Elev: David Denis-Edward Prof: Cercel Vioeta

Introducere. Geneza stratului de ozon

Atmosfera primar a Pmntului era diferit de cea actual avnd un caracter reductor datorit absenei oxigenului. Datorit lipsei stratului de ozon protector viaa nu ar fi fost posibil dect in mediul acvatic, apa absorbind radiatia ultraviolet. Dei au nceput s fie utilizate in respiraie cantiti din ce in ce mai mari de oxigen, totui cantitile de oxigen eliberate prin fotosintez depeau cu mult pe cele consumate in respiraie. Astfel, concentraia oxigenului in atmosfer a crescut continuu. In straturile superioare ale atmosferei radiaiile UV au nceput s scindeze moleculele de oxigen ajunse in aceast zon i a condus la formarea ozonului cu capacitate de a absorbi aproape in totalitate aceste radiaii.

O2 + hv --->O2 O2 O + --->O O2 + O --->O3

Deteriorarea stratului de OZON

Ozonul este o substan periculoas pentru via datorit caracterului su puternic oxidant. La nivelul mrii aerul necontaminat conine aprox. 0,03 -0,1 ppm O3. La concentraii mai mari de 0,6-0,8 ppm scade capacitatea vital a organismului, apar tulburri in difuzia dioxidului de carbon datorit edemului pulmonar instalat. Concentratia ozonului creste cu altitudinea nregistrndu-se un maxim la 20-30 km si poate varia de la o zi la alta, mediile lunare indicand variaii sezoniere. Cea mai mare parte din ozon se formeaz i se distruge in zona cuprins ntre latitudinile 30 N, respectiv 30 S. Termenul de gaura de ozon desemneaz fenomenul de rarefiere a stratului de ozon stratosferic deasupra Antarcticii. Fotografiile fcute din satelit au indicat ca aceasta gaur se roteste in jurul Polului Sud si revine in poziia iniial dup o sptmn. In figura alturat este prezentat distrugerea stratului de ozon deasupra Antarcticii, exprimarea concentraiei ozonului fcndu-se in unitti Dobson.

Teoria chimica privind cauzele formrii gurii de ozon a fost emis n urma determinrilor efectuate de experii NOE (National Ozone Expedition) n 1986 i susine c ozonul este distrus prin intermediul lanului catalitic al speciilor halogenate active. Expediia a determinat n stratosfer cantiti de ClO de 100 de ori mai mari dect n zonele temperate. La nivelul stratului de ozon i deasupra acestuia radiaia UV nefiltrat rupe legturile chimice din freoni(clorofluorocarburi) si are loc eliberarea atomilor de halogen. Acetia sunt extrem de reactivi i se combin cu un atom de oxigen din molecula de ozon cu care formeaz oxidul de halogen care este puin stabil i reacioneaz cu un atom liber de oxigen. Atomul de halogen astfel eliberat reacioneaz cu o nou molecula de ozon. In acest fel un singur atom de halogen poate distruge pana la o sut de mii de molecule de ozon. In condiiile extreme de deasupra Antarcticii procesul este accelerat n prezena cristalelor de ghea din norii stratosferici, astfel explicndu-se diminuarea mai accentuat a stratului de ozon de la acest nivel.

Efectele degradrii stratului de ozon - modificarea stratificrii termice a atmosferei cu apariia modificrilor climatice - modificri n distribuia pe vertical a ozonului cu creterea concentraiei ozonului troposferic i scdereaa concentraiei ozonului stratosferic - creterea intensitii radiaiei ultraviolete cu efecte negative asupra organismelor vii - asupra sntii umane degradarea stratului de ozon determin apariia unor maladii ale ochilor, pielii i a unor maladii infecioase - reducerea activitii de fotosintez asupra unor tipuri vegetale - asupra ecosistemelor acvatice: dereglarea strategiilor de adaptare (orientare, mobilitate), dezvoltarea anormal a organismelor marine Msuri de protecie a stratului de ozon Acestea au n vedere in primul rnd respectarea Conveniei de la Viena i a Protocolului de la Montreal. Convenia de la Viena Protecia stratului de ozon, intrat n vigoare in anul 1985 se refer la gsirea de substane si tehnologii alternative, la efectuarea de cercetri i furnizarea de cunostine referitoare la substanele care determin distrugerea stratului de ozon. In 1988 s-a semnat la Montreal The Montreal Protocol Of Substances That Deplate the Ozone Layer de ctre 36 de naiuni, productoare a 90 % din producia mondial de freoni si haloni care prevedea inghearea la 1 ianuarie 1989 a produciei de haloni i reducerea produciei de CFC-uri cu 50% pn la mijlocul anului 1998, interzicerea fabricrii anumitor tipuri de CFC-uri. Existena hidrogenului n moleculelor unor CFC-uri le face mai puin stabile, degradarea lor fiind posibil in straturile joase ale atmosferei si deci un timp de staionare mult mai mic decat in straturile superioare ale acesteia. S-a prevzut astfel nlocuirea freonilor cu substane care conin cel puin un atom de hidrogen n structura lor molecular.

Concluzii
- ozonul este un constituent natural al atmosferei, este prezent la o altitudine ntre 15 si40 km i realizeaz un nveli protector pentru Pmnt, el absorbind radiaiile ultraviolete - freonii joac cel mai important rol n distrugerea stratului de ozon - fenomenul epuizrii stratului de ozon duce la creterea intensitii radiaiilor UV cu lungime de unda de 280-315 mm cu urmtoarele efecte negative:scderea eficacitii sistemului imunitar, apariia infeciilor, cancerului de piele, cataractelor i orbirii, reducerea culturilor

2006, cel mai negru an

pentru stratul de ozon!!!

Gaura din stratul de ozon a atins anul trecut maximul istoric: 27 de milioane de kilometri ptrai. Datele provin de la Organizaia Meteorologic Mondial, organism care, n coloborare cu savani din toat lumea, monitorizeaz evoluiile climaterice. Precedentul record negativ data din 2003. n ritmul actual n care se acioneaz mpotriva stoprii fenomenului, termenul cel mai realistic pentru nchiderea gurii din stratul de ozon este anul 2060. TOXIC. Studiile au artat c produsele chimice, n principal halonii, cluorofluorocarbonaii, bromura de metil, sunt responsabile de rarefierea stratului de ozon. Aceste produse mai sunt nc folosite la frigidere, instalaiile de climatizare, fabricarea produselor cosmetice, stingerea incendiilor etc. Bromura de metil s-a folosit zeci de ani la dezinfecia materiilor prime destinate exportului, precum i a terenurilor destinate anumitor culturi. rile industrializate s-au angajat ca pn n anul 2030 s suprime folosirea hidrocluofluorocarbonului. Romnia este ar semnatar a Protocoluluide la Montreal i s-a angajat s opreasc producia substanelor chimice inamice stratului de ozon i s le nlocuiasc prin altele mai puin nocive. Metanul, oxidul nitros i dioxidul de carbon sunt gaze de ser care exercit o influen, nc necuantificat cu exactitate, asupra distrugerii ozonului. Opiniile experilor cu privire la evoluia distrugerii stratului de ozon sunt diferite, dar nimeni nu exclude o nrutire a situaiei ca urmare a polurii excesive a atmosferei.

 ROL BENEFIC.

Ozonul are un rol benefic, absorbind cea mai mare parte a razelor

ultraviolete B (UV-B), biologic nocive. Experiene efectuate pe plante i pe animale, dar i studiile clinice la oameni au artat efectele nefaste ale expunerii excesive la UV-B: cancer de piele, cataract, boli infecioase. Pentru fiecare diminuare de 1% a stratului de ozon se majoreaz cazurile de cataract cu pn la 150.000. Estimrile arat aproximativ 15 milioane de bolnavi de cataract pn la sfritul acestui secol la nivel planetar.

AMELIORARE.

Unii cercettori avanseaz ipoteza c n 2050 se va nregistra cea mai

mare gaur de ozon, alii spun c n 2008, ozonul va avea cel mai sczut nivel din istoria observaiilor. Alte simulri, care au inclus numai impactul "chimicalelor" asupra ozonului, indic anul 2040 ca fiind momentul n care cantitatea de ozon va reveni la valorile neperturbate, anterioare anului 1980. Aceste simulri sugereaz, spun experii n climatologie, c variaiile climatice datorate gazelor de ser pot ncetini n mare msur refacerea anticipat a ozonului.

Tabelul 1.6. Abaterile medii lunare (%) ale cantitatii de ozon total

fata de mediile lunare multianuale

Aceste fenomene au loc la scara regionala si nu constituie dovezi ale refacerii stratului de ozon. Valorile masurate ale UV-B din anul 2000 sunt asemanatoare cu cele masurate in anul 1999 in lunile de iarna si primavara, dar, incepand dela sfarsitul lunii mai si pana in luna august inclusiv, valorile medii zilnice din zilele cu soare sunt mai mari cu 1-2%, iar valorile maxime din lunile iunie si iulie sunt mai mari cu 5-6% decat valorile corespunzatoare din anul 1999. Aceasta crestere se datoreaza, in principal, continutului scazut de vapori de apa din intreaga coloana atmosferica.