«Cosmografie» − „cartea* anului“ 466 d. H.

Alături de alţi conaţionali din „generaţia de aur“ – Niceta Remesianu (autorul imnului întregii
Creştinătăţi, Pe Tine, Doamne, Te lăudăm… / Te, Deum, laudamus…, sfânt pelasg > valah înălţat la
ceruri în anul 416 d. H., din scaunul episcopal de la Remesiana / Dacia Sud-Dunăreană), Laurenţiu
de Novae (autor de celebre omilii între care şi Despre pocăinţă / De poenitentia, Despre milostenie /
De eleemosyna etc., trecut la cele veşnice pe când se afla în scaunul episcopal de la Novae-Moesia /
Dacia Sud-Dunăreană, în anul 418 d. H., după ce, la recomandarea epistolară a Papei Inocenţiu I,
stârpeşte erezia fotinian-arienistă ivită în eparhia sa), Auxenţiu Durostoreanu (episcop în Dacia Sud-
Dunăreană, la Durostor-Moesia, autor în anul 383 d. H. al Scrisorii despre credinţa, viaţa şi moartea
lui Ulfila / Epistula de fide, vita et obitu Ulfilae, mort în anul 420 d. H.), Fericitul Hieronim din
Stridon-Dacia (traducătorul Bibliei, din ebraică în latină, între anii 390 şi 405 d. H., înălţat la cer în
30 septembrie 420 d. H.), Ioan Cassian (autor şi a 24 de celebre Convorbiri duhovniceşti /
Collationes Sanctorum Patrum, sfânt pelasg > valah ce se odihneşte întru Domnul din 23 iulie 435
d. H.) ş. a. –, Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia, cunoscut, îndeosebi spaţiului
imperial latinofon cu numele-i tălmăcit drept Aethicus Ister (aprox. 21 iunie 424 d. H. − 30
septembrie 499 d. H.) a reprezentat şi încă mai înrăzăreşte frumos – prin foarte valoroasa şi prin
extraordinarul circuit al lucrării sale interdisciplinare / enciclopedice, Cosmografie, redactată în
orizontul anului 466 d. H., imediat după încheierea „cincinalului de ocolire a Pământului doar pe
mări şi oceane“ – nu numai zorile universalismului umanist, ci şi cultura / spiritualitatea Poporului
Pelasg > Valah, un popor dintre cele mai mari ale Europei, şi, totodată, dintre cele mai vechi şi mai
vitregite prin istoriile vânturate de imperiile acestei părţi de lume.
În cele 38 de secţiuni / capitole ale studiului introductiv, Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din
Dacia (Aethicus Ister) – redescoperitor al Americii şi reocolitor al Pământului între orizonturile
anilor 461 şi 465 d. H., am relevat mai întâi faptul că în Pelasgime > Valahime, (1) importantul
hidronim, Donares > Dunăre este totodată şi un ales onomastic, drept dovadă şi numele marelui
filosof şi explorator din Dacia, şi apoi faptul că (2) familia acestuia făcea parte din categoria celor
nobiliar-valahe, că (3) la nobiliarul domeniu valaho-dac / zalmoxian al părinţilor săi din Histria >
Istria Daciei Dunăreano-Pontice – provincia Dynogaetia / Dinogeţia, căreia, după o vreme de la
cucerirea Daciei Sud-Dunărene de către Imperiul Roman, i s-a schimbat numele în Scythia Minor
(„Mica Sciţie“), că la Histria > Istria s-a născut pe la solstiţiul de vară al anului 424 d. H. (potrivit
„argumentelor interne“ din enciclopedica-i lucrare, Cosmografie), spre a se stinge după echinocţiul
de toamnă, pe la 30 septembrie 499 d. H., că (4) tradiţional-pelasgu-i supranume al bunei faime,
„Drept-Zalmoxianul“ / „Sfânt-Zalmoxianul“, tălmăcitu-i-s-a lumii latino-mediteraneene, fireşte,
drept Aethicus, datorându-se în mare măsură şi Instituţiei Cogaionic-Sarmizegetusane a Cavalerilor
Zalmoxianismului care era respectată în popor, „sacralizată“, fiecare reprezentant fiind tratat, în
timpul vieţii, ca rege-zeu-medic, ori, mai exact spus, ca rex histrianorum, iar postum, fiind
heroizat / zeificat, după cum se relevă prin cele peste trei mii de reliefuri votive şi funerare din
spaţiul Daciei lui Burebista şi Daciei lui Regalian şi că mulţi istorici – între care şi Manfred
Oppermann – consideră heroizarea / zeificarea Cavalerului Zalmoxian drept expresia unui
monoteism arhaic, specific spaţiului Pelasgo- > Valaho-Dac, că, incontestabil, (5) Drept-
Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister) este de Naţiune Pelasgo- > Valaho-Dacă,
după cum certifică documentelele din epoca-i, că (6) Histria > Istria Daciei Dunăreano-Pontice din
secolul Drept-Zalmoxianului Donares (Aethicus Ister), păstrează până în zilele noastre şi dovezile
potrivit cărora, de la clădirile „cu potcoavă“ ale Înaltelor Şcoli de Cavaleri ai Zalmoxianismului s-a
trecut la altarele „în semicerc“ ale bisericilor Creştinismului (Cosmic-Valah) de azi, că (7) alfabetul
fonetic din 23 de litere folosit în Dacia − şi în lucrarea enciclopedică / interdisciplinară,
Cosmografie, de Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister) − este rodul
multimilenar al înfăşurării semantic-sincretice a semnului din spaţiul spiritual al Daciei, începându-
se de la rupestrele, ori de la ceramicele pictograme şi ideograme paleolitice şi neolitice „asamblate“,
ori nu, „în mitotexte“, şi până la simboluri / litere etc. cu transmitere prin penultima unitate de text
(Ut-768, infra) −
/ Alamon (1), / Becah (2), / Cathu (3), / Delfoy (4), / Efothu (5), / Fomethu (6), / Garfou (7), /
Hethmu (8), / Iosithu (9), / Kaithu (10), / Lethfu (11), / Malathy (12), / Nabaleth (13), / Ozechi (14),
/ Chorizech (15), / Phythyrin (16), / Salathi (17), / Intalech (18), / Thothymos (19), / Azathot (20), /
Reque (21), / Yrchoni (22) şi / Zothychin (23),
evident, cu „cheia sacră a numelor tuturor acestor litere aflându-se în cea de-a 19-a,
/ Thothymos (< Totu- „tot“ / „întregul“ + -mos / moş „moş“, „Soare-Moş“ = „Dumnezeul Daciei /
Pelasgo- > Valaho-Dacilor“),
în pelasgă > valahă rostindu-se „totumosh“ / „totumoş“, prin respectarea semantismului celor două
elemente formante (supra): „Totu[-i Soare-]Moş“, ceea ce, în ultimă instanţă semantică, trimite la
învăţătura-nucleu din Zalmoxianism: Dumnezeu este Unu / Sacrul Întreg Cosmic unde, pură,
sănătoasă, activ-făt-frumoasă parte (dintre toate celelalte, de la inimă / piatră şi până la Stea / Lună)
trebuie să se releve prin făptuire întru nemurire fiecare Pelasgo- > Valaho-Dac (indiscutabilă sacră
parte-din-Dumnezeu-Unu[l] / Cosmic-Întreg).
În restul secţiunilor / capitolelor (8 − 38) din studiul introductiv se reconstituie / urmăreşte „pe
tronsoane“ (precizându-se în mai fiecare titlu „jalonarea“, îndeosebi, „insulară“) cel mai vechi ocol
al Pământului, „numai pe mări şi oceane“, o străveche înconjurare a Pământului înfăptuită pe
„clasice corăbii cu pânze“ între orizonturile anilor 461 – 465 d. H., de cei 101 destoinici marinari
Pelasgo- > Valaho-Daci (veritabili „Nemuritor-Cogaionici Războinici“ / „Cavaleri ai
Zalmoxianismului“), de sub diriguirea marelui explorator şi filosof, Drept-Zalmoxianul Donares >
Dunăre din Dacia (Aethicus Ister): (9) Din Dacia Dunăreano-Pontică − urbea-port natal-
donaresiană, Histria > Istria − pe la echinocţiul de primăvară, 20 martie 461 d. H., spre sud, la
Dacibuzes > Dacybuzes, de unde au luat-o la dreapta până-n tânăr-marele port, Constantinusa
(Constantinopol / Istanbul); (10) Din Constantinusa > Istanbul şi până-n insula „Soarelui-Moş“
(„Samos / Dumnezeu din Thracia“), Samo[s]t[h]rācia > Samothraki; (11) Din Samo[s]t[h]rācia >
Samothraki şi până în Creta Pelasgă; (12) Din Creta Pelasgă şi până-n Sicilia / Siracuza, apoi, pe
lângă Aetna / Ethna, spre a trece mai departe, printre Caribda şi Scila; (13) Pe lângă Insulele Eule /
Vulcanice, printre Sardinia şi Corsica, până-n Massalia > Marsilia; (14) Din Massalia > Marsilia şi
până-n Insulele Baleare, la Maiorica; (15) Din Insula Maiorica, printre Coloanele lui Hercule /
Gibraltar şi până-n atlanticul port, Gādēs > Cadiz; (16) Din Gādēs > Cadiz, „tot la dreapta“, pe
lângă ţărmul iberico-atlantic, cu scurte popasuri cercetătoare pe la promontorii, spre Hibernia /
Irlanda; (17) Din Hibernia, spre nord, pe la arhipelagurile Orcadelor şi Bătătoritelor, până dincolo
de insula Biza / Bjørnøya („Bear Island“), în veritabilul arhipelag Bizae (sau Insulae Byssiōrum –
„Insulele Batistelor-de-In“) / Svalbard (cunoscut prin vremurile evmezice şi sub numele de Thule,
sau Tyle), de unde se face cale-ntoarsă la noua bază de încartiruire, dar „cu abatere“ pe la
misterioasele insule ale nord-vestului apropiat-orcadic; (18) Din „halta“ Hiberniei, spre sud, cu
celelalte două nave, la Canalul Mânecii şi-apoi la Marea Nordului, în misiune donaresiană de
cercetare interdisciplinară a lanţului de insule din Magna Frisia / Fritsia > Friţia Mare; (19) Drept-
Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister) între Arhipelagul Orcadelor (Orkney
Islands) şi Insulele Bătătorite / Betotirite (Shetland Islands) de pe la 25 / 28 octombrie 461 şi până
pe la 20 martie 462 d. H.; (20) Din Insulele Bătătorite (Shetlands Islands) şi până în Insulele
Râparice (Faroe Islands) – cale maritim-donaresiană de 298 km; (21) Din Arhipelagul Rîparice /
Rifaricae (Færøerne / Faroe Islands) şi până-n insula Riakeon / Răcoanea (Islanda / Iceland); (22)
„Redescoperirea“ celei mai mari dintre insulele din nordul Americii, Crisolita / Greenland, pe la 12
iunie 462 d. H.; (23) De la Inuiţii Crisolitei (din Nuuk) şi ai Insulei Baffin (din Pond Inlet), „pe un
antic-arctic culoar interinsular navigabil“, pare-se („tot în vara celui de-al cincilea an“, sau anul
trimiterii periodice a Solului Daciei la Dumnezeu, neapărat, „dus-întors“), şi până la Inuiţii din
Paulatuuk-Inuvik; (24) Donaresienii înaintează pe lângă ţărmul arctic-alaskan, într-o verde lumină
fascinantă, de Hiarcă, adică de Auroră Boreală; (25) De la Eschimoşii din Pont Hope / Alaska şi
până la Choriacii (Koriaks) din Chormacinata > Kamceatka (Kamchatka); (26) Drept-Zalmoxianul
Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister) cunoaşte poporul „poeziei senine / luminoase“ din
Gadaronta / Japonia; (27) Din Gadaronte (Japan Islands) şi până-n Guam > Choa[m], lângă Abyssus
Magnus / Mariana Trench; (28) Între „marii vulcani“ din Insulele Filipine (Philippine Islands), la
Calaopa < Calapan; (29) De la Calapan (Philippine Islands), în „Buricul Soarelui“ din Sirtinica de
Sud (Java-Indonezia), la Tegal; (30) Din Insulele Sirtinice (Java şi Sumatra) şi până în Taprobana
(Sri Lanka); (31) Din Taprobana (Ceylon / Sri Lanka) şi până în Trabundia Minor / Rubra de la
Marea Roşie (Socotra); (32) Din Trabundia Rubra / Minor (Socotra) şi până în insula Trabundia
Mare (Trabundia Magna / Madagascar), la Morondava („Dava Moronilor“); (33) Din Oceanul
Indian (Oceanus Indicus / Aethiopicum Mare), de la Morondava (Trabundia Major / Madagascar),
spre Hisperia, până în Capul Bunei Speranţe (Hesperi Cornu), de la Atlanticus Oceanus; (34) În
căutarea / cercetarea vulcanicelor din Hisperia / Hesperides Insulae, până în atlantica insulă, Sfânta
Elena; (35) Trecând peste „atlanticul Ecuator“ şi înaintând prin arhipelagul de la Capul Verde al
Africii, numit Hisperia / Hesperides Insulae; (36) Din Hisperia (Hesperides Insulae), printre Insulele
Fericiţilor (Fortunates Insulae / Arhipelagul Canare), cu haltă la Ninguaria / Tenerife, continuându-
şi apoi calea atlantică până în „buza africană“ a Strâmtorii Gibraltar, la Tingis > Tanger; (37) Din
Tingis > Tanger (Mauritania Tingitana / Marocco) şi până în Alexandria Egiptului; şi „ultimul
tronson“ (38) Din Alexandria-Egipt şi până în Dacia Ponto-Dunăreană, la Histria > Istria.
Potrivit argumentelor interne din enciclopedica / interdisciplinara-i lucrare, Cosmografie, întocmită
după ocolul Pământului, în orizontul anului 466 d. H., Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din
Dacia (Aethicus Ister) era deja autorul câtorva interesante „cărţi“ / „papirusuri“ în materna-i limbă
pelasgă > valahă şi, probabil, traduse în limba latină oficială a Imperiului Roman, în următoarea
ordine cronologică:
(1) Poeme / Carmina, îndeosebi odele la cele cinci elemente din fundamentele lumii: Aer, Apă, Foc,
Lemn / Eter, Pământ, dintre anii 440 − 466 d. H.;
(2) Ogorul artelor şi meseriilor / Rure artium, din orizontul anului 460 d. H., Dacia Dunăreano-
Pontică (Sciţia Minor), urbea-port, Histria > Istria (azi, comuna Istria, din judeţul Constanţa-
România);
(3) Chestionare / Quaestionarii, din orizontul anului 460 d. H., Dacia Dunăreano-Pontică (Sciţia
Minor), urbea-port, Histria > Istria (azi, comuna Istria, din judeţul Constanţa-România), lucrare cu
caracter enciclopedic / interdisciplinar, poliglotă, mai mult ca sigur, cu traducere „şi la faţa locului“,
între anii 461 – 465 d. H., în limbile materne ale celor chestionaţi din insulele / ţinuturile britanico-
celto-germanice, făcându-se astfel (cu ajutorul celor din echipajul său / „discipolii săi“) anchetele
interdisciplinare de teren
(termenul qu[a]estionarius, desemnând „probleme şi anchete / cercetări interdisciplinare de teren“, a
fost creat de Drept-Zalmoxianul Donares / Aethicus Ister, în orizontul anului 460 d. H., mai întâi în
pelasga > valaha sa maternă prin derivare – chestion- < chestioane „problemă mare“ + activul sufix
-ar –, adaptând apoi „nou-născutul cuvânt pelasg > valah“, chestionar, limbii latine imperiale:
qu[a]estionarius);
(4) Catalogul-de-A-Ţinut-Locului-Buna-Ordine / Explicatus Cathalocus Conpescuit, „caiet / catalog
cu însemnări din cărţi şi din călătorii“, dintre orizonturile anilor 461 şi 465 d. H., stând în temeiul
celebrei sale lucrări enciclopedice (cf. Ut-762).
După ce face ocolul Pământului pe mări / oceane cu echipajul său de Cavaleri ai Zalmoxianismului,
dintre orizonturile anilor 461 şi 465 d. H., Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia
(Aethicus Ister) redactează − în orizontul anului 466 d. H. − enciclopedica / interdisciplinara-i
lucrare, Cosmografie, structurându-şi materia în următoarea „decadă de aur“:
I Despre materia informă / De informe materia (Ut-6 − Ut-26 / cf. AethK-93, pp. 88 − 94);
II Despre însuşi bolovanul [de materie informă] şi despre dare de statuare / De ipsa massa ac statua
(Ut-27 − Ut-27 / cf. AethK-93, pp. 94 − 117);
III Despre popoarele [Europei şi Asiei] de la Acvilon… / De gentibus [Eurōpae et Asiae] ad
Aquilonem… / (Ut-132 / AethK-93, pp. 117 sq.);
IV Despre cunoaşterea popoarelor şi despre poziţia insulelor / De gentium peritia insularumque
positione (Ut-134 − Ut-242 / AethK-93, pp. 118 − 141);
V Despre o cercetare de necunoscute nave… / De navibus ignotis indagatione… (Ut-255 − Ut-289 /
AethK-93, pp. 144 − 150);
VI Despre insulele popoarelor şi ale multor măiestrii / De insulis gentium plurimarumque artium
(Ut-305 − Ut-380 / AethK-93, pp. 154 − 167);
VII Despre chestiuni / plângeri pe care altă scriere nu le face cunoscute / De questionibus que alia
scriptura non narrat (Ut-382 − Ut-695 / AethK-93, pp. 167 − 229);
VIII Despre Urbea întemeiată [Roma] şi, după aceea, despre cele privitoare la popoare orientale şi
din ţinuturile meridionale / De Orbe > Urbe [Roma] condita et postmodum orientalium ac loca
meridiana (Ut-696 − Ut-760 / AethK-93, pp. 229 − 242);
IX Despre suflul vânturilor şi a apelor dinamică / De flatu ventorum et aquarum motione (Ut-763 /
AethK-93, p. 242 sq.); şi
X Despre Pământ şi goana la vale a apelor, sau despre vâna apelor (pânza freatică) / De Terra et
aquarum decursu vel venis aquarum (Ut-764 − Ut-766 / AethK-93, p. 243).
În seama eşantioanelor poetice „dintre cele zece de mai sus“ rezidă armonizarea în decadă de aur a
părţilor / secţiunilor (capitolelor / subcapitolelor) dintr-al enciclopediei întreg, mai exact spus,
„nuntirea“ celor cinci perechi de bucle („buclă urcătoare“ şi „buclă descendentă“) de la toată spirala
Cosmografiei, de Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister), din orizontul
anului 466 d. H., fiecare din cele cinci „perechi de bucle“ în reverberarea unuia dintre cele cinci
elemente din fundamentul cosmic, Aer, Apă, Foc, Lemn / Eter, Pământ
(că „de zece nu se trece, ci totul se reia de la început“ şi, de aceea,-i „închidere“ şi, totodată
„deschidere“ în X: De Terra…).
Şi, după 297 de ani, în orizontul de primăvară din anul 763 d. H., un consilier, ori, poate, chiar
însuşi Papa Paul I / Papa Paulus (Episcopus Romanus: 29 mai 757 – 28 iunie 767 d. H.)
încredinţează benedictinului Hierönymus Presbyter din Freising-Bavaria (aprox. 709 – 780 d. H.)
misiunea de transliterare
(din latina în care autorul îşi tradusese din limba-i maternă, pelasga > valaha, lucrarea-i
enciclopedică / interdisciplinară, dar în text caligrafiat cu alfabet fonetic pelasgo- > valaho-dac din
23 de litere, în latina cu alfabet etimologic-latin),
apoi de cenzurare („abreviere“) creştinatoare şi mai apoi de multiplicare − la Şcoala de Copişti /
Scribi a Abaţiei Freisingane – a enciclopediei Cosmografie, de Drept-Zalmoxianul Donares >
Dunăre din Dacia (Aethicus Ister).
Reamintim Distinsului Receptor că din lucrarea enciclopedică / interdisciplinară redactată în
orizontul anului 466 d. H., Cosmografie, de Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia
(Aethicus Ister), s-au transmis − în „amestec“ / „devălmăşie“ − până în zilele ediţiei noastre, prin
„abreviat-creştinata Cosmografie“ de la anul 763 d. H., datorită lui Hierönymus Presbyter din
Freising-Bavaria, 769 „unităţi de text“ (cf. AethK-93, pp. 87 − 244), „unităţi de text“ între care 557
sunt ale marelui filosof / explorator pelasgo > valaho-dac şi 212 sunt ale „cenzor-creştinatorului“
freisingano-bavarez.
Aşadar, în lucrarea de faţă, cele 557 de unităţi de text sunt părţi inalienabile din Cosmografie, de
Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister) − datându-se în orizontul anului
466 d. H. − şi 212 unităţi de text sunt
(exceptându-se cele câteva imperioase citate donaresiene puse de noi între „riguroasele ghilimele“)
proprietatea lui Hierönymus Presbyter din Freising-Bavaria; din frazele hieronimic-prezbiteriene cu
caracter „prefaţator“ / „comentator“, ori exprimând simple opinii, aprecieri, s-a alcătuit ceea ce stă
drept Prefaţă / Praefātum, din orizontul anului 763 d. H.; „excerptele creştinatoare“ din Biblie,
„harpon-propoziţiile / frazele“, îndeosebi, cele rezultate din verbum dicendi, „şabloanele“ etc. fost-
au trecute după caz în note special-marcate (prin „asterisc între paranteze drepte“), sub fiecare
unitate de text (după cum s-a mai spus şi în „notă asupra ediţiei“).
_______________________
*Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister), Cosmografie, ediţie, studiu
introductiv, tabel cronologic, note şi traducere din limba latină în limba pelasgă > valahă
(dacoromână), de prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu, Timişoara-România, Editura Waldpress (ISBN
978-606-614-239-7), 2019 (pagini B-5: 708); pentru Distinsul Receptor precizăm că bilingvul
rezumat de mai sus al lucrării − în valahă / dacoromână şi engleză − se află la paginile 660 − 670.
Ion Pachia-Tatomirescu