George Cobuc

Brul Cosnzenii
Avea Ileana ochi de soare i galben pr, un lan de gru; Vestmnt avea esut n floare i-un bru purta pe-ncingtoare, Cum n-a mai fost pe lume bru. Era de aur pe tot locul, Un fulger pe-al ei trup ncins. El noaptea da lumini ca focul, i-n bru sta fetei prins norocul Precum e-n talismane prins. Vrjit era c, de-l va pierde, Norocul ei s piar-n veci, Nici flori mai mult s n-o dezmierde, S n-afle umbr-n codrul verde i verile s-i fie reci. Dar Sfntul Soare ziua-ntreag Pndete brul - l-ar fura. C lui de mult i-e fata drag, Iar fata nu vrea s-neleag, i el acum i-ar rzbuna! Ea trece-n dulce nepsare Prin lunci cu flori i doarme-n vi, Iar pzitor pe vnt l are ntreaga via vis i pare i joc i bate de flci. Dar Ft-Frumos zmbind s-arat, i-n drumul lui umblnd de-atunci Simea de-ajuns frumoasa fat C viaa noastr nu ni-e dat De dragul unor flori din lunci.

Din ochi albatri de cicoare Pe snu-i alb de ghiocel Curg lacrimi calde-acum! O doare, Ei inima de drag i moare, Iar Ft-Frumos, vai, cum e el! - "Atta dragoste nebun! Eu nu o simt, tu n-o-nelegi Visarea ta la ce i-e bun? Vrei s-o vism noi mpreun? Atunci tu brul s-l dezlegi! Ea tremur zmbind i geme: - "Norocul meu ntreg l vrei! Ea numai pentru bru se teme, C vor afla dumanii vreme S-i fure-ntr-asta brul ei. - "De ce te temi? Ne vom ascunde n noaptea codrului umbros Sub brazii fr grai, pe unde Nici ochi de om nu pot ptrunde, Nici flori cu tinuit miros. El zice-aa, s zic iar, S-i fac gndul ei uor, Iar gndu-i se topea de par i-n codru des, n zi de var, S-ascunde fat i fecior. Au fost ascuni nct nici floare, Nici ochi de om nu i-au zrit. Dar printre crengi adormitoare Din cer un singur ochi de soare Czu pe bru i l-a rpit. Atunci Ileana i simete C-i arde plnsul n priviri; Ea dup bru n jur privete

-aprinsa-i fa-nglbenete C nu e brul niciri. i cum ea vars desperat Un plns amar, un cald iroi, Curgea din cer ploaie curat, Iar dintre ploi lucind s-arat Frumosul bru stropit de ploi. i-n ceruri cltorul Soare Rdea cu hohot repetat i prin vzduhuri plutitoare Izbea sgei rzbuntoare De-a lungul brului furat. - "Vai, brul meu! gemea copila. Att de mult eu l-am temut, Dar Ft-Frumos descinsu-mi-l-a! i-apoi plngea, mai mare mila, i-n nopi apoi ea s-a pierdut. De-atunci totuna este firea, Dar multe nu-s din cte-au fost Azi nu-i Ileana nicirea, De-abia triete-n pomenirea Povetilor cu dulce rost. Iar Soarele-n vzduhuri pline De zmbetu-i cel cald de foc, Ileano, a uitat de tine! Dar brul cnd n minte-i vine i bate i-azi de tine joc. Dac-ai murit, frumoas fat, Furatul bru e viu mereu: Cnd plou, vara, cteodat Un bru de foc pe cer s-arat, Iar noi i zicem curcubeu.