LINISTE CA DE MORMANT Cu toti-avem nevoie De-un pic de intuneric In care sa ne-ascundem capul Ca strutii in nisip, In care sa gasim Ceva

mai mult decat tacere O liniste ca de mormant. Acolo, furisati in noapte, Am face planuri Si-am reduce regate la cenusa, Am construi noi lumi de ceara Doar cu puterea vorbei Si astfel am ucide Ceea ce-am cautat atata timp. Nu, noi liniste nu meritam, Caci nu stim sa o pretuim Si intunericul il pangarim Cu falsele lumini, Cu tipete, cu galagie si cu pofte, In loc ca-n el sa ne retragem Si sa descoperim ce e in noi.