Compunere despre un om de zpad - compunere descriptiv

Omul de zpad bucuros de iarna bogat n zpad E att de frig afar nct dac ar fi pietre prin jur ar crpa. Dar el se simte bine n atmosfera de congelator. Simte c triete, iar ochii lipsii de culoare i rd de bucurie. Ninge cu fulgi mari de zpad, care l acoper din cap pn n picioare cu o manta alb. i hainele i sunt albe i sclipesc n razele timide ale soarelui, fiind esute cu fulgi moi de nea. i ade bine n haine albe, de altfel sunt singurele haine pe care le are. Mini nu are, dar nici nu are nevoie, cci nu mnnc i nu bea, nici nu strnge mna trectorilor. Doar i salut cu mtura din dotare, aezat pe corpul su n aa fel nct seamn cu o mn care exprim mereu "Salut!". Nici picioare nu are, st direct pe solul ngheat i el la rndul lui nzepezit. Picioarele i sunt de prisos pentru c nu merge la plimbare, nu urc trepte i nici nu alearg. Pironit n mijlocul zpezii, privete fix n zarea alb i se bucur de zpada care cade n exces. Corpul lui este format din trei cocoloae mari de zpad proaspt nins. Aproape rotunzi, bulgrii catifelai, formai dintr-o mulime de fulgi de nea ngrmdii unii n alii, l fac s arate ca o artare dolofan i jovial. Veselia i este accentuat de zmbetul mare ct rotundul capului. Gura, o simpl linie neagr, are deasupra nite ochi negri ca abanosul. ntre gura care zmbete tot timpul i ochii mici de crbune, troneaz un nas mare, un morcov portocaliu. Pe cap are un joben de metal cu dou toarte, o oal gurit, care numai de cald nu-i ine. Dar lui nu-i pas, o poart trengrete, puin pe ceaf i e foarte mndru de accesoriul nvechit. Acesta este omul de zpad, progenitur nscut din prini iernatici: mndra nea alb i frigul dur i nemilos al iernii. Dei arat bizar, mogldeaa alb nveselete peisajul rece i alb. Mai efemer dect un fluture, omul de zpad se bucur de fiecare moment de frig i de fiecare fulg de nea care cade din cerul ncrcat cu nori albi. Ct timp e frig i ninge, omul de zpad are hran pentru a-i ntreine corpul sensibil la orice adiere de cldur.