Cronica Între Hiarcă şi Tanka ‒ Drept-Zalmoxianul Donares / Aethicus Ister (c.

424 ‒ 499),
de Constantin Stancu, a fost publicată în revistele online:
(I) Confluenţe literare (ISSN 2359-7593, directori-fondatori: Octavian Lupu / Bucureşti şi
George Roca / Australia), anul al XI-lea, ediţia nr. 3690, sâmbătă, 6 februarie, 2021 ‒ cf.
https://confluente.org/ion_pachia_tatomirescu_1612630862.html .
(II) Aşii Români (Nürnberg / Germania, ISSN 2191-7272, director-fondator: Ionela van Rees
Zota; redactor de pagină: Nadia Marin), numărul de sâmbătă, 6 februarie, 2021 ‒ cf.
https://www.asiiromani.com/intre-hiarca-si-tanka%e2%80%92drept-zalmoxianul-donares-aethicus-
isterc-424-%e2%80%92-499/ .

Constantin Stancu

Între Hiarcă şi Tanka ‒ Drept-Zalmoxianul Donares / Aethicus Ister (c. 424 ‒ 499)

Ion Pachia-Tatomirescu ne oferă o carte specială, una care iese din ritmul actual al
postmodernismului și post-umanismului agresiv, o carte despre istorii vechi, unele știute, altele deloc /
nicidecum cunoscute: Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister), Cosmografie,
ediţie, studiu introductiv, tabel cronologic, note şi traducere din limba latină în limba pelasgă > valahă
(dacoromână), de prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu, Timişoara, Editura Waldpress (ISBN 978-606-
614-239-7), 2019 (pagini format B-5: 708). De reținut, din finalul cărții, și rezumatul în limba engleză
(pp. 665 ‒ 670), „semnal“ pentru cititorul interesat de paleocultura noastră pelasgă > valahă.
Personalitate enciclopedică din vechime, Drept-Zalmoxianul Donares / Aethicus Ister (cca. 21
iunie 424 d. H. − 30 septembrie 499 d. H.) a fost explorator, filozof, poet, istoric, geograf, inventator,
„o prezență super-activă“ a vremii sale. Ion Pachia-Tatomirescu are meritul de a ne prezenta
personalitatea lui, de a readuce în lumină o lume uitată, pierdută în pasta anotimpurilor vitregitor-
învârtejite. Drept-Zalmoxianul Donares (Aethicus Ister) îşi avea obârşia într-o familie nobiliar-
pelasgo- > valaho-dacă din zona Daciei Dunăreano-Pontice / Dynogeţia, important-strategică
provincie a Daciei cucerită / anexată mai devreme cu un veac de Imperiul Roman, în secolul lui
Publius Ovidius Naso (43 î. H. ‒ 17 d. H.), „exilatul de la Tomis / Constanţa-Dacia-de-România“,
importantă provincie valah-zalmoxian-creştină redenumită / rebotezată Scythia Minor (Sciția Mică)
de Administraţia Imperială a Romei din vremea împăratului Diocleţian (284-306). De remarcat
schimbările politico-teritoriale-juridice ale zonei, generate de modificările în paradigma puterii de-a
lungul timpului.
Drept-Zalmoxianul Donares (Aethicus Ister) reface „tradiţional-zalmoxian, tot în cinci ani“,
Ocolul Pământului prin nordul Americii, pe la anii 461 ‒ 465 d. H., străbătând mări și oceane, spații
întinse, ceea ce pare mai mult decât interesant și incitant, „roadele“ acestei călătorii relevându-se în
enciclopedia Cosmografie; anterior scrisese mai multe lucrări complexe, pătrunzătoare cercetări ale
universului, „ale lumilor cunoscute“, ale mișcării elementelor planetare, integrate într-o sferă amplă
de cunoaștere ştiinţifică / literară, istorică, geografică, politică, folclorică, religioasă… O realizare
remarcabilă a timpului, raportat la posibilitățile materiale și politice ale vremii sale.
Drept-Zalmoxianul Donares (Aethicus Ister) devine eminent absolvent al şcolilor bazate pe
cunoștințele Pelasgo- > Valaho-Dacilor, pe „cunoașterea cogaionică“, mai întâi la palatul părintesc,
unde se bucură, între anii 430 ‒ 440, de o copilărie luminoasă și este inițiat în tainele tradițiilor
zalmoxiene. După acest stadiu, el întră la Înalta Școală de Cavaleri ai Zalmoxianismuluidin Histria
Daciei Dunăreno-Pontice / Dynogeţiei, provincia imperial-romană redenumită Sciția Minor, evident,
în „spiritul ordinului testamentar al împăratului Traian de a fi ştearsă de pe hărţi - Dacia („căreia
Roma-i plătise tribut între anii 98 ‒ 101 d. H.“) etc., mai apoi la cea din Călaci (> Callatis) / Limanu-
Mangalia, „şcoli„ / „academii“ ale căror temelii au fost scoase la lumină de arheologi, atât din
perioada dintre cele două războaie mondiale (V, Pârvan), cât şi din anul 1959 încoace, desigur, dintre
ruinele celor două urbe antice, dovedindu-se nivelul ridicat de educație din această zonă a Europei, o
zonă aflată „în plin tsunami politic“de-a lungul vremurilor.
Exista în Dynogeţia (Sciţia Mică), aşadar, „o zonă specială“ legată de instrucţia Valaho-Dacilor
tineri spre a deveni destoinici / nemuritori războinici, veritabili Cavaleri ai Zalmoxianismului,
«inexpugnabila / periculoasa Caverna Laci», din textele ajunse până la noi din donaresiana
„Cosmografie“, Peștera Lacului (Mangalia-Limanu de azi, din Dacia-de-România), ori, şi mai exact
spus, «Peştera de la Călaci (toponimul pelasg > valah Călaci apare prin cronicile heladice /
imperial-romane „grecizat“ în „Calacis > Callatis“ − cf. şi localitatea Călacea, din Dacia / jud.
Timiş, Banat-România)», peşteră de «se înfăţişează şi astăzi − Distinsului Receptor cu certificat de
speolog − drept „misterios oraş subteran cu peste 4 km de galerii amenajate locuirii, refugiului din
calea migratorilor, rezistenţei în faţa hoardelor asediatoare“ etc.» (p. 137).
Între anii 447 ‒ 458, Drept-Zalmoxianul Donares > Dunărea din Dacia (Aethicus Ister)
cunoaşte o pregătire specială „ca de Mesager Celest (la Dumnezeu)“, antrenamente specifice pentru
„salvarea sfârtecatei Dacii“ dintre «Imperiul Roman de Răsărit / „Pars Orientis“ […], Imperiul Roman
de Apus / „Pars Occidentis“» (p. 196) şi „Imperiul Migratorilor / Hunilor lui Attila (434 – 453 d. H.)“.
„Scenariul trimiterii Mesagerului Daciei la Dumnezeu“ (bine surprins şi în «Istorii», de Herodot) spre
a se reîntoarce şi a se întrona în scaunul regal de la Sarmisegetusa „cu legile pentru un nou cincinal
democratic“, în realitate, coincide cu călătoria Drept-Zalmoxianului Donares (Aethicus Ister) pe mări
și oceane pentru a cunoaște lumea înainte a domni peste Poporul Pelasgo-Valaho-Dac.
Mai înainte de a face „ocolul Pământului numai pe mări / oceane“ (c. 461 ‒ 465), pentru
cercetarea lumii din vremea lui, cu credinţă zalmoxiană / pelasgo- > valaho-dacă în „viață fără de
moarte“, Drept-Zalmoxianul Donares / Aethicus Ister scrisese câteva lucrări / cărţi ivite «în
următoarea ordine cronologică: (1) Explicatus Cathalocus Conpescuit / „Catalogul-de-A-Ţinut-
Locului-Buna-Ordine“, „caiet / catalog cu însemnări din cărţi şi din călătorii“, cca 444 − 465; (2)
Rure artium/ „Ogorul artelor / meseriilor“, c. 458 d. H.;(2) Quaestionarii / „Chestionare“, aprox.459
− 465» (p. 141; cf. Ut-115, p. 173).
După ce face ocolul Pământului pe mări / oceane cu echipajul său de Cavaleri ai
Zalmoxianismului, dintre orizonturile anilor 461 şi 465 d. H., «Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre
din Dacia (Aethicus Ister) redactează − în orizontul anului 466 d. H. − enciclopedica /
interdisciplinara-i lucrare, Cosmografie, structurându-şi materia în următoarea „decadă de aur“: I.
Despre Materia Informă / De informe materia (Ut-6 − Ut-26 / cf. AethK-93, pp. 88 − 94); II.
Despre însuşi bolovanul [de Materie Informă] şi despre dare de statuare / De ipsa massa ac statua
(Ut-27 − Ut-27 / cf. AethK-93, pp. 94 − 117); III. Despre popoarele [Europei şi Asiei] de la
Acvilon... / De gentibus[Eurōpae et Asiae]ad Aquilonem... / (Ut-132 / AethK-93, pp. 117 sq.); IV.
Despre cunoaşterea popoarelor şi despre poziţia insulelor / De gentium peritia insularumque
positione (Ut-134 − Ut-242 / AethK-93, pp. 118 − 141); V. Despre o cercetare de necunoscute
nave... / De navibus ignotis indagatione... (Ut-255 − Ut-289 / AethK-93, pp. 144 − 150); VI. Despre
insulele popoarelor şi ale multor măiestrii / De insulis gentium plurimarumque artium (Ut-305 −
Ut-380 / AethK-93, pp. 154 − 167); VII. Despre chestiuni / plângeri pe care altă scriere nu le face
cunoscute / De questionibus que alia scriptura non narrat (Ut-382 − Ut-695 / AethK-93, pp. 167 −
229); VIII. Despre Urbea întemeiată [Roma] şi, după aceea, despre cele privitoare la popoare
orientale şi din ţinuturile meridionale / De Orbe > Urbe [Roma] condita et postmodum
orientalium ac loca meridiana (Ut-696 − Ut-760 / AethK-93, pp. 229 − 242); IX. Despre suflul
vânturilor şi a apelor dinamică / De flatu ventorum et aquarum motione(Ut-763 / AethK-93, p.
242 sq.); şi X. Despre Pământ şi goana la vale a apelor, sau despre vâna apelor (pânza freatică) /
De Terra et aquarum decursu vel venis aquarum(Ut-764 − Ut-766 / AethK-93, p. 243). În seama
eşantioanelor poetice „dintre cele zece de mai sus“ rezidă armonizarea în decadă de aur a părţilor /
secţiunilor (capitolelor / subcapitolelor) dintr-al enciclopediei întreg, mai exact spus, „nuntirea“ celor
cinci perechi de bucle („buclă urcătoare“ şi „buclă descendentă“) de la toată spirala Cosmografiei, de
Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister), din orizontul anului 466 d. H.,
fiecare din cele cinci „perechi de bucle“ în reverberarea unuia dintre cele cinci elemente din
fundamentul cosmic, Aer, Apă, Foc, Lemn / Eter, Pământ (că „de zece nu se trece, ci totul se reia de
la început“ şi, de aceea,-i „închidere“ şi, totodată „deschidere“ în X.: De Terra...).Şi, după 297 de ani,
în orizontul de primăvară din anul 763 d. H., un consilier, ori, poate, chiar însuşi Papa Paul I / Papa
Paulus (Episcopus Romanus: 29 mai 757 – 28 iunie 767 d. H.) încredinţează benedictinului
Hierönymus Presbyter din Freising-Bavaria (aprox. 709 – 780 d. H.) misiunea de transliterare (din
latina în care autorul îşi tradusese din limba-i maternă, pelasga > valaha, lucrarea-i enciclopedică /
interdisciplinară, dar în text caligrafiat cu alfabet fonetic pelasgo- > valaho-dac din 23 de litere, în
latina cu alfabet etimologic-latin), apoi de cenzurare („abreviere“) creştinatoare şi mai apoi de
multiplicare − la Şcoala de Copişti / Scribi a Abaţiei Freisingane – a enciclopediei Cosmografie, de
Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister)» (p. 663 sq.).
Aşadar, în anul 763, în primăvară, Hierönymus Presbyter din Freising-Bavaria trece la
„creştinatoarea“ cenzurare (haşurare/ tăiere) a întins-planetarului text latin al enciclopediei
Cosmografie, deDrept-Zalmoxianul Donares (Aethicus Ister), scrisă în orizontul anului 466 d. H.
„Operațiunea“ se face „din inițiativa Papei Paul I de la Roma / Vatican“ (29 mai 757 ‒ 28 iunie 767).
Hierönymus Presbyter din Freising-Bavaria transliterează / cenzurează „creştinator-romanic“ şi
„harponează remodelator“ frazele / mesajul, „raliind“ ideile valah-zalmoxiene ale autorului la „stilul
catolic-globalist“, pentru a servi puterilor imperial-politice din acea vreme. De sub orizontul anului
763 d. H., graţie lui Hierönymus Presbyter şi Şcolii de Copişti / Scribi a Abaţiei din Freising-Bavaria,
s-au transmis până astăzi, adică „până la editorul / traducător-latinistul I. P.-T.“, 563 de originale
unități de textale Cosmografiei donaresiene din anul 466 (inventariate şi pe pagina 256 a lucrării lui
Ion Pachia-Tatomirescu), în „devălmăşie“ cu cele 213 unități de text hieronimic-presbiteriene,
dintre care şapte ‒ de au indicativele Ut-87b, Ut-101b, Ut-532b, Ut-620b, Ut-662b, Ut-694b, Ut-747b
‒ „inseparabile“ sunt, îngemănând aserţiunea / aprecierea lui Hierönymus Presbyter cu citatul din
Drept-Zalmoxianul Donares / Aethicus Ister, astfel rezultând un total de 769 de unităţi de text.
După apariţia tiparului („importat din China“)în Europa „gutenberg-iană“, se înregistrează
«[Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia] Aethicus [Ister]. [Cosmografie].Veneţia, 1513.
Ediţie princeps.» (p. 143); dar trebuie subliniat că adevărata ediţie princeps nu poate rămâne cea de
la Veneţia, din anul 1513 (supra), ci-iprinceps-ediţia Cosmografiei, de Drept-Zalmoxianul Donares
> Dunăre din Dacia (Aethicus Ister), cea din anul 2019, apărută la timişoreana Waldpress, din Dacia-
de-România, pentru că prima dată, sub expertiză filologică, au fost scoase din „devălmăşie“ şi au fost
tipărite cele 563 de unităţi donaresiene de text (din originala enciclopedie donaresiană), cele 213
unități de text devenindu-le Prefaţă / Praefatum, de Hierönymus Presbyter de Freising-Bavaria (pp.
151 ‒ 254). În lumina tiparului, din 1513 ‒ şi în tiraje moderne, îndeosebi, din 1852 / 1853 ‒ şi până
în anul 2019, Cosmografie, de Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister), a
avut un circuit „în devălmăşie donaresiano-hieronimică“, îndeosebi, Franța, Germania, Anglia,
America etc. Cititorul interesat poate descoperi „veridica, întreaga istorie a acestei lucrări
enciclopedice“, desigur, în princeps-ediţia d-lui prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu ‒ ce, lucrând peste
două zeci de ani la aceasta, a readus „lumea omisă“ a Cosmografiei, de Drept-Zalmoxianul Donares >
Dunăre din Dacia (Aethicus Ister), în atenția cititorilor ‒ a „Distinsului Receptor“ ‒ şi a specialiștilor.
De notat e şi faptul că interdisciplinara Cosmografie donaresiană a fost afectată de jocurile de
putere ale celor aflați la conducerea comunităților în Europa, pe mai multe planuri. Papalitatea a dorit
să țină secrete unele date legate de popoare și triburi, de ținuturi care ascundeau comori și metale
prețioase, informații care ajutau enorm instituția catolică pentru a controla lumea.
Cosmografie, de Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister), a fost
„adaptată“ / „adoptată“ conform principiilor creștin-catolice, pentru a corespunde viziunii teologice a
vremii și pentru a păstra monopolul asupra culturii, ca punte de acces la puterea politică. O serie de
date au fost eliminate din textul original pentru că nu corespundeau (!) cu textul biblic autorizat de
papalitate, pe motivul egoist că acestea nu sunt integrate și în Scriptura validată, legat de popoare,
limbi, tradiții, obiceiuri, legături politice, folclor, mituri. Pe de altă parte, Sciția Minor a fost afectată
de numeroasele schimbări politice ale vremurilor, de forțele care acționau în zonă. Imperiul Roman ‒
divizat în anul 395 şi devenit Imperiul Roman de Apus şi Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin) ‒ a
declanșat acest proces, conform politicii imperiale, cultura popoarelor ocupate și învinse era
reformulată sub presiunea intereselor de putere politică. În siajul acesta au acționat de-a lungul
timpului persoane din afara intereselor Valahimii, dar și persoane din zona de control a dregătoriilor
din provinciile valahe ale Daciei. Jocul acesta a afectat mesajul despre lucrarea Drept-Zalmoxianului
Donares > Dunăre din Dacia. Abia în secolul al XX-lea lucrurile s-au mai așezat, lumea dorea să
cunoască misterele vechi. Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister) a oferit
din plin satisfacție zonei culturale a vremii sale prin spiritul său enciclopedic. Lucrurile au rămas într-
o zonă necunoscută Valahilor, existând un gol în cercetarea de specialitate, cu unele excepții pe care
le vom arăta ulterior și care sunt prezentate în carte. Călătoria întreprinsă de Cavalerul Dac a durat
cinci ani și a avut o regulă precisă: să mențină cursul mereu la dreapta, cercetând insule, peninsule,
teritorii mai puțin cunoscute în vremea aceea, între anii 461 ‒ 465. Punctul de plecare a fost Histria
>Istria și traseul este descris în carte. Zalmoxienii cunoșteau faptul că Pământul era rotund, deși în
tradiția vremii acelea era perceput ca fiind plat, o masă dreptunghiulară/ paralelipipedică. Durata de
cinci ani avea rezonanțe simbolice, legate de călătoria Mesagerului Celest al Daciei la Dumnezeu.
Au plecat o sută de cavaleri în trei corăbii. Cu fiecare etapă consumată, treceau la revizia corăbiilor și
a bunurilor necesare călătoriei, meticuloși, profesioniști, în așa fel încât călătoria să poată fi dusă la
bun sfârșit. Sunt multe puncte forte în această călătorie, cititorul va descoperi lucruri interesante și
„noutăți“ din vremea în care se petreceau evenimentele. De exemplu, ei vizitează așezămintele
mănăstirești la Marsilia (Massalia), fondate de Sfântul Ioan Cassian, fratele lor din Dynogeţia / Sciția
Mică, punând o punte spirituală între Dacia și restul lumii. Cavalerii sunt preocupați de găsirea unor
comori sau terenuri care ar fi putut oferi resurse minerale importante pentru necesitățile oamenilor în
epocă. Aveau o abordare complexă, interdisciplinară, privind modul cum se prezentau locurile
vizitate. Descoperă o „verde lumină fascinantă“ de Hiarcă (bolta celestă de peste Cercul Polar cu
Auroră Boreală), fenomen mai puțin cunoscut oamenilor din vremea aceea, zona Polului Nord fiind
mai greu accesibilă sau necunoscută. Hierönymus Presbyter de Freising-Bavaria, în anul 763, nu a şi-a
putut explica fenomenul, universul mult mai complex era decât apărea în cărțile vremii și în științele
acceptate de teologi. În Japonia (Arhipelagul Gadaronte/ Nipon) ei descoperă o zonă afectată de
cutremure, cu resurse interesante. Se menționează că, la curtea împăratului Yüryaku (456 – 479),
creația poetică avea un rol instituționalizat, donaresienii participând la un festival de „factură
Tanabata”. Rezultă că oficiul împărătesc era consolidat, cu norme bine puse la punct, acceptând
cunoașterea de orizont metaforic (prin „liric-fixa formă“ tanka).
În ce privește cultura și religia, Pelasgo > Valaho-Dacii aveau concepte bine cristalizate, religia
fiind caracterizată de un monoteism tetradic, filozofia de viață era în contradicție cu filozofia stoicilor
(cf. p. 162 sq.). De reținut soliditatea acesteia, pentru că în Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin)
exista o politică a puterii privind eradicarea culturii popoarelor cucerite (p. 192).
Divinitatea monoteistă a Pelasgo- > Valaho-Dacilor este Dumnezeu, desemnat metaforic-
tradiţional şi „Thothymos“ / „Totu[-i Soare-]Moş“, după cum demonstrează Ion Pachia-Tatomirescu
în subsolul prim-enigmaticei unităţi de text, Ut-360, din cele trei codificate fraze (Ut-361 şi Ut-362),
unde toate cuvintele încep cu litera Thothimos din alfabetul valaho-dac (excepţie făcând doar „patru
cuvinte purtătoare de cifru“ din 38):
«Ut-360a în dispunere liber-stihuită: / „Teroare teribilă-n /tot tărâmul /trivial− / tornatu-s-a-n
Trim-Arcă[Tariatyn-Chuluut] / turma tărăgănătorilor: / titirească-se /tur-umflaţilor titubanţi, / tel-
ţesutei total talerate, / treieriş-toracelui, / tactil-tăişului...!“ (Ut-360) [*] „[...] Terrorem terribilem,
tot terranum trivialis (I)torghinavi(1) [Trim]arcem, turma tergiversantium titilat, turgentium titubata(2)
tela tandem trutinata, tritura toracem tacto mucronis. Ut-360 în dispunere liber-stihuită: / „Terrorem
terribilem, / tot terranum / trivialis / torghinavi [Trim]arcem [Tariatyn-Chuluut], /turma
tergiversantium / titilat, / turgentium titubata / tela tandem trutinata, / tritura toracem / tacto
mucronis...! ‒ Note la Ut-360 : Variante lexicale din manuscrise evmezice (de sub sigle ale „ediţiei la
zi“ a lui Otto Prinz: G, L, O, V, W etc.) care conţin Ut-360: (1)torginavi V; (2)titubanta V.(AethK-93,
p. 162 sq.). [*] În prezenta notă de la Ut-360, făcut-am să se aştearnă una dintre foarte puţinele
„propoziţii ale clarei citări“ la care apelează cenzorul Hierönymus Presbyter din Freising-Bavaria :
«Undeparabolam enigmatibus suis adsumptam [Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia
(Aethicus Ister)] ait...» / „De unde − dintre cele enigmatice ale sale −, în parabola de înălţare de pe
Pământ la Cer [Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister)] spune: [...]“ (I)Tornō
(intorqueō / torqueō), Trimarciaşi arca, ae / Arca. «...Torghinaviarcem...» / ...tornavit
[Trim]arcem... : în ceea ce priveşte tornavit, e posibil să fi fost vorba în Ut-360 şi de
[in]torquenavit, în caz că,în „secol de Appendix Probi“, latinescul verb tranzitiv de conjugarea a II-a,
intorqueō, ēre, torsi, tortum, mai „cocheta“ cu conjugarea I, cam pe când, în limba-mumă latinei,
adică în limba pelasgă > valahă, se mai desfăşura competiţia („de fixare a locurilor de neconfundat
într-una dintre cele patru conjugări“) între verbele [aîn]torna (>tornea / tornere) şi „mai tânăr-
biruitorul“ [a] turna etc. Mai mult ca sigur, la transliterare(în Ut-360), „copiştii / scribii freisingani“
avut-au în faţă cel puţin două „probleme spinoase“ legate de „binomul“ / „îmbinarea“ termenilor
tornō (intorqueō / torqueō), Trinachia / Trimarcia, ori arca, ae, f. etc. – şi pentru simplul motiv că
„nu se cunoştea / cunoaşte mai deloc“ profunzimea maternei limbi pelasge>valahe (dacoromâne/
române, moldoveneşti, macedoromâne, istroromâne, meglenoromâne etc.) a Drept-Zalmoxianului
Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister), invit Distinsul Receptor să nu-i „amendeze prea
usturător“, nici pe „scribii freisingani de pe la 763 d. H.“ şi nici pe editorul german de Cosmografie,
din anul 1993, Otto Prinz, care-l trimite (pe-al nostru Distins Receptor) la nota 439 din subsolul
paginii 162, potrivit căreia torghinavi / „torginavi V“: «Erweiterung von tornare, schon früh aus
dem Griechischen (τορνεύω) entlehnt...» (AethK-93, p. 162), deşi împrumutul fu invers: din limba
pelasgă > valahă în limba greacă / elină.(a) (Turma...) tornavit (Trim)arcem (<Trimarc[i]a =
Tariatyn-Chuluut din Mongolia – v. supra, Ut-348, a doua notă a noastră −, ori „în registru
metaforic“: arca, ae, f. / „navă“, „corabie“, „lădiţă / cufăr“). Tornavit ( , „a turnat“ /
„turnă“; „a reîntors“ / „reîntoarse“) <tornō, (conj. I, vt. / vi.), „a (se) întoarce“; pelasgul >
valahultornō, „întoarce“, „a readuce (un obiect) la locul iniţial“, n-a fost reţinut „astfel“ de „latina
Romei“, de „academicele dicţionare“ etc. (chiar dacă a avut un mare circuit, îndeosebi, în „limba-i
mamă“ din aria Daciei Dunăreano-Balcano-Capadochiene – inclusiv din Dacia Dunăreano-Pontică a
autorului pelasg > valah al Cosmografiei); dar avem atestări ale circuitului acestui termen chiar din
aria lingvistică natal-donaresiană, mai precis, din anul 587 d. H., când tânăr-bizantinul cronicar
Theofilact din Simocatta (570 – 640) aşterne (în însemnările sale despre o bătălie dată pe la Zaldapa /
Dacia Dunăreano-Pontică între o armată imperial-bizantină şi triburi de invadatori avaro-slavi) şi
deja-celebra frază „în pelasga > valaha autohtonilor-fraţi-cercetaşi“, Torna, torna fratre...! /
„Întoarce-te, întoarce-te frate...!“ (este imperativa chemare / strigare a unui cercetaş-cavalerist-
războinic pelasg > valah de la Dunăre / Zaldapa – Abrit-ul de azi din Dobrogea de Sud − către fratele
său din detaşamentul de avangardă / „cercetare“ al armatei imperiale − spre a se reîntoarce ca să-şi
recupereze o desagă de i se desprinsese de ciochină şi căzuse fără să observe).(b) Trei „fraze“ /
„coduri“ − Ut-360, Ut-361, Ut-362 − sub pecetea sincretic-semantic-stilistică a literei / „Totu-I-
Moş / Mosh“ >Thothymos,Theotimosetc., subînţelegându-se: Totu-i-Dumnezeu / Sacrul-Întreg-
Cosmic − Întregdin care Pelasgul > Valahul Zalmoxianismului, adică Pelasgo- > Valaho-Dacul, este
parte; aşadar, într-un cod al nemuritor-cogaionicilor Cavaleri ai Daciei / Zalmoxianismului, se face
„deschidere“ prin Ut-360, „unitate de text“ în a cărei alcătuire intră 19 cuvinte, dar numai 18(„simbol
numeric al maturităţii de trup căutător de împlinire numai în pereche soţ − soţie, după ideala, Făt-
Frumos − Cosânzeana, după cum se ştie în Pelasgime > Valahime“)

cu iniţiala t / şi al 19-lea fără − (18) tacto (19) mucronis −, anunţând „judecata în numele
Domnului“), „într-un prim-înţeles“, Totu-i-Moş (>Thothymos >Theotimos)-18 : „de 18 ori iniţiala
literă − , imperios-cerând jertfă nouă(escadronului de recruţi-cavaleri / „turma“,la [Trim]arc[i]a /
Tariatyn-Chuluut) pentru Ţara / Împărăţia-Tinereţii-fără-Bătrâneţe-şi-Vieţii-fără-Moarte (Raiul
conferit Valaho-Dac-Eroului de Zalmoxianism), ori pentru („făt-frumoasa“) dacic-dreapta-judecată-
Mūcrō, ōnis, „a tăişului / sabiei / spadei / pumnalului“ („unde-ţi stau picioarele, acolo-ţi sta-va şi
capul“), întru „veşnic-obişnuita-limită / moarte“. Distinsul Receptor este invitat să revadă în acest
sens studiul introductiv − capitolul al 7-lea.»(p. 451 sq.).
Dumnezeu din Dacia Zalmoxianismului se reflectă cu maximă fidelitate în litera sacră,
„Thothymos“ / „Totu[-i Soare-]Moş“, «ceea ce, în ultimă instanţă semantică, trimite la învăţătura-
nucleu din Zalmoxianism: Dumnezeu este Unu / Sacrul Întreg Cosmic unde, pură, sănătoasă,
activ-făt-frumoasă parte (dintre toate celelalte, de la inimă / piatră şi până la Stea / Lună) trebuie să
se releve prin făptuire întru nemurire fiecare Pelasgo->Valaho-Dac (indiscutabilă sacră parte-din-
Dumnezeu-Unu[l] / Cosmic-Întreg)”» (p. 661).
Ion Pachia-Tatomirescu relevă în studiul introductiv, în tabelul cronologic, în nenumăratele
notele de subsol (unele dezvoltându-se în adevărate studii / eseuri), din Cosmografie (2019), o
impresionantă serie de personalităţi de-au făcut iute din Dacia Zalmoxianismului o Dacie a
Creştinismului, începând cu Sfântul Andrei, cu strănepotul lui Decebal, împăratul Regalian, primul al
Pelasgo- > Valaho-Dacilor liberi, apoi Efrim de Tomis, Lupilă (>Ulfila), episcop în Dacia dintre
Carpaţi şi Dunărea de Jos, traducătorul Bibliei pentru uzul triburilor germanice, ori Niceta Remesianu,
autor al imnului întregii Creştinătăţi din orizontul anului 370 d. H.,Laudă Ţie, Doamne… / Te, Deum,
laudamus… etc. / ş. a. Se poate observa legătura dintre lumea Daciei libere din zona dunăreană, așa
cum a ființat după părăsirea ei de către Imperial - Romani, și instituția Bisericii Catolice din vremea
aceea, cu papii care erau interesați să preia o serie de lucruri notabile, create de personalități ale
vremii în zona noastră. Această serie de personalităţi din aria Daciei demonstrează că viața de aici era
densă, apăreau curente de gândire noi, deși unele declarate eretice, ulterior. Se traducea Scriptura,
istoria bisericească reținea noi fapte, apăreau misionari care s-au deplasat în Europa cunoscută atunci.
În mod esențial, Pelasgo- > Valaho-Dacii (din imperiile Romei şi Constantinopolului), ori din
libera „Dacia-Mare“ ‒ premeditat „botezată“ de unii cronicari Sciţia < Scithia în „antiteză cu Sciţia
Mică / Scithia Minor ‒ aveau un sacru alfabet fonetic din 23 de litere (al sacrei limbi pelasge >
valahe) şi Ion Pachia-Tatomirescu are meritul de a explica și de a pune în evidență acest domeniu
civilizator, menit să fixeze scrierile Drept-Zalmoxianului Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister)
ca fiind ‒ după cum aprecia şi Hierönymus Presbyter din Freising-Bavaria (cf. Ut-2 / p. 151 sq.) ‒
asemenea textelor lui Moise pentru Evrei. De asemenea, se păstrează până azi şi dovezile potrivit
cărora, de la clădirile „cu potcoavă“ ale Înaltelor Şcoli de Cavaleri ai Zalmoxianismului s-a făcut
trecerea la altarele „în semicerc“ ale bisericilor creştinismului (Cosmic-Valah) actuale. Pe de altă
parte, exista o activitate practică utilă, se cunoștea că laptele de var dezinfecta, erau utilizate pietrele
prețioase, se cunoștea că metalul atrăgea fulgerele, iar tradițiile folclorice demonstrau că exista o
activitate agricolă intensă, bine organizată etc.
În întregul enciclopedic / interdisciplinar al Cosmografiei erau,indiscutabil, incluse și părţi /
pasaje din lucrările scrise anterior de Drept-Zalmoxianul Donares / Aethicus Ister, dovedindu-se a fi
fost un spirit ordonat, aplicat, bun cunoscător al lumii planetare din vremea lui şi un profund-inițiat în
cultura poporului său.
În Cosmografie, de Drept-Zalmoxianul Donares / Aethicus Ister, există şi un poem
cosmogonic, cu impresionante accente filosofic-religioase, poem bazat pe pelasgele > valahele taine
ale Creației. În baza tuturor lucrurilor, a cosmosului, stă Dumnezeu, cauza primă. Există un dinamism
în lume, sunt active cele cinci elemente bine cunoscute și acceptate în vremea aceea: Focul, Apa,
Aerul, Pământul şi Lemnul. Sunt forțele care pun în mișcare văzutul și nevăzutul: «Mai întâi şi-ntâi
de toate, / originea tuturor mirabilelor elemente /s-a apucat s-o facă Dumnezeu / şi a pus acel
fundament demn de un suveran / în administrarea sa, / în chip uimitor şi atotputernic, / pe când
orânduit-a făptuiri-făpturile toate, / nedivizate şi chiar instructurate, / de până la judecata-i de la
zidire [de Cosmos / Lume] / din cea mai de sus parte de operă, doar cu unicul scripete : / a
instituitşi pe-acestea de le-a făcut mai din nimic, / de le-a răspândit în multe feluri exprimate, şi pe
toate / creaturile, de le-a zămislit mai din nimic, fără întârziere, / pe toate, ca şi cum din grămada
mai înaltă / a noilor roade ale pământului şi din diferite locuri într-unul restrâns, / oarecari
seminţe să se pună la păstrare − / ceea ce-i ca şi cum am văzut un morman de buruieni / diferite,
ciudate,-n ajustarea părţilor între ele, / şi, separat, altele mişcate la vânt : / noi să distingem
ierburile...!» (Ut-6 / p. 257 sq.). Creația a fost o preocupare importantă pentru primele civilizații. Un
Dumnezeu unic, puternic, creator, punând treptat ordine în univers, cu răbdare pentru cele create și
atenție pentru soarta lor. Bogăția Creației este evidentă, așa cum rezultă şi din următoarele unități de
text. Comentariile inserate de Ion Pachia-Tatomirescu ajută cititorul să-și facă o imagine cât mai
corectă despre viziunea Pelasgo- > Valaho-Dacului de la Dunăre asupra universului. Despre Creație el
scrie ca despre „Făurăria“, adică despre acea activitate intensă, care avea ca scop modelarea lumii
dintr-o Materie Informă, folosindu-se energii supreme. Apare ideea structurării lumii pe nouă
niveluri (ceruri) sub controlul îngerilor specializați, până la cel de al zecelea cer, din care se aruncă
lumina… De asemenea, în baza Creației stau tendințele contradictorii, contradicțiile dinamice care
acționează, simbolizate ‒ potrivit mitosofiei pelasge > valahe ‒ prin Fârtat și Nefârtat (Lucifer/
Diavolul), binecunoscuți din folclorul și etnologia noastră. Apare și Infernul, locul tenebrelor morții,
adâncul. Focul avea menirea de a purifica sufletul / ființa creată și căzută.
Un poem (Ut-24) surprinde cosmosul văzut: «Cerul de-aramă / de-asemenea-i făcut din
aceeaşi materie, / deasupra acestei părţi / unde fusese dat edict de-aşezare de Pământ,de mare,
/împreună cu Soarele şi cu Luna, / împreună cu luceferii, cu stelele şi constelaţiile; / hărţuieli, /
revărsări de fiere şi de certe semne, /şi-n asemănarea pieilor de măşti / pe-ntinderea de membrană
a revărsărilor de ape, /cu punerea dedesubt,ca sub un voal, /şi cu profetesă echipată-n tot ce-i
necesar− / supernorul cetăţenilor, / nu pentru-acele mulţimi care cer să vadă / învelitori de-s
ascunse vederii păcătoşilor.» (p. 274 sq.). Foarte exactă-i sintagma „edict de așezare“, în sinonimie
cu puterea absolută. Concluzia textului: avem o «Materie Informă, sincron structurată, orânduită» (Ut-
26a / p.277), din care s-au făcut cele pricepute de omul din vremea aceea.
Lupta dintre bine și rău a avut ca efect apariția luminii care a deschis calea: « Ut-40a în
dispunere liber-stihuită: «Fiindcă orice Creaţie /străluci până departe, în primaordine, /şi făcu
lumina căilor Domnului /în brutul miracol [din Materia Informă] − /şi-acela-n primul rând, /în
faţa Celui-Mai-Nou-Teribil-Judecător-din-Viitorime /pentru pedepse de moarte la cei ce sunt
condamnaţi −, /de la început, calităţile /fost-au dictate în Peştera Lacului, /tot în faţa Instanţei
Regale; /în judecata însăşi, fost-au extinse şi-ale morţii, /cu mărturisirea păcatelor, /şi spre a da pe
faţă autorul uciderii, / şi spre a face să fie cunoscut, /ca să fie exilat şi chiar înlănţuit, /ca şi-acelaşi
şarpe străvechi /anume să discearnă lucrurile nelegiuite, /şi foarte sălbaticul, şi scosul din minţi,
/autor al crimei, /şi pe cei ce vor fi fost să-i vină din urmă, dintre multe dorinţe /inutile şi nocive,
/care-l scufundă pe om în moarte.» (Ut-40a / p. 286). Un paradox vechi pus în textul Drept-
Zalmoxianului Donares / Aethicus Ister, cu origini în filosofia pelasgă >valahă. Cititorul poate
observa expresia „brutul miracol“, poetică și spirituală, o împletire care dă un limbaj destul de modern
textului antic. E acest poem dens, tensionat, bazat pe cunoașterea revelată, pe înțelepciunea celui
inițiat. Se pun în jocul acesta puterile unui Creator care se avântă în Creația sa cu energii nebănuite.
După cum şi în genialul poem al elementului de fundament al lumii, Focul: «Dumnezeul
nostru-i Foc mistuitor, / scăpărând în virtuţi, / scânteind în sapienţă, /exemplar strălucind perfectei
obedienţe, /frumoasă şi pubescentă, / fără schimbătoare vârstă, /preferând vitejia din victorii de
indescriptibile / acrobaţii primejduitoare de moarte, / răzbunări de elite ale puterii / spre turbare de
duşman străvechi, / prin diverse lovituri de lănci, /spre a le ţine departe căile aerului şi ale norilor, /
şi ale tunetelor,şi ale fulgerelor / în zvârcoliri bubuitoare, /în urmărirea îngerească, /răzbunător-
divină întru anihilare–a împins pe demoni, /tot într-o bătaie de săgeţi şi de fulgere, / la hiatul/
prăpastia dintre Pământ şi Peştera Lacului, /chiar în vâltoarea abisală, / unde-s retrocedaţi şi
unde-s duşi cu forţa-napoi.» (Ut-47a / p. 291).
Echivalențele oferite de Ion Pachia-Tatomirescu din scrierile Drept-Zalmoxianului Donares / Aethicus
Ister sună arhaic, făcând să încolţească misterul din sâmburele de înțelepciune. Acesta a redactat
poemul în „vechea şi-nţeleapta“ noastră limbă pelasgă > valahă, o limbă uzuală unui popor, dacă nu
cel mai mare, atunci dintre cele mai mari ale Eurasiei de atunci, realitate atestată şi de Herodot, în
Istorii, și acceptată ca atare. Textul a fost tradus în limba latină antică, o limbă în circulație în lumea
cunoscută de atunci. Meritul aducerii la lumină a viziunii vechi a celor din zona sfintei Dunări a
Daciei antice ‒ implicit a Daciei-de-România de astăzi ‒ este important și trebuie preluat cu atenție și
discernământ, bazat pe valorile de atunci și pe cele care s-au actualizat prin presiune politico-
ideologică asupra cunoașterii universale. Textul / poemul Drept-Zalmoxianului Donares > Dunăre din
Dacia (Aethicus Ister) rămâne valabil / viabil în contemporaneitate și aduce „noutatea unei ascunse
lumii vechi“, care nu circula în jurul planetei în mod curent ca azi. Din contră, era lipită de locurile în
care viețuia, însă cavalerii zalmoxieni din Pelasgime > Valahime au deschis o nouă perspectivă,
uneori greu de priceput atunci. Puțini acceptau că Pământul este rotund și altul era peisajul după
„Hispanicul Apus“, mișcarea era înspre Răsărit, ceea ce sugera rotația planetei. Iar Hiarca (bolta cu
Aurora Boreală) avea configurația a două fețe/ capete. Soarele era în „aceeaşi exactă mișcare“, bine
observată de conducător şi de echipajul său marinăresc-donaresian: «Şi cu carul Soarelui / de-a
dreptu-n drumul stelei polare, / înaintând până-n zenit / şi [apoi] cu faţa-i, / întotdeauna, din
amiază, uitându-se-napoi, / câtă vreme spre-amurg o ţine-ntins − / şi să facă finele zilei, / şi
revenirea numai cât fost-a mângâiere oceanului − / alături, în prea mare / strălucire, sau foc, /
iarăşi, pe-acesta, / deasupra şi-ntru răsărirea-i într-un punct.» (Ut-54a / p. 295 sq.).
Textele au tăria celui care a avut experiențe profunde, dar și acceptând că rigoarea face parte
din mesajul pertinent, precum disciplina spirituală, necesară celui ce face o călătorie prin infosfera
cunoscută în orizontul anilor 461 / 490. Legătura de aur dintre filozofie, religie, literatură și experiența
umană fac dinDrept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister) o personalitatede
primă mărime a vremii.
Şi abordarea enciclopedică / interdisciplinară ne permite să avem informații despre fauna
insulelor vizitate, despre popoarele pe care donaresienii Cavaleri ai Zalmoxianismului le-au întâlnit şi
cercetat atent, despre îndeletniciri, meșteșuguri, arme, construcții militare și civile, despre nave, sau
atitudinea străinilor față de vizitatori. Primim informații legate de anotimpuri, ploi, cursul apelor,
structura pământului, pânza freatică etc. Un material dens, cu valoare inestimabilă.
Ion Pachia-Tatomirescu a reușit performanța de a readuce în actualitate mesajul Drept-
Zalmoxianului Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister), (re)traducând cu măiastră exactitate din
limba latină în contemporana limba pelasgă > valahă (dacoromână), a înserat numeroase note care
lămuresc contextul și motivațiile din acea vreme, ne-a pus la dispoziție ‒ după cum s-a mai evidenţiat
‒ un tabel cronologic relevant și complex, plus un studiu introductiv menit să ne familiarizeze cu
lumea veche. O reușită culturală, aducerea la lumină a unor personalități uitate sau marginalizate
reprezintă un țipăt pe un pod spiritual, între ieri și astăzi. Din păcate, vor exista cititori puțini, cartea
necesită atenție, răbdare, acceptarea unei realități mai puțin cunoscute. Limbajul are amprenta
originală, cuvintele sună arhaic și lectura necesită răbdare și atenție, plus erudiție și destulă inițiere în
lumea veche. Sunt 708 pagini dense, istoria radiază din cuvintele vechi, mai greu de asimilat la o
lectură superficială. Ar fi interesant dacă specialiștii în paleografie vor da atenție mesajului venit de
pe culoarele istoriei. Rezumatul din final, cum s-a mai spus (supra), în limba (daco)română și engleză,
provoacă la mai multă curiozitate. În carte, evenimentele sunt documentate bine, atent, fotografiile,
hărțile, notele explicative actualizate aduc lumină în ceea ce privește ecospasmul istoric la care
suntem martori.
După această călătorie spirituală oferită de Ion Pachia-Tatomirescu, urmărind pe Drept-
Zalmoxianul Donares / Aethicus Ister, constatăm că, într-adevăr, cu 1057 de ani mai târziu decât
donaresienii Daciei, şi portughezul Fernando Magellan (Sabrosa-Portugalia cca. 1480 – 27 aprilie
1521, Mactan-Filipine), în fruntea echipajului său marinăresc, a întreprins Ocolul Pământului între 20
septembrie 1519 – 6 septembrie 1522, din acea călătorie reîntorcându-se doar 18 marinari și nava
Victoria, din cele cinci nave cu care porniseră magellanienii pe mări și oceane.
Enciclopedica, interdisciplinara lucrare Cosmografie, de Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre
din Dacia (Aethicus Ister), din orizontul anului 466 d. H., atrage atenția asupra importantei culturi /
civilizaţii a Pelasgimii > Valahimii din această zonă a lumii, chiar dacă au existat și unele opoziții,
regretabile, ale puterilor care au controlat lumea cunoscută în acea vreme și ulterior.

Constantin Stancu,
Ianuarie, 31, anno Domini, 2021, în Ţara Haţegului / Dacia-de-România.

*Notă: Citatele din prezentul text au fost preluate în varianta oferită de Ion Pachia-Tatomirescu
(și cu acceptul domniei sale), conform cu „rânduiala” din cartea pe care dânsul a oferit-o cititorilor
interesați de istoria veche din zona Dunării/ Dacia.
_____________________________________________