MINISTERUL EDUCAIEI, CERCETRII, TINERETULUI I SPORTULUI UNIVERSITATEADIMITRIE CANTEMIR DIN TRGU MURE Facultatea de Psihologie i tiine ale Educaiei

Studiul expresivitii emoionale

Coordonator: Lect.univ.dr. Speranta Popescu Orban Csaba Daniel Anul II

Trgu Mure 2014

Introducere i motivarea temei

Am ales aceasta tema deoarece consider ca, cunoasterea cat mai buna a expresivitatii si deci intelegerea emotiilor pe care oamenii le afiseaza este un element esential pe care trebuie sa il stapanaesc pentru a putea profesa cat mai bine in directia propusa. Un bun psiholog trebuie sa fie capabil sa inteleaga cu o acuratete cat mai mare toate emotiile pe care o persoana le resimte in urma unor evenimente si sa reuseasca sa le filtreze, doar acele informatii necesare pentru al ajuta pe omul aflat in suferinta.Una dintre cele mai bune cai de a putea filtra si de a observa concordanta emotiile cu trairile acestora este prin studierea expresivitatii faciale, deoarece uneori unele emotii sau sentimente nu pot fi exprimate cu usurinta in cuvinte,sau cand persoana nu poate intelege propiile sale sentimente. Lucrarea aceasta face referire la literatura de specialitate privind afectivitatea, emotiile, experienta acestora si expresiile lor de pe feele oamenilor, astfel: Afectivitatea, rolul acesteia in activitatea umana, teoriile mecanistice, cognitiviste si ale pragmaticii emotionale (Mihai Anitei 2010); exprimarea emotiilor, clasificarea acestora si ipoteza feed-back-ului facial (Paul Ekman, 1993.); cercetari in domeniul expresiei faciale ale emotiilor (Ekman, 1973).; Emotii date pe Fata (Ekman, 2003.).

Capitolul I AFECTIVITATEA
1. Teoriile afectivitatii Afectivitatea este functia de simtire profunda a constiintei, in parte simtire constienta si in parte inconstienta, care insoteste si sustine dinamic procesele cognitive si activitatea.1 Procesele afective sau starile emotionale ne controleaz viata: suntem gri de invidie, rosii de furie sau suntem albastrii din cauza tristetii. Starile afective pozitive, precum dragostea si dorinta, sunt cele care aduc placere vietii, pe cand cele negative, precum frica, depresia si furia, pot face in asa fel incat viata noastra s fie un chin. 2 Afectivitatea se defineste ca stratul cel mai intim, cel mai profund, in mare parte inconstient, care explica mobilurile cele mai adanci ale conduitei umane si care reprezinta forta de atractie sau respingere, de placere sau neplacere, ceea ce inseamna ca afectivitatea este bipolara, deci este motorul masinii umane. Afectivitatea este sinonima cu suflet sau inima.3

Romlica a.,PSIHIATRIE editia a 2-a reviziuta, Editura de Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2004, p.195. 2 Anitei, M., Fundamentele psihologiei, Editura universitara, Bucuresti, 2010 p.393. 3 Romlica a.,PSIHIATRIE editia a 2-a reviziuta, Editura de Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2004, p.195.

Procesele afective sunt stari sau trairi subiective care reflect relatiile omului cu lumea inconjuratoare si masura in care necesitatile lui interne sunt sau nu satisfacute. Ansamblul proceselor afective (emotii, dispozitii, sentimente, pasiuni) sunt reunite sub numele de afectivitate. Emotiile sunt acele stari afective de scurta durata si cu o intensitate variabila. Emotiile pot s fie, in primul rand, un raspuns la o situatie sau la un eveniment cu care ne confruntam; ele pot sa ne motiveze comportamentul atunci cand suntem nervosi, reactionam cu o anumita agresivitate; nu n ultimul rand, o emoie poate sa fie un scop in sine. Ne putem comporta in asa fel incat sa obtinem o stare de placere sau chiar sentimente de dragoste. Emotiile sunt stari afective care au trei componente: una cognitiva, una fiziologica si una comportamentala, dupa cum vom vedea in continuare. Frica apare, de obicei, ca raspuns la o amenintare si implica cunoasterea faptului ca exista un element periculos. Din punct de vedere fiziologic se manifesta predominant simpatetic si presupune batai rapide de inima, respiratie, respiratie accelerata, transpiratie si tensiune musculara. Comportamental, aceasta stare presupune tendinta de a evita sau de a scapa de situaia periculoasa. Ca raspuns la o provocare sociala, furia presupune constientizarea ca provocatorul ar trebui sa primeasca acelasi tratament, sa i se plateasca cu aceeasi moneda. Maniferstarile fiziologice sunt atat de ordin simpatic cat si parasimpatic, iar comportamental, exista tendinta de atacare a persoanei provocatoare. Emotiile au componente psihologice, situationale si cognitive, dar psihologii s-au contrazis in legatura cu modul in care aceste componente interactioneaza in asa fel incat sa produca stari sentimentale sau actiuni motivate de aceste stari..4 Unii dintre psihologi sustin faptul ca declansarea fiziologica este componenta de baza a raspunsului emotional fata de constientizare si ca natura declansarii pe care o resimtim influenteaza in mod puternic modalitatea noastra de a eticheta o anumita emotie. 5 Teoria comuna in legatura cu emotiile este aceea conform areia se intampla ceva (apare o situatie), care este perceputa ntr-un anumit fel (interpretat) de prsoana respectiva, ca mai apoi sa apara starea emoionala (o combinatie intre declansare si ganduri). Din multitudinea de teorii asupra afectivitatii putem mentiona trei directii generale in care s-au grupat teoriile enuntate de-a lungul timpului. Putem in acest sens sa mentionam teoriile mecanistice, teoriile cognitiviste, si teoriile pragmaticii emotionale.

4 5

Anitei, M., Fundamentele psihologiei, Editura universitara, Bucuresti, 2010 p.393. Apud, Izard,C.E., The Psychology of emotion, Editura Plenum Press, New York, 1991, p.451.

1.1 Teoriile mecanistice Teoriile mecanistice dezbat existenta a doua tipuri de probleme: originea emotiilor este una de tip centrala sau din contra, una periferica (teoria James-Lange contra teoriei lui Cannon), iar pa doua problema se refera la relatia emotie-cognitie (emotia este un element al cognitiei sau este o entitate de sine statatoare?). Teoria James-Lange. La sfarsitul secolului XIX, William James a sugerat faptul ca emotiile noastre nu sunt o cauza, ci sunt un raspuns la anumite evenimente. Acelai punct de vedere il avea si un alt psiholog contemporan cu James, danezul Carl Lamge; astfel a aparut teoria ce le poarta numele. Conform teoriei James-Lange, anumiti stimuli externi declanseaza in mod instinctiv anumite modele de excitatii pentru a face fata la doua modalitati de aparare: fuga sau lupta. Astfel, devenim nervosi pentru ca ne comportam agresiv, ni se face frica pentru ca fugim. Deci perceptia atrage dupa sine modificarile fiziologice, iar constiinta acestora constituie ceea ce noi numim emotie. Emotiile sunt doar reprezentari cognitive (produse secundare) ale raspunsurilor psihologice si comportamentale automate. Cannon (1927) a criticat teoria celor doi, argumentand ca excitatia psihologica care insoteste emotia A nu este fundamental diferita de excitaia care insoteste emotia B, asa cum sustinea teoria James-Lange. De asemenea, putem mentiona ca teoria James-Lange atribuie o semnificatie foarte mic cognitiei, ca funcie; ea neaga rolul functiei cognitive, rolul valorilor umane individuale si alegerii individuale. Pe de alta parte, teoria JamesLange se afla in concordanta cu teoria feed-back-ului facial. Astfel, zambetul poate, aparent induce sentimente placute, desi nu stim dac efectul acestor stari placute va invinge tristetea (Ekman, 1993). Totodata, teoria James-Lange sugereaza faptul ca suntem capabili sa ne schimbam sentimentele prin modificarea comportamentului. Atat James-Lange cat si Cannon-Bard recunosc existenta unor pattern-uri specifice ale modificrilor fiziologice in functie de emotiile traite.6

1.2 Teoriile cognitiviste

Teoriile cognitiviste se concentreaza asupra explicarii procesului de transmitere a informatiei . Principiul general este acela conform caruia evenimentul inductor este receptat, iar, mai apoi interpretat. Odata interpretat, el este codificat si transpus intr-o forma de reprezentare interna. In functie de aceasta reprezentare interna, se adopta un plan de pregatire pentru a actiona intr-un anumit fel. Abia dupa acest pas se face o evaluare a adaptarii la situaia respectiva .

Anitei, M., Fundamentele psihologiei, Editura universitara, Bucuresti, 2010 p.394.

In general, sustinatorii teoriilor cognitiviste merg pe linia indicata de Schachter in 1964: interpretarea situatiei are rolul de a determina aspectul subiectiv si tipul de emoie implicate. Printre psihologii care au sustinut importanta factorului cognitiv se numara: Gordon Bower, Richard Lazarus, Stanley Schachter si Robert Zajonc. Stanley Schachter afirma ca emotiile au modele generale pentru excitatia fizica. Emotiile variaza de-a lungul unei dimensiuni slab-puternic ce este determinata de nivelul de excitatie a individului. Eticheta pe care o atribuim unei anumite stari emotionale depinde in mare parte de modalitatea noastra de a percepe situatia, din punct de vedere cognitiv. Evaluarea cognitiva se bazeaza pe mai multi factori, inclusiv pe perceptia noastra despre evenimentele exterioare si modul in care alti oameni raspund la aceleasi evenimente. Data fiind mereu prezenta altor indivizi in jurul nostru nu este de mirare ca ne obligam la a face comparatii cu acestia pentru a ajunge la un raspuns potrivit. Robert Zanjoc considera ca emotia este o entitate independenta, autonoma ce nu poate fi redusa la simpla cognitie si mai mult, emotia are o latur diferita complet de aceasta. A adus si o serie de argumente care sa sustina teoria sa: reactiile afective se produc intr-un timp mai scurt decat reactiile cognitive, care prezint stari lente mai lungi; reactiile afective ocupa un rol mai important in evolutia speciei decat in evolutia individului: emotia preceda cognitia; reactiile afective sunt relativ independente de vointa si ratiune; deseori exista putine cunostinte si sunt dificil de exprimat prin cuvinte. De asemenea nu exista o legatura intre continutul substantial (denotativ) si aspectul (conotativ) .7

1.3 Teoriile pragmaticii emotionale (teoriile functionaliste)

Aceste teorii considera ca emotiile nu sunt folositoare vietii umane, ele fiind doar un factor perturbator al ordinii individuale si intraindividuale. Aceste teorii au la baza opoziiile ratiune-pasiune si trup-suflet. Cel mai de seama reprezentant al acestor teorii este considerat ca fiind Charles Darwin (2007)[1859] care sustine ca emotiile sunt perturbatoare (emotii disruptive). El sustine ca expresia emotiilor este comuna omului si animalelor si ca exista trei principii ce explica majoritatatea expresiilor si gesturilor involuntare ale omului si animalelor, asa cum au loc sub influenta emotiilor si diferitelor senzatii.

Anitei, M., Fundamentele psihologiei, Editura universitara, Bucuresti, 2010 p.396-398.

Cele trei principii enuntate de Darwin sunt: principiul perenitatii obiceiurilor utile- pe parcursul evolutiei speciei s-a dovedit c exista un numar de comportamente utile pentru specie, printre care si expresiile emotionale; acestea s-au fixat ereditar si, chiar daca pe termen lung, unele dintre acestea au devenit inutile, au ramas in stadiul lor primar totusi. De exemplu: mimica adoptata de omul furios care isi intredeschide gura si isi arata dintii stransi ca un animal gata sa muste. Acest principiu explica faptul ca bebelusii si orbii prezinta si ei emotii chiar daca nu au avut cum sa le invete. principiul expresiei antice a emotiilor opuse trasaturile caracteristice emotiilor opuse sunt de asemenea opuse morfologic si in expresie. De exemplu: la un caine care amenina, urechile sunt ridicate, gura larg deschisa cu buza superioara contractat, in timp ce, la un caine supus, urechile sunt pleostite, gura este nchisa, cu buzele relaxate. principiul actiunii directe a sistemului nervos atunci cand excitatia este puternica, fora nervoasa, generata in exces se transmite in conformitate cu anumite cai predeterminate ale sistemului nervos si partial in virtutea obisnuintelor. Acest principiu este mai putin cunoscut decat cele anterioare. Cu toate acestea, in cadrul acestui ultim principiu se gasesc doua idei: una privind predeterminarea pattern-ului expresiv ce corespunde predeterminarii structurilor nervoase, dar si ideea conform careia exista o scurgere a fortei nervoase, care anunt ideile de catharsis si de descarcare, dezvoltate cateva decenii mai tarziu.8 Un secol mai tarziu, N.H. Frijda (1969) , unul dintre specialistii contemporani ai emotiilor propune de asemenea, patru principii de baza ale recunoasterii emotiilor: principiul activitatii relationale activitatea relationala este acea activitate ce stabileste, diminueaza sau neaga relatiile fizice si cognitive ale subiectului si mediului in care traieste; poate utiliza locomotia, modificarile corporale si adaptarile senzoriale; principiul eficacitatii interactive o serie de comportamente expresive pot fi intelese ca actiuni ale subiectului care au ca scop modificarea relatiilor pe care le are cu mediul in care traieste, prin actionarea asupra comportamentelor altor indivizi. principiul activarii anumite comportamente expresive sunt intelese ca manifestari de activare comportamentala sau de diminuare a acestei activari (activarea referindu-se strict la orientarea si pregatirea intentionala pentru

Anitei, M., Fundamentele psihologiei, Editura universitara, Bucuresti, 2010 p.399

actiune, efort sau raspuns). principiul inhibitiei unele comportamente sunt rezultate ale inhibitiei sau actiunii. Frijda pune accentul pe relatiile pe care le are individul cu mediul sau; astfel, sunt explicate ideile conform carora sunt posibile mai multe comportamente pentru o singura emotie.9

1.4 Exprimarea emotiilor

Fondatorul teoriei evolutioniste, Charles Darwin considera ca recunoasterea universala a expresiilor fetei are un rol deosebit de important in supravieuire. De exemplu expresiile faciale pot anunta apropierea unui dusman sau prieten in absenta unui limbaj comun. Majoritatea cercetatorilor sunt de acord c exista expresii faciale care sunt universal valabile si transmit aceleasi emotii indiferent de persoana sau cultura din care aceasta face parte.In una dintre cercetrile sale clasice, Paul Ekman (1993) a fotografiat diferiti oameni ce exprimau emotii precum furie, dezgust, frica, fericire, tristete si surprindere. Dupa aceea a luat aceste fotografii si le-a aratat oamenilor din diferite culturi si civilizatii cerandu-le sa recunoasca emotiile afisate de oamenii din poze. Printre cei rugati sa participe la aceste experimente s-au numarat atat studenti de la colegiile americane cat si membrii ai tribului Fore ce traieste in muntii din noua Guinee. Toti participantii inclusiv membrii tribului Fore care nu aveau nici un fel de contact cu vestul au recunoscut aceleasi emoii in poze.

1.4 Ipoteza feed-back-ului facial Suntem de acord ca expresiile faciale reflecta starile emotionale pe care le traim. De fapt starile emotionale variate dau nastere unor modele de activitate electrica, in interiorul muschilor faciali si in creier (Cacioppo si Ekman).

Frijda, N. H., Recognition of emotion. Editura L. Berkowitz, Advances in experimental social psychology, Vol. 4 ,1969 pp. 167-223.

Ipoteza feed-back-ului facial sustine ca relatia cauzala dintre emotii si expresivitatea fetei pot functiona si sn sens opus. Se poate ca zambetul sa declanseze aparitia bunei dispozitii sau incruntatul poate aduce furie? Cercetarile psihologilor au dus la unele descoperiri interesante in legatura cu aceast ipoteza a feed-back-ului expresivitatii faciale. Inducandu-le participantilor la experimente dorinta de a zambi, s-a constatat ca acestia exprimau mai multe sentimente pozitive (Ekman, 1993)10 si desenele animate prezentate li s-au parut mai amuzante (Laird, 1974 )11. Cand li se inducea starea de a se incrunta, participantii la experiment considerau desenele animate ca fiind mai agresive (Laird, 1974); participantii care au exprimat senzatia de durere au declarat ca socurile electrice la care au fost supusi au fost mai puternice decat erau.

1.5 Clasificarea emotiilor S-a incercat de nenumarate ori o categorizare emotiilor dar niciodata nu s-a ajuns la un acord deplin in legatura cu clasificarea lor. Vom mentiona cateva dintre cele mai semnificative incercari de stabilire a unor categorii. Wilhelm Wundt a clasificat starile afective in functie de criteriul lor cantitativ-calitativ, astfel, din punct de vedere cantitativ au fost identificate trairile de intensitate mare ca groaza, surprinderea si emotiile care cresc lent din motive strict interioare precum tristetea furia si grija. Din punct de vedere calitativ au fost identificate placerea si neplacerea. Starile afective au fost clasificate si in functie de gradul lor de evolutie stabilindu-se faptul ca exista emotii inferioare si superioare. Emotiile inferioare au la baza nevoi fiziologice si stau la baza formarii celorlalte emotii prin evolutie. Frica, furia, inclinarea, sentimentul eului si emotia sexuala sunt emoiile de baza. Spre deosebire de teoriile si clasificarile enuntate anterior, Kant aduce in discutie emotiile stenice (efecte pozitive) si cele astenice (efecte negative). In functie de toate aceste teorii s-a ajuns la un consens privind clasificarea starilor afective in trei mari categorii: primare, complexe si superioare.12 Starile afective primare sunt de regula innascute, se produc spontan, nu sunt controlate in mod voluntar si sunt conditionate biologic. Din aceasta categorie fac parte tonul emoional, trairile de esent organic si sta rile de afect.
10

Ekman,P., Facial expression and emotion, Editura American Psychologist, 1993, p.35 Laird, J, Self-attribution of emotion: The effects of expressive behaviour on quality of emotional experience , Journal of Personality and social Psychology, pp.29, 475-486. 12 Plutchik, R., Emotion: Theory, research, and experience, Editura Academic, New York, vol 1. Theories of emotion, 1980,
11 11

Emotiile primare nu sunt recunoscute de toti psihologii. Woodworth si Schlosberg sustineau c emotiile de baza sunt bucuria, surprindere, frica, tristetea, dispretul i disperarea. Aceleai emotii de baza au fost enuntate i de Ekman si Friesen in 1969, la polul opus se afla Izard care mentioneaza un numar mult mai mare al emotiilor de baza. In plus sunt mentionate ca emotii de baza intresul, vinovatia, rusinea si dragostea. Din contra Schwartz si Schaver in 1987 sustineau ca emotiile primare sunt doar cinci: bucuria, surprinderea, frica, furia si tristetea. Ekman in 1993 enumera noua caracteristici ale emoiilor ce permit specificarea diferenelor intre emotiile de baz: furie, frica, tristete, bucurie, dezgust si surpriza. 13 Clasificarea emotiilor dup Daniel Goleman Psihologul american Daniel Goleman (cunoscut in special pentru cercetarile sale privind inteligenta emotionala), face urmatoarea clasificare a emotiilor:
Tristeea Mnia Furie Resentiment Exasperare Indignare Vexare Animozitate Irascibilitate Ostilitate Ur Suprarea Mhnirea mbufnarea Melancolia Anxietatea Fericirea Acceptarea Prietenia ncrederea Amabilitatea Afinitatea Devotamentul Adoraia Dragostea Mila ocul Dispreul Vinovia Ruinea

Frica

Bucuria

Iubirea

Surpriza Dezgustul

Nervozitatea Uurarea Preocuparea Mulumirea Consternarea Binecuvntarea

Mirarea Aversiunea Jena Detestarea Repulsia Suprarea Remucarea Umilina Regretul

Mila de sine Nenelegerea ncntarea Singurtatea ngrijorarea Disperarea Teama Amuzamentul Mndria Plcerea senzual Rsplata Satisfacia Extazul

Deprimarea Spaima Groaza Fobia Panica

Goleman afirma c\a pe baza emotiilor se formeaz predispozitiile (ori, am spune noi, starea de spirit), care sunt mai putin evidente/intense ca emotiile, dar au o durata mai mare. Dincolo de predispozitii sunt temperamentele, tendinta de a-ti aminte anumite emotii si care defineste/determina comportamentul general al persoanei in anumite conjuncturi.14

13 14

Anitei, M., Fundamentele psihologiei, Editura universitara, Bucuresti, 2010 p.398-400 Goleman D., Inteligenta emotionala, Curtea Veche Publishing, Bucuresti, 2001

Cercul emotiilor dupa Robert Plutchik

Psihologul american Robert Plutchik a creat n 1980 "cercul emotiilor", care consta din 8 emotii fundamentale si 8 emotii complexe, formate din cate doua emotii fundamentale. Emotiile fundamentale pot fi observate pe cercul al doilea din imagine si incluse in tabelul de mai jos, pe cand emotiile complexe sunt cele trecute pe fundal alb: optimism, dragoste, supunere, infiorare, dezaprobare, remuscare, dispret si agresivitate. Emoii fundamentale Emoiile opuse Bucurie ncredere Fric Supriz Tristee Dezgust Mnie Anticipaie Tristee Dezgust Mnie Anticipaie Bucurie ncredere Fric Surpriz

15

Lista emotiilor dupa W. Gerrod Parrott

In cartea sa Emotiile in psihologia sociala, publicata in anul 2001, psihologul W.Gerrod Parrott stabileste urmatoarea lista de emotii:

15

Plutchik R., Emotions in the Practice os Psychotherapy: Clinical Implications of the Affect Theories, American Psychological Association Press, Washington, 2000

Emoie primar

Emoie secundar Afeciune

Emoii teriare Adoraie, afeciune, dragoste, atracie, grij, tandree, compasiune, sentimentalism Excitaie, dorin, pasiune, infatuare Pasiune Amuzament, extaz, jovialitate, plcere, jubilare, satisfacie, euforie Entuziasm, zel, nfiorare, euforie Satisfacie, plcere Mndrie, triumf Speran, optimism ncntare Uurare Uimire, surprindere, stupefiere Iritare, agitare, fn Exasperare, frustrare Mnie, furie, ostilitate, ferocitate, batjocur, acreal, dispre, resentiment, respingere Dezgust, repulsie, dispre Invidie, gelozie Tortur Suferin, agonie, durere Depresie, disperare, neajutorare, nefericire, durere, melancolie Dezamgire, anxietate Ruine, vin, regret, remucri Alienare, izolare, indiferen, singurtate, nfrngere, jen, umilire, insult Simpatie, mil Alarm, oc, fric, groaz, teroare, panic, isterie

Dragoste

Dorin (sexual) Pasiune Veselie Entuziasm

Bucurie

Satisfacie Mndrie Optimism ncntare Uurare

Surpriz

Surpris Iritare Exasperare Furie Dezgust Invidie Tortur Suferin Tristee Dezamgire

Mnie

Tristee

Ruine Indiferen Simpatie

Fric

Oroare

Nervozitate

Anxietate, nervozitate, tensiune, nelinite, ngrijorare, tristee

16

Fiecare emotie se bazeaza pe un context fiziologic specific, pentru Ekman, acest punct de vedere a fost o certitudine, el este inca extrem de dezbatut. Exista anumite pattern-uri ce descriu actionarea sistemului nervos autonom (cel putin pentru furie, frica, dezgust si tristete, acestea au fost demonstrate) care il pregatesc pe individ in legatura cu acutiunea viitoare. Ekman a demonstrat existenta pattern-urilor printr-un experiment sn care cativa actori erau rugati sa adopte mimica si posturi specifice emotiilor. S-a constatat ca subiectii incepeau sa resimta emotiile corespunzatoare pattern-ului facial realizat si sa prezinte si modificarile neurovegetative aferente: pentru furie subiectii resimteau o temperatura cutanata si un ritm cardiac crescut; pentru teama si tristete, subiectii resimteau o temperatura scazuta si un ritm cardiac crescut; pentru bucurie, dezgust si surpriza, subiecii prezentau un ritm cardiac scazut. Universalitatea evenimentelor declansatoare- se bazeaz pe ideea conform careia exprimarea emotiilor este universal valabila, existand situatii inductoare ce au puncte comune: un anumit tip de situatii si de probleme vitale va provoca anumite reactii specifice. Corelatia reacsiilor emoionale-exista o legatura puternica intre experienta emoionala si expresia ei, si invers. Declansarea rapida- este fundamentala in conceptia lui Ekman si a lui Friesen privind valoarea adaptativa a emotiilor. Reactiile fiziologice pot aparea intr-o fractione de secunda in timp ce expresiile faciale, mimica se modifica n cteva milisecunde. Durata limitata- Ekman susine ca emotiile dureaza cteva secunde, nu minute sau ore si cu atat mai putin zile si saptamani, este din nou o dovada a valorii adaptative a emotiilor. Acest caracter temporal, scurt al emotiei constituie una din caracteristicile care o diferentiaza de dispozitii (ele durand chiar ore si zile). In concluzie, pentru Ekman (1993), emotiile se deosebesc de dispozitii prin durata, cauzele care le declanseaz si fiziologia lor.

16

W. Gerrod Parrott, Emotions in Social Psychology: Essential Readings, Psychology Press, 2001

1.6 Rolul Afectivitatii in activitatea umana Afectivitatea reprezinta fondul si latura energetica a vietii psihice a individului dar si a comportamentului acestuia in raport cu sine sau cu ceilalti membrii ai comunitatii din care face parte. Am vazut in subcapitolele precedente cum ca procesele afective au diferite functii n viaa umana; dispozitiile, emotiile si sentimentele intervin ca sursa de energie interna care potentiaza activitatea individului si o sustin. Putem deduce usor ca viata afectiv joaca un rol foarte important in viata umana si prin motivatia intretinuta pentru diverse activitati desfasurate de indivizi. Sentimentele constituie motive pentru o activitate continua si intretinuta. In afara de sursa energetica pentru activitatea individului, emotiile au ca functie de baza punerea organismului in acord cu situatia si deci de a regla comportamentul uman. Viata afectiva poate deveni atat o sursa de motivatie in atingerea scopurilor si idealurilor sn viata dar la fel de bine poate deveni o sursa de incapacitate a individului de a-si desfasura activitatea in limite normale sau de a relationa cu ceilalti. Vasile Pavelcu (1982) a sustinut ca emotiile dezorganizeaza comportamentul in timp ce sentimentele il organizeaza. Emotiile de intensitate medie au un efect dinamizator, adaptativ in timp ce emotiile de intensitate maxima si afectele au ca efect dezorganizarea conduitei. 1.7 Cercetsri in domeniul Expresiilor Faciale ale emotiilor