Sunteți pe pagina 1din 1

Noaptea...

De Mihai Eminescu
Noaptea potolit i vnt ade focul n cmin; Dintr-un col pe-o sof ro eu n faa lui privesc, Pn' ce mintea mi adoarme, pn' ce genele-mi clipesc ; Lumnarea-i stins-n cas... somnu-i cald, molatic, lin. Atunci tu prin ntuneric te apropii surznd, Alb ca zpada iernei, dulce ca o zi de var ; Pe genunchi mi ezi, iubito, braele-i mi nconjoar Gtul... iar tu cu iubire priveti faa mea plind. Cu-ale tale brae albe, moi, rotunde, parfumate, Tu grumazul mi-l nlnui, pe-al meu piept capul i-l culci ; -apoi ca din vis trezit, cu mnue albe, dulci, De pe fruntea mea cea trist tu dai viele-ntr-o parte. Netezeti ncet i lene fruntea mea cea linitit i gndind c dorm, ireato, apei gura ta de foc Pe-ai mei ochi nchii ca somnul i pe frunte-mi n mijloc i surzi, cum rde visul ntr-o inim-ndrgit. O! desmiard, pn' ce fruntea-mi este neted i lin, O! desmiard, pn-eti jun ca lumina cea din soare, Pin-eti clar ca o rou, pn eti dulce ca o floare, Pn' nu-i faa mea zbrcit, pn' nu-i inima btrn.