai ca n stihurile
poetului:
E-o frumusee care-si face prada Din inimile celor ce-o
privesc;
Sidef din rai e paru-i ca o nada,
Obrajii-s trandafiri care-nfloresc.
Iar buzele-i rubine-s si zahar;
i dinii-i albi surd chiar si-n mnie.
E-o frumusee care pune jar In suflete, si care le sfsie.
i chervanagiul i mai spuse fiului meu cel mare ca sultanul
Camus nu mai are alt copil, dect pe mult- norocita aceea de
fata. Iar mladia cea fermecatoare din gradina frumuseii
fiind ajunsa la primavara nmuguririi ei, si albinele ncepnd
sa roiasca prin preajma trupului nflorit, era nezabavnic,
cumu-i datina, spre a i se alege un so, sa se adune de prin
toate arile toi domnisorii cei tineri n vrsta de-a cere si
de-a fi primii. Ci se hotar ca peitorii sunt datori sa
raspunda numaidect la o ntrebare pe care avea sa le-o puna
domnia, ntrebare ce nu cuprindea dect vorbele acestea: Care
sunt legaturile dintre Roada-bradului si Chiparos? i-atta
era tot ce i se cerea peitorului ca zestre pentru domnia din
partea soului, ci cu legamntul ca aceluia care nu va sti sa
raspunda cu pricepere la ntrebare i se va taia capul si i se
va agaa n vrful saraiului.
Or, cnd fiul meu afla toate acestea din gura cherva-
nagiului, inima i se prjoli ca o bucata de carne pe gratar;
250
si veni la mine, varsnd lacrimi ca dintr-un nor de potoape.
i, gemnd, mi ceru ngaduina sa plece, spre a se duce sa
ncerce a dobndi domnia din arile Sinnului si Masinnului.
Iar eu, speriat peste poate de pornirea lui de nebunie,
degeaba ncercai sa-l tamaduiesc, ntruct doftoria poveelor
ramase fara de putere asupra raului pricinuit de boala
iubirii. i atunci, i spusei fiului meu:
- O, lumina a ochilor mei, daca nu poi, fara a muri de
jale, sa te opresti de-a pleca nspre meleagurile Sinnului si
Masinnului, unde domneste sultanul Camus, fiul lui Tammuz,
parintele domniei Mohra, am sa te nsoesc n fruntea ostilor
mele. i, daca sultan Camus are sa primeasca de bunavoie sa
mi-o daruiasca pe fiica-sa pentru tine, totul are sa fie bine;
daca nu, pe Allah! am sa poruncesc sa se darme asupra-i
zidurile saraiului sau si am sa-i spulber mparaia n vnt.
i asa, fata are sa ajunga o roaba si un bun al tau.
Ci fiul meu cel mare nu se arata deloc a gasi gndul meu pe
placul sau si mi raspunse:
- Nu este potrivit cu cinstea noastra, o, tata al meu, sa
luam cu sila ceea ce nu ni se daruieste cu buna-credina.
Asa ca trebuie sa ma duc chiar eu sa dau raspunsul cerut si s-
o dobndesc astfel pe fata sultanului.
Eu, atunci, pricepui mai bine dect oricnd ca nicio faptura
nu poate, faa de ceea ce i-a fost scris la ursitoare, sa
stearga nici macar o slova din cuvintele pe care le-a zugravit
n Cartea Ursitelor diacul cel ntraripat. i, vaznd ca asa
fusese scris la soarta copilului meu, i dadui, nu fara prisos
de suspine, ngaduina de a se duce. i, ca urmare, si lua
bun-ramas de la mine si pleca sa-si caute ursita.
i ajunse pe meleagurile cele afunde, peste care domneste
sultanul Camus, si se nfaisa la saraiul unde sade domnia
Mohra, si nu putu sa raspunda la ntrebarea
251
despre care i-am spus, o, strainule. i domnia cea fara pic
de mila puse sa i se taie capul si sa-i fie agaat n vrful
saraiului. Iar eu, la stirea aceasta, plnsei toate lacrimile
deznadejdii. i, mbracat cu haine de moarte, sezui nchis cu
durerea mea vreme de patruzeci de zile. Iar toi prietenii si
coperira capul n cenusa. i de durere ne sfsiaram hainele.
i tot saraiul rasuna de ipete de jale si de un zbucium ca
acela de la nvierea de Apoi.
Atunci, cel de al doilea fecior al meu, cu chiar mna lui,
puse n inima mea cea de a doua rana a chinului, nghiind ca
si frate-sau bautura morii. Caci, ca si fratele lui mai mare,
voi sa faca si el ncercarea. Pe urma veni rndul celorlali
cinci copii ai mei, care, n acelasi chip, luara calea pieirii
si murira ca jertfe ale simamntului dragostei.
Iar eu, lovit fara de leac de ursita cea neagra si dobort
de o jale fara de nadejde, mi lasai scaunul de domnie si ara
si plecai sa ratacesc pe caile bejaniei. i trecui, ca un
lunatic, prin cmpii si prin pustietai. i ajunsei, cum ma
vezi, cu coroana pe cap si cu picioarele goale, n locul unde
ma aflu acum, asteptnd moartea n jeul acesta.
Dupa ce beizadea Diamant auzi povestirea sultanului cel
batrn, fu lovit si el de sageata simamntului ucigas si
ncepu sa scoata niste oftaturi de dor, ce scaparau scntei.
ntruct, cum a spus poetul:
S-a strecurat iubirea-n mine i fara ca s-o fi vazut,
Doar prin auz! i nu mi-e bine.
Nici n-am habar cum de-a putut Necunoscuta mea iubita Sa-mi
fure inima vrajita.
i iaca-asa cu sultanul de odinioara de la Babyl, cel care
sta pe jeul lui, n oaza, si iacata povestea lui cea trista!
252
Ct despre soii de vnatoare ai lui Diamant, apoi aceia,
ngrijorai foarte de lipsa craisorului lor, dupa un rastimp,
n ciuda poruncii pe care le-o dase de a nu se duce dupa el,
plecara sa-l caute si, ntr-un sfrsit, l gasira tocmai cnd
iesea din oaza. i beizadeaua venea cu capul jalnic lasat n
piept, si cu chipul cuprins de ves- tejire. Iar ei se
strnsera mprejurul lui, ca fluturii la un trandafir, si i
detera un cal de schimb, sprinten la fuga, usor ca o adiere de
vnt, care gonea mai iute dect nchipuirea. Iar Diamant dete
calul sau dinti slugilor din alaiul sau, si ncaleca pe cel
ce i se adusese, si care avea o sa aurita si un fru mpodobit
cu margaritare. i ajunsera cu toii, fara de necaz, la
saraiul sultanului ams- ah, parintele Iui Diamant.
i sultanul, n loc de a-1 vedea pe fiul sau cu un chip
nflorit si cu o inima usurata, n urma acelei preumblari si a
acelei vnatori, l gasi tare mohort la obraz si cufundat
ntr-un noian de mhnire neagra. Caci dragostea l patrunsese
pna la oase, l facuse slab si fara de putere, si acuma i
mistuia inima si sufletul...
Dar cndfu cea de a noua sute sasea noapte
Urma:
... Caci dragostea l patrunsese pna la oase, l facuse
slab si fara de putere, si acuma i mistuia inima si sufletul.
i sultanul, dupa multe staruind si rugamini, izbuti pna
la urma sa-l nduplece pe fiul lui sa-i dezvaluiasca pricina
acelei stari pline de jale. i, odata dat Ia o parte valul
tainei, sultanul l saruta pe fiul sau si l strnse la piept,
si i spuse:
A noua sute sasea noapte
253
- Nu-i niciun necaz! nsenina-i ochii si linisteste-i
sufletul cel drag, ntruct am sa trimit la sultan Camus, fiul
lui Tammuz, care domneste peste arile Sinnului si ale
Masinnului, niste soli cu o scrisoare scrisa de mna mea, spre
a i-o cere de soie pentru tine pe fiica lui, Mohra. i am sa
pun sa i se duca, pe camile, o mulime de calabalcuri cu
haine de pre, cu giuvaieruri scumpe si cu daruri de toate
soiurile, vrednice de domni. i daca, spre prapadul vieii
lui, parintele domniei Mohra nu va primi cererea noastra si
are sa ne fie astfel un prisos de rusinare si de suparare, am
sa trimit asupra-i ostile de poghiaz, care sa-i naruiasca n
snge scaunul de domnie si sa-i spulbere coroana n vnt. i
asa avem s-o dobndim cinstit pe preafrumoasa Mohra, cea cu
purtari nazdravane.
Asa i vorbi, de pe jeul sau daurit, sultanul ams-ah
fiului sau, Diamant, de faa cu vizirii, cu emirii si cu ule-
malele, care ncuviinara din cap vorbele mparatesti.
Ci beizadea Diamant raspunse:
- O, adapost al lumii, nu putem face asa! Mai degraba am sa
ma duc chiar eu si am sa dau raspunsul cerut. i numai prin
vrednicia mea am s-o dobndesc pe domnia cea vrajitoare.
Iar sultanul ams-ah, auzind raspunsul fiului sau, ncepu
sa scoata niste gemete ndurerate si spuse:
- O, suflet al tatalui tau, mi-am pastrat pna acuma,
datorita ie, si stralucirea ochilor, si vlaga trupului, caci
tu esti singura mngiere a inimii mele batrne de sultan, si
singurul stlpar al frunii mele. Cum de poi sa ma parasesti
ca sa dai fuga n calea morii celei fara de mntuire?
i i vorbi asa mai departe, spre a-i nduiosa inima. Ci n
zadar. i, ca sa nu-1 vada cum moare sub ochii lui de jale
mocnita, fu nevoit sa-l lase sa plece slobod.
254
i craisorul Diamant ncaleca pe un cal frumos ca un vis,
lund drumul ce ducea nspre mparaia lui Camus. Iar tatal
sau si mama sa, si toi ai sai si framntara minile de
deznadejde si se cufundara n fntna cea fara de fund a
mhnirii.
i coconul Diamant drumei din otac n otac, si, data fiind
buna pacea care i fu menita, ajunse, ntr-un sfrsit, n
mult-departata cetate de scaun din inima mparaiei lui Camus.
i se pomeni dinaintea unui sarai mai nalt dect un munte.
Iar n vrful acelui sarai spnzurau cu miile capetele de
beizadele si de crai, unele cu coroana lor, iar altele goale
si pletoase. Iar pe ntinsul meidanului erau ridicate
corturile de atlazuri de zarafir si de satinuri chinezesti, cu
perdele de muselinuri daurite.
i, dupa ce se minuna ndelung de toate, beizadea Diamant
baga de seama ca la poarta cea mare a saraiului sta spnzurata
o toba mpodobita cu nestemate, la fel ca si maciuca ei. Iar
pe toba aceea sta scris cu slove de aur: ,Orice ins de snge
mparatesc, care ar vrea s-o vada pe domnia Mohra, sa bata cu
maciuca n toba aceasta. i Diamant, fara a sovai, descaleca
din sa si se duse drept la poarta cu pricina. i lua maciuca
mpodobita cu nestemate si izbi cu ea n vuva atta de
naprasnic, nct hu- ietul pe care l scoase cutremura cetatea
toata.
i numaidect slugile de la sarai se nfaisara si l dusera
pe beizadea la sultanul Camus. i sultanul, la vederea
frumuseii lui, si simi sufletul rapit si gndi sa-l scape
pe craisor de la moarte. i-asa ca i spuse:
- Vai de tinereea ta, o, fiul meu! Pentru ce vrei sa-i
pierzi viaa, ca toi cei care nu au putut sa raspunda la
ntrebarea fetei mele? Leapada-te de ispita aceasta, fie-i
mila de zilele tale si te fac musaip al meu. ntruct nimenea,
afara numai de Allah cel Atoatestiutor, nu cunoaste tainele si
nu poate sa descurce gndurile cele zanatice ale unei fete.
A noua sute sasea noapte
255
i, ntruct beizadea Diamant staruia n hotarrea lui,
sultan Camus i mai spuse:
- Asculta, o, fiul meu! mi este cu mare jale sa vad cum
merge la o moarte fara de fala un flacau atta de frumos de pe
meleagurile Soarelui-Rasare. Drept aceea, ma rog ie, pna a
nu nfrunta clipa cea neagra, chibzuieste vreme de trei zile;
si numai atunci ntoarce-te sa ceri hatrul ce are sa
despareasca dulcele-i cap de mparaia trupului tau.
i i facu semn sa plece.
Iar coconul Diamant fu nevoit n ziua aceea sa se ntoarca
de la sarai. i, spre a-si trece vremea, porni sa hoinareasca
prin sukuri si prin pravalii, si vazu ca oamenii din ara
aceea a Sinnuui si a Masinnului erau plini de cuviina si de
isteciune. Ci se simea mnat mereu nspre casa n care traia
aceea a carei viaa l momise din afundul arii lui, ntocmai
precum acul este tras nspre piatra magnetica.
i ajunse dinaintea gradinii saraiului, si gndi ca, daca ar
izbuti sa se strecoare acolo n gradina, ar putea s-o zareasca
pe domnia si sa-si mulumeasca sufletul cu vederea ei. Ci nu
stia cum sa faca sa se strecoare nlauntru, fara a fi oprit
de strajerii de la poarta; cnd iacata ca zari un san ce-si
varsa apa din gradina, pe sub zid. i si zise ca ar putea sa
intre cumva n gradina odata cu apa. Drept care, cufundndu-se
dintr-odata n apa din san, trecu fara de nicio piedica pe
sub zid n gradina. i sezu un rastimp ntr-un loc ferit, spre
a-si zvnta hainele la soare.
Pe urma se scula si ncepu sa se preumble cu pasi agale
printre pomi. i se minuna de gradina aceea verde, scaldata de
apa izvoarelor si mpodobita ca un bogatan ntr-o zi de
sarbatoare; si unde floarea trandafirului alb i zmbea
surorii sale de pe trandafirul cel rosu; unde graiul
privighetorilor ndragostite de iubiii lor, trandafirii,
A noua sute /asea noapte
257
era duios ca o cntare dulce pe niste stihuri gingase; unde pe
patul florilor din straturi se tolaneau potoape de frumusei;
unde stropii de roua de pe purpura trandafirilor erau ca
lacrimile unei copile cumini, pe care a necajit-o cineva;
unde pasarelele din livada, bete de voiosie, cntau toate
cntecele din gtlejul lor, pe cnd printre crengile
chiparosilor cei drepi de pe malul izvoarelor ngurluiau
turturelele cu gtul mpodobit de salba sfiiciunii; unde,
ntr-un sfrsit, totul era atta de desavrsit de frumos,
nct, puse n cumpana, gradinile Iremului nu puteau sa fie
dect un tufaris de spini.
i, cum se preumbla asa, domol si cu luare-aminte, craisorul
Diamant se pomeni deodata, la o cotitura de carare, dinaintea
unui havuz de marmura alba, iar pe malul havuzului era
asternut un chilim de matasa. i pe chilimul acela sedea
tolanita lenes, ca o pantera la odihna, o copila atta de
frumoasa, nct toata gradina se aprindea de la stralucirea
sa. Iar mireasma cosielor parului ei era atta de tare, nct
razbatea pna n cer, ca sa nmiresmeze cu ambra minile
huriilor.
j
i beizadea Diamant, la vederea acelei mult-norocite copile,
pe care nu mai putea sa se sature privind-o, asa precum un
bolnav de dropica nu se mai satura sa bea din apa Eufratului,
pricepu ca o frumusee ca aceea nu putea sa se reverse dect
numai de la Mohra, cea pentru care potop de suflete se
mistuiau ca niste fluturi ntr-o faclie.
i iacata ca, pe cnd Diamant sta rapit de vraja si de
minunare, o copilandra dintre nsoitoarele Mohrei veni nspre
locul unde se afla el ascuns si dete sa umple cu apa de la
izvor un pocal din aur, pe care l inea n mna. i deodata
fata scoase un ipat de spaima si scapa n apa pocalul din
aur. i se ntoarse n fuga, tremurnd si cu mna la inima,
ntre soaele ei. Iar acelea o dusera
258
numaidect la stapna lor, Mohra, ca sa-i lamureasca pricina
zapacelii si a scaparii pocalului n apa.
i copila, care pe numele ei se chema Creanga-de- Margean,
izbutind sa-si mai potoleasca oleaca bataile inimii, i spuse
domniei:
O, cununa a capului meu, o, stapna mea, pe cnd ma aflam
aplecata asupra rului, am vazut deodata oglindindu-se n apa
un chip tnar de flacau, atta de frumos, ca nici nu stiu de
este al unui fecior de oameni ori al vreunui fiu de ginni. i,
de tulburare, mi-a scapat pocalul din aur din mna n apa...
Dar cnd fu cea de a noua sute saptea noapte
Urma:
... oglindindu-se n apa un chip tnar de flacau, atta de
frumos, ca nici nu stiu de este al unui fecior de oameni ori
al vreunui fiu de ginni. i, de tulburare, mi-a scapat pocalul
din aur din mna n apa.
Auzind vorbele spuse de Creanga-de-Margean, domnia Mohra,
spre a se ncredina, porunci ca o alta fata dintre
nsoitoarele ei sa se duca ndata si sa se uite n apa. i
numaidect o alta fata dete fuga la ru si, cnd vazu oglindit
n ape chipul cel minunat, se ntoarse n goana, cu inima arsa
si gemnd de iubire, sa-i spuna stapna-sii:
- O, stapna a noastra, Mohra, nu stiu, da as zice ca acel
chip din apa este chipul vreunui nger ori al vreunui fecior
de ginni! Ori poate ca o fi cobort n ru chiar luna!
La spusele acestea ale nsoitoarei sale, domnia Mohra
simi taciunele ispitei cum i se aprinde n suflet;
A noua sute saptea noapte
259
si dorina de a vedea chipul vrajit i zvcni n inima. i se
scula pe picioarele ei cele gingase si, mndra ca paunii,
porni nspre izvor. i vazu chipul lui Diamant. i se
ngalbeni de tot la obraz, si cazu prada dragostei.
i, clatinndu-se, sezu sprijinita de soaele ei; apoi
porunci sa fie chemata n mare graba doica ei si i spuse:
- Du-te, o, doica, si adu-mi-1 pe cel al carui chip se
oglindeste n apa. Ori de nu, am sa mor!
Iar manca raspunse ca asculta si ca se supune, si pleca,
scociornd cu ochii n toate parile.
i, dupa un rastimp, privirea-i cazu, ntr-un sfrsit,
asupra cotlonului unde sedea pitit craisorul cel cu trup
minunat, flacaul cu obraz de soare, cel pe care l pizmuiau
pna si sorii cerului. i, la rndu-i, vazndu-se dovedit,
preafrumosului Diamant i veni deodata gndul, spre a-si scapa
viaa, sa se prefaca nebun.
nct, cnd doica veni sa-l ia de mna, cu toate grijile ce
se pun atunci cnd se ating aripile unui fluture, si l duse
dinaintea stapnei sale celei fara de asemuire, flacaul cu
obraz de soare, craisorul cu trup vrajitor ncepu sa rda ca
smintiii si sa spuna:
- Sunt flamnd si nu mi-e foame!
i, tot asa, sa spuna:
- Un munte de bumbac s-a facut ca pamntul din pricina
apei!
i la fel spuse, dndu-si ochii peste cap:
- Ceara s-a topit din pricina zapezii; camila a mncat
jarul; soarecele a mistuit pisica!
i adauga:
- Eu, si nimeni altul, am sa mannc lumea toata!
i urma, fara a-si pierde rasuflarea, sa nsiruiasca tot
asa o sumedenie de vorbe fara cap si fara coada, fara rost si
fara tlc, pna ce domnia se ncredina de nebunia lui.
260
Atunci, cum avusese destul rastimp sa se minuneze de
frumuseea lui, se simi cutremurata n inima si tulburata n
cuget, si, plina de mhnire, spuse, ntorcndu-se nspre
nsoitoarele sale:
- Vai, vai! uf, ce pacat!
i, dupa ce rosti vorbele acestea, se nfiora si se scutura
ca un puisor de gaina pe jumatate mort. ntruct dragostea,
pentru ntia oara, intrase n sinea ei si strnise urmarile
cele de obste.
Or, dupa o bucata de vreme, izbuti sa se rupa din vraja de
a-1 privi pe flacau si spuse cu tristee soaelor sale:
- Cum vedei, flacaul acesta este nebun, ca urmare a
faptului ca n mintea lui si-au facut salas ginnii. Iar voi
stii ca nebunii lui Allah sunt niste sfini mari, si ca este
un pacat tot atta de mare lipsa de cuviosie faa de sfini
prect este acela de a te ndoi de nsasi puterea lui Allah
sau de obrsia cereasca a Coranului. Asa ca se cade sa-l lasam
aici n slobozenie deplina, ca sa traiasca n voie si sa faca
tot ce-o vrea. i nimeni sa nu se apuce sa-l nfrunte ori sa
nu-i dea orice-o fi sa-si doreasca ori sa ceara.
Pe urma se ntoarse nspre flacau, pe care l lua drept
vreun sfnt cucernic, si i spuse, sarutndu-i mna cu o
evlavie smerita:
- O, preacinstite cucernice, f-ne hatrul de a-i alege ca
adapost gradina noastra, unde vei avea tot ce i va fi de
trebuinta.
y
i cucernicul cel tinerel, care era chiar Diamant n carne
si oase, raspunse, bulbucndu-si ochii:
- De trebuinta! de trebuinta! de trebuinta!
y > >
i adauga:
- Chiar nimic! chiar nimic! chiar nimic!
Atunci, domnia Mohra l lasa, dupa ce se temeni
pentru cea din urma oara dinaintea lui, si pleca lamurita si
mohorta, urmata de prietenele si de manca ei batrna.
A noua sute saptea noapte
261
i-asa ca preacucernicul tinerel fu nconjurat de-aci
nainte de tot felul de cinstiri si de ngrijiri. Iar chioscul
ce i se lasa ca adapost fu slujit de roabele cele mai cre-
dincioase ale domniei Mohra si, de dimineaa pna seara, era
ticsit cu tablale pline cu bucate de toate soiurile. Iar
evlavia flacaului ajunse a fi cinstita de tot saraiul. i-asa
ca toi veneau n graba cea mai mare sa mature arna pe unde
umblase el si sa strnga ramasiele de la mesele lui, ori
bucaile taiate de la unghiile lui, ori vreun alt lucru
asemanator, spre a-si face talismane din ele.
Or, ntr-o zi, copila pe care o chema Creanga-de- Margean,
si care era prietena cea mai draga a domniei Mohra, intra la
cucernicul cel tnar, care era singur, si se duse lnga el,
galbena toata de tulburare si tremurnd, si si puse capul cu
umilina la picioarele lui si, oftnd si gemnd ntruna, i
spuse:
O, cununa de pe capul meu, o, stapne al desavrsirilor,
Allah Preanaltul, izvoditorul frumuseii cu care esti
nsemnat, are sa se faca nca si mai mult pentru tine, prin
mijlocirea mea, daca vrei sa ngaduiesti. Inima mea, care
tremura pentru tine, e trista si se topeste de dragoste precum
ceara, caci sageile privirilor tale au lovit-o, iar sulia
iubirii a strapuns-o. Spune-mi, asadar, fie-i mila! cine esti
si cum ai ajuns n gradina noastra; asa nct, cunoscndu-te
mai bine, sa pot sa te slujesc mai cu folos.
Ci Diamant, care se temea sa nu fie la mijloc vreo viclenie
de-a domniei Mohra, nu se lasa sagetat de vorbele rugatoare
si de privirile patimase ale fetiscanei, si urma mai departe a
se rosti tot asa cum fac cei a caror minte este, ntr-adevar,
sub puterea ginnilor. Iar Creanga- de-Margean, gemnd si
suspinnd, se ruga mai departe de flacau si se nvrti
mprejurul lui ca un fluture de noapte mprejurul unei faclii.
i, ntruct el tot nu se da
262
n vileag, raspunznd pe de laturi, ea, ntr-un sfrsit, i
spuse:
- Pe Allah si pe Prorocul! deschide-ti launtrurile inimii
si dezvaluie-i faa de mine taina. ntruct este nendoielnic
ca ai o taina ascunsa. Iar eu am o inima care-i un sipet a
carui cheie se pierde dupa ce a fost ncuiat. Grabeste-te,
asadar, pentru dragostea care se si afla spre folosul tau n
sipetul acesta, si spune-mi cu toata ncrederea ceea ce de
buna seama ca ai a-mi spune!
Cnd auzi vorbele acestea ale gingasei Creanga-de- Margean,
beizadea Diamant se ncredina ca mireasma dragostei se putea
mirosi din spusele ei si ca, asa fiind, nu avea de ce sa nu-i
dezvaluiasca preagingasei fete cum sta treaba. Se uita,
asadar, o clipita la ea, fara a scoate o vorba; pe urma zmbi
la rndu-i si, deschizndu-si baie- rile inimii, spuse:
- O, preafrumoaso, daca am ajuns pna aici, dupa ce am
ndurat un potop de cazne si m-am primejduit amarnic, am
facut-o numai cu nadejdea de a raspunde la ntrebarea domniei
Mohra, si anume: ,Care sunt legaturile dintre Roada-bradului
si Chiparos? Daca, o, preamiloaso, stii tu raspunsul cel bun
de dat la ntrebarea aceasta tulbure, spune-mi-1 si
simamintele inimii mele au sa se aprinda pentru tine...
Dar cnd fu cea de a noua sute opta noapte
Urma:
... si simamintele inimii mele au sa se aprinda pentru
tine.
i beizadea Diamant adauga:
A noua sute opta noapte
263
- Sa nu ai nicio ndoiala!
Iar Creanga-de-Margean raspunse:
- O, flacaule nesabuit, de buna seama! nu am nicio ndoiala
n ceea ce priveste simamintele de caprior ale inimii tale,
da daca vrei sa-i raspund n privina ntrebarii aceleia
ciudate, atunci fagaduieste-mi pe adevarul credinei noastre
ca ai sa ma iei de soie si ca ai sa ma pui mai presus de
toate femeile din saraiul tatalui tau, n mparaia ta.
Atunci, beizadea Diamant lua mna fetei si si-o duse la
inima, fagaduindu-i cinstirile nunii si cinul pe care i-1
cerea.
Cnd Creanga-de-Margean dobndi de la beizadea Diamant
fagaduiala si ncredinarea, se nfiora de voie buna si de
mulumire, si i spuse:
- O, comoara a vieii mele, afla ca sub patul de fildes al
domniei Mohra sta ascuns un arap negru. i acel arap a venit
si s-a oplosit acolo, nestiut de nimeni, afara de domnia,
dupa ce a fugit din ara lui, care este cetatea Wakak. Or,
tocmai ticalosul de arap a strnit-o pe domnia noastra sa le
puna fiilor de crai ntrebarea aceea ciudata. Asa ca, daca
vrei sa afli dezlegarea cea adevarata a ntrebarii, trebuie sa
te duci n cetatea arapului, carevasazica n cetatea Wakak. i
numai asa poate sa fie dezlegata taina. i-atta-i tot ce stiu
eu n privina legaturilor dintre Roada-bradului si Chiparos.
Ci Allah este mai stiutor!
Cnd auzi din gura preafrumoasei Creanga-de- Margean vorbele
acestea, beizadea Diamant si zise n sinesi: ,O, inima mea,
trebuie sa mai rabzi oleaca pna a vedea ce lumina va sa ni se
arate de dupa perdeaua tainei. ntruct de acuma, o, inima
mea, fara de ndoiala ca vei avea de nfruntat n cetatea
arapului, si anume n cetatea Wakak, destule napaste care au
sa te necajeasca. Pe urma se ntoarse nspre fata si i
spuse:
264
-O, preamiloaso, de buna seama! atta vreme ct nu voi fi
plecat la cetatea Wakak, cetatea arapului, si nu voi fi
patruns taina despre care-i vorba, socotesc ca nu mi este
ngaduita nicio tihna. Ci, daca Allah mi-o harazi ocrotina si
m-o ajuta sa razbat la dobnda jinduita, am sa-i mplinesc,
atunci, dorina. De nu, ma nvoiesc a nu mai salta capul pna
la Ziua de Apoi.
i, dupa ce grai astfel, craisorul Diamant si lua ramas-bun
de la Creanga-de-Margean cea suspinnda, cea gemnda, cea
oftnda, si, cu inima topita, iesi din gradina, nevazut de
nimeni, si se duse la hanul unde si avea lucrurile de drum,
si ncaleca pe un cal frumos ca un vis, si pleca pe drumul lui
Allah.
Ci ntruct habar nu avea n ce parte era asezata cetatea
Wakak, si nici despre drumul pe care trebuia sa apuce spre a
razbate la ea, si nici pe unde urma sa treaca spre a ajunge
acolo, ncepu a-si ntoarce privirile nspre toate zarile,
cautnd vreun semn ce-ar fi putut sa-l lumineze, cnd iacata
ca dete cu ochii de un dervis mbracat ntr-o mantie verde si
cu picioarele ncalate n niste papuci de saftian galben ca
lamia, cu un toiag n mna si semannd cu Khizir strajerul,
asa de stralucitoare faa avea si asa de luminoasa i era
mintea asupra lucrurilor; si dervisul acela venea nspre
beizadea. i Diamant se duse la preacinstitul dervis, l
ntmpina cu un salamalec si descaleca de pe cal. i, dupa ce
dervisul i ntoarse salamalecul, Diamant l ntreba:
-In ce parte, o, preacinstite, este asezata cetatea Wakak si
la ce departare se afla?
Iar dervisul, dupa ce se uita cu luare-aminte la beizadea
vreme de un ceas, i spuse:
-O, fecior de crai, opreste-te de-a purcede pe un drum fara
de iesire si pe o cale nfricosata. Leapada-te de gndul
nebunesc si apuca-te de orice alta cazna, ntruct, de-ai sta
toata viaa sa-i rasucesti capul cautnd
A noua sute opta noapte
265
drumul acela, si tot n-ai sa-i afli urma. Ba nca, rvnind sa
ajungi la cetatea Wakak, dai vntului morii si fiina, si
viaa ta cea scumpa!
Ci beizadea Diamant i spuse:
- O, preacinstite si preacucernice seic, inta mea este o
inta mare, iar rostul meu este un rost atta de nsemnat,
nct mai degraba as fi gata sa jertfesc o mie de viei ca a
mea dect sa ma lepad de gndul meu. Daca, asadar, stii ceva
despre acel drum, fii-mi calauza precum Khizir strajerul.
Daca vazu ca Diamant nu voia sa se abata cu niciun chip de
la gndul lui, n pofida multelor povee de tot felul, ce
urmase a i le da, dervisul i spuse:
- O, tinere binecuvntat, afla ca cetatea Wakak este
asezata n inima muntelui Kaf, acolo unde salasluiesc ginnii,
marezii si efriii, att n launtrul, ct si n afara ei. i,
spre-a ajunge acolo, sunt trei drumuri: un drum pe la dreapta,
altul pe la stnga si altul pe la mijloc; da trebuie sa mergi
pe drumul din dreapta, si nu pe cel din stnga, precum nu
trebuie sa ncerci nici a-1 lua pe cel de la mijloc. De fapt,
dupa ce ai sa drumeesti o zi si o noapte, si dupa ce au sa se
arate zorii cei adevarai, ai sa vezi un minaret pe care se
afla o lespede de marmura, cu o nsemnare sapata n litere
kufice. Or, tu chiar nsemnarea aceea trebuie s-o citesti. i
numai dupa citirea ei urmeaza sa-i ornduiesti drumurile!
Iar beizadea Diamant i mulumi batrnului si i saruta
mna. Pe urma ncaleca iarasi pe cal si o lua pe drumul din
dreapta, care avea sa-l duca la cetatea Wakak.
i merse o zi si o noapte pe drum, si ajunse la poalele
minaretului dervisului. i vazu ca minaretul era mare ct
bolta sinilie a cerurilor. i n zidul lui era nvrstata o
lespede de marmura sapata cu o scriere kufica. Iar scrierea
aceea se citea asa: ,Cele trei drumuri pe care le vezi
dinaintea ta, o, calatorule, duc toate la ara Wakak.
266
Daca purcezi pe cel din stnga, ai sa nduri multe amaruri.
Daca purcezi pe cel din dreapta, ai sa te caiesti. Iar daca o
iei pe cel de la mijloc, are sa fie nfricosator!
Dupa ce si deslusi scrierea si dupa ce i pricepu tot
tlcul, beizadea Diamant lua un pumn de arna si, aruncndu-1
n deschizatura hainei sale, spuse: ,Sa fiu facut arna, da
sa ajung la inta! i iarasi sari n sa si, fara a sovai,
purcese pe cel mai primejdios dintre cele trei drumuri, acela
de la mijloc.
i merse o zi si o noapte, neabatut. i, dimineaa, se arata
privirii lui o ntindere mare, acoperita de niste copaci cu
crengile pna la cer. Iar copacii erau rnduii ca un gard ce
slujea si de hotar al unei gradini nverzite, si de adapost al
ei mpotriva vntului salbatic. Iar poarta de la gradina aceea
era nchisa cu o stnca mare. i acolo, spre a strajui poarta
si gradina, sedea un arap cu o faa atta de neagra, nct
asternea o umbra ntunecata peste toata gradina, si de la care
noaptea cea fara de luna si tragea negurile. i plodul acela
de pacura era urias. Buza lui de sus se ridica mult deasupra
narilor ce se asemuiau cu niste patlagele vinete, iar buza de
jos i spnzura pna la gt. La piept inea o piatra de moara,
ce-i slujea de pavaza; iar o spada lucrata din fier chinezesc
i atrna la brul facut dintr-un lan de fier atta de gros,
nct prin oricare dintre zalele lui ar fi putut sa treaca, n
toata voia, un elefant de razboi. i, la ceasul acela, arapul
sta culcat ct era de lung pe niste blani de jivina; iar din
gura-i cascata larg ieseau niste sforaituri surori cu tune-
tele.
i beizadea Diamant descaleca, fara a se tulbura, agaa
frul calului nu departe de capana arapului si, sarind peste
poarta de piatra, intra n gradina.
Iar reveneala din gradina era atta de minunata, nct
crengile pomilor se clatinau ca niste oameni bei. Iar pe sub
pomi treceau niste capriori mari, care aveau
A noua sute noua noapte
267
n coarne niste podoabe din aur batute cu nestemate, pe cnd o
haina de horbote le coperea spinarea, iar niste basmale de
atlaz fluturau legate la gtul lor. i toi capriorii aceia,
si cu copitele de dinainte, si cu picioarele de dindarat, si
cu ochii, si cu sprncenele, ncepura sa-i faca semne vadite
lui Diamant sa nu intre n gradina. Ci Diamant, fara a lua n
seama semnele lor, si socotind mai degraba ca acei capriori nu
fac asa din ochi, din sprncene si din picioare dect spre a-
si razvedi si mai limpede bucuria ce-o aveau de a-1 ntmpina,
ncepu sa se preumble linistit pe cararile din gradina.
i, ntr-un sfrsit, ajunse, preumblndu-se asa, la un sarai
ce n-ar fi fost de asemuit nici cu cel al lui Kessra ori al
lui Kaisar. Iar prin usa ntredeschisa se iea un chip vrajit
de fetiscana, care era o zna si care ar fi facut-o pna si pe
luna cea noua sa se rasuceasca de pizma. i capsorul acela, ai
carui ochi ar fi facut-o de ocara pna si pe floarea de
zarnacadea, se uita ba ntr-o parte, ba ntr-alta, zmbind.
Or, de cum l zari pe Diamant, ramase nmarmurita si
totodata rapita de frumuseea lui. i sezu un raspas de vreme
asa; pe urma i raspunse la salamalec si l ntreba:
- Cine esti, o, tinere plin de cutezana, care i ngadui
sa intri ntr-o gradina n care nici pasarile cerului nu
ndraznesc sa-si flfie aripile?
Asa grai catre Diamant copilandra, pe care o chema Latifa,
cea atta de frumoasa, nct era prapadul vremilor ei...
Dar cnd fu cea de a noua sute noua noapte
Urma:
268
... Asa grai catre Diamant copilandra, pe care o chema
Latifa, cea atta de frumoasa, nct era prapadul vremilor ei.
i Diamant se temeni pna la pamnt dinaintea sa si,
ridicndu-se apoi, raspunse:
- O, mladia din gradina desavrsirii, o, stapna mea, sunt
cutare, fiul lui cutare, si ma aflu aici pentru cutare si
pentru cutare lucru!
i i istorisi povestea lui de la nceput pna la sfrsit,
fara a ocoli niciun amanunt. Ci nu ar avea niciun rost s-o mai
spunem nca o data.
Iar Latifa, auzindu-i istorisirea, l lua de mna si l
pofti sa sada jos lnga ea pe chilimul ntins sub bolta de
via de la intrare. Pe urma, cu vorbe dulci, i spuse:
- O, chiparos umblator din gradina frumuseii, ce pacate pe
tinereile tale!
Pe urma adauga:
- O, ce gnd amagitor! o, ce dor greu de mplinit! o, ce
primejdie!
i mai zise:
- Trebuie sa-i schimbi gndul, daca ii la sufletul tau
cel scump. i mai degraba rami aici cu mine, pentru ca mna
ta cea binecuvntata sa se prinda de gtul darurilor mele.
ntruct desfatarile cu o fata frumoasa, si ca o zna la chip,
cum sunt eu, socot a fi mai de dorit dect sa caui
necunoscuturile.
y
Ci Diamant raspunse:
- Cta vreme nu voi fi plecat la cetatea Wakak si nu voi fi
dezlegat taina cu pricina, si anume: ,Care sunt legaturile
dintre Roada-bradului si Chiparos?, orice bucurie si orice
mulumire mi sunt oprite. Ci, o, prea- minunato, dupa ce mi
voi mplini dorul, am sa-mi pun, nsurndu-ma cu tine, salba
mperecherii noastre la gtul darurilor tale.
Iar Latifa suspina, spunnd:
269
O, inima parasita!
Pe urma facu semn unor paharnici cu obrazul de trandafir sa
vina mai aproape. i porunci sa fie aduse niste fete a caror
vedere uluia soarele si luna, si ale caror plete unduinde
strneau o nfiorare fara de voie n inimile ndragostiilor.
i pornira sa se roteasca pocalele de buna-venire, spre a-1
cinsti pe oaspetele cel vrajit, n zvon de alaute si de
cntece. Iar gingasia fetelor, ngemanata cu cea a cntecelor,
rapea si mbata inimile toate, si pe cele deschise, si pe cele
nchise.
Or, dupa ce cupele fura golite, beizadea Diamant se scula n
picioare spre a-si lua ramas-bun de la copilandra. i i
spuse, dupa ce i asternu dinainte urarile si mulumirile lui:
>
O, domnia a lumii, acum as vrea sa-mi cer nvoire de la
tine; ntruct, precum stii, drumul pe care l am de strabatut
este lung si, daca as zabovi o clipita mai mult, pojarul
dragostei tale si-ar revarsa flacarile n holdele sufletului
meu. Ci, de-o vrea Allah, dupa izbnda dorului meu, am sa ma
ntorc sa culeg de aici trandafirii dorinei si sa-mi potolesc
setea inimii arse.
Cnd fetiscana vazu ca beizadea Diamant, dupa care se
aprinsese toata, staruie n hotarrea lui de-a o parasi, se
scula si ea n picioare si lua un toiag lucrat n chip de
sarpe, asupra caruia bojmodi niste vorbe ntr-o limba ne-
neleasa. i deodata roti toiagul si l izbi cu el pe bei-
zadea n umar atta de strasnic, nct acela se rasuci de trei
ori pe loc si cazu jos, pierzndu-si pe data nfaisarea de
om. i se preschimba ntr-un caprior ca toi capriorii.
i numaidect Latifa i agaa n coarne niste podoabe
asemenea cu cele ce le purtau ceilali capriori, si i lega la
gt o naframa de matasa nhorbotata, si i dete drumul n
gradina, strigndu-i:
Du-te ntre semenii tai, de vreme ce n-ai voit sa te
bucuri de un chip frumos de zna!
270
i Diamant capriorul se duse pe cele patru picioare ale lui,
animal ca nfaisare, da ramnnd asemeni fiilor lui Adam n
ceea ce priveste nsusirile launtrice si simamintele.
>
i umblnd asa pe cele patru picioare, de-a lungul cararilor
pe unde ca si el haladuiau semenii lui preschimbai n
rumegatoare, Diamant capriorul ncepu sa cugete adnc la
starea cea noua, ce-i fusese data, si sa chibzuiasca n ce fel
ar putea sa-si dobndeasca slobozenia si sa scape din minile
vrajitoriei. i, trcolind asa, ajunse ntr-un col din
gradina unde zidul era cu mult mai jos dect n toate
celelalte pari. i, dupa ce si nala sufletul nspre
Stapnul ursitelor, si lua vnt si dintr-o saritura trecu
peste zid. Ci, fara de zabava, pricepu ca se afla tot n
aceeasi gradina, de parca nici n-ar fi sarit peste zid; si se
ncredina atunci ca lucrul acesta era urmarea puterilor
vrajii. i-apoi de sapte ori la rnd sari peste zid n acelasi
chip, dar iara mai multa izbnda, ntruct se pomenea tot n
acelasi loc. Atunci, nedumerirea lui ajunse pna peste orice
margine, iar taciunii nerabdarii i arsera copitele. i porni
pe un du-te-vino de-a lungul zidului, ca un leu n cusca, pna
ce se pomeni dinaintea unei deschizaturi ca o fereastra,
sapate n zid, si care ramasese nevazuta privirilor lui. Se
strecura prin deschizatura aceea si, cu mare cazna, se vazu de
data aceasta dincolo de mprejmuirea gradinii.
i se pomeni ntr-alta gradina, a carei mirosna desfatatoare
nmiresma minile. Iar la capatul cararilor acelei gradini i
se arata un sarai. Iar la una dintre ferestrele saraiului vazu
un obraz tnar si dulce la culoare ca laleaua cea gingasa, si
cu niste ochi ce-ar fi strnit zavistia gazelei chinezesti.
Pletele ei, de culoarea chihlimbarului, strnsesera n ele
toate razele soarelui, iar pielea-i era ca de iasomie
persieneasca. i avea faa zmbitoare si ndreptata nspre
Diamant.
271
Or, atunci cnd capriorul Diamant ajunse aproape de tot de
fereastra ei, fata se ridica n mare graba si cobor n
gradina. i smulse cteva smocuri de iarba; si, ca spre a-1
mblnzi si a-1 face sa nu fuga la apropierea ei, i ntinse
de departe iarba, cu multa dragalasie, ples- caindu-si limba.
Iar Diamant capriorul, care nu voia mai mult dect sa vada cam
ce putea sa fie cu aceasta de-a doua fata, porni nspre
copilandra, dnd fuga asa cum fac animalele flamnde. i
numaidect copila, pe care o chema Gamila si care era sora cu
Latifa dupa tata, da nu si dupa mama, apuca panglica de matasa
de la gtul beizadelei-caprior si se sluji de ea ca de o
zgarda spre a-1 mna nlauntrul palatului ei. Iar acolo, dete
zor sa-l mbie cu poame si cu cele mai alese racoritoare. Iar
el mnca si bau pna ce se satura.
i-apoi si lasa capul pe-o parte, si-l puse pe umarul
copilei si ncepu sa plnga. Iar Gamila, tare tulburata cnd
vazu lacrimile cum curg asa din ochii acelui caprior, l
dezmierda gingas cu mna ei cea dulce. Iar el, simind asupra-
si duiosia aceea, si puse capul jos la picioarele fetei si
ncepu sa plnga si mai tare. Iar ea i spuse:
- 0, capriorul meu drag, de ce plngi? Te iubesc mai mult
ca pe mine nsami!
Ci el si ndoi plnsetele si lacrimarile, si si alinta
capul de picioarele dulcei si miloasei Gamila, care pricepu de
data aceasta, fara nicio putina de ndoiala, ca o ruga
fierbinte sa-i dea iarasi nfaisarea lui cea omeneasca.
Atunci, macar ca i era tare frica de vrajitoria Latifa,
sora ei mai mare, se scula si se duse de lua dintr-o firida
din perete un sipeel mpodobit cu nestemate. i, atunci pe
loc, si facu spalarile cele sfinte, se nvesmnta cu sapte
rochii de in, proaspat nalbite, si lua un picu din lictarul
ce se afla...
272
Dar cnd fu cea de a noua sute zecea noapte
Urma:
... i, atunci pe loc, si facu spalarile cele sfinte, se
n- vesmnta cu sapte rochii de in, proaspat nalbite, si lua
un picu din Iictarul ce se afla n sipeel. i i dete capri-
orului sa mannce Iictarul acela si, n aceeasi clipita, l
trase cu putere de naframa vrajita, care i nconjura gtul.
Iar capriorul se scutura o data si, iesind din forma lui de
rumegator, si lua iarasi nfaisarea de fiu de-al lui Adam.
Pe urma veni de saruta pamntul dintre minile tinerei
Gamila si, marturisindu-i mulumirile, i spuse:
- Iacata, o, domnia, ca m-ai scapat din gheara blestemului
si mi-ai dat iarasi viaa de faptura omeneasca. Deci, cum as
putea, cu limba mea, sa-i mulumesc pe masura bunataii tale,
cnd toate firele fapturii mele cnta preamarirea bunavoinei
si a milei tale, o, mult- norocito!
Ci Gamila se repezi sa-l ajute a se ridica de jos si,
mbracndu-1 n haine mparatesti, i spuse:
- O, tinere beizadea, a carui stralucire razbate prin haine
si a carui frumusee ne lumineaza casa si gradina, cine esti
si ce nume ai? i care este pricina careia i datoram cinstea
venirii tale, si cum ai fost prins n iele surorii mele,
Latifa?
Atunci, craisorul Diamant istorisi mntuitoarei sale toaata
povestea lui. Iar cnd ispravi de grait, fata i spuse:
- O, Diamant, ochi al meu, leapada-te, ma rog ie
fierbinte, de gndul cel primejdios si fara de roada, care te
framnta, si nu te duce sa-i pui tinereea cea dulce si
viaa, care este scumpa, la voia unor puteri necunoscute.
A noua sute zecea noapte
273
ntruct este dincolo de orice socotina a te pune fara de
pricina n calea primejdiei. Mai degraba rami aici si umple-
i cupa vieii cu vinul desfatarilor. ntruct iacata-ma gata
a te sluji cum vei vrea si a pune huzurul tau mai presus de al
meu, ascultndu-te precum asculta un copil de glasul maicii
sale.
Iar Diamant raspunse:
- O, domnia, datorinele ce le am faa de tine sunt atta
de grele asupra aripilor sufletului meu, nct ar trebui, fara
de zabava, sa-mi fac pielea pantofori si sa n- cal cu ei
picioarele tale gingase. Caci tu m-ai mbracat iarasi cu
nfaisarea mea de om, scondu-ma din blana de caprior si
mntuindu-ma din vrajitoriile surorii tale, farmazoana. Numai
ca, deocamdata, daca marinimia va avea sa se reverse asupra-
mi, ma rog ie fierbinte sa-mi ngaduiesti neamnat o nvoire
de cteva zile, spre a izbuti sa-mi ndeplinesc dorul. i-
atunci cnd, mulumita ocrotinei pe care o astept de la Allah
Preanaltul, am sa ma ntorc de la cetatea Wakak, am sa purced
numaidect pe calea desfatarilor tale, asternndu-ma la
picioarele tale cele vrajitoare. i, facnd asa, nu voi socoti
dect ca ndeplinesc datorinele unei inimi care stie sa
pastreze recunostina.
Cnd fata vazu ca orict ar urma sa mai staruie spre a-1
face sa se nduplece, Diamant nu se putea nvoi cu ceea ce l
sfatuia ea si ca ramnea prins de gndul lui cel fara de
nadejde, nu putu sa faca altfel dect sa-i n- gaduiasca sa
plece. Drept care, plngnd, oftnd si gemnd, i spuse:
- O, ochi al meu, ntruct nimeni nu se poate scutura de
ursita prinsa la gtul lui si-i scrisa ta sa ma parasesti
ndata dupa ce ne-am ntlnit, spre a te ajuta n drumul tau,
spre a-i nlesni ntoarcerea si spre a-i ocroti sufletul cel
scump, vreau sa-i daruiesc trei lucruri ce mi-au fost
harazite ca mostenire!
274
i se duse de lua un sipet mai mare dintr-o alta firida din
perete, l deschise si scoase din el un arc din aur cu
sageile lui, o spada de oel chinezesc si un jungher cu
plaselele de jad, si le nmna lui Diamant, spunndu-i:
- Arcul si sageile acestea au fost ale prorocului Saleh -
asupra-i fie rugaciunea si pacea! Spada aceasta, care este
stiuta sub numele de Scorpionul lui Soleiman, este atta de
strasnica, nct, de-ai lovi cu ea un munte, l-ai despica
ntocmai ca pe un sapun. i, ntr-un sfrsit, jungherul
acesta, faurit odinioara de neleptul Tammuz, este de
nepreuit pentru cel care l are, ntruct l apara de orice
lovire, datorita puterii tainice din lama lui.
Pe urma adauga:
- Ci, o, Diamant, nu ai sa poi razbate pna la cetatea
Wakak, de care ne despart sapte oceane, dect cu ajutorul
unchesului meu, Al-Simmurg. Pentru aceea, lipeste-i urechea
de buzele mele si asculta bine poveele ce vor izvor spre
folosul tau.
i tacu un rastimp, apoi spuse:
- Afla, dar, o, scumpe al meu Diamant, ca la o zi de drum
de-aici este o fntna; si chiar lnga fntna aceea este
saraiul unui sultan negru, cu numele de Tak-Tak. Iar saraiul
lui Tak-Tak este strajuit de patruzeci de etiopieni sngerosi,
fiecare avnd sub poruncile lui o oaste de cinci mii de arapi
cruni. Or, sultanul Tak-Tak are sa fie binevoitor faa de
tine, date fiind lucrurile pe care i le nmnez; ba are sa-i
faca multe chefuri, macar ca, ndeobste, are naravul de-a pune
sa fie prajii n frigare trecatorii de pe drum, si a-i mnca
fara de sare si fara de mirodenii. Iar tu sa stai doua zile n
ospeie la el. Dupa care Tak-Tak are sa te trimita cu alai la
saraiul mosului meu, Al-Simmurg, cu ajutorul caruia poate ca
vei izbuti sa razbai pna la cetatea Wakak si sa dezlegi
taina legaturilor dintre Roada-bradului si Chiparos.
Iar ca ncheiere spuse:
A noua sute zecea noapte
275
Mai ales, o, Diamant, ia bine seama sa nu care cumva sa
te departezi nici macar cu un fir de par de la ceea ce i-am
spus!
Pe urma l saruta, plngnd, si i zise:
- i-acuma, cnd din pricina lipsei tale viaa are sa fie o
povara pentru inima mea, pna ce te vei ntoarce eu nici nu am
sa mai zmbesc, nici nu am sa mai vorbesc, ci am sa-i in
cugetului meu necontenit deschisa usa mhnirii. Suspinele au
sa curga neostoit din inima mea si nu am sa vreau sa mai stiu
nimic despre faptura mea. ntruct, fara de putere si fara de
nicio stlpare launtrica, faptura mea nu va mai fi de-acuma
nainte dect oglinda sufletului meu.
Pe urma ncepu sa rosteasca stihurile acestea:
O, inima-mi, sa n-o arunci departe De ochii dulci, pe care i-
a-ndragit Narcisa ce se zbuciuma si arde.
O, tu, cel care nu te-ai beivit,
Sa nu-l alungi pe cel ce n-are parte Dect de-alinul vinului
coclit,
Ci du-l n crsma iar, sa-si bea amarul!
Of, inima-mi nu poate sa mai scape De ostile ce-mprastie
pojarul snind de sub pradalnicele-i pleoape;
Cum, cnd s-a spart, ramne spart paharul,
Asa va sta, pna-mi vei fi aproape,
i haina mea, de zbucium si de dor!
O, frumusee dulce, o, iubite,
O, bunule, o, farmec vrajitor,
Sta inima-mi si zace de ispite Sub nemilosul, cruntul tau
picior Gingas ca iasomiile-nflorite!
O, inima-mi defata fara minte,
La vrsta cea mai calda-a tinereii,
Ct va sa zaca ea de-aci-nainte i pna la adncurile vieii,
276
In jurul unui fur de vise sfinte,
Tlhar de inimi, soare-al frumuseii!
Pe urma copila si lua ramas-bun de la Diamant, chemnd
asupra lui binecuvntarile si urndu-i buna pace. i zori sa
se ntoarca n sarai, spre a-si ascunde lacrimile ce-i scaldau
obrajii.
Iar Diamant, pe calul sau, pleca frumos ca un fiu de ginni
si si urma drumul din olac n olac, ntrebnd de cetatea
Wakak. i calarind asa, pna la urma ajunse fara de necaz la o
fntna. Or, aceea era chiar fntna copilei. i chiar acolo
se nala cetatea de straja a sultanului arapilor, naprasnicul
Tak-Tak. i Diamant vazu, ntr-adevar, ca mprejurimile acelui
castel erau strajuite de niste etiopieni nali de zece coi,
cu chipurile nfricosatoare...
Dar cndfu cea de a noua sute unsprezecea noapte
Urma:
... i Diamant vazu, ntr-adevar, ca mprejurimile acelui
castel erau strajuite de niste etiopieni nali de zece coi,
cu chipurile nfricosatoare. i, fara a lasa spaima sa-i
napadeasca pieptul, si lega calul sub pomul de la fntna si
sezu jos la umbra spre a se odihni. i i auzi pe arapi cum
vorbeau ntre ei:
- Intr-un sfrsit, iacata ca dupa amar de vreme o faptura
omeneasca vine sa ne mai ndestuleze cu niste carne proaspata.
Punei iute gabja pe chilipirul acesta, sa-si mai ndulceasca
si sultanul nostru limba si cerul gurii.
i, ca urmare, vreo zece-doisprezece etiopieni dintre cei
mai cruni pornira nspre Diamant, ca sa-l nsface si apoi,
fript la frigare, sa-l duca sultanului lor.
A noua sute unsprezecea noapte
277
Cnd vazu ca ceasul vieii lui chiar sosise, Diamant
> ' trase de la bru spada solomoneasca si, napustindu-se
asupra haidailor, pe o sumedenie dintre ei i facu sa se
calatoreasca nspre cmpiile morii. Iar cnd procleii aceia
ai iadului poposira la capatul calatoriei la care fusesera
pornii, stirea ajunse printr-un crainic si la sultanul Tak-
Tak care, cuprins de o mnie vnata, l trimise numaidect,
spre a-i veni de hac cutezatorului, pe vataful arapilor sai,
smolitul de Mak-Mak. Iar acel Mak- Mak, care era o pacoste
vestita, venea n fruntea oastei lui de smolii, ca o roire de
viespi. i moartea fulgera din ochii care-si cautau prada.
Or, la vederea lui Mak-Mak, beizadea Diamant se ridica pe
cele doua picioare ale sale si l astepta cu pulpele
ncordate. i ticalosul de Mak-Mak, suiernd ca o naprca
ncornorata, si mugind pe narile lui gava- noase, veni drept
asupra lui Diamant, si ridica ghioaga cea sfarmatoare de
tigve si o nvrti n asa chip, de v- jia vazduhul. Ci, tot
atunci, Diamant cel preaiubit si zvcni braul ntrarmat cu
jungherul lui Tammuz si, ca ntr-o sticlire de fulger, nfipse
lama ntre coastele etiopianului cel urias si l facu pe
plodul acela dintr-o liota de ncornorai sa bea moartea
dintr-o sorbitura. i pe data ngerul morii veni lnga
blestemat, aducndu-i ceasul de pe urma.
i-atunci, arapii din ceata lui Mak-Mak, cnd l vazura pe
vataful lor cazut la pamnt, cu lungimea-i turtita peste
laime, si slobozira picioarele n vnt si si luara zborul
ca vrabiile dinaintea babanului cel cu plisc vrtos. Iar
Diamant se lua dupa ei si i omor pe care i omor. i
scapara care scapara.
Cnd sultanul Tak-Tak auzi de prapadul lui Mak- Mak, mnia i
se sui la nas atta de naprasnic, nct nu-si mai osebea mna
dreapta de mna stnga. i prostia lui l strni sa se duca
nsusi sa-l nfrunte pe Diamant,
278
viteazul munilor si al vailor, cununa vitejilor. Ci, la ve-
derea voinicului tunator, plodul cel negru al scrbavnicei cu
nas mare si simi vinele cum se nmoaie, burdihanul cum i se
chirceste si vntul morii cum bate peste capul lui. Iar
Diamant l lua la ochi si, slobozind nspre el una dintre
sageile prorocului Saleh - asupra-i fie rugaciunea si pacea!
l facu sa-si nghita arna de pe calcie si, dintr-o
lovitura, i trimise sufletul sa se salasluiasca n locurile
cele negre, unde Doica Vulturilor i si cara calabalcurile.
Dupa care Diamant facu terci din arapii ce-1 nconjurau pe
sultanul lor mort si taie drum drept cu calul sau printre
trupurile vaduvite de suflete. i ajunse asa, biruitor, la
poarta saraiului unde domnise Tak-Tak. i batu la poarta, asa
cum bate un stapn la poarta casei lui. Iar cea care veni sa-i
deschida era una careia acel Tak-Tak al blestemului i rapise
si scaunul de domnie, si mostenirea. i era o copilandra ca o
gazela speriata, si avea un chip atta de ispititor, nct
presara sare pe rana din inima iubeilor. i daca nu iesise
mai de departe n ntmpinarea lui Diamant, nu o facuse din
pricina ca, ntr-adevar, greutatea soldurilor de sub
mijlocelul ei gingas nu i-o ngaduise, si pentru ca dolofanul
ei, mpodobit cu un potop de gropie, era atta de falnic si
de binecuvntat, nct nu putea sa si-l miste dect anevoie,
dat fiind ca se cutremura din chiar firea lui, ca iaurtul din
strachina beduinului si ca o bucata de pestii de gutuie n
mijlocul unei tablale nmiresmate cu smirna.
i l primi pe Diamant cu toate revarsarile de bucurie ale
unei ntemnitate fata de cel care i aduce slobo-
> >
zenia. i voi sa-l suie n scaunul de domnie al sultanului
raposat. Ci Diamant nu voi sa primeasca si, lund-o de mna, o
pofti sa urce chiar ea n scaunul acela, pe care Tak-Tak l
rapise parintelui ei. i nu-i ceru nimic n
A noua sute douaprezecea noapte
279
schimbul attor faceri de bine. Atunci, biruita de marinimia
lui, copila i spuse:
- O, preafrumosule, de ce credina ii tu, de savrsesti
binele asa, fara a nadajdui rasplata?
- O, domnita, credina Islamului este credina mea,
* y* y y
}
si legea lui este legea mea!
Iar ea l ntreba:
- i pe ce sunt statorite, o, stapnul meu, legea aceea si
credina aceea?
El raspunse:
- Sunt statorite numai pe adeverirea Unitaii, prin
marturisirea crezului ce ne-a fost dezvaluit de Profetul
nostru - asupra-i fie rugaciunea si pacea!
Ea ntreba:
- i poi tu sa-mi faci hatrul de a-mi dezvalui, la rndu-
i, marturisirea acelui crez care i face pe oameni atta de
desavrsii?
El spuse:
- Marturisirea sta numai n aceste cuvinte: ,Nu este alt
dumnezeu dect unul, Allah, si Mohamed este trimisul lui
Allah! i oricine le rosteste din inima, pe clipa pe data se
si ncununa ntru Islam. i, de-ar fi fost el chiar cel mai de
pe urma dintre necredinciosi, ajunge numaidect deopotriva cu
cel mai ales dintre musulmani.
Auzind vorbele acestea, domnia Aziza si simi inima
nfiorata de credina cea dreapta; asa ca ridica deodata mna
si, ducndu-si degetul aratator n dreptul ochilor, rosti
sehadaua si se ncununa numaidect ntru Islam...
Dar cndfu cea de a noua sute douasprezecea noapte
280
Urma:
... asa ca ridica deodata mna si, ducndu-si degetul
aratator n dreptul ochilor, rosti sehadaua si se ncununa
numaidect ntru Islam.
Dupa care, domnia Aziza i spuse lui Diamant:
- O, stapne al meu, acuma, ca m-ai facut sultana si sunt
pe deplin luminata asupra caii celei drepte, iacata-ma ntre
minile tale, gata sa te slujesc cu ochii mei, si gata sa fiu
o roaba ntre roabele din haremul tau. Vrei, asadar, sa-mi
faci hatrul de a primi de soie pe sultana acestei ari si sa
traiesti cu ea oriunde i-o placea, lund-o n alaiul tau, sub
stralucirea frumuseii tale?
i Diamant raspunse:
- O, stapna, mi esti tot atta de scumpa ca si viaa mea,
ci acuma o treaba de mare nsemnatate ma cheama, pentru care
mi-am parasit si tatal, si mama, si mparaia, si ara. i
poate ca parintele meu, sultanul ams-ah, chiar m-o si
plnge, la ceasul de-acum, ca pe un mort, ori nca si mai rau.
Ci eu trebuie sa merg acolo unde ma asteapta ursita, n
cetatea Wakak. i, la ntoarcerea mea, insallah! am sa ma
nsor cu tine si am sa te iau n ara mea, si am sa ma bucur
de frumuseea ta. Insa, deocamdata, doresc sa aflu de la tine,
daca stii, unde se gaseste Al-Simmurg, mosul domniei Latifa.
ntruct numai Al-Simmurg acela va putea sa ma ndrume nspre
cetatea Wakak. Ci eu habar nu am unde sade si nu stiu nici
macar cine este, ori de este vreun ginn sau vreo fiina
omeneasca. Daca, dar, ai tu ceva la stiina despre un- chesul
domniei Gamila, acel preascump Al-Simmurg, grabeste de-mi
spune, ca sa plec n cautarea lui. i asta-i tot ceea ce i
cer deocamdata, dat fiind ca doresti sa-mi fii pe plac.
Cnd auzi de tinta lui Diamant, domnita Aziza se
> > necaji n inima ei si se mohor
pna peste poate. Ci,
A noua sute douaprezecea noapte
281
vaznd bine ca nici lacrimile, nici suspinele nu ar izbuti sa-
l destoarne pe tnarul beizadea de la hotarrea lui, se scula
din je si, lundu-1 de mna, l duse n tacere pe sub bolile
palatului si iesi cu el n gradina.
i era o gradina asemenea cu aceea peste care Radwan este
strajer ntraripat. O ntindere de trandafiri marginea
cararile, iar adierea ce trecea peste trandafirii aceia, si
parea ca ar cerne mosc, nmiresma rasuflarea si mbalsama
minile. Acolo laleaua mbobocea beata de propriu-i snge, iar
tiparoasa se zbuciuma cu tot freamatul sau spre a preamari n
felul ei cntecul masurat al filomelei. Acolo izvoarele
alergau ca niste copii rznd, pe sub trandafirii ce-si
nstrunau cu ele mugurii.
i-asadar, domnia Aziza, trndu-si dupa ea grelele-i
falnicii, n pofida mijlocului subirel, ce se prapadea sub o
povara atta de vajnica, ajunse mpreuna cu Diamant la poalele
unui copac mare, ce ocrotea la ceasul acela sub frunzaru-i
mare somnul unui urias. Iar domnia si apropie buzele de
urechea lui Diamant si-i spuse cu glas soptit:
- Cel pe care l vezi culcat aci este chiar cel pe care l
caui, unchiul domniei Gamila, Al-Simmurg cel zburator. Daca,
atunci cnd are sa se scoale din somnul lui, norocul tau o
vrea ca el sa-si deschida ochiul drept naintea ochiului
stng, are sa fie bucuros a te vedea si, cunoscnd dupa armele
tale ca esti trimis la el de catre fiica fratelui sau, are sa
faca pentru tine ceea ce ai sa-i ceri. Da daca, spre nenorocul
si spre ursita ta fara de leac, ochiul lui stng are sa se
deschida cel dinti luminii, vei fi pierdut fara de izbava;
ntruct are sa te nsface, cu toata vitejia ta, si,
ridicndu-te de la pamnt cu puterea braelor lui, are sa te
ie sus, ca pe o vrabie n ghearele unui soim, si are sa te
trnteasca de pamnt, sfrmndu-i oasele cele dulci, o,
preascumpul meu, si facnd sa se ngemaneze lungimea trupului
tau prearvnit cu laimea!
282
Pe urma adauga:
- i acuma Allah sa te ocroteasca, si sa te pastreze, si sa
zoreasca ntoarcerea ta lnga o ndragostita pe care au si
napadit-o suspinele pricinuite de lipsa ta!
i l lasa, departndu-se n graba mare, cu ochii plini de
lacrimi si cu obrajii nrosii ca florile de rodie.
Iar Diamant astepta vreme de un ceas ca uriasul Al- Simmurg
cel zburator sa se trezeasca din somnul lui. i gndea n
cugetul sau: ,De ce s-o fi numind uriasul acesta zburator? i
cum o fi putnd el, fiind atta de urias, sa se nale fara
aripi n vazduh si sa umble altfel dect un elefant? Pe urma
si pierdu rabdarea vaznd ca Al- Simmurg sforaia mai departe
sub pom cu un vuiet ntocmai precum al unei turme de elefani
tineri; si-asa ca se apleca si l gdila la talpa picioarelor.
Iar uriasul, la pipaitul acela, se cutremura scurt si batu
vazduhul cu picioarele, slobozind o vntuitura nfricosatoare.
i, tot atunci, deschise amndoi ochii deodata...
Dar cndfu cea de a noua sute treisprezecea noapte
Urma:
... se cutremura scurt si batu vazduhul cu picioarele,
slobozind o vntuitura nfricosatoare. i, tot atunci,
deschise amndoi ochii deodata.
i l vazu pe tnarul craisor, si pricepu ca el era faptasul
gdilelii de la talpa. Drept care, ridicndu-si piciorul, i
slobozi craisorului drept n obraz o vntuitureala care inu
vreme de un ceas si care ar fi otravit, la patru parasanji de
jur mprejur, orice faptura vie. Iar Diamant nu scapa de la
acea vijelie draceasca dect datorita puterii ascunse n
armele pe care le purta la el.
A noua sute treisprezecea noapte
283
i-asa, cnd uriasul Al-Simmurg si ispravi zahereaua, se
rasuci pe sezutul sau si, uitndu-se cu mirare la domnisorul
cel tnar, l ntreba:
- Ce? nca n-ai murit de prapadul pe care i l-am slobozit,
bre, faptura omeneasca?
i, rostind acestea, se uita la el mai cu luare-aminte si
vazu armele pe care le purta.
Atunci, se scula pe cele doua picioare ale lui si se temeni
dinaintea lui Diamant, si i spuse:
- O, stapne al meu, iarta-mi purtarea! Da daca m-ai fi
prevestit de venirea ta prin vreun rob, i-as fi asternut
chiar pletele mele pe pamntul pe care aveai sa pasesti.
Nadajduiesc, dar, ca nu ai sa pui la inima ceea ce a fost fara
de voia si fara de gnd rau din partea mea. nct fa-mi
hatrul de a-mi spune ce necaz mare te apasa, de i-ai luat
osteneala sa vii pna n locul acesta, unde nu pot sa razbata
nici fiine omenesti, nici jivine. Grabeste, dar, de-mi
lamureste pricina, ca sa pot osteni ntru folosul tau, la caz
de nevoie, si sa te ajut a-i izbndi norocul.
Iar Diamant, dupa ce l ncredina pe Al-Simmurg de
dragostea sa, i istorisi povestea, fara a ocoli niciun
amanunt. Pe urma i spuse:
- i nu am venit pna la tine, o, taica al zburatorilor,
dect spre a dobndi ajutorul tau si a razbate pna la cetatea
Wakak, peste oceanele cele de netrecut.
Dupa ce Al-Simmurg auzi istorisirea lui Diamant, si duse
mna la inima, apoi la frunte, si raspunse:
- Pe capul si pe ochiul meu!
Pe urma adauga:
- Avem sa plecam fara de zabava nspre cetatea Wakak, ci
numai dupa ce avem sa rostuim zahereaua mea cu de-ale gurii.
Pentru aceea, am sa ma duc sa vnez niste magari salbatici, de
care este plina padurea de aici, si am sa aduc vreo civa ca
sa fac niste chebap din carnea lor,
284
si niste burdufuri din pieile lor. i, cnd avem sa fim ros-
tuiti amndoi cu lucrurile acestea trebuitoare, ai sa te sui
>
pe grumazul meu ca pe un cal, iar eu am sa-mi iau zborul cu
tine. i asa am sa te ajut sa treci peste cele sapte oceane.
Iar cnd am sa fiu slabit de osteneala, tu sa-mi dai chebap si
apa, pna ce avem sa ajungem la cetatea Wakak.
i ntocmai precum spusese, pleca numaidect la vnatoare si
prinse sapte magari salbatici, cte unul pentru trecerea peste
fiecare ocean, si facu din ei chebapul si burdufurile de care
pomenise. Pe urma se ntoarse la Diamant si l pofti sa se
suie pe grumazul lui, dupa ce umpluse cu chebapul facut din
cei sapte magari salbatici o desaga pe care si-o petrecuse pe
dupa gt, si dupa ce si pusese n spinare cele sapte
burdufuri umplute cu apa de izvor.
Or, cnd Diamant se vazu cocoat asa pe grumazul lui Al-
Simmurg uriasul, si zise n sinesi: ,Uriasul acesta este mai
mare dect un elefant si se lauda ca poate sa zboare fara
aripi cu mine prin vazduhuri! Pe Allah! acesta-i un lucru de-a
mirarilea si de care n-am mai auzit sa se fi pomenit
vreodata. i, n vreme ce cugeta astfel, auzi deodata ca un
vuiet de vnt prin crapatura unei usi, si baga de seama ca
pntecele uriasului se umfla vaznd cu ochii si ajunge pe data
mare ct o bolta de casa. i vuietul acela de vnt se facea
acuma asemenea cu un suierat de foaie, pe masura ce pntecele
uriasului se umfla. i deodata Al-Simmurg izbi cu piciorul n
pamnt si se ridica, ntr-o clipita, cu toata povara lui,
plutind pe deasupra gradinii. Pe urma se nala mai departe n
ceruri, miscnd din picioare ca o broasca prin apa. i, cnd
ajunse la o nalime potrivita, luneca drept nspre apus. i,
cnd se simea dus mpotriva voii lui, de catre vnt, mai sus
dect dorea, slobozea vreo doua-trei vntuituri, de felurite
tarii si lungimi. Iar cnd, dimpotriva, ca urmare a acelor
pierderi, pntecele i se dezumfla,
A noua sute paisprezecea noapte
285
sorbea aerul prin toate deschizaturile lui de sus, adica pe
gura, pe nas si pe urechi. i numaidecit se ridica iarasi n
vazduhul siniliu, si luneca drept si iute ca pasarea.
i calatorira asa, ca pasarile, plutind pe deasupra apelor
si strabatnd unul dupa altul oceanele. i, de fiecare data
dupa ce strabateau cte o mare dintre cele sapte mari, coborau
sa se odihneasca oleaca pe pamnt tare, sa mannce chebap de
magar salbatic si sa bea apa din burdufuri.
Totodata uriasul si mprospata si tainul de puteri de zbor,
da numai dupa ce dormea cteva ceasuri spre a se ntrema de
ostenelile calatoriei...
Dar cnd fu cea de a noua sute paisprezecea noapte
Urma:
... Totodata uriasul si mprospata si tainul de puteri de
zbor, da numai dupa ce dormea cteva ceasuri spre a se ntrema
de ostenelile calatoriei. i, dupa sapte zie de strabatere
prin vazduh, ajunsera ntr-o dimineaa deasupra unei cetai cu
totul si cu totul albe, care dormea ntre gradinile ei. Iar
zburatorul i spuse lui Diamant:
- Tu de acuma nainte mi esti ca un fiu si nu-mi pare rau
deloc de ostenelile cte le-am ndurat ca sa te car pna aici.
Acuma am sa te cobor pe terasa cea mai nalta din cetatea
aceasta, care-i chiar cetatea Wakak si n care fara de nicio
ndoiala ca ai sa gasesti dezlegarea pe care o caui la
ghicitoarea aceea, si anume: ,Care sunt legaturile dintre
Roada-bradului si Chiparos!
Pe urma adauga:
- Da, aici este cetatea arapului cel negru, care se afla
sub patul de fildes al domniei Mohra. i aici ai sa poi
286
tu cunoaste ntru ct este acel arap izvoditorul acelei
socoteli mult ncurcate.
i, rostind acestea, cobor dezumflndu-se ncet-n- cet si
l lasa pe beizadea Diamant, binisor si fara de zguduiala,
taman pe terasa cu pricina. i, lundu-si bun-ramas de la el,
i dete un smoc de par din barba, spunndu-i:
- Pastreaza cu grija asupra-i firele acestea din barba mea
si sa nu te despari de ele niciodata. Iar cnd i s-o n-
tmpla vreo naprasna amarnica, si ori de cte ori vei avea
trebuina de ajutorul meu, fie ca sa te scap de la vreo
ananghie, fie ca sa te aduc ndarat acolo de unde te-am luat,
nu vei avea dect sa dai foc la unul dintre firele acestea de
par si ai sa ma si vezi fara de zabava dinaintea ta.
i, cu asta, se umfla iar si se nala n vazduh, lopatnd
usor si spornic nspre casa lui.
Iar Diamant, seznd pe terasa, ncepu sa chibzuiasca la cele
ce avea de facut. i se ntreba cam cum urma sa purceada, spre
a cobor de pe terasa fara sa fie zarit de oamenii ce locuiau
n casa, cnd deodata vazu ca se iveste pe scara venind nspre
el un tinerel de o frumusee fara pereche, si care era chiar
stapnul acelei case. Iar flacaiandrul cel zmbitor la chip l
ntmpina cu un salamalec si i ura bun venit, spunnd:
- Ce dimineaa luminoasa aduce venirea ta pe terasa casei
mele, o, tu, cel mai frumos dintre oameni? Esti nger, esti
ginn ori esti faptura omeneasca?
- O, flacaule drag, sunt fiina omeneasca, bucuroasa ca si
ncepe ziua aceasta cu preadulcea vedere a ta. i ma aflu aici
pentru ca aici m-a mnat ursita mea. i atta-i tot ceea ce
pot sa-i spun despre rostul meu pe binecuvntata-i casa.
i, graind astfel, l strnse pe tinerel la piept. i amn-
doi si jurara prietenie. i coborra laolalta n sala de
A noua sute paisprezecea noapte
287
primire, si mncara, si baura mpreuna. Marire Aceluia carele
mprieteneste doua fiine frumoase si carele netezeste n
calea lor stavilele si dezleaga ncurcaturile!
Or, dupa ce prietenia se lega ntre Diamant si baieandrul
care se numea Farah si care era chiar prietenul de taina al
sultanului cetatu Wakak, Diamant i zise:
- O, prietene Farah, tu, care esti preaiubit de sultan si
tovaras al lui de inima, si, drept urmare, nimic nu poate sa-
i ramna ascuns din treburile mparaiei acesteia, ai putea,
data fiind prietenia noastra, sa-mi faci un bine ce nu are a-
ti cere nicio cheltuiala?
>
Iar tnarul Farah raspunse:
- Pe capul si pe ochii mei, o, prietene Diamant! Graieste
si, de-ar fi sa-mi dau si pielea ca sa-i faci din ea papuci,
m-as supune cu bucurie si cu mulumire!
Iar Diamant i zise, atunci:
- Poi tu numai sa-mi spui care sunt legaturile dintre
Roada-bradului si Chiparos? i poi sa-mi lamuresti, cu
acelasi prilej, rostul arapului cel negru culcat sub patul de
fildes al domniei Mohra, fiica sultanului Tammuz ben Camus,
stapnul peste meleagurile Sinnului si Masinnului?
Cnd auzi ntrebarea lui Diamant, tnarul Farah se schimba
cu totul la chip, si faa i se facu galbena, si tulbure
privirea. i ncepu sa tremure de parca s-ar fi pomenit
dinaintea ngerului Asrail. Iar Diamant, vazndu-1 n starea
aceea, i spuse cele mai dulci cuvinte, spre a-i linisti
sufletul si a i-1 scutura de spaime. Iar tnarul Farah i
grai, ntr-un sfrsit:
- O, Diamant, afla ca sultanul a poruncit sa fie omort
orice bastinas si orice strain care ar rosti numele Chiparos
sau Roada-bradului. ntruct Chiparos este chiar numele
sultanului nostru, iar Roada-bradului este numele sultanei
noastre. i iacata tot ce stiu eu despre
288
aceasta taina nfricosata. n ceea ce priveste legaturile
dintre sultanul Chiparos si sultana Roada-bradului, habar n-
am, tot asa precum limba mea nu stie sa-i spuna nimic despre
rostul arapului cu pricina, n treaba aceasta primejdioasa.
Tot ceea ce pot sa-i spun, o, Diamant, spre a te mulumi,
este ca nimeni altul, afara doar de sultanul Chiparos, nu
cunoaste taina aceea ascunsa. Iar eu stau gata sa te calauzesc
la sarai si sa te duc dinaintea sultanului. Iar tu ai sa te
pricepi cum sa-i dobndesti dragostea, si poate ca ai sa
izbutesti, atunci, sa dezlegi singur nodul acela ncurcat.
i Diamant i mulumi prietenului sau pentru ajutor si
hotar mpreuna cu el ziua cnd sa se duca la sultanul
Chiparos. i cnd ceasul asteptat veni, plecara mpreuna la
sarai; si se ineau de mna, ca doi ngeri. Iar sultanul
Chiparos, cnd l vazu pe Diamant, se umplu de desfatare si de
zmbet. i, dupa ce si bucura privirile uitndu-se la el
vreme de un ceas, i porunci sa se apropie. Iar Diamant veni
dinaintea sultanului si, dupa temenelile si urarile
cuvenite, i dete n dar un margaritar rosu, pe care l purta
legat la un sirag de matanii de chihlimbar galben, atta de
scump, ca toata mparaia Wakak nu ar fi putut sa-i plateasca
preul si nici domnii cei mai mari nu ar fi putut sa
dobndeasca unul pe potriva. Iar Chiparos fu mulumit pna
peste poate si primi peschesul, spunnd:
- Este primit de inima noastra.
Pe urma adauga:
- O, flacau mpodobit cu gingasie, poi sa-mi ceri n
schimb orice hatr vei voi; i este ndeplinit de la nceput.
i Diamant, de cum auzi vorbele acestea, pe care le
nadajduia, raspunse:
- O, doamne, al vremilor, fereasca-ma Allah de a-i cere
alt hatr dect acela de a-i fi rob! Ci, daca binevoiesti
A noua sute cincisprezecea noapte
289
chiar a-mi ngadui si daca mi daruiesti iertarea vieii, i-
as spune ceea ce am pe inima!
Dar cndfu cea de a noua sute cincisprezecea noapte
Urma:
... i-as spune ceea ce am pe inima!
i Diamant adauga:
- O, doamne al meu, surzii si orbii sunt tare fericii ca
nu sunt ispitii de prapadurile care patrund n noi prin ochii
si prin urechile noastre. ntruct, n necazul care este
necazul meu, urechile mele sunt cele care au tras asupra-mi
nenorocul! ntruct, o, tu, pavaza a lumii, din ziua cea
neagra cnd am auzit pomenindu-se dinaintea mea cele ce am sa-
i povestesc, nu am mai avut nici tihna, nici odihna.
i i istorisi de sart toata povestea. Ci nu ar fi de niciun
folos s-o luam iarasi de la cap. Pe urma adauga:
- i acuma, daca ursita m-a cinstit cu vederea prea-
luminoasei tale fee, o, doamne al vremurilor, si daca
binevoiesti a-mi darui, ca pe un hatr nepreuit, mila pe care
mi ngaduiesti a i-o cere, am sa-i cer numai sa-mi spui
care sunt ntocmai legaturile dintre stapnul nostru, sultanul
Chiparos, si stapna noastra, sultana Roada-bradului, si sa-mi
spui, cu prilejul acesta, si care este rostul arapului cel
negru culcat la ceasul de acum sub crivatul de fildes al
domniei Mohra, fiica sultanului Tammuz ben Camus,
obladuitorul peste arile Sinnului si ale Mesinnului.
Asa i vorbi Diamant sultanului Chiparos, domnul cetaii
Wakak. Iar sultan Chiparos, pe masura ce Diamant vorbea, se
schimba vadit si la faa, si la starea sufletului.
290
Iar cnd Diamant si ncheie spusele, Chiparos se facuse ca
focul; si pojarul se aprinsese n ochii lui. Iar clocotul
launtric i fierbea n piept, asemenea ntru totul cu clocotul
unei caldari pe vatra jarului. i ramase o clipa fara a putea
sa scoata nicio soapta. i deodata rabufni, zicnd:
- Vai de tine, o, strainasule! Pe viaa capului meu, de n-
ai fi ajuns sa-mi fii ca si sfnt, n urma juramntului ce-am
facut de a-i darui iertarea vieii, ntr-o clipita i-as f
si desparit capana de grumaz!
Iar Diamant spuse:
- O, doamne al vremilor, iarta-i robului tau necuviina! Ci
nu am savrsit-o dect dupa ngaduina. Iar acuma, orice ai
spune, nu poi, data fiind fagaduina ta, sa faci altfel dect
sa te ndupleci faa de rugamintea mea. ntruct tu mi-ai
poruncit sa rostesc dinainte-i o dorina, iar dorina
aceasta, pe care mi-o cunosti, este chiar singura dorina care
ma arde.
Atunci, sultan Chiparos, la spusele acestea ale lui Diamant,
ramase pna peste poate de ncurcat si de mohort. Iar
sufletul i se repezea ba nspre pornirea de a-1 omor pe
Diamant, ba nspre aceea de a-si ine fagaduielile date. Ci
pornirea de a-1 omor era, si nca cu mult, cea mai apriga.
Izbuti totusi sa si-o nfrne deocamdata si i zise lui
Diamant:
- O, fiu al sultanului ams-ah, pentru ce vrei tu sa ma
silesti a-i da pe vnt viaa degeaba? N-ar fi mai bine pentru
tine sa te lepezi de gndul prapadului care te stapneste si
sa-mi ceri n schimb altceva, fie si o jumatate din mparaia
mea?
Ci Diamant starui, spunnd:
- Sufletul meu nu-si doreste nimica mai mult, o, sultane
Chiparos!
Atunci, sultanul i spuse:
- Nu am nimica mpotriva. Da sa stii bine ca, dupa ce am
sa-i dezvaluiesc ceea ce vrei sa afli, am sa poruncesc sa i
se taie capul, fara de mntuire!
A noua sute cincisprezecea noapte
291
Iar Diamant zise:
- Pe capul si pe ochii mei, o, doamne al vremurilor! dupa
ce am sa aflu dezlegarea pe care o caut, si anume: care sunt
legaturile dintre stapnul nostru, sultanul Chiparos, si
stapna noastra, Roada-bradului, si care-i rostul arapului cu
domnia Mohra, mi voi face spalarile cele sfinte si voi muri
cu capul taiat!
Atunci, sultanul Chiparos ramase tare posomort, nu doar
pentru ca se vedea silit sa dezvaluiasca o taina la care inea
mai mult dect la sufletul sau, ci si din pricina morii
nesabuite a lui Diamant. ezu, asadar, cu capu-n jos si cu
nasul lungit, vreme de un ceas. Dupa care puse paicii sa
goleasca sala domneasca si le dete prin semne cteva porunci.
Iar paicii iesira, si-apoi se ntoarsera din nou peste o
clipita, innd de o curea din piele rosie mpodobita cu
nestemate un ogar frumos, din neamul ogarilor de culoarea
sturzului. i pe urma ntinsera, cu multa fala, un chilim mare
si patrat, de atlaz. Iar ogarul veni si se aseza pe unul
dintre colurile chilimului. Dupa care intrara n sala cteva
femei roabe, avnd n mijlocul lor o copilandra, cu trup
gingas, cu minile legate la spate, vegheata cu ochi aprigi de
doisprezece etiopieni cruni. i roabele o pusera pe fetiscana
sa sada pe coluf dimpotriva al chilimului, si dinaintea ei o
tabla pe care se afla un cap de arap. Iar acel cap era inut
n sare si n balsamuri, si parea taiat de curnd.
Pe urma sultanul facu alt semn. i numaidect intra bas-
bucatarul saraiului, urmat de niste robi ce aduceau tot soiul
de mncaruri ispitite la vedere si la gust; si aseza toate
bucatele acelea pe o faa de masa dinaintea ogarului. i, dupa
ce cinele mnca si se satura, ramasiele fura puse ntr-o
strachina murdara si amarta dinaintea copilei celei frumoase,
care avea minile legate. i fata ncepu dintru-nti sa
plnga; pe urma sa zmbeasca; si lacrimile ce cadeau din ochii
ei se faceau margaritare,
292
iar zmbetele de pe buzele ei se faceau trandafiri. Iar
etiopienii strnsera cu gingasie margaritarele si trandafirii,
si le detera sultanului.
Dupa care sultanul Chiparos i spuse lui Diamant:
- A venit ceasul morii tale, fie sub palos, fie n
streang!
Ci Diamant zise:
- Da, de buna seama, o, Maria Ta! dar nu pna ce nu am sa
capat de la tine lamurirea despre ceea ce am vazut acuma. Dupa
care am sa mor!
Atunci, sultanul Chiparos si salta poala de la caftanul sau
mparatesc peste piciorul cel stng si, cu barbia n palma
dreapta, grai asa:
- Afla, dar, o, fiu al sultanului ams-ah, ca aceasta
copilandra, pe care o vezi astfel cu minile legate la spate
si ale carei lacrimi si zmbete sunt margaritare si tran-
dafiri, se cheama Roada-bradului. i este soia mea. Iar eu,
sultanul Chiparos, sunt stapnul acestei ari si al acestei
cetai, care este cetatea Wakak...
Dar cndfu cea de a noua sute saisprezecea noapte
Urma:
- Afla, dar, o, fiu al sultanului ams-ah, ca aceasta
copilandra, pe care o vezi astfel cu minile legate la spate
si ale carei lacrimi si zmbete sunt margaritare si tran-
dafiri, se cheama Roada-bradului. i este soia mea. Iar eu,
sultanul Chiparos, sunt stapnul acestei ari si al acestei
cetati, care este cetatea Wakak.
Or, ntr-o zi dintre zilele lui Allah, ma aflam plecat din
cetatea mea la o vnatoare, cnd fusei cuprins n cmp de o
sete amarnica. i, asemenea celui pierdut
A noua sute saisprezecea noapte
293
ntr-un pustiu, umblai prin toate parile cautnd apa. i,
dupa destule cazne si cautari, ntr-un sfrsit, dadui peste o
groapa ntunecata, cu apa, sapata de neamurile cele de demult.
i i mulumii lui Allah Preanaltul pentru norocul acela,
macar ca nu mai aveam putere nici sa ma misc. Da chemnd ntr-
ajutor numele lui Allah, izbutii sa ajung pna la ghizdurile
gropii, la care era greu sa razbai, din pricina naruiturilor
si a sfarmatu- rilor. Pe urma, slujindu-ma de fesul meu ca de
o galeata si de turbanul adaugat la brul meu ca de o
frnghie, lasai totul sa alunece n fntna. Iar inima mi se
si racorea, numai auzind clipocitul apei n fesul meu.
Ci, vai! cnd vrusei sa trag frnghia aceea nchipuita,
nimica nu veni la mine. ntruct fesul se facuse atta de
greu, de parca ar fi strns n el toate napastele. i ma
straduii n toate chipurile, ncercnd sa-l misc, fara a iz-
buti. i, la capatul deznadejdii si nemaiputnd sa ndur setea
ce ma seca, strigai: ,Nu este ajutor si putere dect la Allah!
O, fiine ce v-ai ales lacasul n groapa aceasta, ori ca
suntei ginni, ori ca suntei fapturi omenesti, fie-va mila de
un sarman de-al lui Allah, pe care setea l-a adus n pragul
morii, si lasai-ma sa-mi scot din fntna galeata. O,
preastraluciilor stapni ai acestei fntni, mi se usuca
sufletul si mi se neaca rasuflarea n gura!
i ncepui sa-mi strig asa obida, si sa gem lung, pna ce,
ntr-un sfrsit, razbatu din fntna pna la urechea mea un
glas din care pricepui vorbele acestea: ,Viaa este mai de
pre dect moartea. O, slujitorule al lui Allah, daca ne scoi
din puul acesta, avem sa te rasplatim. Viaa este mai de pret
dect moartea!
Eu atunci, uitnd pe-o clipita de setea mea, mi adunai
puterile cte mi mai ramasesera si, opintindu-ma, ajunsei,
ntr-un sfrsit, sa izbndesc a scoate din fntna fesul cu
tot ce atrna de el. i vazui, nclestate cu minile de fesul
meu, doua muieri tare batrne, si oarbe, si cocrjate la
294
trup ca un arc, si atta de slabe, nct ar fi putut sa treaca
prin urechile acului. Ochii le erau nfundai n cap, falcile
fara dini, capetele se biau jalnic, picioarele le tremu-
rau, iar parul le era alb ca bumbacul daracit. i cnd, cu-
prins de mila si uitndu-mi de-a binelea de sete, le ntrebai
care era pricina de salasluiau n puul cel vechi, ele mi
spusera:
O, tinere preamilos, am strnit odinioara mnia
stapnului nostru, domnul ginnilor cei Dintru-nti Nascui,
care ne-a vaduvit de vedere si a poruncit sa fim aruncate n
puul acesta. i iacata-ne gata sa te ajutam sa dobndesti,
drept mulumire, tot ce i-ai putea dori. Ci, mai nti, avem
sa-i aratam cum sa ne lecuiesti de orbie. i, odata lecuite,
avem sa fim dobnda binefacerii tale.
i urmara astfel:
Nu departe de aici, n cutare loc, se afla un ru, unde
are obiceiul sa vna pe mal o vaca de cutare culoare. Du-te si
cauta niste baliga proaspata de la vaca aceea, unge-ne cu ea
pe ochi si, n chiar clipita aceea, avem sa ne capatam iarasi
vederea. Ci, atunci cnd vaca are sa se iveasca, tu trebuie sa
te ascunzi de ea, ntruct, daca te-ar vedea, nu s-ar mai
baliga.
Eu atunci, supunndu-ma spuselor lor, pornii nspre partea
unde se afla rul cu pricina, pe care nu-1 vazusem n
cautarile mele de mai nainte, si ajunsei la locul aratat,
unde ma ghemuii pe dupa niste stufarisuri. i nu peste mult
timp vazui ca iese din apa o vaca alba ca argintul. i, de cum
ajunse pe mal, se balega mbelsugat, apoi ncepu sa pasca la
iarba. Dupa care intra iarasi n apa si pieri.
Eu ma ridicai numaidect din locul meu, strnsei balega de
la vaca aceea alba si ma ntorsei la fntna. i unsei cu
balega ochii batrnelor, iar ele numaidect si capatara
vederile si se uitara n toate parile.
Dupa care mi sarutara minile si mi spusera:
O, stapne al nostru, doresti bogaie, ori sanatate, ori
vrei sa ai parte de vreo mndree de fata?
A noua sute saptesprezecea noapte
295
Iar eu, fara a sovai, raspunsei:
- O, matusele mele, Allah Preadarnicul m-a si miluit cu
bogaie si cu sanatate. Ci, n ceea ce priveste frumuseea,
niciodata nu am avut la ndemna cu ce sa-mi
y
1
astmpar inima! Dai-mi parceaua aceea de mndree, despre
care pomeneai!
Iar ele mi spusera:
- Pe capul si pe ochii nostri! avem sa-i dam parceaua de
mndree. Este chiar fiica sultanului nostru. E asemenea cu
bobocul cel zmbitor al trandafirului din gradina, si-i ea
nsasi un trandafir, fie de gradina, fie salbatic. Ochii-i
sunt galesi ca ai unui om beat, iar un sarut de-al ei
potoleste un potop de necazuri dintre cele mai negre. In ceea
ce priveste frumuseea ei, n totului tot, soarele se topeste
dinainte-i, luna se lumineaza de la ea si toate inimile cad
rapuse, iar parinii ei, care o au draga pna peste poate, o
in toata vremea la pieptul lor si si ncep ziua bucurndu-si
ochii cu frumuseea ei. i-asa cum e, cu tot ce are ea tainic,
va sa fie a ta; si ai sa te bucuri de ea; iar ea, la fel, de
tine...
Dar cnd fu cea de a noua sute saptesprezecea noapte
Urma:
... iar parinii ei, care o au draga pna peste poate, o in
toata vremea la pieptul lor si si ncep ziua bucurndu-si
ochii cu frumuseea ei. i-asa cum e, cu tot ce are ea tainic,
va sa fie a ta; si ai sa te bucuri de ea; iar ea, la fel, de
tine. Asa ca avem sa te calauzim la ea; si amndoi avei sa
facei ceea ce avei de facut. Ci sa iei seama
y y y
ca parinii ei sa nu te vada, mai ales la ceasul mbrai-
sarilor; ntruct te-ar arunca de viu n foc. Ci nici raul
296
acela nu are sa fie fara de leac; ntruct noi avem sa fim
mereu acolo, spre a veghea asupra ta si a te scapa de la
moarte. i chiar ca nimica nu are sa i se ntmple dect
bine, ntruct noi avem sa venim la tine n temnia si avem sa
te ungem pe trup cu untura de sarpe faraonic, nct, de-ar fi
sa stai si o mie de ani pe vreun rug ori n vreun cuptor,
trupul tau nu va pai nici cel mai mic rau, iar focul ar fi
pentru tine ca o scalda tot atta de racoroasa ca ntr-un
izvor din gradina Iremului.
i, dupa ce ma prevestira astfel despre tot ceea ce avea sa
mi se ntmple, si ma linistira de la nceput n ceea ce
priveste sfrsitul lucrurilor, cele doua batrne ma pur- tara,
cu o iueala ce ma ameea, pna la saraiul cu pricina, care
era saraiul sultanului ginnilor cei Dintru-nti Nascui. i
deodata mi se paru ca ma vad n raiul cel desavrsit. Iar n
sala laturalnica, n care fusei dus, o vazui pe aceea ce mi
fusese menita de ursitoare, o copila luminata de chiar
frumuseea ei si culcata n crivatul ei, cu capul sprijinit pe
o perna vrajita. i, hotart! faa de stralucirea ei s-ar fi
rusinat pna si soarele; iar de-ai fi privit-o mai ndelung,
i-ai fi spalat minile de nelepciune si de viaa. i-
atunci, numaidect, sageata cea agera a dorinii de desfatare
cu ea lovi adnc n inima mea. i ramasei dinaintea ei, cu
gura cascata, pe cnd copilul ce-mi fusese lasat de mostenire
se nsuflei amarnic si nu mai rvnea nimica alta dect sa
adulmece vazduhul vremilor.
La privelistea aceea, copila cea lunara si ncrunta
sprnceana, ndemnata parca de vreun simamnt de rusine, n
vreme ce privirea-i plina de viclesuguri si da ngaduina. i
mi spuse cu un glas pe care l voia mnios:
O, faptura omeneasca, de unde ai venit si ce-i cu
asemenea cutezana la tine? Au nu te temi ca o sa-i speli
minile cu chiar viata ta?
A noua sute saptesprezecea noapte
297
Iar eu, pricepndu-i gndurile cele adevarate faa de mine,
raspunsei:
- O, stapna mea ca de miere, ce viaa este mai de dorit
dect clipa aceasta, n care sufletul meu se bucura de icoana
ta? Pe Allah! mi-ai fost scrisa de la ursitoare si am venit
aici anume spre a ma supune ursitei mele. Ma rog, asadar, ie,
pe ochii tai, diamantele acelea, sa nu mai risipesti cu vorbe
desarte o vreme ce-ar putea sa fie folosita mai cu alt rost.
Atunci, copilandra se scutura dintr-odata de nfaisarea ei
adormita si se repezi la mine, mpinsa parca de un dor
nebiruit, si ma lua n brae, si ma strnse la pieptu-i cu
nesa, si se ngalbeni de tot, si cazu topita n braele mele.
i nu zabovi a se zmuci, a zvcni si a icni, cu atta foc,
nct, atunci pe loc si numaidect, copilul cel natarau se si
strecura n leaganul sau, fara de ipete ori necaz, ntocmai
ca pestele ntr-un pru ori ntr-un iaz. Iar sufletul meu,
scapat de orice greu, nu mai lua aminte dect la desfatul
fierbinte si la ce avea dinainte. i ne trecuram ziua toata,
si noaptea toata, fara a vorbi, fara a mnca, fara a bea,
numai n framnt de solduri si de coapse, si n tot ce mai
urmeaza, ntru ceea ce se da si ntru ceea ce se ia. i
berbecul cel ncornat nu o ocroti deloc pe oia aceea
razboinicoasa, iar bataile lui erau chiar ca ale unui adevarat
taica vnjos la grumaz, iar zu- maricaua pe care o darui fu o
zumarica bine mestecata, iar tatnele stralucirii nu se lasa
mai prejos de causul cel nazdravan, iar dulcele mizilic i fu
naprasnicului cel chior mertic, iar catrca iabrasa fu
domolita de crja dervisului la ispasa, iar mierloiul cel mut
de faa si potrivi glasul dupa filomela cea cntareaa, iar
iepurica fara ureche ntocmai cu cocosul cel fara de glas o
pereche, iar zbanul cel fara de caputa facu sa fulgere limba
cea muta, si, ntr-un cuvnt, tot ceea ce era de luat fu luat,
si ceea ce era de dat fu dat; si nu mai conteniram
298
treaba mareaa dect atunci cnd se facu dimineaa, ca sa
rostim rugaciunea amndoi si sa ne ducem sa ne spalam apoi.
i petrecuram asa o luna ntreaga, fara ca sa aiba habar
cineva ca ma aflam n sarai si de viaa grozava pe care o
duceam noi doi, plina numai de giugiuleli fara de cuvinte si
de alte lucruri la fel. Iar bucuria mea ar fi fost deplina, de
n-ar fi fost spaima pe care nu contenea s-o traiasca iubita
mea, ca are sa vada taina noastra descoperita de catre tatal
si mama sa, teama atta de amarnica, ntr-adevar, nct
smulgea inima din inima.
Or, ziua aceea atta de nfricosata nu zabovi a veni.
ntruct, ntr-o dimineaa, tatal copilandrei, cnd se scula,
se duse n iatacul fetei sale si lua seama ca frumuseea ei
lunara si fragezimea ei se cam ofilisera si ca un fel de
lncezeala grea i adncea trasaturile si i le acoperea cu o
vestejeala. i, pe data, o chema si pe mama, si i spuse:
- Pentru ce s-o fi schimbat asa la culoare faa fetei
noastre? Au nu vezi si tu cum vntul cel jalnic al toamnei a
vestejit trandafirii din obrajii ei?
Iar mama se uita ndelung, tacuta si cu ochi banuielnici,
la fata care dormea cuminte, si, fara a rosti un cuvnt, se
duse lnga ea, salta cu o miscare repede camasa si, cu doua
degete de la mna stnga, despari cele doua jumatai
vrajitoare de jos ale fetei sale.
i cu ochii ei vazu ceea ce vazu, si anume dovada neabatuta
a fetiei ce-si luase zborul de la iepuria de culoarea
iasomiei...
Dar cnd fu cea de a noua sute optsprezecea noapte
Urma:
A noua sute optsprezecea noapte
299
... i cu ochii ei vazu ceea ce vazu, si anume dovada
neabatuta a fetiei ce-si luase zborul de la iepuria de cu-
loarea iasomiei. i, la dovedirea aceea, era sa lesine de
tulburare si striga:
- O, rusinea si cinstea ei jefuite! O, fata dezmaata si
atta de ticaloasa! O, urmele cele de netagaduit de pe haina
fecioriei ei!
Pe urma o zgli repezit si o trezi, ipnd la ea:
- Daca nu marturisesti adevarul o, caeao, am sa te fac sa
gusti moartea cea cruntata!
i tinerica, trezita asa deodata si vaznd-o pe maica-sa cu
un nas plin de mnie neagra mpotriva ei, i dete-n gnd ce se
ntmplase si pricepu tulbure ca ceasul amarnic venise. nct
nu ncerca nici sa tagaduiasca ceea ce nu era cu putina de
tagaduit, nici sa marturiseasca ceea ce era de nemarturisit.
i chibzui sa lase-n jos capul si pleoapele, si sa pastreze
tacere. i, din vreme n vreme, sub potopul vorbelor ca o
vijelie aruncate de maica-sa, se mulumi sa salte o clipita
pleoapele, spre a le cobor apoi numaidect peste ochii
buimacii. Ct de-a raspunde ntr-un fel ori ntr-altul, se
feri cu grija. i cnd, la capatul ntrebarilor, al
bruftuiturilor si al vuietelor de furtuna, mama si simi
glasul ragusit si gtlejul ca nu mai scoate niciun grai, o
lasa pe fiica-sa acolo si iesi clocotind sa dea porunca sa se
cerceteze tot saraiul, spre a-1 dibui pe faptasul pagubei. i
ma dibuira peste tare puina vreme, cautarile fiind facute pe
urma lasata de mirosul meu de faptura omeneasca, pe care nasul
lor l adulmeca.
i-asa ca ma nhaara si ma dusera afara din harem si din
sarai; si, strngnd o gramada mare de lemne, ma dezbracara si
se pregatira sa ma arunce pe rug. i, n clipita aceea chiar,
cele doua batrne din fntna venira nspre mine si le spusera
strajerilor:
- Vrem sa aruncam pe trupul cel ticalos al acestei fapturi
omenesti un chiup cu ulei de lampa, pentru ca
A noua sute optsprezecea noapte
301
focul sa se lipeasca mai bine de el si sa ne scape ct mai
degraba de vederea lui ticaloasa.
Iar strajerii nu avura nimica de zis, ba dimpotriva! Atunci,
cele doua batrne mi turnara pe trup un chiup plin cu ulei
solomonesc, despre ale carui puteri ma lamurisera, si ma
frecara cu el peste tot, fara a lasa neunsa nicio bucaica din
faptura mea. Dupa care strajerii ma pusera n mijlocul rugului
cel urias si-i detera foc. i, n puina vreme, flacarile
mnioase ma mpresurara. Ci limbile rosii, care ma atingeau,
mi se pareau mai dulci si mai racoroase dect mngierea apei
din gradinile Iremului. i sezui acolo de dimineaa pna
seara, n mijlocul acelei vapai, tot atta de nevatamat ca si
n ziua cnd iesisem din pntecele maicii mele.
Or, ginnii cei Dintru-ntia Nastere, si care aasera focul
n care credeau ca de mult ma si facusem scrum, l ntrebara
pe stapnul lor ce aveau de facut cu cenusa mea. Iar sultanul
le raspunse sa ia cenusa si s-o arunce iarasi n foc. Iar
sultana adauga:
- Ci, mai nainte, udai-va pe ea!
i, potrivit poruncii, ginnii slujitori stinsera focul, spre
a-mi lua cenusa si a se uda pe ea. i ma gasira zmbitor si
nevatamat, n starea n care am spus.
La privelistea aceea, sultanul si sultana ginnilor cei
Dintru-ntia Nastere nu mai avura nicio ndoiala n ceea ce
priveste puterile mele. i cugetara n mintea lor, si
chibzuira ca erau datori de aci nainte sa-l cinsteasca pe un
om atta de stralucit. i gasira ca era potrivit s-o marite pe
fata lor cu mine. i venira, si ma luara de mna, si si
cerura iertaciune pentru purtarea lor, si ma nconjurara cu
multa cinste si caldura. i, cnd le dezva- luii ca sunt fiul
sultanului de la Wakak, se bucurara pna peste marginile
bucuriei, binecuvntnd ursita care o mperechea pe fata lor
cu cel mai stralucit dintre fiii
302
lui Adam. i sarbatorira cu toata pohfala si bucuria n-
suratoarea mea cu mndreea aceea cu trup de trandafir.
i cnd, peste un sir de zile, ma ajunse dorul de a ma
ntoarce la mparaia mea, cerui ngaduina de la socrul meu,
tatal soiei mele. i macar ca le era cu durere sa se
despareasca de fata lor, nu voira sa se puna cumva mpotriva
dorinei mele.
i porunci sa ni se pregateasca un car din aur, tras de sase
perechi de ginni zburatori, si mi darui, n chip de pesches,
o gramada de giuvaieruri si de gemme minunate. i, dupa bun-
ramasuri si urari de bine, fuseram dusi, ntr-un rastimp de
ct sa nchizi un ochi si sa-l deschizi iar, n cetatea Wakak,
cetatea mea.
Or, afla acuma, o, flacaule, ca tinerica pe care o vezi
dinaintea ta, cu minile legate la spate, este fata socrului
meu, sultanul ginnilor De-la-Obrsii. Chiar ea este soia mea
si o cheama Roada-bradului. i despre ea a fost vorba pna
acum, si tot despre ea are sa fie vorba si n ceea ce am sa-i
povestesc de aci nainte.
i-asa, ntr-o noapte, la o vreme dupa ntoarcerea mea
acasa, dormeam lnga soia mea, Roada-bradului. i, din
pricina caldurii, care era mare, ma trezii, cum nu aveam
obiceiul, si bagai de seama ca, n ciuda fierbinelii
nabusitoare, picioarele si minile Roadei-Bradului erau mai
reci ca gheaa. i ramasei nedumerit cnd simii raceala aceea
ciudata si, temndu-ma ca nevasta-mea sa nu fie lovita de vreo
boala rea, o trezii ncetisor si i spusei:
- Dulceaa mea, esti rece toata! i-e rau sau ce ai?
Iar ea mi raspunse cu glas nepasator:
- Nu am nimic. Mai adineaori am avut o trebuina si, din
pricina spalaturii pe care am facut-o pe urma, mi sunt reci
picioarele si minile.
Iar eu crezui ca spusele ei sunt adevarate si, fara a mai
rosti o vorba, ma culcai iar.
A noua sute nouasprezecea noapte
303
Or, peste cteva zile, se petrecu acelasi lucru; iar soia,
la ntrebarea mea, dete aceeasi lamurire. Ci, de data aceasta,
nu mai fusei mulumit deloc si o umbra de banuiala intra
tulbure n mintea mea. i din clipita aceea ramasei
ngrijorat. Ci mi ncuiai toate banuielile n sipetul inimii
si trasei zavorul tacerii la usa limbii mele...
Dar cndfu cea de a noua sute nouasprezecea noapte
Urma:
... Ci mi ncuiai toate banuielile n sipetul inimii si
trasei zavorul tacerii la usa limbii mele. i, spre a ncerca
o scapare din ngrijorarea mea, ma dusei pe la grajduri sa ma
mai uit la caii mei cei frumosi. i vazui caii pe care i
ineam numai pentru folosina mea, data fiind fuga lor mai
iute ca vntul, ca ajunsesera atta de slabi si de topii,
nct le ieseau oasele prin piele, iar spinarea le era roasa
n mai multe locuri. i eu, nemaipricepnd nimic, poruncii sa
vina dinainte-mi toi grajdarii si i ntrebai:
O, pui de caele, ce-i asta? i cum asa?
Iar ei se aruncara cu faa la pamnt dinaintea mniei mele,
si unul dintre ei salta un pic fruntea tremurnd, si mi
spuse:
O, stapne al nostru, am a-i spune cteva lucruri de
taina.
Iar eu i aruncai naframa ocrotirii, poruncindu-i:
- Spune-mi adevarul, si nu-mi ascunde nimic, altminteri
eapa te asteapta!
Atunci, el spuse:
- Afla, o, stapne al nostru, ca n fiece noapte, neabatut,
sultana, stapna noastra, mbracata n hainele
304
sale mparatesti, gatita cu podoabele si cu giuvaerurile sale,
asemenea cu Balkis n fala dichiselilor ei, vine la grajd,
alege unul dintre caii dragi Mariei Tale, ncaleca pe el si
pleaca sa se preumble. i, pe la sfrsit de noapte, cnd se
ntoarce, calul nu mai este bun de nimic si cade la pamnt,
sfrsit. i iacata ca de mult ine starea aceasta de lucruri,
de care niciodata nu am cutezat sa dam de stire sultanului,
stapnul nostru!
Or eu, aflnd treburile astea ciudate, ma tulburai n inima
mea, iar ngrijorarea mi se vijelui, si banuielile mi se
nradacinara adnc n minte. i toata ziua mi trecu astfel,
fara sa am o clipita de liniste spre a ma gndi la treburile
domniei. i asteptam noaptea cu o nerabdare care mi zvcnea
picioarele si minile fara de voia mea. nct, atunci cnd se
facu ceasul la care ma duceam, de obicei, lnga soia mea,
noaptea, intrai la ea si o gasii gata dezbracata si troznindu-
si ncheieturile a somn. i mi zise:
- Sunt tare ostenita si nu mai am alt dor dect sa ma culc.
Iacata ca somnul mi se si asterne pe ochi. Uf! haide sa ne
culcam!
Iar eu, la rndu-mi, izbutii sa-mi tainui zbuciumul launtric
si, prefacndu-ma a fi nca si mai toropit de somn dect ea,
ma ntinsei pe crivat, macar ca eram cu totul treaz, si
ncepui sa rasuflu cu sforaituri, ca beivanii care dorm prin
crciumi.
Atunci, femeia aceasta a blestemului se scula ca o pisica si
mi puse la buze o ceasca din care mi turna n gura tot ce se
afla n ea. Iar eu avusei puterea sa nu ma dau nicicum n
vileag; ci, rasucindu-ma oleaca nspre perete, ca si cum as fi
dormit mai departe, scuipai pe tacute n perna zeama de bang,
pe care mi-o turnase n gura. Iar ea, fara a avea vreo
ndoiala asupra puterilor hangului, nu se mai sfii de nimic si
se vnzoli n voie prin odaie, si se spala, si se dichisi, si
si dete cu kohl la ochi, si cu nard prin par, si cu srmea
indieneasca pe
305
sprncene, si cu missie tot indieneasca pe dini, si se n-
miresma cu balsam tare de trandafiri, si se mpodobi cu
giuvaieruri, si iesi calcnd de parca ar fi fost beata.
Atunci, dupa ce o asteptai sa iasa, ma sculai din pat si,
aruncndu-mi pe umeri o mantie, ma luai dupa ea, cu pasi
furisai. i o vazui cum se duce la grajduri, si cum alege un
cal frumos si sprinten ca acela al domniei irin. i ncaleca
pe el, si pleca. i vrusei si eu sa ncalec pe un cal, si sa
ma in dupa ea; ci ma gndii ca tropotul copitelor ar ajunge
la urechile soiei dezmaate si ca astfel ar banui ceea ce
trebuia sa-i ramna nestiut. nct, strngndu-mi brul pe
dupa mijloc asa cum fac saizii si olacarii, o luai la fuga
fara zarva pe urmele calului soiei mele, slobozindu-mi
picioarele n vnt. Iar cnd ma poticneam, ma sculam
numaidect; iar cnd cadeam, ma ridicam pe data, fara a-mi
pierde nadejdea. i fugii asa mai departe, sf- siindu-mi
picioarele n pietrele de pe drum.
Or, afla, o, tinere, ca, fara ca eu sa-i fi dat porunca sa
vina dupa mine, ogarul pe care l vezi colea dinaintea ta, cu
gtul mpodobit cu zgarda din aur, plecase dupa mine si gonea
credincios alaturi fara a da glas.
i, dupa cteva ceasuri de goana fara de ragaz, soia mea
ajunse ntr-o cmpie goala, n care nu se afla dect numai o
casa, mica si zidita din ceamur, unde salasluiau niste arapi.
i descaleca din sa si intra n casa arapilor. Iar eu vrusei
sa intru dupa ea; ci usa se nchise, pna sa apuc sa ajung n
prag, si ma mulumii sa ma uit printr-o bageaca, spre a
ncerca sa aflu cam ce treaba putea sa fie acolo.
i iacata ca arapii, care erau n numar de sapte si se
asemuiau cu niste bivoli, o ntmpinara pe soia mea cu
njuraturi nfricosate, si o nsfacara, si o tabrcira la
pamnt, si o calcara n picioare cu lovituri atta de cum-
plite, nct gndii ca i-au frnt oasele si ca si-a dat duhul.
Ci ea, departe de a se arata potopita de bataia aceea
306
crunta, din care si astazi mai poarta urme pe umeri, pe
pntece si pe spinare, se mulumea sa le spuna arapilor:
- O, dragii mei, pe focul dragostei pe care vi-o port, ma
jur voua ca am zabovit oleaca n noaptea aceasta, numai din
pricina ca sultanul, soul meu, jegosul acela, tuhasoiul acela
afurisit, a stat treaz pna peste ceasul lui obisnuit.
Altminteri, oare, as fi asteptat eu atta pna sa viu si sa-mi
bucur sufletul cu bautura desfatarilor voastre?
Iar eu, vaznd acestea, nu mai stiam nici unde ma aflam,
nici daca nu eram cumva prada vreunui vis cumplit. i mi
ziceam n cugetul meu: ,Ya Allah! nu am atins-o niciodata pe
Roada-bradului nici macar cu un trandafir! Au cum se face de
ndura acuma asemenea lovituri, fara sa moara? i, pe cnd eu
cugetam astfel, i vazui pe arapi, domolii de rugaminile de
iertare ale soiei mele, cum o dezbraca din crestet pna n
talpa, rupnd hainele de pe ea si smulgndu-i giuvaierurile si
podoabele, pe urma cum se reped peste ea, ca un singur ins, ca
s-o potopeasca din toate parile deodata. Iar ea, sub
potopirea aceea, raspundea cu niste suspine nfundate, cu
niste ochi albi si cu gfituri.
Eu atunci, neputnd sa ndur mai mult privelistea, ma
aruncai prin bageaca n mijlocul odaii si, nsfacnd o maciuca
dintre maciucile ce se gaseau acolo, ma prilejuii de
nauceala arapilor, care gndeau ca o fi cobort peste ei vreun
ginn, si tabari asupra-le, si i dobori cu lovituri
strasnice, bine alduite n capetele lor. i pe cinci dintre ei
i deznodai n felul acesta de deasupra soiei mele, si i
dadui de-a berbeleacul drept n fundul iadului. Ceea ce
vaznd, ceilali doi arapi care mai ramasesera se deznodara
singuri de soia mea si si cautara izbavirea n fuga. Ci
izbutii sa mai pun gabja pe unul si, dintr-o lovitura, l si
asternui la picioarele mele; si, cum nu era dect ameit, luai
o frnghie si vrusei sa-l leg de
307
mini si de picioare. Ci, pe cnd ma aplecam, soia mea se
repezi deodata pe la spate si ma mpinse cu atta putere, de
ma ntinse jos. Atunci, arapul se folosi de prilejul acela
spre a se scula si a mi se aburca pe piept. i tocmai ridica
maciuca spre-a ispravi dintr-o lovitura treaba cu mine, cnd
cinele meu cel credincios, ogarul acesta de culoarea
sturzului, i sari n beregata si l dobor la pamnt,
rostogolindu-se peste el. Iar eu ma prilejuii numaidect de
clipita prielnica, spre a ma napusti asupra potrivnicului meu
si, dintr-o rasucitura de mna, i si priponii minile si
picioarele. Pe urma veni si rndul Roadei-Bradului, s-o iau si
s-o leg, fara a rosti o vorba, n vreme ce ochii mei scaparau
scntei.
Sfrsind treaba, l tri pe arap afara din casa si l legai
de coada calului. Pe urma o luai pe soia mea si o pusei
dinainte-mi n sa, de-a curmezisul, ca pe o desaga. i, urmat
de ogarul care mi scapase viaa, ma ntorsei la sarai, unde
cu chiar mna mea i taiai capul arapului al carui trup, trt
tot lungul drumului, nu mai era de mult dect o zdreana vie,
si dadui carnea lui cinelui s-o mannce. i poruncii sa i se
puna la sare capul, care este chiar capana pe care, iacata,
o vezi aici pe tablaua aceasta, dinaintea Roadei-Bradului. i,
drept orice osnda pentru soia mea, dezmaata, o pedepsii
numai cu privelistea zilnica a capului pe care i l-am taiat
arapului, handralaul ei. i-asa cu ei cu amndoi.
Ci, n ceea ce l priveste pe cel de al saptelea arap, care
izbutise sa fuga, acela nu se opri din alergatura pna ce nu
ajunse n arile Sinnului si Masinnului, unde domneste
sultanul Tammuz ben Camus. i, dupa un sir de sforarii,
ticalosul de arap izbuti sa ajunga a se ascunde sub crivatul
de fildes al domniei Mohra, fata sultanului Tammuz. i-acuma
este sfetnicul ei de taina. i nimeni din sarai nu stie ca
arapul se afla sub crivatul domniei.
308
i iacata, o, tinere, toata povestea mea cu aceasta Roada-
bradului. i-acesta-i rostul arapului cel negru, la ceasul de-
acum sub crivatul de fildes al fetei sultanului de la Sinn si
Masinn, domnia Mohra, ucigasa attor feciori de crai.
Asa i grai sultanul Chiparos, stapnul cetaii Wakak,
tnarului beizadea Diamant.
Pe urma adauga...
Dar cndfu cea de a noua sute douazecea noapte
Urma:
... Asa i grai sultanul Chiparos, stapnul cetaii Wakak,
tnarului beizadea Diamant.
Pe urma adauga:
- De-acuma, dupa ce ai auzit ceea ce nicio faptura
omeneasca nu stie, ntinde-i capul, care nu mai este al tau,
si spala-te pe mini de viaa!
Ci Diamant raspunse:
- O, doamne al vremilor, stiu ca mi-e capu-n minile tale
si sunt gata sa ma desparesc de el fara prea multe pareri de
rau. nsa pna acuma nodul cel mai de seama al povestii tale
nu este nca destul de lamurit, n mintea mea, ntruct nca
nu stiu pentru ce si-a ales cel de-al saptelea arap ca adapost
tocmai subpatul domniei Mohra, si nu alt loc de pe pamnt, si
mai ales cum se face ca domnia s-a nvoit sa-l ina n
iatacul ei! Asa ca lamureste-ma cum s-a petrecut lucrul; si,
de ndata ce am sa aflu, mi voi face spalarile cele sfinte si
voi muri!
Cnd auzi vorbele acestea ale lui Diamant, sultanul Chiparos
ramase pna peste poate de uluit. ntruct nu
A noua sute douazecea noapte
309
se astepta la o asemenea ntrebare si, de altminteri, nici-
odata nu-1 mnase ispita sa afle amanuntele pe care le cerea
Diamant. Drept aceea, nevoind sa arate ca habar nu avea de o
pricina atta de nsemnata, i spuse tnarului beizadea:
- O, calatorule, ceea ce ma ntrebi acuma este ceva ce ine
de tainele puterii domnesti si, daca i le-as dezvalui, as
trage asupra capului si a mparaiei mele cele mai grele
napaste. Pentru aceea, mai degraba am sa-i cru viaa si
capul, si am sa-i iert cutezana. Grabeste-te, asadar, sa
pleci din sarai, pna a nu ma desturna din hotarrea mea de a
te lasa sa pleci slobod!
Iar Diamant, care nu nadajduia sa scape atta de lesne,
saruta pamntul dintre minile sultanului Chiparos si, dumirit
acuma despre toate cte voise sa stie, iesi din sarai dnd
slava lui Allah carele i menise mntuirea. i se duse sa-si
ia ramas-bun de la tnarul sau prieten, Farah, copilandrul cel
dragalas, care varsa lacrimi la plecarea lui. Pe urma se sui
pe terasa casei si arse un fir de par din barba lui Simmurg.
i numaidect se dezlanui o rabufnitura ca de furtuna, dupa
care zburatorul se ivi dinainte-i.
i, dupa ce l ntreba ce voieste, l lua n spinare, l
trecu peste cele sapte oceane si l aduse cu dragoste si buna-
voina la salasul sau. i l inu sa se odihneasca vreme de
cteva zile. Dupa care l lua iar n spinare si l duse la
domnia Aziza cea dulce, n mijlocul trandafirilor ce-si
ngemanau bobocii. i Diamant o gasi pe dulceaa aceea, care
i plngea lipsa si suspina dupa ntoarcerea lui, iar obrajii
ei se facusera asemenea florii de rodie. i, cnd l vazu ca
intra, nsoit de Al-Simmurg zburatorul, inima i se topi; si
fata se ridica de jos, tremurnd precum caprioara cnd sare la
chemarea capriorului. Iar Al-Simmurg zburatorul, ca sa nu-i
stnjeneasca, iesi din sala, lasndu-i sa se alinte n voie.
Iar cnd se ntoarse, peste un ceas de vreme, i gasi tot
mbraisai, stralucire cu stralucire.
310
Iar Diamant, care si mplinise toate dorurile, i spuse lui
Al-Simmurg:
- O, binefacatorule al nostru, o, taica al uriasilor si
cununa a lor, as dori acuma de la tine sa ne pori pna la
Gamila, nepoata ta cea minunata, care ma asteapta pe
chilimurile rosii ale dorului!
i Al-Simmurg cel nazdravan i lua pe amndoi, cte unul pe
fiecare umar, si i duse, ntr-un rastimp ct sa nchizi si
iarasi sa deschizi un ochi, pna la gingasa Gamila, pe care o
gasi cufundata n tristee, nemaistiind nimica de faptura ei,
si suspinnd stihurile acestea:
O, inima-mi, n-o alunga departe De chipul drag, pe care l-a-
ndragit Narcisa ce se zbuciuma de moartei Iar daca tu nu te-ai
beivanit,
Sa nu-l ceri pe cel care n-are parte Dect de-alinul unui vin
coclit - Ci du-l n crsma iar, sa-si bea necazul!
Of, nu mai poate inima-mi sa scape De ostile ce si-au pornit
poghiazul,
Strnite de sub vajnicile-i pleoape!
i nu mai stiu sa-mi racoresc obrazul La niciun sipot, al
niciunei ape!
Mi-e haina toata un pojar de dor,
O, frumusee scumpa, o, iubite,
O, raule, o, fermecat fecior!
De-atta chin, de-attea lungi ispite,
Supusa zac sub cruntul tau picior Gingas ca iasomiile-
nflorite!
O, inima mea, ca un foc fierbinte,
La vrsta fara minte-a tinereii,
Ct i-ofi scris sa zaca-n chinuri sfinte Oftnd de dorul
dragostei si-al vieii,
Sub jugu-n care pe vecie-o prinde Un fur de inimi, soare-al
frumuseii?
A noua sute douazecea noapte
311
Iar Diamant, care nu uitase nicidecum cte datorin- te avea
fata de mult-miloasa Gamila, cea care l scosese > >
7
din
pielea lui de cerb si l slobozise din vrajitoriile surorii
ei, Latifa, fara a mai pune la socoteala darul acelor arme
magicesti, cu care l mpodobise, nu pregeta sa-i dovedeasca
fierbinte simamintele sale de ndatorinta.
> j i, dupa revarsarile de
bucurie ale ntlnirii, o ruga pe sultana Aziza sa-l lase un
ceas cu Gamila, fara de martori. Iar Aziza gasi cererea lui
ntemeiata si mpareala cinstita, si iesi, mpreuna cu Al-
Simmurg. Iar cnd, peste un ceas de vreme, se ntoarse, o gasi
pe Gamila topita n braele lui Diamant.
>
Atunci, Diamant, caruia i placea sa faca fiecare lucru la
ceasul cuvenit, se rasuci nspre cele doua soii ale sale si
nspre Al-Simmurg, si le spuse:
- Gndesc ca este vremea sa hotarm si rosturile domniei
Latifa, vrajitoria, care este sora ta, ya Gamila, si fiica
fratelui tau, o, taica al zburatorilor.
i toi raspunsera:
- Nu avem nimica mpotriva!
Pe urma Al-Simmurg, la rugamintea lui Diamant, zbura pna la
nepoata sa, vrajitoria Latifa, si, dintr-o rotitura de mna,
i lega minile Ia spate si o aduse dinaintea lui Diamant. Iar
tnarul cocon, lund seama la ea, zise:
- Spre-a o judeca, sa sedem aici roata si sa chibzuim
asupra osndei.
Iar dupa ce luara loc unii n faa altora, Al-Simmurg si
dete cu socoata, spunnd:
- Se cade ca, fara de sovaire, sa izbavim neamul omenesc de
facatoarea aceasta de rele. Eu socot ca, fa.ra a zabovi, s-o
spnzuram cu capu-n jos si pe urma s-o tragem n eapa. Sau am
mai putea, dupa spnzurare, sa dam carnea ei s-o mannce
vulturii si pasarile de prada.
312
Iar Diamant se ntoarse nspre sultana Aziza si i ceru
parerea. Iar Aziza spuse:
Eu socot ca ar fi mai bine sa uitam greselile ei faa de
soul nostru, Diamant, si s-o iertam, data fiind bucuria
noastra din ziua aceasta binecuvntata!
i, la rndu-i, Gamila fu de parere ca se cadea a fi iertate
pacatele surorii sale si sa i se ceara, n schimb, sa le dea
ndarat nfaisarea omeneasca tuturor flacailor pe care i
preschimbase n capriori. Atunci, Diamant spuse:
Bine, iertarea si slobozia sa fie asupra ei!
i i arunca naframa lui. Pe urma zise:
Acuma ar trebui sa ma lasai cu ea vreme de un ceas!
)
i se nvoira numaidect cu dorina lui. Iar cnd se
ntoarsera n sala, o gasira pe Latifa, iertata si mulumita,
n braele flacaului.
i, dupa ce Latifa i ntoarse la nfaisarea lor dinti pe
domnisorii si pe ceilali insi pe care, cu vrajitoriile ei, i
prefacuse n capriori, si cnd i slobozi, dupa ce le dete sa
mannce si cu ce sa se mbrace, Al-Simmurg lua n spinare pe
Diamant si pe cele trei soii ale lui si i duse, n scurt
rastimp, pna n cetatea sultanului Tammuz ben Camus, tatal
domniei Mohra. i ridica niste corturi anume pentru ei, la
marginea cetaii, si i lasa acolo sa se odihneasca oleaca,
ducndu-se chiar el, la rugamintea lui Diamant, n haremul n
care se afla cadna Creanga-de- Margean. i o vesti pe copila
de sosirea lui Diamant, pe care fata l astepta cu suspine si
cu inima potopita de dor. i nu i fu greu s-o hotarasca a se
lasa dusa de el la iubitul ei. i o aduse n cortul n care
Diamant aipise, si o lasa singura cu el, lundu-le pe
celelalte trei soii. Iar Diamant, dupa revarsarile de bucurie
ale ntoarcerii, stiu sa-i dovedeasca gingasei Creanga-de-
Margean ca nu si uitase fagaduielile si, atunci pe loc, i
grai n graiul ce se cuvenea. Iar ea se umplu de bucurie si de
mulumire, iar cele trei soii ale lui Diamant o gasira tare
dulce.
A noua sute douazeci si una noapte
313
Or, dupa ce toate treburile acestea de inima fura ncheiate
astfel ntre Diamant si cele patru soii ale sale, flacaul se
gndi sa-si ndeplineasca si dorul cel mai mare, care l
facuse sa plece de acasa. i iesi din cort, si porni singur
nspre cetate, si ajunse pe locul meidanului, dinaintea
palatului domniei Mohra, acolo unde spnzurau, cu miile,
capanile de craisori si de domni, unele purtndu-si
cununile, iar altele goale de tot si cu parul vnzolit. i se
duse la toba, si o vuvai cu tarie, spre a da de stire ca sta
gata sa-i dea domniei Mohra raspunsul pe care l cerea de la
peitorii ei...
Dar cnd fu cea de a noua sute douazeci si una noapte
Urma:
... spre a da de stire ca sta gata sa-i dea domniei Mohra
raspunsul pe care l cerea de la peitorii ei.
i pe data strajerii l dusera la sultanul Tammuz ben Camus,
care l cunoscu numaidect pe flacaul a carui frumusee l
fermecase si caruia i spusese, ntia oara: ,Cugeta vreme de
trei zile si ntoarce-te apoi sa ceri nfaisarea care are sa
despareasca de trup preagingasu-i cap.
Or, de data aceasta, i facu semn sa se apropie si i zise:
- O, fiul meu, Allah aiba-te n paza lui! Tot mai sta-
ruiesti a voi sa afli tainele si sa desclcesti gndurile cele
nastrusnice ale unei copile?
Iar Diamant spuse:
- Iscusina ghicitului vine de la Allah, iar noi nu avem a
ne ngmfa de darurile lui Allah! Or, taina pe care fiica ta a
ascuns-o n sipetul inimii sale, si la care cere dezlegarea,
nimeni nu o cunoaste. Ci eu am cheia.
314
Iar sultanul spuse:
- Pacat de tinereile tale! Iacata ca vii sa-i speli mi-
nile de viata ta!
>
i, cum nu mai nadajduia sa-l ntoarne pe flacau de la
gndul cel amarnic, porunci robilor sa dea de stire stapnei
lor, Mohra, ca un cocon strain a venit, cu gndul de-a fi
primit de ea, spre-a ncerca sa-i dezlege smintelile.
i numaidect n sala de primire, dupa valul de mireasma al
pletelor mbalsamate, intra fecioara domnia cea cu leganari
vrajite, mult-norocita Mohra, pricina retezarii attor viei,
aceea la care nu te mai saturai sa te uii, ntocmai precum un
dropicos nu se mai satura sa bea din apa Eufratului, si pentru
care mii de suflete se mistuiau ca fluturii n flacara. i,
dintr-o aruncatura de ochi, l cunoscu n Diamant pe santonul
cel tnar din gradina, flacaul cu obraz de soare, cu trup
vrajitor, a carui icoana i tulburase atta inima. i, ca
urmare, ramase peste masura de uluita; ci nu zabovi a pricepe
ca fusese amagita de santonul acela, care pierise deodata,
fara a lasa vreo urma. i se mnie n sufletul ei, si si
zise: ,De data aceasta nu are sa-mi mai scape. i, dupa ce
sezu pe lavia jeului domnesc, alaturi de tata-sau, l privi
pe flacau n faa, cu ochii nnegurai, si i spuse:
- Toata lumea cunoaste ntrebarea! Raspunde! Care sunt
legaturile dintre Roada-bradului si Chiparos?
Iar Diamant grai:
- Raspunsul, o, domnia, iacata-1: legaturile dintre Roada-
bradului si Chiparos sunt rele. ntruct Roada- bradului, care
este soia lui Chiparos, sultanul cetaii Wakak, a gasit plata
dreapta pentru ceea ce a savrsit. i sunt si niste arapi n
povestea ei!
La vorbele acestea ale lui Diamant, domnia Mohra se
ngalbeni de tot la chip, iar spaima i umplu inima. Ci,
stapnindu-si tulburarea, spuse:
A noua sute douazeci si una noapte
315
- Vorbele tale nu sunt limpezi. Asa ca, numai dupa ce ai
sa-mi dai si alte lamuriri, am sa vad daca stii adevarul sau
daca mini.
Daca vazu ca domnia Mohra nu vrea sa se dea batuta faa de
ceea ce era vadit si ca se ncapaneaza sa nu priceapa din
jumatate de cuvnt, Diamant i spuse:
- O, domnia, daca vrei sa-i povestesc mai pe larg, dnd
la o parte perdeaua care acopera ceea ce se cade a fi
acoperit, ncepe cu a-mi spune de la cine ai aflat lucrurile
acestea, despre care o fata fecioara n-ar trebui sa aiba nici
habar! ntruct nu este cu putina sa nu ai aici pe careva a
carui venire a fost un prapad pentru toi coconii de pna la
mine!
i, rostind acestea, Diamant se ntoarse nspre sultan si
spuse:
- O, doamne al vremilor, nu se cade sa mai rami nestiutor
n ceea ce priveste taina n care traieste cinstita-i fiica,
si ma rog ie sa-i poruncesti a raspunde la ntrebarea pe care
i-am pus-o!
Iar sultanul se ntoarse nspre frumoasa Mohra si i facu
din ochi un semn care voia sa zica: ,Vorbeste! Ci Mohra
pastra tacerea si, n pofida semnelor nnoite ale tatalui sau,
nu voi nicidecum sa-si dezlege limba din nodul cu care o
nnodase.
Atunci, Diamant l lua pe sultanul Tammuz de mna si, fara a
rosti o vorba, l duse n odaia domniei Mohra. i deodata se
apleca si, dintr-o smucitura, ridica patul de fildes al
domniei. i iacata ca deodata sipetul tainei domniei se
sparse n andari pe piatra truditorului, iar arapul,
sfetnicul ei, se arata ochilor tuturora, cu capul lui cel
cre.
La privelistea aceea, sultanul Tammuz si toi cei de faa
ramasera cufundai n uluire; pe urma, de rusine, si
acoperira capetele, iar pielea li se umplu de asudare. i
batrnul sultan nu mai ntreba nimic, nevoind ca ocara lui sa
li se arate oamenilor de la curtea mparateasca n
316
toata deplinatatea ei. i, fara ca macar sa mai ceara alte
lamuriri, o dete pe fiica-sa n minile lui Diamant, ca sa
faca din ea ce-o vrea. i adauga:
- Nu i cer, o, fiul meu, dect sa te duci ct mai degraba
de aici, lund-o pe fata aceasta stricata, asa ca sa nu mai
aud pomenindu-se de ea, si ochii mei sa nu mai ndure vederea
ei!
Ct despre arap, apoi pe acela l trasera n eapa.
Iar Diamant nu pregeta a da ascultare batrnului sultan si,
lund-o pe domnia pierita, o duse la corturile lui, legata de
mini si de picioare, si l ruga pe Al-Simmurg zburatorul sa-l
care, cu toate soiile lui, pna la poarta cetaii tatne-sau,
sultanul ams-ah. Lucru ce fu savrsit pe data. Iar
nazdravanul Al-Simmurg si lua atunci ramas-bun de la Diamant,
fara a voi sa-i primeasca mulumirile. i, umflndu-se, pleca
n calea lui. i-atta cu el!
Ct despre sultanul ams-ah, tatal lui Diamant, cnd stirea
ntoarcerii fiului sau mult-iubit ajunse pna la el, seara
amarului i se preschimba n dimineaa de bucurie, dupa ce, din
pricina lipsei lui, facuse din cei doi ochi ai sai o fntna.
i iesi n ntmpinarea fiului, pe cnd crainicirea bunei
vestiri se raspndea n toata cetatea, iar voiosia se ridica
n toate casele. i se duse la el, tremurnd de tulburare, si
l lipi pe beizadea de pieptul sau, si l saruta pe gura si pe
ochi, si plnse ndelung asupra lui, ipnd. Iar Diamant, cu
minile mpreunate, se straduia sa-i opreasca plnsetele si
suspinele. Iar cnd, ntr-un sfrsit, bucuriile cele dinti se
mai potolira oleaca, si cnd batrnul sultan putu sa graiasca,
i spuse fiului sau, Diamant:
- O, ochi si lampa a casei parintelui tau...
A noua sute douazeci si doua noapte
317
Dar cndfu cea de a noua sute douazeci si doua noapte
Urma:
... O, ochi si lampa a casei parintelui tau, istoriseste-mi
cu de-amanuntul povestea calatoriei tale, ca sa traiesc cu
gndul zilele lipsei tale celei jalnice.
i Diamant i istorisi batrnului sultan ams-ah toate cte
i se ntmplasera, de la nceput pna la sfrsit. Da nu ar fi
de niciun folos sa le mai spunem si noi nca o data. Pe urma i
le nfaisa, una cte una, pe cele patru soii ale sale, iar
la sfrsit o aduse dinainte-i pe domnia Mohra, cea cu minile
si cu picioarele priponite. i i spuse:
-Acuma, o, taica al meu, porunceste tu n privina ei orice
vei voi.
i batrnul sultan, pe care cel Preanalt l daruise cu
minte si cu nelepciune, gndi n sinesi ca fiul sau, n
adncul inimii lui, pesemne ca o ndragise pe fetiscana aceea
crunta, pricina a morii attor coconi frumosi, de vreme ce
pentru ea ndurase toate necazurile si toate ostenelile. i
si zise ca, daca ar judeca-o aspru, l-ar ntrista, fara de
nicio ndoiala. nct, dupa ce mai cugeta un rastimp, i
spuse:
-O, fiul meu, acela care, dupa multe cazne si piedici,
dobndeste un margaritar fara de pre, trebuie sa-l pastreze
cu grija! De buna seama, domnia aceasta cu mintea nazdravana
s-a facut vinovata, n orbirea ei, de fapte nevrednice; ci se
cuvine a le socoti ca fiind savrsite din vrerea celui
Preanalt. i daca atia flacai au fost vaduvii de viaa din
vina ei, este pentru ca asa a scris n Cartea Ursitei acela
carele scrie ursitele. Pe de alta parte, sa nu uii, o, fiul
meu, ca aceasta copila s-a purtat faa de tine cu multa
gingasie, atunci cnd te-ai strecurat ca santon n gradina ei.
i-apoi stii si tu ca mna dorinii nimanuia, fie arap, fie
oricine-o fi de pe lume, nu s-a atins de roada pomisorului
fapturii ei, si ca
318
nimenea nu s-a bucurat de gustul marului barbiei sale, nici de
fisticul buzelor ei.
Iar Diamant fu nduiosat de vorbele acestei dulci rostiri,
cu atta mai mult cu ct preanorocitele cele cu gingase
purtari, soiile sale, sprijinira cu ncuviinarea lor judeul
sultanului, drept care, alegnd o zi si un ceas prielnic,
flacaul cel cu trup de soare se desfata cu luna aceea
vicleana, asemanatoare cu sarpele de pe comori. i avu de la
ea, ca si de la celelate patru soii legiuite ale sale, niste
copii minunai, ai caror pasi s-au dovedit tot attea
fericiri, si care au avut de robi, ca si parintele lor,
Diamant cel Stralucit, si ca si bunicul lor, ams-ah cel
Mare, norocul si fericirea.
i-aceasta-i povestea craiului Diamant, cu toate naz-
dravaniile cte i s-au ntmplat... nct, slava aceluia ca-
rele a lasat povestile celor de demult ca nvaatura spre
folosul celor de azi, pentru ca oamenii daruii cu minte sa
nvee nelepciunea!
Iar sultanul ahriar, care ascultase povestea aceasta cu o
luare-aminte adnca, i mulumi ntia oara eherezadei,
spunnd:
- Lauda ie, o, gura de miere! M-ai facut sa uit gndurile
cele amare!
Pe urma, deodata, obrazul i se nnegura. Iar eherezada
vaznd aceasta, dete zor sa spuna:
- Da, o, doamne al vremilor! Da ce este povestea aceasta pe
lnga cele ce am sa-i povestesc despre Dascalul lafurilor si
al perdafurilor?
Iar sultanul ahriar ntreba:
- Cine este, o, eherezada, dascalul acela al lafurilor si
al perdafurilor, de care eu habar n-am?
CUPRINS
NTLNIRILE LUI AL-RAID
PE PODUL DIN BAGDAD (continuare) 5
Povestea seicului cu mna darnica 6
Povestea dascalului de scoala olog si cu gura rupta 37
Povestea orbului care cerea sa fie palmuit pe pod 43
POVESTEA CU DOMNIA ZULEICA .... 59
DIVANURILE NURLII ALE TINEREII ZURLII 90
Flacaiasul cel capanos si sora lui cea cu picior mic 90
Belciugul de la glezna ........ 98
Povestea cu apul si cu fata sultanului 104
Povestea cu fiul sultanului si cu broasca-estoasa .... 120
Fata neguatorului de boabe de naut 135
Dezlegatorul................... 145
Povestea cu capetenia de agii . . 151
Care este cel mai marinimos?. . . 155
Barbierul juganit ............. 162
Povestea cu Faiiruz si cu soia lui 170
Obrsia si desteptaciunea...... 176
POVESTEA CU CARTEA MAGIC......182
POVESTEA CEA STRLUCIT
CU CRIORUL DIAMANT ..........245

1003 (13), 2010, 318p

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1003 (13), 2010, 318p

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

O MIE I UNA DE NOPI

S-ar putea să vă placă și