In tr o du c e r e

Cnd eram copil, aveam cteva credin]e religioase adnc `nr\d\cinate, dar `mi lipsea credin]a `n Dumnezeu. Exist\ o diferen]\ `ntre credin]a `ntr-un num\r de afirma]ii [i credin]a cu ajutorul c\reia d\m crezare unor astfel de aser]iuni. Credeam implicit `n existen]a lui Dumnezeu, `n prezen]a real\ a lui Hristos `n `mp\rt\[anie, `n eficacitatea sfintelor taine, `n posibilitatea de a fi condamnat pe vecie [i `n Purgatoriu ca realitate obiectiv\. Dar nu pot spune c\ o asemenea credin]\ `n ideile religioase despre natura adev\ratei realit\]i era pentru mine o certitudine c\ via]a de aici, de pe p\mnt, este frumoas\ [i bun\. Catolicismul din copil\ria mea era un crez mai degrab\ `nfrico[\tor. A[a cum scrisese James Joyce `n Portretul artistului la tinere]e, [i eu mi-au luat ra]ia de predici despre focurile Iadului. De fapt, Iadul p\rea o realitate mai consistent\ chiar dect cea reprezentat\ de Dumnezeu, pentru c\ era ceva ce `mi puteam `nchipui, gra]ie imagina]iei. Pe de alt\ parte, Dumnezeu era un personaj fantomatic, definit mai mult prin abstrac]iuni intelectuale [i mai pu]in prin imagini. Cnd aveam vreo opt ani, a trebuit s\ `nv\] pe dinafar\ urm\torul r\spuns la `ntrebarea Ce este Dumnezeu?: Dumnezeu este Spiritul Absolut, Care exist\ numai prin Sine ~nsu[i [i este infinit `n toat\ perfec]iunea Lui. Nu e de mirare c\ nu `nsemna mare lucru pentru mine [i trebuie s\ recunosc c\ [i acum m\ las\ rece. ~ntotdeauna mi s-a p\rut c\ e o defini]ie extrem de fad\, pompoas\ [i arogant\. Dar, scriind aceast\ carte, am ajuns s\ cred c\ este [i incorect\. Pe m\sur\ ce am crescut, am `n]eles c\ religia nu `nseamn\ doar fric\. Citeam vie]ile sfin]ilor, poe]ii metafizici, pe T.S. Eliot, [i unele scrieri mistice mai simple. A `nceput s\ m\ impresioneze frumuse]ea ritualurilor [i, chiar dac\ Dumnezeu r\mnea departe,

18 K A R E N A R M S T R O N G

sim]eam c\ se poate ajunge la El [i c\ viziunea va transfigura `ntreaga realitate creat\. De aceea am intrat `ntr-un ordin religios [i, ca novice [i tn\r\ c\lug\ri]\, am `nv\]at mult mai multe despre credin]\. Am studiat apologetica, Sfintele Scripturi, teologia [i istoria Bisericii. M-am adncit `n istoria vie]ii monastice [i participam la discu]ii despre regulamentul ordinului nostru, pe care trebuia s\-l [tim pe de rost. Ciudat e c\ Dumnezeu era foarte pu]in prezent `n toate astea. Aten]ia p\rea s\ se concentreze asupra unor detalii de importan]\ secundar\ [i a unor aspecte minore ale religiei. M\ luptam cu mine `ns\mi `n timpul rug\ciunii, str\duindu-m\ s\-mi for]ez mintea s\-L cunoasc\ pe Dumnezeu, dar El a r\mas un supraveghetor sever, care ori m\ vedea de fiecare dat\ cnd `nc\lcam regulamentul, ori era o chinuitoare absen]\. Cu ct citeam mai mult despre extazul sfin]ilor, cu att mai neputincioas\ m\ sim]eam. Eram nefericit\, c\ci `mi d\deam seama c\ mica mea experien]\ religioas\ era rodul propriilor mele eforturi de a-mi folosi sentimentele [i `nchipuirea. Uneori, evlavia era o reac]ie estetic\ la frumuse]ea muzicii gregoriene [i a ceremonialului. Dar, de fapt, nu tr\isem nimic venit de undeva de dincolo de mine `ns\mi. Nu ~l sim]isem niciodat\ pe Dumnezeul descris de profe]i [i de mistici. Iisus Hristos, despre care vorbeam mult mai mult dect despre Dumnezeu, p\rea pur [i simplu un personaj istoric inseparabil de Antichitatea trzie. De asemenea, am `nceput s\ am serioase `ndoieli cu privire la unele dintre doctrinele Bisericii. Cum putea cineva s\ [tie sigur c\ omul Iisus fusese `ntruparea lui Dumnezeu, [i ce semnifica]ie avea o astfel de convingere? Oare Noul Testament chiar propov\duia elaborata [i contradictoria doctrin\ a Treimii? Sau oare era [i ea, ca multe alte aspecte ale credin]ei, o pl\smuire creat\ de teologi, dup\ ce se scurseser\ multe veacuri de la moartea lui Iisus la Ierusalim? Dup\ aceea, am p\r\sit via]a religioas\ cu p\rere de r\u. Odat\ eliberat\ de povara e[ecului [i a nepotrivirii, am sim]it cum credin]a `n Dumnezeu m\ p\r\sea pe t\cute. El nu `mi c\l\uzise cu adev\rat via]a, de[i f\cusem tot ce `mi st\tuse `n putin]\ s\ se `ntmple a[a. Acum, c\ nu m\ mai sim]eam a[a de vinovat\ [i de nelini[tit\ din cauza Lui, S-a `ndep\rtat prea mult ca s\ mai fie o realitate. Dar, oricum, religia a continuat s\ m\ preocupe [i am realizat cteva emisiuni de televiziune despre `nceputurile cre[tinismului [i despre natura experien]ei religioase. Cu ct `nv\]am mai multe despre istoria religiei, cu att mai justificate `mi p\reau r\t\cirile mele anterioare. Doctrinele pe care le acceptasem f\r\ s\-mi pun `ntreb\ri cnd eram copil erau `ntr-adev\r rodul gndirii omene[ti, cristalizat `ntr-o perioad\ lung\. {tiin]a p\rea s\ se fi descotorosit de Dumnezeul Creator, iar `nv\]a]ii `ntr-ale Bibliei demonstraser\ c\ Iisus nu pretinsese

ISTORIA LUI DUMNEZEU

19

niciodat\ c\ ar fi fost de natur\ divin\. Epilepsia m\ f\cea s\ am crmpeie de viziune, despre care [tiam c\ sunt un defect pur neurologic. Oare viziunile [i st\rile de extaz ale sfin]ilor fuseser\, [i ele, doar momente de tulburare mental\? Din ce `n ce mai mult, Dumnezeu p\rea o abera]ie, o inven]ie a speciei umane. ~n ciuda anilor pe care i-am petrecut `n c\lug\rie, nu cred c\ experien]a mea cu Dumnezeu este neobi[nuit\. Ideile despre El, pe care mi le conturasem `n copil\rie, nu au ]inut pasul cu progresul pe care l-am f\cut, acumulnd cuno[tin]e din varii discipline. Mi-am schimbat p\rerea simplist\ [i copil\reasc\ despre Mo[ Cr\ciun. Am ajuns la o `n]elegere a complexit\]ii suferin]ei omene[ti mai matur\ dect cea pe care o avusesem cnd mergeam la gr\dini]\. Totu[i, confuzele idei ale copil\riei despre Dumnezeu nu s-au schimbat [i nu s-au dezvoltat. {i cei care nu au o forma]ie religioas\ la fel de pronun]at\ ca a mea pot descoperi c\ reprezentarea lor despre El s-a conturat tot `n copil\rie. Dar dup\ aceea ne-am `ndep\rtat cu to]ii de sentimentele copil\re[ti [i L-am l\sat `n urm\ pe Dumnezeul primilor ani din via]\. Oricum, studiul istoriei religiilor arat\ c\ fiin]ele omene[ti sunt animale spirituale. S-a demonstrat `ntr-adev\r c\ Homo sapiens `nseamn\ [i Homo religiosus. B\rba]ii [i femeile au `nceput s\ se `nchine la zei `ndat\ ce au devenit `n mod vizibil oameni. Dnd na[tere la opere de art\, au creat [i religii, [i nu pur [i simplu pentru c\ doreau s\ fie siguri de izbnd\. Credin]ele `nceputurilor exprimau mirarea [i misterul, care nu au `ncetat s\ fie o component\ esen]ial\ a experien]ei omului `n aceast\ frumoas\, dar `nsp\imnt\toare lume. Asemenea artei, religia este o `ncercare de a g\si sensul [i valoarea existen]ei, `n ciuda suferin]elor la care este condamnat trupul. Ca orice alt\ activitate omeneasc\, [i religia poate fi folosit\ abuziv, lucru pe care, se pare, l-am f\cut mereu, nu din cauza manipul\rii laice la care s-au dedat regi [i preo]i, ci mai ales pentru c\ este un abuz inerent firii omene[ti. Secularizarea din zilele noastre este un fenomen cu totul [i cu totul nou, unul f\r\ precedent `n istorie. Trebuie s\ a[tept\m s\ vedem cum va evolua. Este, de asemenea, adev\rat c\ umanismul nostru liberal de tip occidental nu este un rezultat la care se ajunge `n mod firesc, ci, ca [i pre]uirea artei sau a poeziei, unul care trebuie cultivat. Umanismul este, `n sine, o religie f\r\ Dumnezeu, c\ci bine`n]eles nu toate religiile sunt teiste. Idealul nostru etic nereligios [i-a format propriile lui discipline a min]ii [i a inimii [i le-a dat oamenilor mijloacele de a descoperi credin]a `n sensul capital al vie]ii omene[ti, instrumente oferite odinioar\ de religiile conven]ionale.

20 K A R E N A R M S T R O N G

Cnd am `nceput s\ cercetez istoria ideii de Dumnezeu [i a modului `n care El e perceput `n iudaism, cre[tinism [i islamism, trei credin]e monoteiste legate `ntre ele, m-am a[teptat s\ descop\r c\ Dumnezeu a fost pur [i simplu o pl\smuire modelat\ de nevoile [i dorin]ele oamenilor. M-am gndit c\ el va reflecta temerile [i aspira]iile societ\]ii `n diverse stadii ale dezvolt\rii ei. Presim]irile mele nu s-au dovedit a fi complet nejustificate, dar am fost foarte surprins\ de unele dintre descoperiri [i sper c\ am `nv\]at ceva `n cei treizeci de ani scur[i de cnd am `nceput explorarea vie]ii religioase. Angoasa mea nu ar fi avut asemenea propor]ii dac\ a[ fi auzit de la monotei[ti eminen]i din toate cele trei religii c\, `n loc s\-l a[tept pe Dumnezeu s\ coboare din ceruri, ar trebui s\ m\ str\duiesc s\-L creez eu `ns\mi `nl\untrul meu. Al]i rabini, preo]i [i mistici musulmani m-ar fi sanc]ionat pentru ideea c\ Dumnezeu este `n orice sens o realitate de acolo. M-ar fi pus `n gard\, spunndu-mi s\ nu m\ a[tept s\-L experimentez ca pe un fapt obiectiv la care se poate ajunge prin procesul obi[nuit al gndirii ra]ionale. Mi-ar fi dezv\luit c\, `n mare m\sur\, Dumnezeu a fost un rod al imagina]iei creatoare, ca muzica [i poezia care m\ inspirau att. C]iva monotei[ti admira]i mi-ar fi spus `ncet, dar ferm c\ Dumnezeu nu exist\ cu adev\rat, dar c\ el este, totu[i, cea mai important\ realitate din lume. Aceast\ carte nu va fi o istorie a realit\]ii inefabile a lui Dumnezeu ~nsu[i, care este dincolo de timp [i de schimbare, ci o istorie a modului `n care oamenii L-au perceput de-a lungul timpului, de la Avraam pn\ `n zilele noastre. Ideea lor despre El are o istorie, c\ci a fost `ntotdeauna ceva u[or diferit pentru fiecare grup de oameni care au folosit-o `n diverse epoci. Felul `n care o anumit\ genera]ie [i-L reprezint\ pe Dumnezeu poate s\ nu aib\ niciun sens pentru alta. E un adev\r c\ propozi]ia Cred `n Dumnezeu nu are un sens obiectiv `n sine, ci, ca orice alt\ afirma]ie, are sens doar `ntr-un anumit context, cnd e f\cut\ de o anumit\ comunitate. Prin urmare, cuvntul Dumnezeu nu are un con]inut fix, ci, dimpotriv\, include o gam\ larg\ de sensuri, unele dintre ele fiind contradictorii sau excluzndu-se reciproc. Dac\ ar fi fost inflexibil\, no]iunea de Dumnezeu n-ar fi devenit una dintre marile idei ale omenirii. Cnd o anumit\ concep]ie `[i pierde `n]elesul sau relevan]a, ea este `ncet-`ncet abandonat\ [i `nlocuit\ cu o nou\ teologie, lucru cu care un fundamentalist n-ar fi de acord, de vreme ce fundamentalismul e anistoric [i decreteaz\ c\ Avraam, Moise [i profe]ii care au urmat au experimentat divinitatea exact la fel ca oamenii de azi. Dac\ analiz\m cele trei religii, ne va fi clar c\ nu exist\ o perspectiv\ obiectiv\ asupra lui Dumnezeu, iar fiecare genera]ie `[i creeaz\ propria ei reprezentare. Acest lucru e

ISTORIA LUI DUMNEZEU

21

valabil [i pentru ateism. Propozi]ia Nu cred `n Dumnezeu a avut sensuri u[or diferite de la o epoc\ la alta. Cei considera]i atei[ti de-a lungul anilor au negat mereu o anumit\ concep]ie despre divinitate. Oare Dumnezeul pe care `l resping ateii de azi este acela[i cu Dumnezeul patriarhilor, al profe]ilor, al filosofilor, al misticilor sau al dei[tilor din secolul al XVIII-lea? Toate aceste divinit\]i au fost venerate ca fiind Dumnezeul din Biblie [i din Coran de c\tre evrei, cre[tini [i musulmani, `n anumite momente din istoria lor. ~ns\ vom vedea c\ difer\ foarte mult una de cealalt\. Ateismul a fost adesea o stare de trecere, astfel c\ evreii, cre[tinii [i musulmanii erau numi]i atei de contemporanii lor p\gni pentru c\ `mbr\]i[aser\ o idee revolu]ionar\ despre divinitate [i transcenden]\. Este ateismul modern tot o respingere a acelui Dumnezeu care nu mai poate solu]iona dificult\]ile epocii noastre? De[i vine din [i vorbe[te despre o alt\ lume, religia este pragmatic\. Vom constata c\ pentru o reprezentare despre divinitate este mai important s\ fie valabil\ dect s\ aib\ temei logic sau [tiin]ific. Cnd nu mai func]ioneaz\, no]iunea este schimbat\, uneori cu ceva complet diferit, ceea ce nu i-a deranjat pe cei mai mul]i monotei[ti din trecut, fiindc\ erau convin[i c\ ideile lor despre divinitate nu sunt eterne, ci provizorii, de vreme ce erau [i nu puteau fi dect roadele gndirii omene[ti, separate de realitatea indescriptibil\ pe care o simbolizau. Unii chiar au conceput moduri `ndr\zne]e de a pune `n eviden]\ aceast\ diferen]\ vital\. Un mistic medieval a mers att de departe, `nct a afirmat c\ Realitatea capital\, `n mod eronat numit\ Dumnezeu, nici m\car nu era men]ionat\ `n Biblie. De-a lungul istoriei, b\rba]ii [i femeile au cunoscut o dimensiune a spiritului ce pare c\ transcende lumea omeneasc\. Mintea oamenilor are, `ntr-adev\r, uluitoarea putere de a concepe no]iuni ce trec dincolo de ea. Oricum am interpreta-o, transcenden]a face parte din via]a omeneasc\. Dar nu toat\ lumea crede c\ este de natur\ divin\. Budi[tii, dup\ cum vom vedea, sus]in c\ viziunile [i transele lor nu provin dintr-o surs\ supranatural\, ci, dimpotriv\, sunt un dat al firii pentru oameni. Oricum, toate marile religii sunt de acord c\ transcenden]a nu se poate descrie prin cuvinte ce fac parte din limbajul obi[nuit, care este conceptual. Monotei[tii i-au spus acestei transcenden]e Dumnezeu, dar au ad\ugat tot felul de preciz\ri. Evreilor, de pild\, le este interzis s\ rosteasc\ sfntul Nume al Domnului, iar musulmanii n-au voie s\ reprezinte vizual divinitatea. Interdic]ia ne atrage aten]ia c\ realitatea pe care o numim Dumnezeu dep\[e[te orice exprimare la care ar putea recurge oamenii. Nu ve]i g\si aici o istorie `n sensul obi[nuit al cuvntului, de vreme ce ideea de Dumnezeu nu are o singur\ origine [i nu a avut o traiectorie dreapt\ `nainte de a

22 K A R E N A R M S T R O N G

deveni o concep]ie b\tut\ `n cuie. A[a func]ioneaz\ no]iunile [tiin]ifice, spre deosebire de ideile din sfera artei [i a religiei. A[a cum `n poezia de dragoste exist\ un num\r limitat de teme, tot a[a oamenii au spus, mereu [i mereu, acelea[i lucruri despre Dumnezeu. {i, `ntr-adev\r, vom descoperi asem\n\ri uimitoare `ntre ideile iudaice, cre[tine [i musulmane despre divin. Chiar dac\ [i evreii, [i musulmanii consider\ c\ doctrina cre[tin\ a Treimii [i cea ~ntrup\rii sunt aproape blasfemii, [i ei [i-au format propriile lor versiuni ale acestor controversate teologii. Fiecare expresie a temelor universale este u[or diferit\, oricum, [i st\ m\rturie pentru ingeniozitatea imagina]iei omene[ti, `n str\dania ei de a-[i dezv\lui viziunea despre Dumnezeu. Dat\ fiind amploarea subiectului, m\ limitez la Unul Dumnezeu cel la care se `nchin\ evreii, cre[tinii [i musulmanii, de[i am cercetat, din cnd `n cnd, [i concep]ii p\gne, hinduse [i budiste despre realitatea ultim\, pentru a clarifica perspectiva monoteist\. Se pare c\ ideea de Dumnezeu este foarte apropiat\ de unele idei din religii care s-au dezvoltat independent. Indiferent de concluzia pe care o vom trage despre realitatea lui Dumnezeu, este dincolo de `ndoial\ c\ istoria ideii va aduce la lumin\ aspecte importante despre mintea omeneasc\ [i natura aspira]iei noastre. ~n ciuda caracterului secularizat al societ\]ii occidentale, ideea de Dumnezeu continu\ s\ afecteze vie]ile a milioane de oameni. Studii recente au ar\tat c\ 99% dintre americani cred `n Dumnezeu. Dar `ntrebarea este `n care Dumnezeu. Teologia este adesea plictisitoare [i abstract\, dar istoria lui Dumnezeu este pasionant\ [i vie. Spre deosebire de alte perspective asupra esen]ei, ea a `nsemnat lupte titanice [i mari angoase. Profe]ii Israelului L-au experimentat pe Dumnezeul lor `n dureri fizice care le str\pungeau fiecare parte a trupului, provocndu-le furie [i extaz. Monotei[tii tr\iau adesea realitatea c\reia `i spuneau Dumnezeu `n st\ri extreme. A[a c\ vom citi despre vrfuri de munte, `ntuneric, pustie, r\stignire [i tortur\. Se pare c\, `n Occident, Dumnezeu a fost o experien]\ cu adev\rat traumatizant\. De ce aceast\ tensiune? ~n schimb, al]i monotei[ti au vorbit despre lumin\ [i transfigurare. Au recurs la imagini `ndr\zne]e pentru a exprima complexitatea realit\]ii pe care au tr\it-o, care mergea mult mai departe de teologia dreptei-credin]e. Interesul pentru mitologie a revenit recent, ceea ce poate fi un indiciu despre dorin]a larg r\spndit\ de a g\si o expresie mai ingenioas\ pentru adev\rul religios. Opera savantului american Joseph Campbell, disp\rut dintre noi, a c[tigat popularitate fiindc\ exploreaz\ mitologia peren\ a omenirii, asociind mituri str\vechi cu mituri `nc\ prezente `n societ\]ile tradi]ionale. Se afirm\ deseori c\ cele trei religii monoteiste nu au mitologie [i nici

ISTORIA LUI DUMNEZEU

23

simbolism poetic. Totu[i, de[i monotei[tii au respins la `nceput miturile vecinilor p\gni, acestea s-au strecurat adesea `n respective credin]e, mai trziu. Au existat mistici care au spus c\ Dumnezeu S-a `ntrupat `ntr-o femeie, de exemplu. Al]ii au vorbit cu evlavie despre sexualitatea Lui, introducnd elementul feminin `n concep]ia despre divinitate. Ajungem astfel la o chestiune dificil\. Pentru c\ acest Dumnezeu [i-a `nceput existen]a ca divinitate masculin\, monotei[tii I-au atribuit pronumele El. {i e de `n]eles de ce feministele au obiectat `n ultimii ani. De vreme ce inten]ionez s\ prezint gndurile [i tr\irile oamenilor care `i spun lui Dumnezeu El, voi folosi terminologia conven]ional\ masculin\, cu excep]ia situa]iilor `n care el are un sens neutru. Totu[i, poate e bine s\ preciz\m c\ discu]ia despre Dumnezeu `n termeni masculini este un aspect problematic `n limba englez\. ~n ebraic\, arab\ [i francez\, genul gramatical este un fel de contrapondere de natur\ sexual\ [i o dialectic\ pentru discursul teologic, ceea ce asigur\ un echilibru adesea absent `n limba englez\. Termenul arab al-Lah (numele suprem al lui Dumnezeu) este de gen masculin din punct de vedere gramatical, dar termenul care denume[te esen]a divin\ [i incognoscibil\ a lui Dumnezeu, al-Dhat, este de gen feminin. ~ntreaga abordare a ideii de Dumnezeu implic\ dificult\]i de nedep\[it. Totu[i, monotei[tii au recurs la limbaj, de[i i-au negat capacitatea de a exprima realitatea transcendent\. Dumnezeul evreilor, al cre[tinilor [i al musulmanilor este un Dumnezeu care, `ntr-un anumit sens, vorbe[te. Cuvntul Lui este crucial `n toate cele trei religii. Cuvntul Domnului a configurat istoria culturii noastre. Trebuie s\ hot\rm dac\, pentru noi, cuvntul Dumnezeu mai are azi vreun sens. Not\: Pentru c\ analizez istoria Lui din perspectiv\ iudaic\, musulman\ [i cre[tin\, termenii `.Hr. (`nainte de Hristos) [i d.Hr. (dup\ Hristos), folosi]i prin conven]ie `n Occident, `mi par nepotrivi]i. Prin urmare, am recurs la alternativa `.e.n. (`naintea erei noastre) [i e.n. (era noastr\).

C a pi to l u l I LA ~ N C E P U T

La `nceput, fiin]ele omene[ti au creat un Dumnezeu care a fost Cauza Primordial\ a tuturor lucrurilor, Crmuitorul cerului [i al p\mntului. Nu era reprezentat prin imagini [i nu existau nici temple sau preo]i care s\-L slujeasc\, dar era prea sus pentru a fi cuprins `ntr-un cult ornduit de oameni. {i, `ncetul cu `ncetul, El a p\lit `n con[tiin]a acestora. Ajunsese att de `ndep\rtat, c\ ei au hot\rt c\ nu-L mai vor. Dup\ aceea, s-a spus c\ a disp\rut. A[a sun\ teoria popularizat\ de preotul Wilhelm Schmidt `n Originea ideii de Dumnezeu, volum publicat pentru prima dat\ `n 1912. Autorul sugereaz\ c\ existase un monoteism primitiv `nainte ca b\rba]ii [i femeile s\ `nceap\ s\ idolatrizeze un num\r de zei. La `nceputuri, recunoscuser\ o singur\ Divinitate Suprem\, care crease universul [i ornduise de departe vie]ile oamenilor. Credin]a `ntr-un astfel de Dumnezeu de Sus (uneori numit Dumnezeu din Cer, datorit\ asocierii cu ideea de rai) continu\ s\ fie o tr\s\tur\ a vie]ii religioase pe care o duc multe triburi africane. Aspir\ la Dumnezeu prin rug\ciune, creznd c\ El `i vegheaz\ [i `i va pedepsi pentru f\r\delegi. Totu[i, e bizar c\ El e absent din via]a lor de zi cu zi [i c\ nu exist\ un cult anume care s\-I fie dedicat, iar chipul Lui nu este niciodat\ reprezentat. Membrii triburilor spun c\ El nu poate fi exprimat [i nu trebuie s\ fie contaminat de lumea oamenilor. Unii zic c\ a plecat. ~n viziunea antropologilor, Dumnezeu s-a `ndep\rtat att de mult [i att de sus, c\ a fost `nlocuit cu spirite inferioare [i divinit\]i

26 K A R E N A R M S T R O N G

mai accesibile. Astfel c\, afirm\ teoria lui Schmidt, `n vremurile str\vechi, Dumnezeului de Sus I-au luat locul zeii mai atr\g\tori din panteonurile p\gne. Prin urmare, la `nceput a fost Un Singur Dumnezeu. Dac\ este a[a, atunci monoteismul a fost una dintre ideile timpurii pe care fiin]ele umane le-au dezvoltat pentru a explica misterul [i tragedia vie]ii, dar [i pentru a ar\ta greut\]ile pe care o astfel de divinitate s-ar putea s\ le `ntmpine. A demonstra c\ acest lucru e adev\rat este cu neputin]\. Exist\ multe teorii despre originea religiei, dar se pare c\ oamenii au pl\smuit divinit\]i dintotdeauna, iar cnd o anumit\ idee religioas\ nu li se mai potrive[te, ea este pur [i simplu `nlocuit\. Asemenea idei dispar pe t\cute, f\r\ zgomot, a[a cum s-a `ntmplat cu Dumnezeul din Cer. ~n zilele noastre, mul]i ar zice c\ Dumnezeul adorat secole `ntregi de evrei, cre[tini [i musulmani a devenit la fel de `ndep\rtat ca Dumnezeul din Cer, iar al]ii chiar au afirmat c\, de fapt, a murit. F\r\ `ndoial\ c\ El pare s\ se retrag\ din vie]ile unui num\r din ce `n ce mai mare de oameni, mai ales din Europa Occidental\. Ei vorbesc despre un gol l\sat de Dumnezeu `n con[tiin]a lor, acolo unde existase cndva, din cauz\ c\, de[i El pare neimportant `n unele zone, a jucat un rol crucial `n istoria noastr\ [i a fost una dintre marile idei ale omenirii din toate timpurile. Ca s\ `n]elegem ce pierdem `n caz c\ El chiar dispare trebuie s\ vedem ce f\ceau oamenii cnd au `nceput s\ i se `nchine acestui Dumnezeu, dar [i ce `nsemna El [i cum `l concepeau. Ca atare, suntem nevoi]i s\ ne `ntoarcem `n timp, `n Orientul Mijlociu, acolo unde a ap\rut ideea Dumnezeului nostru, cu peste paisprezece mii de ani `n urm\. Unul dintre motivele pentru care religia pare lipsit\ de relevan]\ azi este faptul c\ mul]i dintre noi nu mai au sentimentul c\ sunt `nconjura]i de nev\zut. Cultura noastr\ bazat\ pe [tiin]\ ne `nva]\ s\ ne concentr\m aten]ia pe lumea fizic\ [i material\ din fa]a noastr\. Acest fel de a privi universul a dus la rezultate spectaculoase, iar o consecin]\ este c\, oricum, am alungat impresia c\ exist\ o dimensiune spiritual\ sau sacr\ ce p\trunde `n existen]a oamenilor din societ\]ile tradi]ionaliste la fiecare nivel, o dimensiune care a fost odinioar\ o component\ esen]ial\ a omului ce experimenta lumea. ~n insulele din Marea Sudului, acestei for]e misterioase i se spune mana. Pentru al]ii, ea `nseamn\ prezen]\ sau spirit. Uneori, a fost perceput\ ca fiind o for]\ impersonal\, asemenea unei forme de radioactivitate sau de electricitate. S-a

ISTORIA LUI DUMNEZEU

27

crezut c\ ea `[i are s\la[ul `n [efii de triburi, `n plante, pietre sau animale. Latinii au tr\it experien]a numina (spirite) `n dumbrave sacre. Arabii au sim]it c\ peisajul e populat cu jinn. Oamenii au dorit, fire[te, s\ intre `n contact cu respectiva realitate [i s\ o supun\. Dar au vrut, de asemenea, s\ o admire. Cnd au personalizat puterile nev\zute sub forma unor divinit\]i, asociindu-le cu vntul, soarele, marea [i stelele, c\rora le atribuiau tr\s\turi omene[ti, [i-au exprimat afinitatea cu nev\zutul [i cu lumea din jurul lor. Rudolf Otto, istoric german al religiilor, autorul unei c\r]i importante intitulate Sacrul [i publicate `n 1917, credea c\ sim]ul special al numinosului este vital pentru religie. A sus]inut c\ el preced\ orice dorin]\ de a explica originea lumii sau de a g\si un temei pentru comportamentul moral. Fiin]ele umane simt `n mai multe feluri puterea numinoas\, care poate provoca o surescitare s\lbatic\, asemenea celei din vremea bacanalelor, sau inspir\ un calm profund. Alteori, oamenii sim]eau groaz\ [i umilin]\ `n prezen]a for]ei necunoscute ce exista `n toate aspectele vie]ii. Cnd au `nceput s\-[i pl\smuiasc\ miturile [i s\-[i adore zeii, oamenii nu se aflau `n c\utarea unei explica]ii directe a fenomenelor naturii. Pove[tile istorice, precum [i picturile [i sculpturile rupestre au fost `ncercarea lor de a da glas uimirii [i de a lega p\trunz\torul mister de propriile lor vie]i. Poe]ii, muzicienii [i arti[tii `n general sunt impulsiona]i [i azi de aceea[i dorin]\. ~n Paleolitic, de exemplu, perioad\ cnd se dezvolta agricultura, cultul Zei]ei-Mam\ afirma c\ fertilitatea, care putea schimba via]a omului, era sacr\. Arti[tii au cioplit statui `n care o `nf\]i[eaz\ ca pe o femeie `ns\rcinat\, goal\. Arheologii au descoperit asemenea reprezent\ri peste tot `n Europa, dar [i `n Orientul Mijlociu [i `n India, iar Zei]a-Mam\ a r\mas un reper importat `n imaginar secole de-a rndul. Asemenea str\vechiului Dumnezeu din Cer, a fost asimilat\ `n panteonurile de mai trziu, `mpreun\ cu alte zeit\]i timpurii. Era una dintre cele mai puternice divinit\]i, f\r\ `ndoial\ mai puternic\ dect Dumnezeu din Cer, care a r\mas o figur\ obscur\. ~n Sumerul antic purta numele de Inana, `n Babilon se numea I[tar, `n Canaan i se spunea Anat, `n Egipt era Isis, iar `n Grecia, Afrodita. ~n toate aceste culturi s-au n\scut pove[ti asem\n\toare, care aminteau despre rolul ei `n via]a spiritual\ a oamenilor. Astfel de mituri nu cereau o interpretare literal\, fiind tentative metaforice de a descrie o realitate prea complex\ [i prea impalpabil\ pentru a fi exprimat\ `n orice alt\ manier\. Pove[tile

28 K A R E N A R M S T R O N G

dramatice despre zei [i zei]e i-au ajutat pe oameni s\-[i dezvolte un sim] special fa]\ de for]ele puternice, dar nev\zute, care `i `nconjoar\. Se pare c\ `n Antichitate oamenii sim]eau c\ nu pot deveni cu adev\rat fiin]e umane dect participnd la via]a divin\. Existen]a p\mnteasc\ era, desigur, fragil\ [i st\tea sub semnul mor]ii. A[a c\, imitnd ac]iunile zeilor, b\rba]ii [i femeile c\p\tau [i ei ceva din marea putere [i din eficacitatea divinit\]ilor. Astfel, se credea c\ zeii `i `nv\]aser\ pe oameni c\ construiasc\ ora[e [i temple, care erau simple copii ale s\la[ului lor de pe t\rmul divin. Lumea sacr\ a zeilor, a[a cum era `nf\]i[at\ `n mituri, nu era doar un ideal la care aspirau fiin]ele omene[ti, ci reprezenta chiar prototipul existen]ei umane. Era matricea originar\ sau arhetipul dup\ care se modela via]a noastr\ de aici. Exista credin]a c\ aici, pe p\mnt, totul este o copie a unui original din lumea divinului, percep]ie care a hr\nit mitologia [i modul de organizare social\ [i ritual\ din majoritatea culturilor antice, continund s\ influen]eze societ\]ile tradi]ionale care supravie]uiesc [i azi. (1) ~n Iranul antic, de pild\, se credea c\ fiecare persoan\ [i fiecare obiect din realitatea lumeasc\ (getik) are un corespondent `n lumea arhetipal\ a realit\]ii sacre (menok). Nou\, celor din lumea modern\, ne e greu s\ `n]elegem o asemenea viziune, deoarece autonomia [i independen]a sunt, pentru noi, valori umane supreme. Totu[i, celebrul dicton Post coitum omne animal tristis est (Dup\ actul sexual, orice fiin]\ este trist\) continu\ s\ sintetizeze o experien]\ obi[nuit\, anume aceea c\, dup\ un moment intens, a[teptat cu mare ner\bdare, sim]im adesea c\ ne-a sc\pat ceva important, ce r\mne de neatins. Imitarea unui zeu a fost [i este o no]iune important\ `n religie. Odihna de Sabat sau sp\larea picioarelor unui om `n Joia Mare, gesturi care, `n sine, sunt lipsite de semnifica]ie, au acum un sens [i sunt sfinte, deoarece oamenii cred c\ Dumnezeu a f\cut El ~nsu[i aceste lucruri. ~n lumea Mesopotamiei antice exista acela[i tip de spiritualitate. ~n ]inutul cuprins `ntre Tigru [i Eufrat, adic\ `n Irakul de azi, locuia `n jurul anului 4000 `.e.n. poporul sumerian, care a `ntemeiat una dintre primele culturi majore din Oikumene (lumea civilizat\). ~n ora[ele Ur, Ereh [i Ki[, sumerienii au inventat scrierea cuneiform\, au ridicat extraordinarele temple-turn numite zigurate [i au creat legi impresionante, dar [i o literatur\ [i o mitologie pe m\sur\. La pu]in\ vreme dup\ aceea, akkadienii au invadat teritoriul [i au adoptat limba [i cultura Sumerului, iar mai trziu, `n jurul anului 2000 `.e.n.,

ISTORIA LUI DUMNEZEU

29

amori]ii au cucerit t\rmul sumero-akkadian, stabilindu-[i capitala la Babilon. ~n sfr[it, peste al]i cinci sute de ani, asirienii s-au stabilit la Ashur, care era aproape, dup\ care au cucerit Babilonul, `n secolul al VIII-lea `.e.n., iar tradi]ia babilonian\ s-a r\sfrnt asupra mitologiei [i religiei din Canaan, care avea s\ devin\ P\mntul F\g\duin]ei pentru vechii israeli]i. Asemenea altor popoare antice, babilonienii erau `ncredin]a]i c\ `nf\ptuirile lor culturale li se datorau zeilor, care le dezv\luiser\ stilul lor de via]\ str\mo[ilor mitici. A[adar, Babilonul `nsu[i era considerat o imagine a paradisului, iar fiecare templu era considerat o copie a unui palat celest. Leg\tura cu lumea sacr\ se s\rb\torea [i se perpetua an de an, la marele Festival al Anului Nou, s\rb\torit pentru prima dat\ `n secolul al VII-lea `.e.n. Se ]inea `n Babilon, ora[ul sfnt, `n luna lui Nyssan aprilie [i includea o ceremonie solemn\ de `ntronare a regelui care avea s\ domneasc\ `nc\ un an. Cu toate acestea, stabilitatea politic\ putea dura atta vreme ct participa la domnia mai durabil\ [i mai concret\ exercitat\ de zei, care, crend lumea, aduseser\ ordinea `n haosul primordial. Cele unsprezece zile sacre ale Festivalului `i proiectau pe participan]i `n afara timpului profan, conducndu-i `n universul sacru [i etern al zeilor prin intermediul gesturilor ritualice. Un ]ap era sacrificat pentru a simboliza moartea vechiului an. Umilirea `n public a regelui [i `ntronarea unui monarh de carnaval `n locul lui era un mijloc de reprezentare a haosului originar, iar o b\taie simulat\ punea `n scen\ lupta zeilor `mpotriva for]elor distructive. Ac]iunile simbolice aveau valoare sacr\ [i, cu ajutorul lor, babilonienii se cufundau `n puterea sacr\, adic\ `n mana, de care depindea m\rea]a lor civiliza]ie. Cultura era resim]it\ ca o realizare [ubred\, care putea oricnd s\ cad\ prad\ for]elor dezordinii [i ale dezintegr\rii. ~n dup\-amiaza celei de-a patra zi a festivalului, preo]ii [i muzican]ii se adunau `n Sfnta Sfintelor pentru a recita Enuma Elish, poemul epic ce pream\rea victoria zeilor care au `nvins haosul. Nu era o poveste despre originile concrete ale vie]ii pe p\mnt, ci o `ncercare simbolic\ [i deliberat\ de a afirma c\ exist\ un mare mister [i de a dezl\n]ui for]a lui sacr\. A istorisi literal geneza nu era cu putin]\, fiindc\ nimeni nu fusese martor la acele `ntmpl\ri de ne`nchipuit. Astfel, mitul [i simbolul erau singurele mijloace potrivite [i capabile s\ le descrie. Dac\ arunc\m o privire `n Enuma Elish, putem p\trunde o clip\ `n spiritualitatea din care avea s\ se nasc\, peste veacuri, propriul nostru Dumnezeu Creator. Chiar dac\ viziunile despre facerea

30 K A R E N A R M S T R O N G

lumii din Biblie [i Coran vor lua forme foarte diferite, acele mituri bizare nu vor disp\rea niciodat\ definitiv, ci vor intra din nou `n istoria lui Dumnezeu, dar mult mai trziu, cnd vor `mbr\ca o form\ monoteist\. Povestea `ncepe chiar de la apari]ia zeilor `n[i[i, tem\ care, dup\ cum vom vedea, va fi de mare importan]\ `n mistica iudaic\ [i musulman\ deopotriv\. La `nceput, spune poemul Enuma Elish, zeii au ie[it, doi cte doi, dintr-o materie amorf\, apoas\, substan]\ ea `ns\[i divin\. ~n mitul babilonian [i, mai trziu, `n reprezentarea biblic\ nimic n-a ap\rut din neant, idee care `i era str\in\ lumii antice. ~nainte de apari]ia zeilor [i a fiin]elor umane, aceast\ sacr\ materie inform\ existase dintotdeauna. Cnd au `ncercat s\-[i `nchipuie sursa primordial\ divin\, babilonienii [i-au imaginat-o sub forma pustiului ml\[tinos din Mesopotamia, unde potopul amenin]a s\ [tearg\ de pe fa]a p\mntului [ubreda lucrare a oamenilor. ~n Enuma Elish, haosul nu este o materie `n clocot, ci una lichid\, f\r\ `ngr\dire, f\r\ form\ [i f\r\ identitate:
Cnd dulcele [i amarul erau amestecate, iar nicio trestie `mpletit\ [i niciun fir de papur\ nu murd\reau apa, zeii nu aveau nume, niciorigine, nici viitor. (2)

Apoi s-au ivit trei zei din pustia primordial\: Apsu (identificat cu apele dulci ale rurilor), so]ia lui, Tiamat (apa s\rat\), [i Mummu, Pntecele haosului. Ei erau, ca s\ zicem a[a, un tipar al `nceputurilor, inferior, care trebuia `mbun\t\]it. Apsu [i Tiamat se traduc prin pr\pastie [i, respectiv, neant sau h\u f\r\ fund. Aveau `n comun iner]ia f\r\ form\ a amorfului originar, lipsindu-le o identitate clar\. Apoi au ap\rut al]i zei, printr-un proces numit emana]ie, care va deveni foarte important `n istoria lui Dumnezeu. S-au ivit doi cte doi, fiecare `ntrupat mai bine dect precedentul, pe m\sur\ ce evolu]ia divin\ `[i urma cursul. ~nti au ie[it Lahmu [i Lahamn (numele lor `nseamn\ ml, deci apa [i ]\rna erau tot amestecate). Au urmat An[er [i Ki[ar, adic\ cerul [i marea. Apoi au venit Anu (cerurile) [i Ea (p\mntul), ca s\ `ntregeasc\ bine`n]eles crea]ia. Lumea divin\ avea cer, ruri [i p\mnt, separate `ntre ele, dar geneza abia `ncepuse. For]elor haosului [i ale descompunerii li se putea ]ine piept numai printr-o

ISTORIA LUI DUMNEZEU

31

ne`ncetat\ [i dureroas\ lupt\. Zeii mai tineri [i mai activi s-au ridicat `mpotriva propriilor p\rin]i, dar, de[i Ea a reu[it s\-i `nving\ pe Apsu [i Mummu, nu i-a f\cut fa]\ lui Tiamat, care a avut de partea ei `n lupt\ o ceat\ de mon[tri diformi. Din fericire, avea un copil minunat, pe Marduk, Zeul Soarelui, cel mai reu[it specimen de descenden]\ divin\. La o `ntrunire a Marii Adun\ri a zeilor, el a promis s\ se va lupta cu Tiamat, `n schimbul promisiunii c\ va ajunge conduc\tor. A izbutit cu mare cazn\ s\-l ucid\ pe du[man, dup\ o lupt\ lung\ [i primejdioas\. Conform acestui mit, creativitatea este o b\t\lie `mpotriva sor]ilor cople[itori, care se c[tig\ prin str\danie. Stnd victorios pe uria[ul trup ucis al lui Tiamat, Marduk a hot\rt s\ creeze un alt univers [i a spintecat cadavrul `n dou\ pentru a forma bolta cerului [i lumea oamenilor , apoi a `ntocmit legi care s\ p\streze totul a[a. Ordinea trebuia s\ domneasc\. Totu[i, fiindc\ izbnda nu era deplin\, trebuia s\ fie consfin]it\ an de an, printr-o ceremonie special\. Apoi zeii s-au `ntlnit la Babilon, centrul noului p\mnt, [i au construit un templu unde se puteau `nf\ptui riturile celeste. Rezultatul a fost marele zigurat ridicat `n onoarea lui Marduk, templul p\mntesc, simbol al cerurilor infinite. Cnd a fost gata, Marduk [i-a luat locul `n vrf, iar zeii strigau `n jurul lui: Acesta este Babilonul, ora[ul `ndr\git de Domnul, s\la[ul vostru drag! Apoi a oficiat un ceremonial din care firea `[i ia alc\tuirea, prin care lumea ascuns\ se dezv\luie, iar zeii `[i aleg locurile `n univers. (3) Toat\ lumea se supune legilor [i ritualurilor, nici zeii n-au de ales [i sunt martori la desf\[urarea celor din urm\, pentru a fi siguri c\ tot ce a fost creat va d\inui. Mitul exprim\ sensul l\untric al civiliza]iei, a[a cum [i-l `nchipuiau babilonienii. {tiau prea bine c\ str\mo[ii lor construiser\ ziguratul, dar povestea din Enuma Elish sus]inea credin]a lor c\ ceea ce au zidit poate dura numai dac\ se hr\ne[te din puterea divin\. Ritualul oficiat de Anul Nou `[i avea originile `nainte de apari]ia oamenilor, f\cnd parte din natura lucrurilor, c\reia [i zeii `i erau supu[i. De asemenea, mitul se `ntemeia pe convingerea c\ Babilonul era un loc sacru, centrul lumii [i casa zeilor, no]iune crucial\ `n aproape toate sistemele religioase din Antichitate. Ideea unui ora[ sfnt, `n care b\rba]ii [i femeile sim]eau c\ sunt `n leg\tur\ cu for]a divin\, sursa a tot ce exist\ [i mi[c\, va r\mne important\ `n toate cele trei religii monoteiste ale propriului nostru Dumnezeu.

Dac v-a plcut acest fragment de carte, mai multe detalii despre modalitile de livrare i plat putei gsi n paginile Nemira.ro.