Impactul științei asupra societății by

Bertrand Russell. Profetii, clarviziune!

BERTRAND RUSSELL, DESPRE O
NOUĂ ORDINE MONDIALĂ

FILOZOFIA UNUI BRITANIC REMARCABIL

– BERTRAND RUSSELL –

Pe 18 mai 1872 s-a născut Bertrand Russell, celebru filozof,

matematician, istoric și critic social britanic. În timpul vieții, s-a declarat
liberal, socialist și pacifist, dar în același timp a admis că nu a fost cu
adevărat niciunul dintre aceste lucruri. A murit la vârsta de 97 de ani.
La începutul anilor 1900, Bertrand Russell a condus revolta britanică
împotriva idealismului. Este considerat fondator al filozofiei analitice,
alături de predecesorul său, Gottlob Frege și protejatul său, Ludwig
Wittgenstein, și văzut ca unul dintre cei mai importanți logicieni ai
secolului XX. A fost coautor (împreună cu A.N. Whitehead) la Principia
mathematica, o încercare de a găsi bazele matematicii în logică.
Lucrările sale au avut o influență considerabilă asupra logicii,
matematicii, teoriei mulțimilor, lingvisticii și filozofiei, în special filozofia
limbii, epistemologie și metafizică.
Bertrand Russel a fost un proeminent activist anti-război; a militat
pentru comerțul liber și anti-imperialism. În timpul Primului Război
Mondial a fost arestat pentru acțiunile lui pacifiste. Mai târziu, a făcut
campanie împotriva lui Adolf Hitler, a criticat totalitarismul lui Stalin, a
atacat Statele Unite ale Americii pentru implicarea în războiul din
Vietnam și a fost un susținător declarat al dezarmării nucleare. În 1950
i-a fost acordat Premiul Nobel pentru literatură, în recunoașterea
lucrărilor sale semnificative, în care promovează umanitarismul și
libertatea de conștiință.
BERTRAND RUSSELL
DESPRE O NOUĂ ORDINE MONDIALĂ
Iată ce profețea Bertrand Russell că se va întâmpla cu omenirea într-un
viitor nu prea îndepărtat, în cartea sa Impactul știinţei asupra societății,
apărută în 1953. Și trebuie să recunoaștem că în multe privințe a cam
avut dreptate...
«Despre guvernele științifice: Dintr-un motiv pe care n-am reușit
niciodată să-l înțeleg, multor oameni le place totalitarismul științific
acum, când este în Rusia, dar același sistem le-a displăcut când a
existat în Germania. Sunt înclinat să cred că acest fapt se explică prin
puterea etichetei. Acestor oameni le place orice este etichetat „de
stânga”, fără să-și pună problema dacă existența totalitarismului se
justifică în vreun fel.
Despre învățământ: Populația nu va cunoaște felul în care i-au fost
inoculate convingerile. Când tehnica actuală se va perfecționa, toate
guvernele care au controlat sistemul educațional pe parcursul unei
generații întregi vor fi capabile să-și controleze supușii cu ușurință, fără
a mai avea nevoie de armată sau de poliție. În același timp, guvernanții
vor aplica un tip de educație pentru oamenii obișnuiți și un altul pentru
cei desemnați să devină deținătorii puterii. Bărbații și femeile de rând
vor fi formați să fie docili, harnici, punctuali, mulțumiți și superficiali în
gândire. Dintre toate aceste calități, mulțumirea va fi considerată cea
mai importantă.
Pentru a o produce, vor fi puși la treabă toți cercetătorii din domeniile
psihanalizei, biochimiei și comportamentului uman. Băieții și fetele vor
învăța de la o vârstă fragedă să fie ceea ce se cheamă „cooperanți”,
adică să facă exact ce face toată lumea. Spiritul de inițiativă va fi
descurajat, iar nesupunerea, fără a fi pedepsită, le va fi anihilată prin
metode științifice. Se așteaptă ca noile descoperiri privind fiziologia și
psihologia umană să le ofere guvernelor mai mult control asupra
mentalității individului decât au acestea în prezent în țările cu regim
totalitar. Johann Gottlieb Fichte [filozof german, 1762-1814] susținea că
educația trebuie să țintească distrugerea liberului arbitru, în așa fel,
încât, după ce au părăsit școala, elevii să fie incapabili pentru tot restul
vieții lor să gândească sau să acționeze altfel de cum i-au învățat
profesorii lor.
Despre controlul opiniilor: Succesul deplin al controlului asupra
opiniilor se bazează pe tehnici științifice. În țările în care toate școlile
sunt controlate de guvern, autoritățile pot închide mințile copiilor la
orice contravine convenției oficiale. Tipărirea de cărți, ziare sau reviste
în regim privat este imposibilă, deoarece toate editurile aparțin statului.
Emisiunile de radio și televiziune sunt, de asemenea, monopolul
statului. Nimic din toate acestea nu este rodul imaginației. Se întâmplă
în țările oligarhice și nu există niciun motiv să ne așteptăm la altceva în
viitor.
Despre oligarhie: Prin „oligarhie” înțeleg orice sistem în care puterea
supremă se află în mâinile unui segment al comunității: bogații față de
săraci, protestanții față de catolici, aristocrații față de plebe, albii față de
oamenii de culoare, bărbații față de femei, membrii unui partid politic
față de restul partidelor. Un sistem poate fi mai mult sau mai puțin
oligarhic, în funcție de procentul din populație care este exclus de la
guvernare. Monarhia absolută este forma extremă de oligarhie.
Despre alimentație și vaccinări: O anumită hrană și anumite injecții se
vor combina de la o vârstă fragedă, pentru a produce acel tip de
caracter și de credințe pe care autorităţile îl vor considera dezirabil, așa
încât orice critică a puterii să devină imposibilă din punct de vedere
psihologic. Chiar dacă oamenii vor fi săraci și nefericiți, toți se vor
considera fericiți, pentru că guvernul le va spune că sunt așa.
Despre controlul populației: În prezent, populația globului crește cu
aproximativ 58.000 de oameni pe zi. Există trei căi de a stabiliza
numărul populației. Prima este controlul nașterilor, a doua este
infanticidul sau războaiele distructive, iar a treia este sărăcia
generalizată, cu excepția unei elite minoritare. Toate aceste metode au
fost deja practicate: prima, de exemplu, pe aborigenii din Australia; a
doua, pe azteci și spartani; a treia metodă a fost aplicată de Stalin în
Rusia sovietică.
Despre armele biologice ca mijloc de reducere a populației: Până
acum, războiul n-a avut cine știe ce efect asupra scăderii populaţiei,
care a continuat să crească după fiecare dintre cele două războaie
mondiale. Poate că războiul bacteriologic se va dovedi mai eficient.
Dacă la fiecare generaţie s-ar răspândi în lume o ciumă neagră,
supravieţuitorii ar putea procrea liber, fără să aglomereze planeta. În
felul acesta, naționaliștii și credincioșii nu s-ar putea scandaliza.
Această stare de lucruri e destul de neplăcută dar ce dacă? Elitele
adevărate sunt indiferente la nefericirea celorlalţi.   
Despre selecția controlată: Treptat, prin selecție controlată, diferenţele
congenitale dintre conducători și conduși vor crește, până când aceștia
vor deveni specii aproape diferite. În această situație, o revoltă a plebei
ar fi la fel de neconceput, ca și o insurecţie organizată a oilor împotriva
consumatorilor de carne de oaie (aztecii, de exemplu, al căror regim era
totalitarist, creșteau un trib străin în scop de canibalism).
Concluzii: Părerea mea este că o societate științifică poate deveni
stabilă în anumite condiții. Prima dintre acestea este un guvern unic
pentru întreaga lume, care să dețină monopolul forțelor armate și, prin
urmare, să fie capabilă să mențină pacea. A doua condiție este
răspândirea egală a prosperității, astfel încât să nu existe nicio ocazie
de invidie a unei părți a lumii în raport cu alta. A treia condiție
(presupunând că a doua a fost îndeplinită) este o rată scăzută a
nașterilor peste tot în lume, în așa fel, încât populația lumii să rămână
staționară. A patra condiție este acordarea dreptului la inițiativă pentru
fiecare individ, fie la locul de muncă, fie în cadrul comunității din care
face parte, și o guvernare compatibilă cu menținerea unui cadru
economic și politic stabil.
Lumea mai are un drum lung de străbătut până la realizarea acestor
condiții și, prin urmare, trebuie să ne așteptăm la revolte și suferințe
îngrozitoare înainte ca stabilitatea mondială să fie atinsă. Dar, cu toate
că suferințele și revoltele au fost până în prezent soarta omului, putem
întrezări astăzi un viitor mai bun, în care sărăcia și războaiele să fie
depășite, iar frica, acolo unde va mai exista, să fie doar un
comportament patologic izolat. Mă tem că acest drum va fi unul foarte
lung, dar nu există niciun motiv să ne pierdem speranța.
Încheiere: ... Există anumite lucruri de care lumea contemporană are
nevoie și anumite lucruri pe care trebuie să le evite. Oamenii au nevoie
de compasiune și de dorința ca întreaga umanitate să fie fericită. Au
nevoie de dorința de cunoaștere și hotărârea de a evita miturile
amăgitoare. Mai presus de toate, oamenii au nevoie de speranță, curaj
și creativitate. Lucrurile pe care omul trebuie să le evite și care l-au adus
pe marginea prăpastiei sunt cruzimea, invidia, competiția, dorința de
răzbunare și obsesia pentru acumulările materiale.»
BERTRAND RUSSELL DESPRE RELIGIE
Într-o înregistrare din 1959, Bertrand Russel își expune concepția despre
religie:
De ce nu sunteți creștin?
Pentru că nu am descoperit nicio dovadă a vreuneia dintre dogmele
creștine. Am studiat toate argumentele referitoare la existenţa lui
Dumnezeu și niciunul dintre ele nu mi s-a părut a fi valid din punct de
vedere logic.
Credeţi că există un motiv practic în spatele religiei?
Bertrand Russell: Nu poate exista un motiv practic care să te facă să
crezi ceea ce nu e adevărat. Un lucru este fie adevărat, fie neadevărat.
Dacă e adevărat, ar trebui să-l crezi. Dacă nu e adevărat, atunci n-ar
trebui să-l crezi. Și dacă nu poţi afla dacă un lucru e adevărat sau nu,
trebuie să renunți la a-l mai judeca. Mi se pare o lipsă totală de
onestitate și integritate intelectuală să crezi în ceva pentru că ai
impresia că-ţi e folositor, nu pentru că e adevărat.
Ce credeţi despre oamenii care consideră că religia îi ajută să-și pună
ordine în viaţă, să și-o trăiască după un set de reguli stricte despre ce
este bine și ce este rău?
Bertrand Russell:Toate aceste reguli sunt în general greșite. Mulţi
oameni fac mai mult rău decât bine. Probabil găsesc o moralitate
raţională pe baza căreia trăiesc.
E posibil ca unele persoane să nu fie suficient de puternice, încât să-și
impună propria etică și să aibă nevoie de reguli impuse din exterior?
Bertrand Russell: Nu cred. Ceea ce ţi-e impus din exterior n-are nicio
valoare, nu contează.
Aţi fost crescut în religia creștină. Când aţi decis că nu mai vreţi să fiţi
creștin?
Bertrand Russell: Nu am decis niciodată că nu mai vreau să fiu creștin.
Între 15 și 18 ani mi-am petrecut tot timpul liber gândindu-mă la
dogmele creștine și am încercat să aflu dacă există un motiv care să
mă facă să cred în ele. La 18 ani, am exclus până și ultima dogmă.
Credeţi că acest lucru v-a făcut mai puternic?
Bertrand Russell: Nu știu. Cred că nu m-a făcut nici mai puternic, nici
mai slab. Am căutat întotdeauna cunoașterea.
Pe măsură ce vă apropiaţi de finalul vieţii, vă e teamă de viaţa de după
moarte? Credeţi că există ceva după moarte?
Bertrand Russell: Nu cred că există viaţă după moarte. Toate aceste
lucruri sunt aiureli.
Ce credeţi despre ateii sau agnosticii care se convertesc la creștinism
chiar înainte să moară?
Bertrand Russell: Aceste lucruri nu se întâmplă atât de des precum cred
oamenii religioși.
BERTRAND RUSSELL – CITATE
N-am să mor niciodată pentru crezurile mele, pentru că s-ar putea să nu
am dreptate.
A nu fi sigur este, cred, una dintre caracteristicile esențiale ale rațiunii.
Marea problemă a omenirii este că fanaticii și proștii sunt mereu siguri
pe ei, în timp ce oamenii înţelepţi sunt plini de îndoieli.
Omul se naște ignorant, nu stupid. El devine stupid prin educație.
Cred că întotdeauna ar trebui să ne judecăm propriile păreri cu o doză
de îndoială. Mi-aș dori ca oamenii să nu creadă fără rezerve în nicio
filozofie, nici măcar în a mea.
Libertatea poate fi definită ca absența obstacolelor în realizarea
dorințelor.
Democrația este procesul prin care oamenii îl aleg pe cel pe care să dea
vina.
Susținătorii capitalismului se pricep foarte bine să apeleze la principiile
sacre ale libertății, care pot fi concentrate într-o singură maximă: Cel
norocos nu trebuie împiedicat să-și exercite tirania asupra celui
nenorocos.
Învingerea fricii este începutul înțelepciunii.
Nu mă feresc să afirm că religia creștină, organizată în bisericile ei, a
fost și încă este principalul dușman al progresului moral al umanității.
Din câte mi-aduc aminte, nu există nicio frază în Evanghelie care să
laude inteligența.
Trei sentimente simple, dar puternice, mi-au guvernat viața: nevoia de
iubire, foamea de cunoaștere și mila nețărmurită pentru suferințele
omenirii.
Am făcut o descoperire ciudată: de câte ori vorbesc cu un savant, am
convingerea că fericirea nu există. Și totuși, când vorbesc cu grădinarul
meu, mă conving de contrariu.
Dacă în momentul de față ar exista în lume un număr mare de oameni
care-și doresc propria fericire mai mult decât își doresc nefericirea
altora, în câțiva ani am putea trăi în Paradis.
Căsnicia este pentru femei cel mai obișnuit mod de trai, iar numărul de
acte sexuale nedorite suportate de femeile măritate este probabil mult
mai mare decât cel al prostituatelor.
Megalomanii se deosebesc de narcisiști prin faptul că vor mai degrabă
să fie puternici decât fermecători și mai degrabă temuți decât iubiți. Din
această categorie fac parte unii alienați mintal și cei mai mulți dintre
bărbații celebri ai istoriei.
În America, toți oamenii sunt egali. Fiecare este convins că nu există
nimeni care să-i fie superior, dar în același timp nu admite ideea că nu
există nimeni care să-i fie inferior. De la Jefferson încoace, doctrina
egalității oamenilor se aplică numai de jos în sus, nu și de sus în jos.
Se spune că omul este un animal înzestrat cu rațiune. Toată viața am
căutat dovezi în sprijinul acestei afirmații...
Surse: