ALEKSANDR SOLJENITIN

VITELUL si STEJARUL
NSEMNRI DIN VIATA LITERAR
Volumul II
ALEKSANDR SOLJENtN, romancier si istoric rus, s-a nscut la 11 decembrie 1918 la
Kislovodsk, Rusia. A luptat n cel de-al doilea rzboi mondial, n 1945 a fost arestat pentru c
scrisese o scrisoare n ca-e l critica pe Stalin si a petrecut opt ani n nchisoare si n lagre de
munc fortat si nc trei ani n exil. Reabilitat n 1956, i s-a permis s se stabileasc la Riazan,
unde a devenit profesor de matematic si a nceput s scrie, n 1962 public nuvela O zi din viata
luilvan Denisovici, care i aduce notorietatea. Continu s scrie romane si povestiri, care circul
ns n samizdat sau snt publicate n Occident, n 1970 i se atribuie Premiul Nobel pentru
literatur, dar refuz s se duc la Stockholm s-1 primeasc, de team c nu i se va mai
permite s se ntoarc n tar. La aparitia, n 1973, a primului volum din Arhipelagul Gulag, este
vehement atacat de presa sovietic, apoi, la 12 februarie 1974, arestat, acuzat de trdare si
expulzat, n decembrie si ia n primire Premiul Nobel. Din 1975 se stabileste n Statele Unite,
unde continu s scrie, abia n 1990 recptndu-si cettenia rus. n prezent, locuieste n Rusia.
Alte scrieri: Primul cerc (1968), Pavilionul cancerosilor (1968), August 1914 (\912),Lenin la Zurich
(1975), ,Problema rus" la sfrsitul secolului XX (1994), Un grunte ntre pietrele de moar
(1998), Rusia sub avalans (1998) etc.
COMPLETAREA A PATRA
unie 1974
SOCOTEALA, M VONCE, ES BNE, N-AM CE ZCE
Precedenta completare, a treia, era deja gata, dar mai rmsese de redactilografiat, de
microfilmat, de expediat textul n Occident, de ascuns resturile, cnd la 28 decembrie, la
Peredelkino, la dacea familiei Ciukovski unde se gsea din toamn noul meu loc de schimnicie
hibernal, n timpul obisnuitei mele pauze pentru un dejun frugal, ascultnd emisiunea BBC de
amiaz, am avut surpriza s aud c la Paris apruse n rus primul volum al Arhipelagului.
Surpriz numai n ce priveste data, cci eu l cerusem si-1 asteptam pentru 7 ianuarie, de
Crciunul ortodox. Dar, cu precaritatea filierei noastre, cererea mea sosise prea trziu; si editorii
nostri1, cu abnegatia aceasta care nu cunoaste nici duminici, nici repausul de sear, si n ciuda
mijloacelor asa de restrnse nct ntr-o bun zi vor provoca uimire, devansaser calculele mele.
Cu zece zile numai, dar tocmai pe zile se joac soarta unei literaturi clandestine: soare de n-ai la
seceris pcat de rodul multor luni de munc.
Am auzit n-am tresrit si am continuat s-mi vd de varza mea. Cte gesturi nu fcusem eu n
acesti ani, gesturi care toate preau a izvor din disperare si nici unul dintre ele nu trezise nici o
reactie din partea guvernului. M deruta aceast slbiciune, rigiditatea acestui zid sau a acestui
bustean urias, pe nedrept numit aici stejar, numai de dragul proverbului.2 De-attea ori trecuse
chestia asta de ce n-ar mai trece nc o dat?...
O or mai trziu mi-am ars mna la resoul cu gaze si, n ciuda arsurii, a trebuit s m duc la
Moscova; mi ziceam n sinea mea:
1 Editura n limba rus YMCA Press. (N.t.)
2 ,Vitelul vru stejarul s-1 rstoarne, dar rmase fr coarne." Acest proverb i-a inspirat autorului
titlul memoriilor de fat. (N.t.)
s fie vorba de un simbol? Dar, mpreun cu toti apropiatii mei, aveam sentimentul c triesc o
srbtoare si asa am petrecut seara. si ce eliberare: m ascunsesem, m camuflasem, romanul l
pur-tasem l salvasem! De aceast pietricic stnjenitoare, lacrima noastr pietrificat, mi-am
eliberat umerii, si am fcut-o acolo unde trebuie. Nu ndrzneam nici mcar s-o pstrez acas,
dar acum, de lenea v-o biruiti, poftiti, prieteni, de-o cititi!
Ani multi la numr m stpnise gndul c publicarea Arhipelagului o voi plti cu viata. Pentru asa
ceva, ei nu pot s nu-ti taie capul: altminteri, ei n-ar mai fi ei, imperiul li s-ar duce de rp. Ca s-ti
pstrezi capul, trebuie s pleci din vreme n Occident. Dar dac esti aici, atunci este normal s
tragi de timp, c doar om esti si tu: bun, s scrii primul nod si apoi pe-al doilea si n-ar fi ru s
ajungi pn la al patrulea, cnd Lenin a sosit deja la Petrograd si cnd romanul istorico-militar se
transform exploziv ntr-unul revolutionar, si o dat cu acestea s si dispari sub ruinele arznde. si
ntre timp si Vitelul s-1 isprvesti de schitat. (Dac am putut s-1 duc la bun sfrsit, o datorez
numai faptului c am isprvit la timp Completrile --JQ; dac nu le-as fi scris la vremea lor, n-
as mai putea s-o fac astzi, cnd toat aceast tensiune a clandestinittii a ncetat, cnd iat-m
proiectat ntr-o viat cu totul schimbat, cnd sub fereastra csutei mele alpine luceste cupa
nsorit a muntilor elvetieni, si cnd nu mai e nevoie s-mi pzesc manuscrisele, si cnd vorbesc
fr teama c peretii ar putea avea urechi. Alt viat.) Asa s-au trgnat lucrurile si cu
Arhipelagul de la primul lor termen, si tot asa mai departe pn cnd, iat, mprejurrile n-au
mai avut rbdare.
si ct de evident este pentru cel ce stie s vad: ct de mult au slbit ei! Ridicaser bariera
conventiei referitoare la drepturile de autor, subred palisad n fata unui taur furios; ei credeau
c Arhipelagul se va mpiedica de aceast conventie, nc de la 23 decembrie, Pankin, seful
Agentiei Centrale pentru Drepturi de Autor, ameninta: ,contractul, ca si orice alt angajament, va fi
considerat ca lipsit de valabilitate" conform legislatiei n vigoare; dar cine se mai teme de o
zgrietur de pisic atunci cnd ncepe s se aud suierat de sbii izbind cu putere? Declaratia
Agentiei Centrale pentru Drepturi de Autor, dat chiar naintea aparitiei Arhipelagului, lsa s se
nteleag c pentru ai nostri era mai usor s pun pumnul n gur unor editori strini dect mie,
care eram n (ar. Dar si acesta era un calcul fals: Arhipelagul nu fcea obiectul unui contract. Ei
puteau opri orice roman, chiar si Octombrie saisprezece al meu, si pretentiile lor tot le-ar fi dat
juristilor prilej de reflectie fondat? nefondat? Dar a ncerca s prinzi Arhipelagul n latul din
firele subtiri ale sicanei avoctesti era semnul unei prea vdite neputinte. Editorii americani se
grbir s declare, chiar s adreseze rugmintea insistent ca autorittile sovietice s-si ncerce
fortele n aceast afacere, s intenteze un proces la tribunal. (A trecut un an si jumtate si recent
Pankin, ca motanul care, negsind lapte n ulcic si linge musttile, a grit: tare doreau
occidentalii ca noi s pornim un proces contra Arhipelagului, dar i-am dezamgit.)
Uimitor: nc din august confiscaser cartea, o examinaser. Aveau sub ochi aceast mas
incandescent, care atinsese deja punctul de topire si ei tot se mai gndeau: temperatura este
insuficient, metalul n-o s curg? N-am pregtit nici rigole, nici tipare, nici forme n care s
toarne metalul. Reusisem s-i ametesc n gara Kazan, reusisem s pclesc ministerul iubirilor
mele.1 Au dormit toat luna octombrie, au dormit toat luna noiembrie. (N-au nceput s se miste
dect n luna decembrie: mi-au trimis prin post un craniu si niste oase, anunturi mortuare
decupate din publicatia newyorkez Novoe russkoe slovo dar cine din Uniunea Sovietic mai
primeste asa ceva, numr de numr?; promisiuni c m lichideaz pn la sfrsitul anului dar
pn la acest sfrsit de an, eu i-am devansat!) Exemplu de nepsare, caracteristic pentru un
sistem birocratic hipertrofiat. Merita osteneala de a crea contraspionajul cel mai redutabil din
lume si nu numai de a rata aceast carte mortal pentru ei, ci si de a o scoate cu propriile lor
mini la suprafat? Merita osteneala de a crea cel mai mare aparat propagandistic din lume si a
nu pregti nici mcar un argument contra acestei crti ucigtoare?
n prima sptmn, ncremenire total, n 4 ianuarie, agentia TASS a nceput s difuzeze
declaratii prpstioase, dar numai pentru strintate, fr s le traduc n limba rus, fr s le
publice pentru uzul compatriotilor: ,ne-a stricat Anul Nou... vrea s semene nencredere ntre
popoare... ponegreste poporul Uniunii Sovietice... prezint regimul hitlerist ca pe un regim
uman... Cel cruia propaganda antisovietic nu i-a luat mintile va respinge
' KGB, mai nainte Minister al Securittii Statului. (N.t.)
s fie vorba de un simbol? Dar, mpreun cu toti apropiatii mei, aveam sentimentul c triesc o
srbtoare si asa am petrecut seara. si ce eliberare: m ascunsesem, m camuflasem, romanul l
pur-tasem l salvasem! De aceast pietricic stnjenitoare, lacrima noastr pietrificat, mi-am
eliberat umerii, si am facut-o acolo unde trebuie. Nu ndrzneam nici mcar s-o pstrez acas,
dar acum, de lenea v-o biruiti, poftiti, prieteni, de-o cititi!
Ani multi la numr m stpnise gndul c publicarea Arhipe-lagului o voi plti cu viata. Pentru asa
ceva, ei nu pot s nu-ti taie capul: altminteri, ei n-ar mai fi ei, imperiul li s-ar duce de rp. Ca s-ti
pstrezi capul, trebuie s pleci din vreme n Occident. Dar dac esti aici, atunci este normal s
tragi de timp, c doar om esti si tu: bun, s scrii primul nod si apoi pe-al doilea si n-ar fi ru s
ajungi pn la al patrulea, cnd Lenin a sosit deja la Petrograd si cnd romanul istorico-militar se
transform exploziv ntr-unul revolutionar, si o dat cu acestea s si dispari sub ruinele arznde. si
ntre timp si Vitelul s-1 isprvesti de schitat. (Dac am putut s-1 duc la bun sfrsit, o datorez
numai faptului c am isprvit la timp Completrile --; dac nu le-as fi scris la vremea lor, n-as
mai putea s-o fac astzi, cnd toat aceast tensiune a clandestinittii a ncetat, cnd iat-m
proiectat ntr-o viat cu totul schimbat, cnd sub fereastra csutei mele alpine luceste cupa
nsorit a muntilor elvetieni, si cnd nu mai e nevoie s-mi pzesc manuscrisele, si cnd vorbesc
fr teama c peretii ar putea avea urechi. Alt viat.) Asa s-au trgnat lucrurile si cu
Arhipelagul de la primul lor termen, si tot asa mai departe pn cnd, iat, mprejurrile n-au
mai avut rbdare.
si ct de evident este pentru cel ce stie s vad: ct de mult au slbit ei! Ridicaser bariera
conventiei referitoare la drepturile de autor, subred palisad n fata unui taur furios; ei credeau
c Arhipelagul se va mpiedica de aceast conventie, nc de la 23 decembrie, Pankin, seful
Agentiei Centrale pentru Drepturi de Autor, ameninta: ,contractul, ca si orice alt angajament, va fi
considerat ca lipsit de valabilitate" conform legislatiei n vigoare; dar cine se mai teme de o
zgrietur de pisic atunci cnd ncepe s se aud suierat de sbii izbind cu putere? Declaratia
Agentiei Centrale pentru Drepturi de Autor, dat chiar naintea aparitiei Arhipelagului, lsa s se
nteleag c pentru ai nostri era mai usor s pun pumnul n gur unor editori strini dect mie,
care eram n tar. Dar si acesta era un calcul fals: Arhipelagul nu fcea obiectul unui contract. Ei
puteau opri orice roman, chiar si Octombrie saisprezece al meu, si pretentiile lor tot le-ar fi dat
juristilor prilej de reflectie fondat? nefondat? Dar a ncerca s prinzi Arhipelagul n latul din
firele subtiri ale sicanei avoctesti era semnul unei prea vdite neputinte. Editorii americani se
grbir s declare, chiar s adreseze rugmintea insistent ca autorittile sovietice s-si ncerce
fortele n aceast afacere, s intenteze un proces la tribunal. (A trecut un an si jumtate si recent
Pankin, ca motanul care, negsind lapte n ulcic si linge musttile, a grit: tare doreau
occidentalii ca noi s pornim un proces contra Arhipelagului, dar i-am dezamgit.)
Uimitor: nc din august confiscaser cartea, o examinaser. Aveau sub ochi aceast mas
incandescent, care atinsese deja punctul de topire si ei tot se mai gndeau: temperatura este
insuficient, metalul n-o s curg? N-am pregtit nici rigole, nici tipare, nici forme n care s
toarne metalul. Reusisem s-i ametesc n gara Kazan, reusisem s pclesc ministerul iubirilor
mele.1 Au dormit toat luna octombrie, au dormit toat luna noiembrie. (N-au nceput s se miste
dect n luna decembrie: mi-au trimis prin posta un craniu si niste oase, anunturi mortuare
decupate din publicatia newyorkez Novoe russkoe slovo dar cine din Uniunea Sovietic mai
primeste asa ceva, numr de numr?; promisiuni c m lichideaz pn la sfrsitul anului dar
pn la acest sfrsit de an, eu i-am devansat!) Exemplu de nepsare, caracteristic pentru un
sistem birocratic hipertrofiat. Merita osteneala de a crea contraspionajul cel mai redutabil din
lume si nu numai de a rata aceast carte mortal pentru ei, ci si de a o scoate cu propriile lor
mini la suprafat? Merita osteneala de a crea cel mai mare aparat propagandistic din lume si a
nu pregti nici mcar un argument contra acestei crti ucigtoare?
n prima sptmn, ncremenire total, n 4 ianuarie, agentia TASS a nceput s difuzeze
declaratii prpstioase, dar numai pentru strintate, fr s le traduc n limba rus, fr s le
publice pentru uzul compatriotilor: ,ne-a stricat Anul Nou... vrea s semene nencredere ntre
popoare... ponegreste poporul Uniunii Sovietice... prezint regimul hitlerist ca pe un regim
uman... Cel cruia propaganda antisovietic nu i-a luat mintile va respinge
1 KGB, mai nainte Minister al Securittii Statului. (N.t.)
aceast carte... Pretext pentru a atribui realittii sovietice racilele capitalismului... Un pamflet pltit
n valut..." n uscciunea acestei argumentatii detectm toat deruta si teama lor. Asta-i tot?
Timp de o jumtate de secol, ei au ucis milioane de oameni si asta-i toat aprarea lor? Dar pe
toti i-a ntrecut comunistul francez Laroche, la 7 ianuarie, la televiziunea moscovit: Soljenitn nu
a reflectat (n Arhipelag...) recolta record de anul trecut si, n general, nu ia n consideratie (pe
deasupra mormintelor) realizrile economice ale URS S!... Una dup alta, la repezeal, lovituri
neputincioase care nu fac nici un ru.
n acele zile s-a simtit un fel de indignare contra mea. Eu n-am urmrit ns acest lucru, apoi
treaba s-a ngrosat. Mi se relata despre aceasta, n ,vitrinele agentiei TASS", pe strada Gorki, era
expus un mare afis (eu personal nu 1-am vzut) care arta cum niste monstri cu trmbite si tobe
fac reclam ,operelor lui Soljenitn", nftisat ca un schelet compus dintr-un craniu galben si niste
oase negre. Caricatura era nsotit de aceste splendide versuri ale vestitului poet A. Jarov:
Tot ticluind ntruna, miseleste,
Soljenitn, mustind de-al calomniei cheag,
Unor strini suspecti atta le slujeste
nct acestia fac din el un steag.
Sau asemenea expresii ale fidelittii:
,De la comitetul raional Sverdlov al PCUS. Cu un sentiment de profund indignare am aflat
despre noile actiuni trdtoare s-vrsite de Soljenitn n scopul de a lovi n interesele statului
sovietic si ale ornduirii socialiste. Zarva antisovietic strnit de propaganda burghez n jurul
ultimei lui scrieri arat nc o dat n mod clar c acest om s-a rupt definitiv de societatea noastr
si slujeste pe fat adversarilor nostri ideologici, l nfierm cu mnie pe acest renegat si trdtor, si
considerm c pentru el nu este loc pe pmntul sovietic! Colectivul redactiei revistei Tnra
gard."
Tnra gard... si cnd te gndesti c eu i aprasem n fata celor de la Novi mir...
De Anul Nou m-am apucat din nou de pronosticuri ,Ce vor face ei?" lat-le:
1. Asasinat Deocamdat exclus
2. Arestare si condamnare Putin probabil
Posibil
Posibil
Lucrul cel mai de dorit pentru
mine si cel mai stupid pentru ei
Foarte posibil
Nu-i exclus, dar e devreme Nu-i exclus
3. Deportare fr arestare
4. Expulzare n strintate
5. Proces intentat unei edituri occidentale
6. Campania de pres vi-znd discreditarea crtii
7. Discreditarea autorului Foarte posibil (cu concursul fostei
mele sotii)
8. Tratative
9. Concesii, delimitare: nainte de 1956 ,nu am fost noi". (E un motiv si acesta pentru care am
pus subtitlul1: 1918-1956.)
Deocamdat asasinatul era exclus din cauza prea marii publicitti, cci dac nu asta era cauza,
atunci care era? S vedem sensul afirmatiei c era exclus posibilitatea producerii lui n orice
moment. S rpui un schior solitar si unde mai pui chiar n pdurea de la Barvina era un
fapt care putea s jeneze autorittile, mai ales c aceasta este ,zona lor special", inaccesibil
muritorilor de rnd. Nimeni, n afar de-ai lor, nu ptrunde acolo. Dar nici la Rojdestvo nu le-ar fi
fost deloc greu s m lichideze (uneori, sub diferite pretexte, veneau indivizi a cror calitate de
agenti era mai presus de orice ndoial), ar fi putut s-o fac si pe un drum ntunecos, n trenuletul
electric care merge seara la Peredelkino. Dumnezeu m-a avut n paza lui, nu i-a lsat s mearg
asa de departe. Dar exist solutia expulzrii peste granit, unde pot s-mi fac imediat de
petrecanie, cci n alt tar nu mai rspund ei de mine. Deportarea undeva n Siberia nu mi se
prea o mare nenorocire, c doar eram obisnuit cu asa ceva. Numai c n loc s scriu despre
revolutie, va trebui s scriu despre lucruri din istoria vechii Rusii.
Cu ultimele dou puncte ns i credeam prea destepti. Or, ei nu puteau s se ridice la un
asemenea nivel de ntelegere a lucruri-
1 Arhipelagul Gulag are ca subtitlu: ncercare de investigatie literar 1918-1956. (N.t.)
lor. Totusi, din septembrie erau n posesia ,Scrisorii" mele ,ctre conductori", ar fi putut s fac
niste apropieri, s reflecteze. (De fapt, o citise careva dintre ei?...) Planul meu era partial
urmtorul: dup ce i-am lovit cu Arhipelagul n moalele capului s-i ametesc imediat cu
perspectiva derutant, schitat n ,Scrisoare", s-i ademenesc pe pista punctului 9. n decembrie,
le-am trimis avocatului si editorilor mei indicatia s publice ,Scrisoarea" automat la douzeci si
cinci de zile dup primul volum al Arhipelagului. Adic, mai nti s dea conductorilor douzeci si
cinci de zile pentru reflectie si apoi, fr s mai astepte ceva, s proiecteze n afar, asupra
publicului, aceast ambiguitate, aceast confuzie, pentru ca ele s planeze nu numai asupra slii
cu usile nchise a biroului politic, ci si pentru ca sefii cei mari s stie c toat lumea este cu ochii
atintiti asupra alegerii pe care o vor face.
si de un lucru eram ncredintat: totul putea nc s evolueze n diferite moduri. Nu era posibil ca
la vrful conducerii s nu fi meditat nimeni asupra ,Scrisorii". (Mcar ceilalti, cei care mine vor lua
locul celor de azi: ca un drum posibil pentru ei, ca o iesire din impas.)
Din cauz c Arhipelagul a iesit mai repede de sub tipar, scadenta ,Scrisorii ctre conductori" s-
a decalat si ea mai n fat: de la 31 la 22 ianuarie. Dar din momentul n care TASS, furioas, a
nceput s fac spume la gur, tonul conciliant al ,Scrisorii" mele putea, pe acest fundal sngeriu,
s fie luat drept o concesie din partea mea, drept un semn c m-a cuprins frica; oamenii n-ar mai
fi remarcat nici data de ,5 septembrie". ntentionam ca dup Arhipelag s ncerc imediat s dau
un brnci bolovanului imens care este statul nostru. Acest proiect s-a dovedit ineficient, prost
conceput. Da, Arhipelagul era chemat s schimbe istoria, de asta snt sigur, dar nu asa de repede
si, probabil, nu ncepnd cu Moscova. si pe 10 ianuarie m-am aruncat asupra unei ocazii cu totul
ntm-pltoare si am oprit tiprirea ,Scrisorii". Treaba aceasta mi-a reusit datorit unei fraze
conventionale spuse la telefon n ultimul moment; chestiunea este c ,Scrisoarea" nu era de
important minor si plecase deja la cules. A fost stopat.*
* La vremea aceea era ceva pe care eu, nc necunoscnd scala a ceea ce pretuieste Occidentul,
nu-1 ntelegeam: ,Scrisoarea" n-ar fi fcut dect s micsoreze efectul Arhipelagului si s-mi fug
pmntul de sub picioare n momentul
Posibil era si o alt combinatie, una mai logic. Era cea pe care eu, mai nainte, deja o
avusesem n vedere: cuplarea ,Scrisorii ctre conductori" cu ,Nu triti n minciun". Aceasta din
urm avea deja patru ani de lncezeal si asteptare. Aici era vorba de dou fete ale unuia si
aceluiasi deziderat: si poporul, si guvernul trebuia s se scuture de una si aceeasi ignominie.
De altminteri, ncepnd publicarea unei asemenea crti cruciale precum Arhipelagul si, dup ea, a
tuturor celorlalte scrieri care se acumulaser, aveam eu n fond nevoie de miscri si artificii
tactice? Crtile mele, oricum, si urmau cursul lor. (Despre un asemenea mod de viat visez si
astzi. Nu e simplu s iesi dintr-o lupt ndelungat; iat, m aflu deja de patru luni n Europa si
vor mai trebui multe luni de zile pentru a lmuri complet lucrurile, pentru a spune tot ce am de
spus, pentru a para loviturile crora nc le snt tint; dar ceea ce vreau cu adevrat este s m
cufund cu totul ntr-un spatiu de liniste, s scriu si crtile mele n-au dect s-si urmeze cursul.
Comportamentul oamenilor l explicm, de obicei, prin mprejurrile vietii sociale, dar de fapt si
legile vrstei si ale mutatiilor noastre interioare ne conditioneaz deciziile sociale.)
Dup contramandarea ,Scrisorii" m-am linistit: n-au dect s fluiere si s huiduiasc, deocamdat
eu mi-am fcut treaba. Veti veni, m veti luai Luati-m, snt dispus s merg si la nchisoare.
Stare de aprare pasiv. De altfel, serios vorbind, eu si sotia nu ne asteptam la represalii. De
multe ori scapi nepedepsit si, de la un moment dat, ncepi s te iluzionezi c si n viitor te vei
bucura de aceeasi impunitate. Alia, de data aceasta, era foarte convins c, n afar de injuriile
din pres, n-o s fie nimic, c autorittile or s nghit acest hap. Eu nu credeam c este asa, dar
m comportam ca si cnd ar fi fost exact asa: nu m-am sechestrat n apartamentul nostru de la
Moscova cel lipsit de lumina zilei (ca s ne aprm de privirile indiscrete si de camerele de luat
vederi, tineam perdelele lsate zi si noapte), de aer si de lrgime, ci, pasnic, mergeam la Pere-
delkino, mi umpleam pe ndelete plmnii cu aerul proaspt de sub pini si, ntr-un ritm, pentru
mine neobisnuit de lent (ah, acelor zilisoare, ce-o s le mai duc dorul!), mi finisam articolele
pentru culegerea Voci din strfunduri. Acum mi vine chiar greu s cred
cel mai hotritor al luptei. A avut grij Dumnezeu de mine si aici. (Adnotare din 1978.)
c viata noastr, n acea lun ianuarie, a avut o curgere asa de do-moal, lin, monoton, n
perioada cnd presa ne mprosca n fel si chip, unii prieteni veneau la noi si ne spuneau: ,numai
la voi acas este liniste si pace". Noi nici nu citeam, nici nu cutam s citim toate acele injurii de
care glgia ntreaga pres, nici mcar idee n-aveam despre amploarea acelei campanii mpotriva
noastr. Alia redactilo-grafia ultimele capitole ale Vitelului, le microfilmam, le pregteam pentru
expediere. La popasul meu din afara orasului ascultam radio pe sturate: Arhipelagul meu mi
venea pe calea undelor1 ca tr-indu-si viata lui proprie, plin de propriile lui dureri, ca si cnd n-ar fi
fost niciodat construit de mine, ca si cnd n-ar fi fost posibil s fie creat de mine si aceast
rentlnire m misca pn la lacrimi. Ecoul international trezit de editia rus a crtii a depsit n
vigoare si n densitate toate asteptrile. Eh, desigur, occidentalii amestecau aceasta cu propriile
lor probleme, mai aproape de ntelegerea lor: pe de o parte, teribilele revelatii despre Arhipelagul
barbar si pe de alt parte, ridicarea interdictiei de a circula cu masina duminica n RFG; pe de o
parte, viata din Arhipelag, viat pe care mintea omeneasc n-o poate concepe ca posibil si pe
de alt parte, sptmna de lucru de trei zile din Marea Britanic. Criza petrolului suflase asupra
Occidentului arhiprosper si aceste prime, nc slabe, restrictii l fcuser insensibil la necazurile
noastre. Spre cinstea lui ns, Occidentul n-a perceput penuria de benzin ca fiind o suferint mai
mare dect suferinta acelor bstinasi martiri ai Arhipelagului. Numai n prezent, nu, numai n
acest moment nteleg eu ct de uimitor este modul n care Dumnezeu a dus la ndeplinire aceast
sarcin. Cnd, n tot cursul anului 1962, van Denisovici se fofilase prin samizdat pn la Kiev,
pn la Odessa, si fr ca un singur exemplar ntr-un an de zile (prin ce minune?) s treac
frontiera Tvar-dovski atta se temea, iar eu ctusi de putin; eu, n ardoarea mea, chiar doream
ca Denisovici s se smulg din captivitate nedesfigurat , nu ntelegeam deloc c numai asa si
tocmai asa, mostenind de la Hrusciov, m nfundam, crampon imposibil de extras, n zidul
Kremlinului. Exemplarul de la Leningrad al Arhipelagului nu a fost ars, cum am cerut eu, cum
eram convins c s-a fcut, ci a czut n minile securistilor. Aceast ntmplare a avut ca rezultat
publicarea
1 n cursul unei serii de emisiuni occidentale consacrate citirii n ruseste a operei. (N.t.)
lui precipitat, n rcnetele lor furioase. Tocmai pe aceast cale, Arhipelagul a cptat valoarea
unei mrturii irecuzabile. Astzi, aici, n Occident, aflu c din anii '20 au aprut aici pn n treizeci
de crti despre Arhipelag, ncepnd cu nfiintarea lui n insulele So-lovki. Este, asadar, vorba de
crti care s-au publicat, tradus, divulgat si care s-au pierdut iar s fi strnit vreun ecou, fr s
fi convins sau mcar s fi trezit pe cineva. Trstur caracteristic, omeneasc, a satiettii si a
multumirii de sine: totul a fost spus si totul a intrat pe-o ureche si a iesit pe cealalt, n cazul cu
Arhipelagul sovietic s-a fcut simtit si adierea gloriosului vnt socialist: trii socialismului i se pot
ierta si nelegiuiri incomparabil mai mari dect cele ale lui Hitler, cci ele nu snt dect hecatombe
la picioarele unui altar al luminii. Dac 1-as fi publicat n premier n Occident, Arhipelagul ar fi
pierdut nc de la aparitie o jumtate din forta sa de izbire.
ar acum, constatm chiar cu uimire modul n care a fost nteles: ,Un prjolitor semn de ntrebare
asupra celor cincizeci de ani de putere sovietic, asupra ntregului experiment sovietic de la 1918
ncoace" (Vorwrts). ,Soljenitn povesteste ntregii lumi adevrul despre lasitatea partidului
comunist" (The Guardian). ,Poate c ntr-o zi vom considera aparitia Arhipelagului ca pe un reper
mar-cnd nceputul destrmrii sistemului comunist" (Frankfurter All-gemeine). ,Soljenitn cheam
la pocint. Aceast carte poate s devin cartea de cpti a renasterii nationale, dac cei de la
Kremlin vor fi n stare s-o citeasc" (Deutsche Welle).
O asociatie de editori americani s-a declarat dispus s publice materialele de istorie pe care
guvernul sovietic ar dori s le contra-pun Arhipelagului. Dar asemenea materiale nu existau, n
cincizeci de ani, clii nu avuseser cum s-si strng justificri. si n ultima jumtate de an, avnd
deja cartea la Securitate, ei nu gsiser timp s se ocupe de aceast chestiune. Au publicat n
New York Times un articol searbd al lui Bondarev (ca si cnd Arhipelagul s-ar referi la cel de-al
doilea rzboi mondial, iar nu la nchisorile si lagrele sovietice, ca si cnd subiectul ar fi
Stalingradul si generalul Vlasov. Dar despre mine ce se spune? C scrierile mele snt lipsite de
adevr artistic, c nu nteleg moralitatea, c dau dovad de sentimente antislave si de nihilism
national, c snt certat cu ntreg poporul.) Au publicat si n zvestia un articol iarsi despre
generalul Vlasov, un articol amplu; am deschis ziarul, zicndu-mi:
bun, de data aceasta, vor dezminti: n chestiunea de a sti cine a eliberat Praga de nemti,
documentele, ei le au; pe cele pe care nu le au, le vor fabrica, si cum as putea eu acum s-mi
convoc tovarsii de celul? Eh bine, nu! le-a lipsit tupeul, n-au dezmintit esentialul: c singura
actiune militar a diviziilor lui Vlasov a fost btlia contra nemtilor pentru Praga!
Departe de a fi nregistrat vreun spor de inteligent de-a lungul unei jumtti de secol, ba, din
acest punct de vedere, chiar n regres fat de acea organizatie sireat care a fost Kominternul
anilor '20, presa sovietic stia una si bun: njurtura birjreasc, hituiala grosolan. Ostilittile
le-a deschis Pravda din 14 ianuarie: ,Drumul trdrii". Articolul avea valoarea unei directive:
aveau s-1 reproduc a doua zi toate ziarele centrale si locale, ceea ce nsemna deja un tiraj de
aproape cincizeci de milioane. Tot n ziua urmtoare Lit-gazeta a indicat un termen special pentru
a m desemna: vlasovian literar. si, cteva zile, chestia asta a continuat s se reverse din toate
tipografiile, din toate vitrinele. si principala pungsie consta n faptul c nchisorile, lagrele nu
erau mentionate nicieri ca tem a crtii; toat cartea incriminat nu era, dup prerea
adversarilor mei, dect o jignire adus memoriei celor morti n rzboi; si mai ales se spunea, ntr-o
formul elegant-netransparent: s-ar prea (dar aceast opinie poate fi retractat) c acest
nemernic, adic eu, are trei masini si apoi mai era aceast bucat savuroas, mai excitant
dect orice, aruncat multimii: ,Ticlosul! Ce-i lipsea?!"
A doua zi dup ce Pravda dduse semnalul, am fost asaltati, n apartamentul nostru din
Moscova, de telefoane de amenintare care au durat trei sptmni. Nou arm a secolului
douzeci: prin tr-itul impersonal al unui telefon poti s dai nval ntr-o cas bine zvorit si s-1
ntepi drept n inim pe cel pe care 1-ai trezit din somn, fr ca tu, intrusul, s te ridici de la biroul
tu sau din fotoliul n care te-ai asezat ca s degusti un cocteil.
Acest tip de conversatie a nceput brusc-mrlneste: ,D-mi-1 pe Soljenitn!" ,Dar cine esti
dumneata?" ,D-mi-1, snt un prieten de-al lui!" Sotia mea a pus receptorul n furc. Din nou
sun telefonul. Ea ridic receptorul fr s spun un cuvnt (nici ,da", nici ,alo") aceeasi dogit
voce de mrlan: ,Poate c am stat si noi n lagre, dar nu ne-am vndut patria, ai nteles?? Noi n-o
s-1 lsm pe cinele sta s umble n libertate, ajunge!!" (Erau cuvnt cu cuvnt expresii de-ale
raportului CC din decembrie numai
14
c fr ,cine".) Atacul la telefon era ceva neasteptat, neobisnuit; era nevoie de nervi tari, de
prezent de spirit, de rspunsuri ingenioase, de o voce ferm (nu ne impresionati, nu v mai
obositi!). Alia s-a adaptat repede la situatie, se descurca bine. Asculta, asculta n tcere toate
injuriile, apoi pe un ton calm: ,Spuneti, la Securitate salariul se d de dou ori pe lun sau o dat,
ca la armat?" n asemenea cazuri, cel de la captul firului totdeauna se fstcea. Sau chiar i
ncuraja prin interjectii, dndu-le rgazul s se exprime, dup care intervenea ea: ,Ati spus tot? Ei
bine, n acest caz transmiteti-i lui un Vladimirovici (adic sefului KGB) c, dac se bizuie pe
cadre asa de mrginite, o s aib necazuri." Apelurile telefonice erau n asa fel dirijate si aveau o
asemenea continuitate nct prietenii nostri nu mai reuseau s ia legtura cu noi, iar noi ce era s
facem? S nu ridicm receptorul? Dar dac poate ne suna chiar un prieten? Am reusit totusi s
dau de veste despre acest bombardament telefonic (si, n aceeasi sear, posturile de radio
occidentale, Dumnezeu s le dea sntate, transmiteau deja stirea despre atacurile prin telefon).
Voci de brbati si voci de femei, invective, amenintri, obscenitti si asa fr ntrerupere pn
la unu noaptea, apoi o pauz si din nou ncepnd de la sase dimineata. Cteva telefoane a primit
si Ciukovski, la Peredelkino; o insultau pe Lidia Korneevna, m cereau pe mine: ,sotia lui se
simte ru". (N-a fost o ntmplare c, n aceste zile, toat povestea asta a coincis cu excluderea
L.K. din Uniunea Scriitorilor, n parte si ca rzbunare c m-a adpostit. Prin corespondenti [35],
am reusit si s rspund la aceast msur. Din fericire, cineva ne adusese de curnd un
dispozitiv de nregistrare pe magnetofon a convorbirilor telefonice; si eu tot prin telefon, fr s
m sinchisesc de Securitate, o instruiam pe Alia cum s branseze, iar ea, tot prin telefon, verifica
dac si cum functioneaz aparatura respectiv: si iat, dup cum se vede, vom nregistra pe
caset fragmentele cele mai interesante... Civilizatia creeaz arma ea creeaz si contraarma.
Efectul s-a produs, adversarii nostri au nceput s fie mai prudenti, s vorbeasc mai cuviincios,
s simuleze c ne vor binele (,ne temem s nu-1 aresteze!").
n acea prim sear s-a pus la cale o lovitur mai puternic dect zbrnitul telefoanelor se pare
c s-a mizat pe mnia poporului: niste indivizi au fost convocati n curte la Kozitki; au fost
mobilizate aici si cteva zeci de militieni, ca s ne protejeze, dar nu s-au spart geamuri si n-a fost
nevoie de interventia fortelor de ,protec-
15
tie"; este clar c ntre timp se schimbase consemnul, ntr-o bun zi o s aflm si noi ce s-a
ntmplat pn la urm.
Dar apelurile telefonice s-au succedat timp de dou sptmni, desi cu o frecvent mai mic dect
n prima zi, n schimb ntr-un mod mai diversificat:
...Vlasovianul nc mai trieste?...
.. .-am citit toate operele si m rugam pentru el; dar vd n prezent c idolul meu nu este dect
un rebut.
Uneori se auzea si cte un strigt de indignare (dup noua mea declaratie n fata presei):
Dar ce mai face acest ticlos?!! Nu se astmpr, nu?! Temele nu att se ncrucisau, ct se
nlocuiau unele pe altele, la
comand: ntr-o zi sau dou, numai amenintri cu moartea; apoi numai ,admiratori dezamgiti";
apoi numai ,prieteni de lagr"; apoi voitori de bine, cu sfaturile lor: s nu iesi pe strad, sau s ai
grij de copii, sau s nu faci cumprturi de la alimentara cci s-ar putea s-ti dea produse
otrvite. Dar uimitor era faptul c printre aceste sute de apeluri telefonice nu a fost nici unul ct de
ct inteligent, ct de ct rafinat; falsitatea era detectabil chiar de la primul cuvnt, de la primul
sunet, oricare ar fi fost continutul. si toti se ncurcau ndat ce erau ridiculizati. si pentru a nu-si
consuma din timpul lor liber, toti au nceput s caute a-si ndeplini ,sarcina" numai n orele de
program.
n felul acesta s-a ncercat distrugerea moralului familiei mele si, prin repercutare, a moralului
meu. Dar cu a doua mea sotie, Securitatea a avut ghinion. Alia nu numai c a rezistat atacului,
dar si a tinut pasul cu toate obligatiile ei curente. Treaba mergea, familia tria si mai trziu micutii
nostri vor ntelege c pruncia lor n-a fost deloc una banal!
Paralel cu atacul prin telefon (si, se ntelege, prin pres) se desfsura si un atac prin post.
Scrisorile ostile care soseau prin post purtau totdeauna adresa mea complet, dar erau
anonime. Au reusit s-si fac drum ctre mine si cteva scrisori amicale (eroarea cenzurii:
Deutsche Welle indicase adresa noastr fr s precizeze numrul apartamentului si de
aceea aceste scrisori treceau prin-tr-o alt cartare, nu erau retinute), ba de la ,muncitori" din Ural,
ba de la copii ai unor zeki dispruti.
Campania de pres sovietic, zgomotoas, furioas si incoerent, a fost asa de stupid nct n
cteva zile a pierdut partida pe arena
16
international. New York Times avertiza: ,Aceast campanie poate s aduc URSS un prejudiciu
mai mare dect nssi editarea crtii." si Washington Post: ,Dac fie si numai un fir de pr i se va
clinti lui Soljenitn, schimburile culturale si comertul vor fi curmate." A le curma sau a nu le curma;
exagerare, binenteles; destinderea era un obiectiv care nicicum nu trebuia ratat, ns, citind
ziarele occidentale, liderii Kremlinului puteau s-si pun niste probleme: doar n-o fi dracu-n
persoan acest Soljenitn; merit oare ca din cauza lui s dm peste cap tot jocul international?
Presa occidental fcea un cor asa de puternic n aprarea mea nct excludea din capul locului
asasinatul si arestarea.
Dar atunci, toate aceste ltrturi unde duceau, la ce serveau? Spre ce antrenau ele nesbuit
pnzele cenusii ale ziarelor noastre? (n ce m priveste, n aceast campanie de pres, eu
vedeam deja o victorie, pentru c, vocifernd la adresa lumii ntregi, ei neglijau simpla, banala,
discreta arestare.) Dar ei ncepuser campania impulsiv, cu rutate, fr s fi elucidat totul pn
la capt; ncepuser, dar n acelasi timp ntrtaser milioane de ignoranti din tarsi acum lupta
se ddea, nainte de toate, pentru ei, pentru compatriotii mei. De altfel, si pentru Occident,
povestea prea s devin oarecum de nenteles: de ce nu m justificam eu mcar cu un cuvnt?
Poate n calomnie era o parte de adevr?
at deci c trebuie renuntat la a mai moti n timpul ncierrii. Pentru aceasta ar trebui o fire
diferit de a mea.
Eu am rspuns prin dou lovituri: o declaratie pe 18 ianuarie [36] si un scurt interviu acordat
revistei Time pe 19 ianuarie [37]. n declaratie am rspuns la acuzatiile cele mai nedrepte si mai
jignitoare aprute n ziarele sovietice, nghesuind totul n dou mici pagini; n interviu mi-am
explicat pozitia: un rspuns fratilor Medvedev, pe care-1 ratasem n noiembrie; si un ndemn de a
ne trezi la realitate adresat mie nsumi, lui Saharov si tuturor celor care, n conditii de tumult si
prigoan, pierduser simtul msurii: eram recunosctori pentru tot ce fcea Occidentul n
aprarea noastr, dar trebuia ct mai repede s fim n stare s mergem cu propriile noastre
picioare; si att timp ct nu mi se pusese clusul n gur nu se stia ce efect va avea acolo ,Nu
triti n minciun" trebuia s fac s se ia cunostint si de acest important sfat al meu adresat
tineretului, de aceast unic sperant real a mea; si apoi, pur si simplu, potrivit nevoii
17
resimtite de sufletul meu, s rsuflu usurat: ,Mi-am fcut datoria fat de cei dispruti..."
Gemetele si zbuciumul osemintelor alor nostri s-au potolit: lucrurile au fost spuse si auzite...
Multe posturi de radio si de televiziune le-au difuzat. Multi le-au aflat din ziarele din 21 ianuarie,
ziua comemorrii unei jumtti de veac de la moartea lui Lenin, eveniment care n ziua aceea nici
n-a fost evocat. Dintr-un salt piezis si dintr-o musctur instantanee, cte btlii n-a cstigat el cit
a trit! Dar cum le pierdea el acum dup o jumtate de secol, nc nu s-a spus, nc nu se
vede dect pe jumtate.
BBC: ,Campania de dou sptmni mpotriva lui Soljenitn n-a reusit s-1 intimideze si s-1
reduc la tcere."Die Welt: ,Dac-1 nltur, Moscova va fi nevoit s plteasc un pret analog
celui al Budapestei si al Pragi."
si asa am tinut noi piept toat sptmna care a urmat dup semnalul Pravdei n ciuda tuturor!
Am tinut piept si chiar agentia TASS a fost obligat s reactioneze. Dar cum s reactionezi la
apelul prin care ndemnam tineretul s nu mint, s reziste brbteste? Ei bine, iat cum:
,Soljenitn mproasc cu noroi tineretul sovietic, spunnd c acesta este lipsit de curaj." Dar
aceasta era n 22 ianuarie, si n ziua aceea la Washington n fata cldirii Clubului National de
Pres a avut loc o manifestatie a unor intelectuali americani de diverse orientri, ceea ce pe mine
m-a mbrbtat foarte mult. Acolo s-au citit extrase am Arhipelagul, s-a strigat n gura mare: ,Jos
mi-nile de pe Soljenitn! Lumea ntreag e cu ochii pe voi!" Era ziua de 22; atunci cnd
Arhipelagul aprea deja n nemteste si cnd primul tiraj se epuiza n cteva ore. Noi am tinut piept
o sptmna, cu ea se fcea aproape o lun de cnd apruse cartea, luna cea mai dificil, cnd
capul de pod este. nc asa de mic, cnd lumea nc n-a cititdar a nteles deja asa de multe
lucruri! De-acum, capul de pod se lrgea, citirea acestei crti n Occident ncepea s ia proportii
de mas, si n ritmul pe care-1 luaser lucrurile era chiar greu s le prevezi consecintele. at ce
mi-am notat pe 23: ,si ce dac dusmanul va tremura si se va retrage (va ncepe s recunoasc
trecutul)? N-o s m mire chestia asta." (nc de la o dat anterioar, mai precis, imediat dup
editia rus, ar fi trebuit s apar editia american. Eu fcusem totul pentru ca s se ntmple
acest lucru, dar din cauza a dou sau trei personaje seci si interesate, educate n
18
spirit occidental, se alesese praful de toat trimiterea de Rusaliile anului 1968; editia american
va ntrzia sase luni de zile, nu m va asigura pe timpul ct voi trece peste prpastie si numai
pentru acest motiv, cred eu, s-a produs deznodmntul care s-a produs. Dar se putea face, s-ar fi
putut face un pic mai trebuia ca liderii nostri s bat n retragere, dac de Anul Nou 1974
toat America ar fi citit efectiv cartea, n timp ce Kremlinul nu stia dect s depene una si aceeasi
poveste cum c aceast carte i preamreste pehitleristi...)
La data aceea, eu vedeam lucrurile n felul urmtor: dac din prima lun s-ar fi hotrt ce-o s fie
cu mine din clipa de fat lupta cstiga n amploare si n profunzime: de-acum, chestiunea era
de a sti dac masina de propagand va nghiti nc o dat Rusia sau aceasta i va rmne n gt.
Minciuna presei va continua iarsi si iarsi s se rspndeasc liber sau n sfrsit va ntlni
rezistent? Credeam n posibilitatea unui viraj favorabil si cu att mai mult ntelegeam sensul
situatiei n care m aflam: declaratiile mele ulterioare trebuiau s tinteasc nu Occidentul, ci niste
adrese din interiorul trii.
La sfrsitul lui ianuarie, invectivele presei au devenit si mai virulente si mai numeroase, se
strngeau cearsafuri peste cearsafuri de semnturi, acum si ale unor personaje cunoscute. Dar si
tineri temerari naintau unul cte unul, ca n ntmpinarea mortii; ieseau n fat ntr-o angajare
deplin, dezarmati, oferindu-se gloantelor Dima Borisov, Boria Mihailov, Jenia Barabanov.
Coincidenta fcea ca fiecare dintre acestia s aib sotie fr serviciu si cte doi copii mici. si Lidia
Korneevna a spus sus si tare cine pe cine a trdat [38]; rspunsul ei este scnteietor din punct de
vedere literar. nvectivele presei aveau un sunet de-ti zgria auzul, dar de departe, din Vest,
ncepea s se vad clar c declaratiile mele aveau ,un caracter net ofensiv" n timp ce
autorittile preau s bat n retragere, cheltuind multe eforturi, dar degeaba.
si zvonuri trsnite cu trisca rspndite si gndacii bat din tobe ca dracii, fiecare la locul su
mbrncea ct putea, n timp ce ziarele si deversau injuriile, Securitatea l costuma pe Vitkevici,
colegul meu de scoal, n vederea unui interviu ce urma a fi dat cuiva din Vest. O asemenea
ntorstur era stupefiant: m nvinuia Securitatea de a nu fi fost suficient de constant fat de
ea, de a nu-i fi dat peste mutr din clipa n care ne cunoscuserm, cum o fceam astzi. Eu
nsumi m asteptam la discreditarea persoanei mele mai
19
mult ca la orice, dar m asteptam ca lucrul acesta s nu se fac dect prin prima mea sotie. Nu
presupuneam c n aceast afacere va fi atras si prietenul meu din tinerete. Ce n-am fost eu n
ochii lor: politist, ghestapovist si acum turntor al Securittii Statului. As fi preferat s nu
rspund deloc, prea des eram solicitat. Dar o dat ce-ai intrat n hor, trebuie s joci. Ct priveste
rspunsul, hai s tragem clopotul ct putem de tare [39].
si, din nou, radioul si presa mondial mi-au venit n ajutor. ,Contra unor insurgenti narmati, poti
face uz de tancuri, dar mpotriva unei crti?" ,mpuscarea, Siberia, casa de nebuni n-ar face
dect s confirme dreptatea lui Soljenitn." ,Propaganda s-a dovedit a fi un bumerang..." si nu
era prima dat cnd Giinter Grass mi aducea sprijinul su pn departe rsuntor.
si am avut atunci impresia c tocmai cstigasem o nouL faz a btliei. Am tras o nou salv, iar
atacurile lor parc ncep s moar sau s-au terminat (cum se ntmplase si-n septembrie)?
Pozitiile mele s se fi tot ntrit? Pe 7 februarie mi-am notat: ,Pronostic pe februarie: n afar de
denigrare este putin probabil ca din partea lor s mai urmeze ceva, mai degrab o pauz." Era o
nechibzuint din partea mea s scriu asa ceva, mai ales c nu uitam c, de cnd m stiam,
sfrsitul lui ianuarie si nceputul lui februarie mi-aduseser ntotdeauna necazuri: n acele zile se
ngrmdiser multe primejdii ncercuire, arestare, etap funest, operatie si altele mai
mrunte , dar, o dat depsite, totul se potolea imediat. Ceea ce-mi doream cel mai mult era
asta, pauza: s tac, s m nfund n brlo-gul meu asa cum de-attea ori, dup o confruntare,
m retrse-sem si-mi pusesem lact gurii. Desi, dat fiind desfsurarea btliei, era chiar pcat
s iei pauz.
Omul are particularitatea de a tri perioadele cumplite si catastrofice ale vietii sale la fel ca pe
cele obisnuite, preocupat cum este de lucrurile simple de fiecare zi; si numai apoi, de departe,
ntor-cnd capul, si zice: ia uite domnule, mi se frmita pmntul sub picioare; ia uite domnule, si
nc la lumina fulgerelor!
Eu unul n-am remarcat nici o schimbare de directie. Dar sotia mea, la nceputul lui februarie, a
mirosit o schimbare de ru augur: faptul c asaltul telefonic contra apartamentului nostru ncetase
si c nssi campania de pres lncezea ntr-o oarecare msurtoate acestea fiind lucruri de
care autorittile se serviser pn acuma pentru a-si masca indecizia. (Brejnev s-a ntors din
Cuba, fapt cruia
20
eu nu i-am dat important. Or, el era asteptat pentru a se lua o decizie n ce m priveste.)
Prin multitudinea de zvonuri, rspndite n cursul acestei luni, erau si unele premonitorii, dar care,
asa cum se ntmpl ntotdeauna, treceau neobservate si care puteau la fel de bine si s fie date
uitrii atta timp ct autorittile nu putuser s-si opreasc alegerea asupra unei msuri de luat.
Astzi, revznd buletinele radio din acea lun, constat cu surprindere c la 18 ianuarie,
corespondentul BBC transmitea din Moscova c ,exist indicii dup care lucrurile tind spre o
expulzare". La fel de surprins descopr c la 20 ianuarie, G. Svirski1, aflat deja n emigratie,
declara: ,Pe Soljenitn o s-1 mbarce cu forta ntr-un avion." Parc ar fi citat un text deja tiprit! si
cnd te gndesti c eu admiteam eventualitatea unei expulzri, dar iat-o, sub aceast form, cea
mai elementar s fiu bgat cu forta ntr-un avion, si numai eu, fr familia mea nu stiu de
ce, nu mi-o imaginasem, mi scpase. (Da, acum, cnd parcurg aceast carte n vederea tipririi
ei, mi revin n memorie unele lucruri: n martie 1972, cineva chiar ne prevenise c pn la urm
asa se va ntmpl, cu alte cuvinte c dup un arest provizoriu voi fi expulzat. Uitaserm complet
de asta, nu ne-am mai amintit-o niciodat!...) si eram departe de a gndi c se vor lipi asa de tare
de mine cuvintele pe care la l februarie cancelarul Brandt le adresase tinerilor socialisti (ctusi de
putin bucurosi de asta, ei ar fi preferat s vad pmnrul nghitindu-m): ,n Germania
Occidental, Soljenitn ar putea s triasc si s lucreze nestingherit." A spus-o si n-a mai
retractat-o.
Expulzarea putea s aib loc acum, dar ea ar fi putut s aib loc, si nc nu o dat, si nainte:
totusi, niciodat nu se ajunsese la ea. Dar dac va avea loc, atunci, eu si cu Alia ne-o imaginam
n felul urmtor: ne vor ncercui locuinta, ne vor ncercui pe noi toti mpreun, ne vor tia telefonul
si ne vor da ordin s ne pregtim n grab sau mai pe ndelete. Dac ne-am fi gndit mai
profund, ne-am fi putut da seama c o asemenea manier nu convenea autorittilor. Dar
niciodat n-am avut parte de rgazul de a reflecta mai n voie: eram vesnic prinsi n agitatia
treburilor curente. Era deja al treilea an de cnd aveam asupra noastr o hrtiut intitulat ,Cu-
1 Grigori Svirski, autorul unei scrieri despre antisemitismul din URSS, Ostaticii, emigrase recent
n srael. (N.t.)
21
tremur de pmnt", cu variantele urmtoare: zguduitura ne atinge mpreun, sau pe fiecare n
parte, sau n cltorie dar niciodat nu ne-am apucat s-o elaborm n detaliu. Dar dac reiau
toti acesti ani sptmn cu sptmn, constat c pe fiecare dintre acestea le-am umplut, ca si
cnd ar fi fost cea mai important dintre toate, cu o activitate util: am scris ceva, am finisat
degrab ceva sau am corectat o variant mai veche, am recopiat, am fotografiat, am difuzat (si
cte frmntri privind rezolvarea unei probleme: lucrul acesta e mai bine s-1 tinem acas?
Sau s nu-1 tinem acas? si ncercm azi asa, mine asa), am expediat n strintate, am
ntocmit scrisori explicative menite s nsoteasc o trimitere sau alta. si prinsi n clestele acestor
griji si al ncierrii cu adversarii nostri, n-am mers niciodat destul de profund pentru a
transforma n grafic ,Cutremurul de pmnt".
La 8 februarie, Arhipelagul a aprut n Suedia; frontul care m sprijinea se lrgea. si n Norvegia,
dup interventiile din Storting (parlament), ministrul afacerilor externe i-a exprimat ambasadorului
sovietic ngrijorarea opiniei publice norvegiene. A urmat luarea de pozitie a partidului social-
democrat daneztot n favoarea mea. (Dar tot sulubin cu ,socialismul moral"...) Lucram n liniste
la Peredelkino. Dar, deodat, un telefon intempestiv de la Alia: a primit o citatie prin care eram
convocat la procuratura general [40], de urgent, la sfrsitul zilei de lucru. (mposibil ca de la
Peredelkino s ajung acolo la ora fixat, chiar dac m-as fi deplasat cu o vitez de sinucigas,
cum de n-au luat n consideratie acest lucru, de ce scriseser asa?) Legndu-se de neregularitti
ca, de pild, absenta numrului de iesire (asa de caracteristic le era lucrul de mntuial, asa de
mare le era graba), nementionarea motivelor pentru care eram convocat, nespecificarea calittii
n care eram citat (era absolut necesar s-i sicaneze, ea din priviri sfsia aceast notificare), sotia
mea a respins convocarea.
n sufrageria familiei Ciukovski, telefonul era de ani de zile n unul si acelasi loc, pe o msut
sculptat, de form oval, la peretele opus ferestrei, asa c n cursul si mai ales spre sfrsitul unei
zile mohorte, totul era cenusiu. si lund receptorul si auzind vor-bindu-se de procuratura
general, mi-am amintit imediat primind n inim acelasi pumnal ca atunci cum n acest loc,
acelasi de-atunci, din septembrie '65, n acelasi semiamurg, auzisem, iesind din acelasi receptor,
vocea lui L. Kopelev: ,Cauza ta a fost
22
transmis la procuratura general." Cauza mea, la data aceea, era arhiva confiscat, cu
Banchetul nvingtorilor si cu Cercul, si transmiterea la procuratura general nsemna tribunal.
(De ce nu s-au decis ei atunci la aceasta rmne o enigm. Ar fi reusit.) n momentul acela, la
procuratura general, Cercul meu zcea pur si simplu ntr-un seif. Dar era ceva profetic n toate
acestea: opt ani mai tr-ziu, n acelasi loc, avea s m muste acelasi sarpe amortit.
Pe scurt. Vociferez mpotriva lor de sapte ani; trebuia ca, pn la urm, s dea si ei un ordin.
La telefon, eu cu Alia vorbeam totdeauna cifrat, disimulat, tre-cnd totul prin Lubianka. La fel am
procedat si acum, ca si cum aceast convocare la procuratur nu era cine stie ce (ea nici n-a
telefonat imediat). Dar am nteles amndoi c treaba era serioas. Serioas, cu aceast rezerv
totusi c vara trecut l convocaser pe Saharov n acelasi loc, dar, una peste alta, asta nu
fusese dect pentru o discutie menit s-1 determine s pun capt ,activittii lui nedemne", ns
totdeauna atitudinea autorittilor fat de mine s-a deosebit de cea pe care ele au avut-o fat de
Saharov. O abordare nomencla-turist oblig la luarea n consideratie a unor fapte ca acestea:
autorittile i-au conferit lui Saharov de trei ori ,Steaua de aur", au profitat de serviciile lui si nu le
este usor s treac acum cu buretele peste meritele lui. Dar eu, att ct m stiu ele, snt flaconul
de amoniac la nasul lor; ele nu vd n mine altceva. S m convoace a o mustruluial asta
nicicum nu puteau s-o fac. Dar atunci la cel si de ce la sfrsitul zilei de lucru, si al ultimei zile
lucrtoare a sptmnii? Acest aspect ar trebui aprofundat. Nu, analogia era de natur s
deruteze. (Se foloseau de ea ca s m ademeneasc?...) Era limpede c eu cu picioarele mele
nu m voi duce acolo, dar aveam impresia c-mi mai rmnea ceva spatiu, ceva timp.
Nu trecuser dou ore deodat tropit de brbati n pridvor si o btaie foarte violent n
geamuri; bteau exact cum bteau cei de la Ceka, imperios, ca pentru o ultim somatie. Or, Lidia
Kor-neevna nu stia nimic: pentru a nu o ntrerupe din lucru, eu nc nu-i spusesem nimic n
legtur cu procuratura si acum, cu sufletul la gur, nu mai aveam timp s-i explic. Ne-au luat pe
nepregtite, le-am dat drumul s intre n cas! (L.K. spune c dac ar fi stiut nu le-ar fi deschis.)
Snt trei insi. Cu pretextul cel mai stupid: pentru repararea dacei (treab de care nu se vor apuca)
veniser deja de dou ori, ,ntoc-
23
miser un deviz" (trseser cu ochiul la mine si la camera mea) si iat din nou ,trebuie s
ntocmeasc un deviz". M rodeau din priviri; nsotiti de L.K. pe jumtate oarb, fac turul
camerelor. Deodat sun telefonul si specialistul n reparatii, intrusul, n casa altuia, nsfac
receptorul, ascult, mormie si n aceeasi clip, nemaintocmind nici un deviz, iat-i plecnd cu
totii. L.K. i-a urmat si a reusit s vad dincolo de poart masina si doi sau trei alti indivizi.
De ce nu m-au luat chiar atunci, chiar acolo? (at de ce: ei nu veniser dect pentru a verifica
dac nu cumva eu fugisem n cele dou ore de cnd mi devenise cunoscut convocarea la
procuratur. Calmul cu care-i rspunsesem la telefon sotiei mele nu demonstra nimic: ei
cunosteau deja si maniera mea de a vorbi cu subtext si dexteritatea cu care dispream pentru
luni de zile. Dac ntr-o or sau dou as fi disprut unde s m gseasc pe ntinderile
nemrginite ale Patriei? Cci pn la 14 februarie trebuia adus la ndeplinire ordinul biroului politic
cu privire la expulzarea mea. Dar deocamdat au verificat si au constatat c n-am fugit. si au pus
sub supraveghere dacea de la Peredelkino n ideea c luni si-asa m duceam la procuratur si
astfel totul se va petrece mai pasnic, mai discret, fr o arestare zgomotoas.)
Un lucru prea clar ca lumina zilei: veniser dup mine. Ba nu, impunitatea, dup attea episoade
deja consumate, si mai ales inertia muncii care de-attia ani nu m lsase niciodat s m
mpotmolesc, s m nfund, s m ncurc undeva aceast inertie deci m mpiedica s-mi
abandonez pe loc toat munca, s-mi fac metodic pregtirile si, dimineata, s-o ntind la Moscova.
Era la sfrsi-tul unei zile de vineri si, timp de dou zile si dou nopti, o smbt si o duminic, eu
cu Alia am fi putut s rezolvm problemele cele mai urgente, combinnd, reflectnd, convinsi c
de-acum Cutremurul de pmnt deja ncepuse! (Desi, desigur, smbt si duminica nu formau un
interval n care noi s fim la adpost de nvala lor, ar fi putut foarte bine si s dea buzna peste
noi.) Dar nu, eu am mai rmas nc trei nopti si dou zile la Peredelkino, continundu-mi molatec
traiul obisnuit si nefinisnd nimic, plutind parc n imponderabilitate si fiind n acelasi timp tot pe
pmnt; si chiar luni dimineata, plecnd n grab, dar nu chiar cu noaptea-n cap, spre Moscova,
mi-am lsat a?a cum se gaseau urmele vietii cotidiene, biroul plin cu toate cele> crtile.
24
[ Pe 11 dimineata, n drum spre Moscova, stiam deja ce aveam
s rspund la procuratur. Dar n-am sosit chiar asa devreme, si curierul procuraturii
(un ofiter, binenteles, dar cu un zmbet jenat) se prezentase, iat, att de matinal, chiar la
nceputul zilei de lucru, cu o nou convocare, nct n-am mai avut timp s discut cu Alia
4 asa cum s-ar fi cuvenit si, n prezenta lui, a acestui curier, dup ce
l-am instalat n antreu, mi-am recopiat la masin rspunsul [41 ] pe
\ care l-am lipit, n loc de semntur, pe adresa de convocare. Ope-
| ratiunea a durat destul de mult, ceea ce pe ofiterul-curier, n antreu,
l a fost de natur s-1 calce pe nervi; de fiecare dat cnd i treceam
. prin fat, nu stiu de ce, srea n picioare si lua pozitia de drepti.
t, Dup ce s-a vzut cu rspunsul n mn, a multumit si a plecat n
? asa mare grab si fr s mptureasc foaia, nct i-am strigat: ,Pu-
r neti-o n plic, plou." Nendemnatic, a pus-o n plic.
t A nceput btaia loveste-1 cu zel pn s te loveasc el! Cu-
, rierul nc nu plecase cnd am nceput s le telefonm coresponden-
t tilor, s-i chemm la noi. Mai nti pentru a le aduce la cunostint
t rspunsul meu. Dar sentimentul ncepea s m mping mai de-
parte, la mn aveam mncrici dup asemenea cuvinte, ce alt-fr ceva mai era
interzis a se spune? Dac iei cuvntul, atunci spune
i ' tot ce ai pe suflet. si lund al treilea volum al Arhipelagului, noi
; am transcris un fragment din partea a saptea care privea deja epoca
lui Brejnev: ,Fr lege". Au venit de la New York Times, de la BBC, le-am citit pasajul n fata
microfoanelor lor. Aceste dou rspunsuri, n interval de cteva ore, erau la nltimea situatiei.
ar noi nu ncepuserm nici mcar s ne pregtim, s ne lum .^ rmas-bun de la
cunoscuti. Aceast btlie nu este prima nu
j; este mai ameninttoare dect cele dinainte.
t Dar, dup rspunsul meu insolent din dimineata zilei cu pricina,
* de ce nu veniser s m ridice imediat, dac totul fusese deja hot-rt? Deocamdat
speraser c m voi 4uce personal la procuratur (si, cu caracterul meu, era asa de simplu s
m deranjez pn acolo; ea este chiar alturi, n piata Puskin, la dou minute de mers pe
t jos, si nu este vreun KGB blestemat) prinde gsca si bag-o n
1 sac! m-ar fi arestat imediat, fr zgomot, fr martori. Dar de
: ce nu m-au ridicat luni si nici marti, si m-au lsat s trmbitez s
aud toat lumea? Poate c le-a fost fric de vlva fcut n jurul rezistentei mele? Dac m-as fi
prezentat la procuratur, ar fi nsemnat c eu nc le mai recunosteam autoritatea, nseamn c
25
le-as mai fi dat speranta c prin presiune m puteau face s nego-ciez cu ei.
Spre sear am iesit cu sotia s ne plimbm putin, s vorbim de una, de alta pe bulevardul
Strastnoi (Narskinski): acolo era locul nostru preferat pentru discutii ceva mai lungi si ar fi de
mirare ca ei s nu ne fi ascultat niciodat conversatia de-acolo (ce-i drept, ne strduiam s
vorbim schimbnd fr ncetare orientarea gurii). Acel bulevard Strastnoi cu extremitatea
devenit, prin lrgire, aproape UP crmpei de parc mi-era drag prin el nsusi, dar si pentru c
era aproape de Novi mir, de cte ori n acest loc nu m ntlnisem eu cu cei de la Novi mir\ De
data aceasta eram urmriti de aproape, pe fat, de niste indivizi dintre care unul, chipurile beat,
s-a izbit cu pieptul de mine. Dar cnd n-am fost noi urmriti? ntmplarea de-acum nu era un
motiv s marcm cu o bifa special aceast zi.
Noi fceam socoteala c, n linii mari, eram mai gata ca oricnd, toate crtile importante erau la
loc sigur, inaccesibile KGB-ului. si c trebuia s ne pregtim n vederea unei arestri, s strngem
lucrurile de prim necesitate. Dar creierii nostri erau obositi, functionau cu ncetinitorul: pentru o
adevrat discutare a Cutremurului de pmnt s-a produs, dar chiar s-a produs? ne lipsea
rigoarea; ne cuprinsese un fel de lncezeal. Repetam, ca si n trecut, c voi rezista doi ani la
nchisoare pentru a apuca s-mi vd publicate toate operele, dar c mai mult, nu garantam.
Ziceam c n lagr nu voi lucra nici o singur zi, dar c n regim de nchisoare as putea si s
scriu. S scriu ce? storia Rusiei sub form de povestioare pentru copii, ntr-o limb transparent,
fr a nfrumuseta subiectul. (M-am gndit la asta din momentul n care au venit pe lume fiii mei,
dar m voi apuca vreodat de o asemenea treab?) Ne puneam problema ca momentul unei
vizite s-1 transformm ntr-un prilej de iesire n lume a textelor de valoare. Cum m voi
comporta la interogatoriu, la proces (n privinta asta m hotrsem de mult: nu le voi recunoaste
competenta si nu voi sta de vorb cu ei).
Era o zi fr soare... moin (pmntul era alb sub stratul de zpad, arborii si bncile din parcuri
erau negre); iat c se lsa amurgul, lumini ostile ardeau la agentia de pres Novosti, n ambele
sensuri ale bulevardului rulau masini cu farurile aprinse. Ziua era pe punctul de a expira, nu ne
nhtaser.
26
Sear pasnic ncummnd o zi de munc. Lucram cu totii la ultima pelicul cu Donul linistit1.
Radioul ne ddea de veste c ntreaga lume bubuia de rspunsul meu de azi-dimineat. Am
adunat strictul necesar pentru un detinut, dar nu am gsit sacul iat c ne-am boierit: n-am
mai pregtit sacul de puscrie! Noaptea, chinuit de insomnia mea obisnuit, am fcut si ceva
treab bun, am adus unele modificri ,Scrisorii ctre conductori": aprecierile si propunerile
rmneau neschimbate, dar trebuia s elimin nota persuasiv, prezent n varianta anterioar si
care, acum, ar fi sunat ca o slbiciune. Cci dac ei vor citi vreodat aceast scrisoare atunci
s-o citeasc n aceast variant, dat publicittii. Oare o fi citit-o careva dintre ei pe aceea
predat la ghiseul CC?
si astfel eram cu sufletul mpcat, n-aveam nici un fel de presimtiri, nu m apsa nimic. Nu m-am
grbit s verific, s ard, s ascund mai profund cci n munca mea, mine si peste o
sptmn, voi avea nevoie de toate cele de pn acum, si atunci la ce bun s le supun acestor
cazne?
De dimineat ne-am nhmat iarsi la treab, fiecare la masa lui. La Alia se strnseser multe
lucruri periculoase si toate se aflau pe mas. Ora zece, ora fixat pentru convocarea de ieri. Ora
unsprezece. Ora dousprezece. Ei nu vin. Lucrm fr s ne spunem un cuvnt. Ce bine lucrm!
ni se ia de pe suflet ultima greutate: au dat napoi! Viata merge mai departe!! n rspunsul meu
st scris: S fie judecati cei vinovati de genocid! Sie pace, si calm, s-au lins pe bot si au dat
napoi. Or s nghit si altele. Nici un patriot n-a telefonat, nimeni n-a dat buzna peste noi n
apartament, nici un individ suspect nu si-a artat nasul sub porticul de la intrare. Poate c n-au
venit din cauz c, iat, corespondentii strini stau de veghe n apropiere de casa noastr?
Eu nici mcar nu-mi verificasem cum trebuie vastul birou aglomerat cu tot felul de hrtii, nu
remarcasem o fotocopie destinat de mult vreme arderii. Mai ru dect att: pe mas zceau
scrisori din strintate de la oamenii mei de ncredere, de la editori: trebuiau studiate si arse de
urgent si nici pentru asta nu era timp. Da, mi amintesc, iat explicatia: pe 14 seara aveam
ntlnire cu un occi-
' Nu este vorba de romanul lui solohov, ci de un eseu critic anonim si postum, prefatat de
Soljenitn. Eseul, intitulat Cum curge Donul linistit, l acuz pe solohov de plagiat. (N.t.)
27
dental (cu Stig Frederikson, vezi Completarea a Cincea) si m grbeam s pregtesc
necesarul si numai necesarul n vederea trimiterii pe care-mi propuneam s-o fac n seara aceea.
Acum am posibilitatea s dezvlui un fapt aproape de necrezut si motivul pentru care nici KGB-ul
nu-1 credea, nu-1 admitea: este vorba de faptul c multe trimiteri n Occident eu le efectuam nu
prin intermediari, nu printr-o filier, ci prin mine nsumi, cu propriile mele mini. KGB-ul i fila pe cei
care veneau la mine, pe cei care ieseau de la mine si pe cei cu care acestia se ntlneau ulterior
dar, n mentalitatea lor de viziri, judecind totul dup ei, nici generalii maiori, nici mcar maiorii
nu puteau s-si imagineze c un laureat al Premiului Nobel n persoan se fofila ca o haimana
prin colturi ntunecoase, la ore imposibile, schimbnd sapca (pe cea obisnuit tinnd-o n rucsac),
se ascundea prin ganguri fr felinare si pasa plicul. Niciodat nu m-au filat si niciodat nu m-au
prins asupra faptului! si, de m-ar fi prins, ce triumf ar fi fost, ce recolt!... Ce-i drept, m
avantaja n privinta aceasta faptul de a locui n afara orasului cnd la Rojdestvo, cnd la
Jukovka, cnd la Peredelkino, de obicei din unul din aceste locuri plecam la ntlniri. De la
Rojdestvo puteam s-o iau la picior vreo cinci verste pe o cmpie neted pn la o halt de cale
ferat; n-aveam dect s m mbrac ca pentru o plimbare la tar, s-o iau nonsalant spre pdure si
apoi fceam un ocol si m nfundam de nu m mai stia nimeni. De la Jukovka puteam s nu iau
obisnuitul tren electric (la gar, iscoadele pndeau n permanent) m duceam n cealalt
directie, si cu autobuzul de centur ajungeam la Odintovo. De la Peredelkino aveam drum pn la
halta Miciurinet. Pentru aceasta, nu ieseam ca de obicei la strad, ci treceam prin curtea din dos
pe unde nu se mergea niciodat iarna, o luam pe o alt strad, apoi, n plin noapte, pe crrile
nzpezite si pustii. si, nainte de aceasta, trebuia s-o sun pe Alia; conversatii linistitoare, nct, nu-
i asa, puteam s m culc. si trebuia s las la fereastr mica lumin de noapte. Dar dac din n-
tmplare trebuia s plec la nthiire chiar din Moscova, atunci trebuia ori s ajung cu trenul n afara
orasului, s rtcesc prin ntuneric si s m rentorc la Moscova, sau, sau... Nu, deocamdat s
pstrm aceste retete de folosire a intrriior'si iesirilor din oras, ele vor fi de folos si altora... si mai
rmnea si mersul pe jos, n pas accelerat. La cincizeci si cinci de ani nu m consideram prea
btrn pentru o asemenea activitate, ba ea chiar m-a ajutat s ntineresc
28
si mi-a ridicat tonusul. Burtosii de securisti nu m credeau n stare de asemenea lucruri; acum vor
citi si se vor cruci. La ora trei dup-amiaz, srind peste masa de prnz, 1-am luat pe Stepan,
bietelul meu de cinci luni, si am plecat s m plimb prin curte. Sub reflectorul tuturor ferestrelor,
al tuturor trectorilor si al locuitorilor imobilului, m-am apucat s defilez cu hrtiile mele, ca de
obicei, citind un pic, apoi reflectnd. Linistit zi se nimerise s fie. si numai acum se ivi ocazia s
citesc aceste scrisori din strintate a doua zi trebuia s le rspund. Astfel, n vzul tuturor,
fr nici un camuflaj protector, m plimbam pe lng Stiopka: el dormea si eu citeam scrisori
conspirative.,. Dar nu mi-a fost dat s le citesc pn la capt pentru c iat-m fat-n fat cu gor
Rostislavici safarevici.
Dar oare nu e timpul s scriu si despre el n mod deschis? n momentul n care aceast carte va
iesi de sub tipar, el deja va fi pus n circulatie Socialismul su si-si va fi primit crucea sau
Dumnezeu l va scuti de calvar. La data aceea erau deja trei ani de cnd pregteam, mpreun cu
gor safarevici, Voci din strfunduri.
Ne cunoscuserm la nceputul lui 1968. Constient de valoarea timpului si nepunnd nici un pret
pe bsclia practicat la un pahar de butur, renuntasem la multe relatii; m dezamgiser mai
ales cele cu oameni din mediul academic. Nu-mi inspira ncredere nici omul acesta; i-am fcut o
vizit de o jumtate de or. Carura, prestanta acestui om era imediat perceptibil nu numai n
silueta lui, ci si n tot modul lui de viat, te convingea. Dar prima noastr discutie nu s-a soldat cu
nimic concret, ea fiind marcat si de interventia unui element ntmpltor, apt s-i imprime o not
de ridicol: el avea pe mas niste crti postale cu peisaje colorate de la Marea Adriatic, unde
fusese ntr-o misiune stiintific. Habar n-am de ce mi le-a artat. Lui nsusi chestia asta nu i se
potrivea deloc, imposibil de imaginat ceva cu care s se afle ntr-un contrast mai izbitor.
Concluzia mea a fost c autorittile l rsfat cu trimiteri n delegatie peste hotare (si era tocmai
dimpotriv!). Pe asemenea oameni, gndeam eu, nu te poti bizui n nici o actiune, n general, am
vzut attia academicieni si pot s spun c tuturor le place s debiteze lucruri interesante si chiar
ndrznete, dar cnd e vorba de convenit o modalitate de a actiona si de a rezista, toti se
mprstie care ncotro i-am zis eu si am plecat. Deocamdat n-am gsit nimic care s ne
apropie. Mai trziu. De la a treia ntlnire a nceput s se contureze posibilitatea conlucrrii
noastre. Anul acela a fost, se pare, anul
29
cel mai agitat al ,miscrii democratice"; era deja riscant s evoci anii 1900 si 1910: numai
contestare, numai strigte de ,vrem libertate!", iar asupra a ceea ce va fi mai ncolo nimeni nu
reflecta cu responsabilitate n fata nefericitei noastre tri ca s nu se reediteze o experient
strident si un masacru intern. tara, tara ca atare putea s si crape.
Noi toti sntem din carne si oase, nu exist oameni plmditi din metal; nimnui, absolut nimnui
nu-i este dat s fac fr efort primii (mai ales primii) pasi spre ipostaza neclintirii n fata
primejdiei si apoi spre acceptarea sacrificiului. La noi, n Rusia, snt dou mii de oameni care se
bucur de o celebritate mondial si, n ce-i priveste pe multi dintre ei, de una mult mai
rsuntoare dect a lui safarevici (pe pmnt, matematicienii snt o prezent palid, rarisim). Din
punct de vedere civic, toti acestia snt, din cauza lasittii lor, niste zerouri; iar cei care au pornit de
la acest punct zero si au crescut pn la a deveni arbori nu snt mai mult de zece, printre ei fiind si
safarevici. Mi-a fost dat s observ la el, desi nu adesea, nu n detaliu, aceast crestere
silentioas a tulpinii civice. Detasndu-se de multimea capetelor plecate si spinrilor ncovoiate,
safarevici a intrat si n ,comitetul drepturilor" al lui Saharov: nu c-si punea vreo sperant n
eficienta acestei organizatii, dar i era rusine v-znd c nimeni nu mai adera la ea si nu si-ar fi
iertat faptul de a nu ajuta.
ntrarea n arena luptei civice, pentru un om fr studii umaniste, este nu numai o crestere din
punctul de vedere al curajului, este si o transfigurare a ntregii constiinte, a ntregii sfere de
preocupri, este o a doua specialitate dobndit n anii maturittii, o aplicare a inteligentei la un
domeniu neglijat de altii (n acest caz, sau ti abandonezi specialitatea de baz, cum fac unii, sau
nu ti-o abandonezi, asa cum nu si-o abandoneaz acest dublu colos de safarevici care a rmas
pn n ziua de azi un matematician de clas mondial, un om debordnd de viat si de activitate).
Cnd asemenea cazuri r-mn superficiale, avem de-a face cu fenomenul diletantismului; cnd
ns snt reusite, ele se constituie n exemple de spirite originale, apte de o percepere proaspt
si viguroas a realittii. Asemenea spirite nu snt mpovrate de prejudecti transformate n
sloganuri; n vnturtoarea criticii, ele separ pleava de boabele pline de continut. (.R. si-a
nceput aceast a doua activitate ntr-o manier cu totul personal, pentru el nsusi, plecnd de la
muzic, si anume
30
de acolo de unde era cel mai firesc s plece de la genialul, de, la tragicul sostakovici care
fcea concesii cui nu trebuia, dar spre care el, .R., se simtise totdeauna atras, ncerca s
nteleag prin^ ce ne misc sostakovici sufletele si ce le promite el acestora o asemenea
lucrare se impune de la sine, dar nimeni n-a fcut-o. Pentru a publica un asemenea articol,
binenteles, nu exista nicieri nici o posibilitate si nu exist nici azi. Studiul despre sostakovici
1-a condus pe .R. la generalizarea urmtoare: starea spiritual a lumii, n liniile ei mari, trebuie
considerat ca fiind marcat de o criz de nereligiozitate, ca reprezentnd pragul unei noi ere
spirituale.)
Dup cum se vede, trei nume mari au intrat n aceste nsemnri literare, trei personalitti care au
fcut sau fac istoria noastr civic. S remarcm un lucru: dintre ei, numai Tvardovski este, de la
nceput pn la sfrsit, om de litere. Saharov este fizician, safarevici matematician; si unul, si
cellalt, n fond, au fcut o treab care nu era a lor, pentru motivul c n Rusia nu-i mai puteai
cere nimnui s-o fac. (Dar si n ce m priveste trebuie s spun c eu n-am o pregtire literar, ci
una matematic si dac am iesit teafr din ncercrile prin care am trecut, o datorez numai
matematicilor; fr ele nu m-as fi descurcat. Asa snt conditiile din Uniunea Sovietic.)
n plus, safarevici a venit pe lume cu legtura cea mai vie, cea mai carnal, cea mai organic:
legtura lui cu pmntul Rusiei si cu istoria Rusiei. La el, dragostea de Rusia avea ceva ptimas
poate pentru a acoperi ratrile anterioare ale generatiei noastre? si ce perseverent n a cuta
modalitatea n care, punndu-si la contributie capul si minile, s plteasc un pret care s fie pe
msura acestei iubiri. El era gata mai degrab s moar n patrie si pentru ea, dect s se
salveze n Occident, n privinta aceasta, eu aproape c n-am ntlnit, printre intelectualii sovietici
de astzi, pe cineva care s-1 egaleze. Era nentrecut n vigoarea si constanta unui sentiment ca
acesta: peste mri si tri este veselie, dar este veselia altora, la noi este jale, dar este jalea
noastr.
Examinnd si reexaminnd timp de doi ani culegerea noastr Voci din strfunduri si materialele
care afluiau spre ea, trebuia ca eu si safarevici, n contextul sovietic, s formulm toate acestea
undeva n plin natur. Ne angajam, n scopul acesta, n lungi plimbri, cnd n mprejurimile
Jukovki, cnd printre neasemuit de frumoasele ; coline din apropiere de Rojdestvo (granita dintre
regiunile Moscova
31
si Kaluga) sau, o dat (n toiul ,luptei inopinate" din 31 august 1973, nainte ca eu s fi aflat
despre confiscarea Arhipelagului), lng satul Serednikovo (fost satul lui Stolpin, dup cum am
aflat mai trziu), cu izbele lui rsfirate, cu tristele lui paragini (ruinat la colectivizare, mistuit de
flcri n timpul rzboiului, el nu si-a mai revenit niciodat), cu minunata lui bisericut din vremea
lui Aleksei Mihai-lovici si cu cimitirul su. Am traversat prul limpede care curge n valea domoal
si sinuoas dintre Ligaciov si Serednikovo; ne-am oprit pe un minuscul pod de lemn nnegrit de
vreme, pod pe care, n fiecare zi lsat de Dumnezeu, femeile cuvioase l trec pentru a urca
dealul si a cobor povrnisul spre biseric. Am privit amndoi undele strvezii ale apei n curgere
permanent printre ierburi si arbusti.
Ce amintire va rmne din toate acestea... dac... n-o s mai fii n Rusia! am zis eu.
safarevici, mereu asa de retinut, evitnd s pun patos n exprimarea unui sentiment, de team
ca acesta s nu par exagerat, a rspuns, totalmente crispat, de parc i-ai fi scos sufletul si inima
din el asa cum, cu crligul unditei, i scoti unui peste mruntaiele:
Dar este imposibil s triesti n afara Rusiei! El a emis cu atta intensitate acest ,imposibil"
nct ai fi zis c n afara Rusiei nu exist aer, nu exist ap.
Cu prospetimea, impartialitatea, lipsa de prejudecti a inteligentei sale riguroase, safarevici a
abordat si problema socialismului, cu acea degajare si cu acea detasare ironic, inaccesibil
astzi lumii occidentale hipnotizate de stnga politic, n culegere n-a ncput dect un articol de
dimensiune potrivit; safarevici a nceput s scrie o carte n care s prezinte o panoram istoric
amnuntit, plecnd de la Babilon, de la Platon, de la statul incasilor, pn la Saint-Simon si Marx.
El nu avea dect slabe sperante c va putea accede la izvoare dup ce va fi aprut Voci din
strfunduri.
n ultimele sptmni, ultima versiune a acestei crti era la mine; trebuia s-o citesc, dar n-aveam
timp. Copia dactilografiat de care dispuneam era, am observat eu, foarte neclar si atunci am
ntrebat dac nu se poate s mi se dea una mai clar, n ziua de 12 februarie, ctre ora patru
dup-amiaz, gor mi-a adus deci un alt exemplar al crtii lui, si-a lsat servieta n apartament si
a cobort la mine n curte. si aici, n plin zi, expusi tuturor privirilor si, cine stie, poate c si
ascultati (noi mai avuseserm cteva asemenea foarte impor-
32 ".
tante convorbiri, seara, n curtea noastr, si trntorii de la Securitate, dac ne-ar fi auzit fie si
numai o singur dat, n-ar fi luat ei msuri pentru confiscarea si stoparea culegerii noastre?)
chiar aici, cu gura spre pmnt de teama laselor, schimbnd nencetat orientarea fetei, am
continuat s examinm cum stteau lucrurile cu culegerea. Am discutat fr s ne deranjeze
cineva sau ceva. Rmnea s facem schimb de exemplare. Pentru aceasta trebuia s urc n
apartament. Lsnd pentru un minut copilul cel mic cu Mitea, copilul cel mrisor, m-am dus cu
gor n cas. n afar de Socialismul, gor a bgat n servieta lui mare, deja umflat, si dou
articole de-ale mele pe care le terminasem de curnd si urmau s intre n culegere. Acesta a fost
momentul n care s-a auzit soneria de la intrare.
Alia a ntredeschis usa lsnd lantul, a revenit si a spus: ,Din nou de la procuratur, acum snt
doi. Cu aceeasi convocare: spun c este ceva de lmurit." Era deja aproape de ora cinci, sfrsitul
zilei de lucru. Este ceva de lmurit? Ziua avusese o curgere asa de linistit, toat agitatia se
potolise deja. Este ceva de lmurit? Bine, hai s mergem mpreun, s deschidem. si, aruncnd
pe mas scrisorile din strintate pe care nu putusem s le citesc, m-am dus spre usa de la
intrare; din biroul meu ddeai ntr-un coridor separat, apoi n antreul unde parcam cruciorul
copiilor. si inima nu-mi semnala nimic ru, triam un moment de destindere! Pentru a deschide
usa, trebuia mai nti s-o nchizi, s iei lantul; sotia ncearc s-o nchid, dar simte c ceva o
mpiedic s fac lucrul acesta. Ah! vechiul procedeu: cineva bag piciorul ntre us si tocul
acesteia si n-o las s se nchid. ,Vechiul procedeu!" am tras eu o njurtur cu voce tare dar
unde au disprut vechile reflexe de zek? dup acest picior, cum puteai s nu ntelegi si s
deschizi usa? Tocire a instinctului de aprare, pierdere a deprinderii. si totusi discutaserm, eu cu
Alia, ne fcuserm planuri: cnd vor veni s perchezitioneze, vom actiona n cutare si n cutare
mod, s nu-i lsm s ne depseasc numeric, s nu le permitem s intre mai multi dect vom fi
noi, persoane adulte (n vederea perchezitionrii, ar putea strecura vreo hrtie fals n asa fel nct
nici s nu ne dm seama) si s ncercm, dac nc nu ne-au tiat firul, s le telefonm
prietenilor, s-i prevenim. Dar, n definitiv, nu snt dect doi n definitiv, dac este vorba numai
de lmurirea unor lucruri... si astfel nu ne asigurm rgazul de a amna, de a gndi, adic ne
supuneam jocului lor, asa cum am povestit eu nsumi n Arhipelag, si iat acum
33
ne supunem din nou. Prin cte trebuie s trecem noi, oamenii, ca s ne nvtm minte? Este
adevrat c mai ieri-alaltieri, noi i-am lsat pe curieri s intre n cas si nu s-a ntmplat nimic.
Dac nu le-as fi deschis usa, ei, binenteles, ar fi spart-o. Dar s fi continuat s sune, s bat?
Tot s-ar fi dus dup speracluri. Or, pe scar se circul des: nseamn c operatiunea s-ar fi
desfsurat n vzul lumii, s-ar fi auzit, s-ar fi observat. Poate un sfert de or am fi rezistat, si
atunci, este foarte clar, am fi ars ceva, am fi lmurit unele lucruri, ne-am fi promis ceva unul
altuia... Foarte prost am nceput-o: pur si simplu, le-am deschis. (Vai, totul lsa de dorit, nu se va
vedea acest lucru dect dup plecarea mea si, unde mai pui, nu imediat: n timp ce sotia venise
dup mine, securistii deja stricaser, fcuser de nefolosit iala englezeasc, si de-acum era
imposibil s mai ncui usa! A nu deschide nsemna de la bun nceput a nu deschide, dar cum s-o
dai s-o nimeresti? si noi care voiam s rezistm asediului!)
si primul, si apoi al doilea intrar asa cum se intr la niste oameni, dar deodat, tsnind dintr-un
ungher ntunecos din casa scrii, cei de la coada formatiunii ncepur s-i mping pe cei din fat.
n aceste conditii, n-am reusit s ne dm seama (si la ce bun ucenicia ta de opt ani, tontule?) c
ei deja fcuser sir compact ntre cuier, landou, msuta telefonului si ne mpingeau napoi, ne tot
mpingeau napoi pe mine si pe sotia mea. Erau opt, care n civil, care n uniform, toti nalti si
vnjosi!!!
Am nceput s strig si s repet ceva fr cap si fr coad ,Ah! asa procedati?!... Asa care va
s zic?!..." asta era, desigur, exteriorizarea sonor a unei furii neputincioase. Atunci un
zdrahon tuciuriu, mbrcat ntr-o sub luxoas, dndu-si aere de respectabilitate, desfcu o map
rigid de genul acelora n care se tin diplomele pentru fruntasii n ntrecerea socialist, dar n
aceasta era o foaie mare, alb, nesifonat, cu stema trii. ,Consilier superior de justitie Zverev!
Mandat de aducerel" spuse el si-mi vr n mn un stilou ca s semnez. Am refuzat,
binenteles.
lat-m nfierbntat, intempestiv; ce repede te strbate o flacr si, ct ai clipi, nici tu judecat, nici
tu memorie dar atunci la ce bun te-au antrenat, catrule?! Dar unde este mndria ta de ocnas,
de lup? Mandat de aducerel Cnd esti nfierbntat, ce simplu arat treaba asta: zu asa, pentru c
m convoac la ei si eu nu m duc, au venit cu tot detasamentul. Ora este legal, operatiunea la
fel.
34
Mandat de aducere? M supun (o spun cu voce tare), eu, cel deja nghesuit ,n cutiut", eu, cel
deja mpins de ei la iesire. S m bat cu opt insi?N-am s-o fac. Mandat de aducere? Niste
cuvinte simple, lesne de priceput: cobor, revin, procuratura e la doi pasi. Nu, dedublare: plec,
binenteles, asa cum se pleac la nchisoare, asa cum ne-am si pregtit n aceast perspectiv
(,,nu v dati n spectacol strig ei se ntoarce imediat!"). Trebuie s m duc s-mi caut n
birou sacul de puscrias, m duc, si doi insi se nghesuie dup mine, clcnd-o pe picioare pe
sotia mea. Le cer s rmn pe loc nu! (Se ntrevede, negru ca un nor, safarevici, monument
de neclintit, tinnd n mn servieta arhiplin de algebr si de socialism.) si iat-ne n biroul meu,
eu cutnd sacul, ei necednd nimic din terenul cucerit, o namil de cpitan n manta de militian
msu-rndu-mi obraznic biroul, loc secret si interzis, accesibil numai celor ce-mi erau apropiati,
dar simt c iau foc! nu m mai gndesc la asta, nu vd c pe mas este etalat, mprstiat
toat conspiratia, el nu are dect s ntind mna. L-as da afar din biroul meu (dar se lipeste de
mine ca de un arestat, are o sarcin s nu sar de la fereastr, s nu-mi tai venele, s nu m
rnesc, s nu m spnzur ce-i pe masa mea, pe el nici nu-1 intereseaz). ,Dumneavoastr
aveti ordin s m perchezitionati?" mi revin eu. ,Nu" rspunde el. ,Ah, nu? Atunci v rog s
iesiti afar de aici!" strig sotia. Parc ar fi de piatr, asa de nu se clintesc. He, he, sculetul
meu nu-i pregtit! Este un altul, sculetul pentru galosii de scoal ai lui Mitea; n acest sculet
snt hrtiile pe care le duc totdeauna de le ard n afara orasului, adic cele mai importante si
iat c n-au fost arse si, pe deasupra, le mai si rstorn pe un scaun, n acest sculet mi pune
Alia lucrurile pregtite pentru puscrie. Dar secu-ristii snt n prada unei asemenea febre (sau
lipsiti ca si mine de drepturi civice) nct nici nu se uit la hrtii, grija lor nefiind alta dect aceea ca
eu s rmn ntreg si s n-o sterg. Am luat sculetul, m ntorc acolo de unde am plecat,
parcurgem cu totii n sens invers micul coridor, ne mbulzim si nu trag de timp, ba chiar m
grbesc iat ciudtenia, de ce m grbesc eu? Acum ar fi momentul s-mi bat putin joc de ei -
s m asez la mas pentru un dejun de o jumtate de or, s discut cu familia despre treburi
cotidiene? n mod sigur i-as face de rsul lumii, m pricep la asta! De ce am adoptat ritmul
securistilor? at de ce: ca s-i scot ct mai repede din cas (plec eupleac si ei si
apartamentul rmne
35
curat). Acum m gndesc la un singur lucru: s m mbrac mai prost, la port s semn cu un
puscrias, asa cum de altfel m si pregteam: o cciul veche, o scurt din piele de oaie (scurta
pe care o adusesem din surghiun). Securistii mi pun n brate vesta mea de blan ,at ce
aveti, mbrcati-o!" Ei bine nu, nu snt asa de prost, nu m pcliti voi cu asta: pe planseul de
ciment n ce o s ne nfsu-rm? Nu-mi iau rmas-bun de la nimeni, asa snt de grbit! (asta
pentru c m voi ntoarce n curnd?) numai de la sotie, si aceasta deja din pragul usii,
nconjurati de securisti, ca n aglomeratia din troleibuze, ne srutm srut de adio, fr grab,
cu retrezirea constiintei c s-ar putea s fie pentru totdeauna. Atunci s m ntorc? Atunci s
mai fac niste pregtiri? Atunci, s trgnez lucrurile, s le frnez, ce-o s ias? Nu, simt c iau
foc. (si totul vine de la o prim eroare de calcul, de la faptul c am fost asa de prost de i-am lsat
s intre n cas; si acum stau ca pe jar pn cnd nu-i scot din apartament, pn cnd nu-i trag
dup mine; n zpceala mea, nu mai stiu cine pe cine scoate.)
Pe ndelete i fac sotiei semnul crucii. Ea mi-1 face mie. Securistii snt deconcertati.
Ai grij de copii.
si nu-mi mai ntorc privirile si, cobornd scrile, nici nu vd pe unde calc. Cum era si de asteptat:
afar, aproape lipit de usa din fat (au urcat-o pe trotuar) o masin (pentru ca eu s am mai
putini pasi de fcut n teren descoperit, corespondentii strini doar ce plecaser). Binenteles,
portiera masinii o deschiseser larg, ca s m poat mpinge rapid nuntru. Asa este mereu la
ei; acest procedeu este folosit chiar si n celelalte tri ale Europei. N-are nici un rost s opun
rezistent acum, am si luat-o din loc; m asez pe mijlocul banchetei din spate. Doi insi au srit
nuntru, cte unul de pe fiecare latur, portierele s-au nchis cu zgomot; soferul si ofiterul de
lng el se asezaser primii masina demareaz, n oglinda retrovizoare vd c din spate vine o
a doua masin, tot plin. Patru cu mine, patru acolo, altfel spus, eu i-am mbarcat pe acestia opt,
nu-i asa? (De-abia acum nteleg un lucru: soferul si ofiterul si, se pare, si gardienii din dreapta si
din stnga mea snt cu totii altii; unde or fi cei opt ai mei?) De ce o fi trebuind s mergem cu
masina, sta nu e drum s-1 faci cu masina, pe jos, prin usile din spate, ar fi mai aproape. ntrm
pe strada Puskin; pe strada Puskin este sens unic, asa c trebuie s ocolim pe strada Petrovka.
at si bule-
36
vardul Strastnoi. eri ne ntrebam: si dac se ntmpl ceva cum o s fie? eri, puiul de ger nc
nu cedase de tot, n prezent e zloat, stergtorul se plimb pe parbriz, iar eu observ c rulm pe
banda din stnga: pentru a ntoarce nu cobornd, spre procuratur, ci ur-cnd, n directia liniei de
centur Sadovaia.
Ah! asta e... zic eu. (Ca si cnd as fi asteptat altceva. Dac merg la nchisoare, ce
important are n care merg? Tot din cauza acestei febrilitti m-a luat gura pe dinainte. Dar iat
c deja m-a linistit acest simplu viraj la stnga, la poarta Petrovski.) Mi-am scos cciula (cei doi au
tresrit), mi-am pus-o pe genunchi. M nseninez din nou, mi revin. Cum am scris eu nsumi
cndva despre precedenta mea arestare:
n trup, n oase, n tot ce am, Coboar ncet pacea senina A celor care merg la ghilotin.
Am simtit nevoia, nu stiu de ce, s-mi pipi cu dou degete g-tul, ca pentru un masaj.
Lsati mna n jos m atentioneaz pe loc gardianul din dreapta, ncordat ca un arc.
mi cunosc drepturile. Nu umblu cu obiecte ascutite si tioase i rspund eu cu un calm
binecuvntat, recent recuperat.
M masez. Ciudat, dar asta m usureaz mult. Din nou m atentioneaz cel din dreapta (cel din
stnga tace, dintre doi tlhari care m flancheaz, unul este totdeauna mai ru dect cellalt):
Lsati mna jos! (Par eu a m sugruma?)
mi cunosc drepturile i rspund eu, masndu-m.
De pe linia de centur Sadovaia, o virm la dreapta. Cu sigurant, mergem la Lefortovo. Ne vom
completa colectia: uneori am fost chemat acolo la interogatoriu, dar la carcer n-am stat
niciodat.
si iat ce simplu se termin toate: vitelul s-a tot luat n coarne cu stejarul, liliputanul s-a tot
ncontrat cu Leviatanul, presa mondial bubuia: ,Singurul rus de care se tem autorittile!...
Submineaz marxismul si umbl liber prin centrul Moscovei!" si, una peste alta, n-a fost nevoie
dect de dou masini, de opt oameni, si treaba s-ar fi putut face cu si mai putin cheltuial.
Asupra mea coborser pacea si senintatea si, n ce m priveste, svrseam a doua greseal:
eram absolut convins c m aresteaz.
37
Nu m asteptam din partea lor la atta fermitate, nu credeam c-si vor asuma un asemenea risc,
i subapreciam dar ce s-i faci? Snt tari, trebuie s-o recunoastem. Eram tot timpul gata pentru
arest; eventualitatea aceasta nu era de natur s m mire, mergeam spre deznodmnt.
(Sotia, desprinzndu-se cu greu din mbrtisarea mea si fr s astepte s ias toti securistii care
se ngrmdiser n antreu, a dat buzna n birou, a strns de pe masa mea si de pe a ei tot ceea
ce prezenta un pericol imediat. A ascuns asupra ei tot ceea ce ar fi fost imposibil de reconstituit,
iar pe celelalte, de mai mic important, le-a ars pe o tav metalic. Este vorba de o tav pe care
noi o tineam permanent n birou pentru a arde pe ea, pe msur ce le aveam, ,convorbirile fcute
n scris"1. La un moment dat, ea alearg la telefon telefonul era deconectat; era clar c ei
asteptau prin preajm. Dar de ce nici unul dintre ai lor nu vine lng ea? Nu se aud nici convorbiri,
nici pasi, n apartament este liniste ce s-a mai ntmplat acolo? Pipindu-se, constatnd c
lucrurile ascunse i stteau lipite bine de trup, s-a dus n antreu, si acolo ce s vad: din cei opt
rmseser doi huiduma de cpitan ,de militie" si acelasi ,curier", timidul care venise prima
dat. Bu-un, nseamn c asteapt o echip nou, va fi perchezitie. Copiii ns au rmas amn-
doi pe strad nici vorb ca femeia s-si permit a se duce dup ei: aici, locul nu poate fi lsat
nepzit. Dup ce i-a fcut semn lui .R.2 s apere usa, ea s-a ntors iarsi n birou. El a rmas de
paz, a barat trecerea, fr s se despart de servieta lui care trebuie s fi cntrit njur de 20 de
kilograme. Acum o a doua sortare a hr-tiilor, deja mai sistematic, dar fcut tot cu viteza
fulgerului. Te doare sufletul s arzi toate acestea, dar pentru unele lucruri pe care nu le arzi n
asemenea minute s-ar putea ca mai trziu s-ti frngi minile. Unelt, de pild foile volante, pot fi
dispersate n crti, cci ei, n caz c le descoper, nu pot s fac nici o reconstituire. Fumul de la
arderea hrtiilor umple biroul, nu se elimin suficient de bine prin ferestruic, ajunge, desigur, si la
nrile celor din antreu
1 n cursul unei convorbiri se pun pe hrtie, pentru interlocutor, cele ce, din cauza microfoanelor
ascunse, ar fi riscant s fie pronuntate cu voce tare. (N.t.)
2 safarevici. (N.t.)
38
dar ei nu se urnesc de-acolo!... Nici suprare, nici enervare, nici deprimare, nici ochi iritati o
furie retinut: sotia mea sorteaz, asaz, arde cu o iuteal imposibil ntr-o situatie obisnuit. Dar
cte alte documente de tot felul diversitate de scrisuri reflectnd diversitatea oamenilor! si tot
Octombriel si apoi toate schitele mele munti de plicuri si de mape. mposibil s le dai de cap
pn s vin perchezitia, indiferent la ce or ar veni ea! Alia s-a dus n antreu, dar ei nu mai erau
acolo: tot timpul se uitaser la ceas. Douzeci de minute dup plecarea escortei, unul spusese:
,Mergem?" Cellalt: ,nc dou, trei minute." Apoi au plecat fr s spun un cu-vnt. Douzeci si
dou de minute? Nu e procuratura, nu e Lubianka... Lefortovo? Numai atunci, dup plecarea lor,
se constat c usa nu se mai nchide, c iala e spart; gnat, cel de un an si jumtate, se
fofileaz pe palier. A plecat dup ceilalti copii; curtea, se spune, este plin de militieni. La ce
rezistent se asteptau ei? La ce interventie?.. . Sotia face numere peste numere de telefon, desi
nu este nici o sperant de nicieri. Nu este liniste vtuit, cineva este pe fir si face de gard (s
vad cine cu cine vorbeste la telefon?): ton, numr fcut corect si, imediat, ntrerupere, si din
nou ton prelungit. Dar a renunta imposibil: 1-au luat si nimeni nu stie! si sotia continu s fac
numere. Cel mare, Mitea, 1-a adus din curte pe Stiopka, acum trebuie mers la grdinit, dup
Ermolai. Poate c de acolo, de la o cabin, se va putea telefona corespondentilor. si deodat
prin ce ntmplare? nu s-a mai ntrerupt legtura, si Alia, cu sufletul la gur, reuseste s-o
contacteze pe rina Jolkov-skaia: ,Fii atent, acum o jumtate de or, 1-au luat pe A.., cu forta,
mandat de aducere prin constrngere, urgent!" si a pus receptorul n furc; si n vitez, numrul
urmtor! si iarsi, nu se stie de ce, la dou numere s-a putut vorbi. Apoi, ntoarcere la tactica
precedent a ntreruperii, pentru aproximativ o or si jumtate. Dar trei snt de-ajuns
telefoanele ncep s sune n toat Moscova.)
mprejurrile cunoscute ale lui Lefortovo. (Chiar cnd s m lansez n cursa pentru premiul Lenin,
venisem aici s studiez Lefortovo vzut din afar; asa ceva nu stric niciodat.) Portile glisante
cunoscute, curtea, galeria ncperilor unde veneam la ntlniri noi, cei de la saraskoi Marfino. Pn
s sosim, deja s-a cam ntunecat, nu snt suficiente felinare pentru a ilumina curtea, ctiva ofiteri
snt deja aici, m asteapt. Da, fr fals modestie: n istoria lui Lefortovo,
39
acesta nu este un moment ca oricare altul, si nu m-ar mira s fie prezent si vreun observator de
la CC. i nteleg, atta am ltrat, atta am amenintat c pn la urm, uite, m-au nhtat. Ca
Pugaciov1 n vremea Ecaterinei iat-1, am pus mna pe el, n sfrsit!
S-au luat msuri de rigoare ca la lupt: acolo unde masina trebuie sa se opreasc la fix, au
organizat un cordon circular format din vreo zece oameni n timp ce altii alearg de colo pn
colo, au stabilit care portiere trebuie deschise si care nu si n ce ordine s se coboare din masin.
Continuu s stau linistit pe locul meu, deocamdat scaunul e moale, nuntru e cald si mai bine
de-asa nici n-o s fie. ,Coborti!" pe latura dinspre treptele nchisorii.
si iat ce ntrebare mi vine subit n minte, fr s fi conceput-o ctusi de putin anticipat: cum as
putea cobor n maniera cea mai jignitoare, cea mai suprtoare pentru ei? Sculetul meu pentru
galosi este de culoare nchis si are o bretea lung pentru a putea fi agtat n cuier. Mi-1 arunc
pe spate si-1 fac astfel s semene cu o desag de cersetor. es agale din masin si intru n
nchisoare ctiva pasi pn la trepte, apoi treptele, dup aceea peronul. Cu cciula czceasc
tocit, cu cojocelul de croial ciobneasc de Ka-zahstan (,se mbrcase de parc mergea la
pescuit", va spune dup aceea Maliarov, si nu gresea), aveam mersul legnat al celui care se
ntorce acas, mpovrat de desaga plin cu pomana pe care a strns-o aveam aerul celui
care se ntoarce la bojdeuca sa si nu are pe nimeni n jur.
Dar cabinetele de anchet au fost mutate n alt parte, n prezent aici fiind boxele pentru
perchezitii corporale: totul din piatr, o mas goal, dou bnci goale, un bec prpdit atrn de
tavan. Doi t-rnusi zdrentrosi si murdari sedeau pe o banc zeki, mi-am zis eu. (Apoi s-a
dovedit c erau martori adusi de alturi, de la biroul serviciilor de spatiu locativ! Se respect
legalitatea, nu-i asa?...) M-am asezat si eu pe cealalt banc si mi-am pus sacul alturi.
Nu, n-as fi crezut asa ceva. Sincer s fiu, nu m asteptam la asa ceva.
Ei se hotrser.
1 Conductor al unei mari rscoale a cazacilor si a tranilor n vremea Ecaterinei a l-a; capturat
si adus ntr-o cusc la Moscova, a fost tras pe roat. (N.t.)
40
E devreme, a zis vulpea prins n capcan. Dar trebuie s ai stiinta de a nnopta aici.
n acest moment a intrat nelipsitul responsabil cu scotocirea, un ms hotrt, fizionomie cenusie si
inexpresiv. El mi-a fcut propunerea entuziast de a-mi arunca lucrurile pe mas. si acest
procedeu, absolut banal ntr-o nchisoare, era asa de simplu, asa de usor de nteles si chiar
cinstit, asa de strin de orice gnd de nselciune, nct i te supuneai, ceea ce eu am si fcut fr
s ridic vreo obiectie: regulamentul e regulament, noi sub semnul lui am crescut, cci cum vreti
ca o nchisoare s-1 primeasc n interiorul ei pe un detinut fr s-1 perchezitioneze la intrare?
Ar fi ca si cnd te-ai aseza la mas fr lingur sau fr s te speli pe mini. -am predat deci
cciula, cojocelul, cmasa, pantalonii, n speranta c cinstea cu cinste se rsplteste si c le voi
recupera imediat (a venit si un flcu ca s ajute, ca s pipie custurile; nu le-a pipit prea tare,
as zice). Responsabilul cu scotocirea nici mcar nu m-a grbit s m dezbrac la pielea goal
pstrati-v locul pe banc deocamdat. si n momentul acesta a aprut un colonel: uniform
strlucitoare, pr crunt, unul dintre aceia de pe care atrn crnurile.
Atunci cnd mi imaginam viitoarea mea ncarcerare devenit ceea ce eram n prezent, cu toat
forta si importanta pe care le cucerisem prin lupt stiam precis c judectorul de instructie n-o
s scoat nimic de la mine, c mai degrab mor dect s-i spun ceva; c nu voi recunoaste
competenta tribunalului, c-1 voi recuza din capul locului, c voi tcea pe toat durata procesului,
c numai la ultimul cuvnt i voi zice cteva de la obraz; dar mai era ceva: eram sigur c nu m voi
supune regimului umilitor pe care nchisoarea l impune detinutilor nostri politici. Eu nsumi am
scris destul n Arhipelag despre felul n care tineretul, chiar si n anii '20, apra mndrele traditii
ale prizonierilor politici rusi de altdat: de pild, a nu te ridica n picioare cnd intr sefii nchisorii
etc., etc. De altfel, acum, ce am de pierdut? Dac nu snt n stare eu s opun rezistent, atunci
cine ar putea s-o fac mai bine ca mine?
Dar dup ce am parcurs primul coridor al nchisorii, luminos si curat (crud n curtenia lui), dup
ce m-am asezat n prima box pe prima banc si dup ce m-am lsat att de usor scotocit da,
din obisnuint, asa cum se las muls vaca am nceput deja s m ntreb: dar ce s-a ales din
linia mea de conduit? Masina se n-vrtea nevoind s stie (sau prefcndu-se c nu stie) dac
are n fat
41
un om cu renume sau un anonim. Totusi eu m simt puternic cnd mnnc ct mi pofteste
inimioara, cnd m plimb ct vreau, cnd dorm pe sturate si cnd pot s-mi asigur niste
elementare conditii de viat: s am ce-mi pune sub cap, s am cu ce s-mi protejez ochii, cu ce
s-mi protejez urechile. Dar, acum, iat-m aproape lipsit de toate acestea, si deja o parte a
capului meu arde de hipertensiune; dac, n plus, n fata sefului nchisorii, mi-ar arde de principii
si la nivel de fleacuri, nimic n-ar fi mai usor dect s m aleg cu vreo carcer, cu frig, foame,
umezeal, sciatic, si la revedere si n-am cuvinte; la cincizeci si cinci de ani nu mai snt
combatantul de douzeci si sapte de ani, rumen la fat, care n prima sa celul era ntrebat: din
ce statiune climateric provii? si astfel simteam acum c s-ar putea s nu am destul fort s m
bat pe dou fronturi: si mpotriva judectorului de instructie, si mpotriva sefilor nchisorii. si poate
c era mai rezonabil s-mi rezerv toate fortele pentru primul front si s renunt imediat la a mai
lupta pe al doilea si duc-se dracului.
si atunci, mpreun cu suita, a venit n uniform strlucitoare colonelul cel crunt si cam siret.
De ce nu v ridicati n picioare? Eu snt seful penitenciarului Lefortovo, colonelul Komarov!
a spus el cu aplomb, desi pe un ton delicat.
Anterior mi imaginasem, sub diverse forme, aceste scene, dar numai n celul (cci seful nu vine
s-1 vad pe detinut nainte ca acesta s ajung n celul). at, stau pe pat si invit: ,Dar luati loc
si dumneavoastr." Sau rezumativ: ,n vechea Rusie, prizonierii politici nu se ridicau n picioare n
fata sefilor nchisorii. Nu vd pentru ce n Rusia sovietic..." Sau ceva despre inflexibilitatea
atitudinii mele. Sau s recurg la un siretlic: s m ridic n picioare de ndat ce aud cheia
rsucindu-se n broasc adic s rezulte c nu pentru ei m-am ridicat n picioare.
Dar iat-m n boxa pentru scotocire, aproape dezbrcat si luat prin surprindere; vd n fata mea
aceast suit, aud dndu-se ordinul formal, opozabil tuturor celor de-aici, de a ne ridica n
picioare, si dup ce deja am socotit c trebuie s-mi pstrez fortele pentru lucruri mai importante
ncet, ca pentru altcineva, a lehamite, ca pentru o corvoad, m ridic.
Dar, de fapt, nu este asta o prim concesie din partea mea? Nu este nceputul nfrngerii? Cum or
fi raportat sus despre faptul c
42
m-am supus regulilor nchisorii? Oare pentru careva de-acolo de sus o fi sta un motiv de a-si
freca minile de bucurie? Este foarte posibil ca ei s-si fi propus s m nfrng nc din prima
sear si atunci de ce s nu ncerce s-si ating acest scop?
Bun acum urmeaz noi atacuri, noi cedri: un ofiter cu un formular n mn mi cere numele
prenumele patronimicul, anul si locul nasterii caraghios, nu? S nu rspund? Dar eu stiu
bine c asta se cere la toti, stiu bine c, pur si simplu, asta-i regula. Am rspuns, (nfrngerea
continu?) Doctorita, o tipic muiere cu slujb la penitenciar. V doare ceva? Nu. (S v spun
vou c am tensiune?) Nu-i nimic: stetoscopul, respirati, nu respirati, ntoar-ceti-v, ndeprtati
bratele. S nu m supun examenului medical, s refuz? Ar fi o prostie, ntre timp scotocirea se
apropie de sfirsit si din nou: ntindeti bratele! (Zu, m-am supus procedurii de ncepere a
scotocirii, ce mai vreti acum de la mine?) ntoarceti-v, asezati-v... Bine a zis cine a zis: barba,
si-un fir de-i vei neglija, curnd n-o vei mai avea. Dar iat ceva ce este straniu, ceva ce iese din
obisnuitun nou medic si face aparitia, un brbat; nu se poate spune c are aer de intelectual
acest dihor de puscrie, dar este foarte grijuliu, foarte atent cu mine: permiteti s v examinez si
eu? Pulsul, din nou stetoscopul. (Zu, gndesc eu, mare lucru n-o s auziti, inima este n regul
dea Domnul s aib toat lumea inim sntoas ca a mea; snt de un calm uimitor, snt cu
larii si penatii mei, aici totul mi-e familiar, n-am de ce s am palpitatii.) n timpul acesta, ticlosul
scoate un tensiometru: permiteti? Ei bine, nu tocmai la msurarea tensiunii ar trebui s m opun?
Nu-mi mai pot ascunde punctul slab, trag cu coada ochiului la cadran, simt pulsatiile: 16-17, si nu
e dect un nceput, nc n-am petrecut nici o singur noapte la aceast nchisoare. Nu, n-o voi
duce mult. ,V deranjeaz tensiunea?" m ntreab el. Aceast tensiune, de cte ori nu
vorbiserm noi la telefon despre ea, n auzul securistilor care ne interceptau; vorbeam absolut pe
fat; despre ce altceva puteam vorbi la telefon? ,Nu, nu."
Eu m-am supus regulamentului, dar iat, vedeti cum se comport ei?Nu-mi restituie boarfelel
De ce? Pentru ceas, pentru cruciulita de la gt mi se d chitant: asta este n regul, desi n-am
putut s nu fac discutie n legtur cu cruciulita. A fost prima disput. ,Am nevoie de ea n celul!"
Nu mi se d pe motiv c e din metal. Dar lucrurile moi, crora li s-au palpat custurile, n care nu
se ascunde
43
nici un accesoriu din fier si nici o copc metalic pentru ce nu mi se restituie aceste lucruri??
Rspuns: snt date la dezinfectie. n inventar, m rog, este indicat totul, pn si aprtoarea
pentru ochi fcut de mine. Altdat, asa ceva nu exista. Dar poate c tehnica penitenciar a
fcut progrese cu care eu nu snt la curent, de ce nu s-ar face acum o dezinfectie? Art cu
degetul spre cojoc: ,Asta nu se bag n etuv, totusi!" ,Am nteles, nu-1 vom bga." Chestia
asta m-a uimit, dar am pus-o pe seama noilor proceduri, n locul lucrurilor mele, o cmas de
corp arhigrosolan, care zgrie, este normal. si o vest neagr, jumtate nchisoare, jumtate azil
de btrni, asa ceva nici de fric n-ai cumpra. Dar, pe deasupra, un costum, unul adevrat; c e
bun, c nu e bun, este o chestiune despre care acolo n-am putut s-mi fac o idee; si bocanci
(fr sireturi) asta, deci asta este mbrcmintea care li se d acum oamenilor? La noi, la
sarask, era si carnaval, ne mbrcau n costum. Peste o or sau dou mi vor restitui tot ce este
al meu. Ne punem n miscare. Un gardian n fat si unul n spate, acompaniament de ncltri
lovind planseul, coridoare, nise practicate n peretii coridoarelor1 toate acestea ca si altdat.
Privesc cu interes: vreau s aflu unde poate s fie acest sistem american de coridoare metalice
suspendate despre care mi s-au povestit attea n legtur cu Lefortovo; acum am s le privesc
cu propriii mei ochi. La etajul unu. Mare lucru n-o s vezi, s-a mai inventat ceva: plasele dintre
etaje au fost acoperite cu pnz de cort cenusie, pas de a mai vedea ceva prin plas de la un etaj
la altul. Un fel de circ lugubru si mut, noaptea ntre dou spectacole.
(Urmare apelurilor telefonice s-au adunat cinci persoane, n frunte cu Saharov; picheteaz n
strada Puskin n fata Procuraturii Generale n parte pentru a manifesta, n parte pentru a
vedea dac eu ies sau nu. La apartamentul nostru nu ncetau s soseasc, n virtutea
caracterului exceptional al situatiei, oameni apropiati nou si oameni din afara cercului acestora,
cte doi, cte trei, cte cinci; dup fiecare, usa era prins cu un lant si se blbnea, lsnd o
deschiztur prin care se putea vedea o priveliste dezolant. Primilor
1 Nise n care gardienii l mping pe detinutul pe care-1 escorteaz cnd o alt escort trece pe
lng ei. n felul acesta detinutii snt mpiedicati s se vad. (N.t.)
44
veniti, Alia le-a povestit ce si cum a fost, iar apoi acestia, la rndul lor, au povestit altora; ntre
timp, ea s-a apucat din nou de hrtii: o, ce de mai snt, de-abia acum si d seama ct de multe
snt, a trit lrg ele fr s le observe. Mereu aceeasi furie rece, dublat de o eficace stpnire
de sine. Gndurile i rtcesc, ca si cnd n-ar avea nici o legtur cu ea, fr s-o exaspereze: ce
vor face cu el? l vor omor? mposibil! Dar si arestarea prea imposibil! Dar o anim si alt fel de
gnduri, gnduri precise: cum s procedeze, ncotro s-o ia.)
S nu pierd din vedere numrul celulei. Nu 1-am observat, s-ar prea c nu exist. Snt convins
c psesc ntr-o celul individual intru: de individual este individual, judecnd dup
dimensiuni, dar are trei paturi, doi bieti stau ntinsi si trag din tigar, e o fum-raie general. Ei
bine, la asta nu m asteptam deloc: de ce nu ntr-o celul individual? si fumatul: cndva si eu
fumam, gseam o plcere n asta; acum, dup zece minute, mi vjie capul. Mergnd pe linia
foarte bun a fermittii ar trebui s tac. Mergnd pe linia slbiciunii declar: ,V rog s m
plasati n celul individual. Nu suport fumul de tigar." Locotenent-colonelul care m nsoteste
mi rspunde politicos c va raporta aceasta acolo unde trebuie, n general, ei snt foarte
politicosi; poate c acum acesta este noul stil, mai stii? (dac facem abstractie de njurturile cu
care acelasi loco-tenent-colonel, intrnd n celul, i-a gratificat pe cei doi tovarsi de suferint ai
mei).
Da, da, n conditiile n care ei snt politicosi si eu calm, este ca si cum nu i-as fi prsit de un sfert
de secol, ca si cum le-as fi prieten la cataram. Dar iat explicatia: dac am acest calm asa de
imperturbabil, aceasta se datoreaz faptului c m-am conformat regulilor penitenciarului.
Altminteri, m-as fi epuizat complet n certuri meschine. Desi n-a fost premeditat, pn la urm
atitudinea mea s-a dovedit inteligent: na-v trupul meu, suciti-1 si rsuciti-1; dar de calmul meu
o s plesniti! Dac, acolo, delegatul CC, spe-rnd n reusita misiunii sale, se apuc s m
interogheze eu ce s fac, s m nfurii? S fac tapaj? S m manifest ca un isteric? Pe
dracu! N-am ridicat glasul, n-am accelerat ritmul, stau pe pat ai zice c visez; fac miscare prin
celul top-top, btrneste. si dac ei si fceau socoteala cum c eu deodat am s m nspi-
mnt, am s ncep s tremur, s solicit te miri ce sau s cersesc vreun
45
armistitiu, atunci tocmai din cauza calmului meu se va alege praful de socotelile lor. (De ce m-au
bgat n celul cu acestia doi? n ideea c acestia m vor trage de limb? E caraghios s
mizezi pe asa ceva; s m influenteze snt prea slabi s-o fac. Ca s
nu m sinucid? S nu-mi zdrobesc capul lovindu-1 de perete?__
Ehei, nici chiar asa.)
Au ncuiat usa. Bietii snt cam derutati. si cu fumatul cum r-mne? De ce tineti ferestruica
nchis? Pentru c e frig, nu prea ni se d cldur; ne nvelim cu mantalele si tot ne e frig. Bun,
cu toate acestea, dup ce ati fumat, trebuie s aerisim putin.
Da, da. Mi se povestise, celulele tot nu s-au schimbat: closetul cenusiu si murdar, dar nu si tineta;
pe mas, pahare, dar ele nu mai valseaz sub urletul si trepidatia tevilor aerodinamice de-alturi
ca odinioar; liniste, si ct e de pretioas; de tavan atrn un becu-let luminos, mbrcat ntr-o sit;
pe o polit pine neagr, mult nc nenceput, si e deja sear. Ferestruica de la us scrtie
fr ncetare; asta nseamn c, n afar de gardianul de serviciu, multi altii se zgiesc la noi.
Uitati, uitati, 1-au luat. Cum s nu ti se pun un nod n gt?
M tin pe mine nsumi sub observatie si constat cu bucurie c nu ncerc nici un fel de senzatii de
nceptor. M uit la tovarsii mei de celul (acesti nceptori snt preocupati numai de propriul lor
necaz). Snt tineri; unul este oaches, siret, plin de viat, asa de agitat nct nu st o clip locului;
1-au nhtat, spune el, exact acum douzeci si patru de ore, nc nu si-a revenit; al doilea este
blond, nici el se pare n-are nc trei zile, nu e arestat, chipurile, ci retinut, dar realitatea este alta:
dac nu e bolnav apatic, buhav, palid cum este atunci poart multe semne ale unei deja
lungi sederi la nchisoare: asa snt falsii detinuti, iscoadele. Cei doi deja se tutuiesc si, probabil,
primul i-a povestit totul celui de-al doilea... Nu ntreb: ,de ce snteti nchisi?", ci ,de ce v acuz?"
De trafic de valut.
Deliciul vietii de nchisoare, pe care ei nc nu 1-au descoperit, este mersul de colo pn colo prin
celul. Patru pasi mici dar conteaz. Acest mers l practic de cnd m stiu si, iat, acum mi
prinde bine din nou. Ctinel-ctinel. Mi-ar fi plcut s calc n asa fel nct s nu se aud nici un
zgomot, dar ghetele astea, ale oricui numai ale mele nu, parc snt fcute din lemn. Ferestruica
scrtie
46
veselie, ei ne privesc; pentru ei sntem un spectacol care nu reuseste s-i sature. S-auhotrt...
(De la procuratur, de la o cabin public, grupul lui Saharov telefona din cnd n cnd c este
liniste si c i s-a spus: ,Aici nu este nici un Soljenitn." Ai nostri se adunau n numr din ce n ce
mai mare n buctria lung si ncptoare; erau deja de fat si niste corespondenti strini, dar
cei cu perchezitia ntrziau s apar. Trebuiau asteptati? Sotia era coplesit de cte decizii avea
de luat: acum, s mprstie hrtiile pe la prieteni si cunostinte? Acestia le vor ascunde, care la
subsuoar, care n serviet, care n sacos? Dar poate c tocmai asta asteapt ei, ceilalti? si
ndat o s-i culeag unul cte unul pe-ai nostri, o s-i nghesuie n autodube, acolo o s-i
perchezitioneze fr nici un fel de mandat si fr proces-verbal, si apoi pas de mai demonstreaz
ceva... Nu, nu trebuie s actionezi ca un cap nfierbntat. Niste oameni nevinovati ar nghiti si
chestia asta. (si poate c nici nu e vorba de o arestare? Poate c nc mai exist sansa ca el s
se ntoarc? ,Se ntoarce ntr-o or", au spus cei care 1-au ridicat. De atunci snt deja trei ore.
Este arestat, e clar.) Prietenii au propus s-1 ia cu ei pe Ermolai, cel de trei ani, ca s nu vad si
el cele ce se petrec n juru-i. ,Lsati-1 s se obisnuiasc, si el este un Soljenitn.")
S-au hotrt. Fapt este c ei nu ntelegeau c eu eram ca acea biciclet-capcan pe care nemtii o
abandonau pentru noi n mijlocul drumului: iat-o ntins pe jos, la ndemna oricui, fr aprare,
dar ncearc numai de te urc pe ea, de te sprijin pe ea si din ctiva dintre ai nostri nu mai
rmnea dect amintirea. Totul este de mult n Occident, totul este de mult n circulatie. Acum,
programul automatizat se va declansa de la sine: testamentul meu nc dou volume ale
Arhipelagului ~ iat acest Vitel, cu Completarea a Treia. Un scenariu si un film. Noptile prusiene.
Banchetul nvingtorilor (salvat, vezi Completarea a Cincea). Piesa despre SMERs. Poemul de
lagr. Cercul-96. Capitolele despre Lenin. Nodul al doilea... Ei nu-si dau seama, este evident, de
toat puterea exploziv a ncrc-turn. Ei bine, o s-o ptiti voi! Dac n-ar fi toate astea, m-as per-
Pe i, m-as consuma acum mai ru dect nefericitul meu vecin. Dar, cum, smt calm. Socoteala
mea a iesit bine. Sper c si a voastr.
47
Bietii mi propun s iau pine de pe polit si pesmeti. De mn-cat, probabil, as mnca. Mi-
amintesc un amnunt: acas, la ora trei, mi s-a propus s iau masa de prnz. ,Nu, m duc s-1
plimb pe Ste-pan", am zis eu. Asa c snt nemncat de azi-dimineat, am intrat n celul flmnd si
pn mine dimineat nu se mai d nimic, tot ce a fost de distribuit s-a distribuit. Proast pornire
pentru un detinut, n ajunul primei zile de anchet penal. si m trezesc fr porrmoneu n
buzunar, fr o rubl, fr o copeic pentru vreo cumprtur de la vreun chiosc, asa de tare ce
m-am grbit! Pine? si voi ce-o s mncati? Dar noi nu vrem. Ni se d de prisoseste. V
prisoseste?! Miracol, de nerecunoscut, ncep s-1 pipi. Duppi-nea negrisoar, obisnuit la
Moscova, aceasta de aici este destul de mizerabil, lutoas, coapt n conditii programat mai
rele. Nu-i nimic, o s m obisnuiesc.
Dar ce nseamn asta? Au trecut deja dou ore si lucrurile mele nu-s. ,Votez" (ridicnd degetul),
ndat, cu operativitate, careva dintre ei deschide ferestruica: se nghesuie cu totii aici, si iat un
ofiter, apoi un al doilea. Vorbesc, fr s fac nici cel mai mic zgomot nu clamndu-mi, ca
odinioar, drepturile si chiar cu nonsalant (n acei ani, toat forta mea tinea de sonoritatea
vocii mele, dar acum este vorba de o cu totul alt fort: crtile mele cstig din ce n ce mai multi
cititori): e timpul s mi se returneze lucrurile, au expirat toate termenele de dezinfectare. ,Se fac
demersuri de clarificare... Chestiunea este n curs de clarificare." Ce dracu-i de clarificat aici? n
sfirsit, poate c acum snt noutti peste tot. (Uit s-i ntreb pe bieti: si lucrurile lor, a luat mult
timp dezinfectarea lor?) Fr palton o mierliti; noaptea, cu o singur ptur, e frig spun bietii.
Deodat, usa se deschide, un locotenent-colonel pseste n fat si un alt gradat mi-aduce a doua
ptur, care vine direct din depozit, care n-a mai fost folosit. Bietii snt uimiti cine o mai fi si
individul sta (adic eu)?... Asadar, dezinfectarea tine pn dimineata? Straniu. Bine, fie. Ce-ar
trebui s fac eu acum? S adorm mai repede. Obisnuiesc ca la ora nou s fiu n pat, nu mi-e
rusine s m culc si la opt, dar aici la zece se d stingerea oficial; ncearc deci s adormi.
Pentru prima confruntare de mine, cea care decide totul, este prima noapte. Fericit frna pe
care seara o pune mersului lucrurilor, gnduri pe un fundal de nepsare iat acum ocazia s
cstig o or, dou, trei. Somnifere nu, si noaptea va fi alb, acum lucrul cel mai important este s
dorm. Dar este in-
48
terzis: am voie s m ntind peste ptur, fr s m dezbrac, fr s m acopr. Stau ntins,
numai c mi atrn capul. Ce jos este! (si cum s ascund faptul c am devenit alergic la o pern
prea joas?) ar bietii nc o tigar fiecare, apoi nc una, dar de fiecare dat au grij s
aeriseasc, l simt pe negricios frmntndu-se lng mine: ,De fapt, cine a putut s vorbeasc?
Cine? Asta m intereseaz, si nimic altceva." El si sotia lui pe care o adora, era clar, voiser s-si
fac o viat n conceptia lor, un pic mai roz ceva mobilier, si cumpraser de curnd si masin:
ceea ce un muncitor, ntr-o tar normal, poate s-si ofere pur si simplu din salariu, pe cnd la noi
trebuie s te descurci pe ci ilegale. La perchezitie i se confiscaser nu stiu ce mruntei si acum
trebuia s explice provenienta acestor bani., Auzi, tinere", i zic, ,n general, chestiile astea
discut-le mai putin n celul. Snt microfoane pe aici, nici o grij n privinta asta. Poate c a fost
o nscenare de la nceput pn la sfrsit. ntelegi? Chestia asta pritoceste-o mai mult n tine." A
rmas pe gnduri. -am mai povestit nc vreo dou sau trei lucruri din experienta mea de
puscrias, asta asa pn s ne ia somnul. Deodat, un zornit de chei rsucindu-se n broasca
de la us. Exact ca odinioar la Lubianka cu putin nainte de stingere, la interogatoriu. Dar, n
prezent, noaptea, nu se mai efectueaz interogatorii? (n ce m priveste, eu nici ziua n-am s
deschid gura.)
Totusi, un locotenent-colonel, fr s m fi strigat vreodat pe nume, fr s m fi ntrebat
vreodat cum m cheam, m invit s ies. Dup stingere, pentru nimic n lume nu m-as fi dus.
Dar acum treac-mearg; poate mi vor restitui cojocelul ce bine e s te nfsori n el: chiar
asezat pe niste linii de tren, chiar ntr-un bou-vagon, chiar pe o dusumea de lagr. De fapt,
aproape c nu am de mers, dat fiind celula pe care au ales-o; nu am timp nici s arunc o privire
la pnzele astea de cort. Un ofiter n fat, un ofiter n spate si colonelul, seful de la Lefortovo,
de-a curmezisul drumului: pe lateral, v rog. Un mic vestibul un alt mic vestibul usa unui
birou. Ecleraj deosebit. Privire circular asupra scaunelor: doi au luat deja loc (nu disting chipurile
de unde ies stia, cine snt? Deghizati?), si cei care au sosit o dat cu mine snt cinci. La masa
principal un omulet, chelie lucioas, cap tuguiat, st arcuit si, de sub lampa de birou, hrtiile i
trimit un reflex alburiu. ar, n mijlocul ncperii, la o distant la care oamenii normali nu se asaz,
un scaun, chiar sub lmpi, vizavi de cel cu capul tuguiat;
49
acolo este locul unde, conform semnului pe care mi-1 fac colonelul si locotenent-colonelul,
trebuie s m asez. Ce s-i faci; mai bine s stai pe scaun dect n picioare. M asez. si, simt, toti
cei din spatele meu s-au asezat n semicerc. Tcem.
tuguiatul sef m tot pipie cu privirea, ca si cnd n-ar fi vzut niciodat fiint omeneasc.
Nu-i nimic, nu m slbi tu cu pipitul.
si, incisiv, strduindu-se s fie chiar ptrunztor:
Soljenitn??
A gresit. Trebuia s ntrebe: ,Numele de familie?"... Bine, fie, m-ati ridicat, snt n minile voastre:
El nsusi. Din nou incisiv:
' Aleksandr saici? Linistitor:
Exact.
Atunci, cu ntreg volumul sonor si cu importanta pe care e capabil s si-o dea:
Eu snt Maliarov, loctiitorul procurorului general al URSS!
A-a-a... Am auzit de dumneavoastr.
Citisem asta la Saharov. Dar Saharov n-a spus c loctiitorul procurorului general este asa un
mititel. Citind ceea ce a scris el despre acest ins, puteai s crezi c este vorba de un mastodont
al nomenclaturii, un Oskolupov.1
Dar el nu se ntinde la vorb, e un tip operativ. Sau probabil c nu poate s respire aerul unei
ncperi n care m aflu si eu; se grbeste:
Dau citire hotrrii...
Nu mi-amintesc pentru moment cine ,ratific" el sau procurorul general n persoan, dar, una
peste alta, de hotrt ,a hotrt" consilierul principal de justitie, acest Zverev cu suba lui luxoas;
acesta venise aproape ca un simplu militian, la apartamentul nostru, dar aici, nota bene, conduce
operatiunea n locul si n numele ntregului birou politic.
1 Generalul de brigad Foma Gurianovici Oskolupov, sef al sectiei de tehnici speciale a
Ministerului de nterne, de care depinde saraska de la Mavrino m Primul Cerc. (N.t.)
50
...Pentru... pentru... Snteti acuzat n baza articolului 64! (o fi avnd si litera sau alineatul?)
Eu, cu o voce somnolent, eu, nestiutor ca un mujic:
stiti, despre codul sta nou... (cci n-are dect treisprezece ani)... habar n-am. Ce-i asta, 64?
O fi fost asa ceva n bunele timpuri de odinioar, sub ttucu Sta-lin; dac te-ai ales cu zece ani
de lagr, fa bine si nvat pe de rost, pe ntuneric, fiecare subpunct.
Maliarov, parc iesit dintr-o goace, face niste ochi de rac:
Trdare de patrie! Rmn neclintit.
(si-au reocupat locurile toti cei cinci din spatele meu se asteptau ei ca eu s m arunc asupra
procurorului?)
Semnati! ntoarce foaia ctre mine, m invit s m apropii de mas.
Fr s m clintesc, dau drumul cuvntului ndelung meditat, pun punctul pe i:
Eu nu voi participa nici la ancheta, nici la procesul dumneavoastr. Faceti-le fr mine.
Se astepta la asta, n mod sigur. Mirarea lui nu este chiar asa de mare:
Nu v cerem dect s semnati c vi s-a adus la cunostint.
Eu, punctul de vedere, mi 1-am spus.
El nu discut n contradictoriu, ntoarce foaia de hrtie si o semneaz singur.
Ah! Cum m presase judectorul de instructie, acum douzeci si nou de ani, pe mine, cel lipsit
de experient! El stia c n fiecare om rmn niste straturi neforate. si ct e de bine s te afirmi ca
un bloc turnat dintr-o bucat; ei nici mcar nu ncearc, nu se aventureaz s fac presiune, s
forteze nota. Ancheta nu va fi dificil: nu va fi nevoie de concentrare cerebral. Pe toti i-am
prevenit, pe toti: vorbiti, strngeti tot ce doriti; de contrazis, eu n-am s v contrazic niciodat,
pentru c nu voi rspunde la nici o ntrebare.
Asa si trebuie procedat. Asta este cea mai bun tactic.
Asta-i tot. n aceeasi ordine se ridic cei din semicerc, m ridic si eu, un ofiter n fat, un ofiter
n spate, trecem prin dou ves-tibule minile la spate! (fr brutalitate, amintind cu delicatete
obligatia de a respecta o anumit disciplin). Desigur, as putea foarte bine s nu accept. Dar eu,
pozitia cu minile la spate, o accept. Eu,
51
cu minile la spate, dac ati sti, am chiar mai mult ncredere n mine nsumi: de ce s le las s
se legene, s creeze aparente; eu, cu minile la spate, devin, ct ai clipi, zekul de otel, intru n
rezonant cu milioane de oameni. Nici nu stiti ce efect ntritor poate s aib asupra unui zek
acest crmpei de stearp promenad fcut sub escort.
si s-a terminat, iat-m deja n celul. Bietii: ,Deci care-i treaba?"
S vorbesc, s nu vorbesc?
De fapt, nu-mi mai amintesc: pn n cincisprezece ani asta-i sigur. Dar, desigur, nici ntlnirea
cu plutonul de executie nu este exclus.
Da, au ndrznit; nu i-as fi crezut n stare. Poftim: au si variante. Unde-i minte, e si prostie.
[Acum, imposibil de reconstituit minut cu minut. Dar convocarea la Maliarov a fost pn n ora 21.
,Sotul dumneavoastr este retinut" i s-a comunicat telefonic sotiei la ora 21 si 15. Mesajul
adresat de ambasadorul nostru Ministerului Afacerilor Externe al RFG, prin care anunt c se va
prezenta a doua zi dimineat pentru a face o declaratie important, a intervenit destul de trziu
seara dup ora european, adic mai trziu dect apelul telefonic*. O asemenea succesiune a
faptelor nu exclude posibilitatea ca, n primele ore ale detentiei mele si n momentul cnd am fost
dus la Maliarov, hotrrea lor cu privire la expulzarea mea s fi fost gndit pn la ultimul detaliu.
(si dac fusese hotrt, mai era necesar articolul de Cod Penal?) Ei nc mai sperau c eu am
s tremur n fata lor si atunci, si-or fi zis ei, de ce nu ne-ar fi la ndemn s-i smulgem niscaiva
concesii? Dac a existat un asemenea calcul, nonsalanta mea rigiditate 1-a spulberat.
n receptor, o voce semidoct i-a propus sotiei mele s cear telefonic informatii a doua zi
dimineat de la judectorul de instructie Balasov, acelasi la care, chipurile, urmase s m prezint
eu. Asadar, Soljenitn este arestat. Sotia a pus receptorul n furc si, ndat,
* ntr-adevr, sarcina lor era s gseasc: o tar dispus s colaboreze cu ei, dispus s m
primeasc; si o modalitate de redactare a cererii. (Adnotare din 1978.)
' ...... . (..i, . ! J, , .t*_Bi i
y i k*. O
52
au nceput s zbrnie alte telefoane, rspndind stirea de-a lungul si de-a latul Moscovei.]
n sfrsit, prin ferestruica de la us se anunt stingerea. Hai, acum, mai repede; cndva aveam
aceast rapiditate: pturile desfcute, jos vesta! Jos pantalonii! Dar asta nu-i totul; este frig,
ce-i drept, ah! canaliile, mi-au luat cojocelul! si sosetele mele de ln! Hai, repede. Atta s-au
grbit s notifice actul de acuzare mine, atentie, de dimineat vor declansa instructia
judiciar. si n agitatia general, n aceast forfoteal, pe neobservate, tusti cu ghetele sub pern!
Vechi procedeu la care zekul recurgea pentru a fi sigur de ele, dar aici pentru ca s am eu sub
cap un suport mai nalt. Becul m deranjeaz la ochi, trebuie s mi-i acopr cu prosopul, Ja Lu-
bianka era voie. O s ni se cear oare s tinem minile pe ptur, nu sub ea? Poate nu. S
dorm! S respir adnc, adnc, adnc. (S respir ce? n celul nu este aer, eu am si uitat ce-i acela
aer.)
Ei nu, jigodia a observat c, sub patul meu, locul e gol, a deschis ferestruica usii si a strigat:
Pune-ti ghetele sub pat!
n lipsa ghetelor, am tot ncercat s dau pernei o form convenabil. Apoi am nceput s respir
profund. si am adormit.
[Copiii nu adormeau, erau speriati de zgomot, de lumin, de toate aceste voci. Soseau fr
ncetare alti si alti oameni, fr a pune la socoteal grupul lui Saharov revenit de la procuratur.
(si totusi aceast mas de nenfricati simpatizanti n apartamentul unui om arestat nseamn
c trim vremuri noi! V-ati dus pe copc, bolsevicilor, oricum ati socoti-o!...) Din apartamentul
nostru, Saharov rspundea radioului canadian: ,Arestarea lui Soljenitn este o rzbunare pe
cartea lui. Este un afront adus nu numai literaturii ruse, ci si memoriei victimelor." De la
Stockholm ni se telefona si de la Amsterdam, Hamburg, Paris, New York, oaspetii luau aparatul,
confirmau detaliile. Dar, n gnd, si ziceau: dac 1-au luat pe Soljenitn cu toat carisma lui
atunci, cine nu va mai putea fi arestat? Atunci pe cine vor rade mine?
Cine n-a cunoscut conspiratia nu va ntelege aceste ezitri chinuitoare: unde e mai bine s
pstrez lucrurile? S le duc de-acas? S le las? n acest moment snt toti acesti vizitatori s
le dau lor n pstrare? Pe toti, probabil, n-or s-i nhate. Dac ratezi acest moment, mine
dimineat te pomenesti cu ei peste tine si-ti iau totull
53
Dar a le mprti nseamn a-i nenoroci pe oameni. si vei reusi dup aceea s strngi toate aceste
lucruri? Bun, pn se limpezeste situatia, s ne multumim cu ce putem ngropa pe aici, prin
apropiere.]
Nu e mare lucru s adormi seara; mare lucru e s dormi dup prima atipire. Tot ce a fost ru
peste zi se revars atunci cnd te trezesti din prima atipire si te arde n piept si te arde la inim;
cum s mai adormi? Nu vorbesc aici de gemetele, nici de zbaterea traficantului de valut de lng
mine, nici de tutunul cu care el m afum toat noaptea, nici chiar de acest bec drcesc care-mi
nenoroceste ochii nu, ci de greselile mele de calcul, de gafele mele; de unde Dumnezeu se
ivesc ele n creierul sta neadormit, care-i legea aparitiei si reaparitiei lor nencetate!
Mai mult ca orice m frigea la ficati ntrebarea: cum se desfsoar perchezitia, acolo, la Alia?
Probabil c, de cu sear, m sturasem de impresii adunate si de evenimente trite, sau era
vorba de o frn care ncepuse s actioneze n minepn arunci nu intrasem n panic la ideea
perchezitiei de acas. Dar acum totul se raporta la aceast descindere, totul prea s-mi fie
imputabil. De ce am deschis usa?! Am fi putut avea o jumtate de or pentru a arde, pentru a
aduna, pentru a ne coordona. De ce m-am grbit s plec? Au rmas pe loc aproape toti, pe
aceia, opt la numr, eu nu i-am mai vzut apoi; acelasi Zverev conduce acolo perchezitia? si a
trebuit ca lucrurile s se combine astfel: dou Socialisme din-tr-o dat si safarevici cu ele, la
fata locului. Servieta poate c el nc nu si-o va da dar din ea a scos un exemplar si mi 1-a
pus pe mas si nu va reusi s-1 ascund! Bine c a luat articolele mele pentru culegere; dar
celelalte exemplare snt, ce mai, tot pe mas; si apoi proiectele altor autori, pe jumtate
terminate, ai, ai, ai. De Voci din strfunduri s-a ales praful; trei ani de pregtire s-au dus pe apa
smbetei. Da. si scrisorile din Occident pur si simplu pe mas, nu-i nevoie s le cauti, n-ai dect
s ntinzi mna si s le iei! N-au existat niciodat situatii n care s se fi rtcit vreuna, iar acestia
le vor citi, iar noi ne punem pe mas toate crtile!... Multe trebuie s fie acolo... Da! Corecturile la
,Scrisoare ctre conductori", fcute n ultima noapte. De fapt, e vorba de ceva mai ru! Ultima
anex la Donul linistit nu vom mai putea s-o expediem, dar destinatarii nostri vor afla totul! Da!
nc o pelicul, pe jumtate voalat, un duplicat al trimiterii anterioare: trebuia s-1
54
ard, am uitat s-1 duc dincolo de bariera orasului, si acas e greu s-l distrugi acel trofeu...
ntr-adevr nu are sens, este absolut rusinos s-1 predai. Da! si n dulapul ignifugat acolo e tot
Vite-lul\ Tot Vitelul, transcris pe curat! mi vine s urlu n toat celula, s m dau cu capul de
pereti, s alerg! Anii snt astfel o loterie: mie mi se pare cnd c la mine este locul cel mai sigur si
strmgem totul la mine, cnd c miroase a ars si crm undeva sacul, l ngropm. si din Captivii
nu este un exemplar acas? Ce s mai vorbim de Nodul al Doilea si de capitolele referitoare la
Lenin? Toate acestea se afl acum n minile l9r. Doamne Dumnezeule, am fost ca o stnc,
douzeci si cinci de ani de conspiratie, succese pe toat linia, numai succese si apoi un
asemenea esec. si tot ceea ce le rmnea de fcut si la care, din lasitate, nu se hotrser
niciodat era, pur si simplu, s vin direct la mine. si cu asta, basta. Cap la cap cu mine era
nefericitul traficant de valut: gemea, se zvrcolea, se consuma, si aprindea tigri. ,Dormi i
ziceam eu , dormi, mai ales de forte o s ai nevoie." Nu ,cine m-a vndut?", iat care era
durerea lui. n afar de propriile noastre greseli, faptul de a fi fost trdati de cei de lng noi este
cel care ne doare ntotdeauna si mai mult ca orice. ar al doilea dormea ne-ntors.
(Spre miezul noptii, oboseala rzbise picioarele, capul, ochii; orice luciditate dispruse. Nici
mcar frmturi de gnduri, ci un fel de tal-mes-balmes; totusi Aliei nu-i era pic de somn. Se gndea
s ia a treia oar la mn hrtiile, dar nu mai avea nici o vlag, si aduse aminte atunci c, de la
micul dejun, nu mai mncase nimic si c, pn s fie arestat, sotul ei nu apucase s se aseze la
masa de prnz. Tava folosit pn atunci pentru arderea hrtiilor devenise prea mic, drept pentru
care a fost nlocuit cu un lighean mare plasat jos pe dusumeaua din buctrie: un fel de rug care
asa avea s rmn acolo timp de o lun si jumtate.
Dar o perchezitie a avut loc n noaptea aceea, numai c nu aici, ci la Riazan: paisprezece
securisti au descins la domiciliul familiei Radughin, prieten mie, la care de cnd snt n-am pstrat
nici mcar un capt de hrtie. Ei veniser pentru o captur gras/pentru un lucru mai ru dect
Arhipelagul oare pe acest Vitel l cutau? singura pies care le mai lipsea. si n-au gsit nimic.
. 55
si n Crimeea, n ndeprtatul Ak-Meceti, la btrnii Zubovi, tovarsii mei de deportare, s-a fcut
perchezitie, si tot n zadar, cci la ei nu mai era nimic de gsit.)
Atmosfera se nfierbnta, tare se nfierbnta, Dar cu intermitente. Cu ce snt mai bune conditiile de
detentie de-acum fat de cele anterioare? Capul este liber de aceste calcule istovitoare: si dac
m ntreab asa? Ei bine! Eu i rspund asa si dac m ntreab altfel? Eu i rspund altfel. Ce
libertate: nici un fel de rspuns, mai duceti-v dracului!... M potoleam respirnd profund, m
rugam si m lsam nvluit de aburii binefctori ai somnului. Dar, dup ei, din nou cruda
luciditate. Capul mi arde, se congestioneaz, am totusi cei doi pumni sub pern tot e prea jos.
Aliei i-am promis c n nchisoare si n lagr voi rezista doi ani, c orice mi s-ar n-tmpla doi
ani voi rezista. Pentru a sti c toat opera mea a fost publicat si pentru a muri linistit: e btut n
cuie. si acum mi dau seama de un lucru: am fcut promisiuni care m depsesc. As putea
rezista nc multi ani, sub orice conjunctie astral, cu conditia s am aer, liniste si posibilitatea de
a scrie. Dar aici, n dou luni, n-o s dau ortul popii? Durata minim a instructiei: dou luni. Nu-i
ceva de groaz si nu voi face nici o concesie, dar mi voi pierde viata.
si, cu detasare, mi si vedeam viata ca pe ceva ncheiat. Nimic de zis, mi-o trisem sub semnul
reusitei. De anatemele mele, nici acestor conductori, nici succesorilor lor nu le va fi dat s
scape, nici n cincizeci de ani. Voiam, voiam s continuu a scrie noduri, mai mult ca orice
noduri; dar si pentru att ct am reusit s fac, ludat fie numele Domnului! Dac trec peste
mruntele nereusite n lupta cu perchezitia, constat c totul mi-a reusit, crtile au fost trimise la
tipar, iar cele n proces de elaborare, schitele, variantele, planurile toate se afl n minile
ferme si sigure ale Aliei. Este bine s prsesti viata lsnd n urma ta o mostenitoare demn. si
mai snt si cei trei fii care vor creste si ntr-un fel oarecare vor continua linia printelui lor.
[Noaptea, ei n-au dormit. Au verificat, au ars, dar nu mult, e pare ru, cci scrierile arse nu vor
mai putea fi reconstituite. Oare vor veni mine dimineat? Dar atunci de ce nu n seara asta,
imediat? Deodat, ea si-a adus aminte de ceva! si-a adus aminte si a nceput s caute: vara
trecut, nainte de lupta inopinat, a fost
56
scris o declaratie privind incompetenta unui tribunal n materie de literatur rus, declaratie
rmas n ciorn si deci nefolosit si abandonat. ar ieri, pe bulevardul Strastnoi, el a repetat: nu
va recunoaste n nici un fel legitimitatea interogatoriilor, nici a instructiei, nici a tribunalului. Ea a
ghicit unde s caute! A gsit!! [42] Atunci, s-1 expedieze! n plin noapte?... Minile i ard! Cum
s fac s nu ntrzie? Conform ,legii", ncepnd cu ora 6, ei pot veni; o vor surprinde, o vor
reduce la tcere, nu se va sti nimic. Trebuie expediat de ndat, n timpul noptii!! S dea un
telefon corespondentului? Cui? Din diferite considerente, la Figaro (Lacontre). ,Puteti veni? Am o
rugminte ctre dumneavoastr." ,Vin n cinci minute!" (Cum? De acas de la unul care este
arestat, se telefoneaz, noaptea, unui corespondent strin s vin si ei nu-1 intercepteaz?? Da,
snt n declin, snt n declin bolsevicii. O, unde esti tu, nfoca-tule Dzerjinski?...) Alia se asaz la
masina de scris si bate imediat 10 exemplare pe hrtie pelur. Lacontre este corespondent de
pres; de ce n-ar culege el stiri? Este legal. El ruleaz cu grij exemplarele, asigur c le va
distribui la toate agentiile. Aplecat. Se continu trierea hrtiilor. Cte scrisori venite de la altii
trebuie arse, cte schite trebuie salvate! Dar, Dumnezeule, ce mai e si asta? Dou role ntregi de
pelicul. Trebuie s le derulezi, s le derulezi ndelung pe sub lup ca s te convingi: da, astea-s
inutile, duplicate, la foc cu ele. Dar de ars, ard prost. Lng lighean, hrtiile asteapt la rnd s fie
arse. n linii mari, pregtirea pentru perchezitie este destul de ireprosabil. Dar dac vin, nu
trebuie s li se deschid (iala a fost deja reparat): ,Consider c arestarea lui Soljenitn este
ilegal; cu att mai mult o perchezitie n absenta lui. Fortati usa!" Ora sase dimineata. Ei nu vin.
at c s-a fcut ora sapte, copiii se trezesc, pentru adulti nu-i vreme de dormit.]
Straniu; n noaptea aceasta nu a fost frig n celul, desi ferestruica din us s-a deschis nu o dat.
Dar nu si de la rsuflarea mea s-a nclzit atmosfera n celul. mposibil s pipi radiatorul,
pentru c este mbrcat complet ntr-un cofraj de protectie, l regleaz, desigur, gardienii care,
probabil, efectueaz aceast operatiune separat pentru fiecare celul; altminteri cum ar putea s
creeze regimul dorit? (at, mi zic eu acum, pentru mine au dat cldur.)
Cea mai obisnuit ridicare de oblon: sub lumina becului de noapte scrtitul care nsoteste
deschiderea ferestruicii din us. Desigur,
57
parc-i un fcut: n momentul acesta, toti dorm; nu, misc-te, ri-dic-te repede. Au btut la toate
usile cte o dat, acum bat a doua oar: cine-i de serviciu n celul? Puneti peria n functiune, dati
cu mtura. Dar ce delicii: s te mbraci, s-ti faci n asa fel patul nct te-ai putea ntinde din nou
pe el. (O scam de la aceste paturi mi s-a lipit de hain.) Nimic mai sumbru ca o dimineat de
puscrias, de cte ori nu s-a scris despre asta, cte asemenea dimineti nu s-au perindat! Mereu
sub aceeasi orbitoare lumin nocturn din tavan, la aceeasi fereastr ntunecat s astepti
acum evenimentele obisnuite ale nchisorii: pine, uncropul, inspectia de dimineat, nainte de
nou jumtate nu va fi dus nimeni la interogatoriu.
Cum s nu fie asa! Scrtitul ialei, si din nou locotenent-co-lonelul, n planul din spate un
cpitan (grade prea nalte pentru o or asa de matinal, dar eu nu cunosc regulamentele actuale
si n-as putea spune care dintre ei este seful) si fr acel ,cine are nume care ncepe cu
S1"1...?, fr cel mai mic dubiu din gesturi si din cuvinte, reiese clar: eu snt cel care trebuie s
ias.
Zu asa, ai zice c s-a strnit vreun incendiu! n orice nchisoare care se respect, timp de
dousprezece ore dup baie, nu te bag n celul (dar apropo, de ce nu m-au dus la baie.?); n
timp ce aici chiar inculparea a fost notificat de la primul interogatoriu! stia se grbesc.
Mergem n aceeasi directie ca ieri, dar chiar n fata biroului ,zugravului"2, o schimbm. at
infirmeria! Cei doi medici de ieri, dar ofiterii rmn tot mai n urm, se eschiveaz. Babeta nu se
amestec, asist ca o simpl infirmier, iar brbatul, plin de solicitudine, m ntreab cum m
simt.
Ah! fiarelor, totusi ceva nu v d voie s m sfsiati, vreun consemn ceva. S-mi deschid sufletul
n fata anchetatorului penal? Nici vorb. Dezbrcati-v pn la bru. ntindeti-v. Unde ati avut
tumoare. stie totul, miselul; si nu m palpeaz ru, urmreste chiar conturul calcificrii. nseamn
c nu-i un medic prt. mi ia din nou tensiunea: aceasta este destul de ridicat pentru o
asemenea or matinal, da. ,Ce luati, de obicei, contra tensiunii?" Mi-este
1 Pentru a nu le spune pe nume unor detinuti n fata altor detinuti si mai ales n prezenta celor din
celulele vecine, nu se pronunt dect initiala. (N.t.)
2 Soljenitn ia n deridere numele lui Maliarov, a crui etimologie evoc un zugrav. (N.t.)
58
imposibil s-i ascund aceste amnunte: ei le-au auzit deja de o sut de ori la telefon. ,erburi", i
rspund eu. ,Dar care?" Pi ce, or s-mi fac ei aici ceai medicinal? Dar ce am eu de pierdut?
Dac, n timpul anchetei, mi neglijez tensiunea, cum am s rezist pn la urm!! si obrznicindu-
m: ,unele se vnd ca infuzii gata pregtite: mces, tintaur". El se ntelege dintr-o privire cu
infirmiera care, cu capul n dulap, aduce deja fiola familiar, tintaur! (si de ce s te miri; aici din
zece detinuti, opt snt adusi n situatia de a se vedea cu tensiunea crescut.) Beau lichidul care
mi se toarn l beau pe stomacul gol, ce bine e, ce grozav de bine e!
napoi n celul. Bietii snt uimiti: eu trebuie s le par un privilegiat, n orice caz nu unul de-al lor.
Chestia asta m amuz si pe mine: am auzit si eu legende despre detinuti celebri, am vzut si eu
cum l tratau pe Vorobiov, colonelul de MA acum mi se creeaz si mie acele conditii?
Dar iat si ratia de mncare. De fapt, nu este ratia: la ferestruic, pe o tav, pine tiat bucti;
ntinde mna si ia ct vrei. Ah! ce viat! Bietii n-au deloc poft, n-au luat dect o jumtate de
pine. n timp ce stau pe pat, m apuc groaza:
E, e! ce faceti! sar din pat si, uitnd de toate bunele maniere ale privilegiatului si aruncnd o
umbr pe toate legendele ce s-ar putea broda pe contul meu, bag capul pe ferestruic si nsfac
dou pini ntregi. Apoi m rzgndesc si dau o treime dintr-o pine napoi.
Pn disear o mntuim pe toat, nu v dati seama?
si m si apuc s mnnc. De altfel, nu ,te obisnuiesti ntr-o zi cu pinica de la Lefortovo, singur
constiinta nu e n stare s te fac s-o nghiti, trebuie si s ncepi s te obisnuiesti.
si iat zahrul si apa nclzit, chiar vag colorat. Zahrul este ca n 1945, cci patria nu s-a
mbogtit; nu este mcar zahr cubic alb, ci de acela tos pmntiu, trimis de Fidel Castro. S-1
pstrezi toat ziua pe o bucat de hrtie? l ia vuitul; mai bine l pui n apa nclzit si gata.
Nu, nu-i adevrat! Ne-au adus casa! Dimineata, casa, n plus? ncredibil. si ce cantitate! Aproape
un castron plin. De sase sau sapte ori portia care se ddea cndva la Lubianka la masa de prnz.
stia ne ndoap, zu asa!...
Nu, nu chiar ne-ndoap: fr grsime, asta-i clar, n schimb sare cu nemiluita. si cu toat nalta
mea constiint de detinut, totusi nu
59
pot s mnnc aceast fiertur. at cu ce or s m dea gata pur si simplu: cu excesul de sare
urmat de salturi ale tensiunii.
ntre timp are loc inspectia de dimineat. si cu un aplomb din ce n ce mai mare, dar mai mult
pentru a m amuza iat c-mi vine n minte ideea de a raporta n bun si cuvenit form c
am nevoie de un regim alimentar fr sare. (Oricum, stiu dinainte c nu-mi vor da ceva mai srat
dect aceast casa.)
(Sotiei mele i se pare o vesnicie pn la ora nou, cnd va putea s sune la procuratur.
Magazinul s-a deschis cumprare de alimente n perspectiva asediului, n noaptea aceasta,
evenimentele lumii exterioare par a se fi oprit, dar iat dimineata dezndejde, team: ce va
afla a telefon, ce se va abate asupra noastr acum? Bratele-i cad dis-de-dimineat ea e
obosit de parc ar fi seara trziu. Ora nou, n sfrsit. i telefoneaz acestui Balasov. Evident, la
captul firului, nimeni nu ridic receptorul. Sun si iar sun, din zece n zece minute. Nu, nu... Ce
s mai cread acum? Ce-au fcut cu ell Nici un semn de ceva viu, n receptor sun a pustiu, ntre
timp s-a ntunecat si gndurile o pornesc aiurea: 1-au omort. Telefonul lor nu exist, nici urm de
Balasov nu exist, nimeni niciodat nu va ridica receptorul, din partea lor nimeni niciodat nu va
rspunde. Pentru c 1-au omort. Cum de n-a nteles ea acest lucru ieri?A trebluit, a schimbat
ascunztorile, a ars. si oriunde va bate ea se va izbi de un zid. Cineva i sugereaz s sune la
Andropov. n bun logic sovietic da. Dar s-i ceri asasinului s-ti dea informatii? Pentru
nimic n lume! Nu vor avea ncotro, vor trebui s dea ei nsisi un anunt! Numai c de unde atta
rbdare ca s astepte pn atunci?... Totusi, ei nu vin s perchezitioneze de ce? Cci, n
douzeci si patru de ore, noi putem s ascundem totul. Sau consider c ne aflm n minile lor,
c n-au nevoie s se grbeasc? Sau poate, la urma urmei, cazul nu este grav? Dac 1-ar fi
omort, cum de nu s-au precipitat, cum de n-au confiscat totul pn la ultimul rnd scris? Ea se
apuc de splat, se strnsese mult lenjerie de-a copiilor.)
Sosi vremea interogatoriilor 1-au chemat pe unul dintre bieti, apoi pe cellalt, numai pe mine
nu. ncepea s se lumineze, chiar se crpa de ziunu n curtea nchisorii Lefortovo, desigur, ci
deasupra curtii; cci n curte era mohoreal, iar dincolo de fe-
60
reastra celulei, un fel de zori btnd n galben. si de trei ori blestematul bec din tavan va arde
funerar toat ziua facnd imperceptibil trecerea spre noapte, Eh! ti-aduci aminte de luxoasele
celule de la Lubianka, mai ales acelea de la etajele superioare! Au prescurtat ministerul n
,Comitetul de pe lng...'", dar schema de personal, nici o grij, au mrit-o, si din toate
nemuritoarele si glorioasele celule ale Cldirii nterioare si-au fcut birouri.
Pe furtunaticul traficant de valut 1-au supus primului interogatoriu si apoi 1-au readus n celul.
Pe cel umflat la fat 1-au luat pentru a-i extrage un dinte (n definitiv, nu acesta este singurul
motiv pentru care era el asa de abtut si asa de concentrat?) -au pus n vedere biatului meu c
este arestat. Dar, dup primul interogatoriu, el s-a linistit ntru ctva (cum se ntmpl dup acest
linistitor dialog initial: Negi? Neg! Atunci, bine, semneaz, du-te si reflecteaz. Anchetatorul
are nevoie de un prim reper de la care s-si nceap munca lui de artist). Eu 1-am prevenit
asupra modului n care se putea desfsura cercetarea si i-am spus cum s-si fixeze o linie
precis si cum s se tin de ea pn-n pnzele albe. L-am mai povtuit ca, acolo unde nu va
putea s nu cedeze, s-si pregteasc explicatii convenabile. L-am edificat, de asemenea,
asupra metodelor principale ale anchetatorilor. Spuneti-mi, cum este n lagre? m ntreab el,
ntelegnd, dup dou nopti de nchisoare, n ce const inevitabilul. Oo, multe s-au schimbat, dar
pot s-ti povestesc cte ceva despre cele vechi... i povestesc. Orizontul intereselor sale se
lrgeste rapid (n acest iepure speriat ncepe deja s mijeasc sufletul nemuritor al zekului).
Primul simptom interesul pentru interlocutor: si eu cnd am fost internat? Pentru ce? i
povestesc putin, apoi mi zic: de ce s nu las o urm vie? Pe mine or s m nghit, nimeni n-o
s m mai vad viu, dar acesta se va duce n lagr si va povesti si povestea se va lti.
Tu n-ai citit ceva n genul lui van Denisovicil
N-nu. Dar se vorbea despre el. Chiar dumneavoastr snteti van Denisovici?
As! nu snt eu... si de un anume Soljenitn n-ai auzit vorbin-du-se?
1 Vechiului Minister al Securittii Statului (MGB) i-a urmat n 1954 KGB, Comitetul Securittii
Statului de pe lng Consiliul de Ministri al
61
Da, da... nu s-a scris despre el n Pravda! Apoi cu mai mult nsufletire, dar si cu mai mult
jen: un trdtor, nu-i asa, discutia devine incomod. Dar el ncepe s-si dea seama cu cine are
de-a face, si aminteste, ntreab: atunci, ce, aveti capitaluri n strintate? si nu puteti s plecati
acolo?
Ba da.
si atunci?
N-am plecat.
Cum?? Cum?? Uluit, cu picioarele pe pat; i pomenesc numai de Premiul Nobel, de cele
saptezeci de mii de ruble, se ia cu minile de cap, geme de durerepentru mine: dar cum am
putut eu s renunt? m ntreab el si se mir n continuare: si cnd te gn-desti cte masini se pot
cumpra pe banii stia! cte... si n exclamatiile sale, n regretele sale nu era nici urm de invidie;
asta este pentru mine, asta nu este pentru el! Pur si simplu, n conceptia lui sovietic despre
lume nu putea s ncap o asemenea bizarerie: s ai posibilitatea s pleci pentru a ncasa
saptezeci de mii de ru-ble-aur si s nu pleci. (Pentru a-i ntelege si pe sefii nostri cei mai mari
nu e nevoie s mergi s cauti mai sus; nu la asta le este si lor capul ntotdeauna: cum s
construiasc dacea pe banii statului, mai nti pentru ei, apoi pentru copiii lor? Motiv pentru care ei
se si nfuriau pe mine, realmente neputnd s nteleag de ce nu plec eu de bunvoie.)
Vecinul, cu picioarele strnse sub el, sedea pe pat, iar eu, agale, umblam de colo pn colo, ct
permitea ncperea, n ncltrile altuia, rigide ca lemnul, sub lumina glbuie drmuit de
fereastr, si aceast voce n care se simtea o vie compasiune m-a fcut s-mi dau seama de
faptul c ntr-adevr, de bunvoie si nesilit de nimeni, venisem aici s m sinucid, n 1970, prin
cei de la Stockholm, mi se deschisese calea spre destinul unor scriitori din bunele timpuri de
odinioar, spre posibilitatea, apanaj al unora dintre predecesorii mei, de a m instala undeva pe o
mosie izolat, unde s am cai, un ru, alei, un semineu, bibliotec si unde s scriu si s tot scriu
zece ani, douzeci de ani. Dar eu n-am permis ca toat acea viat, de neconceput n prezent, s
se realizeze, nici ca lucrarea mea de cpetenie, opera mea literar, s se mplineasc n
totalitate, si eu nsumi am pribegit nc trei ani si am venit s crap n nchisoare.
si m cuprinde un regret. Regretul de a nu fi plecat n 1970...
62
n trei ani nu mi s-a ntmplat niciodat s regret acest lucru: ce i-am mai atacat, si ce nu le-am
zis! Pn atunci acest regim nu avusese parte de o asemenea stigmatizare. si iat acum mi-a iesit
de sub tipar Arhipelagul, din cea mai bun pozitie de aicil
Am satisfactia datoriei mplinite. De ce m-as plnge? Dar: este usor s accepti o moarte
inevitabil, este greu ns s-o accepti pe cea pe care tu nsuti ai ales-o.
Usa. Din nou locotenent-colonelul. Deci, este pentru mine. Un gest cu valoare de invitatie. De
data aceasta este rndul meu s merg la interogatoriu. M-au dus jos, acolo unde cndva se aflau
birourile anchetatorilor penali si unde acum snt boxele de primire. si, n boxa vecin cu cea n
care m-au scotocit ieri, se afl pe mas nu stiu ce bulendre. Ba da, stiu ce: o cciul din blan de
lutru sau dracu stie din ce: un palton, habar n-am din ce este fcut; o cmas alb, alb; o
cravat; sireturi pentru ghete! subtiri, scurte, cu astea nici vrabia n-o sugrumi, dar, cu toate
acestea, este vorba de nsemnele unui om liber, si n locul grosolanei si asprei mele cmsi de
corp lenjerie ruseasc traditional, secular, folosit att la armat, ct si la nchisoare.
Locotenent-colonelul, un pic jenat:
at, priviti... mbrcati-le pe toate.
Le ghicesc intentia: vor s-mi subtilizeze cojocelul si draga mea jachet din pr de cmil:
Ce s fac eu cu astea? Dati-mi lucrurile mele! Ct le mai tineti n etuv?
Locotenent-colonelul, si mai deconcertat:
Mai trziu, mai trziu... Acum este absolut imposibil. Dumneavoastr veti pleca imediat...
Veti pleca... Exact ceea ce-mi spusese generalul de brigad Travkin atunci cnd am fost arestat si
din Germania am plecat avnd ca destinatie o nchisoare din Moscova.
.. .Dar costumul, pstrati-1 pe dumneavoastr. Ai, ai, ai!... a te uit, e frumos costumul! n
celul lucrul sta nu se vedea,
dar aici, la lumina zilei: cum m ntinsesem eu pe ptura nchisorii, si haina si pantalonii nu ai
obtine acest efect, dac 1-ai cuta cu tot dinadinsul si snt plini nu de puf, nu de fulgi, ci de
niste scame albe, mrunte, mruntele, nu cu sutele ci cu miile, ca firele de pr de cine!
Locotenent-colonelul ncepu s se agite, chem un locotenent, ceru o perie de haine, si bine c e
un robinet la ndemn, i ordon locotenentului s curete haina, dar nu asa, stropeste-1 nti
63
cu niste ap, si apoi perie-1, dar numai ntr-un sens, numai ntr-un sens! Eu nu m obosesc s-i
ajut cu ceva eu o tin una si bun: dati-mi cojocelul, jacheta din pr de cmil si pantalonii
mei... Haina au curtat-o, dar pantalonii snt deja pe mine, si iat-i, stnd pe vine cnd unul, cnd
altul, n fat si-n spate, locotenentul si loco-tenent-colonelul mi perie mie pantalonii; nu e o
treab usoar, firele astea de ln se prind asa de tare de lucruri nct a ncerca s le scoti cu
unghiile unul cte unul e trud zadarnic si apoi, vezi bine, si timpul e msurat.
si unde trebuie s merg? N-am nici o ndoial: undeva sus sau chiar la guvern, nici mai mult nici
mai putin la biroul lor politic la care visa Maiakovski?1 Acum deci, pentru prima si ultima oar, n
sfrsit vom sta putin de vorb! Eu, uneori, asteptam un asemenea moment, asteptam un semn c
vor s se edifice asupra unor lucruri, c snt interesati s discute; n sfrsit, s nu-i fi interesat
cazul meu? si atunci cnd am scris ,Scrisoarea ctre conductori" aceasta era pentru a tine loc
de o convorbire de genul acesta si nu fr a spera c va urma una efectiv: eu nu voiam s
abandonez cu totul aceast sperant; dac printii lor, m ntrebam eu, au fost niste rusi simpli,
niste mujici pentru multi dintre ei, atunci copiii nu pot totusi s fie pur si simplu niste renegati? S
cred c ei nu snt dect niste hrpreti, niste indivizi care triesc numai pentru ei si pe care tara,
chiar de-ar pieri, nu-i intereseaz? Nu avem dreptul s ne pierdem orice sperant de a convinge
altminteri n-am mai fi oameni. Snt ei realmente lipsiti de ultima urm de omenie?
O discutie serioas; poate discutia capital a vietii mele. Nu trebuie s ntocmesc vreun plan, el
exist de mult n sufletul si n mintea mea; argumentele vor veni de la sine, eventualilor
interlocutori sus-pusi le voi vorbi ca un om absolut liber, asa cum subordonatii lor n-o fac
niciodat. Cravata? nu mi-o pun, luati-o.
Snt mbrcat. Moment de nehotrre: s m scoat sau s nu m scoat. Ceilalti au sters-o, nu
se ntorc. Asteapt masinile pentru Piata Veche? Constat c ei nu se ntorc. Nu se ntorc. A
reaprut locotenent-colonelul. Scuzndu-se din nou:
1 n poezia Domoi (Smergem acas) scris n 1925, Maiakovski ncepe s viseze despre un
raport prezentat de Stalin n numele Biroului Politic si care ar celebra cuceririle poeziei n acelasi
capitol cu realizrile industriei grele. (N.t.) ........
' 64
Va trebui s mai asteptati un pic... se fereste s pronunte sintagma jenant, oribil ,n
celul", dar, dup gesturi, dup itinerar, mi dau seama: ne ntoarcem n celul.
Mereu aceleasi pasaje, ncep s mi le amintesc n detaliu. Nu, pn la urm aici nu este vorba de
un circ, ci de o nav n reparatie, o nav cu toate pnzele jos.
Traficantii mei se dau repede la o parte: cmasa alb este ntr-un contrast izbitor cu ntreaga
ambiant a celulei. si m-as aseza pe prur, dar mi-e jale de truda locotenent-colonelului, asa c
merg de colo pn colo.
Merg si, n gnd, dialoghez cu biroul politic. Am sentimentul c n dou sau trei ore voi reusi s-
i urnesc dintr-un anumit punct, c-i voi face s triasc un reviriment. Pe fanaticii biroului politic
leninist, pe berbecii turmei staliniste era cu neputint s-i impresionezi. Dar pe acestia
caraghios, nu? mi se pare c este cu neputint. Cci Hrusci1 el deja ntelegea ceva.
[Tu n-o s speli mult vreme rufe; problemele nu-ti dau pace, capul ti vjie din cauza lor. Ce-i de
fcut cu Testamentul-program? si cu ,Nu triti n minciun"? n cteva locuri, acestea snt deja
gata de lansare dac autorul lor va fi s moar sau s fie arestat sau deportat. Dar ce se ntmpl
acum? Ei nc mai sovie? nc nu stiu ce hotrre s ia? S m tin la arest? Sau se gndesc c
poate nici nu m mai aflu printre cei vii? Dar, vedeti dumneavoastr, dac au venit, nseamn c
s-au decis. Nu mai rmne dect atacul! Lansarea! si s se pun data de ieri. (si actiunea va
demara peste cteva ore.) n acest moment sun din Zurich avocatul Heeb: ,Cu ce-i pot fi util
doamnei Soljenitn?" Deocamdat, ntrebarea este chiar rizibil, desi emotionant: cu ce poate el
s fie util?! Deodat, o idee o fulger: da, desigur! Cu voce solemn n aparat: ,Rog pe maestrul
Heeb s procedeze imediat la publicarea tuturor operelor lui Soljenitn pstrate n depozit pn la
data de azi!" N-are dect s asculte Securitatea!... Apoi telefonul sun ntr-o veselie dar e ca
si cnd ar suna n apartamentul altcuiva: de la aceste apeluri telefonice, ea n-are ce s astepte.
Snt oameni care sun din diverse capitale, dar sotia mea n-are ce s afle de la ei si nici ei de la
ea.]
1 ,Crbusul", porecl dat lui Nikita Hrusciov. (N. t.)
65
Au venit dup mine. Au venit s m ia. De-acum, ce-o vrea Dumnezeu! Eu grbesc pasul, este
circul mut al noptii, de data aceasta se merge departe. Dar nu-i asa: din nou angajare imediat
pe un coridor lateral, trecem de cabinetul medicului, iat-1 pe colonelul Komarov, lng el un alt
colonel, apoi intrm n acelasi birou n care ieri m-au declarat trdtor de patrie; numai c, n
prezent, ncperea, n contrast cu ziua posomorit de-afar, este inundat de lumin. si la biroul
de ieri acelasi Maliarov de ieri, eh da! Ma-liarov n sus, Maliarov n jos. De ce m-or fi gtit asa?
si, pentru mine, mereu scaunul din mijlocul ncperii. si ofiterii superiori iau oc n spate, pregtiti
s sar n ajutorul lui Maliarov n caz c eu m-as arunca asupra lui.
si cu tonul la fel de grav ca si ieri, la fel de surescitat de importanta textului su, subliniind fiecare
cuvnt n parte:
Decretul Prezidiului Sovietului...
si din aceste trei cuvinte, mie totul mi este deja perfect clar; pe celelalte le ascult numai cu o
ureche, doar pentru a le controla, lat-i cum n interval de optsprezece ore fac s varieze
prelucrarea la care snt supus: cnd prin comprimare, cnd prin ntindere. Dar constat cu bucurie
c nu m deformez deloc: ieri nu m-am tasat, azi nu m ntind.
nseamn c n-au avut poft s stea de vorb cu mine, ei nsisi stiu totul. Voi stiti totul, dar atunci
la ce bun rachetele voastre, infanteria voastr motorizat si securitatea voastr cu artificierii si
santajistii ei de ce bat toti n retragere cci bat n retragere, nu-i asa? Vitelul se lua n
coarne cu stejarul ntreprindere aparent zadarnic. Stejarul n-a czut dar nu-i asa c parc
s-a lsat ntr-o parte? Nu-i asa c un pic a cedat? n timp ce vitelului nici fruntea nu-i sufer, nici
cornitele; da, da, iat-1: si reia alergarea, nu stiu ncotro alearg*.
Dar secundele curg, trebuie s evaluez rapid situatia.
Eu nu pot dect cu familia. Trebuie s m ntorc la familia mea.
" O idee ar fi fost s m deporteze n Siberia, dar a data aceea n-au ndrznit s-o fac. n caz c
ar fi facut-o si c Occidentul ar fi protestat, ei 1-ar fi linistit spunndu-i c eu nu snt la nchisoare
si c destinderea si comertul nu trebuie s sufere din cauza mea. Deportarea, din punctul lor de
vedere, ar fi reusit, (n ce priveste regimul de detentie, pe acesta l-ar fi nsprit treptat
Adnotare din 1978.)
66
Maliarov, n costum negru de ceremonie, cmas mai alb dect a mea, s-a ridicat n picioare; cu
capul dat pe spate, st ca un actor plantat n mijlocul camerei:
Familia v va urma.
Trebuie s plecm mpreun. i
Asta nu se poate.
at deci. Ce manier neasteptat de a expulza un om. Dar, dac m gndesc bine, eu zic c nici
nu au alt cale dect aceea de a m expedia val-vrtej.
Dar unde este garantia?
Dar cine o s v despart? * Poate c, n general, e bine s nu faci
vlv n jurul tu.
Atunci, eu trebuie... dac ntr-o secund nu te orientezi, necesarmente ratezi ceva: cu ei,
asa este ntotdeauna trebuie s redactez o declaratie.
De ce o declaratie? Nici acum nu-i nteleg rostul; ca si cnd o declaratie ar avea vreo important
n cazul n care ei hotrsc altfel. Dar aceasta este pur si simplu pentru a cstiga timp, vechi
reflex de puscrias care caut s se agate de ceva. Maliarov reflecteaz:
La OVR1? Scrieti.
La nici un OVR. Decretul este al lui Podgorni. Lui. Reflecteaz, mi spune s m apropii de
birou, pe o latur, mi
d hrtie.
Eu scriu, scriu. Enumerarea membrilor familiei, date de nastere. O adaug pe btrna mtus ra
din Gheorghievsk; aceasta este singura posibilitate de a o lua. (Greseal: ei se tem c am s
sparg placa de geam, dar eu mi scriu pasnic declaratia.) Ce s mai inventez?
Cu avionul... eu nu pot.
De ce?
Nu-mi permite sntatea.
Eu, ce-i drept, nu am deloc experienta cltoriilor cu avionul, o singur dat am zburat pn la
Kiev si a fost vai de urechile mele.
De o imobilitate solemn (este vorba de o operatiune aproape militar, care poate s-i aduc si o
decoratie). A fcut un semn cu capul, n sfirsit, va reflecta.
1 Departamentul de vize si pasapoarte; aici se regleaz toate deplasrile sovieticilor care merg n
strintate, n particular ale acelora care prsesc definitiv URSS. (N.t.)
67
Eu nu am avut timp s analizez si s-mi dau seama c ei nu pot risca s m trimit cu trenul:
dac pe drum se produc ca din senin demonstratii, diverse evenimente? si apoi, dureaz mult.
. Apoi, napoi n celul. Eu tin dinadins minile la spate, snt mai tare asa. ntru; lumina este stins.
Sntem n toiul zilei, de la amiaz pn la ora unu, instalatia electric este n pauz. Doamne, ce
ntuneric, ce atmosfer nchis, funerar. si am impresia c tlpile mele ating mai usor, tot mai
usor dusumeaua, c m nalt n zbor, c ies din acest sicriu. Astzi, spre dimineat, m-am
mpcat cu gndul c-mi mai rmn dou luni de trit, si acestea n conditiile n care snt obligat s
suport anchete, internri. si, deodat, se dovedeste c nu sufr de nici o boal, c nu snt vinovat
de nimic; nici mas de operatie, nici butuc pentru tierea capului, pot s-mi triesc viata mai
departe!
Al doilea biat iar lipseste, dar confidentul meu m devoreaz din priviri; asteapt s-i povestesc.
Dar mi-e jen s-i spun. Cnd din celulele de la Butrki m conduceau din nou la ntlnirea cu ceea
ce se cheam libertatea, eu jubilam, clamam saluturi, dar acum nu stiu de ce mi-e jen. si apoi, n
prezent, s vezi si s nu crezi: n celul exist ziar n fiecare zi. Biatul mi stie numele, mine si
el o s citeasc Decretul. Mirarea va fi mai mare dect cea de astzi: ah! da, da asa -au
pedepsit!
Ferestruica se deschide cu zgomot. Dejunul. Ne apropiem s-1 lum. Ciorb de varz si casa de
ovz. Dar m pomenesc c tin n mn niste castroane care n-au nimic comun cu cele obisnuite;
pe moment nu nteleg. Biatul si ia portia si se duce s-o mnnce pe parul lui; eu m asez pe
unicul loc de la msut. Duc la gur prima lingur de ciorb de varz ce-i asta? Ciorba nu este
srat deloc, adic este asa cum mi place mie si asa cum nu se putea pregti la nchisoare.
Deci, la comanda mea, mncare fr sare! si cu deliciu culeg tot ce este n castron, sorb aceast
ciorb de varz, ciorb de nchisoare dar ciorb ruseasc, simpl, frugal, nu o oarecare zeam
lung. Apoi si casa de ovz, nedreas cu nimic, dar o portie n-cincit n comparatie cu cea de la
Lubianka, si cu ct mai consistent! La mine, n Captivii, biatul nostru rpit din Europa, debarcat
pe aeroportul din Berlin, si recunoaste n portia de ciorb soldteasc bunul ce i se restituie:
amarnica lui patrie. Asa si eu acum: cu aceast casa, cu aceast ultim portie de mncare
ruseasc, mi iau adio de la Rusia.
68
Nu m-au lsat s-mi termin dejunul; zgomot de iale, trebuie s ies. n sfrsit, bine c mcar am
apucat s mntui ciorba de varz. si feliilor de pine le-am dat drumul pe scndur: cine o s le
dovedeasc acum? mi vr o bucat n buzunarul hainei; de aici pn la aceste Europe, va mai fi
nevoie de ceva haleal, l mbrtisez pe biat, i urez toate cele bune iat-m plecat. N-am
reusit s retin n detaliu toate coridoarele de la Lefortovo, dar mi-amintesc bine de acel loc unde
de fiecare dat m fceau atent s nu m lovesc cu capul de partea de sus.
n boxa de primire mi snt restituite ceasul, cruciulita; semnez de primire. Locotenent-colonelul
avu o tresrire: ce-i cu buzunarul la umflat? i art pinea. sovie; bun... nu-i nimic.
Din nou trebuie s asteptm, n timpul acesta, smecherosul comandant al nchisorii Lefortovo
vine s-mi tin companie. Nemai-fcnd impresie cu galoanele si zorzoanele sale, ba chiar avnd
o min cumva vistoare, ce atras se simte el de mine! Ca de tot ce este tainic, inexplicabil,
nesupus legilor vietii, ca de traiectoria unui meteorit. Ai zice chiar c mi zmbeste amabil.
Plecndu-si capul ntr-o parte, m priveste insistent:
Dumneata la ce scoal de artilerie ai nvtat?
La a treia de la Leningrad.
ar eu la a doua. Sntem de-un eat.
mi vine si mie s rid. n aceeasi epoc, alergam, elevi cu matele chiorind de foame, visnd la
tunuletele ncrucisate de pe petlite. Numai c acum el are pe epoleti nsemnele Ministerului de
nterne. si de ce o fi ncruntit asa? ar la mine nici un fir alb.
Da... Luptam amndoi de aceeasi parte a baricadei, dar acum dumneavoastr snteti de
cealalt parte a ei.
Eh, drgutul de limbaj leninisto-trotkist care a marcat durabil trei generatii; pentru ele, ntreaga
lume e pe baricade dincolo de care nu le e dat s vad tufisurile si zmeurisurile peisajului natural.
Baricadele ca baricadele, dar de partea dumneavoastr sofale si fotolii foarte moi. ar de
partea noastr ,minile la spate!"
esim. Din nou cordonul n curte; din nou pe bancheta din spate ntre doi insi, la nghesuial. si
seful de ieri, al misiunii, cel care m-a luat de-acas, aceeasi cciul, acelasi guler; si figura aceea
prea cunoscut, ce-i cu ea? a te uit, ce uituc snt! Pi, sta este medicul meu! Cel de ieri, cel
de azi de la revrsatul zorilor. at, dac as fi privit mai atent, as fi nteles mai multe: ncepnd din
chiar
69
momentul cnd am iesit din cas, medicul, cu geamantnasul lui, m-a nsotit ca o umbr, pas cu
pas; ei erau cu ochii pe mine.
Portile blestemate s-au deschis, plecm. Dou masini, n cealalt snt patru; opt, asadar, si de
data aceasta. Am ncercat s-mi pipi din nou girul, gest care i-a fcut s-si concentreze imediat
vzul si auzul asupra mea.
E moin si astzi, zloat pe strzi, masinile se stropesc unele pe altele. Am trecut de gara Kursk.
Am trecut de trei gri. Virm si nc o dat virm pe bulevardul Leningrad. Ne ndreptm spre
Gara Bielorus? De unde am fost adus n stare de arest, cndva, venind din Europa. Nu, trecem
pe lng. Pe acest bulevard noroios la culme, n aceast zi lesioas, noroioas, care poate fi
destinatia noastr dac nu aeroportul seremetievo? ncepnd din vara trecut, de cnd cu
groaznica noastr sedere la Firsanovka, nsusi drumul acesta mi-este odios.
Eu nu pot cltori cu avionul, i spun medicului.
El se ntoarce spre mine si, ntr-un limbaj pe deplin al omeniei, nu n cel al puscriei:
Nu se poate schimba nimic, avionul asteapt.
(Dac as fi stiut eu de ct timp astepta! De trei ore! Pasagerii snt la captul puterilor, unii au si
copiii cu ei. Cauza ntrzierii nimeni n-o stie. si dou echipe tehnice, una dup alta, au verificat
starea aparatului. si din Europa dispecerii ntreab ce se ntmpl; ai nostri mint: ceat.)
Dar eu voi fi cu dumneavoastr, am toate medicamentele. Din nou cordon n semicerc de
data aceasta n jurul pasarelei
de mbarcare: si ce s-ar ntmpl dac as sri n lturi si as lua-o la fug? Pasarela duce la
salonul din fat. n salon, sapte civili, plus al optulea medicul care m nsoteste, n afar de
medic, echipa este iarsi pe de-a ntregul nou (ei au trebuit s-i pregteasc pe toti acesti
oameni de paz, s-i nvete meserie). Mi se indic un loc precis, spre culoar, si pe rndul de
mijloc, iat, aici. ntre mine si hublou, un vecin; n spatele nostru doi insi; n fat unul. si doi de
cealalt parte a culoarului. si n spatele lor, doi. Asa c m vd nconjurat ca de o centur. Dar
iat-1 si pe medic: se apleac spre mine grijuliu si-mi explic ce medicament este recomandabil
s iau imediat, care dup o jumtate de or, care dup dou ore; si, sub ochii mei, extrage
fiecare tablet din ambalajul de fabric, de-monstrndu-mi n felul acesta c nu este otrav. De
altfel, una dintre
70
tablete, dup ct m taie pe mine capul, este un somnifer, pe aceea n-o iau. (Vor s m adoarm
pe drum sau s m drogheze?) ,Dar ce, asa de mult o s dureze zborul? l ntreb eu cu
naivitate. Cte ore?" Descumpnindu-se, el d dovad de si mai mult naivitate: ,Vedeti
dumneavoastr, exact nu stiu nici eu..." si asteptarea ia sfrsit: usile de acces se nchid cu
zgomot, inscriptia ndemnnd la prinderea centurilor de sigurant se aprinde. Vecinul meu, si el
foarte grijuliu: ,Dumneavoastr n-ati mai mers cu avionul? at, asa se prinde centura. si luati
bomboane pentru decolare, ajut foarte mult." Din minile stewardesei n albastru. Ea,
deocamdat, este cu att mai nevinovat cu ct habar nu are cine snt acesti clienti. Simpli
cetteni sovietici de-ai nostri?
si avionul ruleaz pe pista mohort, acoperit de o zpad murdar. Pe lng alte avioane sau
pe lng nu stiu ce cldiri, nu mai disting nimic: si unele, si altele mi repugn, ca toate
aeroporturile, dar tot acest ansamblu nu este mai putin ultimul fragment de Rusie pe care-1 vd.
Plec din Rusia pentru a doua oar: prima oar, am plecat a bordul unor vehicule ce se ndreptau
spre front, cu trupele angajate n ofensiv:
Supune-te pmnt strin! Deschide-ne portile tale!
Dar din strintate n-am revenit dect o singur dat: din Germania si pn la Moscova, nsotit de
trei securisti. si din nou plec din Moscova, tot n compania lor; numai c de data aceasta, ei snt
opt. Arestare de-a-ndoaselea.
Decolm, avionul trepideaz: mi fac semnul crucii si trimit un salut pmntului care se
ndeprteaz.
Securistii rmn cu gura cscat.
(Aceste solicitri telefonice nu aduc mare lucru... Deodat, apartamentul rsun de plnsete:
,Este n avion! L-au expulzat! n Germania Occidental!" Cineva anunt la telefon c prietenii lui
Boli au lansat zvonul cum c acesta si asteapt musafirul la Frankfurt. E verosimil? Poti s crezi
n asa ceva? Ei nsisi au rspndit acest zvon ca s abat atentia de la nchisorile lor subterane.
,N-am s cred dect atunci cnd am s aud vocea lui A.. Ce caut n chestia asta prietenii lui
Boli? E spectacol... Atunci de ce au venit s-1 ia n formatie de opt la unu? Ca, arestndu-1, s-si
atrag oprobriul lumii
71
ntregi pentru a-1 expulza? Dar iarsi si iarsi sun agentiile strine, una dup alfa. Ministerul
Afacerilor nterne al landului Renania de Nord-Westfalia a confirmat: ,Este asteptat n Germania
Occidental. .." Ba mai mult: ,Deja a sosit si se afl n drum spre resedinta lui BoU!" Deci este
adevrat?... Dar de ce se bucur toti? Cci, n definitiv, este o nenorocire, o violent, nu mai putin
dect lagrul... L-au expulzatcuvntul este strident, strin... L-au expulzat: atunci la noi va fi
confiscare? Ah! Ar fi trebuit s distribui ce era de distribuit, am pierdut timpul! Ea arde, nu se
opreste din ars. Primele telefoane, este felicitat pentru ce, pentru nenorocirea asta?...)
Apoi totul le este mai familiar cititorilor dect mi este mie: zborul prin diferite straturi de nori; pe
deasupra norilor, soarele, ca deasupra unei cmpii nzpezite. si pe ce rut mergem, mi fac
calcule: ce or e (aproximativ dou, cu 15 mai mult dect amiaza real), cum zburm n raport cu
soarele si rezult o linie ntre Minsk si Kiev. Deci putin probabil s mai facem vreo escal n
URSS si deci, deci... Viena? Nu-mi pot imagina altceva, nu cunosc nici iti-nerariile, nici
aeroporturile.
Zburm... suspendati ntre cer si pmnt. La stnga, nainte, soarele arunc o lumin orbitoare
asupra ntinderilor albe ca zpada ale norilor. Dar celulele, pentru oamenii care gndesc altfel,
continu s fie n asa fel fcute nct n tavan becurile de noapte s-au si aprins si ard pn n
miezul zilei urmtoare.
Doamne, dac-mi redai viata cum s drm aceste celule?
Cam prin multe am trecut n nici douzeci si patru de ore. Scaun moale, bomboanele. Dar, n
buzunar, port o bucat de pine de la Lefortovo; este o fapt comparabil cu cea a eroului din
basme care reuseste s smulg, s aduc de la vrjitoarea cea rea un fragment de obiect
material: ca s nu uite c situatia prin care a trecut a existat aievea, n-a fost un vis.
Credeti-m, chiar si fr aceast buctic de pine, eu tot n-as uita.
Traversarea unui spatiu aerian are valoare de simbol: am lsat n urma mea cincizeci si cinci de
ani; cine stie cte si unde m asteapt surprizele viitorului? A fi suspendat este ca o ntrebare: am
trit eu cum trebuie? Am trit cum trebuie. Nu te iluziona acum: ntr-o lume nou, complicatii noi.
lat-m suspendat ntre cer si pmnt. M gndesc si n-am nici rgazul, nici pofta de a-mi studia
escorta. Unul dintre ei a scos un
. 72
aparat de radio... mutr zmbitoare... vesel misiune; arde de nerbdare s-i dea drumul, l
ntreab pe cellalt: se poate? (Cine-i seful nu stiu, nu vd nici un sef.) M ncrunt ostentativ,
dau din cap: ,M deranjeaz" (n gnd). se face semn; el si pune aparatul acolo de unde 1-a
scos. Cei doi din spate s fie de alt factur? citesc ziare nemtesti, Frankfurter Allgemeine.
Diplomati, sau ce? Ct despre securisti, plictiseala i face s nu stea locului, citesc reclamele
mprstiate pe ici, pe colo, prospectele... si orarele. Orarele Aeroflotului? Cu mare lene, ca si cnd
si pe mine m-ar cotropi o plictiseal infinit, iau un orar si cu aceeasi lene mi-arunc ochii peste el.
La tipurile de avioane nu m pricep. Destinatii de zbor exist o multime, exist Viena, exist
Zurich, dar ca timp nici una nu pare a se potrivi. La unu si jumtate-dou nu pleac nici un avion
spre o destinatie european convenabil. Asta nseamn c mi s-a dat un avion special? Da,
pentru asta se gsesc bani n vistieria statului nostru; Rusia revolutionar n ipostaz de nabab.
Situatie chiar de neconceput. Ne balansm ca o cobilit. A fi suspendat ntre cer si pmnt si a
ntelege un singur lucru: asemenea ore nu snt multe ntr-o viat de om. Oricum ai lua-o, este o
victorie. Vitelul nu s-a dovedit mai slab dect Stejarul. Orict m-as concentra asupra a ceea ce
vreau, nu-mi iese pasienta. Acas, cu ce prad s-or mai fi ales cei cu perchezitia? (Dar nu m
mai frmnt ca n timpul noptii.) si ai mei, acolo, ce-or fi fcnd la ora asta?
[Toate posturile de radio au repetat deja de zece ori: el este la bordul avionului a aterizat o
masin l duce acas la Boli. si cnd nimeni nu se mai ndoia de asta: ,Avionul va sosi ntr-o or si
jumtate." Atunci, ministrul cum a putut s declare c ,el (Soljenitn) a sosit de mult"? si toti
corespondentii la rndul lor? Deci nimeni nu 1-a vzut n carne si oase?? Atunci, ce spectacol mai
e si sta?! Nu zboar n nici o directie?!? Atunci, nu era nc asta, nenorocirea!? Ba da, iat-o...
Curg informatiile, care mai de care: este nc n zbor... a aterizat deja... nc n-a decolat de la
Moscova, cursa se amn! si atunci, totul devine clar o dat pentru totdeauna: l vor duce de aici.
l vor duce n Egipt sau n Cuba, se vor descotorosi de el si-si vor declina orice rspundere
pentru persoana lui. Bine, bine, ticlosilor, o s v rmn ca un os n gt, o s v popularizez eu!]
Stewardesa mparte cafea cu biscuiti. S bem deci, ne prinde bine, economisim pinica. Medicul
m ntreab din nou cum m simt, ce
73
senzatii am, dac nu vreau s mai iau o tablet. Nimic de zis, mi-a artat atta amabilitate chiar
din momentul n care am fost scos din Lefortovo, probabil c a si dormit la nchisoare. ,ertati-m,
care e prenumele si patronimul dumneavoastr?" nterlocutorul meu pe loc se mbtoseaz si, cu
o voce aspr: ,van vanci." Ah! actiunile mele au sczut!...
Dar, ia stati asa! Cettenia drag inimii mele mi s-a luat, nseamn c acum snt un om liber, ia s
dau eu o fug pn la toalet. Unde-i asta? Cu sigurant n coada avionului. Fr s spun cuiva
vreun cuvnt m ridic cu de la mine putere si iat-m plecat n grab spre locul cu pricina. Cu asa
grab nct am luat-o cu dou secunde naintea panicii care avea s-i cuprind si care avea s fie
cu att mai mare dup aceea. Deschid usa mai ncolo tot salon? si complet gol! Ce vreti,
socialismul si poate permite acest lux. Vreau s merg mai departe, dar n acest moment trei
brbati m prind din urm printre ei si ,van vanci", care, chipurile ngrijorat, m ntreab: Ce
s-a ntmplat? Cum ce s-a ntmplat? M dut, la toalet. Pi, nu acolo, nu, n borul avionului! Ah!
n botul avionului; bun, de acord. M ntorc. Pe asta nc o pot lua ca pe un exces de amabilitate.
Dar sosind la toaleta din fat, constat c nu pot s nchid usa dup mine: tot n directia aceea se
nghesuie si doi secu-risti, de altfel nencercnd s mi-o ia nainte. Politete nvtat la scoala
detentiei: doriti s priviti? Poftiti, la brbati, uitati, asa. se face. Asa, asta-i tot. Permiteti! Desigur,
poftiti, ei mi fac loc s ies. Totusi, pe scaunul de lng al meu, la hublou, a luat loc un altul, unul
mai buldog; cel dinainte n-a fost la nltimea ncrederii acordate.
l cercetez cu atentie pe noul meu vecin: totusi, ce mutr de asasin! Apoi pe ceilalti, cu aceeasi
atentie. Printre ei snt trei sau patru despre care poti fi aproape sigur c au asasinat, si dac
vreunul dintre ei a ratat ocaziile de pn n prezent, atunci, fr ndoial, el este gata s se fac
remarcat chiar astzi... Dar ce plant agttoare mai snt si eu, cum de pot s m las ncntat n
felul acesta? n cine am crezut? n Maliarov, n Podgomi? Eu, un veteran al puscriei si a
doua zi, numai si numai greseli, nseamn c m-am dezobisnuit. Oare un detinut autentic
,subtirel, sonor si transparent" va cuteza s cread fie si ct negru sub unghie, fie si pentru un
minut ntr-un procuror sovietic sau ntr-un presedinte sovietic? Eu! Putine cazuri stiu eu cnd,
dup rzboi, n oricare capital european, haidii nostri, ziua pe strad, si mpingeau victima n
masin si o
74
duceau n beciurile ambasadei? si apoi o expediau unde voiau ei? n fiecare ambasad sovietic
snt destule asemenea ncperi, asemenea semicavouri din piatr, solide; nu-i obligatoriu s mi
se repartizeze mie o celul la Lefortovo. Acum, la Viena, n aceast timorat Austrie neutr, o
masin a ambasadei se va lipi pur si simplu de scara avionului gol, acesti opt indivizi m vor
mpinge nuntru fr efort (dar ce spun eu! Aici, n interiorul avionului, vor face din mine un balot
si, sub aceast form, m vor debarca; cte cazuri de acestea nu s-au vzut!). Cteva zile m vor
tine la ambasad. Decretul a fost publicat, m-au expulzat cnd, unde? nu snt obligati s
aduc acest lucru la cunostinta corespondentilor de pres. si, cteva zile mai trziu, cineva m va
gsi asasinat pe marginea unei sosele austriece si pentru ce ar trebui s fie fcut rspunztor
pentru aceasta guvernul sovietic? n toti acesti ani, din pcate, cei care au rspuns de mine au
fost ei, si n aceasta a constat securitatea mea dar acum ei nu mai au aceast rspundere, nu-
i asa?
Tot acest plan, pe care tocmai l intuisem, era n asa msur n stilul KGB, nct nici nu mai era
nevoie s fie verificat, cercetat. Cum de nu putusem s-mi dau seama de el din capul locului?...
Ce-i de fcut acum? at ce conduit mi impun: ct mai mult nepsare, m odihnesc, m
decontractez, zmbesc, ba chiar schimb cteva cuvinte cu unul sau altul dintre ei m las
totalmente pe mna lor. [Mcar s nu m fac balot legat cu sfoar mcar s-mi pot scoate
picioarele. Nu stiu, nu stiu deloc rnduielile de pe aeroporturi, dar se poate ca, La aterizarea
avionului, s nu fie nici un politist prin apropiere. si dac e, fie si numai unul, voi reusi s scot un
strigt s se aud. Hai, hai, vino de m salveaz, nemteasca mea nvtat n copilrie si de atta
amar de vreme abandonat! Compun fraze n minte, compun: ,Jferr Polizei! Achtung! ch bin
Schrifts-teller Solschenizyn! ch bitte um hre Hilfe und Verteidigung!" (Domnule politist! Atentie!
Eu snt scriitorul Soljenitn! V cer ajutor si protectie!) Voi reusi s strig asta? Chiar dac numai
pe jumtate si chiar dac mi-astup gura el o s nteleag!]
si acum m multumesc s-i observ. Somnolez pe jumtate si observ: ce mutre au stia? Ce-si
spun ntre ei? Au aerul de a se pregti pentru actiune? Ce lucruri au cu ei? Vd c aproape toti
au minile goale. Adic libere.
Dar n curnd snt deja trei ore de cnd zburm. Cam multisor. Ct o fi pn la Viena asta? Habar
n-am, nu m-am interesat niciodat
75
de asta. Dar iat, ncepem s reducem din altitudine. si nu pot s m abtin de a mai face un test:
nu cu grab, ci cu zbav, pe crarea deja cunoscut m duc la toaleta din botul avionului. Cu
zece minute nainte de aterizare, mai snt eu un zek sau nu mai snt? n spatele meu doi tipi, si
unul dintre ei chiar pare a-i reprosa celuilalt c nu i-a spus nu stiu ce. (Adic pentru ca unul s fi
putut lua pozitie naintea mea.) ,Oare asta mai are vreo important?" zm-besc eu. ,Pi cum
s nu; iat, eu v deschid usa." si, si de data aceasta, se planteaz amndoi n prag, ca eu s nu
m pot nchide nuntru. Un mic fior mi strbate sira spinrii: nu, treaba nu-i asa simpl. Ceva
pun ei la cale. (Abia acum mi dau seama: ei aveau ordin s nu m lase s m sinucid sau s m
rnesc, s m mutilez ca borfasii cnd nu vor s fie transferati n alt parte. Bine le-ar fi stat s
m duc sugrumat!)
Fie. M asez la locul meu initial si. nepstor si relaxat, trag cu coada ochiului. Coborm. Mai jos.
Se zreste un oras mare. Pe un fluviu. Un fluviu nu asa de larg, dar nici ngust. Dunrea? Spuneti
dac stiti. Descriem un cerc. Nu prea se vd parcuri si suburbii vie-neze, mai mult industrie, dar
la ora actual unde nu-i industrie?... Ah! at si aeroportul. Rulm pe pist. Printre alte cldiri se
ridic una pe care scrie ,Frankfurt-am-Main". Aha!... Rulm, virm este politie, este, si nu
putin, dac identific eu bine uniforma. si, n general, lume destul de mult, vreo dou sute de
persoane, asa c voi avea la cine s strig.
Ne oprim. De afar se aduce pasarela. Ctiva dintre ai nostri se precipit spre cabina de pilotaj si
revin. Eu totusi nu mai am rbdare, si este un gest firesc pentru un pasager: unde-i paltonasul
meu (cel de la Lefortovo, confectionat de fratii nostri cehoslovaci), trebuie s-1 mbrac, nu-i asa?
Ei m ncercuiesc imediat si, pe un ton imperativ: ,Rmneti pe scaun!" Asta nu-i a bun. Rmn
pe scaun. Trei sau patru tipi alearg, se agit, ceilalti stau pe scaune n jurul meu ca niste tigri.
Eu, nepstor, rmn locului: ntr-adevr, la ce bun s transpir n acest palton? si, deodat, din
cabina de pilotaj, soseste pn aici n salon, transant, rostit cu voce tare, comanda:
mbrcati-1! Scoateti-1 afar!
Totul este de natur s m umileasc, nu se poate striga asa dect cu referire la un zek. Da, mi
repet frazele mele nemtesti. De altfel, paltonul 1-am mbrcat fr ajutorul nimnui. si cciula.
Totusi, nu m-au fcut balot. Deodat, din pragul cabinei de pilotaj unul dintre
76
cei opt d nval spre mine, nas n nas, piept n piept si iat-1 aproape lipit de mine. Din
aceast pozitie mi paseaz cinci hrti-oare cinci sute de mrci germane.
De ce, de ce?? Snt zek, de ce s nu le iau? Cci de la ei mi primesc ratia, ciorba de varz...
Dar, totusi, fac pe gentlemanul:
Permiteti... Fat de cine voi fi ndatorat?
(Ct snge nu ne-au supt ei. Din 1918 ncoace, au cstigat ei vreodat vreo rubl prin munc
cinstit?)
Fat de nimeni, fat de nimeni...
si dispru din calea mea, nici mcar figura nu i-am vzut-o ca lumea, pur si simplu nu 1-am
observat.
si de-acum am cale liber. Securistii stau deoparte, pilotul a cobort. O voce:
Coborti!
Bine. Cobor. De o parte si de alta, nu mai snt cei doi tipi s m nghesuie ca ntr-o cutie. Cobor
trei sau patru trepte arunc totusi o privire napoi, snt dezorientat. Ei au rmas pe loc! Astfel,
forta malefic a rmas toat n avion.
si nimeni nu mai coboar; snt singurul pasager.
Atunci trebuie s fiu atent unde pun piciorul, s nu care cumva s m poticnesc. Arunc, de altfel,
si o privire nainte, ntr-un cerc larg, evident dincolo de o linie interzis, asteapt vreo dou sute
de persoane, aplaud, fotografiaz sau nvrt o manivel. Pe mine m-asteapt? stiu ele despre ce
este vorba? at, la aceast primire, la acest foarte simplu lucru, nici nu m asteptam. (Eu am
uitat cu totul c nu ai dreptul s aduci pe cineva ntr-o tar fr s fi cerut acordul acesteia. tine
de moravurile comuniste ideea c nu trebuie s ceri nimnui un asemenea acord, asa cum nu s-a
cerut nimnui permisiunea de a ateriza la Praga n 21 august.)
La captul de jos al pasarelei m asteapt, zmbind, un om foarte simpatic, si destul de fluent n
limba rus:
Peter Dingens, reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Federale.
si se apropie o femeie: mi ofer flori.
Cinci si cinci minute, ora Moscovei. Snt exact douzeci si patru de ore de cnd, busculndu-se
unul pe altul, au nvlit n apartament, nici nu mi-au lsat timp s m pregtesc... Pentru numai
douzeci si patru de ore, snt, desigur, cam multe cele ce s-au ntmplat.
Dar un al doilea interval de douzeci si patru de ore a si nceput o masin a politiei m scoate
din aeroport prin iesirea de rezerv,
nsotitorul meu mi propune s mergem la Boli si gonim pe sosea, vorbind deja de aceast viat,
care a si nceput.
Rulm cu 120 de kilometri pe or, dar, si mai rapid, o alt masin a politiei ne depseste, ne
ordon s tragem pe dreapta. Din aceast a doua masin sare un tnr roscat; el mi ofer un
enorm buchet pe care-1 nsoteste cu explicatia urmtoare:
Din partea Ministerului Afacerilor nterne al landului Renania-Palatinat. Ministrul presupune c
acesta este primul buchet pe care-1 primiti de la un ministru de nterne!
Oh, da! Oh, da, desigur! De la ai nostri, numai ctuse. Mi s-a refuzat chiar si dreptul de a locui cu
ai mei...
[Corespondentilor strini din Moscova li s-a adus la cunostint decretul prin care mi s-a retras
cettenia. ,Familia sa va putea s-1 regseasc ndat ce ea va dori acest lucru." ,Pn nu
aud vocea lui, n-am s cred n existenta acestei posibilitti." Acum din RFG: amnuntele primirii
la aeroport. O asemenea chestie nu este cumva o nscocire? Nu e vorba de un actor care tocmai
a aterizat? Telefoneaz corespondentul lui New York Times: el tocmai 1-a sunat pe Boli si a vorbit
cu Soljenitn... n sfrsit, este el nsusi cel care sun. n biroul unde, nu mai departe de ieri, la
dou mese de lucru se termina, ntr-o liniste ncordat, ceea ce era de terminat, n biroul n care
apoi s-au npustit securistii si n care au fost arse attea lucruri, acum se mbulzesc patruzeci de
persoane prieteni, cunostinte pentru a asista la convorbire... M-au acuzat de trdare... M-au
mbrcat din cap pn-n picioare, n haine de securist... colonelul Komarov... Aici s-a rspndit
zvonul (1-au lansat n mare grab, n-au avut timp s-i dea o form mai credibil) c de bunvoie
am ales expulzarea n loc de nchisoare. ,ti-ai luat vreun angajament scris?" ,Ce vorb-i asta
la tine, nici prin cap nu mi-a trecut." n sfrsit, acum ce-o s le mai dea el la cap\
Acum, de-acolo, o s le dea la cap!!]
Seara, n stucul lui Boli, ne-am fcut drum printre dou siruri de masini ale corespondentilor de
pres, deja parcate de-a lungul strdutelor nguste. Bombardati de blituri foto, am srit drept n
cas; pn noaptea trziu, apoi de cum s-a crpat de ziu, ne-a fost dat s auzim larma
corespondentilor pe la ferestre. Dragul de Hein-rich si-a lsat, bietul de el, balt programul de
lucru si mi-a oferit
78
din plin ospitalitatea sa. A doua zi dimineata era, dup cum mi s-a explicat, inevitabil s ies din
cas, s devin prada fotografilor si s spun cteva cuvinte.
S spun cteva cuvinte? Toat viata am fost torturat de imposibilitatea de a spune cu voce tare
adevrul. Toat viata mea am cutat s fac o bres prin care acest adevr s ias la lumina zilei.
si iat-m pn la urm liber cum n-am fost niciodat, fr secure deasupra capului si cu zecile
de microfoane ntinse spre gura mea, ale celor mai mari agentii internationale vorbeste! si este
chiar ne- ' firesc s nu vorbesc! Acum pot s fac declaratiile cele mai senzationale si ei se vor
ntrece n a le difuza... Dar n interiorul meu, ceva s-a blocat. Oare din cauza rapidittii
transbordrii n-am avut timp, nu s m pregtesc pentru a vorbi, ci mcar s m dumiresc ce-i cu
mine? Este si asta. Dar mai este si altceva: deodat mi s-a prut nedemn s m lansez n
invective aici, unde snt la adpost, s vorbesc aici, unde toti vorbesc, unde acest lucru este
permis. si ce s mai spun dup Arhipelag!
at tot ce mi-a iesit din gur:
Am vorbit destul atunci cnd eram n Uniunea Sovietic. Acum voi tcea.
si acum, retrospectiv, mi spun: a fost bine, intuitia nu m-a nselat. (si cnd, ulterior, familia mea a
sosit la Zurich, si cnd din nou corespondentii au dat nval, presupunnd c de data aceasta,
totusi, nemaiavnd a m teme de ceva, voi spune cteva cuvinte nici atunci n-am mai avut
nimic de adugat.)
Voi tcea spunnd aceasta, aveam n vedere s-mi impun a tcea n fata microfoanelor; n ce
priveste pozitia mea n Europa, am conceput-o, nc din primele ore, din primele minute, ca pe o
activitate n sfrsit nestingherit de nimeni si de nimic: douzeci si sapte de ani scrisesem pentru
sertar, de la mare distant poti s publici ct poftesti, lucrul nu-ti iese ca lumea. Numai acum pot
s-mi strng, cu srg si devotament, recolta. Esential pentru mine era faptul c, iesind din zona
mortii de la Lefortovo, m vedeam trimis s-mi public crtile.
Dar la noi, acolo, n Rusia, declaratia mea putea fi interpretat si ntr-un mod ambiguu: dar cum
vine asta voi tceai Cum poti s taci atunci cnd attora li se pune pumnul n gur? Pentru ei,
acolo, esentialul era violenta pe care o exercitaser asupra mea, pe care 0 exercitau si asupra
altorasi eu s tac? Ei percepeau acest lucru
79
n sonoritatea stihinic a versurilor lui Lermontov La moartea unui poet, sonoritate mprumutat
atunci de rndurile pline de mnie ale lui Reghelson [43]. Li se prea (impresie de moment) c era
mai bine ntr-un lagr sovietic dect s fi trit n felul acela n strintate. Astfel si printre oamenii
cei mai apropiati, diversitatea durittilor vietii poate, chiar si n douzeci si patru de ore, s
produc o diversitate de perceptii.
[,,M-au mbrcat, din cap pn-n picioare, n haine de securist..." o infamie! si asta pentru ca
adevratele lui haine de exilat s r-mn la ei? noroiul e lipicios. Ca si cnd trupul lui ar
continua s rmn sechestrat a ei. Trebuie s reintre n posesia hainelor lui. Dar cum s
ptrunzi la Lefortovo? E zvorit. Telefonul? Aceste numere nu figureaz n cartea de telefoane.
Telefoanele anchetatorilor? Unii si mai cunosc tortionarii. Dar anchetatorul ti d un numr de
telefon la care nu mai rspunde nimeni. Procuratura? ,N-avem telefonul nchisorii Lefortovo."
,Dar dumneavoastr 1-ati dus acolo pe Soljenitn." ,Noi nu stim nimic." Joia, la Lefortovo,
este zi n care detinutii pot primi pachete si aminti ea si plec direct acolo. Trebuie s bat la
ghiseul nchis: ,Chemati-1 pe colonelul Komarov!" n perete se aud niste chei rsucite n iale si,
nsotit de doi aghiotanti (ei sar si, de fiecare parte, iau pozitia de drepti), un tip cu crnurile
atrnnde, crunt, plin de important:
Colonel... Petrenko, directorul penitenciarului Lefortovo!
De partea aceasta a baricadei poti s fluieri s suieri dup numele de familie! si cu att mai
mult dup lucruri... Arse! n aceeasi zi, spune el, au fost arse. Sau mprtite ntre ai lor? Sau
confiscate n vederea vreunor falsuri?]
Cte nu-i rmneau ei de fcut! i rmne acum de fcut lucrul cel mai important, s-1 nceap si
s-1 termine: toat enorma mea arhiv, schite fcute de-a lungul a doisprezece ani si destinate,
n perspectiv, multelor Noduri, trebuia s aduc toate acestea n Elvetia, pe calea aerului, pe
uscat sau pe mare, fr s piard nici o hrtiut, nici unul dintre aceste plicuri folosite de obicei ca
dosare, pentru ca apoi n aceleasi sertare s le plaseze n acest birou, n momentul n care l va
mbarca pentru acolo, si, pe drum, s aib grij ca nici o hrtie important (si printre hrtiile mele,
putine snt neimportante) s nu treac prin cercul de fier al politiei de frontier,
80
s nu permit celor de la vam a le reproduce cu ajutorul a vreo zece aparate de fotocopiat gata
s intre n functiune, si, se ntelege, s nu-i lase s le retin; cci, practic, KGB nu poate, practic,
puterea sovietic nu poate s lase n libertate nici mcar o foit care nu-i este pe plac.
si de aceast sarcin, sotia mea s-a achitat cu bine. n caz contrar, aici, n exil, cu ran deschis,
cu sufletul sfsiat, n-as fi fost dect un infirm, iar nu un scriitor.
si aceast poveste, bine ar fi s-o includ si pe ea chiar n aceast carte. Dar este imposibil,
imposibil...*
unie 1974 Sternenberg, pe nltimile orasului Ztirich
' Acum, da, pot ncredinta tiparului cele scrise (Completarea a Cincea); Dar cnd oare le voi
publica?? (Adnotare din 1978.) "i
81
COMPLETAREA A CNCEA
1974-1975
NVZBL
Nikolai vanovici Zubov
n orice epoc, nestiuti de lume, triesc pe pmnt niste oameni talentati nu n a scrie ceva pentru
posteritate, ci n a pstra ceva pentru interlocutorii lor att pentru cei mai vrstnici, ct si pentru
cei care vor fi tineri atunci cnd depozitarul amintirilor va fi deja btrn. si atta timp ct acest cap
nc nu si-a pierdut echilibrul, atta timp ct, cu blnda ntelepciune a vrstei lui, nc ne lumineaz
calea el este un izvor la care ne potolim setea de cunoastere a trecutului si la care, mai
departe, nvtm noi nsine cum s ne gospodrim viata.
Cu un asemenea talent deosebit, si nc din primii ani ai tineretii, era nzestrat Nikolai vanovici.
Revolutia 1-a prins n postura de observator aflat la vrsta de douzeci si doi de ani, atent si
druit cu o bun memorie si toat acea lume a Rusiei de odinioar, iremediabil prbusit n
cteva luni, s-a pstrat uimitor de vie n amintirea lui, ce-i drept, nu ca un mare tablou dintr-o
bucat, pentru c N.. nu avea o viziune politic asupra vietii, ci ca o multime de crm-peie
strlucitoare. Chiar si la btrnete, N.. putea s extrag din adncuri si s expun un crmpei
despre rnduielile de a calea ferat, despre particularittile geografice ale unor localitti, despre
viata functionrimii, despre existenta unor orsele, despre niste amnunte de mna a treia, dar
remarcabile, ale istoriei noastre. Povestea totdeauna lucruri pe care lui nsusi i era cu neputint
s le priceap pn la capt si pe care era cu neputint s le gsesti n crti, n schimb, desi
contemporan al rzboiului civil, nu putea s povesteasc aproape nimic despre acesta: l trise
ca spectator, nu ca participant. Capul
82
lui prea s refuze a nmagazina date despre acest talmes-balmes ngrozitor. Viata omului, luat
individual, trebuie s fac fat attor sarcini si evenimente cu caracter personal, nct ea e n stare
s-si urmeze cursul si independent de evenimentele cu caracter general. De timpuriu i-a murit
tatl si aceast vrst adolescentin la care Kolea Zubov a rmas orfan s-a manifestat att de
puternic n el, nct i-a determinat caracterul pn la btrnete: atitudine juvenil fat de viat,
mndrie bieteasc purta totdeauna cu el un briceag, stia s fac manual multe lucruri si cu
femeile era, oarecum pe ascuns, tandru, dar si timid. Pn la ultima suflare, si-a respectat si si-a
iubit mama, nendrznind s se opun hotrrilor ei. Dar ea era plin de tot felul de idei fixe si
plin de vointa de a le impune fiului ei. Una dintre aceste idei era aceea c un biat prea tandru si
inteligent trebuie s se nsoare cu o femeie din popor si c pentru aceasta trebuie s mearg n
popor. si la terminarea faculttii de medicin, ea 1-a trimis n gubernia Novgorod ca s lucreze un
timp ntr-o cooperativ productoare de ulei. ntr-adevr, cunostinte despre fabricarea uleiului si
despre gubernia Novgorod, tnrul si-a nsusit pentru toat viata. Dar uite c problema cstoriei
a rezol-vat-o prost. Nu le plcea s se vorbeasc n casa lor despre aceast femeie isteric din
popor, iar eu despre ea nu stiu nimic. Oricum, ea a adus destul nenorocire n viata lui Nikolai
vanovici, astfel nct el nsusi a trebuit s-o prseasc, lund cu sine pe cei trei copii: pe linistitul
si inexpresivul fiu care nu 1-a continuat niciodat n nici o privint si care a crescut ca un strin, si
pe cele dou fiice cu nebunie ereditar de la mama lor. si cu acest brbat, cu un divort la activ si
cu trei copii nereusiti, s-a mritat nefericita vduv Elena Aleksandrovna. Era acum femeie la
treizeci si trei de ani si-i murise primul sot, mai vrstnic dect ea cu douzeci si cinci de ani. Viata
cu acesta ea si-o amintea ca pe cea mai nalt treapt pe care o poate atinge fericirea pe pmnt.
Remritndu-se, s-a supus vointei soacrei, din cauz c N.. n-a mai ndrznit niciodat s ias
de sub aceast voint. si n anii '30, n plin regim sovietic, deci ntr-un ev care nu se mai
caracteriza nicicum prin pozitia subaltern a femeii n familie, ea s-a autoeducat n spiritul
acceptrii acestui nou destin, s-a retras ntr-un ,ev mediu al ei". si, apoi, pe cei doi soti i-a ajuns
mna lung a NKVD si i-a aruncat n lagr. (Povestea lor am relatat-o n Arhipelagul Gulag, partea
a l-a, capitolul 6, si n Pavilionul cancerosilorKadminii.) , -
83
Dup activitatea n domeniul productiei de ulei, N.. a putut s se ntoarc la medicin si s se
specializeze n ginecologie. Acest fapt nu putea s nu dea rezultate. Aici s-a format si
sensibilitatea rafinat a minilor si drzenia tandr a caracterului si, poate, si ceva derivat din
indecizia tinereasc n relatiile cu toate aceste fiinte de sex opus de pe Pmnt. Cred c a fost un
ginecolog de o rar miestrie, a fost o bucurie si o usurare pentru paciente. Ele i pstrau un
statornic sentiment de recunostint, iar el s-a simtit pn la btrnete atras de meseria lui chiar si
dup ce, ctre anii '70, n urma muncii depuse si n ciuda ntreruperilor cauzate de internrile n
lagr, s-a pensionat, el a rmas binevoitor si receptiv ori de cte ori a fost solicitat s intervin n
cazul unei nasteri dificile sau al unei femei grav bolnave. Aflat deja la vrsta de saptezeci si cinci
de ani, si-a realizat unul dintre proiecte: a organizat, ntr-o scoal medie local, pentru fetele din
clasa a zecea, un curs despre tot ce este ,rusinos", despre situatiile pentru care ele trebuie s fie
pregtite, dar despre care printii lor nu le vorbesc direct niciodat; astfel, fetele erau determinate
s renunte la obiceiul de a-si transmite unele altora informatii confuze n materie, soldate apoi cu
traume pentru toat viata. Era n intentia lui si scrierea unei crti ca un fel de curs pedagogic pe
aceast tem.
Specialitatea medical 1-a ajutat pe Nikolai vanovici s supravietuiasc celor zece ani de lagr
(si s-o aranjeze pe Elena Aleksandrovna ca infirmier si ani la rnd s locuiasc n acelasi loc din
incinta lagrului). Dar multipla lui dexteritate l mpingea tot timpul a meserii manuale, printre
care una casnic, de mult ndrgit: mpletitul. Toate cele necesare si de prim important
bard, cleste le avusese si acas pn n momentul arestrii, si chiar n perioada de lagr
linistit i le pregtiser mesterii lui; apoi si n deportare se fcuse luntre si punte ca s si le
procure, n clipele de rgaz ardea de dorinta de a mpleti, si anume ceva interesant, n el, toate
astea coexistau printre niste strengrii refulate; l stpneau de asemenea o pasiune deosebit
pentru latin (drumurile lagrului l puseser n contact cu marele latinist Dovatur, si prin protectie
medical i aranjase acestuia s tin chiar lectii de limba latin!... infirmierelor), si dintre
ndrgitele si captivele jocuri conspiratia. Personal, N.. se tinuse totdeauna departe de politic
(totusi, pe cine nu mpinge lagrul la reflectii? avea cu M.P. lakubovici, semi-bolsevicul, lungi
discutii despre istoria Rusiei), asa c el nsusi de
84
conspiratie, n fond, nu avea nevoie, dar n orele lui de rgaz nu obosea s-i elaboreze
procedeele. Astfel avea un procedeu care permitea ca prin post deschis s intri n
corespondent conspirativ cu un partener aflat departe si nefamiliarizat cu nici un fel de trucuri,
nti i se trimitea o poezie inofensiv cu rugmintea fierbinte de a o memoriza. Dup ce te
convingeai c a primit-o, urma a doua scrisoare n care i spuneai c poezia a fost un acrostih.
Omul citea coloana primelor litere: ,Dezlipeste plicul" si l dezlipea deja pe al doilea, pe cel de-
acuma. Aici pe fsia lipit, i se explica n scris modul n care el va primi informatia urmtoare: fie
ntre copertele unei crti, fie pe fundul dublu al unei casete sau culmea miestriei! ntr-o
simpl carte postal, dac mai nti o pui n ap cald si apoi o desfaci n straturi. Fantastic
tehnic! Simpla carte postal, N.. o stratifica, pe partea interioar scria ceea ce trebuia, o lipea
(el stia si prepara o multime de cleiuri), si apoi scria textul exterior n asa fel nct rndurile
exterioare s se astearn peste cele interioare, care devin astfel neidentificabile, n toate
regimurile de cenzur, crtile postale rmn aproape totdeauna neverificate, trec peste diferite
bariere mai usor dect toate celelalte forme de corespondent. (Trebuie spus c liberalistii
sovietici se temeau de o asemenea corespondent conspirativ si adesea nu o sprijineau.)
n lagr, toat aceast tehnic Nikolai vanovici o folosea n mod curent, dar nu lsa s se vad
n interesul cui. Aici a fcut el cunostint cu moscovitul Alfred stiokli, eruditul specialist n teoria
literaturii. Acesta i-a spus c, dac ar fi stiut cum s ascund unele lucruri, ar fi scris n lagr o
nuvel despre epoca lui Spartacus si ar fi descris prin analogie (asa cum face majoritatea
temerarilor din literatura sovietic) psihologia de sclav, pornind de la cea de zek. N.. ns i-a
oferit imediat un excelent procedeu de pstrare: nu mfundnd filele ntre coperte de carte
(aceasta ar fi necesitat multe coperte), ci ncleind copertele multor foi de manuscris cu un
asemenea clei, nct la desfacerea n straturi s se pstreze scrisul. Au verificat si au constatat c
rezultatul era excelent. si stiokli a nceput s scrie. Cnd se strngeau file pn la grosimea unei
coperte, N.. le ncleia si le tinea absolut la vedere n fata scotocitorilor din administratia lagrului.
Apoi stiokli sau a fost transferat n alt lagr sau si-a abandonat nainte de vreme proiectul. Fapt
este c pe toate cele scrise de el N.. nu numai c le-a pstrat, dar le-a si scos din lagr, le-a luat
cu el n exil si apoi i-a scris lui stiokli,
85
aflat acum la Moscova n libertate: veniti s v luati manuscrisul! stiokli i-a rspuns derobndu-se
sub diferite pretexte amabile. Eu 1-am simpatizat foarte mult pe acest autor ascuns, pe acest
confrate al meu. Noi credeam c el nu ntelege aluziile din scrisori si c socoteste c opera lui s-a
pierdut, n 1956 m-am dus si eu la Moscova. Cu aceast ocazie, Nikolai vanovici mi-a ncredintat
misiunea s-1 gsesc pe stiokli si s-i spun fr ocolisuri ce si cum. Dar vai, reabilitat, cu cariera
stiintific restabilit, reinstalat n apartamentul lui de pe Petrovka, stiokli pierduse interesul fat de
scrierile lui din lagr: s mai zic cineva c trim n sclavagism! Toat povestea aceasta mi
amintea de Maksim Maksimci, devotatul si neluatul n seam personaj lermontovian.
La Kok-Terek, n exil, N.. a sosit cu cteva luni naintea mea. Sotia i fusese luat de lng el si
trimis n tinutul Krasnoiarsk (msura era urmare nu a premeditrii celor de la Ceka, ci a
neglijentei celor de la Ministerul de nterne). Dup un an au adus-o napoi, aici. Btrna mam,
din cauza creia se ntmplase toat povestea cu arestarea acestei perechi, a venit si ea trs-
grpis s-si vad fiul. A venit si una dintre fiice, aflat deja n pragul dementei complete, dar toate
astea ulterior. Dar deocamdat el tria singur deja totalmente albit, dar sprinten ca un tnr,
usctiv, mic de statur, cu fata nseninat de un zmbet. Avea niste ochi asa de luminosi nct nici
o cuttur nu puteai s nu i-o observi si s nu i-o tii minte. Ne ntlniserm n spitalul raional,
unde eram internat din cauza unei boli enigmatice, care se declansase exact n momentul
eliberrii (erau metastazele anuale ale cancerului, dar nc nu le identificase nimeni, N.. fiind
primul care le-a bnuit). Trebuie s spun c nu el m-a tratat si c ntlnirea noastr a fost ca de la
zek la zek. si n curnd, dup externarea mea, nu stiu cum s-a fcut c am mers mpreun prin
aul, am intrat ntr-o ceainrie, unde am stat la un pahar de bere. Eram doi brbati singuri: el si
astepta sotia; pe mine, n ultima perioad de lagr, m prsise sotia. El mergea atunci pe
cincizeci si opt de ani, eu pe treizeci si cinci, iar n prietenia care se legase ntre noi era ceva
tineresc pe care-1 ntretinea si aceast situatie a noastr de nefamilisti, si temperamentele
tineresti ale amndurora, si aceast senzatie de minunat nceput al nceputului vietii, senzatie
care pune stpnire pe detinutul eliberat, si chiar primvara stepei kazahe cnd nfloresc ginghilul
parfumat si ghimpele
86
cmilei dar si ntia primvar de dup moartea lui Stalin si ultima primvar a lui Beria.
Dar cu ct vrsta lui Nikolai vanovici era mai mare dect a mea, cu att era mai mare optimismul
lui: s ncepi viata la cincizeci si opt de ani, ca si cnd pn arunci n-ai fi trit. Totul este distrus si
nc netrit!
Pe oameni i-am atras de partea mea totdeauna de la prima n-tlnire, de la prima vedere. Nikolai
vanci m-a ncntat asa de mult din prima clip, mi s-a destinuit n asa msur, nct repede m-
am hotrt s-mi deschid si eu sufletul n fata lui. n exil, el a fost primul si ultimul n fata cruia m-
am deschis. Seara ne duceam pn dincolo de captul micii colonii, ne asezam pe o movilit la
malul unui vechi canal de irigatie si-i citeam, i citeam din stocul meu de poezii (dar si de proz),
verificnd n ce msur i plceau aceste compuneri ale mele. n perioada detentiei mele, el a fost
al noulea cruia i-am servit asemenea lecturi, dar primul care m-a surprins cu o reactie nici de
laud, nici de critic, ci de uimire. Cum de-ti obosesti creierul, purtnd n dumneata toate acestea
ani de zile? ntreba el. Un alt loc de pstrare dect memoria mea nici nu-mi permiteam, eu m
obisnuisem deja cu ncordrile ei, cu vesnicele repetri iar el se apucase s mi-o degreveze. si
peste cteva zile mi-a fcut cadou un prim dispozitiv uimitor prin simplitatea lui, prin adecvarea
lui la ambianta cea mai srccioas, pentru c nu trezea bnuieli, dar si pentru c era usor de
mutat dintr-un loc n altul: o ldit din placaj, dintre acelea folosite la expedieri si care, n marile
orase, au un pret de nimic, dar care nu se pot cumpra n exil. Un asemenea obiect, de care
detinutul trebuie s aib grij si s-1 foloseasc pentru mruntisuri, nici nu face not discordant
cu mobilierul srccios dintr-o ncpere cu pmnt pe jos. Ldit avea fund dublu, dar placajul
nu i se ndoia, si numai niste mini de ginecolog putuser, palpnd din dou prti, s potriveasc
cele dou funduri n asa fel nct s lase un spatiu ntre ele. Apoi erau dou cuisoare care, am
constatat, nu erau btute n placaj, ci montate strns. Cu ajutorul unui cleste plat, acestea puteau
fi scoase rapid; cdea o mic bar, se deschidea o cavitate secret si att de adnc si
ntunecoas ct se dorea; era vorba de un spatiu de o sut de centimetri cubi, un teritoriu care,
desi fcea parte din cel al URSS, era iesit de sub controlul puterii sovietice. Acolo repede puteai
s arunci, de acolo re-puteai s scoti ceea ce trebuia, repede puteai s te asiguri c
87
nu se rostogoleste nimic, c nu se produce nici un zgomot care s te dea de gol. n conditiile n
care, scriind, eram nevoit s fac literele ct mai mici, aceast cavitate oferea suficient spatiu
pentru tot ce as fi consemnat n cinci ani de lagr, (n textul principal al Vitelului am scris: ,o idee
fericit si un ajutor bine venit din partea unei persoane", dar am scris-o ntr-un context care s
dea de nteles c asta a fost dup cltoria la Taskent exemplu de denaturare menit a face
s nu planeze nici o bnuial asupra lui Nikolai va-novici. Din aceast zi de mai 1953, cnd am
primit cadoul, am nceput putin cte putin s-mi astern pe hrtie cele dousprezece mii de rnduri:
versuri, un poem, dou piese.)
M cuprinsese entuziasmul: momentul cnd ti se anunt eliberarea nu este mai putin important
dect cel cnd iesi pe poarta lagrului! si lui N.. i luceau ochii, iar zmbetul, n ciuda musttilor si a
brbutei crunte, l ntinerea: a prins bine, n-a fost zadarnic pasiunea lui pentru conspiratie!
ntr-o colonie micut, unde exilati politici erau mai putin de patruzeci de oameni, iar printre acestia
nici zece rusi, deci ntr-o asemenea colonie a trebuit ca un subversiv autor amator s dea din
prima clip peste un nnscut conspirator amator! Oare nu-i asta o minune?
Mai trziu, N.. a aranjat pentru mine un dispozitiv secret si ntr-un birou grosolan. Spatiile pentru
pstrare cresteau, accesibilitatea era perfect, si, ntr-adevr, chestia asta mi-a usurat mult
activitatea de scriitor ilegalist: n ultimul minut, nainte de a pleca la scoal, ascundeam totul n
bordeiasul meu solitar pe care-1 ncuiam cu un mic lact, si plecam pentru multe ore, timp n care
m simteam perfect asigurat: nici hotul n-avea de ce s fie tentat, nici agentul co-menduirii nu
gsea, nu captura nimic. si acum, cu toat enorma (dubla) solicitare din partea scolii, reuseam s
m uit n fiecare zi n manuscrisele mele, s scriu cte ceva n fiecare zi si acelasi lucra n toate
duminicile, cu exceptia celor n care ne mnau la munc n colhoz. ar pentru repetarea si
pregtirea lectiilor noi nu mai pierdeam o sptmn la lun. Acum puteam s-mi definitivez
textele: le vedeam cu ochi proaspeti si eram convins c memoria mea nu va avea de suferit din
cauza eventualelor modificri.
Ajutorul acordat mie de Nikolai vanovici n momentele cele mai dezolate ale distrusei si
dezndjduitei mele vieti si simpatia artat mie de Elena Aleksandrovna, venit si ea printre noi
ast-toamn, au fost fluxul de cldur si lumin care m-a fcut s nu simt lipsa
restului omenirii de care m ascundeam. E. A. sosise, iar eu asteptam aprobarea de plecare la un
dispensar oncologic, la o moarte aproape sigur. Cumplit a fost conjunctura n care ne-am
cunoscut si de aceea discutam la modul pragmatic despre apropiatul meu deces si despre modul
n care ei trebuiau s gestioneze avutul meu. N-am vrut s las manuscrise n casa lor, ca s nu le
complic existenta, dar pe parcela mea am ngropat n pmnt o sticl cu poemul din lagr si
piesele, si singurul care stia acest loc era N.. Din clinica oncologic de la Taskent (mai trziu
din Torfoproduct, precum si din Riazan) le-am trimis adesea scrisori consistente si dense, asa
cum, n viata mea, nu mai scrisesem nimnui niciodat.
Ambii Zubovi apartineau acelei foarte bune jumtti din efectivul fostilor detinuti, care, ct va tri,
nu-si va uita stagiul de lagr si care vede n acesta lectia suprem a vietii si a ntelepciunii.
Aceasta m-a si fcut s m simt legat de ei ca de rudele mele, iar dup vrst (N.. era putin mai
tnr dect rposatul meu tat), aproape ca de printii mei, dar nu tuturor le este dat s aib cu
printii lor momente asa de interesante si de vesele ca acelea pe care le-am avut eu cu Zubovii.
Ne trimiteam biletele prinse de zgarda unui ctel (acesta alerga de la o cas la alta, stiind cine-i
expeditorul si cine destinatarul), mergeam mpreun la cinematograful micii colonii sau sedeam la
taifas n chioscul lor de chirpici, la marginea stepei pustii. si cu mai mult sinceritate dect se
obisnuieste a se manifesta n relatiile cu printii, ne jeluiam mpreun c eu nu puteam s m
nsor din cauza manuscriselor si cutam o modalitate ca totusi s m nsor cu cineva.
Cnd n primvara lui 1954 am fost rspltit cu sansa de a m nsntosi si, naripat de
sentimentul bucuriei, am scris Republica muncii, atunci i-am avut n vedere aproape numai pe ei,
gndul meu fiind s le-o citesc n mod special lor, acestor vechi fosti detinuti si binecuvntati
prieteni ai mei. S le-o citesc dar nici intentia aceasta nu era simplu de realizat: fiica lor
reprezenta un risc, iar izba n care locuiau era nghesuit ntre alte izbe, or eu voiam s
interpretez, cu voce tare, toate rolurile din pies. Bordeiul meu ns avea o pozitie mai bun,
drumul de acces la el se vedea de la o sut de metri. Dar piesa era foarte lung, o dat si
jumtate mai lung dect este acum. Citirea ei cu antracte cu tot lua cinci ceasuri, or a avea
musafiri attea ceasuri n timpul zilei era de natur s trezeasc
89
bnuieli din partea vecinilor si a comenduirii, pe lng faptul c nici slujba si nici gospodria nu
permiteau acest lucru. si astfel n-a rmas dect o singur solutie: cnd deja se ntunec, ei s vin
s stea o noapte la mine. Era o noapte cald, de sfrsit de iunie si solemn selenar, asa cum
numai noptile stepei nemrginite pot fi. Dar a trebuit s tinem ferestrele nchise ca s nu fim auziti
si astfel tot aerul proaspt 1-am lsat afar, noi fiind nevoiti s stm n zpuseala mbibat de
mirosul lmpii cu gaz. n antracte ne aeriseam, iar eu ieseam n curte s vd: nu s-a furisat
careva prin preajm? Nu trage careva cu urechea? Dar ne pzeau cinii Zubovilor... la o adic, ar
fi nceput s latre, n noaptea aceea a renviat n fata noastr, n toat cruzimea culorilor lui,
tabloul vietii de lagr senzatie pe care lumea o va ncerca peste douzeci de ani, citind
Arhipelagul, iar noi am ncercat-o n noaptea aceea. Dup spectacol am iesit cu totii n aerul
noptii de-afar: aceeasi lumin de necuprins revrsat asupra ntregii stepe, numai luna trecuse
de partea cealalt a boltii ceresti, micuta colonie adormise de mult, vlul subtire al cetii de
dinainte de mijirea zorilor ncepuse deja s se lase, ceea ce fcea s sporeasc si mai mult
aparenta de fantastic. Zu-bovii erau tulburati, poate si datorit faptului c acum pentru prima dat
credeau cu adevrat n mine, exprimndu-si prerea c, iat, aici, n acest bordeias, se
pregteste ceva uluitor. si cvincvagenara Elena Aleksandrovna, sprijinindu-se de mna sotului ei,
deja n cu-rnd sexagenar, a spus: ,si ce senzatie de tinerete avem! Senzatia de a fi fat-n fat cu
privelistile sublime ale vietii!"
Pe noi, pe fostii detinuti, viata nu ne-a rsftat cu privelisti sublime.
De-abia ncepusem, eu si Nikolai vanci, s nu mai fim nevoiti a accepta amputrile practicate de
lagr asupra venitului nostru bnesc si deci s cstigm ca oameni care presteaz o munc n
,libertate", c, aidoma unor bieti ajunsi la maturitate, ne-am si realizat visul dintotdeauna: ne-am
cumprat cte un fotoaparat. (Lucrul acesta s-a fcut pe baza unei documentri temeinice, s-a
studiat mai nti teoria, dup carte. ar, n curnd, N.. i-2 transmis n scris fabricii ,Smena"
observatiile lui critice cu privire la modul n care fusese proiectat aparatul.) Totusi, plcerea
acestei meserii nu mai putea s mping n planul doi, ci numai s stimuleze pasiunea noastr
pentru conspiratie: dar cum s pui n slujba cauzei noastre fotografia? Am studiat amndoi dup
manual tehnica reproducerii, iar
90
n deplasrile mele pentru tratament la Taskent mi-am procurat substante chimice originale si
am nvtat s fac excelente reproduceri. O magazie din chirpici, neterminat, cu niste ziduri fr
acoperis, mi-a servit de adpost contra vntului si m-a ferit de ochii vecinilor: ndat ce sosea
mohoreala de scurt durat n Kazahstan, m grbeam s-mi montez instalatia portabil si,
prinznd lumina natural permanent (dac se nnoreaz sau ncepe ploaia, trebuie s te lasi
pgubas), m grbeam s-mi fotografiez liliputanele foite manuscrise (cea mai mare 13x18
cm). Dar toat munca fin si important i revenea lui Nikolai vanovici: s scoat legtura unei
brosurele englezesti oarecare, s fac n ambele coperte locuri pentru pstrare ca niste plicuri, s
repartizeze n plicuri fsii a cte patru cadre, dar si n cteva straturi, si s fac totul n asa fel
nct brosuric s par c doar ce a iesit din magazin! Desigur, cea mai complicat lucrare de
legtorie pe care a facut-o vreodat N.., dar era n-tr-adevr ceva admirabil! (Singurul lucru
care ne nelinistea era acela c, din cauza srurilor de argint, legturile de carton ieseau mai grele
dect ne asteptam.) Acum nu ne rmnea dect s-1 gsim pe acel nobil turist occidental, care se
plimb pe undeva prin Moscova si-si permite riscul de a lua o carte subversiv din minile unui
trector grbit... Un asemenea turist nu s-a gsit, apoi mi-am refcut textele, acestea s-au
perimat. Cartea aceasta am pstrat-o ca pe o amintire despre munca minunat a lui N.., ns n
momentul dezastrului din 1965 am ars-o. Dar si acum mi st n fata ochilor. Erau piesele lui
Bernard Shaw, n englez, dar n editie sovietic.
Noi, eu si Zubovii, ne puseserm n gnd s ne stabilim definitiv la Kok-Terek, asa cum era nscris
n actele noastre, dar n primvara lui 1956, cnd a fost desfiintat tot exilul politic, eu am plecat
imediat si ei, desi nu mai erau prizonieri ai Ministerului de nterne, au rmas pe loc. Rmnerea
lor la Kok-Terek a fost consecinta dificulttilor cu care se luptau n viata de fiecare zi: le era greu
s mai schimbe locul, fortele lor fizice scdeau, iar mama lui era bolnav; dement, fiica lui umbla
creanga prin Kok-Terek, a rmas gravid, se pare, cu presedintele sovietului stesc, a nscut,
purttoare a numelui de Zubov fiind, pe minile unei kazahe si, pn la urm, a disprut ntr-un
ospiciu. (Uimitoare ereditate: crescnd ntr-o familie ruseasc, plecnd de mic copil din Kazahstan,
nefiind niciodat educat n spiritul imitatiei si neavnd un exemplu n sensul acesta, biatul prefera
poza musulmanului care st cu picioarele strnse sub
91
el.) Cealalt fiic, un an mai trziu, s-a aruncat de pe fereastra trenului electric din suburbiile
Moscovei.
Tehnica de pstrare elaborat de N.. era asa de usoar si de comod transportabil, nct dup
aceea mi-a trimis-o prin post n Rusia Central, la Torfoproduct: mi-a expediat trei asemenea
lzi care mi-au folosit nc multi ani, si chiar nainte de expulzarea mea din URSS nc mai
fceam uneori uz de ele. Cnd ns m-am mutat la Riazan (m-am unit din nou cu prima mea sotie,
Natalia Resetov-skaia, care deja avea la data aceea sase ani de csnicie cu altul pas gresit,
foarte scump pltit ulterior de noi amndoi) si cnd acolo, n conditiile n care aveam masin de
scris, volumul materialelor pstrate a crescut brusc, fiecare lucrare avnd-o n 3-4 exemplare
mi-au trebuit noi spatii de pstrare. Dar N.. m-a instruit asa de bine, nct si mie mi-au venit idei
destul de ingenioase: cnd i-am fcut plafon dublu dulapului, cnd am nghesuit manuscrisele n
interiorul picupului si asa greu.
Ce bun mi se pruse locul nostru de surghiun, atta timp ct tri-serm cu ideea c sntem pironiti
de el pentru eternitate, ntr-adevr ce mult l ndrgiserm! si ce dezolati am fost cnd a aprut
darul liberttii si toti au plecat pe capete. Pentru Zubovi, cale de ntoarcere n mprejurimile
Moscovei nu mai era (,bilete de cltorie retur n tara trecutului nu se vnd!" era reflectia
preferat, dar trist, a lui N.. dup ce trise experienta lagrului). Atunci n Crimeea? si lua
elan E.A. Ea avusese la Simferopol o tinerete fericit. Toat Crimeea era, pentru ea, o amintire
scump, n conditiile rnduielilor sovietice, orice om are la picioare niste ghiulele care-1 mpiedic
s se urneasc din loc, si atunci n ce situatie se poate gsi un fost detinut si, unde mai pui, si
nereabilitat? (N-au putut s le ierte totul si s le dea si lor pentru scurt timp mcar adpostul care
se d pn si unui dezertor.) Pe un fost detinut nu vrea s-1 primeasc absolut nimeni nicieri.
Dup multe scrisori si cereri, autorittile au fost n sfrsit de acord s-i dea doctorului Zubov un loc
la Ak-Mecet (acum Cernomorskoe) o micut colonie dosnic, asezat ntr-un tinut dezolant din
Crimeea de nord-vest. n 1958 s-au urnit si, cu toate greuttile, au plecat. Din Crimeea, din tot ce
evoc aceast denumire si din tot ce si bmintea Elena Aleksandrovna, putine lucruri mai
rmseser; njur: step pustie ca si la Kok-Terek si chiar localitatea avea acelasi aspect de
peisaj pustiu si prjolit (nu stiu ce mi-a venit de am fcut o glum: ,Kok-Terek, unde comsomolistii
92
au spat pn au dat de mare", dar am nteles c i-am jignit) n schimb, plaj ntins, autentic
ap de Marea Neagr, si, ceea ce este mai important, nu departe de cas o banc ntr-un
golfiilet, unde sotii, lundu-se de mn, se duceau n flecare sear s priveasc apusul de soare.
Cu uimitoarea lor capacitate de a-i face fericiti ne cei din jur si de a fi ei nsisi multumiti cu orice
lucru ct de mic, Zubovii recunoscuser c Ak-Mecet era un loc fericit pe care, ct au trit, nu 1-au
mai prsit niciodat. E. A. nu mai era tnr cnd si-a pierdut cu totul mobilitatea, iar acum st
culcat de-a binelea, nemaiputnd s se deplaseze nici pn la acea banc. Ei stiau s triasc:
interiorizati, ascultnd amndoi, sub un acoperis linistit, o muzic vesperal, ntretinnd amndoi
corespondent cu prietenii si acesta era universul lor.
Mica masin de scris mi-a dat posibilitatea s-mi fac copii de pe toate operele mele si, n felul
acesta, a aprut necesitatea de a le pstra dispersat. si n-ar fi trebuit s-i mpovrez pe btrni,
dar nimeni nu-mi era mai apropiat si mai demn de ncredere dect ei. n 1959, de a Riazan mi-am
dus la ei toate piesele, poemul inspirat din viata de lagr si Primul Cerc (96 de capitole), care
atunci mi se prea deja gata.
si din nou N.. si-a transformat rudimentara sa mobil de buctrie, dublndu-i fundurile si peretii,
ca s ascund lucrurile mele.
Din Riazan am continuat s ntretin o corespondent cordial cu ei, si amnuntit, dar numai att
ct era prudent ntr-o situatie n care cenzura era cu ochii pe noi. Cnd Tvardovski mi 1-a acceptat
pe Denisovici, oamenii crora am avut dorinta cea mai fierbinte de a le povesti despre acest
succes au fost Zubovii. Dar n scrisoare nu ncpeau toate nuantele. Asa c de Pastele lui 1962,
dup ce am terminat cu nc o redactilografiere a Cercului, m-am grbit, cu un exemplar asupra
mea, s plec la Zubovi, n Crimeea. Acolo, n atmosfera familiar mie, la o mas rotund
asemntoare cu cea care era cndva la Kok-Terek, le-am povestit dragilor mei btrnei despre
incredibilele evenimente de la Novi mir. E.A., jumulind n timpul acesta cocosul tiat pentru un
prnz festiv, cu fulgii n mn, se oprea uimit si anume pentru faptul c asa de asemntor se
repetau agreabilele reuniuni n trei de la Kok-Terek, numai c acum aveam acces la electricitate
mie nsumi mi se revela, pare-se pentru prima dat, cu toat claritatea, acest miracol: cci noi
niciodat
93
nu speraserm s vedem ceva tiprit n timpul vietii noastre! Dar oare chiar se va tipri?...
n alt loc va trebui s-mi tin gura: pregtindu-m pentru orice neplcere la aparitia lui Denisovici,
mi-am fcut n acea primvara nc trei fotocopii complete a absolut tot ce scrisesem pn atunci.
si sub pretextul unui voiaj estival al meu si al sotiei mele, am plecat s le dispersm pe la prieteni
din vremea detentiei. Una am lsat-o la incomparabilul si bunul meu prieten si tovars de
detentie, Ni-kolai Andreevici Semionov, mpreun cu care compuneam pe dusumelele de la
Butrki si de la hidrocentrala din Perm Zmbetul lui Buda (n Cercul Potapov). El a primit-o si a
pstrat-o cu credint pn am ars-o eu. Pe a doua voiam s-o las undeva lng Kizel, la Pavel
Baraniuk (n Captivii si n Tancurile Pavel Gai), eroul lagrului. M-am dus fr s nteleg c
pn la Pavel se putea ajunge numai cu masinile Ministerului de nterne si c el nsusi devenise
supraveghetor de lagr, dar n scrisori nu recunostea acest lucru; aceast pierdere este o ran,
pn n prezent neexplicat, dar de nteles: asa de mult 1-au strns cu usa dup rscoala noastr
de la Ekibastuz. Cu o capsul de microfilme n buzunar, ca, nu-i asa, cu o bomb, o zi ntreag
am hoinrit cu fereal prin Kizel, una din capitalele Gulagului, ca nu cumva ntmpltor, din
bnuial, din greseal, s m nhate vreuna dintre nenumratele patrule de aici. Astfel c nici n-
am mai ajuns la Pavel, si bine c s-a ntmplat asa. Pe a treia am lsat-o la Ekaterinburg, la uri
Vasilievici Karbe, prietenul meu de ncredere de la Ekibastuz, omul acela nobil si totdeauna calm.
El tot cu bunvoint a primit-o si tot cu credint a pstrat-o undeva ntr-o pdure, n pmnt. n
mai 1968, el a murit, aproape n aceeasi zi cu Arngold Suzi (amndoi cardiaci, si n acele zile
au fost nu stiu ce fenomene solare). si acum nu-mi aduc aminte: mi-o fi restituit toate materialele
si eu le-am distrus, sau microfilmul acela se afl si n ziua de azi n vreo pdure din Urali.
O dat cu publicarea lui Denisovici, cercul corespondentei, al cunostintelor, al obligatiilor mele,
precum si aria mea de culegere a materialelor s-au lrgit exploziv si, corespunztor, s-a mrit si
atentia cu care m urmrea neadormitul Zreim. Tot mai rar puteam s le trimit Zubovilor scrisori
amnuntite, tot mai putine idei puteam s exprim n acestea. Eu si nainte, din cte-mi amintesc,
ca productivitate munceam ct cel putin cinci oameni, dar pn la iesirea la suprafat mai aveam
totusi scurte rgazuri pentru scrisori, pentru
94
taifasuri. Acum nu le mai aveam. Ce-i drept, n vara lui 1964, jai vanovici a venit s ia parte,
alturi de mine si de sotia mea, la orima cltorie cu masina noastr de la Moscova pn n
Estonia. Din nou, toat atmosfera dintre noi era una de apropiere si ntelegere. Dar el iarsi s-a
dat la fund n mica lui colonie care a devenit zona interzis" (stationarea flotei militaro-maritime);
a rezultat un exil pe de-a-ndoaselea: ca s ajungi la ei trebuia de-acuma s obtii un permis de la
MA-ul regional. Dar Zubovii nsisi se miscau tot mai putin, Elena Aleksandrovna era tintuit la
pat, Nikotai vanovici, din cauza surdittii tot mai accentuate, nu mai putea s asculte radioul
occidental. Cu timpul s-au nchis n mica lor lume static, s-au adncit n clasici, iar dintre lucrurile
noi, le urmreau numai pe acelea care ajungeau pn la ei, mai adesea nu cele mai bune.
Experientele si ritmurile noastre nu se mai potriveau unele cu altele, corespondenta cu sabia
cenzurii deasupra capului si pierdea aproape orice sens: aluziile nu mai erau sesizate, sufereau
interpretri gresite.
n octombrie 1964, n timpul noptii, cnd au aflat despre rsturnarea lui Hrusciov, Zubovii au ars
toate scrierile mele aflate n pstrarea lor si m-au anuntat despre aceasta printr-o fraz
conventional, ntr-o scrisoare. Asa ne si nteleseserm: dac, dup prerea lor, apare o
primejdie grav, ei snt liberi s ard totul. Atunci lor, si nu numai lor, li s-a prut c n cteva zile
va ncepe un dezastru general. Chiar n acele zile si din acelasi motiv mi-am trimis n Occident
(cu V.L. Andreev) rola de microfilme pe care n-o lsasem la Kizel, asa c rugul Zubovilor nu m-a
afectat prea tare: aveam acum destule exemplare. si iat c singurul rezultat a fost acela c din
dou exemplare ale Banchetului nvingtorilor am rmas numai cu unul.
Dar dup nc un an, confiscarea arhivei lui Teus s-a tradus pentru mine prin aceea c nu mi-a
mai rmas absolut nici un exemplar din Banchetul nvingtorilor. Ce-i drept, l editaser la CC, n
tiraj secret; poate c exemplarele de la ei se vor pstra pentru viitor, dar m durea sufletul c
acum pentru mine Banchetul era pierdut, n 1966 m-am ntlnit cu Nikolai vanci la Simferopol,
altminteri nu era chip s ajungi la el. L-am ntrebat dac a ars totul, absolut totul. Mi-a rspuns,
sigur de sine, c singurul lucru care se pstrase ntim-pltor era o variant timpurie a Cercului:
acum, mpreun cu el, am ars-o si pe aceasta ntr-o sob, la Simferopof. si n anul 1969, N.. a
venit la Moscova, a trecut pe la Rojdestvo; situatia rmnea
95
aceeasi, nu m mai ndoiam c de la Banchet mi luasem adio pentru totdeauna. Dar n 1970 mi-
a scris c ar trebui s m duc n vizit la o foarte veche cunostint de-a lui din Moscova. Asta mi-
o spunea ntr-o fraz cam obscur pe care eu n-am descifrat-o pn la capt (era de domeniul
trecutului ambianta de la Kok-Terek, cnd ne ntelegeam asa de usor unul pe altul si ne miram de
ct de greu ne pricepeau corespondentii nostri liberi; lunga desprtire ne-a pus si pe noi n situatia
de a ne pricepe greu unul pe altul). Nu m-am dumirit, n primvara lui 1971, N. Resetovskaia, de
care eram deja desprtit, si-a luat un permis de la MA si s-a dus pentru cteva zile la Zubovi.
Spetind n influenta nobil si atenuant a Zubovilor, eu, printr-o scrisoare, i-am rugat s-o
primeasc. La data aceea nu puteam s prevd n minile cui o va arunca divortul nostru pe fosta
mea sotie: c din clip n clip ea va deveni, c pentru mine deja a devenit mai periculoas dect
orice iscoad si pentru c este gata s se alieze cu oricine mpotriva mea, si pentru c stie
multe lucruri secrete, nainte de aceasta, luase de la Zubovi aproape tot teancul de scrisori pe
care eu le adresasem acestora chiar n acei ani cnd ea m prsise; avea nevoie de ele pentru
a-si umple lacunele memoriilor. si neintuindu-i intentiile, N.. tocmai pe ea a rugat-o s-mi
transmit istoria secret a peripetiilor prin care trecuser scrierile mele si i-a dictat adresa mea.
De pe urma fiicei demente, Zubovilor le rmsese acel plod conceput la Kok-Terek, acel nepot-
kazah, de nevoie crescut de ei, ajuns deja la vrsta de treisprezece ani, handicapat si de o rutate
neobisnuit, ntre timp l dduser la un internat pentru copii greu educabili (ce chin pn 1-au
vzut si acolo! si cu pretul ctor rugminti si cciuleli!). Venind ntr-o scurt nvoire la bunici si
certndu-se cu acestia (amenintndu-i - si nu era prima dat cu moartea), nepotul nu s-a mai
abtinut si, ntr-un acces de furie, i-a spus unei vecine cum c el i are ,la mn pe btrni" c a
descoperit c acestia tin ascunse n mobil ,scrieri antisovietice"! Ce s-ar fi ntmplat cu Zubovii,
dac el ar fi reusit s mearg cu denuntul pn la capt! expulzarea din colonia vecin cu baza
militaro-maritim ar fi fost msura cea mai blnd si cea mai usoar ce s-ar fi luat mpotriva lor,
dar n situatia lor, asta si asa ar fi nsemnat o condamnare la moarte. Dar vecina 1-a informat
ndat pe N.. Acesta s-a apucat repede s caute si a descoperit o ascunztoare de care uitase
-si n ea Banchetul nvingtorilor, Republica muncii si alte mrunti-
96
suri. Le-a gsit imediat o alt ascunztoare. Nepotul a observat c lucrurile cu pricina dispruser
si, nfuriindu-se, a nceput s dr-cuie. Dar N.L stia deja c Banchetul trebuie pstrat s-1 tin
acum era ns periculos: dac-1 denunta careva? si nu stia cum s-mi comunice si nici s vin la
mine nu putea. si totusi 1-a mai tinut nc vreo cteva luni! Atta s-a prelungit, fiindu-le deja peste
puteri, o conspiratie nceput asa de vesel la Kok-Terek, cu saptesprezece ani n urm.
n vara lui 1970 au venit de la Leningrad s se odihneasc la Cernomorskoe niste cunostinte de-
ale cunostintelor lui de-ale aceluiasi Dovatur, latinistul, specialistul n istoria antic: rina Va-
lerianovna, doctorand a acestuia, si sotul ei, Anatoli lakovlevici Kuklin, amndoi printi tineri ai
unei fetite. De la prima lor sosire aici si din prima zi n care au fcut cunostint cu Zubovii, acesti
tineri au fost cuceriti de acea atmosfer de cald cordialitate care-i nconjura totdeauna pe cei doi
btrni. si acum, pe deplin ncreztor n Kuklini, Nikolai vanovici le-a dat lor manuscrisele mele
regsite, urmnd ca ei s mi le restituie cu prima ocazie, iar dac situatia va lua o turnur proast,
s le distrug. Din cauz c transportul sovietic si modul de viat sovietic au particularittile pe
care le au, ei, din trenul direct Crimeea-Leningrad, nu puteau s coboare la Moscova. Cnd ns a
fost la Moscova, rina mi-a trimis un bilet prin Rostropovici, dar totul era asa de neclar si asa de
multi veneau la mine cu fleacuri, nct de data aceasta am continuat s-mi vd de treab, n-am
rspuns.
si iat c n iunie 1971, fosta mea sotie, circumspect ostil, dar care atunci nc mai lua n calcul
posibilitatea de a m recupera, mi-a transmis, ntr-un moment nu nc dintre cele mai rele ale ei,
toat aceast poveste si adresa. M-am strduit s primesc aceast adres fr s-i acord mare
important (ntorcndu-m o dat de la Leningrad, ea m-a ntrebat ce si cum, iar eu i-am rspuns
c m-am dus degeaba, c cei de acolo au ars totul demult). Dar, n ce m priveste, peste dou
zile eram deja la Leningrad, n aleea Sapiorni, unde ntr-un demisol umed, prpdit, al unei
cldiri vechi, acesti tineri minunati si nenfricati pstrau deja de un an si iat erau n stare s-mi
retumeze intact materialul meu exploziv, suduit cu cuvinte nspimnttoare pretutindeni n
discursuri si n ziare. Eram din nou n posesia Banchetului.
91
mi deveniser dragi acesti tineri. Dintr-o cu totul alt generatie (eu si Liusa le spuneam ,nfante
si nfant" nume de cod), ei m-au ajutat n activitatea mea literar clandestin, care avea deja
o vechime de un sfert de veac, m-au ajutat numai ntr-un episod, numai pentru a salva o pies
dar oare nu vor plti ei pentru asta cu ruinarea propriei lor vieti? S-au oferit s m ajute si n
continuare; amndoi snt istorici si amndurora le repugn s fie prtasi la ntretinerea minciunii
oficiale vor si ei ceva cu care s-si mprospteze plmnii. Dar putin a fost aerul curat de care
au avut parte, n elanul lor doreau mai mult dect puteau: n curnd li s-a nscut si a doua fiic,
dar au continuat s locuiasc n acelasi beci dezolant, si Anatoli s-a mbolnvit, si minile i s-au
umflat, si bani nu avea se cdea ca nu ei s m ajute pe mine, ci eu s-i ajut pe ei. Ultimul
lucru pe care 1-am auzit despre ei, nainte de expulzarea mea din tar, era c lui Anatoli
ncepuser s i se fac mizerii la serviciu. Poate c asta n-avea nici o legtur cu mine.
Dar poate c totusi avea. Legtura mea special cu N.. era clar chiar si prin Resetovskaia: ea
se grbea s-si publice, ct snt eu n viat, amintirile despre mine si pentru asta nu s-a dat n
lturi de la nimic, a scris, spre stiinta tuturor (n 1972, n Vece), c Zubovii au fost colaboratorii
mei cei mai apropiati n exil, c citeau toate scrierile mele despre lagr si c erau depozitarii
Cercului\ Eu ns continuam s corespondez cu ei deschis prin post, chiar si n ultimul an le-am
trimis pachete. (O dat, Nikolai vanovici mi-a trimis un om simpatic, unul dintre cei 227 de
povestitori ai Arhipelagului, Andrei Dmitrievici Goliadkin, cu o scrisoare, ocolind astfel posta. Mai
trziu, A.D. a fost cavaler de onoare la cununia mea religioas cu Alia astfel, n mod indirect,
N.. a fost si el prezent n acel rol de tat care pn atunci nu-i reusise niciodat.) Din cauza
dificulttilor cu care se confruntau, Kuklinii dou veri nu s-au mai dus la Cer-nomorskoe. Dar n
1974 de-acum eu eram n exil s-au dus.
S-au dus si toamna s-au ntors cu o veste care mie mi-a parvenit n Elvetia abia n iarna
urmtoare: n noaptea de 12 spre 13 februarie, cnd m-au arestat, la Zubovi au venit cekistii s
fac perchezitie. O, nenorocitilor, cnd o s ne lsati n pace? Amnunte nu stiu, dar nu mi-e greu
s-mi imaginez scena: bti n us, spaim a inimii chinuite a fostului detinut, btrnete
neajutorat, doi oameni care-si arunc halatele pe umeri, N.. suferind de surditate aproape
total. .. cti ani mai are viata n sac: 40-50-60 mereu cu cekisti, mereu
98
cu perchezitii? ntrebri despre Soljenitn. Ce aveti scris de el? lat-i cotrobind peste tot, dau
peste niste scrisori (si cteva datnd din perioada Kok-Terek, care nu i-au fost date Resetovski,
cele mai intime, printre ele si unele ,de stnga", desigur, si poate, unele care exprim recunostint
pentru Banchet, dar mai degrab, cele de stnga snt arse...)
Orict s-ar mpleti frnghiuta...
si eu cu ce pot s-i ajut? Cum s-i salvez? S apelez la opinia public occidental? Necazurile
altora deja o obosiser.
S-ar putea ca securistii s fi stiut din auzite ceva despre niste pereti dubli, si s fi verificat si
mobila si perdelele? n acel interval de douzeci si patru de ore, nu numai la Zubovi, ci si prin
mrginimi de provincie ndeprtat au cutat ,principala" mea ascunztoare (nu stiu de ce
ajunseser la concluzia c eu mi ascund scrierile n provincie). Greseau: principala mea
ascunztoare era deja la Zurich, n seif. Au plecat cu buzele umflate, nu fcuser dect s chinuie
niste btrni.
Dar poate c acesta a fost ultimul soc din viata lor. Cu ani n urm, btrnul si ngropase
capricioasa mam. Cele dou fiice nu mai erau n viat. Fiul era si nu era. E.A. avea o singur
sor care tria n Crimeea. Totdeauna bucurosi s aib de-a face cu tinerii, iat c lor nu le-a fost
dat s aib urmasi directi, n fiecare primvar, N.. continu, probabil, s-si tin cursul scurt cu
fetele din clasa a zecea, pentru ca ele s nu-si schilodeasc viata. Uneori i se solicit ajutorul la
casa de nasteri. si n tot restul timpului se ocup de treburile casei si o ngrijeste pe E.A., care
aproape nici nu se mai ridic din pat.
O viat de om! n nchisori, n lagre, n deportare o viat de om, dar iat c ea este deja pe
sfrsite.
M-am asezat s scriu aceste pagini si, convocati de memorie, toti cei cu care m-am sftuit, cu
care am colaborat, cu care m-am ajutat, aproape toti nc n viat si cu sabia deasupra capului,
m nconjoar ca niste umbre prietenoase; eu le vd ochii si le aud glasurile mai atent dect
am fcut-o n toiul luptei.
Necunoscuti, ei riscau totul, neprimind n schimb nici mcar recunoasterea oamenilor, acea
recunoastere care nfrumuseteaz pn si moartea. si multora nu le va fi dat s mai apuce
publicarea chiar si a acestor nsemnri. -i
99
at ce ntorstur au luat lucrurile: eu snt teafr si nevtmat, iar ei toti snt la discretia clului.
Am o presimtire, am o credint: eu tot am s m ntorc n Rusia. Dar pe care dintre ei nu-1 voi
mai gsi?*
* Pentru brosura lui kaghebist, sectura de Rjezaci 1-a gsit si din nou 1-a chinuit si pe bietul
Nikolai vanovici. (Adnotare din 1978.)
ar n 1984 mi-a parvenit stirea c ambii Zubovi au decedat. Dumnezeu s-i odihneasc n
mprtia sa! (Adnotare din 1986.)
100
2 Nikolai vanovici Kobozev
Despre acest om intentionam s scriu o poveste separat. si ca s-o fac nu m-a mpiedicat altceva
dect vesnica mea alergtur, vesnica mea lips de timp. Povestea despre modul n care
sistemul sovietic a stiut s distrug mintile cele mai luminate ale Rusiei, chiar si cnd nu le-a
aruncat n nchisoare.
N.. Kobozev a fost unul dintre oamenii cei mai inteligenti pe care i-am ntlnit vreodat. A fost un
mare specialist n fizic si chimie, dar, mai mult dect att, nscriindu-se n nobila traditie a stiintei
ruse anterioare, el, concomitent cu cercetrile lui principale, n timpul consacrat profesiunii ca si
n timpul su liber, analiza si confrunta fapte si probleme ale stiintelor paralele, precum si ale
filozofiei, ale istoriei Rusiei si ortodoxiei. Ce-i drept, si timp pentru a medita pe-ndelete, destinul i-
a acordat mai mult dect multora din acest veac.
Toate trsturile biografiei lui, faptul c nu 1-a nghitit si nu 1-a rsnit masina Arhipelagului, se
explic prin aceea c n permanent a avut probleme cu sntatea. Pn la vrsta de douzeci de
ani, nc la nceputurile puterii sovietice, se misca n societatea celor fr asemenea probleme,
fcea excursii cu brcile pe undeva prin Altai. Dar de la sfrsitul anilor douzeci, cnd a nceput
oprimarea si lichidarea ntregii intelectualitti tehnico-stiintifice care scpase pn atunci,
mbolnvirile lui s-au tinut lant. Profesor la universitatea din Moscova, el, de la jumtatea anilor
treizeci, nu mai venea s tin prelegeri: agorafobia a fcut ca aceste iesiri, chiar si la lucrri n
laboratorul su, s devin din ce n ce mai rare si la un moment dat s nceteze cu totul. Pe
studenti si aspiranti a nceput s nu-i mai primeasc dect acas. Treptat s-a obisnuit cu viata
cantonat numai n cele dou-trei camere ale unui apartament orsenesc cu veche mobil
maronie, cu bibliotec, apoi cu tablourile extravagant-interesante ale fiului su de doisprezece
ani, atmate de pereti.
101
Ferestrele i ddeau spre Tverskaia-amskaia, decenii a rnd linistit, dar n ultimul timp
huruitoare si poluat din cauza nentreruptului flux automobilistic, asa c sihastrul, nici mcar
noaptea, nu a mai avut parte nici de liniste, nici de aer. ar noaptea era pentru el principalul
segment de timp, ca pentru toti oamenii care sufer de insomnie si duc o viat dezordonat: fr
miscare si fr aer, somnul vine tot mai trziu, tot mai trziu n noapte, ba chiar si spre dimineat,
orele de lumin diurn devin ore de somn, desteptarea la masa de prnz. Provocat de boli,
aceast dezordine, prin influent invers, agraveaz bolile si decrepitudinea. Nu mi-ar fi greu s
enumr bolile de care nu a suferit Kobozev. O mn o avea scrn-tit de la cot si nu putea s ia
nimic cu ea, a doua i tremura toat cnd tinea o lingur sau o furculit, asa c sotia lui i
mruntea si-i muia hrana, ca unui copil, de aceast asistent avnd nevoie si din cauza unui ulcer
stomacal, i venea pe nas lichidul cefalo-rahidian, la un moment dat a nceput s simt o
slbiciune a picioarelor care apoi i-au paralizat cu totul, din care cauz a ajuns s fie plimbat n
fotoliu; suferea de un concurs de afectiuni ale oaselor, ale sirei spinrii, ale sistemului circulator,
complicate fenomene medulare pn la urm, boli aprute totdeauna mai multe deodat, si
tratamentul unora era contraindicat pentru celelalte. Nu o dat s-a internat n spitalepentru
sptmni, pentru dou luni; uneori, deodat ncepea s umble prin camere, zmbea; vara si-o
petrecea la Uzkoe: mai nti ntr-un sanatoriu academic scump, apoi banii mputinndu-i-se, pur si
simplu ntr-o izb. Mergnd la el si nc ntr-o perioad cnd se simtea mai bine, nu puteai sti
dac-1 gsesti stnd pe scaun sau stnd lungit pe pat. Cu duiumul se abtuser bolile asupra lui,
ca asupra celui iubit de Dumnezeu, aproape mai multe dect asupra biblicului ov, dar niciodat
nu se scandaliza de situatia lui, ci zmbea supunndu-se smerit vointei lui Dumnezeu. De statur
era mic, iar lungit n pat si ncovoiat de boli, semna cu un ghemulet absolut neajutorat, aducnd
tot mai mult a copil.
n ciuda faptului c se manifesta rar n lumea stiintelor sociale, Kobozev se afla permanent n
dizgratia administratiei, tiprirea lucrrilor lui nu era ncurajat, si numai niste discipoli energici
obtineau, prin drzenia lor, finantarea activittii laboratorului. ar studiile profesorului, care
depseau cadrul ,slujbei" lui, nu erau ctusi de putin ncurajate, pentru ele nu se gsea loc, asa
cum n tara sovietic nu se gsea loc pentru nimic original. Kobozev fcuse studii
102
privind raportul optimal (2:1) pentru orice cercetare raportul dintre tenacitatea vectorial si
pasivitatea brownizat. Crui plan stiintific puteau s-i corespund asemenea studii asupra unui
asemenea raport abordat n general din punctul de vedere al vietii si al naturii? Era un noroc dac
unor asemenea studii li se fcea loc n Buletinul cercettorilor naturiio revistut necitit de nici
unul dintre cei cu activitate stiintific, revistut care nu stiu de ce n-a fost suprimat n epoca
tarist. Ctre anul 1948, absolut independent de Wiener, nestiind nimic despre lucrrile acestuia,
Kobozev a elaborat de unul singur, n cu totul alt terminologie si metodologie, ceea ce dincolo
de ocean a devenit cibernetica si care peste opt ani a ptruns si la noi. Kobozev era un autor la
fel de nepublicabil ca si mine dar mie, cu temele mele, nu-mi prea ru, ns de ce nu-1
publicau pe el, pe naturalist? A fi tinut n permanent cu lactul la gur, a fi osndit la mutenie
permanent, a fi pus permanent n imposibilitate de a-ti anunta prin pres descoperirile, toat
aceast constrngere se suprapunea, exasperant si apstor, bolilor lui deprimante si strii lui de
captiv ncarcerat ntr-o camer fr aer, aproape fr lumina zilei, ntr-o camer ce ddea spre o
strad duduind de automobile de la cinci dimineata pn la dou noaptea.
si cu toate acestea n ultimii ani a fost n stare s scrie o strlucit lucrare intitulat Cercetare n
domeniul termodinamicii unor procese ale informatiei si ale gndirii (1971, editat de Universitatea
de Stat din Moscova): n URSS a fost publicat din nebgare de seam, n strintate nu a fost
tradus tot din nebgare de seam, n aceast carte, el a reformulat, din punct de vedere
termodinamic, toat cibernetica si a dat fundamentarea termodinamic a existentei lui
Dumnezeu.
Dup ce a citit nuvela van Denisovici, scoas de samizdat, a nceput s se intereseze foarte tare
de mine. Pe prima mea sotie, care-i fusese doctorand, a rugat-o s-i mijloceasc o ntlnire cu
mine. nc de la prima convorbire am cptat ncredere unul n cellalt, si de atunci s-au adncit
treptat convorbirile noastre din acele putine seri cnd zboveam la el. Am nceput s-i dau s
citeasc manuscrise de-ale mele nc necunoscute de altii; era un cititor srguincios si analitic.
Reiesise de la sine ct era de greu s asiguri pstrarea tuturor acestor manuscrise; si el a fost
acela care a propus amenajarea unei ascunztori, dar a uneia amplasate nu la nde-mn, ci
undeva n adncime. Aceasta mi si era de trebuint mai
103
mult ca orice. Coincidenta foarte profund a vederilor noastre m fcea s-i ncredintez, fr
rezerve, orice lucrare de-a mea. Kobo-zev, cu credint si fermitate, a pstrat din 1962 pn n
1969 toate exemplarele de baz ale tuturor principalelor mele manuscrise (nu la el, ci la sora
cumnatei fratelui lui care pierise n nchisoare; pe ea eu n-am vzut-o dect o singur dat si nici
mcar nu-mi amintesc cum o cheam, dar i snt recunosctor pentru totdeauna. Mi le aducea si
le ducea fiul ei, Aliosa, dup ce se fcuse mare). Aceast ascunztoare, la vremea aceea, era
cea mai complet si pentru lucrri neterminate, pentru schite si creionri pe care oricum nu
puteam n nici un chip s le tin acas. Ea era ca o temelie solid pentru toat activitatea mea:
certitudinea c toate ale mele se vor pstra, orice s-ar ntmpla cu mine.
n 1969, toate aceste manuscrise le-am mutat la Alia.
Oricare dintre conversatiile mele de sear la Kobozev includea referiri la neastmprul inteligentei
lui, aflat n miscare perpetu. Problemele, el le cntrea cluzit fiind de o gndire proaspt si
independent. Era pasionat de Dostoievski, de Vladimir Soloviov. Colosale, neobisnuite idei mi
ddea, reparnd avariile aduse traditiei si ajutndu-m s ies din ignorant. Foarte acut resimtea
naufragiul spiritului rus n secolul al XX-lea. n materie de religie, era un ortodox simplu, fr
complicatii, i plcea s m descoas asupra ideilor-cheie ale viitoarei mele opere cu subiect din
istorie. Cel mai adesea m eschivam: nu cu idei si abordeaz un romancier materialul, ele se
cristalizeaz n nsusi procesul creatiei. El insista: bun, si totusi, cum altfel! Cu revolutia din
februarie cum e? Cum e cu rsturnarea tarului si cu nsusi principiul monarhiei? Revolutia din
februarie includea n sine cu necesitate si pe cea din octombrie? si de ce att de micile retrageri
din timpul acelui rzboi preau niste catastrofe, iar cele att de mari din timpul acestuia din urm
snt tolerabile? Da, Kobozev mi deschidea capul si spre probleme si spre domenii pe care eu, din
cauz c o tineam tot ntr-o alergtur, n-as fi reusit s le cuprind. Multe si nepretuite lucruri as fi
putut s culeg de la el, dac n-as fi fost atunci ntr-o asemenea tensiune. Desigur, cu timpul urma
s rspund la toate acestea, dar ntruct simtea c n-o s mai apuce s citeasc opera mea
viitoare, Nikolai vanovici se grbea s discute anumite aspecte ale ei.
104
ntlnirile noastre aveau loc totdeauna seara, si nu devreme, si totdeauna trebuia s m grbesc
pentru a prinde trenul de noaptea trziu, si s nu spun niciodat tot ce aveam de spus.
L-am invitat s participe la culegerea Voci din strfunduri. Voia s scrie. Dar n-a mai gsit puterea
s-o fac.
Coloana vertebral nu-1 mai ajuta deloc. Prin Rostropovici i aduseserm o curiozitate de medic
din Kazahstan, dar degeaba. si cele mai noi medicamente strine i le procuraserm, dar s-1
scpm de boli nu s-a putut. Tot anul 1973, Kobozev 1-a petrecut deja n lupt cu moartea, ntr-o
stare de semiinconstient.
S-a ntmplat ca, pe ruta pe care kaghebistii m-au dus de la Lefor-tovo la aeroportul seremetievo,
s trec tocmai pe Tverskaia-am-skaia, pe sub ferestrele lui, si mi-am adus aminte de el chiar n
acel moment, am tras cu coada ochiului la poarta lui, pe unde, adesea cu manuscrise asupra
mea, intram totdeauna pe ntuneric, ca s strbat apoi o curte, asigurndu-m de fiecare dat c
nu m urmreste nimeni.
si peste o lun a murit.
Veniamin Lvovici si Susanna Lazarevna Teus
ntre ei era o mare diferent de vrst, diferent pe cale de a se sterge la vremea cnd i-am
cunoscut eu (aveau deja un nepot, iar fiul preda matematica la institut, ca si ambii lui printi).
Veniamin Lvovici, dup cum mi povestea el acum, autoflagelndu-se, fusese n tinerete un
nversunat ,comunist fr de partid"; n anii '30, cic, ar fi socotit c era un act de bravur s
informeze GPU despre activitatea dusmnoas a cuiva (asta nu nseamn c, efectiv, a si
procedat asa; el nu voia dect s dea o idee despre atmosfera general, comunizant). storia
luase o asemenea ntorstur nct acum nu toti erau capabili fie s-si aminteasc, fie si s
cread ei nsisi, fie s dea dovad de brbtia de a spune pe nume lucrurilor de dinainte, dar el le
spunea. Pe Susanna, tatl ei, Lazar Krasnoselski, o educase n spiritul unui iudaism riguros (n
primii ani ai puterii sovietice, ea si lua prietenele de la scoal si le ducea la Pastele evreiesc
dar aceasta s-a terminat cu o blnd mustrare). Mai trziu, toat aceast mentalitate s-a subtiat, a
disprut, sub imperiul ideologiei de atunci. Cu sotul nu avea divergente. Tot cercul lor era alctuit
din oameni crora epoca sovietic le adusese prosperitate: vrul primar al Su-sannei Lazarevna
era mare procuror, nsusi Veniamin Lvovici era laureat al premiului Stalin (n domeniul industriei
aviatice) si profesor.
Furtuna s-a dezlntuit asupra lor, ca si asupra multora, la rscrucea anilor '50, cnd au nceput
persecutiile antievreiesti. Timp de ctiva ani, Veniamin Lvovici a trebuit s mearg s predea la
Riazan, Susanna pstrndu-si buletinul de Moscova, dar locuind si ea la Riazan. Se schimbase
epoca se schimbaser si Teusii, amndoi, si naintea multora: ncepuser s considere ca
rusinoase simpatiile lor anterioare pentru comunism, si tot mai constant le umplea pieptul si tot
mai profund se lsa asimilat n ei binomul credint-iubire
106
pentru srael. si n diferitele momente speciale ale vietii, n divergentele psihologice ale sotilor,
acest ptimas sentiment comun i-a unit trainic si a astupat complet acea fisur periculoas,
aprut atunci cnd Veniamin Lvovici, iesind la pensie la nceputul anilor '60, fcuse pasiune
pentru antropozofie, ndeletnicire prnd a-1 ndeprta pe om cu totul de viata ,normal" a tuturor
celorlalti iar Susanna a rmas pn la sfrsit femeia laic, natural, iubitoare de viat.
La Riazan, Teusii fcuser cunostint cu N.A. Resetovskaia si cu brbatul ei de-atunci. Ei au
rmas prieteni cu N.A. si dup ce s-au ntors la Moscova.
n 1960 m-a cuprins pentru prima dat disperarea din cauza lipsei de perspectiv a activittii
mele literare clandestine: eram ca ngropat de viu, rarii tovarsi de lagr care veneau la Riazan
nu pretuiau cele scrise de mine; sotia, ncntat de Cerc, gsea c van Denisovici era ,anost,
monoton", iar Lev Kopelev spusese: ,realism socialist tipic". Prin Kopelev aveam atunci unicul
acces la lumea literar, dar asa cum n anul 1956 el mi respinsese tot ceea ce adusesem din
deportare, tot asa acum, dup ce a fost la Riazan, mi-a refuzat si tot ceea ce am scris n
continuare, inclusiv Cercul. Eu ns eram convins c toate aceste scrieri nu snt chiar asa de
slabe, dar dup doisprezece ani de munc solitar aveam nevoie s le mai testez pe cineva, n
toti anii de dup eliberarea din lagr m-am simtit, n libertatea acordat de regimul sovietic, ca un
captiv ntr-o tar strin; rudele nu erau dect fosti detinuti mprstiati prin toat tara, siliti s se
dea la fund; tot restul era ori puterea asupritoare, ori masa asuprit, ori intelectualitatea sovietic,
tot cercul cultural care prin minciuna lui activ slujea opresiunii comuniste. Un cerc sau un grup
social care s m poat citi si accepta, eu nu-mi imaginam. Dar, desigur, puteau fi si exceptii
fericite, ntlniri diverse. Sotia mi-a propus s ncerc s-mi dau manuscrisele s le citeasc Teusii,
care se numrau printre cunostintele ei. La sfrsitul verii lui 1960 ne-am dus la dacea lor de lng
Moscova.
Am dat, ntr-adevr, peste un cuplu exceptional, peste niste foarte interesanti parteneri de
conversatie: sotul un om cu niste judecti neobisnuite, ascutite, extrem de liber exprimate,
viznd nu numai domeniul politic, ci si cel spiritual; sotia o femeie fermectoare, delicat,
emannd afectivitate din toat fiinta ei. Am observat eu, ce-i drept, c el era cam confuz, c din
cauza grabei avea niste discontinuitti n idei, dar n discutie trstura asta era chiar simpatic,
107
si mai era la mijloc si un oarecare amestec de zpceal n probleme ale vietii de flecare zi
dar ce problem aveam eu? Doar aceea de a hotr dac le dau s citeasc. M hotrsem. si le-
am dat s-854 (o variant mai tioas a lui Denisovici) scrierea cea mai inofensiv pe care o
aveam atunci, ns pasul acesta a fost pentru mine foarte riscant: nc niciodat nu lsasem
fereastr ntredeschis spre sufletul meu unui om pe care s-1 fi cunoscut att de putin si pe care
s nu-1 fi verificat pe baza datelor ce mi le soptea inima, n goacea mea, protejat si nchis,
ncepea s apar prin propria mea voint! ca un fel de fisur, anume acea crptur prin
care suier vntul si duce departe o tain de pret. Cstigam doi cititori, dar puteam s-mi pierd
munca tuturor anilor petrecuti n lagr, n deportare si ,n libertate", si chiar si capul.
Rezultatul citirii materialului cu pricina a fost exploziv. De-atta entuziasm, Veniamin Lvovici si
pierduse echilibrul si linistea. El a numit povestirea nu o simpl reusit artistic, ci un eveniment
istoric. si a fcut imediat un gest arbitrar: neconsidernd necesar nici mcar s m ntrebe, s-a
dus la amicul su, docentul Kameno-mostski, actualmente decedat, si nc la un docent, mai
vrstnicul lui prieten si ndrumtor n ale antropozofiei, lakov Abramovici (numele lui de familie nu
mi-1 amintesc, dar stiu c locuia pe strada suhov) s le ncredinteze si lor impresiile lui
despre text, s-1 citeasc amndurora. (ntr-o vreme, mai la nceput, 1-a dat spre citire si fiului
su.) si pe toti i-a cuprins exaltarea, iar V.L. repeta solemn: ,Acum slobozeste, Doamne, pe robul
tu!" Dup aceea, nici ei, nici Kamenomostski nu s-au putut abtine si au venit mpreun la
Riazan. Despre lakov Abramovici nu mi se spusese nimic, stiam c textul fusese citit de
Kamenomostski. (si printre alte laude a fost si afirmatia lor c i-a miscat delicatetea eroului
principal si a autorului fat de Cezar Markovici. Kamenomostski a rostit o fraz care mie mi-a
sunat atunci straniu: c, dup prerea lui, prin aceast trstur, povestirea mea ,reabiliteaz
poporul rus".) si acum amn-doi voiau s citeasc. Nu le mai dau ceva de citit? Nu mai am vreo
noutate? m ntrebau ei.
Dar pe mine tare m-a socat aceast scurgere neasteptat! Mi se strngea inima ca de o mare
nenorocire, ca de o prbusire care s-a si produs. Dar cine i-a permis! si zmbeste asa de senin
ca si cnd nu s-a ntmplat nimic: toti se bucur, alt reactie nu au. O, ce greu e s iesi din
clandestinitate!... Cteva zile le-am petrecut
108
sub apsarea acestor gnduri. De ndreptat ceva, nu mai era posibil. A trebuit ca treptat s m
mpac cu aceast bres, cu lrgirea cercului celor care stiau despre ce este vorba. Scurgerea,
ntr-adevr, nu s-a produs. Treptat m-am obisnuit cu situatia.
Scurgerea nu s-a produs, dar au aprut cititori inteligenti, sinceri, seriosi. Povestirea mea a
fost apreciat imediat ca epocal pentru ei, pentru literatura sovietic si pentru tar. Autorul
care, la drept vorbind, n sinea lui asa si gndea despre sine cum era s nu se nmoaie? S-a
creat un mic anturaj, n care se citeau si se discutau una dup alta scrierile mele. Sotia lui
Kamenomostski, fost, dup cum s-a aflat, actrit la Mali teatr, a chemat pe cineva de acolo; eu
citisem n apartamentul lor Luminare n vnt, ce-i drept, nu cu mare succes, nssi hotrrea mea
de a-1 oferi pe Denisovici spre publicare n Novi mir se maturizase n mine datorit nu numai
impulsului dat de congresul al XX-lea, ci si succesului neasteptat pe care aceast povestire l
repurtase cu un an mai devreme n cercul restrns al prietenilor familiei Teus. Acest microsucces
mi-a dat certitudinea c nuvela va fi acceptat de cei care n-au fost detinuti. (Alte divizri, curente
mai mrunte n societatea cultivat, eu nc nu presupuneam c ar exista, nu concepeam.)
Asa s-a si creat atunci la Moscova singurul grupulet de cititori, apropiat mie. si cnd peste un an
m-am afirmat n Novi mir si n-am mai fost o oarecare pietricic rotund n prundis, unul dintre
milioanele de fosti detinuti mi-am adus (n picup) de la Riazan la familia Teus al doilea (primul
era deja la Kobozev) set de texte dactilografiate si fotocopiate. (Pentru fiecare text aveam
fotocopie executat de mine nsumi, pregtit pentru a fi expediat peste granit sub
pseudonimul Stepan Hlnov si retusat n locurile prea autobiografice, care ar fi putut s m dea
de gol. Dar prietenia cu Novi mir mi s-a oferit din plin si mi-a redirectionat toate planurile.
Dac toate acestea se pstrau la Teus, era firesc si s-i permit s le citeasc pe toate la rnd. Un
entuziasm asemntor celui strnit de van Denisovici i-a produs stiu tancurile adevrul. Pornind
de la Captivii, el mi fcea consideratii si observatii cum c din negarea bolsevismului nu se poate
simpatiza n nici un caz cu miscarea Albilor din rzboiul civil: n rzboi, chipurile, poporul ar fi fost,
stihinic si unanim, alturi de Rosii si nu ntmpltor bieti de nousprezece ani erau promovati n
posturi de comandanti de regiment. (Tot asa considera c dreptul colhoznic asupra pmntului
este o
109
performant categoric n utilizarea pmntului. Mari sperante si punea n varianta iugoslav a
socialismului. Toate acestea rmseser n el, ncrctura conceptual a vietii pe care o trise se
sedimentase n el.)
Veniamin Lvovici, iesit de curnd la pensie, trupeste mai bolea din cnd n cnd, dar
intelectualiceste era plin de vigoare (cunoscuta remarc sovietic: la pensie ori mori, dac deja
te-ai transformat ntr-un automat care munceste, ori nfloresti, dac ti-ai pstrat cele omenesti).
De-acuma, principala lui preocupare era antropozofia, citea una dup alta crtile lui Rudolf
Steiner, ntocmea conspecte ale manuscriselor antropozofice ale acestuia si ale altora (si foarte
struitor ncerca s m atrag si pe mine, dar n-a reusit). Antropozofia i ddea o nalt viziune
general si permitea aplicatii speciale si iat, dup ce niciodat nu se interesase de teoria
literaturii si de profunzimile limbii ruse, el se ocupa acum cu studierea limbii lui van Denisovici
si analiza, ntr-o abordare proaspt si sensibil, sonoritatea cuvintelor si multitudinea de straturi
a semnificatiei lor. Aceast lucrare, ncredintat de el samizdatului, era citit cu plcere. El nsusi,
din proprie initiativ, a purces aproape imediat la al doilea articol: ,Soljenitn si misiunea spiritual
a scriitorului", n acest articol, el arunca o privire asupra epocii staliniste, ncadrat n tabloul
general al istoriei universale. Fiind ct p-aci s-i spun pe nume antropozofiei (,nou-nscuta
stiint a spiritului", ,indicatii din stiinta spiritului"), el, expunndu-i ideile esentiale, ntredeschi-dea
o fereastr spre sine nsusi. Ce-i drept, politiceste era prudent, niciodat n-a folosit cuvinte
precum: ,socialism, leninism, comunism, putere sovietic". (De altfel, aici, probabil, nici nu era
vorba de prudent, ci de rmsite ale anterioarelor lui convingeri orto-doxiste, fiindc el era sincer
cnd rostea sintagme si fraze precum nocivitatea micii proprietti n agricultur, ,crimele comise
de Biseric de-a lungul istoriei", ,clii albgardisti taristi", cultul conductorilor revolutiei, ,din cele
spuse nu rezult deloc c toat cauza revolutiei a fost fals si vicioas din capul locului...
Revolutia s-a produs si, prin urmare, a fost un act necesar al istoriei, o fapt a unor forte spirituale
superioare"...) Aprnd povestirea mea de atacurile deja declansate atunci de ctre oficialitti,
Teus, ce-i drept, gsea n suhov ,o slab dezvoltare a gndirii si o personal libertate moral", dar
pentru Tiurin trecea cu rea-voint. Dar citind n acest timp deja multe lucrri de-ale mele pe care
nimeni nu le citise, si avndu-le
110
n fata ochilor, V.L. nu putea s se abtin de la a face aluzii la faptul c n anii activittii mele
literare clandestine scrisesem ,probabil si alte lucruri, nc necunoscute nou"; si deja fr nici o
fereal cita n articol bucti ntregi din poemul meu despre viata de lagr, nepublicat nici pn azi,
nemaicitit de nimeni, si multe fragmente din scrisorile primite de mine de la cititori; toate acestea
alctuiau o parte important a articolului si cu att mai mult atrgeau privirile KGB care-si putea
spune: autorul este, fr ndoial, foarte apropiat lui Soljenitn. ns aceste articole, aceast
orientare a muncii lui constituiau acum pentru Teus obiectul de interes al vietii lui si ce inim
trebuia s ai ca s-i interzici aceste lucruri? Dar ct de nebun s fiu eu ca dup toate acestea s
mai pot lsa n pstrarea lui manuscrise de-ale mele? O asemenea greseal nu mi se poate ierta.
Custodelui unor manuscrise secrete nu i se potriveste nicicum rolul de recenzent public al
acestora. Bine ar fi fost ca articolul, o dat scris, s fie tinut secret. Dar avnd ceva important din
punct de vedere spiritual, V.L. nu putea s reziste dorintei arztoare de a-i mprtsi cuiva ideile
lui pe tema n discutie. si acest al doilea articol V.L. a nceput s-1 dea spre citire deocamdat,
se pare, numai unor ,alesi". Dar, n mod irezistibil si stihinic, articolul si asa a nceput s ias la
suprafat, numai c sub pseudonimul ,Blagov". Aflndu-m la Moscova, eu, ncrcat cu sacose
grele cu alimente, fceam, acum de fiecare dat, un lung ocol ca s ajung pe Mtnaia la Teusi,
unde nu era nevoie s m ascund, s m prefac, ci unde era atta cald cordialitate si unde
puteam s povestesc absolut deschis despre ntmplrile mele si s m sftuiesc. M atasasem
de ei. Erau asculttori excelenti, n special Susanna Lazarevna cu talentul ei de a se apropia de
oameni si de a-i ntelege. Ea era dintre acele femei care se caracterizeaz prin aceea c oricare
dintre ele, singur ntr-o companie, este suficient ca s-ti strneasc pofta de a povesti. Astfel, ei
au fost primii ctre care mi-am descrcat sufletul la Moscova, primii crora le-am povestit toate
peripetiile mele cu Novi mir si altele. Era ca si cum asupra Teusilor ar fi trecut traditia prieteniei si
a convorbirilor sincere pe care, deportat, o legasem cu Zubovii. Teusii mi deveniser asa de
apropiati, nct n 1964, cnd familia mi s-a destrmat din nou, ei au fost oamenii de ncre- t dere
si ai sotiei mele si ai mei, mediatori si mpciuitori. (Atunci fisura s-a ncleiat pentru nc sase ani
de chin.)
111
Dar caracterul strns al relatiilor noastre V.L. l ntelegea ca pe o mare libertate n a dispune de
manuscrisele mele nepublicate, n a le da s fie citite de rudele si persoanele apropiate, printre
care si de tnrul su prieten si discipol n antropozofie, lia Zilberberg, lucru de care eu de
asemenea nu stiam; se repeta acelasi procedeu ca si cu Kamenomostski n prima perioad dup
ce facuserm cunostint, n iunie 1964, Veniamin Lvovici, fr s m previn, fr s-mi cear
acordul, i-a chemat pe sotii Zilberberg s vin pentru a face cunostint cu mine n apartamentul
familiei Stein, unde eu trebuia s m ntlnesc cu el, si i-a prezentat ca pe rude ale sale.
n acei ani n care-mi tineam manuscrisele a Teusi si le povesteam cu de-amnunrul despre
toate cele (le desenam uneori si discutia mea cu Diomicev si rdeam de el; cred c tocmai de aici
i-a parvenit lui Diomicev la CC banda magnetic imprimat cu povestirea mea), ei locuiau ntr-o
camer, ntr-un apartament la comun, or dincolo de peretele subtire era un individ pensionat din
Ministerul de nterne!; e prost ca noaptea, m asigurau ei n legtur cu acest individ, si are o
fiic adult care e la fel ca el; tot ce e posibil, mi spuneam eu, si asa si era, dar totusi nterne! Pe
mine, fost detinut, cum de m prsise vigilenta? si asa de categoric! Ce-i drept, pe atunci la
Moscova nc nu-si punea nimeni problema interceptrii convorbirilor, nc nu exista acest
concept de ,microfon n tavan", n privinta aceasta nimeni nu avea temeri serioase. Dar... o
simpl spargere a ialei si o simpl perchezitie n absenta stp-nilor!... Nici nu pricepe individul
despre ce e vorba... vor sti ele Organele s-1 lmureasc, atunci cnd filajul va duce la acest
apartament. Acum m mir: ct de mult mi pierdusem simtul obisnuit al prudentei chiar cu Teusii,
cum am putut s-mi tin comoara la ei mai mult de trei ani! si n conditiile n care locuinta lor era
asa de nesigur si de nencptoare da, i-am mpovrat destul de mult.
mprudent era V.L. si cu convorbirile telefonice (ca, de altfel, si multi dintre noi, atta timp ct n-am
simtit foarte clar pericolul dar chiar si n statiunea climateric Druskeniki le povestea unor
oameni cu totul strini, unor cunostinte ntmpltoare, despre prietenia lui cu mine nu stiu dac
nu le-a spus si ceva despre niste scrieri nc nepublicate, n acest timp, un exemplar al celui de-
al doilea articol al lui a plecat, numai c fr stirea cui trebuia, dar se afla n mod precis la CC.
112
Dup ce am aflat despre aceasta V.L. mi spusese chiar atunci si eu luasem ca pe semnalul
unui pericol extrem la nceputul lui iunie 1965, mi-am luat lucrurile pe la Teus, am reusit s m
c-rutez cu picupul la Anicikovi, noii mei prieteni (schita 6). Asadar, trecnd prin faza obisnuitului
mers pe frnghie, fiind tint a tuturor ochilor si urechilor KGB totul s-ar fi terminat cu bine?
da, totul s-ar fi terminat cu bine pentru lucrurile mele, dac la transferul lor am fi verificat rafturile
din dulapul lui V.L. pentru ca s nu r-mn, din neatentie, ceva pe-acolo. Sau dac V.L. ar fi
ndeplinit cu strictete conditia pe care o convenisem cu el: din manuscrisele mele, pe care el n
permanent le scotea din picup ca s le reciteasc si s le recenzeze, s nu ia dect unul si, dup
ce 1-a folosit, s-1 pun neconditionat napoi. Dar, dezordonat de felul lui, V.L. luase, se vede
treaba, aproape vreo zece dintre manuscrisele mele, le scosese din picup, nu-1 mai pusese pe
nici unul napoi si, n general, uitase de ele. Eu am luat picupul, dar au rmas acolo piesele cele
mai incriminatoare: Banchetul nvingtorilor, versurile despre lagr, Republica muncii, ciorne de
nenlocuit si altele!
Dar si aceasta nc s-ar mai fi putut repara: cteva zile mai trziu, intentionnd s plece era var
ntr-o excursie, V.L. a dat peste periculoasele mele lucrri. El, printr-o telegram, nc mai
putea s m cheme de la Riazan. Totul s-ar fi putut repara dac V.L. ar fi fost pe deplin constient
de realitate si ar fi nteles toat primejdia care m pndea. Dar, cu totul imprudent, chiar
imprudent, el mi-a bgat toate secretele ntr-un pachetel si, fr s aib dreptul de a face chestia
asta, fr stirea mea, le-a dat s stea peste var la Zil-berberg, cu care legtura lui Teus era att
de n vzul lumii, nct la fel de bine putea s le lase n continuare n apartamentul lui. (Din lista
materialelor luate se vede c, pe lng acel pachet, era acolo si un paragraf pe care V.L. l
copiase n mod samavolnic din Arhipelag] Cu zece ani nainte de publicarea acestuia!)
Dar ce s-i faci! Faptul acesta i se prea att de neimportant, nct atunci cnd la sfrsitul verii am
fost la ei si apoi, din prostie, am adus de la Novi mir tot la bietii de ei geamantanul cu Primul
cerc, V.L. nici nu si-a mai amintit, nu mi-a mai spus c dduse peste aceste piese si le
ncredintase lui Zilberberg!
Zilberberg a avut un concediu mai lung si a lipsit deci mai mult dect Teus si kaghebistii 1-au
asteptat s se ntoarc. S-a ntors si n seara de 11 septembrie, ei au descins si la Teus, si la
Zilberberg.
113
Kaghebistii au confiscat Banchetul si versurile despre lagr. A fost lovitura cea mai cumplit din
cei acum deja mpliniti douzeci si cinci de ani ai mei de activitate literar conspirativ. S-au
ales praful si pulberea de eforturile nentrerupte, depuse timp de optsprezece ani. Dar cel mai
devastator era faptul c aceasta mi se n-tmpla ntr-un moment foarte delicat! Tot viitorul
Arhipelag nu-1 aveam dect ca pe o lucrare ce nc nu depsise faza de nceput, si erau si cele
dou sute si ceva de mrturii ale unor fosti detinuti, mrturii care nc nu-si gsiser un loc. si
toate acestea vor pieri acum? si nu vor mai fi fcute cunoscute niciodat de nimeni? si niciodat
aceste voci de dincolo de mormnt nu se vor face auzite?
mediat a trebuit s ard si materialele rmase la Riazan, or acolo erau si lucruri de nenlocuit,
pierdute acum pentru totdeauna.
Eram asa de suprat si de distrus! Din neglijent si din indolent, V.L. rupsese un fir urzit cu
mult rbdare, pe care eu l mpletisem din lumina crepuscular a celulei, prin gropi, mutri dintr-
un lagr ntr-altul, puscrii, deportri, sederi ilegale la Torfoprodukt si la Riazan l rupsese si
nici nu ntelegea ce fcuse si-mi propunea numaidect o sustinut colaborare pe mai departe.
Dar KGB lsa impresia c nu-1 cuta dect pe ,Blagov", autorul acelui articol. Acum erau chemati
la interogatoriu si Teus, si Zilber-berg. Primele convocri la Lubianka nu snt usoare; desigur
acest lucru era pentru ei un soc. Dar acel articol nu mirosea a prnaie. ar Balaurul, nu stiu de ce,
nc nu se hotrse s m frece cu smir-ghel. A gresit. si KGB prea s nu fi observat Banchetul
meu. Deocamdat. (Peste cteva luni s-a pus masinria n miscare.) Pn la urm ns ancheta n
cazul articolului lui Blagov a fost suspendat, dosarul lor clasat.
Dar propriile mele greseli m ardeau la ficati: cum de putusem s nu fiu ferm n salvarea cauzei
mele, mai din vreme! Mi-era greu s m mai vd cu V.L. M-am rupt de Teusi pentru mult timp.
A trebuit s treac ani si s se cicatrizeze rana, s se ndrepte lucrurile s nu pier, ba chiar
dimpotriv, s ies nvingtorpentru ca aceast amrciune s-mi treac si s devin posibil
rennoda-rea legturilor.
n 1970 am nceput s m ntlnesc din nou cu Teusii, desi fr cldura de altdat, mbtrniser,
erau bolnavi, inspirau compasiune. Prin aceasta, nu cu mai putin mrinimie a ncercat Susanna
Lazarevna s-o ajute si s-o linisteasc pe sotia mea n momentul rup-
114
tuni noastre familiale definitive, a gsit pentru acest demers resurse sufletesti. Veniamin Lvovici
avea tot mai des probleme cu sntatea si pierderi de memorie. Se grbea s-si termine lucrarea
n care investise multi ani si n care studia destinele evreimii, lucrare superioar n conceptie, cu
multe idei importante. Eu am citit-o cu interes si cu folos. Neavnd canalele lui, V.L. m rugase s-
i fac o fotocopie si s i-o trimit lui Zilberberg, ntre timp emigrat n Occident cu indicatia ,s fie
publicat fr nici o modificare, corectare, abreviere". M-am conformat si am trimis-o. Dar nu se
stie de ce n-a urmat nici un rspuns, mi-am zis c fotocopia n-a ajuns la destinatar (n realitate a
ajuns); n 1972 am pregtit un al doilea exemplar al ei. L-am expediat. Dar Zilberberg nu s-a
grbit s rspund nici pn n ziua de azi.*
* n 1976, Zilberberg a editat la Londra o carte care pe mine m-a uimit foarte mult: Discutie
necesar cu Soljenitn, titlul avnd aerul unei emanatii a comitetului de partid. Z. mi reproseaz
c eu stiam c arhiva mea era la el: pasmite, n timpul singurei mele ntlniri cu el (cu Z.) ,V.L.
ncepuse pe un ton calm s ne spun ceva si eu (Z.) am auzit cum el (V.L.) a spus la el,
artnd cu mna spre mine (Z.), iar dumneata (Soljenitn) ai dat aprobator din cap". Toat chestia
asta este o inventie mai trzie a lui Zilberberg nsusi: el, din neatentie (n-as vrea s spun c n
mod premeditat), ntlnirea o postdateaz din 23 iunie 1964 (mi-amintesc precis pentru c a fost
n ajunul plecrii mele n Estonia, unde urma s lucrez n timpul verii) n iunie 1965. A doua
eroare pe care el o face aici este urmtoarea: n 1965 i s-a ncredintat nu ,arhiva" mea, pstrat
normal si iat, la nevoie, transmisibil, ci fragmente ntmpl-toare ale ei, pe care Teus uitase s
mi le restituie si numai de aceea i le-a pasat lui Zilberberg. si pe aceste dou erori, Zilberberg
construieste multe dintre acuzatiile lui, n special morale, ctre care are o usoar nclinatie. Dup
prerea lui, evenimentul central a fost ancheta n cazul articolului lui ,Blagov" (de altfel
,tratamentul pe care ni 1-au aplicat nu amintea de anchetatorii stalinisti", ,nici unul dintre ei nu a
fost prea antipatic"); si, care va s zic, el a fost uluit de faptul c eu nu ,am dat fuga" imediat la
ei s ne sftuim ,ce si cum vom face mai departe". De altminteri, Zilberberg atunci ,nu cuta si nu
putea s-si dea seama de adevratul scop al perchezitiei". (Dintr-un motiv de nenteles,
Zilberberg a omis s mentioneze n procesul-verbal publicat al perchezitiei numele kaghebistilor,
pcat.) Dar de-abia acum, din cartea lui Zilberberg, aflu despre niste vizite suspecte pe care
persoane cu misiune special i le fceau lui Teus mai nainte, la nceputul lui 1965, ba pentru
,lectii de matematic", ba pentru ,o traducere tehnic"; si chiar despre o nregistrare a unei
discutii libere pe care Teus si Zilberberg o avuseser afar, nregistrare de mai multe ore fcut
pe band de magnetofon niciodat V.L. nu m-a prevenit n legtur cu acest episod si deci nici
eu n-am devenit mai atent. Greseste Zilberberg si atunci cnd afirm c la Secretariatul Uniunii
Scriitorilor,
115
Relatiile mele cu Teusii au fost, n ultimii ani, bune, desi prietenia noastr de altdat nu s-a mai
refcut, n mai 1973, Veniamin Lvovici a decedat.
n 1967, eu as fi fost primul care a rostit n public numele lui Teus. Realitatea este urmtoarea:
am rostit acest nume si pentru c pn atunci vorbitorii tribunelor fcuser gargar cu el deja de
multe ori, si faptul c am asociat n public numele noastre a ntrit pozitia lui Teus. Dar cartea
depseste cu mult cadrul acestor erori, ea transformndu-se ntr-o ^lipic mpotriva mea.
Lund fat de mine o atitudine profesoral, n urma unui episod de cincisprezece minute n care
mi-a fost bgat pe gt, el produce o sut cincizeci de pagini de amintiri si lmuriri, cu referire la
,cunostinte" apropiate pe care nu le numeste, persoane din planul al treilea si al patrulea, care
toate ,spuneau" nu stiu ce nu stiu cui. Zilberberg, cu permanenta lui lips de tact, cu aerele lui de
superioritate, d lectii, cu aplomb mi face mult moral (ca toti oponentii lasi, ne-omitnd s
loveasc n mine pentru declaratiile de cint si mrturisirile pe care le-am fcut public), si iat:
chiar vrea s-mi dea ajutor spiritual ca s-mi dobn-desc armonia interioar. Mie, fost detinut
suferind de deformarea iremediabil pe care mi-a provocat-o Gulagul (pozitie si a lui V. Laksin),
mi d lectii despre legile comportamentului moral ntr-o societate normal (sovietic): mpotriva
puterii sovietice, eu foloseam, chipurile, metode ,inferioare", pe cnd ar fi trebuit s le folosesc pe
unele dintre cele ,superioare"; ,n viata literar-social, eu am intrat", dup prerea lui, ,pe baza
unei minciuni intrinsece" (mpotriva PCUS) si ea ,transpare ca niste pete de rugin n
nsemnrile mele autobiografice si n multe manifestri publice de-ale mele, si a ptruns si n
operele mele artistice". (ar n manifestrile mele publice, el constat ,aberatia vizual att de
caracteristic" mie.) Comportarea mea n lupta corp la corp cu Puterea este ,fapt de om
sovietic": cum am putut eu s m umilesc prezentnd o informatie despre reabilitare (cnd pe mine
m declaraser ghestapovist)? Atunci de ce m-am recunoscut autor al Banchetului (si apoi nu
destinui c acesta este prea autobiografic),.. .,trboiul n jurul Banchetului". Vitelul el deja 1-a
citit, a nteles, n sfirsit, ce ran dureroas a fost pentru mine dezastrul din 1965, ce restant pe
viat a nsemnat pentru mine proiectul Arhipelagului nedus la bun sfirsit si al istoriei anului 1917
dar de ce, m ntreab el, n-am studiat cu ei tactica anchetei n cazul articolului lui Teus? Dac
Zilberberg a nteles att de putin si mrimea poverii mele de-atunci, si dimensiunea sarcinii ce
rspuns puteam s-i mai dau? Pe fiecare poet, si nu numai o dat n viat, trebuie s-1 ating o
copit de mgar. Este adevrat c nu i-am rspuns atunci: rspunsul i-1 dau numai aici, n
contextul relatrii despre toti nvizibilii.
Dar mai bine ar fi dac ar explica de ce nu a publicat, de ce a tinuit, de ce a dat deoparte
lucrarea pe care a primit-o de la Teus. Altminteri, despre prietenia lui cu acesta se exprim astfel:
,cel mai mare dar al destinului", ,s-a revrsat asupra mea sub forma unui har", ,afinitate
sufleteasc". Murind V.L., mai mrturiseste el, ,pentru mine ncepe o nou etap a vietii". Dar de
ce o fi decretat el c tocmai cartea nvttorului su nu trebuie s vad lumina tiparului?
(Adnotare din 1986.)
116
4 Estonienii
n van Denisovici am afirmat, prin eroul meu, c printre estonieni n-am ntlnit oameni ri.
Afirmatie, desigur, exagerat, pentru c si unii dintre ai lor au contribuit la aruncarea si
mentinerea Estoniei n bratele comunismului; unii dintre ai lor au fost si n Comisia Extraordinar
de la nceputurile regimului sovietic, dup cum au fost si asemenea estonieni care au ajutat la
nfrngerea albilor la Livni n 1919 (ce-or fi cutat ei acolo?) dar aceast mprejurare nu-mi
toceste sentimentul de om de lagr care-mi spune c toti estonienii pe care i-am vzut snt
oameni cumsecade, cinstiti, linistiti. (Dac ludenici, n 1919, ar fi avut curajul s le spun: ,snteti
independenti!" nu i-ar fi eliberat ei lui, poate, si Petrogradul?) Sentimentul acesta s-a nscut
din vinovtia noastr a tuturora fat de ei, din familiarizarea cu aceste sute si sute de necunoscuti
mie, vorbitori ai unei limbi necunoscute. Dintre ei, numai unul mi-a fost apropiat, unul ca un punct
luminos n fruntea acestei serii tovarsul meu de celul de la Lubianka, ArnholdSuzi, de atunci
disprut, pierdut, se prea, pentru totdeauna (nu mi-a parvenit dect un zvon cum c ar fi invalid
n sectia Spasski a Steplagului). Apoi pe la Ekibastuz a trecut meteoric eroicul si pitorescul Georg
Tenno, dar el era un estonian petersburghez, complet rusificat, ofiter de marin sovietic. (Despre
amndoi multe n Arhipelag.)
Cnd van Denisovici a aprut n Novi mir si eu sedeam ca un popndu la hotel ,Moscova", pe
fostul Ohotnii Riad, Tenno, printre primii, m-a sunat si a venit imediat la mine. n lagr nu ne
cunoscuserm de-aproape, dar apoi, trecuti prin proba tuturor celor ntm-plate, ne-am mprietenit
instantaneu. Atlet si gimnast, el se ocupa acum cu popularizarea ,culturismului" (cuvnt greoi
pentru dezvoltarea corpului uman), preda, tinea prelegeri. Dar si n aceasta el era
117
cel dinainte: dac nu putem s ne eliberm de ctusele noastre, arunci cel putin s ne pregtim
trupul pentru saltul viitor. Toti prietenii lui apropiati erau numai fosti detinuti (el este cel care mi-a
fcut cunostint cu Aleksandr Dolgan, pentru care era exemplu de conduit n lagr si n viat). si
sotia lui, Natasa Tenno, inghermanlandez din Petersburg, cndva o femeie fragil, cu prul de
culoarea inului, era si ea acum o fost detinut, trecut prin multe ncercri, si ea, ca si sotul, cu
zece ani de privare de libertate executati. Profesa aceeasi filozofie ca noi toti: eterne snt lagrul,
nchisoarea, lupta, clii comunisti, iar viata n libertate este o ciudtenie vremelnic. (Scriind n
Arhipelag despre sotii Tenno n libertate, am artat c ei nu se puteau stabili n nici un loc,
peregrinau: ,locuim cnd ntr-o zon, cnd ntr-alta" spuneau ei.) Astfel, dintr-o dat, ne-am
mprietenit prin spirit, nu a fost nevoie de munc de lmurire cu nimeni, si eram gata s facem
front comun n fata primului pericol care s-ar fi ivit.
Din afluenta de scrisori de dup Denisovici am pescuit o dat si scrisoarea de suflet a lui Arnhold
Suzi: toat familia lui fusese deportat n Siberia, numai recent li se permisese, se vede treaba,
s se ntoarc, dar fr dreptul de a locui n oras; se opriser undeva ntr-un ctun, lng Tartu.
Sotia i-a murit de cancer.
n vara lui 1963 ne-am vzut la Tartu minunat orsel medieval, universitar, cu numeroase
inscriptii latinesti, cu un munte-parc la mijloc. Tot asa de sever si clar era privirea lui Arnhold
luha-novici, ca odinioar a Lubianka, prin aceiasi severi ochelari cu ram de baga, dar si
pierduse vigoarea fizic, declin la care se aduga cruntetea prului si a musttilor. Sotia i
murise deja; din ctun a venit singur a ntlnire; Arno, fiul su, o ducea greu la Tartu, ne-avnd
locuint, iar fiica ffeli, venit de la Tallin si profitnd de neatentia autorittilor, obtinuse cumva
aprobarea de a locui si ea acolo. Despre acesti copii acum Amo era cstorit, iar Heli avea un
bietel ascultasem cndva o poveste n celula de la Lubianka. Lipsea numai fratele lor mai
mare, Heino: plecase cu nemtii, iar acum tria n Statele Unite. si familia lui Suzi, nearanjat,
dispersat, era nc una dintre cele fericite: unora, asociati cu el n jurul ineficientei ,cauze" a
crerii unei Estonii independente, nici acum, dup douzeci de ani, nu li se permitea s se
ntoarc n patrie; iar multe familii deportate rmneau nc n Siberia. si n mijlocul acestui popor,
n mijlocul acestei trisoare, a fost aruncat ca o scnteie traducerea
118
lui Denisovici, prima traducere n URSS, editat n cel mai ieftin tiraj de mas; mi-a rmas n
minte un calcul: o carte la patru-cinci familii, deci incomparabil mai mult dect pentru cititorii de
limb rus. Cartea aceasta, au citit-o n Estonia aproape toti si acum eram nconjurat aici de o
atmosfer familial, de o cordialitate total, cum nu mai ntlnisem niciodat n lumea sovietic.
Datorit si faptului c atunci n Estonia spiritul sovietic era slab, te simteai n tara aceasta mai
acas ca oriunde, (n partea ruseasc a Uniunii, acel spirit nc asteapt s se primeneasc, s
se primeneasc.) si mi-am dat seama c nu pot s plec de aici cu una cu dou si pentru
totdeauna.
si deja n vara urmtoare, n 1964, dobndind un ,Moskvici" si umplndu-1 pn la refuz, m-am dus
cu sotia n Estonia ca s lucrez acolo n timpul verii. S-a ntmplat c noua mea colaboratoare
activ, E.D. Voronianskaia, din Leningrad, si petrecea verile tot n Estonia, si deja i se nchinase
un loc ntr-un ctun de lng Vra, ntr-o minunat zon cu lacuri. Acolo ne-am pus la lucru cele
trei perechi de mini: n ctun femeile dactilografiau cu schimbul varianta Cer-cului-87, mai
urzictoare n multe detalii ale ei; iar eu locuiam ceva mai ncolo, pe un delusor mpdurit cu pini,
unde pentru lucru aveam o mas cu picioarele mplntate n pmnt; pentru acces era o potec
bttorit, iar n caz de ploaie te adposteai ntr-un cort. Prin niste crnguri linistite puteai ajunge
la un lac misterios. Pentru prima dat n viata mea am petrecut o var nu cu tracasri, cu
regim de concediu, cu constrngerea unor trambalri grbite, ci una cu portile larg deschise
pentru lucru. si ea, acea var, a rmas legat de Estonia, tar care mi-a devenit si mai drag.
Pregteam textul Cercului si n plus ornduiam, combinam din Mnturi si micul meu Arhipelag
anterior si noile materiale despre lagr, relatrile martorilor. si aici, pe dmbul de lng Vra, s-a
nscut forma definitiv a Arhipelagului mare si s-a cristalizat pentru mine o metod nou de
asamblare armonioas a unor materiale acumulate haotic.
M simteam asa de bine n Estonia nct m preocupa n continuare ideea de a-mi aranja aici,
pentru orice eventualitate, un loc foarte secret, nu oriunde, ci la ai mei. Ratiunea cu prudenta ei si
inima-prooroac mi ddeau ghes s-mi pregtesc o Ascunztoare, n Uniunea Sovietic,
slujbasul statului nu poate s plece ntr-un loc stiut numai de el, dar eu acum cu dispens de
la scriitori, eliberat de obligatiile fat de scoalpot! si ne-am dus s ne vedem prietenii si n
acelasi timp s cunoastem locurile. ,.;,,v>,,
119
Ctunul n care locuia familia Suzi la ntoarcerea din deportare se numea Haava, era nu departe
de Tartu. Ei locuiau de fapt ntr-o cas ce apartinea Martei Martnovna Port, vduva unui savant
biolog. Lat-n umeri, aceast femeie, cu fata lat ce exprima hotrre, se remarca prin tria si
puritatea caracterului. Activitatea rposatului ei sot se caracterizase prin loialitate si apolitism; n
acelasi spirit crescuser si fiii ei, acum oameni cu cariere strlucite (unul era ar-hitect-sef al
orasului Tallin). Familia lor o ducea bine sub Soviete, asa c Martei Port, cluzit de sentimentul
matern si de instinctul de autoconservare personal, i-ar fi fost mai simplu s nu sprijine niste
ilegalisti. Dar ea a adpostit o familie czut n dizgratie precum cea a lui Suzi, adpostise si alti
estonieni pe care-i ruinase deportarea, iar acum fr pic de sovire mi propune pe loc s vin n
secret la Haava si s lucrez aici ct poftesc. Foarte bine era aici: patru camere spatioase si nalte,
cu ferestre uriase, cu sobe vechi, cu rezerv de lemne, puteai s-ti imaginezi ce plcut trebuie s
fie iarna aici... ar vara si priasul de alturi, si pduricea, i multumisem, dar am lsat totul
pentru mai trziu si, pregtindu-m s plec si eu nsumi necreznd c va trebui s m folosesc
vreodat de aceast ofert, nu-mi ddeam seama ct de curnd se va pune problema.
Dup aceea ne-am dus la Piarna. Acolo Tenno si sotia erau oaspeti ai lui Lembit Aasalo si
acesta fost detinut, un tnr care se mprietenise cu Tenno n lagrul disciplinar siberian Andziuba
din perioada deja post-stalinist. Era lagrul n care autorittile trimiteau elementele cele mai
incorigibile. Lembit primise acest nume n cinstea unui erou al eposului estonian si, cred, pe
merit, n acel an, el, probabil, nc nu mplinise treizeci de ani, dar era uimitor prin aliajul de
experient de lagr, absolut stpnire de sine, excelent pricepere n ale politicii, dragoste de
Estonia si nzuint fierbinte spre restabilirea vietii firesti si a istoriei acestei tri, precum si
remarcabila capacitate de munc. Era pedolog si, dup ce si-a luat diploma n aceast profesie, a
nceput un curs de istorie la universitatea din Tartu, dar fr s ntrerup activitatea care-i asigura
existenta; si cu toate acestea, locuind n oras, sustinea cu propriile lui forte gospodria ce-i
revenise ca mostenire la Rae, la optzeci de kilometri de oras: l durea inima vznd cum moare
Estonia ctunelor si cum tineretul pleac la oras. n timpul ,liber" si completa biblioteca; noaptea
citea, ntruchipa concret idealul intelectualului care lucreaz cu pmntul, era si viguros trupeste,
si inteligent, si
120
bine fcut si toate aceste calitti trecuser prin proba dur a lagrului, unde fusese aruncat de
pe cnd era un bietandru. Eram convins c el va fi unul dintre cettenii de frunte ai viitoarei
Estonii independente. Numai, Doamne fereste, de nu 1-ar lua la ochi autorittile sovietice nainte
ca el s ajung asa de departe. Sotiei nu i-am artat drumul spre ctunul lui: ca s n-o mpovrez
cu lucruri ne care nu avea nevoie s le stie, i-am pus conditia ca, n timpul cltoriei spre acea
destinatie, s stea culcat pe bancheta din spate si s nu priveasc drumul, n aceeasi var,
Lembit sosise la noi lng Vra si cinase mpreun cu Voronianskaia, creia i-1 prezentasem sub
un nume fals.
n acel adpost de rezerv, si mai dosnic si mai tainic, eu aduceam a doua oar si o mas
pliant. Aceast cltorie n-a fost fr peripetii. Lembit cu Evi, sotia sa, si cu un estonian, de
meserie so-bar, trebuiau s mearg n ctun ca s mute o sob. Au mers n masina mea, Tenno
fiind si el cu noi. Eram ntr-o curs vesel pe sosea, la un moment dat am cotit pe un drum
noroios spre ctun. Eu n-am redus viteza, masina a nceput s patineze, din neobisnuint am n-
trziat s iau piciorul de pe acceleratie. si, n masin fiind, ne-am pomenit alunecnd de pe un
povrnis ntr-un mic lac, si mai s ne ducem la fund. S-a nimerit ns sub masin un bustean, un
copac tiat plin de crengi, suficient ca s n-o lase s se duc la fund, insuficient ca s-i distrug
cu totul bara de directie. Slav Domnului c am scpat teferi! Ne-au scos cu ajutorul unui tractor,
trebuia s reparm masina. La statia de service, un estonian lungan, de o neglijent neestonian,
a scpat n capul meu si al lui Tenno o foarte grea ram metalic de la o estacad: lui Georg
aproape c i-a zdrobit umrul, iar mie mi-a adugat o cicatrice la rdcina nasului. Cu toate
acestea i-am ndrgit pe estonieni pe ei nu te poti supra nici pentru asa ceva.
n toamna aceea a fost rsturnat Hrusciov, iar situatia mea s-a agravat. La nceputul primverii lui
1965, ne-am dus din nou n Estonia, n ctunul Martei, am zbovit acolo zece zile, m-am adaptat
locului a fost bine. si aici am dactilografiat ultima variant a Tancurilor, si tot aici mi-am lsat,
pentru orice eventualitate, un lucru la care tineam foarte mult: Masinuta de scris ,Rena"
Rheinmetall. (Pe ea mi-am btut singur de cteva ori toate crtile raele de tain, mai strns dect
la un interval, respectnd pauzele la
121
fiecare rnd, potrivind cu mna mrimea intervalului. si, btrn si ea, m serveste si astzi, n
exil.)
La 13 septembrie 1965 s-a dezlntuit furtuna asupra mea. Mi-a parvenit stirea despre dezastrul
cu arhiva de la Teus, eu avnd n timpul acesta toate materialele si manuscrisele Arhipelagului
asupra mea. Totul era sub form de petice de hrtie si fragmente, ne-fiind scris ca lumea dect
Ocna. Dar la data de care vorbesc, acest estonian spate al frontului se consolidase ntr-att nct
nici nu m-am gndit la o alt solutie de salvare a comorii mele, la un alt refugiu unde s-mi fi
terminat opera, dac scpm dect, fireste, la Estonia. sedeam la Rojdestvo n vzul tuturor
asteptnd de la o or ia alta s fiu arestat sau perchezitionat, iar la Moscova, la Bolsaia Pi-
rogovka, la Nadia Levitskaia, seara, pe ntuneric, Tenno o asteptase pe sotia mea de la care, n
lift, n mare tain, a primit tot ceea ce constituia atunci Arhipelagul. (Dac acesta s-ar fi prpdit,
cred c pentru nimic n lume nu 1-as mai fi scris, n-as mai fi avut rbdarea si capacitatea de a-1
reconstitui. O asemenea pierdere este o catastrofa si o durere fr margini. Dar n toti acesti ani
de lupt istovitoare si de conspiratie, Dumnezeu m-a ajutat s nu-mi pierd munca unei perioade
att de ndelungate. Toat aceast operatiune cu Tenno a fost exceptional de bine gndit. A doua
zi, el, degajat, fr urmritori, a plecat n Estonia, si peste nc o zi totul a fost ascuns n ctun, la
Lembit. ar prin Heli (reusisem s le dau prilejul de a se cunoaste), Georg a anuntat c n iama
aceea era posibil ca eu s vin la Marta. si totul era pregtit n detaliu si m astepta.
Trecuse toamna neagr a lui 1965, nu m arestaser, n seara de 2 decembrie, dup ce am
plecat de la Novi mir si am ajuns la locuinta din oras a familiei Ciukovski, mi-am ras barba si m-
am urcat ntr-un taxi avnd la volan pe Liusa. (Curtea lor era foarte observabil; poate c nc de
atunci, vizavi de intrarea lor principal, exista, sub masca unui punct de agitatie, un centru
operativ al KGB, si s m fi ajutat raderea brbii? dar poate c nu m urmriser ndeaproape.
Nici pn n ziua de azi nu nteleg indecizia manifestat de KGB n toamna aceea, dar mi-o voi
explica eu cndva.) n trenul de Tallin, printre estonieni, m strduiam s tac, cu conductorul
foloseam expresii estoniene foarte simple, nc din lagr mi spuneau estonienii c semn cu ei,
iar n cltoriile mele prin Estonia observam de asemenea c lucrul acesta mi prindea bine.
122
La Tartu, orasul meu preferat, am ajuns ntr-o dimineat cu z-nad si chiciur, cnd vechea lui
universitate era foarte mpodobit si cnd, mai ales, orasul prea s se identifice total cu lumea
de dincolo de granitele URSS, cu Europa, si aceasta si datorit faptului c toti de aici evitau s
vorbeasc ruseste, iar eu, n mn cu un ghid de conversatie amatorist, nu impuneam nimnui
limba mea. Pe mine, desigur, m recunosteau dup accent, dar un rus care se strduieste s
nvete estoniana este asa de neobisnuit nct este mereu primit cu cldur, n aceast zi, lsnd
geamantanele a Arno Suzi, am umblat mult prin oras, cumprnd n stnga si-n dreapta alimente
s-mi ajung patru sptmni, si pentru prima dat n viat am avut senzatia c m aflu ntr-o
emigratie proteguitoare: parc as fi plecat de-a binelea din URSS, parc as fi scpat de hituiala
blestemat a KGB. Acest sentiment linistitor m-a ajutat s m apuc mai repede de lucru.
Tinerii Suzi se mirau de felul meu de a percepe realittile de prin partea locului. Ei stiau bine c
aici totul este radiografiat si c toate iscoadele snt la fel si c eu nsumi, aparitie deosebit de
singular printre estonieni, as putea s atrag bnuieli asupra mea si asupra lor ca gazde ale mele
(slav Domnului nu s-a ntmplat acest lucru, nu s-a aflat). Cu toate acestea, el nu ezita s m
adposteasc si s m ajute. Nu mai era nici chiar asa de tnr, trecuse de treizeci si cinci de ani
si deja chelise. Petrecuse deja sapte ani de cumplit deportare siberiana, unde avusese n grij o
bunic, o mam si o sor. Au urmat umilirile si ngrdirile rezervate celor ce nu prezentau
ncredere din punct de vedere politic: dificultti n a urma o anumit form de nvtmnt, n a
obtine aprobarea de a se stabili undeva, n a alege un loc de munc; toat viata lui n-a fost dect
o lupt pentru scuturarea jugului, cum s nu chelesti? Avea aptitudini exceptionale pentru stiintele
economice, pentru analiz, ar fi putut fi un savant sau, n cel mai ru caz, om de afaceri si
organizator dar a fost fericit s fac o munc inferioar de ajutor de sef ntr-un oarecare birou
de constructii, pentru faptul c i s-a dat apartament ntr-un bloc cu multe etaje, neizolat fonic,
rece, prost construit: trei cmrute, dintre care una era pur si simplu o cusc. n asemenea
conditii locuiau patru persoane (fiica, avnd deja trei ani, si o fat strin, de zece ani, pe care de
mil o luaser de la tar ca s-o creasc), la care se aduga Arnhold luhanovici. Acesta sedea o
lun aici la Tartu, la fiul su, o lun la fiica sa la Tallin (unde
123
regimul buletinelor de identitate nu-i permitea s zboveasc prea mult). si n aceste dou ierni
cu sosirile, cu plecrile, cu expeditiile mele dup alimente i mai deranjam si eu, uneori si
nnoptam la ei. Eu m grbeam totdeauna, Arno era si el prins totdeauna cu treburile prilejurile
de a vorbi ntre noi erau rare si scurte. El fcea ns consideratii foarte ptrunztoare despre
societatea occidental. (Ctiva ani mai trziu si-a cumprat o cas spatioas ntr-un ctun,
rzleat cum snt toate casele ntr-un ctun, si ce fericit era!)
A doua zi, cnd se ngn ziua cu noaptea, Amo m-a dus cu taxiul pn la Haava, el ntretinndu-se
cu soferul, eu nedeschiznd gura. Asa am nceput o viat de om tinuit, regim sub care am lucrat
dou ierni la rnd, 1965-1966 si 1966-1967: cu adevrat absolut inaccesibil KGB-ului si n afara
ariei de circulatie a zvonurilor. Marta Port nu le-a spus fiilor ei, nici n anii aceia, nici mai trziu, c
eu am locuit n ctun, n casa ei.
Ambele ierni au fost asa de asemntoare din punctul de vedere al modului de viat pe care mi
1-au prilejuit, nct amnuntele mi se amestec n memorie, n prima iarn am rmas aici saizeci
si cinci de zile, n a doua optzeci si una. si n aceste dou perioade, teancul materialelor si al
primelor capitole ale Arhipelagului s-a transformat ntr-o lucrare gata dactilografiat: saptezeci de
coli de autor (fr partea a sasea). Asa ca n aceste o sut patruzeci si sase de zile petrecute n
tain n-am lucrat de cnd snt, era ca si cnd n-as fi fost eu, cineva parc m minase, scrisese cu
mna mea, ca si cnd eu n-am fost dect percutantul resortului care sttuse strns o jumtate de
secol si care acum si dduse drumul. Nu citisem nimic, doar din cnd n cnd pe noapte cte o
foaie din blocnotesul cu extrase din Dai, si fiecare cuvintel mi era ca o foarte dulce pictur de
rou. Radioul occidental l ascultam numai n timp ce eram la mas, sau m gospodream, sau
fceam focul la sob. La sapte seara, deja frnt de oboseal, m culcam. La ora dou noaptea
m trezeam, complet refcut, sream din pat si la lumina intens a becurilor ncepeam s lucrez.
Ctre ultima parte a intervalului matinal, la ora zece, de obicei, aveam deja realizat norma de
munc pentru o zi plin, si imediat ncepeam norma a doua pe care pn la masa de la ora sase
o ndeplineam, n a doua iarn am rcit strasnic, am avut dureri si frisoane. Afar erau treizeci de
grade minus. Cu toate acestea spr-geam lemne, nclzeam soba, o parte din treburi o fceam
stnd n picioare, lipindu-m cu spinarea de soba nclzit n loc s-mi pun
124
cataplasme cu fain de mustar, o alt parte stnd lungit sub pturi, s' a?a am scris, cu treizeci
si opt de grade temperatur, singurul capitol umoristic (,Fostii detinuti o natiune"), n a doua
iarn, n principal, n-am mai fcut altceva dect s dactilografiez, dar cu multe mici modificri si
reuseam s fac cte o coal de autor pe zi! Un asemenea salt si un asemenea succes au fost
posibile numai pentru c m-am simtit eliberat de team si de constrn-eeri. n alte prti ale Uniunii
as fi rit cu teama c vor veni si m vor surprinde lucrnd la ceea ce lucram. Aici, n primele
sptmni ale primei ierni nc mai aveam o strngere de inim, nc nu-mi revenisem din socul
provocat de confiscarea arhivei (n greaua mea situatie am compus atunci trei rugciuni pe care
mi le-am notat). Nu mi-am pstrat nici o legtur cu lumea exterioar; n ce priveste cele ce se
ntmplau acolo, mi spuneam c, poate, casa mea era deja n curs de devastare despre
aceasta nu stiam nimic precis, iar radioul atunci nu informa asa de repede si amnuntit despre
persecutiile din URS S. Dar tot ce se ntmpla n lumea exterioar nici nu putea s m ating
pentru c m aflam n afara ei si m identificasem cu materialul meu tainic, si singurul, si ultimul
scop al vietii mele era acela ca din aceast identificare s se nasc Arhipelagul, chiar dac ar fi
fost ca de aici s mi se trag moartea. Heli Suzi, care n timpul acela m vizita uneori, mi-a spus
c las impresia cum c nu mai apartin de nimeni si de nimic n aceast lume, c m desprind si
merg, absolut de unul singur, nu se stie ncotro. Tocmai dup asemenea cuvinte a fost nevoie s
fac o cltorie prin toat Estonia pentru ca finalmente s ajung la Lembit, la Piarna s dau o
parte din manuscrise, iar o parte s-o iau; pentru mai mult sigurant nu tineam totul la mine. Am
cltorit cu un autobuz de noapte, timp de cteva ore, aproape fr opriri; lumina nu ardea n
interior, toti pasagerii motiau pe scaunele rabatabile, nimeni nu vorbea, nici un radio nu se
auzea; autobuzul negru alerga, de parc ar fi fost gol n mijlocul unui spatiu nocturn gol, doar
claxona si, cu farurile, punea n evident, n lungul soselei, pete albe de zpad. M vedeam ntr-
o situatie ca aceea n care m vzuse Heli: un autobuz gol (,peste Neva, peste Nil, peste Sena")
m ducea deodat prin toat lumea, m ducea pe mine singur prin ntunericul de crbune sau m
scotea cu totul din lume, eram gata pentru orice, numai s reusesc s termin Arhipelagul, chiar
dac, revenind n lumea exterioar, as fi
125
fost pus la zid. Acestea au fost sptmnile de vrf si ale victoriei mele, si ale nsingurrii mele.
n realitate, eram singur, n conditiile n care m ajutau, m pzeau asemenea prieteni
credinciosi?...
n deportare, Heli se mritase cu un brbat de vrsta ei, un esto-nian. Dup ce s-a ntors acas, el
a devenit un artist cunoscut. Pe ea a prsit-o. Fiul luhan a rmas la ea. O salva minunata
cunoastere a limbii germane, pe care o preda la conservatorul din Tallin; locuia n afara orasului,
la niste rude, ntr-o vechitur de cas prin care trecea vntul fluiernd; apa o aducea din curte, cu
gleata, pn la etajul unu, si tot cu gleata scotea lturile; soba o nclzea cu lemne. Aceast
femeie ducea o viat foarte grea, dar se mngia cu faptul c fiul ei crestea cum numai n vis
creste un copil: harnic, asculttor, serios, la scoal premiant, de timpuriu cstigat la ideea
national si la preocuparea pentru politic, tot timpul gata s ajute. (Eu aproape c 1-am mpins
pe el, copilul de paisprezece ani, spre fotocopiere m-a ajutat s fac o fotocopie a Arhipelagului,
iar curnd dup aceea a nceput s fac el singur totul.) si trei prietene ale HelieiEllo, Erika si
Ruti mpreun cu ea s-au angajat s-mi pstreze ciornele, copiile dactilografiate, materialele
toate acestea mpreun au format un fond important care undeva exist si astzi. Separat,
lucrurile cele mai importante le pstra Lembit. n a doua iarn el a devenit student la fr
frecvent al Universittii din Tartu; cnd a venit la sesiunea din iama, ne-am ntlnit n oras, ntr-un
loc convenit; el avea n serviet prtile lips ale Arhipelagului. L-am dus s-i fac cunostint cu
Suzi-seniorul si cu Suzi-juniorul, si ce bucurie si cldur ne-a cuprins, ca o flacr mngietoare,
sufletele! n acele dou ierni, Arnhold luhanovici si terminase memoriile, n estonian: viata elitei
intelectuale a orasului Tallin naintea celui de-al doilea rzboi mondial, n timpul rzboiului ntre
ciocanul sovietic si cel german, slaba ncercare de a forma un guvern esto-nian la sfrsitul lui
1944 si lagre, lagre, lagre. Cte ceva din amintirile lui din lagr mi-a ncredintat si mie n
Arhipelag: erau rspunsuri la chestionarul meu, menite s astupe anumite goluri din materialul
aflat la dispozitia mea, dar, mai mult dect orice, m-a ajutat cu teribilul capitol intitulat ,Copilasii".
Amo si Heli se ntreceau n a-mi povesti despre exilul lor siberian. Tatl si fiica reusiser s-mi ia
din mn si s citeasc unele capitole. Heli avea un dezvoltat simt artistic si-mi fcea uneori
observatii interesante. Un
126
crciun l-am petrecut mpreun cu toat familia lor (la estonieni, n jurul bradului se adun numai
ai lor).
Prima mea iarn n ascunztoare s-a ntrerupt dureros, mai devreme dect avusesem eu n
vedere: o sptmn mi mai rmsese de stat acolo (dar o sptmn, cnd esti n vitez,
nseamn foarte mult, n alt situatie nici o lun nu-ti ajunge s-ti rezolvi problemele), cnd ce vd
prin zpada nalt, ncltat n pantofi (ncltminte mai adecvat nu avea, viat de orsean),
noat spre mine bietul septuagenar Arnhold luhanovici. Telegram pe adresa lor din Tartu. Din
Riazan: ,Vino imediat, Ada." Era clar c era de la sotie, dar de ce Ada? Asemenea apelativ nu
exista la noi, de un asemenea nume nu auzisem niciodat, ea putea pur si simplu s nu
semneze, lucrurile tot clare erau. Dar n aceast ,Ada" era cumva vreo aluzie infernal1! Acolo
se pune la cale vreo ticlosie infernal!... Ce avea ea n vedere? Ceva periculos si presant se
ntmplase, fr ndoial. Viata linistit, munca fcut din pasiune totul se risipeste ntr-un
ceas, ia o ntorstur brusc, nu mai ai parte de liniste sufleteasc, totuna e si dac nu mai
lucrezi, adio manuscrise de neuitat, poate c din lumea exterioar n-am s m mai ntorc
niciodat la voi. nc mai trebuie s le ascund la loc sigur: n termene neprevzute, fr ntlniri si
cltorii stabilite acest lucru este mai greu ca orice. Care va s zic, manuscrisele rmn
deocamdat la Arno, pe la care trecusem nu o dat. Trenul de noapte pn la Moscova. De-acolo
sun imediat la Riazan, rspunsul: mai repede! Mai repede! vino! n sfrsit iat-m la Riazan, iat-
m cu barba ras, deja deconspirat, reperat: ce s-a ntmplat??? Pi nimic. Aproape din toamn,
tu nu mai locuiesti la Riazan, si eu tot timpul singur. Pur si simplu, nu mai puteam s astept.
(Dar de un an si jumtate la noi deja totul este n destrmare, totul este pe moarte.) si trebuie s
primim apartament n Riazan, dar sovietul orsenesc tace... Dar de ce ,Ada"? Pi, trebuia
s m semnez cumva, pentru Estonia trebuia s semnez cu un nume nerusesc, si mi-a venit n
minte Ada.
Din toamna trecut prinsese pic pe Arhipelag: ar fi avut curajul si s-1 publice, dac ar fi semnat
alturi de mine dar dac pentru Arhipelag plec si chiar s-1 scriu acas nu mai pot atunci s
nu mai aud de el. (Am avut ocazia s ascult nregistrarea unui in-
n limba ras ad nseamn ,iad", ,infern". (N.t.) v, s, , , ....,,.--.
127
terviu pe care ea, n 1974, cnd Arhipelagul abia iesise, 1-a dat ziarului Figaro n prezenta lui K.
Semionov, delegat al APN s-o asiste n pregtirea unei crti mpotriva mea. Ea a declarat atunci
c Arhipelagul nu este dect folclor de lagr, c este o cercetare nestiintific a unei teme nguste,
speculat n Occident, si c eu aleg numai fapte care confirm ideile mele preconcepute.)
arna urmtoare la Haava am trit sufleteste mai degajat: nu m-a mai apsat gndul c m vor
aresta, c-mi vor cuta si-mi vor rvsi lucrurile ascunse. Tot mai sigure mi preau lucrurile din
jurul meu: acesti pereti deja familiari, marile ferestre geruite, soba veche cu ingenioasa ei usit de
font, bufetul vechi, tabloul de grup repre-zentnd pescari estonieni. Deja fr team m avntam
pe schiuri si n mprejurimi: vecinii stiau c printre ei se afl ,un profesor din Moscova", un prieten
de-al lor care se strduieste s vorbeasc n estonian. Uneori, n serile cu lun, m plimbam pe
un teren pe care-1 bttorisem cu umbletul meu ncoace si-ncolo, deprins din vremea detentiei, si
m invada bucuria la gndul c am o carte deja aproape gata, o carte care deja dobndise
grandoarea unui edificiu, n aceast iarn mi-am lsat barb, nu am ras-o. Nici asa nu mi-au dat
de urm, nu puteam s-i dm not mare Securittii Statului, (n iarna lui 1975 n Estonia ctiva au
fost arestati, ctiva au fost sicanati dar de tinerii Suzi si de prietenele Heliei nu s-au atins.*)
n a doua iarn eram pus pe fapte din ce n ce mai temerare, n-clzindu-mi la sobit spinarea
bolnav era spre Boboteaz , mi-a venit ideea unei scrisori ctre congresul scriitorilor.
Chestia asta prea atunci un pas ndrznet, chiar periculos. Terminnd de lucru, m-am dus la
Tallin la familia Suzi ca s refotografiez acum tot Arhipelagul. A.., lundu-si rmas-bun de la
mine, m-a felicitat pentru felul n care concepusem ,scrisoarea". Chiar prietenii mei estonieni,
nemaivorbind de estonienii care nu-mi erau apropiati, nc aveau dificultti n a ntelege ideea
mea cum c eliberarea lor, a tuturor, nu poate s nceap dect de la Moscova, printr-o und de
soc strnit de la centru. La nceputul lui 1967 nc putine erau indiciile unei asemenea evolutii,
dar mie mi s-a limpezit aceast perspectiv atunci, cnd de la douzeci de ani de activitate
literar clandestin am trecut la ciocniri deschise. Estonienii, n sufletul lor, i consi-
* si nici pn azi nu s-au atins de aceste persoane. (Adnotare din 1978.)
128
derau asupritori pe toti rusii, eu fiind pentru ei o stranie exceptie de la regul.
si nc o dat, n vara urmtoare, mpreun cu sotia, m-am dus cu masina la Ascunztoarea mea,
ne-am luat masina de scris, ne-am luat rmas-bun nestiind c era ultimul de la Marta Mart-
novna si de la Amhold luhanovici. ar Heli a mers cu noi ca s viziteze Leningradul cea mai
simpl actiune, dar si n fiecare actiune simpl conspiratorul trebuie s prevad legturile pe care
trebuie s le stabileasc si pe cele de care trebuie s se fereasc. Eram nclinat s-i fac
cunostint cu Voronianskaia ce bine, mi ziceam, locuiesc aproape una de alta, va fi o legtur
n plus. Din fericire ns nu le-am fcut cunostint. De aceea Heli (ca si Lembit!) nu a nimerit n
jurnalul nefast tinut de Voronianskaia. n interogatoriile de cinci zile si cinci nopti de la Casa Mare,
Voronianskaia n-a putut s dea numele nici unui estonian, tot ce stia ea (dar sper c si ascundea)
era c ,n general estonienii" m ajutau (si dac stia ceva n plus, de vin snt eu), dar n-a
precizat nici un nume, nici un loc.
si n aceeasi primvar, n acelasi iubit Petersburg al lui, n prezenta mea, Tenno s-a mbolnvit:
cauza era, probabil, o intoxicare brusc, el bnuia c i se trage de la un salam. Voia s se
vindece prin nemncare si, nc bine dispus, mi-a povestit, sase ore ct a durat cltoria retur cu
trenul, multe despre viata lui. (Peste cteva zile, n aceeasi lun mai, el a depus n multe cutii
postale din Moscova ,scrisoarea" mea ,ctre congresul scriitorilor". A fost cel mai activ difuzor al
acestui document. El nc nu-si ddea seama de natura bolii incipiente.) Dar, n realitate, era
vorba de un cancer insidios, care n cinci luni de zile 1-a si dobort. Erou, lupttor, atlet dintre
toti cei evocati n aceast schit, el era cel mai viguros, cel mai ndrznet, chiar cel mai ndrjit, un
om n deplin maturitate si bucu-rndu-se de sntate si a murit naintea tuturor. Pe el, ca pe
multi fosti detinuti, oameni vigurosi si curajosi, 1-a ruinat mrunta tracasare nervoas n conditiile
bunului plac al regimului sovietic. N-a rezistat acestei tracasri. El este unul dintre eroii principali
ai Arhipelagului si una dintre principalele surse de inspiratie ale acestei crti dar n-a apucat s
triasc nici mcar pn la ultima redactilogra-fiere, necum pn la triumful de astzi. Ultima dat
am fost la el pe 22 septembrie 1967 cu o or nainte de a merge la lupta din secretariatul
Uniunii Scriitorilor. Doamne! Se fcuse subtire ca un rus voinicul de altdat; pe acest fus atrna,
pleostit si supraabun-
129
dent acum, draga lui flanel de marinar. Fata lui avea culoarea p-mntie de dinaintea mortii, i
se descrnase; trupul chinuit i se ningea de durere. A rmas nerealizat aprigul lui plan de a-i face
de petrecanie lui Molotov. Ca un pduche cenusiu se plimba acest clu pe aleile de la Jukovka,
si minile lui Tenno nu putuser s-1 ajung, nc mai avea prietenul meu firea de lupttor si
puterea de a evalua lupta care m astepta, chiar de a renflori pentru o clip, dar nu avea puterea
de a se recunoaste bolnav si cu un picior n groap. si sotia lui mi fcea cu ochiul s m aliniez
tuturor celor care-1 minteau cum c n cazul lui era vorba de o ocluzie temporar a stomacului si
c n curnd o s scape de ea o s se nsntoseasc.
Cred c n ziua aceea m-am btut asa de bine pentru c de la patul de suferint al unui detinut
veneam la niste porci de scriitori.
Un an mai trziu, de Crciun, am fost pentru ultima dat la Tallin. mpreun cu Heli si Lembit am
aprins, dup obiceiul estonian, lu-mnri la mormintele lui Arnhold Suzi si Georg Tenno. Ei snt
acolo, nu departe unul de altul, la Pirita.
Ah, scumpii mei estonieni! Ce mult ati fcut voi pentru cauza noastr comun! Sufleteste m-am
legat pentru totdeauna de voi.
O, attia dintre voi ati plecat unul cte unul, prieteni ai mei din vremea detentiei, coprtasi la lupta
mea subteran! Ajut-i, Doamne, pe cei nc n viat s nu calce pe mine cu explozie ntrziat.
Necazul pe care 1-am ptit cu Arhipelagul n 1973 reedita ntr-o oarecare msur necazul din
1965 cu prima mea arhiv. Dar, n rest, nu m-am lsat cuprins de slbiciune, nu mi-am pierdut
curajul, n-am devenit inactiv, nu m-am ascuns si am tras pn la Paris firul exploziv. Vrtejurile
agitatiei, ale ntlnirilor si prevenirilor brusc-ne-cesare semnau cele de-acum cu cele de-
atunci. Trebuia s-i previn si pe estonieni si, sprijinindu-m pe cele nc ascunse si pe locui unde
erau ascunse, s tin n mn chiar destinul Arhipelagului.
Spre norocul meu, Heli tocmai sosise la Moscova, la niste cursuri de dou luni. si cu ea, si cu
vduva lui Tenno m-am ntlnit de trei ori n aceeasi camer n care murise Georg si din care,
potrivit sistemului locativ sovietic de tip sclavagist, vduva nu putea s plece, ci trebuia s ndure
totul pe loc.
Locul mobilei, ea deja l schimbase n asa fel nct nu mai vedeai, uitai privelistea mortuar
anterioar. Chinuit, mbibat de fumul de tigar al celor din jur, mbtrnit, ea presta o munc
za-
130
darnic la odiosul APN si de munca aceasta trebuia s se tin pn la pensie. ,Napa! Public
Arhipelagul, poate s nu public c Ghera voia s-1 omoare pe Molotov?" -a scprat flacra
nestins a ochilor: ,Public!"
Dar cum s te ntlnesti, cnd s-a produs necazul cu Arhipelagul si cnd, fr ndoial, Securitatea
din Moscova sttea cu ochii pe mine si m ameninta cu ghearele? S v spun un secret: la
locurile interzise, unde n-ai voie s lasi urme, cel mai bine este s te duci la ora cinci dimineata
(fr s aprinzi lumina n camera ta). Oricum ti-ar supraveghea kaghebistii locuinta, si la
unsprezece seara, si la unu noaptea, si la trei, dar spre cinci dimineata o las mai moale, cci
nimeni nu lucreaz din constiint; la KGB de mult nu se mai lucreaz din constiint; poate c
niste ochi electronici clipesc, dar n-are cine s le prelucreze semnalele. La cinci dimineata iesi pe
strad n cartier nici napoia, nici naintea ta nu e nimeni, nici om, nici masin. Probabil c nu
mai esti urmrit, n primul troleibuz te asezi spre vatman singur sau cu cineva care nu are
nimic suspect si cobori singur, nu e greu s verifici dac ai pe cineva prin preajm. Abia se
deschid primele usi ale metroului trec pe lng tine ctiva oameni, toti oameni obisnuiti,
naturali si nu ai probleme cu nici unul.
Astfel, poc-poc din tocuri printre gunoierii matinali, treceam prin-tr-o curte cunoscut, imens,
nc pustie; fr s m aud cineva, fr lift, urcam niste scri si, neasteptnd s sun la us
(apartament la comun, vecina nu trebuia nici s vad, nici s aud), Nata Tenno, fr nici cel mai
mic zgomot, mi si deschidea (prima dat, de la telefonul public, m ntelegeam cu ea asupra
orei, iar apoi r-mnea stabilit s ne vedem ,ca data trecut", ,cu o jumtate de or mai
devreme"), si Heli, care nnopta la ea de cu sear, deja m astepta.
Prima dat am alergat la ele: acolo, n Estonia, trebuiau s ard totul, ca s se salveze. A doua
oar, mai relaxat: s astepte putin, pn la un anumit semnal. Dar a treia oar am spus stop: nu
trebuie ars, ci tradus n estonian, n curnd trebuie s-1 dm s circule din mn n mn.
Totusi, mersul istoriei este n favoarea noastr!
Elizaveta Denisovna Voronianskaia
La iesirea de sub tipar a lui van Denisovici, suvoiul de scrisori adresate mie era asa de mare si
de presant nct, dac m-as fi ocupat numai de ele, dac as fi nceput s-i rspund fiecreia, nu
mi-ar mai fi rmas nici timp pentru altceva, nici posibilitatea de a urma linia pe care mi-o dicta
constiinta, si n-as mai fi fost scriitor. Tocmai urmnd linia mea, am reusit s m feresc de aceast
primejdie. M strduiam s retin tot ceea ce era fecund n aceste scrisori uneori compuse ,n
cheia de stnga" de ctre cineva din lagr, uneori asternute pe cte saisprezece pagini mototolite
scrise cu un ciot de creion. Din aceste scrisori se ntmpla cteodat s transpar si un alt
imponderabil de care de asemenea aveam mare nevoie acela al disponibilittii unuia sau
altuia de a m ajuta operativ si dezinteresat, ndat dup ,miracolul" hrusciovist, cettenii
sovietici, scriindu-mi, exprimndu-si simpatia fat de mine, ludndu-m, multumindu-mi sau
oferindu-mi ajutorul lor, nu mai riscau nimic. De sutele de scrisori superficiale, ocazionale, ba
chiar si false, se distingeau, prin puritatea tonului, cele sincere. Cu ajutorul unor asemenea
scrisori i-am pescuit pe ctiva dintre viitorii mei nvizibili, printre ei si pe Elizaveta Denisovna.
Chiar din prima ei scrisoare (si ea era o maestr strlucit n a le scrie) se vedea ct de mare i
era cinta pentru trecutcinta unei femei care nu gustase din amarul vietii de lagr. Pn atunci,
adic timp de cincizeci si sase de ani, dusese o viat cu nimic deosebit de cea a cetteanului
sovietic de rnd: nu participase la nelegiuiri, dar nici nu li se mpotrivise, votase disciplinat acolo
unde i se ceruse; uneori, ajutat de inteligenta ei ascutit si ironic, ntelegea nselciunea,
alteori, luat de valul indiferentismului din viata social, nu o ntelegea. Politiceste, nu era
incompatibil cu nimeni,
132
valul terorii din trecut nu-i afectase viata dar avnd trsturile unui caracter irezistibil ca un
uragan, ea, urmare a congresului al XXH-lea si a lui van Denisovici (fratele ei dup tat!), a
nceput s aib remuscri n fata poporului (ea nssi era abia din prima generatie cu instructie
scolar), s dispretuiasc partidul si s urasc institutia KGB-ului. Nu era dintre aceia care fac
epoca, ci dintre aceia r>e care-i face epoca, dar devenise deja foarte profund si dobndise o
mare putere de ptrundere. Revirimentul de-atunci a fost al ntregii societti dar n cazul
multora schimbarea nu s-a produs dect pe jumtate si a fost marcat de reveniri si de baterea
pasului pe loc. Elizaveta Denisovna ns nu s-a mai abtut pn la moarte de la aceast orientare
a anului 1962 si nu a mai cunoscut limite n revolta ei mpotriva asupritorilor, dar si mpotriva
ntemeietorilor, si s-a mbogtit intelectual din mers, n mare msur si din crtile mele. n scrisori
(n cele ,n cheia de stnga"), ea se exprima aproape mai dur dect noi toti, asa nct si pstrarea
lor era riscant. (ar n cercul nostru se stabilise ferm: toate scrisorile ,n cheia de stnga" s fie
arse imediat.) Nu pregeta s copieze de mn, s dactilografieze, s dea prietenilor, s-mi trimit
mie diferite pasaje perfide si scandaloase din ntemeietori. si n aceast ndrjire a ei mpotriva
unei epoci debusolate si apoi din nou stalinizate, se lsa condus mai mult de sentiment dect de
intelect. Printre versurile ei preferate erau si urmtoarele:
De iubesti, iubeste cu nesbuint, Dac tai, atuncea taie pn-la os.
Cu aceeasi repeziciune si se lsa cuprins de entuziasm, si nega motivul care o entuziasmase.
Aceast puternic pornire, acest elan subit nu doar de a ajuta, ci de a se pune n slujba unei
cauze, a reiesit din prima ei scrisoare ctre mine. -am rspuns, ntre noi a nceput s functioneze
o relatie epistolar, n vara lui 1963 s-a ivit si prilejul de a ne cunoaste gesturi largi si tonuri
furtunoase au nsufletit ndat atmosfera. Pentru viitorul R-17, am rugat-o, nc din prima iarn de
dup aceast ntlnire, s cerceteze niste editii rare din anii '20, s culeag amnunte
caracteristice epocii respective si aspecte ale modului de viat de atunci. (M grbeam si eram
atunci n faza unei ample regrupri de forte n vederea unei noi crti, adunam material pentru
cele douzeci de Noduri dintr-o dat, nu-mi ddeam seama c pentru asa ceva
133
se cere mai mult de o viat de om.) Ea s-a achitat binisor de aceast sarcin: a rscolit o multime
de pagini tiprite si a strns bob cu bob elementele caracteristice; avea si gust artistic si un
deosebit de dezvoltat simt al anecdoticului. ar n vara urmtoare, n ctunul de lng Vra, a
rebtut mpreun cu mine Cercul. Pn atunci lucrase ca directoare a bibliotecii geologice de pe
Moika. n ntmpinarea cerintelor mele, a nvtat repede, usor si bine s bat la masin, lucru cu
care pn atunci nu se ocupase niciodat. Din primele ei lucrri pentru samizdat au fost Frmele
mele crora tot atunci ea, cu de la sine putere, le-a adugat Rugciunea, dat ei numai pentru a
o citi. Rugciunea a zburat din minile delstoare ale E.D. si a ajuns s fie publicat n toat
lumea si acesta a fost pentru mine un prim avertisment de care n-am tinut seama.
Dup cum spunea ea, din cauza caracterului ei coleric, viata ei avusese un curs nefericit, cu omul
iubit nu se mritase, si a trit ntotdeauna singur. Din cauza brbiei proeminente si a nasului
mare si ascutit, era urtic. Dar spiritul scnteietor cu care ntretinea o conversatie si fcea glume,
izbucnirile de umor si furie, pornirile spre actiune, spre manifestri de ospitalitate, i eclipsau
neajunsurile fi-zionomice, o fceau s par chiar mai tnr dect era. Mai mult dect orice n viat
iubea muzica, reusea s mearg la cele mai bune concerte din Leningrad, alerga prin orasul de
pe Neva, n cutarea unor cinematografe de mna a doua unde era un film cu un concert dirijat de
Karajan (asemenea filme nu erau prezentate la un cinematograf central). Nu exagera cnd scria:
,Muzica si oamenii demni snt sprijinul vietii mele. Dup o muzic bun simt c parc mi se
mprospteaz sufletul." (Vorbele acestea s-au confirmat: E.D. ne-a procurat, mie si sotiei, bilete
la Recviemul lui Mozart la Capel, a stat cu noi, a ascultat nlcrimat. si tot ea ne-a fcut cadou
Recviemul lui Verdi.) l adora pn la uitare de sine pe sostakovici (,dac mi-ar permite, i-as spla
hainele si galosii"); acum acest sentiment ea l mprtea ntre el si mine, dar avea mare grij ca
primul s nu fie nlturat de al doilea, si cu durere primea stirile despre conduita social
lamentabil a idolului ei. (,Ca van Karamazov cu diavolul, asa snt eu cu sostakovici nu pot s
m mpac cu aceast situatie. Lucrurile se complic prin aceea c el s-a dat cu ei si n acelasi
timp este si singurul care i-a anatemizat n muzic.") nfatigabil, citea n englez, desi nu fr
dictionar, si, imperturbabil, o alterna pe Agatha Christie cu Joyce. i plcea s-i citeasc pe
nteleptii din
134
diferite epoci si s-si extrag aforisme. nfatigabil, transcria paragrafe ntregi n scrisorile ctre
prieteni:, A explica prin jocul ntm-plrii facerea lumii este la fel de naiv ca a sustine c simfoniile
lui Beethoven s-au creat prin niste puncte care s-au aflat ntmpltor pe o bucat de hrtie." (Asta
nu nsemna c devenise credincioas.) Era entuziasmat de Nabokov, pe care nu pregeta s-1
apere de reprosuri- Cuvintele de spirit citate din abundent se mbinau cu pro-priiie ei cuvinte de
spirit de bun calitate, nainte, pn s nceap a se nsira bolile, scrisorile ei erau vesele, chiar
scprtoare, n cercul nostru restrns, ncepusem s-i spunem ,Queen Elizabeth", iar prescurtat
Q.
Desigur, ntr-o lume liber si normal, cnd ti alegi pentru serviciu colaboratori cu plat conform
unui principiu profesional, nu te opresti la o fiint att de schimbtoare, impulsiv, pripit. Dar n
semiclandestinitatea mea, nelund oamenii ca prestatori de servicii, ci ca prieteni, ca ajutoare
entuziaste si binevoitoare, n-am putut s nu-i acord deplin ncredere acestei femei. (si nu m-as
ci nici n ziua de astzi, dac n-ar fi fost moartea ei groaznic.) Dac as fi fost prea mofturos n
materie de selectie, ar ft nsemnat s m condamn la a rmne aproape singur.
Q a noastr locuia aproape de Raziezjaia, pe strada Romenskaia dar la ce numr? Scara
ntunecoas, roas, murdar, zu c era o reminiscent din Petersburgul lui Dostoievski. Soneria
era ceva fr legtur cu electricitatea, nu era un buton alb, ci o srm groas si grosolan care
iesea n afar ca un lat printr-o gaur fcut n usa ntunecoas trgeai de ea, si undeva n
interior rsuna un clopotel ameninttor. Se ddea la o parte un zvor dintat si greu. Deschidea
nssi E.D. (asteptnd la ora fixat) sau careva dintre vecini neaprat se mai iteau si de la alte
usi niscaiva fete nu prea binevoitoare, crispate, lunguiete. ,Neanderthalieni", ,trogloditi" asa-i
numea Q pe vecinii ei. Locuinta avea patru odite diferite care ddeau ntr-un coridor sinuos,
ngust, orb, vesnic mirosind a petrol de la lmpile de gtit care stteau acolo, a buctrie si a
canalizare mizerabil. Tot apartamentul era ca o pester neanderthalian. n lunga ei camer-
nis, cu o ferestruic spre afar, Q avea o oglind lateral care te uluia, te soca, prin falsa ei
dubl adncime. si numai inchiznd usa acestei camere si tresrind de fiecare dat din cauza
oglinzii, puteai, cu ajutorul unui radio cu picup Q tinea o multime
135
de discuri minunate , s te izolezi fonic de toti ,neanderthalienii" care se auzeau prin subtirii
pereti desprtitori.
si totusi, dup ce-mi rupeam picioarele prin Petrogradul de altdat, mi plcea s vin n aceast
cmrut-nis, s m nfund n fotoliul suferind de btrnete si uzur, s ascult muzic foarte
bun, s iau o gustare, s beau un ceiulet, s verific materialele pregtite, s m amuz de
alternanta entuziasmelor si indignrilor lui Q. Motivele care o fceau s treac prin asemenea
stri erau diverse. Aspectul ntunecos a) casei, al scrii, al apartamentului, mie nu-mi prevestea
nimic, de altfel m obisnuisem cu tot felul de cotete, nu stiu dac lui Q i prevestea ceva.
Q mi-a fcut cunostint cu N. Medvedeva-Tomasevskaia (vezi schita 14), vduva lui B.V.
Tomasevski, prietena ei de la nstitutul de storia Artelor. ar eu i-am fcut ei cunostint ba cu E.G.
si E.F. Etkind (mult bine a fcut Ekaterina Fiodorovna pentru Q o vizita cnd era bolnav, o
ajuta cu medici, o gzduia la ea la daced], ba cu Liza sipovalnikova, fosta mea elev de la Riazan
(ctiva ani, ele au fost foarte bune prietene; Liza, n cltoriile ei la Moscova si la Riazan, ne-a
fost si agent de legtur), ba cu L.A. Samutin; cu acesta legase o prietenie solid, dar spre
nenorocirea amndurora: pn la urm, aceast prietenie s-a dovedit funest si pentru ea, si
pentru el. Dar cu toti ea a fost sincer si credincioas, iar cu mine mai mult dect cu oricine.
mpetuoasa ei nechibzuint a fcut-o (noi nu stiam) s-si tin, ncepnd cu un anumit an, un jurnal
despre ntlniri, actiuni, despre scrisori ,n cheia de stnga" (si supuse arderii!) primite de ea ce
mai, un jurnal de conspiratori Asta i trebuia... si minat de acelasi capriciu de romantic cu capu-n
nori voia s fie depozitara unui document pentru istorie, altfel unele lucruri pot s piar si s fie
date uitrii a luat apoi hotrrea nefericit de a nu-si arde exemplarul intermediar din Arhipelag,
asa cum era obligat s-o fac.
Exemplarul meu din Arhipelag, unul din cele dou, era dactilografiat nghesuit. De aceea, n
februarie 1967, n trecere venind din Estonia, i 1-am dat lui Q ca, redactilografiindu-1, s-i lase
spatii mai mari ntre cuvinte si rnduri. Aceasta pentru a avea posibilitatea de a mai corecta si
finisa textul. si n atmosfera ostil a unui apartament la comun, n cmruta ei sufocat de
dulapuri si pereti, riscnd a fi oricnd clcat de ctre cineva care ar bnui-o c adposteste ceva
ce-i drept, la data aceea locatara era deja la pensie si sedea
mai mult acas la masa la care mnca, ntruct alta nu avea, Q a ciocnit ntr-o veselie la
masina de scris pn a terminat toate cele o mie cinci sute de pagini si, unde mai pui, n trei
exemplare. Mai trziu, pe un asemenea exemplar am fcut eu ultimele corecturi.
De aceast carte, de cum a cunoscut-o n acele zile (si pn la moarte), Q se apropia vrjit, cu
adoratie si spaimparc se simtea legat fatalmente de ea, o punea mai presus de toate
celelalte crti ale mele. Dar tocmai acei termeni admirativi n care se exprima despre aceast
carte n-au mpiedicat-o s le vorbeasc despre noutatea ca atare si chiar s le mprumute pagini
prietenelor ei apropiate o, n total numai unui numr nu mai mare de una sau dou persoane!
Din cauza spatiului extraordinar de strmt n care se misc nu stiu dac ntreaga lume sau numai
cea a intelighentiei rusesti, aceast informatie, scurgndu-se ctre dou leningrdence, a ajuns
instantaneu (prin Nina Pahtusova) la una dintre prietenele din Moscova, dar nu la una oarecare,
ci la una foarte apropiat nou, la minunata ,tarevna" (Natalia Vladimimvna Kind). Aceasta ne-a
transmis-o nou, iar Q era spionat de mai nainte ca zvonul si manuscrisul s se fi rspndit mai
departe.
Dar pentru mine nici aceast lectie n-a constituit un avertisment serios, m-am limitat la niste
reprosuri de o severitate neconvingtoare: cci totul s-a terminat asa de bine, asa de drgut, asa
de comic, n cercul nostru nici nu s-a pus problema dac n-ar trebui s-o nlturm pe Q de la
activitatea si de la toate secretele noastre.
n conditiile aparent ,largii" (apoi tot mai ngustei) simpatii a societtii fat de mine noi, care
eram chiar n miezul activittii, am fost totdeauna mai putini de zece, iar la centrul de coordonare
era Liusa Ciukovskaia. si de munc era istovitor de mult, si mereu ca-n jocul de-a v-ati
ascunselea: s nu duci manuscrise totdeauna, s nu le lasi peste tot, s nu suni de la orice
telefon, s nu vorbesti sub orice tavan, si s nu pstrezi texte dactilografiate, si s arzi indigoul,
iar corespondenta s-o trimiti numai cu vreo ocazie, prin post nu se poate. Devotamentul sincer
fat de cauz prea a fi trstura cea mai important la ce bun s te legi de niste neajunsuri
secundare?
n primvara lui 1968, cnd eram puternic presat de aparitia iminent a romanelor mele n
Occident si cnd era pe terminate ultima corectur a Arhipelagului, noi, pentru a accelera,
hotrserm s ne adunm la Rojdestvo cu trei dactilografe (Liusa, Q si sotia mea
137
Natasa) pe dou masini si s lum cu asalt lucrarea. Asa am si fcut: timp de treizeci si cinci
de zile, pn undeva n prima decad a ui iunie (pn s se adune toti vilegiaturistii) fr s
deschidem fereastra pentru aerisirea camerei umede ca s nu se aud tcnitul masinilor de
scris am efectuat dactilografierea definitiv a Arhipelagului. (si chiar n ziua cnd am terminat
aceast treab a aterizat la noi N.. Stoliarova ca s ne spun c n Occident a aprut n ruseste
Cercul si s-mi spun la ureche c se intentioneaz ca peste o sptmn, de Rusalii, s se
expedieze pelicula cu Arhipelagul. Dintr-un nalt turn nevzut btuse ceasul meu.)
Dup acea clac din luna mai, colaborarea noastr cu Q a nceput s se diminueze fireste, de
la sine: eu terminasem toate lucrrile care necesit o imens munc de dactilografiere, o
multiplicare urgent, si trecusem la Roata rosie, n acei ani slbise si devenise mai dificil
legtura cu toti cei de la Leningrad. nstalndu-m a Rostropovici, mergeam mai rar a Leningrad,
pe scurt, nu mai mergeam ca s stau la bibliotec si nici numai ca s fac turul orasului, ca
nainte, ci, pentru o mai bun cunoastere, s ating toate locurile vechiului Petrograd, destinate a
figura n trama lui Martie si s m consult de urgent cu cunosctorii anumitor evenimente. Q
ns continua s-mi cear insistent s-i dau de lucru si iar s-i dau de lucru. esise la pensie si
faptul c dobndise ndemnarea de a bate la masin o ajuta s cstige si ea un ban n plus. ns
pierzndu-si mobilitatea din cauz c ncepuse s schiopteze, ea acum, pe tot parcursul celor
douzeci si patru de ore multiplicate cu numrul mohortelor zile petersburgheze, sedea nchis
n hruba ei din apartamentul neanderthalian, timp avea din belsug si cerea de lucru ,pentru
suflet". si fcuse deja si multe alte lucrri: redactilografiase suplimentar Cercul-96,
redactilografiase suplimentar August. Redactilografiase capitole din manuscrisul intitulat Scara
,Donului linistit" si avnd ca autor pe .N. Tomasevskaia. Atunci s-a nscut n capul Liusei si al lui
Q ideea de a salva textul redactilografiat intermediar al Arhipelagului, pentru a introduce
numeroasele corecturi din ultima redactare, si pentru a include chiar capitole ntregi. dee
superflu, cci deja nu mai era loc de pstrare si era pcat s distrugi cele trei exemplare n plus:
poate cndva vor prinde bine. Aceast lucrare, Q o fcuse partial, apoi devenise clar c nu va
reusi s-o duc a bun sfrsit. Atunci, ca s nu lsm variante, am hotrt s distrugem exemplar cu
exemplar. Dar toti depozitarii temporizau
138
si se mpotriveau: un exemplar a fost ascuns prin O.A.L., unul a fost ngropat lng dacea lui E.G.
Etkind, iar exemplarul personal al lui Q era la dacea lui L.A. Samutin, lng Luga, tot, zice-se,
ngropat, n martie 1972 am fost la Leningrad pentru ultima oar si cei de-acolo numai de primul
exemplar m-au asigurat c a fost distrus. ar al doilea si al treilea erau ntregi, desi eu cerusem de
mult vreme s fie arse si n acei moment eu cu minile mele le-as fi scos si le-as fi ars pe
amndou, dar pmntul era nghetat, trebuia s astept anotimpul cald. Etkind, pe lng prudent
si luciditate, avea n caracter puseurile acestei temeritti, asa se face c riscase inutil nc o
iarn, dar apoi mi-a spus 1-a ars. ar Q nc din var refuza, n scrisori m implora s-1
pstrez, abia n toamna lui 1972 mi-a trimis o descriere pitoreasc si patetic despre modul n
care ea si Samutin arseser exemplarul: n decorul creat de frunzisul galben si purpuriu care
cdea au aprins un rug si, suspinnd (ea), au ars pn la ultima fil mndrete de text
dactilografiat... (Dar n realitate nu arseser nimic, ea m-a mintit.) Nu puteai s nu dai crezare
descrierii patetice fcute de Q. -am scris, spre consolare, c n curnd am s-i druiesc un
exemplar adevrat. Dup previziunile si intentiile mele ar fi urmat s editm Arhipelagul n
primvara lui 1975. Dar deja prinseser contur alte termene.
Din scrisorile ei din ultimii ani rzbteau presimtiri ale unor lucruri pe care atunci nici Q, nici noi
nu le vedeam (acum ns snt vizibile, le putem strnge mpreuna): ,Rog cerurile s nu se
nruiasc nici acum si nici n viitor. Pentru alt deznodmnt m pregtesc, nvt pe de rost
sonetul al saizeci si saselea de Shakespeare" (Strig dup moarte...). ,Da, n-as vrea s nimeresc
n gura unei hiene." ,Zilele acestea am fcut o plimbare pn la Casa Mare, din fericire, n
problema unuia dintre geologi. Confortabil cas, drguti oameni..." (Dar oare ei i ddeau vreo
important?)
Tocmai pentru c n ultimii ani eu cu Q nu am mai desfsurat activitti conspirative serioase si
ntlnirile noastre au fost rare, nu prea mi-am fcut griji n legtur cu ct este ea de prudent n
comportamentul pe care-1 are n societate. Ea ns, cu pendularea ei zgomotoas ntre extreme,
de la team la deplina nepsare, i trimitea prin post Liusei Ciukovskaia scrisori foarte pline de
vorbe de duh, dar si cu aluzii, si cu semnturi enigmatice, ca de pild ,a dumneavoastr
Vorojeikina", iar data urmtoare cumva altfel. Adresa Liusei era si a mea, scrisorile erau verificate
minutios, si urechiusele scoase
139
afar nu puteau s nu atrag asupra lor atentia KGB. Dup Premiul Nobel se ivise posibilitatea
s-mi ajut prietenii, i-am aranjat cumva si Elizavetei Denisovna un transfer valutar: din Franta, dar
de la o persoan fictiv; ea nu putea gsi pe nimeni realpoate c si acest transfer neobisnuit a
facut-o suspect. A fost si o mprejurare exterioar: probabil, s-a aflat c Liza sipovalnikova se
ntlneste cu Q, si kaghebistii s-au interesat despre Voronianskaia la vecinii de apartament ai
Lizei; apoi toat povestea prea s se fi terminat. Dar chiar dac n-ar fi fost nici unul dintre
aceste repere (acum ce simplu e s le confrunti) tot ar fi devenit cunoscute vechile mele
ajutoare din cauz c fosta mea sotie, N.A. Resetovskaia, strnsese legturile cu noii si bunii ei
prieteni din APN si le dduse acces nengrdit la arhiva ei (si la o parte dintr-a mea, pe care
refuza s mi-o restituie; curnd dup aceea si scrisorile mele ctre ea le-a predat celor de la APN
pentru ca acestia s le comercializeze n Occident). Erau la ea fotografii de-ale lui Q si de-ale
altora bine c de ctiva ani N.A. nu mai cunostea pe nici unul dintre noile mele ajutoare. si cu
Samutin (el i-a luat cu mult zel partea n divortul nostru) N.A. se ntlnise nu o dat, sub reflectorul
direct al kaghebistilor.
KGB putea s loveasc n diferite persoane. Pentru nceput a fost aleas Q ca una care sttea
pe margine, fr nume, fr aprare, dar care, si prin trsturile ei de caracter, se pare, promitea
s cedeze n urma unei lovituri neasteptate si a unei prelucrri. Dar dac n-ar fi pstrat
exemplarul ,distrus" si n-ar fi tinut un jurnal aceast arestare s-ar fi soldat cu un esec.
Aproape pn la saizeci de ani, E.D. si pstrase mobilitatea, optimismul, sprinteneala si, ca multi
oameni care nu au bolit aproape niciodat n viata lor, spera s-o tin tot asa si n continuare. Dar
n 1965 s-a dus pe litoralul caucazian, ,a clrit" bieteste acolo si deodat si-a rupt piciorul. si n
urma acestui prit de oase rupte, a rmas infirm pe viat. Cu fractura la Leningrad.
Chinuitorul, superficialul, inumanul tratament ,gratuit" sovietic. O jumtate de an la pat, apoi doi
ani de schioptat cu dureri, anchiloz a ncheieturii deformate (din cauza tratamentului incorect).
Apoi piciorul cumva s-a ntremat, dar au aprut umflturile, aritmia cardiac, sufocrile, ,n urma
tuturor acestor tratamente slbesc si am senzatia profund c snt un fel de pod al casei, pod n
care toate mruntaiele mele snt ntinse ca niste rufe pe sfori. Cum m privesc n oglind, mi vine
s mbrac feregeaua." si cu toate acestea, n 1973, n ultima
140
ei var, n ciuda tuturor bolilor si a piciorului nevindecat, ea (m-nreun cu prietena ei, Nina
Pahtusova) s-a dus din nou n Crimeea si ,tumefiat, sufocndu-se", s-a ctrat pe coastele
muntelui. Era foarte ndrgostit de Crimeea de la care, iat, simtea c-si ia adio. n ultimele
sptmni petrecute acolo le-a tot dat trcoale un individ suspect, un oarecare ,Ghenrih
Moiseevici Gudiakov, poet moscovit dintre cei nepublicabili". Acesta i citea mereu din versurile lui
Gumiliov si din ale lui. Q 1-a invitat la ea ca s citeasc Cercul, Pavilionul, pe Avtorhanov. Ninei
Pahtusova poetul i se prea suspect, dar Q sustinea cu trie c nu poti s fii toat viata
nencreztor n toti oamenii. Cu aceleasi mijloace intentiona s-1 culturalizeze n aceast var
si. .. pe un procuror pensionar, neasteptat ,unchi" al unei neasteptate noi vecine de apartament.
Stranie miscare loca-tiv: ,neanderthalienii" muncitori din acest groaznic, sepulcral, mizerabil
apartament de secol al XlX-lea au fost mutati undeva n conditii mai bune, iar n locul lor s-a
instalat cu plcere nepoata unui procuror! (Mai avuseserm un avertisment n urma cruia nu
luaserm msurile de rigoare: ast-primvar, nc nainte de Crimeea, veniser la E.D. dou
fete ,dornice" s lucreze ca dactilografe particulare dar n realitate n-au fcut dect s ia
caracterul literei de la masin si s dispar.)
Pe amndou le-au arestat la Leningrad pe peronul grii Moscova, la 4 august, le-au desprtit: pe
Pahtusova au dus-o acas pentru perchezitie; acas la Q, probabil c o si efectuaser. Din acest
moment nu mai stim nimic despre ea dect amnuntul urmtor, ultimul: n cele cinci zile de
interogatorii nentrerupte (de la 4 la 9 august, dar n cazul Elizavetei Denisovna poate si dup
aceast dat, nu stim) pe Pahtusova au pus-o fat-n fat cu ea o singur dat n Casa Mare, la
toalet si Q (tras la fat, buze inflamate, ochi strlucitori) i-a soptit: ,Nu te ncptna, eu am
povestit totul!"
Nina Pahtusova era o femeie foarte hotrt si serioas, care, cu prilejul unor expeditii geologice,
hoinrise mult pe lng insulele Arhipelagului, cruia ncercase s-i fac, pentru noi, o hart.
Aceast hart nceput nimerise si ea acum n minile KGB. Pahtusova a fost interogat la fel de
struitor cinci zile si cinci nopti, dar n-a cedat n nici o privint. Dar si jurnalele E.D. si scrisorile
pstrate de ea au fost confiscate tocmai la perchezitia din apartamentul Pah-
141
Ne putem imagina ce groaz trebuie s-i fi fost lui Q la anchet: si pentru c era btrn, bolnav,
cu sczut capacitate de mpotrivire; si pentru c era ceva nou, cu care pentru prima dat fcea
cunostint pe propria ei piele, desi tot ce avea s i se ntmple i era cunoscut n totalitate din
Arhipelag; si pentru c era constient de greselile svrsite, de suferintele pe care, prin propria ei
vinovtie le va provoca unor oameni ce mult o chinuiau aceste gnduri; si mai mult dect orice
pentru c propriul ei jurnal se afla pe masa anchetatorului si nu mai putea s se dezic, s
refuze a rspunde, ci trebuia s se descurce, s interpreteze, s inventeze, s atenueze . ce
mult o chinuiau aceste gnduri! Probabil, nu putuse s se eschiveze de la niste mrturisiri n
legtur cu Etkind, inevitabil n legtur cu Liusa Ciukovskaia; oare fcuse mrturisiri si n
legtur cu rina Nikolaevna Tomasevskaia, n legtur cu lucrarea despre paternitatea Donului
linistiti Dar pentru ea lucrul cel mai greu si inevitabil a fost s dea Arhipelagul pe mna autorittilor
si s le spun c acesta se gsea la Samutin.
Leonid Aleksandrovici Samutin era un fost vlasovian, ziarist anticomunist, ca prin minune scpat
de glont la sfirsitul rzboiului, cu stagiu de zece ani la Vorkuta, constrns s mai triasc acolo
nc cincisprezece ani. Reusise, la vrsta pensionrii, s se stabileasc, pe ci ocolite, la
Leningrad, n toat nenorocirea noastr, el era cel mai lipsit de aprare. El mi-a dat ulterior
explicatia cum c nu putuse s nu le arate kaghebistilor locul, cci, chipurile, n alte locuri ale
terenului respectiv se pstrau si alte lucruri. Putea si s nu explice, cci se gsise n
imposibilitatea de a se dezice.
Dar iat ce este interesant: kaghebistii aflaser deja de trei spt-mni despre Arhipelagul
ngropat si nu s-au dus dup el. Nu cumva pentru c se temeau c se va produce o explozie?
La asta ei nu se gndesc niciodat. Dar atunci de ce?*
* Acum la Samizdat au aprut nsemnrile deja rposatului Samutin, ,Cum a fost confiscat
Arhipelagul. Din acestea aflu acum cu uimire c Samutin (se vede treaba, stia de mult despre
dispozitia mea ca Arhipelagul s fie ars, dar m mintise si el alturi de E.D.), de regul, nu a
sacrificat manuscrisul, ci pur si simplu 1-a tinut n podul dacei, mpreun cu Cercul-96, pust tot
atunci la secret. Un asemenea hal de superficialitate, eu nu puteam s-mi imaginez! Dup cteva
luni au mai aprut n pres si alte ,memorii ale lui Samutin", scrise asa cum le-au dictat cekistii,
dup cum mrturisesc vduva si fiica rposatului dar poate ulterior si ajustate de KGB.
(Adnotare din 1990.)
142
Despre ce s-a ntmplat mai departe cu E.D. n august, nu avem nici o stire precis. Toate
informatiile provin de la suspecta nou vecin, sor medical, nepoat de procuror. Dup
versiunea acesteia, E.D., eliberat dup cinci zile si revenit acas, sedea tot timpul n camer,
umbla de colo pn colo si spunea: ,Eu snt uda, am trdat attia oameni nevinovati!" (Desigur,
amarnice trebuie s fi fost autoimputrile, ncercrile de a uita: nspimnttoare nu erau acele
lucruri cu care o speria Casa Mare, ci tocmai aceast oroare a unei vieti solitare zdrobite, si
gndurile c prietenii poate au pierit, si o carte de valoare, memorie a ctorva milioane de oameni,
nu va mai aprea.) Apoi, cic, din cauza unui atac de inim s-a internat n spital (cu ajutorul
aceleiasi vecine), unde a stat o sptmn. Apoi s-a ntors acas, n curnd, probabil n ultimele
zile ale lui august, s-a spnzurat n acel coridor strmb, ntunecos, unt mirositor, venit parc din
Dostoievski. (Dar aceeasi sor medical, dup ce buse la parastas un pahar n plus, ncepuse
s fantazeze cum c pe trupul Elizavetei Denisovna erau rni de cutit, snge si c nu asa se spn-
zur oamenii.*)
C Elizavetei Denisovna i se interzisese s ncerce a sufla vreo vorb cuivareiese clar din
metodele obisnuite ale GB si din dispozitia dat Ninei Pahtusova. Dar a respectat ea consemnul?
Sau dimpotriv: a ncercat s ia legtura cu noi si tocmai de aceea a fost omort? Este ngrozitor
s-ti imaginezi scena fioroas a unui asasinat ntr-un ntunecos apartament-pester.
n acel august, Nina Pahtusova a trecut de cteva ori pe Romen-skaia nici o fereastr a
apartamentului nu este luminat. A ndrznit s urce pn acolo, a tras de latul de srm, a fcut
s sune teribilul clopotel, dar n-a iesit nimeni. (Telefon n apartament nu era.) Fuseser evacuati
toti? Nu mai existau nici martori, nu mai exista nici loc al actiunii, acolo nu mai locuia nimeni.
E.D. avea, se vede treaba, n Leningrad o rud analfabet, Dusia, un fel de verisoar de-al
doilea, care nu cunostea pe nici unul dintre noi. Nici noi n-o cunosteam pe ea. Numai ea singur
a fost anuntat c a murit E.D. Dar cine a anuntat-o? Nu militia, ci securitatea
Dup multi ani, n emigratie, . Vinkovetki mi scria c anchetatorul, in-terognd-o curnd dup
moartea E.D. pe colaboratoarea lui (a lui .V.) de la institutul geologic, i-a spus cu mndrie
acesteia: ,Dup interogatoriile mele, oamenii se spnzurau." (Adnotare din 1986.) ; ,, ,
>.,. .,A
143
statului. si s-a dat o explicatie: pe Voronianskaia au mpins-o la moarte niste intelectuali. Nu
exista nici un risc: femeia era analfabet, de pe margine, nu cunostea pe nimeni. Nu i-au artat
cadavrul, dar i-au precizat data nmormmtrii.
Dar oamenii de la tar pstreaz, chiar si n marile orase, intuitia si memoria reperelor pdurii si
ale cmpului. Cndva, demult, Dusia o condusese pe E.D. pn la casa lui Samutin care, stia ea,
era un prieten apropiat al verisoarei ei si vzuse usa principal pe unde intrase aceasta. Cuta
acum dup amintire si casa, si usa principal, dar cum s procedeze mai departe? S-a hotrt: va
bate la rnd la fiecare us si va ntreba: Ati cunoscut-o pe Elizaveta Deni-sovna Voronianskaia?
Usa lui Samutin s-a dovedit a fi prima care i-a iesit n cale, la parter, si locatarii erau acas!
Asadar, o femeie analfabet a fost mai ingenioas dect KGB si a legat prima verig a lantului
care va face ca Arhipelagul s zguduie ca o explozie ntreaga lume.
ar Samutin n-a stiut nimic pn n ultima zi, el doar se mira de ce E.D., totdeauna prietenoas, nu
sun, nu scrie, nu vine trebuie s se fi ntors din Crimeea. Acum moarte subit, si iat data
nmormntrii: mine, 30 august, corpul nensufletit se afl la barcile Botkin. ar despre arestare,
despre anchet nici Dusia nu stie nimic. Bine, voi fi acolo, spune el.
dee fireasc: s-i nstiinteze pe cei din familia Etkind despre care el stia, din povestirile E.D., c
au oarecare legtur cu mine si c locuiesc lng Mnstirea Aleksandr Nevski, unde snt si
barcile. si n aceeasi zi de 29 a sunat la familia Etkind:
Cunoasteti o anume Voronianskaia? A murit. Eu snt un cunoscut de-al ei. ngroparea
mine, la 14.30, la morg. De ce a murit? Nu stiu... Anuntati pe cunoscutii nostri comuni (pe
mine)...
si imediat telefonul familiei Etkind s-a ntrerupt pentru dou ceasuri. Toate telefoanele au fost
interceptate n ziua aceea, desigur. Dar KGB n-a reusit s le ntrerup imediat.
La Leningrad s-a nimerit s fie n acele zile Lev Kopelev. Etkind 1-a rugat s-mi comunice mie.
Kopelev nu stia ct de serios se mpletea aceast moarte cu toate firele conspiratiei noastre, si n-
a cutat intermediari, ci a sunat-o pe Alia la Moscova: ,Spuneti-i lui Sania c a murit Elizaveta
Denisovna, dactilografa lui."
Pentru KGB trebuie s fi fost o surpriz si un motiv de furie: o tain deplin, la adpost de orice
indiscretie, iar intelectualitatea
144
asta diabolic a si mirosit-o. Peste trei ceasuri, cu trenul de zi, pot s plec din Moscova si spre
sear s fiu la Leningrad. Ei stiau de trei sptmni unde se afl Arhipelagul si nu se grbeau.
Dar dac m duc acum si-1 iau?... Telefonul lui Kopelev a avut n continuare efectul unui
detonator si a fcut s se precipite evenimentele.*
n ziua de 30, la ora 14.30, s-au strns la barcile Botkin urmtoarele persoane: Samutin, sotii
Etkind, Zoia fiica Tomasevski, si Galia prieten de ocazie a Zoiei. Li s-a rspuns c
rposata a fost dus de-acolo cu dou ore n urm. ,Cum se poate asa ceva?" __vPi, atunci a
fost liber masina."
Dar unde-i Dusia? Ea, pentru orice eventualitate, venise, ca la tar, mai devreme si cu acea
masin funebr plecase la cimitir.
Lui Etkind i-a venit n minte s ntrebe: dar ce s-a notat n registru? Care este cauza mortii?
Functionarul de-acolo n-a refuzat s rspund: ,Asfixie mecanic." si a explicat: ,Spnzurare.
Sinucidere." ,Nu se poate! Faceti confuzie?"... ,Dar nici dumneavoastr nu stiti!" s-a
mirat functionarul bune rude!...
Pe lng morg se tot nvrtea un individ, ce s mai vorbim.
S-au asezat toti cinci n automobilul familiei Etkind, s-au dus la cimitirul Sudului departe, n
afara orasului, spre nltimile de la Pulkovo orasul mortilor de pe lng capital care n-au pile
ca s fie ngropati n conditii mai bune, excrescent a unui oras suprapopulat. n masin au fost
discutii aprinse: De ce? Ce s-a ntmplat? si-au amintit de certificatele de valut: s fi sugrumat-o
neander-
* Din memoriile lui Samutin (cele adevrate) astzi se pot preciza unele lucruri: n aceleasi ore
ale zilei de 29, kaghebistii 1-au arestat de pe strad, 1-au dus la Casa Mare si el imediat s-a
oferit s le predea Arhipelagul. (M mir, vechi locatar al lagrului, fost vlasovian, admis ntr-un
mod att de neobisnuit s locuiasc n Leningrad, ntr-o asemenea pozitie precar, el avea n
carnetul de nsemnri o multime de adrese ale unor oameni pe care acum putea s-i trasc dup
el si dispunea din belsug de literatur samizdat; acum se temea c-i vor descoperi acea literatur
samizdat si, o dat cu ea, si Arhipelagul, dar cel mai mult se temea s nu-si traumatizeze sotia si
copiii printr-o perchezitie acas!... El ns nici corporal n-a fost perchezitionat.) n noaptea spre
30, kaghebistii au primit la dacea lui Arhipelagul. Este clar c 1-au obligat s tac: s nu sufle
nimnui nici o vorb despre asta. Dar n dimineata zilei de 30 si-au adus aminte c le trebuia
semntur de la el cum c le-a dat de bunvoie ce le-a dat, si nc o dat 1-au trt la ntlnire la
hotelul ,Evropeiskaia". (Adnotare din 1990.)
145
thalienii? Samutin: ,ia s-au mutat, acolo nu mai locuieste dect o sor medical cumsecade."
Ekaterina Fiodorovna, sotia lui Etkind: ,Sinucidere? Nu se poate! Eu o cunosc destul de bine."
,V spun eu, sta e asasinat politic!" a strigat careva.
Cimitir deprimant prin monotonie. Un imens maidan desfundat, argil (ce tare ti se lipeste asta
de tlpi pe vreme de ploaie!). Nici un pomisor. Totul este mprtit n dreptunghiuri: cte 36 de
rnduri si 24 de morminte pe fiecare rnd. Este interzis s se pun cruci la morminte sau s fie
mprejmuite cu garduri. Mormintele au aspectul unor czi din beton, la cpti ,vsle" cu tblite
albastre pe care snt scrijelite numele, numele dup tat si prenumele rposatului, anul nasterii si
al mortii, fr precizarea zilei si a lunii. ,Czile" se acoper cu pmnt n care se pot sdi flori. Prin
pasaje, crucioare motorizate transport repede sicriele, cei care le nsotesc merg n pas
alergtor. Cimitir de tip socialist. Dup model Fourier?...
Celor sositi li s-a artat mormntul nemusuroit, avnd nfipt la capt un bt. (Chiar si dup un an,
mormntul ei rmsese tot ?no-nim; mai treceau pe-acolo Liusa si Tomasevskaia.)
Devenea tot mai clar c la mijloc era ceva necurat. Cei sositi nu se cunosteau defel ntre ei.
Etkind, cu precautia de rigoare, 1-a ntrebat pe Samutin: ,Nu cumva or fi luat ceva de la ea?"*
Pentru Galia, vorba aceea: unul cu cheful si altul cu mahmureala. Dar ea nu era implicat cu
nimic n toat povestea asta. Dusia i dduse lui Samutin adresa unde face ea astzi parastasul.
Apropo de adresa asta: ,Galia, poate te duci dumneata acolo? Mai afli ceva!" Galia s-a dus, exact
cnd trebuia. Erau acolo oameni simpli, prieteni de-ai Dusiei, si sora medical Lidia. si ea a
povestit versiunea ei, si de la ea o stim si noi.
S zicem c a fost chiar sinucidere atunci, chinuit fizic, de unde atta fort la Elizaveta
Denisovna s caute crlig, frnghie?
n ce-1 priveste pe Samutin: dup ce a predat Arhipelagultrebuia si s ascund, si s tac? Ce-
o fi fost n mintea btrnului fost detinut?
* ar Samutin, care n timpul drumului ascunsese celorlalti faptul c Arhipelagul fusese luat, i-a
spus scrie el - imediat lui Etkind: ,Totul e la ei, moartea E.D. are legtur cu aceasta." Dar
Etkinzii nu stiau ce puteau s fie acest totul, ei nu cunosteau faptul c Samutin tinuse la el n mod
samavolnic Arhipelagul. Ei credeau c era vorba de vreo arhiv a E.D. (Adnotare din 1990.)
146
,Plafoanele" ascult, filarea apartamentului, filarea la tot pasul continutocmai prin asta si
corecteaz GB-ul deficienta, se asigur c nu va mai avea loc nici o scurgere!
Dar poti s te tii dup o femeie la locul de munc?... La locul de munc se ntelege.
Dar nici nu mai trebuie nimic! iat ct de scurt este circuitul stirilor n marile orase: la slujb, la
nstitutul de Mine, numai unei femei, colegei ei pe nume Arsanskaia (despre al crei brbat se
stie c este prieten cu Kopelev, iar Kopelev este chiar acum la Leningrad, dup cum povestea n
cursul zilei Etkind), numai ei, acolo, n orele de lucru si sub acoperisul locului de munc, i
povesteste despre cele ntmplate sotia lui Samutin.
E simplu?*
si Arsanskaia se duce pur si simplu acas si-i povesteste sotului.
ar sotul chiar intentiona s se duc la Kopelev, si se si duce efectiv; e deja seara trziu.
si la 12 noaptea, Kopelev i telefoneaz duios lui Etkind: ,Fima, nu poti s vii imediat la mine?"
Asta era pe 31 august, seara, a doua zi. KGB-ul le-a blocat pe toate si totusi toate snt cunoscute!
Suprat de deranj, Etkind i atrage atentia chiar la telefon c nu se sun la o asemenea or.
Totusi, se duce. ntlnire cu Arsanski. Mai e un tren de noapte spre Moscova. si e ceva cu totul
inofensiv s te duci la Serghei Maslov, proprietarul outsider al unui apartament. ,Transmiteti-i
numai att: 1-au luat pe Arhip!" (Noi, cei care cunosteam cartea, o numeam uneori n felul acesta.)
Simplu dar nu foarte. Se trezeste apoi Etkind, noaptea, si-si pune brusc ntrebarea: dar ce am
fcut noi? Maslov nu ntelege despre ce este vorba; trecnd si prin alte cteva guri, ,Arhip" devine
,Arhiv". Este o aberatie care nu poate s dea dect btaie de cap.
Anuntul acesta, Maslov i-1 aduce, asa cum 1-a nteles el, lui,, Kome " (Vmceslav) vanov, la
Moscova, pe l septembrie, dimineata. Acesta din urm asa si ntelege: a fost luat arhiva. si spre
sfrsitul zilei,
* Acestea ne-au fost povestite tot atunci n cercul lui Kopelev-Etkind, dar Samutin nu scrie nimic
despre acest subiect. Se teme s nu-si pun sotia ntr-o situatie neplcut? Dar, probabil, din 30
pn n 31, constiinta i-a suflat c despre Arhipelag nu se poate tcea; sau poate c nssi sotia
lui a fcut chestia asta, fr stirea lui Samutin? (Adnotare din 1990.)
147
el si Liusa, nc foarte bolnav dup accidentul de automobil, aduc la mine, la Firsanovka,
anuntul denaturat. Eu mi-am exprimat ndat ndoiala: Arhiv? Arhip? (Dar ce arhiv avea Q? Dar
nici Arhip nu mai exist de mult.)
Eu si Liusa ne enervm si facem greseli. Vrem s stim, trebuie totusi s stim exact si repede: ce,
ce anume au luat? si ea l roag pe Aliosa sipovalnikov (prin sor se cunoaste cu Samutin) s se
duc, s vad, s ntrebe.
Nu-i corect, pentru c l bgm pe biat n bucluc. si nu intuim bine ce posibilitti i-au rmas lui
Samutin. Tnrul si ia cu curaj sarcina n primire. Se duce la apartamentul asediat. Dar chiar
dac
1 se va rspunde n scris si chiar dac arde hrtia, nu risc s fie arestat la iesire? si Samutin
rspunde de sub plafoane: , Au luat? Primul cerc." Sub plafon el nici nu trebuie s vorbeasc,
desigur.
Dar la l septembrie seara pleac la Moscova Etkind cu precizarea unei litere. La Liusa, la
Peredelkino. si ea, la fel de bolnav, a plecat cu taxiul spre Moscova, a traversat toat Moscova
si s-a ndreptat spre nord, spre Firsanovka, pentru a-mi aduce (seara de
2 septembrie) aceast singur liter. Acum nu mai exista nici o ndoial: Arhipelagul fusese
confiscat.
Pe 3 ziua m duc la Moscova, la Alia. Avem doi copii si chiar n aceste zile l asteptm pe al
treilea, pe Stiopa. ,Asa-i c trebuie s facem s explodeze?" o ntreb eu. ,S explodeze!"
rspunde ea cu nenfricare.
Pe 4 dimineata, din suburbie, prin telefonul convenit, aranjez pentru sear o ntlnire cu
corespondentul Stig Fredrikson (schita 13) prin el transmit n Occident comunicatul destinat
publicittii cum c mi s-a confiscat Arhipelagul (transmit si dispozitia secret: s se publice
imediat).
ar KGB-ul este ntr-adevr convins c a astupat toate gurelele. Pe 5 dimineata i pocneste ca
din senin stirea difuzat de radioul occidental.
Atunci, la ordin, Samutin d n Occident un interviu infam. Neinspirat ideea. (Eu nici pn azi nu
1-am citit.)
Dup durele mele luri de pozitie, Q mi scria de fiecare dat: ,De ce participati la corid n
asemenea conditii de inegalitate? De ce faceti s se precipite evenimentele?"
148
Dar nimeni nu le-a fcut s se precipite, asa cum le-a fcut ea. Aceast femeie btrn, singur si
bolnav, nepregtind nimic n acest sens si tremurnd toat de spaim, a dat un brnci care a
fcut ca teribila avalans a Arhipelagului s se rostogoleasc peste lume, peste tara noastr,
peste comunismul mondial.*
* Discul cu Recviemul de Verdi pe care mi 1-a druit Q l am cu mine la Vermont si, n fiecare an,
la 28-30 august, l pun n amintirea ei. (Adnotare din 1978.)
n noiembrie 1985 primesc o scrisoare de la o adept a lui Steiner, necunoscut mie, o anume
Johanna Fischer din Elvetia. Din scrisoare reiese c Elizaveta Voronianskaia, care n timpul vietii
nu s-a cunoscut cu corespondenta mea, a nceput s vin des pe la aceasta din urm, rugnd-o
s-mi transmit solicitarea ca, n situatia ei actual, eu s-o ajut din toate puterile. Din aceeasi
surs aflu c forma n care Voronianskaia i se arat Johannei este aceea a unei umbre venite de
departe.
n ce m priveste, eu, desigur, m si rog pentru ea... (Adnotare din 1986.)
149
Natalia Milievna Anicikova si Nadia Levitskaia
si tot asa m-a abordat ntr-o scrisoare Natalia Milievna, pn atunci o necunoscut pentru mine,
spunndu-mi c ea, fost detinut, si fiica ei adoptiv, tot fost detinut, mi multumesc pentru
van Denisovici si snt gata s m ajute cu ce pot. si pentru a m ademeni, pentru a m face mai
receptiv, aduga ca pe niste condimente amnunte ca: Pavel Dmitrievici Korin este vecinul lor si
ele pot s m pun n legtur cu el; lor le place s cltoreasc prin Nordul ndeprtat si s
fotografieze peisaje de-acolo.
,,Fost detinut" era pentru mine o parol care-mi inspira ncredere n cel care o folosea. ,Fosti
detinuti" asa se intitula n arhiva mea de corespondent mapa cea mai mare, si n ea nu erau
numai o sut de scrisori. Nici pe altii nu-i omiteam, aproape din scrisoarea fiecruia extrgeam
cte ceva si dup aceea cu multi m si ntl-neam. Nu mai stiu cum m-am dus o dat la Bolsaia
Pirogovka, la Anicikove. si am constatat c nu e nici un fals la mijloc, c ele snt exact asa cum se
si recomand: femei cu un trecut de detinute nscris pentru eternitate n biografia lor si cu un
suflet necrispat; triesc cum d Dumnezeu, de azi pe mine; nu s-ar mira dac mine ar fi ridicate
din nou; si n cltoriile lor anuale fcute vara, foarte riscante pentru Milievna la cei saizeci si
cinci de ani ai ei si departe de a fi sntoas, ele ajung n asemenea locuri inaccesibile, unde nu
orice tnr se aventureaz. Tocmai acest dezinteres n ce priveste achizitionarea de bunuri,
voioasa nencredere n ziua de mine si atasamentul fierbinte fat de nefasta zi de ieri au
cimentat prietenia noastr. Nu puteam s rmnem distanti unii fat de altii. La prima ntlnire nc
mai avusesem grij s nu m destinui prea mult, dar ncepnd cu a doua n-am mai fost
reticent. si de la prima ntlnire si pn la cea de pe urm, eu, se pare, nici o singur dat nu
150
le-am scutit de sarcini pe linia cauzei noastre comune, sarcini de care ele s-au achitat
ntotdeauna ca de ceva important si hotrtor pentru viata lor.
Acest spirit caracteristic fostilor detinuti si trecutul purtnd pecetea lagrului le-au unit ntr-o
familie. Altminteri ntre ele erau mari deosebiri: Milievna era scund, gras, vesel, de un
neastm-pr n contrast cu vrsta, nestatornic si chiar capricioas n privinta caracterului, pe cnd
Nadia era nalt, slab, de o retinere necaracte-ristic anilor pe care-i avea, vesnic ocupat cu
treburi, meticuloas, circumspect. Nu stiu cum, n lagr, Milievna devenise, printr-un joc al
destinului, sef la masina de tiat pine si a salvat-o pe orfana Nadia, aflat pe punctul de a
muri de inanitie, a supraalimen-tat-o, a ajutat-o s-si refac moralul. si acest lucru le-a unit pentru
totdeauna, ca pe mam si fiic. Natalia Milievna era dintr-o veche familie de nobili, bunicul ei
fusese un nalt dregtor la departamentul pentru treburile curtii imperiale. Ea nvtase la
gimnaziul Tagantevski; pe toti prietenii ei din copilrie, tineri din nobilimea petersburghez,
revolutia i dispersase, i mpuscase, i pusese pe fug. Regimul sovietic cvincvagenar continuase
s-i mprstie rudele si cunostintele, apropiate si deprtate; nu mai rmsese nimeni. Nadia
provenea dintr-un strat mai modest, desi tatl ei, Grigori Andreevici Levitski, fusese biolog,
colaborator foarte apropiat al lui Vavilov. El pierise din cauza lui Lsenko. Familia lor n-a fost
arestat toat n acelasi timp, ci n patru reprize, unul cte unul tata, mama, apoi ea nssi,
apoi si fratele, si fiecare n proces separat. Printii i-au pierit n lagr. Milievna a salvat-o pe
Nadia, si Nadia, purtndu-i vesnic recunostint, s-a lipit de ea. Aceasta si era trstura
remarcabil a ntregii lor vieti, prin aceasta ele aminteau de sotii Zubov si Tenno si, probabil, de
multe familii de fosti detinuti de faptul c, iat, n anii de odinioar ai detentiei, venise un dar
neasteptat, un supliment, un adaos ilegal. si numai n lumina acelor ani si primea aceast
trstur sensul ei. si de fiecare 5 martie, ziua mortii lui Stalin, acest nalt si permanent sens al
vietii lor se condensa ntr-un simbol: si aranjau cmrutele ca pe un muzeu, expuneau, attea
cte putuser s-si procure, fotografii ale celor mpuscati si pieriti n lagre, puneau muzic
funebrsi cteva ore prin acest muzeu se perindau invitatii: cunostinte si fosti detinuti.
Harababura anilor de rzboi si revolutie si firea cndva tare nebunatic a Natasei Anicikova au
fcut ca ntreaga ei viat s se dea
151
peste cap, s nu cunoasc nici momentul ntemeierii unei familii, nici pe cel al dobndirii unei
profesii. Nadia, n schimb, stia din copilrie limba german, cu care si cstiga acum existenta
lucrind la biblioteca de literatur strin, (n timpul rzboiului, nc fetiscan fiind, i-ar fi fost usor
ca mpreun cu nemtii s se retrag din zona Pskovului, ns nu s-a retras, si a fost pedepsit cu
lagr, dar, spunea ea, n-a regretat niciodat c a rmas n patrie.)
De aceea, ajutorul firesc si cel mai bun pe care 1-am primit de la Nadia au fost traducerile. Multe
lucruri mi-a tradus ea: articole de ziar, recenzii, apoi si crti ntregi pe care eu, din lips de timp,
n-as fi reusit niciodat s le citesc n nemteste. Dar trebuie s art si cum m-a ajutat: ntelegnd
bine sistemul meu si spre ce se ndreapt interesele mele, ea nu-mi traducea o carte n totalitate,
ceea ce ar fi fost pentru mine o dificultate n plus, cci n-as fi putut s citesc un volum asa de
mare, ci conspecta si grupa materialul pe teme, cu titluri clare, pe foi de anumite dimensiuni. (Cu
deosebit recunostint mi-amintesc cum mi-a pregtit ea adesea n trenul electric si n metrou,
fiind ea nssi n criz de timp! cartea generalului Frantois si amintirile generalului Gurko, nici
una dintre acestea ne-fiind disponibile n limba rus.) Tot ea a tradus cartea lui Seemann despre
legturile lui Lenin cu Ministerul de Externe german.
Dar Milievna avea alt talent: acela de a avea cunoscuti de o mare diversitate, n general, pentru
un conspirator, acest talent nu este totdeauna bine venit, ns cu Milievna lucrurile aveau o
ncheiere fericit: indiferent cu ce problem nou si neasteptat o abordam, ea reflecta un timp
si totdeauna repera exact persoana creia trebuia s ne adresm. A trebuit s iau de urgent
manuscrisele de la Teus am dat fuga la ,Ne Ne" (,NN", asa le spuneam noi, unind primele
litere ale numelui lor): fr s sovie, au luat asupra lor chestiunea. Dar locuinta lor avea o curte
de trecere si era suspectat, nu prezenta sigurant. Milievna s-a gndit ce s-a gndit si si-a adus
aminte de vestitul geolog Boris Abramovici Petrusevski, care se bucura de privilegiul de a face
deplasri n interes de serviciu peste hotare. s-a adresat lui si el a acceptat solicitarea, si trei-
patru ani mi-a pstrat cu credint manuscrisele, crora ntr-o vreme le-am adugat chiar cteva
Arhipelaguri, (n timpul conspiratiei nu numai c nu 1-am vzut, dar m-am strduit s nu-i retin
nici numele si s nu stiu unde locuieste. Astfel c nici nu ne-am cunoscut vreodat. M nclin pn
la pmnt n fata lui.) N-aveam unde s ascund un
152
exemplar cu textul definitiv al Arhipelagului? Milievna se gndea gsea solutia, l ducea unde
trebuie. [A fcut si gafe. A dus materialul departe, cu transbordri, cu vaporul, la rezervatia
natural Ve-siegonski se pare, la un om nobil, de ncredere, dar acesta s-a speriat, sotia lui
asijderea, si Milievna a trebuit s care napoi toat greutatea, picupul, vreo zece kilograme... or
la vrsta ei! L-a dus la Leningrad, unde, se pare, 1-a lsat pe mini bune (la o veri-soar primar).
De-acolo, pe neasteptate, vine un apel: luati-1 de la noi, nu vrem s tinem o asemenea
nenorocire. si din nou trebuie s caute, de-acum ns neaprat n Leningrad. Bun, s-a gndit, a
gsit! Pn n prezent, acolo este ngropat w. Arhipelag, dar eu nu stiu nici numele, nici locul, stiu
c e ,sub un mr".*] Trebuie s gsesc o dactilograf, una foarte bun si de mare ncredere, s-i
dau lucrurile cele mai teribile (dar de pltit ioc, totul pe baz de entuziasm). si tot bun ar fi fost si
un legtor discret, de ncredere: altminteri, aceste pachete de foi se deterioreaz, se pierd.
Milievna s-a gndit si a gsit o dactilografa: Olga Aleksandrovna Krjanovskaia. Nici pe aceasta eu
n-am vzut-o niciodat, dar cte a fcut ea pentru noi, cte a pstrat! m nclin pn la pmnt
n fata ei. ar sotul ei, Andrei vanci, militar activ, colonel-inginer, de-abia tinndu-se ntre atacuri
de cord, mi-a legat toate Arhipelagurile scoase de samizdat, toti Viteii si multe exemplare ale lui
Nouzeci si sase. -am trimis scrisori de multumire, dar mna n-am reusit s i-o strng, cci ntre
timp a murit.
Cu asemenea vaste relatii (si cu asemenea mbulzeal de intelectuali la biblioteca de literatur
strin), a tipri la samizdat este lucrul cel mai firesc. Timp de multi ani, indiferent ce-as fi dat la
samizdat totdeauna eu cu Liusa repartizam celor dou N. exemplarele de la unu la cinci, (ntre
Liusa si Nadia aveau loc n statiile de metrou ntlniri bine puse la punct si locul si minutul
cunoscute, si amndurora n drum le era suficient un telefon, de la serviciu la serviciu
dimineata sau seara. Punctualitatea, responsabilitatea le caracterizau pe amndou, si meritau
reciproc prietenia.) n primvara lui 1968, cele dou N. au realizat si culegerea Citindu-l pe ,van
Denisovici" de la nceput pn la sfrsit si 1-au dactilografiat, si 1-au dat din mn n mn.
si Arhipelagul mpreun cu Tancurile a stat n bune conditii douzeci de ani la nobilul si curajosul
Aleksei Alekseevici Liverovski. Acum snt dezgropate. (Adnotare din 1989.) .
,,,,.., , ^,, ,,,, ,,,, ,v ,
153
Milievna se considera onorat s difuzeze texte samizdat nu numai n Moscova, ci mai ales n
provincie. Printre alte asemenea locuri, ea avea Ekaterinburgul. n general, m-am nselat mult cu
Cercul-96: socotisem eu c o s-1 difuzm unadou, c trebuie s pregtim mai multe
exemplare, ne-am lsat cuprinsi de entuziasm, am scos patru ,sarje", adic douzeci de bucti
dar unde s e plasm apoi? Din cauza acestei cantitti, Cercul a fost de cteva ori la un pas de a
fi confiscat. (Undeva se afla un vraf de exemplare ale lui 96 de s-1 ridici cu macaraua, apoi toate
au fost arse.) Un exemplar, fr s-mi dau seama, am permis celor dou N. s- strecoare cuiva
la Ekaterinburg. si acest Osionnov Serghei vanovici s-a nimerit s fie un om foarte putin
cunoscut. Aventuroasa Milievna se cunoscuse cu el n timpul unei cltorii de var, si cum? se
ciondniser pe tema van Denisovici, despre care el se exprimase injurios. Ea nu numai c 1-a
convertit, dar si 1-a trecut printre prietenii si oamenii ei de ncredere si a nceput s-i trimit texte
samizdat, printre care si 96. De altminteri, Osionnov nu a dezamgit, ci chiar s-a dovedit un om
de mare caracter. (Pe la mijlocul crtii, acest episod 1-am povestit dinadins denaturat, ca s nu-i
csunez omului niscaiva neplceri, n 1971, n trecere pe la Novocerkask, eu cu A. A. Ugrimov 1-
am cunoscut, tot la niste cunostinte ale Mi-lievnei.) Pentru el s-a ivit un pericol imprevizibil: un
nepot de-al lui s-a ntors din armat, unde l rsftaser cu serviciul la bruiaj si interceptare radio,
si acum voia s se aranjeze si ,n civilie", la Ekaterinburg. Dar pentru aceasta trebuia s
completeze multe formulare si s mentioneze toate rudele, apoi pe aceste rude Organele
trebuiau s le studieze ndeaproape. si cu aceast ocazie s-a constatat c mpotriva lui Osionnov
exista un denunt cum c el ddea spre lectur Pavilionul cancerosilor, n provincie, acesta este
un fapt periculos, este ca o bomb! Dar kaghebistii, nerbdtori, n-au mai continuat cercetrile
(dar unde s le mai continue? Pavilionul cancerosilor^.!!), ei au descins direct ctiva oameni!
la custodele nostru! n ce-1 priveste pe 96, pe acesta Osionnov l tinea la o mic dacea de
var, care iarna era pustie. Veniti de-1 luati! Ceva era si n apartament, si n plus n acest
moment se afla aici si un cunoscut care tocmai luase si si vrse n geant un exemplar din
August. nteligent, cunoscutul i-a mbrtisat cu privirea pe oaspeti: ,Bine, uite, eu plec!" ar
kaghebistii provinciali, chiar bucurosi c scap de un martor, nu 1-au retinut. Mai mult dect att
nici n-au
154
mai perchezitionat camera, dar 1-au dus pe Osionnov la ei la sectie si numai acolo 1-au ntrebat:
,Recunoasteti c aveti Pavilionul cancerosilor!" A priceput bietul nostru om c e mai bine s
recunoasc. ,Aduceti-1!" i s-a spus. El s-a dus acas si 1-a adus. si se prea c deocamdat l
las n pace. Dar poate c-1 urmresc! Ce-i de fcut cu 961 Milievna, zeloas, i-a poruncit: s-1
pstrezi ca pe lumina ochilor. si el s-a hotrt s-1 pstreze. Dup convocarea la KGB, faptul
acesta era extrem de periculos, dar Osionnov a continuat s pstreze obiectul cu pricina, ns
legtura cu noi era slab ntr-o scrisoare multe nu poti s spui, s mergi sub urmrire nu se
poate, de trimis n-ai pe cine trimite n-am reusit dect s aflm c s-a declansat o actiune de
urmrire, c veniser, si nu puteam s-i strigm arde-l\ si cteva luni, pn s-a ivit cineva prin
care am transmis s-1 ard, 96 a stat asa, cu toporul atrnnd deasupra lui si deasupra noastr.
Numai spre primvara lui 1976 s-a convins Osionnov de autenticitatea mesajului nostru si a ars
ceea ce era de ars.
Un timp, Milievna (de mult la pensie) activase energic n societatea pentru protejarea vestigiilor
trecutului si a monumentelor. Apoi a vzut cum problemele de acolo nu se pot rezolva din cauza
birocratiei. Pe de alt parte, starea snttii i impunea s stea mai mult acas. Totusi, firea ei
vulcanic nu-i ddea pace. Ea mi gsea n permanent vreo nou cunostint, o nou surs de
informatii, un nou om util desi eu nu cutam si nu-i ceream asa ceva. si adesea m convingea
c este necesar s fac cunostint cu cutare si cu cutare. Acum clasez un ntreg foc de artificii,
chiar s-mi amintesc totul nu se poate. Tot ea mi-a fcut cunostint si cu Dmitri Petrovici
Vitkovski, vechi ,detinut pe santierul canalului de la Marea Alb". si cu ginerele lui Korolenko, A.V.
Hrabrovitki, amator de arhive. Din proprie initiativ, acesta mi-a strecurat o sumedenie de
informatii si utile, si inutile. (Drept recunostint, noi am pus n cui vigilenta si i-am dat un volum
din Arhipelag s-1 tin n mn o jumtate de or fr a iesi din cas cu el si unde nu s-a
rspndit prin Moscova zvonul despre Arhipelag, si a ajuns chiar si n strintate. Cte eforturi a
trebuit s depunem pentru a-1 dezminti, prin cte spaime am trecut!) Aici e si urma lui Palcinski:
Milievna gsise o femeie energic foarte, cumnata lui Piotr Akimovici; de la aceasta am cules nu
putine lucruri; numai asa s-a introdus el la mine, dup Arhipelag, si m August, si n Octombrie.
Era nevoie de niste mrturii credibile
155
din partea familiei despre generalul Svecin? Milievna le procura uneori cu pretul a luni de
corespondent, de solicitri; cu pretul unor cltorii a nu stiu cror persoane. A fost nevoie de
unele informatii despre orasul Tambov? Milievna le-a procurat de la unicul he-raldist din
Moscova, L smarov, originar din Tambov si martor n viat al tuturor celor ntmplate, un om cruia
nu-i plcea s povesteasc despre propria lui viat, dar care mi-a fost un mare furnizor de date
despre ntreaga gubernie! A fost nevoie ca n locul meu s mearg altcineva prin locurile
rscoalei, cineva care absolut neobservat si mai meticulos dect mine s chestioneze n
dreapta si-n stnga? S-a gsit la timp o Valentin Pavlovna Holodova, biolog, foarte umblat prin
Rusia Central. La rugmintea mea, ea a plecat n regiunea Tambov. si am cumva nevoie de
concursul activ al Bibliotecii de storie? iat-i, colaboratorii snt gata s mi se alture. si am
cumva nevoie de materiale secrete si importante privind regiunea Donului? Pi ea, asa cum
promisese, m-a pus n legtur si cu Korin; datorit ei, am reusit s fac cunostint cu acest om
remarcabil si s vd cu ochii mei niste studii pentru Rusia care se duce. si iat un lucru la care nu
m mai asteptam, de care nu m mai interesam, pe care nu-1 mai bnuiam deloc: mirosise
Milievna c n Leningrad, la o femeie din czcime, se pstreaz arhiva lui Fiodor Kriukov si
caietelul cu textul primei prti a ,Donului linistit", text scris de el nc nainte de revolutie! Pentru
munca mea, aceast descoperire nu numai c nu-mi fcea trebuint, dar m si fcea s m
ndrept ptimas spre alte probleme cum ns s-o ignori? Cui nu ncepe s-i fiarb sngele n
vine la o asemenea ispit?
Am vzut despre ce este vorba, m-am convins, si i-am spus admirativ Milievnei: ce mn bun ai!
Ce fire mai am si eu uneori: exist un om capabil s m ajute, dar n-am timp s-1 caut; cine s
fac treaba asta? Cele dou N.! Exista un Nikolai Pavlovici vanov, nepotul unui preot, ct
claritate a mintii, cte chinuri ndurate prin htisul rnduielilor sovietice ca s dea de urma alor si,
cte proiecte, ce ncordare! dar nimic mai actrii n-a reusit s fac, si pe mine n putine
privinte m-a ajutat: intentiona s multiplice Arhipelaguldar acest lucru s-a dovedit imposibil, ns
pentru mine a fcut o expeditie util n regiunea Tambov: a adunat material de arhiv si s-a vzut
cu sora vestitului rebel Piotr Tokmakov. i cutaser cele dou N. chiar si o nevast, dar n-au
gsit. (si din cauza tuturor legturilor cu noi, ct pe-aci
156
s-1 bage la nebuni; psihiatrii lui de la Riazan l si retinuser.) De cele dou N. am prins-o si pe
Rita seffer tot un destin rusesc ruinat, dar despre ea voi vorbi separat.
A fost o vreme cnd la cele dou N. ,plafoanele" nu erau considerate periculoase, n acele
conditii, ele, desigur, ne colationau tex-
te[e__tot Arhipelagul 1-au colationat, si nu numai pe el. n 1966,
n 1967, vara cnd mica noastr dacea era goal, ele au locuit la Rojdestvo-pe-stria, Ne
deveniser asa de apropiate, asa de simple erau aceste relatii ntre niste fosti detinuti, era atta
loc ntre noi pentru glume si bancuri nct era firesc s le chemm s locuiasc n dragul nostru
colt de tar. Dintr-o ndeprtat rezervatie de lng laroslav, Milievna mi-a adus rsad de scorus
cu fructe negre. Cnd Milievna locuia la Rojdestvo, Nadia, tremurnd pentru ea, cum rar tremur o
fiic pentru mama ei, dup o ntreag zi de munc la Moscova, ajungea n dou ore la Rojdestvo
si dimineata era n dou ore napoi la Moscova, si de la gara Baskino, totdeauna pe jos. Locurile
dragi mie, ea le-a colindat aproape ct le-am colindat si eu. n aceste poieni, n aceste margini de
pdure, eu o vd ca pe o figur nscris n peisaj. Cnd noi, n mai 1968, dactilografiam
Arhipelagul la dou mici masini, Nadia venea din trei n trei zile ca s ia materialul dactilografiat si
s-1 pun la adpost. (Apoi toate cele cinci exemplare luate trebuiau mprstiate n diferite locuri
secrete!) si tot ea, n septembrie 1965, salvase manuscrisul nceput al Arhipelagului, participase
la operatiunea Tenno.
n toamna lui 1969, de-abia m instalasem ntr-o anex la Ros-tropovici, cnd, dup cum s-a
vzut, casa principal a rmas goal, nu mai avea cine s locuiasc n ea, cci Rostropovicii, n
mare grab si pentru mult vreme, plecau n strintate; timp de cutat alti locatari nu era. si
atunci noi le-am propus pe cele dou N. n stilul si ritmul lui, Stiva a alergat la ele, le-a uluit, le-a
vrjit si n cteva ore le-a adus ncoace. si astfel iat-le instalate aici pentru dou ierni: n casa
principal ele, ntr-o arip a casei eu, de cele mai multe ori singur, iar n curte un cine de Terra
Nova, negru si ltos, pe care 1-au ndrgit la nebunie, si el pe ele. ntr-o zon special, trei fosti
detinuti ocupau un lot de teren, gard n gard cu un vicepresedinte al Consiliului de Ministri!... Ne
simteam bine! Eu curtam zpada de pe poteci, m ngrijeam de sala cazanelor, Nadia ducea
la Moscova si aducea de la Moscova toat posta stng, eu treceam pe la ele ca s mai glumim,
dar treaba nu sta pe loc. Cci
157
n casa spatioas a Rostropovicilor, ele desfsurau o bun activitate de samizdatdactilografiau,
colationau si m ajutau cu ce puteau. Lucrezi asa de bine cnd cel cruia trebuie s-i pasezi foile
ti este aproape, la ndemn. nainte nu avusesem parte de asa ceva. Cu aceleasi dou N. si cu
Liusa, n absenta lui Stiva (plecat n strintate), am ,organizat" n ,taverna" de sub podul casei si
ceremonia ncoronrii mele cu Premiul Nobel. Aceeasi Milievna fusese de fat si atunci cnd a
venit militia s m dea afar din Jukovka.
Apoi nu ne-am mai ntlnit asa de des. notnd cu sufletul la gur prin marea de treburi pe care eu
le aveam la Moscova, rar le mai deschideam usa dar naturaletea relatiilor noastre a rmas
pn la sfrsit aceea care-i caracterizeaz pe fostii detinuti, aceea clasic, pecetluit de neuitatele
ratii de pine neagr, mas nestears si strachin cu ciorb lung. Nu n orice familie au lucrurile
un curs asa de natural, ca la noi cu cele dou N.
n ultima iarn petrecut de mine la Moscova, Milievna a bolit ndelung. M hotrsem s plec la
Rojdestvo; ea se mai restabilise. si chiar n ziua n care-mi propusesem s m duc la ele, am
primit de la Paris ,prin posta sting" dou prime exemplare ale Arhipelagului, exemplare nc de
semnal, primele n URSS, nc nainte s le primeasc KGB si CC. Nici n-am apucat s rsfoiesc
cartea acas, una i-am lsat-o Aliei, cealalt am luat-o si am plecat cu ea la cele dou N.
Am rsfoit-o la ele, si bine am fcut, mpreun cu ele ani frun-zrit-o la aceeasi mas la care ne
cunoscuserm cu zece ani n urm, cnd tot, absolut tot drumul era nc de parcurs, mpreun cu
ele am deschis la pagina unde erau sase fotografii ale unor mpuscati sase fotografii date de
Milievna din expozitia lor din luna martie, si printre acesteauna a brbatului pe care ea l iubise
cndva...
n acesti ctiva ani, Milievna, prin toat viata ei, s-a implicat n lucrarea mea, si, tocmai prin
fotografiile apropiatilor ei, s-a prins pentru totdeauna n testura Arhipelagului n toate editiile lui,
n toate limbile.
La noi atunci deja ncepuse Cutremurul. Apoi am fost expulzat. Alia se pregtea de plecare, n
toat aceast lun si jumtate de fierbere a simpatizantilor nostri si a strinilor, Nadia n-a dat pe
la noi; n situatia ei precar la locul de munc, o vizit la noi ar nenoroci-o. Dar o dat, chiar
naintea plecrii familiei noastre, a sunat telefonul.
158
Persoana de la captul firului nu si-a dat numele, dar o voce cunoscut, o voce de femeie care
plnge, a rostit cuvintele urmtoare: Spuneti-i c aceia au fost ani fericiti, altii ca ei nu vor mai fi
niciodat.
A trecut un an si ne-a parvenit si nou stirea despre moartea Milievnei. Suferea de multi ani de
diferite boli, si a suferit cumplit, si a zcut la pat. ,Milievna, trebuie s triesti s vezi Arhipelagul
aprnd! Milievna, trebuie s triesti s vezi cauza noastr trium-fnd!" snt cuvinte pe care eu i
le-am spus nu numai o dat. De fiecare dat se ntrema.
Dar n 1975 a fcut infarct. A venit un medic si a ncercat s-o conving s se interneze n spital.
,De ce s m internez n spital? Mai bine s mor acas!" a spus ea stnd pe pat. si n acelasi
moment i-a trecut peste fat o umbr vinetie. Milievna s-a cltinat putin si a nceput s se lase
ntr-o parte. Medicul a srit s-i fac respiratie artificial, a chemat reanimarea dar pacienta
murise deja.
Aflnd despre moartea Milievnei, noi am trimis din Zurich o scrisoare ctre Nadia: o ntrebam
dac nu vrea s vin la noi, s triasc si s munceasc alturi de noi. Nu, nu-mi vine nicicum
s-mi prsesc tara ne-a rspuns ea.
Mira Ghenadievna Petrova
Timp de patru ani de zile, ea mi-a fost colaboratoare activ si foarte valoroas, dar nu a fcut
parte din mica noastr retea, nu a venit n atingere cu cercul conspirativ, nu a cunoscut pe
nimeni, nu s-a n-tlnit cu nimeni dintre ai nostri, s-a tinut totdeauna deoparte. si totdeauna astepti
vag un asemenea suflet, dar tocmai un asemenea suflet nu se manifest, iar ochii care caut dau
peste altceva.
Avusesem unele relatii cu Arhiva Central de Stat pentru Literatur si Art (ACSLA). Cei de-acolo
fcuser cndva gafa de a m propune la premiul Lenin (ce spuneal li s-a tras pe chestia asta
ulterior), ntr-un moment dificil depusesem la ei spre pstrare Cercul, apoi citisem tot la ei capitole
din Pavilionul si o rugasem pe Miralda Kozlova, un neobisnuit de activ functionar al ACSLA,
s-mi strng opinii despre Pavilion din partea colaboratorilor care vor voi s scrie pe aceast
tem. Mi-a strns vreo zece asemenea opinii. Dintre acestea m-a frapat una: se referea la ntreg
destinul lui Kostoglotov si la iubirea lui nefericit. Opinia era formulat cu asemenea sensibilitate
nct ai fi zis c emittoarea ei, chiar dac nu a fost medic n acel dispensar, este ea nssi, alturi
de mine, coautoare a nuvelei; ntr-o profan, nuvela n-ar fi trezit asemenea ecou. si n
observatiile ei era un simt literar ca acela pe care criticii nu-1 au, ci numai autorii. Am vrut s-o
cunosc. Am constatat c Petrova nu mai lucra la ACSLA; doctor n stiinte, istoric al literaturii si
textolog, ea si gsise o munc mai corespunztoare la nstitutul de Literatur Universal.
Miraldei i-a fcut plcere s-mi aranjeze o ntlnire la Mira, n aleea Vorotnikovski.
Am rugat-o pe Mira s-mi spun mai n detaliu ce ar mai vrea ea s vad mbunttit si corectat
la Pavilionul cancerosilor (era n toamna lui 1966, textul nc putea fi modificat). si nu s-a sfiit
160
(n general nu se sfia, era extrem de independent si chiar vehement, mic de statur si, de
obicei, calm, dac n-o scoteai din srite) s fac aprecieri, observatii si chiar s dea sfaturi, n
judectile ei m-a uimit si dezinvoltura cu care se misca pe terenul problemelor de literatur, si
acea deosebit cunoastere a sufletului feminin, pe care eu n-o aveam. Cu ocazia acestei nuvele
am aflat pentru prima dat c n-o am. Comentariul ei avea chiar un caracter vijelios care i se
trgea de la aparenta inconsecvent a pozitiei: mi reprosa cnd o insuficient de elevat manier
de a zugrvi femeia, cnd o insuficient preocupare de a sugera corporalitatea acesteia. at pn
n prezent, n toti anii de activitate scriitoriceasc inspirat de experienta lagrului, a exilului si
desfsurat n afara Moscovei, mi lipsise tocmai o persoan ca aceasta, cu acelasi mod de
interpretare a realittii ca si al meu. Dar pn atunci se acumulase materialul purtnd amprenta
experientei de lagr, material pe care-1 stpneam la perfectie. si tocmai n acest moment se
schimba crarea pe care va nainta lucrarea mea. Am nteles c nu o singur dat m voi mai
duce n Vorotnikovski. Doar ce iesisem si ncepu s m s-cie senzatia c n-am terminat
convorbirea, c trebuie s-o reiau.
Apoi m-am dus acolo de multe zeci de ori.
Mira era fiica unor vechi bolsevici dar ct de departe era ea de linia lor, fiind si acesta un semn
al vremii, de altfel frecvent acum. Tatl ei fusese mpuscat, mama ei era n viat, dar avea un
caracter asa de insuportabil, nct Mira, desi nemritat, se separase de mult timp de ea. Avusese
o camer a ei ntunecoas pe zgomotoasa strad Domnikovka; n conjunctura sovietic, i era
imposibil s schimbe aceast camer cu alta; nu voia ns nici s-si ruineze viata, drept pentru
care a abandonat-o cu catrafuse si bibliotec, si ea singur, n particular, a luat cu chirie o
camer si jumtate ntr-o cas a actorilor, la o actrit a Teatrului Mic vestit cndva. Aici, la ea, era
lumin, liniste, era plcut si comod. Nota de comoditate o ddea mai ales vechiul si complicatul
secretar, provenit, conform legendei, dintr-o cas de mosieri aflat pe drumul Smolenskului. n
aceast cas nnoptase odinioar Napoleon si lucrase, zice-se, la acest secretar, la care acum,
cot la cot, lucram noi ct pofteam. Multe lucruri au fost realizate aici! Pn la amnunt concepuse
Mira fiecare pat de culoare din camera ei i plcea la nebunie Van Gogh si avea oroare de
orice discordant coloristic. Mai avea si alte cteva obiecte de adoratie de adoratie cu att mai
neselectiv si mai
161
intens, cu ct, n general, ea, ca fire, era mai independent, n categoria unor asemenea idoli ai
ei intrau Thomas Mann (mai trziu si Boli), Cehov, tvetaeva si... Ehrenburg. Portretele ultimilor doi
le tinea ntr-o vitrin rezervat crtilor. (Eu am fcut mult vreme ironii la adresa lui Ehrenburg:
spuneam c n-are el mutr s figureze ntr-o asemenea galerie; Mira a cedat ncetul cu ncetul si,
pn la urm, n tcere, 1-a scos de-acolo si curnd dup aceea fostul ei idol a murit. Ea a avut
o tresrire de om superstitios si 1-a repus pe Ehrenburg la vechiul loc.) n alegerea acestor
idoli, desigur, se reflecta nu numai propriul ei gust, ci si orientarea general a gustului manifestat
de ctre intelectualitate n ultimii ani. Cu accentuata independent a opiniilor personale, ea se
ncadra n acest curent general al intelectualittii democratice traditionale sau, mai degrab, al
cadetismului trziu. Dar dincolo de exagerri (Cehov este vrful cel mai nalt al literaturii ruse, mai
mare dect Tolstoi si Dostoievski) ea avea atta talent n a percepe fenomenul literar, nct pentru
mine tinea dintr-o dat locul a zece-douzeci de alti cititori avantaj inestimabil pentru un scriitor
aflat n ilegalitate: dac ea mi verifica un capitol nou, o pagin nou, nu mai aveam nevoie de
nici o alt verificare, n general, pe un scriitor att de preocupat s se ascund, s tinuiasc,
supus constrngerilor mecanice exterioare ale conspiratiei si ale termenelor ei rigide, l paste
pericolul de a nu respecta conditia contemplrii estetice nepripite a proportiilor si a detaliilor
operei. Nu rareori, Mira tocmai asupra acestui lucru mi atrgea atentia. De aceea se si plasa pe
o asemenea pozitie deosebit departe de toat conspiratia mea, ea mi rezerva un teritoriu
numai al meu, unde eu nu mai eram conspirator, ci scriitor n stare pur. De aceea printre crtile
mele exist una cu care ea n-a avut nici o tangenteu n-am pus-o n contact si nici ea n-a cerut
s intre n contact cu Arhipelagul, n acea aspr derulare a povestirii mele, nici hrnicia minilor ei
n-ar fi avut la ce s fie valorificat. si atunci cnd i-am adus toate trei volumele ca s le citeasc n
cinci zile, a existat un lucru si numai unul despre care ea nu mi-a spus nici un cuvnt: nssi
cartea n chestiune. Pentru, c aceast carte s-a fcut singur nu n atelierele artei, nu tinnd
de vreun precept de-al acesteia, nu conformndu-se vreunei reguli.
n rest, Mira mi-a fost un ajutor de nenlocuit n istovitoarea mea munc din acei trei, patru ani,
dup ce mi-a fost confiscat arhiva. Ea mi-a fost si interlocutor cu rol de instant verificatoare:
pn la
162
ea nu discutam cu nimeni despre lucrarea aflat chiar n curs de realizare si uneori chiar nainte
de stabilirea primelor jaloane, dup ea abordam acest subiect numai cu sotia mea, Alia. O
asemenea discutie este ceva delicat, care poate zdrnici tot proiectul, dac interlocutorul nu
este chiar un alter ego al tu, ci un strin care fp-tuieste si gndeste altceva. Aceast discutie se
ducea nu n spatiul real, ci n cel literar n-dimensional, ea nu era ajustabil prin realitatea timpului
(cum erau toate celelalte din viata mea); la aceast discutie nu trebuia s ai imediat hrtie si
creion, s scrii; ea prilejuia o nceat reasezare si verificare a bazelor, metodelor si structurilor pe
diferitele axe ale confruntrilor, n asemenea discutii se clarific si pot fi evitate trasee false,
bttorite ani de zile.
Vesnic activa, neobosita Mira era mereu gata nu numai pentru convorbiri, ci pentru orice munc
epuizant si migloas, de lung durat, comprimndu-si munca ei de la birou, unde, din fericire,
nu avea un program fix de la ora cutare pn la ora cutare. M-a ajutat s fac ordine n multe dintre
cele aflate ntr-un talmes-balmes din cauza ritmului meu ncordat si a vietii ncordate a unui om
care trebuie s-si tinuiasc activitatea lui cea mai important. Textolog, ea a efectuat analiza si
prelucrarea comparativ a multora dintre variantele mele adevrate, ,atenuate" (pentru
cenzur), apoi refcute acolo unde se putea pierde sau denatura cevasi astfel m-a ajutat s
realizez forma definitiv a lui Denisovici, a tuturor povestirilor. Eu, n acea vreme, n-as fi reusit de
unul singur, dar ea a fcut patru cincimi din lucrare, nelsndu-m pe mine dect s iau deciziile
de rigoare. A redactilografiat si scrierile mele mari (Pavilionul cancerosilor, Cercul-96), le-a
colationat minutios, a cutat greselile, a comparat variantele. Dintre toti apropiatii mei, ea era
singurul cunosctor serios al Rusiei prerevolutionare (prin natura serviciului se ocupa cu acest
lucru). Era rapid n gsirea de informatii, n special despre intelectuali, despre cdeti cunoscuti,
si de alte genuri de informatii, pentru c o bun parte din viat si-o petrecuse la Biblioteca Lenin.
si mai era Mira foarte atasat de teatru si de cititul artistic, ca multor femei i plcea nu numai s
se produc singur, ci si s-i vad pe altii n aceast ipostaz, s-si exprime prerea asupra lor,
s-i nteleag, n camera ei, si verificndu-m pe mine prin intermediul ei, am fcut multe
nregistrri pe magnetofon, am citit capitole din romane. (Au fost distruse la vama din Moscova la
plecarea din tar a familiei mele, dac nu le-ar fi recopiat acolo.) Mira
163
urmrea cu mult interes tot ce era mai bun n teatrul nostru, n cinematografia noastr, n
activitatea actoriceasc. Datorit ei am fost si eu ctiva ani la curent cu aceste lucruri, fr s
pierd pentru aceasta ctusi de putin vreme, cum de altfel nici n-as fi putut, nelocuind la Moscova.
Era si o mare admiratoare a revistei Novi mir, n toate conflictele mele cu Trifonci era mereu de
partea acestuia. Nu stia A.T. ce aliat avea n Mira.
si, printr-un joc al ntmplrii, ntre tot acest paradis estetic al ei si Novi mir era o distant de cinci
minute de mers pe jos, si pentru ca s intri la ea, nu trebuia dect s reusesti a o prinde la
telefonul familiei de actori. La Mira duceam impresii proaspete, completri fcute n fug, dureri
de cap, senzatie de oboseal si foame. La ea puteam s-mi recapt echilibrul, s m reculeg sau
s cer un sfat. Cu viata mea trit n afara Moscovei, cu tensiunea n care traversam liniile de
centur ale capitalei, constrns s trec n douzeci si patru de ore prin sapte locuri a mnca si
a-mi veni n fine era uneori una dintre primele probleme; fr aceasta, uneori nici n-as fi reusit s-
mi duc povara. Tot Mira era aceea care, cu mndrie si convingere, repeta, se pare, din tvetaeva:
c poetul trebuie s dea important nu numai versurilor, ci si mesei de prnz. Depsind cu mult
acest cadru, ea se ducea la o btrn buctreas de cas mare si o ntreba despre diferite feluri
de mncare si despre modul lor de preparare, si pregtea pentru mine niscaiva ierunci cu vin rosu
fiert cu zahr si cu mirodenii, ,pentru ca apoi s-mi fie mai usor la scris".
Odat, deja n 1969, avusesem o bnuial cum c pe drumul spre ea snt urmrit (veneam cu o
ncrctur important dintr-un loc important), mpreun cu Mira am pus la punct o tactic: eu,
iesind de la ea, treceam prin cteva curti, ea, n timpul acesta, venea dup mine, semnalizndu-mi
anumite lucruri. A efectuat cu mult rivn aceast operatiune (cu succes), s-a comportat chiar
foarte frumos, i se potrivea felul conventional n care se rsucea, n care-si tinea poseta, desi nu
se ocupase niciodat si nu se pregtise pentru asemenea misiune. Permanent cuta s m
conving s nu m manifest nicicum n societate, ci s m ocup cu arta n ce are ea mai esential
(totusi ea a fost de acord cu scrisoarea mea ctre congresul scriitorilor, si a btut-o la masin, si
a lipit la ea n camer toate plicurile pe care singur le-a vrt nu n putine cutii postale). Asta nu
nseamn c acum era mai dispus s se alture convingerii pe care
164
mi-o formasem treptat cum c nu se poate tinde si chema la o nou revolutie, n aceast
femeiusc plpnd, cu idoli literari moderati si chiar anemici, se afla si un Stenka Razin: dac
acesta ar aprea mine pe strzi, ea, de la fereastr, si-ar uni glasul cu al lui. Ea avea si astzi
nostalgia revolutiei din februarie si i se prea de dorit ca din mlastina de azi s se ias n
acelasi fel. n aceast privint ca si n multe altele, ea exprima principala stare de spirit a
intelectualittii actuale: s li se trag si acestora o zgltial precum Ro-manovilor (dar numai
nou nu...).
N-am solicitat niciodat, nici ctre Mira, nici de la Mira, circuite telefonice aflate sub urmrire. si
ea nssi stia s fie discret, asa cum putine femei stiu s fie. Dar, desigur, KGB-ul nu slbise
urmrirea ce m avea ca obiect pe mine si, desigur, acest loc era reperat de ei.*
si mai era ea si o lucrtoare harnic. La serviciu, experimentatii doctori n stiinte nu fceau atta
ct i aruncau Mirei n spinare s fac. (Serviciul i dicta s-1 pun sus pe Gorki fr acesta s-
ar fi golit de sens tot ceea ce fcea ea acolo, la institut. Cu gustul ei artistic, asta nu era o treab
usoar; si, ca s aib o baz, si confectiona artificial argumente ad-hoc, invocnd: cnd admiratia
general de care se bucura Gorki n perioada prerevolutionar, cnd opiniile Marinei tvetaeva,
poeta ei preferat, dup care acesta era mai ndrepttit dect Bunin s ia Premiul Nobel.) Lucra
atunci la Cronica evenimentelor literare. Aceast afundare n presa prerevolutionar fcuse din
ea o adept consecvent a cadetilor. si si exprimase rezerve fat de Augustul meu. Celelalte foi
cu observatiile si constatrile ei m-au fcut s nteleg ce este acela ,neocadetism", ct este el de
nrdcinat n intelectualitatea de astzi si ct si va mai pune amprenta pe istoria Rusiei, si n ce
msur mi-este strin.
Ultimele texte pe care Mira mi le-a examinat, ca pe un produs proaspt recoltat, au fost capitolele
de prob ale lui August, date primilor cititori n toamna lui 1969. A atacat cu mult nversunare
familia Tomceak si pe Oria, strin, absolut de nenteles pentru ea.
* Ctiva ani mai trziu am aflat si eu c de la sfrsitul lui 1974 si chiar pn n 1979
kaghebistii au tot tracasat-o pe Mira, cci s-au potolit ei vreodat? i ticluiser un ,material
acuzator" (si totul pe Ung subiect), ncercaser s-o determine s ia atitudine mpotriva mea prin
APN, dar ea a dat dovad de - trie de caracter, a rezistat demn. (Adnotare din 1990.)
165
Din motive interne, ncepnd din toamna lui 1969 ntlnirile noastre au devenit mai rare. Totusi, n
1970, ea a citit August, care era aproape de finisare. A fcut si cu aceast ocazie observatii
importante. -a plcut anvergura capitolelor despre armat si despre Samsonov. Amndurora ne-a
venit greu s ne lepdm de obiceiul de a discuta mpreun cte un manuscris, n urmtorii doi
ani ne-am vzut si mai putin, aproape deloc. Numai n 1973 au fost ceva semne c redeveneam
prieteni sau redobndeam posibilitatea de a examina mpreun manuscrise aflate nc n stare
brut. si asa se face c la noua ei locuint de la bariera Preobrajenski m-am dus de cteva ori cu
fragmente din Octombrie saisprezece. Dar dac altdat ne ntelegeam repede si gseam un
numitor comun, acum nu mai era nimic din toate acestea si tocmai din aceast cauz ntre noi
s-a produs o ruptur ireparabil. Ea se ngrozea de orice tendint ,de dreapta", anticadet, pe
care o sesiza n Nodurile mele; o iritau din cale afar, i provocau parc o stare vecin cu
suprarea capitolele religioase, si-mi tot ddea ca exemplu povestirile antireligioase ale lui V. suk-
sin pe care l admira, pe bun dreptate. (Pe suksin, e clar, l frmnta, l strnea foarte tare tema
religiei; n acei ani, el se strduia din rsputeri s se justifice, chipurile, mpotriva ei, dar n sinea
lui btea n retragere; nu bnuia c acele povestiri vor fi dintre ultimele, scrise naintea mortii
subite.) Astfel se putea constata c vechea armonie a punctelor noastre de vedere nu mai exista.
Dar nici atunci cnd, n ultima mea var petrecut la Moscova, petrecut n Rusia, Mira btea,
mnioas, cu pumnul n teancurile formate din capitolele manuscrise ale lui Octombrie
saisprezece si eu nu eram ctusi de putin de acord cu ea nici atunci nu obiectasem cu
vehement, ci ntmpinasem cu atentie si recunostint revrsarea acelei mnii.
8 Elena tezarevna Ciukovskaia
Aproape cinci ani de zile, de la sfrsitul lui 1965 ncoace, Liusa Ciukovskaia s-a aflat n chiar
epicentrul si n vltoarea agitatei mele activitti: n acesti ani, n ea se ncruciseaz toate liniile,
toate legturile, ntrebrile, rspunsurile, mesajele - si n urmtorii trei ani de pn la expulzarea
mea nu putine au trecut tot prin mintea si mi-nile ei. Cnd eu scriam n aceast carte: ,noi am
hotrt", ,noi am fcut", aceasta nsemna c timp de ctiva ani la rnd prin acest ,noi" am vrut s
spun eu cu Liusa. Tot cercul apropiat si chiar neconspirativ stia acest lucru, si dac Liusa
telefona cuiva sau chema la ea insistent si pe neasteptate sau cerea brusc si fr fasoane s fie
primit la cutare adres, atunci toti ntelegeau c prin ea vorbesc eu, invit sau vin eu, sau c
efectiv Liusa vorbeste n numele ei, dar ntr-o problem urgent de-a mea. Ea era un fel de sef al
statului meu major, sau, mai exact spus, era statul-major concentrat ntr-o singur persoan (vai,
treptat acest lucru a ajuns s fie cunoscut la perfectie de ctre KGB). Aceasta mai ales si din
cauz c eu nu lo-cuisem niciodat la Moscova, aflndu-m uneori la Riazan, alteori n
mprejurimile Moscovei, dar probleme apreau nencetat si trebuiau rezolvate nu altundeva dect
la Moscova.
Liusa era nepoata lui Kornei vanovici Ciukovski - una dintre cei cinci nepoti, dar ea era cea
favorit, profund devotat muncii lui, si-1 ajuta foarte mult. Terminase facultatea de chimie, si
dduse doctoratul, devenise doctor n stiinte, apoi performant lucrtor stiintific, distingndu-se prin
exceptionala ei srguint, acuratete, meticulozitate, prin vointa ei de a-si tine n ordine lucrrile si
de a strbate pn la capt drumul de la proiect la realizare. (La drept vorbind, asa este mereu si
peste tot n viat: cei neconstiinciosi nu se nfig niciodat la munc, aceasta, fireste neprinzndu-
se de ei;
167
cei constiinciosi au de muncit pentru mai multi si, n plus, ei nsisi si caut de lucru pretutindeni.)
si peste toate acestea, Liusa, necs-tigat sufleteste de institutul ei, si petrecea de un numr bun
de ani smbetele si duminicile la Peredelkino, cnd K.. rmnea fr secretar, si-1 ajuta foarte
mult la corespondent, la tinerea arhivei, transformnd aceste posomorite zile nelucrtoare n zile
de maxim activitate si bucurndu-1 prin aceasta pe srguinciosul mosneag (reactie pe care o
nteleg si o mprtsesc pe deplin).
Acest ajutor s-a ntrerupt atunci cnd, n al 33-lea an al vietii, Liusa a suferit o mare pierdere, a
trecut printr-o criz tragic, de-abia a supravietuit; ai ei se alarmaser foarte mult. n toamna lui
1965, nsntosindu-se, ea s-a ntors din Crimeea si a venit mai nti la Peredelkino. A aflat
imediat c btrnul K.., dup ce mi se confiscase arhiva, m-a adpostit aici, la el, si c eu
continuam s fiu foarte deprimat, (n adpostul pe care mi 1-a oferit el am trit cele mai nesigure
si demoralizante sptmni.) Din cnd n cnd, K.., bizuindu-se pe statutul lui literar destul de
deosebit, lua aprarea unor persecutati sau chiar arestati, ntreprindea demersuri n favoarea lor
sau suna la cineva sus, dar interventiile lui aveau un caracter personal si nu se lsau cu tam-tam
publicistic, n afar de asta, Ciukovski nu pierdea niciodat simtul mostenirii literare si al ierarhiei
gene-ral-literare. n dezolarea mea, cnd de la o zi la alta asteptam s fiu arestat si o dat cu
aceasta s se pun capt ntregii mele activitti, el mi opunea cu convingere urmtoarele: ,Nu
nteleg ce motive ai ca s te frmnti, cnd dumneata deja te-ai plasat pe locul al doilea, dup
Tolstoi." M ducea la un podet din fundul curtii lui si m povtuia cum s-mi dosesc acolo
manuscrisele, mi citise povestirile publicate n Novi mirsi nu mi-a spus niciodat nimic despre
ele, desi mi vorbea de ,locul al doilea". Nu citise pn la sfrsit Pavilionul cancerosilorpoate din
ipohondrie, temndu-se s nu se mbolnveasc si el, dar Cercul!... ca s poat spune c nu
stia de periculozitatea conceptiilor mele? Ca s nu-si strice linistea cu acest ferment politic? ntr-
una din seri i-am recitat din memorie lui si Lidiei Korneevna Noptile prusiene, nestiind dac voi
mai reusi vreodat s gsesc cititori pentru ele, sau chiar s pstrez manuscrisul.
Asadar, am cunoscut-o pe Liusa n perioada cea mai grea, cea mai nesigur pentru amndoi, cnd
amndoi cu trud reuseam s ne mentinem pe vertical, cnd ea nu fcea dect s caute un sprijin
168
pentru a tri, iar eu, n camera ce mi se repartizase, zceam ca un vnat rnit, seara nici mcar
aprinznd beculetul pentru a citi, ne-fiind n stare nici s citesc. Cu un ciocnit prudent n usa
camerei mele cufundate n ntuneric, K.. m-a chemat la cin; am iesit, am remarcat interesul
foarte viu cu care m privea nepoata amfitrionului si dintr-o dat am simtit c n ea voi avea un
ajutor. (Apoi ea mi-a povestit c se astepta s vad un om distrus sufleteste si c, dimpotriv, a
fost uimit s constate ct de departe eram eu de conditia unui nfrnt; probabil, la mine punctul
zero era plasat mai sus. si dup aceea si amintea c faptul de a m fi cunoscut dduse vietii ei o
stabilitate interioar, ncepuse s-i modifice conceptia despre lume, asa c pe ea niciodat n-o s-
o mai doboare vreo criz de disperare.)
Cu sntatea ei subred, cu redusa ei poft de mncare, cu permanenta si neobosita ei activitate
Liusa, chiar si ntr-o perioad bun, cu att mai mult ntr-una rea, nu tria dect sub forma unei
tensiuni sufletesti. Nicidecum mic, nicidecum imponderabil, ea, cu toate acestea, prea a nu se
supune balansului unor energii fizice dar cu att mai mult i era necesar un motor spiritual care
s fie, dac nu o certitudine, atunci constiinta unei certitudini.
Chiar n acele zile (chiar n acea sufragerie a familiei Ciukovski) atinsese limita extrem a
ncordrii conflictul dintre mine si sotia mea, care se exprimase c mai bine as fi fost arestat dect
s m ascund si prin aceasta s-mi asigur posibilitatea ,de a tri voit n afara familiei". Din
aceast clip, eu nu numai c nu mai puteam s m bizui pe sotie, dar, inevitabil pstrndu-i la
nivelul anterior participarea la ceea ce stia ea, trebuia s construiesc un sistem nou, ascuns ei,
ca unui neprieten.
Dar Liusa, n situatia mea atunci grav primejduit, a nceput, n sptmnile imediat urmtoare,
s-mi propun, una dup alta, modalitti de ajutorare, n primul rnd apartamentul pe care-1
avea ea cu Lidia Korneevna n oras urma s-1 folosesc nu numai pentru opriri, pentru ntlniri cu
oameni, ci si pentru lucru (mie ca provincial mi lipsea foarte mult un asemenea punct de sprijin n
Moscova); imediat n al doilea rnd concursul ei, de orice natur, n materie de secretariat, de
organizare, de dactilografiere. Se oferea si s participe n locul meu la unele ntlniri cu oamenii.
Pentru mine, o asemenea ofert era ceva nou, neobisnuit, degrevant: un asemenea ajutor
surprinztor de mare n activitatea mea nemijlocit mi-a
169
nlesnit reechilibrarea n acele luni dificile. Totusi, n curnd m-am deplasat la Ascunztoarea mea
din Estonia si plecarea mi-a aran-jat-o chiar Liusa care, din buctria ei, a vzut cu oarecare
uimire cum mi ddeam barba jos. La Moscova, Liusa a fost singura persoan creia, pentru
orice eventualitate, i-am dat adresa din Tartu a lui Suzi.
si n primvara lui 1966, dup ce am terminat la Rojdestvo partea nti a Pavilionului cancerosilor
si pregtindu-m, ca ntotdeauna, s dactilografiez singur ceea ce, ce-i drept, era si util fiind
vorba de versiunea urmtoare, a treia-a patra , m-am lsat ispitit de propunerea insistent si
repetat a Liusei ca ea s dactilografieze n locul meu. Se prea c-mi va fi imposibil s
dactilografiez singur si totodat, strmtorat cum eram, mi se druiau dou spt-mni pline!
oferta era asa de generoas, cum s nu m tenteze? Codindu-m, mi-am dat acordul. si m-am
ntors la Rojdestvo-ul primvratic (era luna mai)... stare sufleteasc de om cruia i se druie
ceva... dou sptmni ivite ca din senin! Liusa, captivat, dactilografia cu o vitez colosal, si
mie nici prin cap nu-mi trecuse c aceasta era prima ei mare experient la masina de scris. (Nu
avea nc experienta colationrii. Asa de mare ne era graba, asa de repede asa o cerea
tactica trebuia s dm la samizdat, nct am smuls aceste sapte exemplare din masin si le-
am rspndit repede.)
at cnd am aflat eu ce repede pot sa zboare crtile prin samizdat! Totul e s reusesti s le
scrii!
n timp ce Liusa btea prima parte, eu o scriam la repezeal pe a doua; ea, repede, a venit s
preia si partea mea de lucrare. si situatia literar deosebit a familiei Ciukovski usura foarte mult
difuzarea (noi nc nu stiam, nimeni nu stia dac samizdatul va lua ntreg romanul); si toat
aceast repartizare a exemplarelor, transmiterea lor pentru dactilografierea urmtoare, apoi
recuperarea la termen, evidenta a ce si cui s-a dattoate acestea tot Liusa le luase asupra ei; ce
usurare, aveam acum parc de dou ori mai mult fort si mai mult timp, si n timpul verii am
terminat, exceptional de repede, partea a doua a Pavilionului, si iat c deja Liusa btea partea a
doua, si ncepuse s curg a doua, inundnd cmpiile samizdatului.
Dup esecul meu din 1965, tocmai Liusa m-a ajutat s-mi schimb tot ritmul vietii si s trec la o
ofensiv nentrerupt. O simteam ca pe singurul meu ajutor n toate proiectele si actiunile
practice; le
170
discutam mpreun minutios (la un moment dat am nceput s evitm a mai discuta sub plafoane,
ne-am retras n natur). Chiar de la nceput, Liusa a fost initiat n Arhipelag si n toate miscrile
lui, atunci a nceput ea pentru prima dat s culeag informatii, lmuriri, s-a ocupat de proiectul
hrtii Arhipelagului (harta o fceau niste geologi calificati precum N. Pahtusova, N. Kind, care ntr-
o mare msur o si terminaser, o si refotografiaser, dar eu am refu-zat-o: tot lucru amatoristic
iesise, prea mari spatii necompletate). si de-abia terminasem finisarea primei prti si ncepusem
s dactilografiez ceva, c Liusa s-a si apucat de dactilografierea definitiv. Era deja destul de
cunoscut KGB-ului conlucrarea ei cu mine, si devenea tot mai periculoas o anumit
particularitate a apartamentului lor: rmnea adesea gol cnd Lidia Korneevna era la
Peredelkino, iar Liusa la serviciu. De aceea Liusa nu-mi dactilogra-fia n doze mici scrierile, ci,
stiind mai dinainte cnd va fi vrf de munc la mine, nu-si lua concediile atunci cnd i erau
programate de la serviciu, ci atunci cnd trebuia s lucreze intens pentru mine. Asa a procedat n
primvara lui 1968: ntr-o lun (aprilie) la Moscova mi-a dactilografiat ntreg volumul unu al
Arhipelagului; de Pasti a sosit Q; ne-am strns la Rojdestvo: Liusa, pe parcursul lunii mai, a btut
ntreg volumul al doilea (,dactilografa Pgnim" asa i spunea Q pentru rapiditate) si nc si la
al treilea le-a ajutat pe Q si pe sotia mea, cu care nu prea se avea bine. Liusa se ghemuia n ea,
se nchidea n ea si n lucrare, nu iesea cu luna din camera umedsi-i ddea zor. Dintre ele trei,
numai Liusa stia prin cine, cum si unde va merge mai departe pelicula, participase la toate
peripetiile acelei aventuroase trimiteri a Arhipelagului realizate la Rusalii.. Mi-aduc aminte cum,
ntr-o zi mohort, cu vnt, a venit de la Moscova la Rojdestvo ca s ia de la mine o capsul cu un
microfilm pentru Eva (vezi schita 9) si ce presimtiri negre straise vntul acela hain. si peste
alte dou zile, chiar n ajun de Rusalii, Liusa a revenit pe neasteptate la Rojdestvo cu vestea c
transmiterea n-a decurs lin, c biatul (Sasa Andreev, schita 9) a fost urmrit tot presimtirile
noastre! Dac e s fim absolut realisti, trebuie s spunem c nu era cazul s vin dup mine: si
asa numai duminic trebuia s zboare Sasa, si asa numai luni dimineata putea s-i dea capsula,
nc dou zile si dou nopti puteam s rmn la Rojdestvo fr s risc ceva. Dar Liusa s-a
hazardat s salveze, s duc ce era de dus. Eu aflasem despre urmrire si deodat am
171
spus adio cuibului meu drag de la marginea pdurii si vrfiirilor cl-tintoare ale mestecenilor. M-a
cuprins sentimentul primejdiei iminente, frica a fost mai mare dect mine si am hotrt s dispar
din Rojdestvo, s scap de urmrire n aceste zile, iar n caz de necaz poate din nou n
ascunztoare, s-mi prelungesc libertatea mcar cu cteva luni, s reusesc s mai fac ceva. ntr-
o jumtate de or trebuia s prsesc iubita mea dacea, mic si cochet, si s m ascund. Pe
sotie n-am lsat-o s vin, trebuie s fiu singur acolo unde m duc eu. Pe drum, n trenul electric,
i-am spus Liusei care-i acel loc; de la gar ne-am desprtit a rsuflat usurat c plec fr
anex. Dar trei zile foarte grele le-am petrecut ca un schimnic. Liusa trebuia s vin la mine cu
orice veste, dar nu venea: sedea, lncezea la ea acas, astepta zadarnic noutti. Numai n seara
celei de a doua zile, trziu, cnd deja dormeam, a dat buzna peste mine si mi-a adus bucuria de
moment c mcar ,pe biat" nu 1-au retinut, 1-au lsat s plece din Uniune. De soarta norocoas
a ncrcturii noi n-am aflat dect a patra zi, totul si toti se eliberaser.
O dat disprut primejdia, m-am apucat imediat de redactarea final a Cercului-96. ar Liusa,
dup ce deja si petrecuse ,concediul" m Arhipelag, toat vara aceasta trebuia s recupereze
absentele de la serviciu, dar si de la bunicul care, fireste, era gelos fat de toat investitia de forte
pe care nepoata o fcea colateral, ob-servnd el de mult vreme c ajutoarea lui nu mai era cea
dinainte. si deja n toamn Liusa mi 1-a luat pe 96 si 1-a dactilografiat pe nersuflate. si n timpul
uneia dintre plimbrile noastre iarna prin pdurea de la Peredelkino mi-a propus un plan: ca s
nu-i punem ,pe prietenii nostri din America" (noi i consideram atunci prieteni pe cei din familia
Carlyle...) n situatia de a traduce din nou tot romanul si de a gsi dup mult cutare variante
s dactilogra-fiem din nou pentru ei toat cartea, dar ntr-un asemenea mod special nct s vad
toate modificrile si s le traduc numai pe acestea (era vorba de ceea ce numeam noi exemplar
,cosmetic"). si aceast ndelung rbdtoare si istovitoare munc a efectuat-o Liusa n cteva luni
de iaman fiecare sear, de la serviciu fugea acas, (n vara lui 1975, arznd tot ceea ce
rmsese, 1-a ars si pe acesta. Astfel, o munc de ani de zile a nghitit-o pmntul.)
Setea de a lucra a Liusei si druirea ei nu cunosteau limite. at c n cei trei ani ai colaborrii
noastre, mi-a btut la masin deja cinci crti voluminoase. (Din punct de vedere sovietic,
important
172
era ns cte topuri de hrtie de bun calitate trebuia s se cumpere; asemenea calitate nu era
totdeauna n vnzare. si ct indigo.) si mpreun cu munca si actiunile mele, ea mprtsea
manevrele si msurile mele de precautie.
n 1966 am fcut, n mod deschis, primii mei pasi n arena social mai nti luri de cuvnt n
public, apoi scrisoarea ctre congres, apoi cearta cu secretarii Uniunii Scriitorilor, n legtur cu
nici unul dintre acesti pasi ai mei, Liusa n-a rostit niciodat n mod direct vreun cuvnt de
sustinere, n-a spus da! Trebuie s lovesti! Ci sau, ngrijorat si dezaprobatoare, ddea din
cap sau, pur si simplu, cuta s m deconcilieze, cum s-a ntmplat cu interventia pe marginea
cazului Jores Medvedev. Aceast atitudine m deranja de fiecare dat, cci asa de putini erau cei
informati despre loviturile pe care le pregteam eu, si, deci, fiecare voce cntrea asa de mult n
luarea deciziei! si eram asa de coplesit de munca si lupta mea nct n-am priceput dect treptat
faptul c pe Liusa n-o interesa ansamblul problemelor, al strategiei, al principiilor; pur si simplu,
de fiecare dat, ea tremura pentru mine ca nu cumva s cad n vreo capcan tocmai cu prilejul
unui pas obisnuit, dar ndrznet. Desi nu a fost de acord cu scrisoarea ctre Congres, m-a ajutat
s-o multiplic n peste o sut de exemplare, si la fel n ce priveste toate ,scrisorile deschise",
,declaratiile". Cincizeci de ,nsemnri" detaliate n legtur cu secretariatul Uniunii Scriitorilor prin
minile ei au trecut. Eu n-aveam nici o grij: ea pregtea totul n cantitatea necesar, tinea totul la
linia de start pn n momentul fixat pentru explozie, apoi lsa primele exemplare n principalele
puncte de pornire (Nadiei Levitskaia la Biblioteca nternational, Annei Berzer la Novi mir, n
cteva apartamente ale ,Aeroportului", la Peredelkino, prin cineva la Leningrad) si mai departe
lucrurile rulau de la sine. Acum, Liusa fcuse cunostint cu ceilalti colaboratori ai mei si tot n mod
firesc luase asupr-si multe ntlniri cu ei, probleme si legturi, n curnd, apartamentul ei a
devenit centru pentru legtura mea cu Leningradul: cu Q, cu Etkinzii, apoi cu ,infantii primi"
apruti acolo (grupa tinerilor voia s m ajute; eu deja m gndeam s-i atrag la multiplicarea
Arhipelagului, dar colaborarea cu ei nu s-a realizat), cu ,infantii secunzi" (Kuklinii); toat posta
,sting" pentru Leningrad se aduna la Liusa n apartament, si de aici o luau mesageri ocazionali,
si cte cineva care venea de la Leningrad aducea de acolo aici tot ce este de adus. (Lidia
Korneevna era de bastin
173
din Petersburg, tot acolo s-a nscut si Liusa; ele pstrau legturi strnse cu orasul.) Apruser
deja ctiva oameni de ncredere, care cunosteau adresele noastre din Leningrad si duceau direct
acolo ce era de dus. si ctorva persoane sosite din provincie pe care nu voiam s le resping, dar
pe care mprejurrile nu-mi permiteau s le ntlnesc eu nsumi, li se ddea tot adresa Liusei, iar
aceasta le aproviziona cu crti, le ncredinta scrisori, le ntlnea n numele meu. si chiar n
Moscova, unde rareori ddeam si eu cte o rait, ncepusem, pentru simplificare, s las n seama
ei unele cunostinte de-ale mele cu totul diferite ntre ele, printre care: vduva lui Tenno cu unele
persoane venite din Estonia, si familia Kobozevilor, si familia Teusilor. ntr-un timp chiar si
Zubovilor le-am dat, pentru scrisori, adresa ei. De la adresa Liusei plecau si traducerile lunare
pentru mtusa mea, ra. Cu att mai mult n tot felul de ntlniri la aeroport, n ntlniri cu scriitori
Liusa era ca printre ai si. Att de multe zeci de oameni s-au perindat prin fata ei nct nici nu m
ncumet s le refac din memorie lista, nici s le ngrmdesc numele n aceste pagini. La un
moment dat a aprut la noi un dictafon: n activitatea Liusei s-a deschis posibilitatea de a
conversa, pe baza chestionarelor mele, cu martori ai revolutiei (cu cumnata lui Palcinski, cu
nepoata lui Gucikov, cu inginerul K.M. Polivanov si cu altii), apoi de a copia la masin cele
nregistrate, pe care eu le luam ca mici liste deja pregtite. Liusa a jucat, n locul meu, rolul de
centru al unui cerc clocotind de activitate. Ct timp si ct energie a economisit ea, pe aceast
cale, pentru mine este cu neputint de evaluat. Niciodat nu mi-a tergiversat rezolvarea
problemelor, ci a fcut totul ca s-o accelereze, usurndu-mi situatia. si cum s masori cheltuiala ei
de efort? n cazul de fat consumul de energie depsea posibilittile unui om, pentru aceasta era
nevoie de un nesecat elan sufletesc.
Kornei vanci era pe moarte, si datoria si sentimentul o tineau pe nepoata favorit lng patul
bunicului (de altfel, toat ndejdea cu arhiva lui si cu publicarea postum nu era dect la ea), n
aceste mprejurri a aprut brusc, la mare distant, un pericol: la Rostov pe Don, la niste strini,
se nimerise s fie o ntreag lucrare redac-tilografiat, un set complet al Arhipelagului. Liusa a
luat-o din loc spre Rostov ca s salveze exemplarul respectiv. (L-a adus napoi, punnd cu grij
geanta cu Arhipelagul ntr-o cutie n plasa de jos, dar cele dou btrnele din compartiment nu
ajungeau la plasele
174
de jos si atta au rugat-o s le lase pe ele s-si tin bagajele n cea ,e jos dar cum s lasi
peste noapte, fr control, o asemenea bomb? Le-a mintit pe btrnele c ea este dup
operatie.)
De regul, ne amintim mai mult acele eforturi care au dat un rezultat concret. Dar cte eforturi,
cte cutri zadarnice au loc uneori! ntr-o asemenea directie fals ne-a mpins Stiva
Rostropovici. Avnd o imagine superficial despre viata mea, el, mult vreme, a subapreciat
msura n care toate componentele acesteia erau explozive, n toamna lui 1968, ntorcndu-se
din Europa, s-a gndit ce cadou s-mi fac el mie de ziua cnd mplineam cincizeci de anj?
si a cumprat si fr s-si fac probleme a adus n tar (tre-cnd nestingherit prin vam; la data
aceea pe el nu-1 controlau!) o rsucitoare noi nici nu stiam cum s-i zicem care, dup o
copie btut la masin, face, pe hrtie special, multe copii. Stiva considera c n felul acesta mi
deschide perspectiva minunat de a m autopublica n URSS! si eu cu Liusa, ntr-adevr, ne-am
agtat de aceast jucrie, am fcut experiente cu ea, am nceput s gndim o modalitate de a
scoate, prin acest procedeu, un tiraj de 100-200 de exemplare din Arhipelag. (La data aceea
gndeam c toate acestea le vom edita, prin noi nsine, n tar.) Am fcut rost de hrtie, 1-am
rugat pe Stiva s ne mai aduc ceva n plus din Occident, ne-a adus. Dar am nteles c treaba
asta nu vom putea s-o facem. si apoi nu mai stiam cum s ne debarasm de rsucitoarea asta,
cui s-o dm pentru manifeste.
Liusa singur cuta s recupereze prilejurile de ntlniri, legturi, ajutor, consultatie, ratate de
mine. Asa era de pasionat de munca mea si de ecoul ei n societate, nct n 1968 singur a
conceput, a alctuit, a lansat culegerea publicistic de samizdat, intitulat Cu-vntul sparge
betonul.
Pornind numai de la necesitatea unei organizri mai lesnicioase, transfernd si iarsi transfernd
totul asupra Liusei, eu i-am ncredintat si misiunea ntlnirilor cu LA. Stefanov, specialistul n
problemele Donului, ale vechii armate rusesti un om att de strin ei si cercului ei, nct
niciodat drumurile lor nu s-ar fi ncrucisat, nu le-ar fi fost dat s discute, n ncordarea luptei,
organizarea treburilor m absorbea asa de mult, nct uneori pierdeam din vedere natura diferit a
solului pe care crescuse Liusa si de care nu era n stare s se desprind. Tema Donului era
pentru Liusa ceva oarecum socialmente ostil si neinteresant dar ncepuse s ne cotropeasc
175
viata din diferite prti si n diferite modalitti: ba prin mostenirea lui Kriukov, ba prin cercetarea
ntreprins de .N. Tomasevskaia asupra lui solohov. Se petreceau diverse lucruri: ba aprea ca
din pmnt un pictor de prin prtile Donului si-mi aducea n dar Valul Donului, revista scoas de
Kriukov la Novocerkask n anii 1918-1919, -si tot prin Liusa; ba ni se aduceau hrti amnuntite
ale Donului cu toate asezrile si aceeasi Liusa aranja copierea; ba trebuia s prelucrm niste
materiale urgente despre Don de la S. Starikov si din nou salvarea noastr nu era alta dect
Liusa. (Tot ce e n legtur cu Donul vezi schita 14.)
Asa de ptruns de spirit de sacrificiu, asa de eficient si de nenlocuit era Liusa, nct la
nceputul lui 1968, gndindu-m tot mai mult c as putea s pier instantaneu, c ar trebui totusi s
fac ntr-un fel pentru ca munca mea s continue s circule si dup mine si pentru ca scrierile
mele s ajung pn la generatiile viitoare, am nceput s-mi pun problema dac n-ar trebui s-o
fac pe Liusa mostenitorul meu literar. Prin niste juristi cunoscuti, lmuriserm deja ce pasi se
puteau face chiar n conditiile sistemului sovietic, ale ostilittii puterii fat de mine. Problema
aceasta s-a dovedit a nu fi deloc simpl, a trenat: dup legile sovietice, statul avea la dispozitie
calea ,rscumprrii silite" (confiscrii) a drepturilor de autor ale defunctului.
si n primii patru ani ai activittii noastre n-a aprut ntre noi nici mcar o dat necesitatea unei
explicatii c doar oamenii nu-si dau explicatii cnd totul e bine. Cum ntelegea ea toat munca
mea? Oare la fel cum o ntelegeam eu? De ce fcea ea toate aceste lucruri? Eu ntelegeam n
felul meu, ea n felul ei, dar lucram bine, ca doi prieteni, fr poticneli. Termenele n care trebuia
s facem anumite lucruri erau n acei ani att de inuman de strnse, nct n afar de probleme
imediate nu ne mai rmnea timp s discutm nimic altceva. O dat, nu mai stiu cu ce prilej, eu,
cuprins de o n-trziat stare de uimire, am ntrebat-o pentru ce face ea toate acestea: cumva
pentru cauzal Pentru acel Mare scop (cruia, de altfel, ntre noi nu i-am spus niciodat pe nume)?
Mi-a rspuns sincer c nu. C le face, pur si simplu, pentru mine, ca s m ajute. Dar, desigur,
era ptruns de ideea c unele crti las urme adnci n mintile oamenilor. Ani de zile, aceste
motivri i-au fost suficiente Liusei ca s nu aib nevoie a face cercetri pentru a afla telul meu
ndeprtat. Dar eu am perceput aceast atitudine ca pe ceva nou, si m-am ntristat.
176
ntr-adevr, nu usor accede omul la ntelegerea mprejurrilor generale: participanti la procesul
social aflat n nentrerupt devenire, noi toti l ntelegem cu ntrziere. Nu numai Liusa, dar nici eu
nsumi mult vreme nu-mi ntelesesem adevrata mea pozitie n societate. Dup cinci ani de
batere hrusciovist a pasului pe loc n problema mausoleului lui Stalin, un strigt a crescut de la
sine, nerbdtor s porneasc din gtlejul ntregii tri. Nu era posibil s ne clcm atta pe
picioare. ,tara astepta pe cineva..." si atunci a aprut van Denisovici al meu, mai nti la
samizdat. Nu era ceea ce dorea fierbinte societatea cult, era alt erou, era alt sfer a tririlor
omenesti. (Apropo, cred c van Denisovici n-a srit imediat peste granit, asa cum se temea
Tvardovski n 1962, tocmai din cauz c era prea trnesc, prea rusesc si de aceea oarecum
cifrat. Corespondentii occidentali probabil c 1-au si citit n acel an, dar nu 1-au socotit atrgtor
pentru urechile compatriotilor lor.) n prima perioad (nc nainte de publicarea n Novi mir) a si
existat o asemenea bnuial instinctiv n cercul oamenilor de cultur: nu cumva aici snt niste
tendinte antiintelectualiste? Pentru ,cercul oamenilor de cultur" mai ntelept ar fi fost ca aceast
nuvel s nu fie ludat prea mult. Dar stihia se pornise de la sine. si intelectualitatea (n
totalitatea ei) a contribuit cel mai mult la rspndirea operei mele de inspiratie steasc si la
fixarea ei n constiinta public. Nici unul dintre noi nu vedea nainte si nici unul nu ntelegea. si ani
la rnd m-am tot mirat: iat, se spune, c scriitorii au dusmani, au oameni care-i invidiaz, dar eu
nu am nici un dusman. (Aveam, desigur, dar, n agitatia vietii, nu se observau.) Astfel toti tnjeau
dup o ocazie de a-i da peste bot statului; n favoarea mea erau, fr exceptie, toti cei din afara
aparatului birocratic, chiar si strini mie si ctiva ani m-am aflat pe creasta acestui val de
simpatie. Singurul care m urmrea era KGB-ul, n schimb m sustinea solidar ntreaga
societate, (n vechea Rusie, chestia asta se ntmplase nu o dat: astfel erau unii care-1
sprijineau pe Tolstoi, desi nu-i mbrtisau nvttura, dar o fceau numai ca s se plaseze pe o
pozitie potrivnic statului.) n acei ctiva ani n-am avut cum s-mi dau seama c sprijinul acordat
mie de ctre ntreaga societate naintat era un fenomen vremelnic, generat de o nentelegere, n
acei ctiva ani, nici eu nsumi, nici colaboratoarea mea cea mai apropiat n-am avut ocazia s
constatm deosebirea dintre conceptiile noastre generale. Era vremea conceptelor nediferentiate,
cnd ,cercul oamenilor de
177
cultur" ntmpinase cu simpatie chiar Frmele mele. Desi se manifesta dispret fat de ortodoxie,
totusi devenise o mod s se atribuie icoanelor calitatea de creatii ale artei plastice si chiar de
poezie a bisericutelor din peisaj.
Prima chestiune grav care a dus la ruptura dintre ideile noastre a fost aceea referitoare la
vlasovieni si s-a pus n momentul n care Liusa a citit Captivii. Fiint emotional, ea mi-era strin
ca stare de spirit si nu putea s nteleag de unde putuse s apar o asemenea problem, n
legtur cu aceasta se exprima deocamdat asa: ,unele pasaje nu le pot accepta". La o
asemenea reactie trebuia s m si astept. Pe o adolescent crescut n capital, ntr-o perioad
a istoriei sovietice marcat de rzboi, cum s-o faci s nteleag experienta de nchisoare si de
front a unei tri? Acest lucru este imposibil de realizat fr lungi si rbdtoare explicatii si relatri.
Dar, ntr-un sens mai larg, aici era reflexul mental al unei societti divizate: ,cercul" nostru ,de
oameni de cultur" nu putea s le ierte vlasovienilor faptul c n anii rzboiului cu Hitler ar fi putut
s se gndeasc la ceva mai ndeprtat, de pild, la viitorul Rusiei, si n-au fcut-o. (Apoi aceiasi
vlasovieni o scrbeau si mai tare pe Liusa n Arhipelag, sub rotile cruia si punea capul. Desi nu
subscria dect la o parte din ncrctura Arhipelagului, ea iubea aceast carte, o scotea n lume, o
promova.)
Cercul oamenilor de cultur si, printre ei, familia Ciukovski, desi deveniser de mult ostili fat de
forma actual a puterii sovietice, totusi, prin tot stratul profund al constiintei lor, rmneau atasati
de traditia ateist a Miscrii de Eliberare si de moda politic de secol al XlX-lea bazat pe
proclamarea iubirii de popor (Lidia Korneevna era astfel si o admiratoare nfocat a lui Herzen)
si de aceea atitudinea lor de condamnare a prezentului nu puteau nicicum s-o extind si asupra
rezultatului principal al Pseudoeliberrii anul 1917 n ntregimea lui, deci si Octombrie. si aici
se mai aduga si faptul c, prin tot modul ei de viat trit n atmosfera capitalei n anii '20-'30,
societatea cult nu a avut cum s perceap suferintele natiunii ruse. Cndva, dup ce deja
apruse culegerea Voci din strfunduri, Lidia Korneevna si exprimase nedumerirea: dar cnd
oare au putut s apar si chiar s se agraveze si necazurile astea ale rusilor? Ea omisese, nu
ncepuse s observe anumite lucruri. Societatea cult nu avea o idee clar dect despre
necazurile evreilor si ale altor ctorva nationalitti. .., ,,
178
Dar cu Liusa triam asa de mult n mijlocul riscantelor noastre actiuni conspirative nct eu nici
mcar nu cutam s aflu cu de-am-nuntul prerile ei, impresiile ei despre scrierile mele. si nici
mcar nu reuseam totdeauna s-i gust umorul foarte reusit si simpatic din momentele ei bune. si
nobletea ei niciodat dezmintit, tactul ei, eu le percepeam ca pe niste daruri venite de la sine. ar
Liusa, probabil, cuta s-si explice n termeni omenesti de ce-i evitam eu pe semenii mei si
gsea acel rspuns foarte la ndemn pe care-1 avansau multi: c snt hrtuit de obligatiile
decurgnd din munca si lupta mea si c din aceast cauz mi s-au atrofiat sentimentele omenesti
cele mai simple si am devenit indiferent fat de cei din jur.
Dar problema nu era c sentimentele mele si-ar fi pierdut din intensitate, ci c triam sub
presiunea strivitoare a datoriei, c m sufocam din cauza lipsei de timp. Dac n-as fi tinut cont de
aceste constrngeri, n-as fi putut s-mi duc pn la capt toat povara. Dar toat aceasta povar
n-o vedeau nici colaboratorii mei apropiati: n afar de lupta cu statul comunist, mai era cazna cu
lespedea funerar mai invizibil dect toti nvizibilii mei apsnd asupra muribundului spirit
rusesc. Aceast lespede trebuia urnit, ridicat si rostogolit pe versant n jos.
nc plin de sperante, Liusa a luat n primire micul teanc de carnetele manuscrise ale lui August,
i plcea acest moment si acest rol al ei de a fi prima care-mi bate la masin lucrarea. Dar ce era
asta? Din minile ei cdea capitol dup capitol: ,Pur si simplu e de nenteles, de ce scrie toate
aceste lucruri!" (Auzeam aceasta de la multi din cercul oamenilor de cultur; chiar si E. Zvorkina
se ntreba: la ce bun toat aceast rscolire a trecutului, a anului 1914, a epocii tariste; cine are
nevoie de asa ceva?) Dar, fr s ezite, ea a dus la bun sfrsit operatiunea cu ,primii cititori"
(exemplarele trebuiau difuzate, recuperate, transmise, si totul cu repeziciune si discretie) si
faptul c multi se entuziasmaser de ceea ce citiser ncepuse s-o fac mai binevoitoare cu
August. Apoi, parc n virtutea inertiei, si din nou punndu-si la btaie toat energia, Liusa a
nceput s completeze si culegerea de articole de samizdat, culegere intitulat ,n patrie se
citeste August paisprezece",partial, poate, polemiznd cu mine, n speranta c majoritatea
articolelor i va da cstig de cauz. :
179
Dar cnd n februarie 1972 i-am propus s bat la masin Scrisoarea ctre Patriarh, ea, pentru
prima dat n cursul ntregii noastre colaborri, s-a revoltat pe fat, a refuzat, si n acest moment
a fost ea nssi, a rupt vraja: n al saptelea an al activittii noastre a iesit la iveal c noi doi nu
aveam acelasi mod de a gndi.
si ce dac nu aveam acelasi mod de a gndi? De fapt, mpotriva a ce se revoltase Liusa? Ce
anume din Scrisoarea mea ctre Patriarh scandalizase n asa msur societatea cult? Oare
tonul ei demascator? Lumea se obisnuise cu asta. Suprarea pentru neres-pectarea
intangibilittii Patriarhului? O, nu. Dar iat motivul probabil: n scrisoarea mea vorbeam nu despre
chestiuni abstracte ale spiritului religios, ci invitam ortodoxia ca, mpreun cu tot sistemul ei
bisericesc, s se implice n viata real. Asta chiar c era culmea, chiar c societatea cult nu
putea s accepte asa de mult ortodoxie. Tocmai din cauza lui August si a ,Scrisorii" nu mai
puteam s contez pe sprijinul unanim pe care aceast societate mi-1 acordase, pe nemeritate,
pn acum asa c n favoarea mea rmnea o minoritate subtire care de-abia urma s capete
consistent n lungul proces de ridicare a noi straturi sociale si a noi generatii.
Dar, sufleteste, Liusa era chinuitor divizat: pe de o parte, nu putea s nu sufere influenta
ntregului ei mediu de viat, iar pe de alt parte, i plcea conlucrarea noastr si o percepea ca
pe o binefacere. si nu era vorba de conceptii: Liusa era dintre acele naturi integre si devotate
care nu simt nevoia s-si lumineze cu felinarul ideologic fiecare pas. si dup aceast revolt cu
Scrisoarea, ea s-a rentors s lucreze acolo unde lucrul era pe msura ei. Ce-i drept, erau ctiva
ani de cnd unele prti si domenii ale activittii noastre comune ncepuser s n-o mai intereseze.
Unele treburi si actiuni nou aprute, ca, de pild, pregtirea culegerii Voci din strfunduri,
rmneau deja n afara cercului si a preocuprilor ei. si la chestiunea neperfectat de noi a
mostenirii literare, eu nu m-am mai ntors.
ar evolutia lucrurilor legate de Octombrie saisprezece fcea s apar attea noi cerinte pe care
nu puteam s le prevd atunci cnd scriam si scoteam August. Numai aici am constatat pentru
prima dat c trebuie studiat nu numai primul rzboi mondial, ci si curentele sociale din Rusia
nceputului de secol, si o vast galerie de persoane de la monarhisti pn la mensevici, si
sistemul statal, si miscarea muncitoreasc, si chiar lista complet a uzinelor din
180
petersburg cu indicarea lor pe harta orasului. si multe cerinte, lucrri si mesaje legate de acest
ansamblu de probleme emanau iarsi de la Liusa. Uneori o puneam n contact cu aceia care
urmau s dea informatii, ca, de pild, cu profesorul P.A. Zaioncikovski, dar de-acum n
majoritatea ca/urilor ea singur cuta ci, alegea consultanti n functie de variatele mele ntrebri;
eu nici mcar numele acelor consultanti nu le stiam si nici nu o ntrebam pe ea (si nu stiu cui s
multumesc). De asemenea s-a recurs la folosirea abonamentului Lidiei Korneevna la Biblioteca
Lenin (adic la dreptul exceptional de a lua crti acas; pe atunci L.K. nc mai era membru al
Uniunii Scriitorilor) si, direct prin filtrul KGB-ului, se tot luau crti, evident, pentru lucrrile mele,
si nici la telefon nu ascundeam c aceste crti continuau s se scurg spre Jukovka, la ru
vzuta arip a dacei lui Rostropovici.
n sfirsit, rolul Liusei n lupta mea devenea intolerabil pentru KGB, si primejdia, ca o vlvtaie, s-a
abtut direct asupra ei. La sfirsitul lui 1972, la intrarea principal a unei cldiri lipsite de orice
prezent uman n clipa aceea (fiind si acesta un amnunt dinainte pus la punct; de obicei acolo
se afl un portar-iscoad), un ,necunoscut" a atacat-o pe Liusa, a trntit-o jos izbind-o de un
planseu de piatr si a strns-o de gt. Liusa s-a ngrozit si a nceput s tipe. Apoi s-a smuls din
minile atacatorului, acesta a fugit. Cei din anturajul ei nclinau spre ipoteza c, poate, agresorul
era vreun dement. Dar toat curtea aceea era sub supravegherea KGB-ului, vizavi la douzeci de
pasi era biroul lor. Toate cunostintele incriminabile ale Ciukovskilor si Liusa nssi fuseser
studiate de multe ori si orele deplasrilor lor erau cunoscute. Se pare c, de form, militia a fcut
o oarecare investigatie care n-a dus la nici un rezultat.
La 20 iunie 1973, exact n acelasi timp cu atacul scrisorilor ,banditesti" anonime asupra familiei
mele, pe linia de centur Sadovaia, un camion face, inexplicabil, un viraj brusc de 90 grade si
izbeste un taxi cu care mergea n paralel, n taxi se afla Liusa, iar coliziunea s-a produs direct n
coltul din fat dreapta, unde era ea. zbitura trebuia s fie mortal; faptul c, dup un tratament
ndelungat, ea a scpat cu viat reprezint mai degrab o exceptie de la regul. si din nou probe
directe c a fost vorba de un atentat nu s-au gsit (dar cnd se gsesc n tara sovietic probe
mpotriva KGB?). Numai c n fluxul cu multe benzi de circulatie al liniei de centur Sadovaia, cel
care vireaz n felul acesta nu este un nebun. Numai pentru
181
un asemenea viraj poti s iei ani de puscrie, chiar dac n-ai pgubit si n-ai vtmat pe nimeni (si
Liusa s-a dus la tribunal n dorinta naiv de a-1 apra pe sofer, ,ca s nu fie nchis", are si el doi
copii). si pe acest straniu bandit al traficului tribunalul 1-a pus imediat n libertate, cci s-a dovedit
a fi dintr-o ,unitate militar special'''. Numai c n sptmnile urmtoare a continuat atacul
mpotriva mea, arestarea Elizavetei Voronianskaia, confiscarea Arhipelagului. Judecind dup
succesiunea n timp a faptelor, aceasta a fost o lovitur cu adres precis din partea KGB-ului.
si ca ntotdeauna, n aceast cltorie, n acest moment, Liusa nu era lipsit de obiecte
incriminabile: ceva ducea cu ea, ba avea si cheia apartamentului ei, unde se pstrau multe. Au
dus-o la Skli-fosovskoe, conform regulamentului i-au luat toate lucrurile, dar ea cu mintea ei
zdruncinat tot a priceput despre ce este vorba si a reusit s-o sune pe N.. Stoliarova care locuia
la doi pasi. Aceasta a venit n fuga mare si cu tenacitatea ei de om trecut prin lagr a salvat totul.
Desi nu erau dovezi complete, totusi eu ajunsesem aproape la convingerea c lovitura aplicat
Liusei m viza, de fapt, pe mine.
Acesta n-a fost primul accident din viata ei: cu ctiva ani n urm a avut unul cu motocicleta; de-
atunci si-a jurat s nu mai mearg cu nici un vehicul, prinsese fric. Acum socul era profund, cu
modificri cerebrale, cu manifestri de lung durat. Cu asemenea stare a snttii, Liusa, o
vreme, nici pe strad nu mai putea s mearg. Trebuia s stea mult la pat, s nu citeasc, s nu
fac efort intelectual. S-au procurat urgent niste medicamente din strintate, din fericire ni se
deschiseser aceste ci. Liusa nu-si mai ddea seama de tot ce fcea: agitat cum era, nu putea
s se opreasc din vorbire, srea de la o tem la alta. n august s-a ntors dintr-o vacant
petrecut n zona Mrii Baltice, ntr-o poian din pdurea de lng Peredelkino i-am povestit de
planul de atac pe care voiam s-1 declansez atunci printr-un mare interviu pentru Occident.
Totdeauna ntmpinam atta freamt, attea ncercri de deconsiliere; acum, Liusa a lsat s se
piard totul ca ntr-o ceat a indiferentei si devenise ea nssi indiferent. Am ntrebat-o dac
pot s mentionez n interviu atentatul mpotriva ei mi-a interzis s-o fac.
Lupta care ncepea nu necesita participarea Liusei. sedeam amn-doi ntr-o poienit linistit si m
gndeam: ncetul cu ncetul o s se nsntoseasc, n-o mai mpovrez cu nici o problem. Dar
lupta
'- 182
a nceput pe neasteptate! Q se frmnta la Casa Mare! Noi nu stiam... Peste dou sptmni,
moartea lui Q si pieirea Arhipelagului au fost o lovitur grea pentru Liusa, i-au ngreunat
nsntosirea, dar ar fi putut si s i-o fac absolut imposibil. Dou zile la rnd a venit la mine la
Firsanovka s-mi aduc vesti despre confiscarea arhivei, a Arhipelagului. Recidivase starea ei de
confuzie si agitatie cu care se alesese dup accident. Dar trebuia chibzuit la rece, si aveam ce
chibzui, cci riscau s cad n prpastie planuri, manuscrise rmase, multe la Lamara (schita 10),
si orice ncercare de a o preveni putea fi fatal, dar nici a n-o face nu se putea, n conditiile n
care mintea i era confuz, ntunecat, Liusa trebuia s rezolve probleme complicate; n starea ei
precar, enigma mortii lui Q o rcia pe suflet, voia s conexeze elemente disparate si
contradictorii (probabil, spe-rnd s fac asa ceva si cu ea nssi); n aceast strnsoare a
problemelor, avea nevoie ca timp de cteva ceasuri pe zi s se ntlneasc, s stea de vorb cu
mine, si nc n asemenea zile! si totusi trebuia! si era si obligatia mea, da! Dar tocmai n
aceste zile si tocmai din acelasi motiv al pericolului extrem, eu nu aveam nici mcar un minut
pentru ntlniri si pentru discutii, ci mai degrab trebuia s actionez, s aplic lovituri, s salvez
manuscrise. Singurul lucru pe care 1-am fcut cu Liusa n aceste zile a fost trimiterea lui Aliosa
sipovalnikov la Samutin gresit pas. n aceste sptmni, Liusa devenise victima acelei miscri
drze la care de-attia ani participase ea nssi, a acelui context singurul n care se obtinea o
victorie. Dar astzi ei i trebuiau manifestri de simpatie, solicitudine, ncurajare acestea i
lipseau, si punea stpnire pe ea sentimentul c este prsit prsit ntr-o lume
ameninttoare.
Totusi lovitura nu s-a mai abtut nicicum asupra cercului nostru (tocmai datorit nversunrii si
deznodmntului fericit al luptei, salvarea tuturor a fost n acest cerc). si manuscrisele erau
ntregi. Treptat, nsntosirea Liusei fcuse din nou progrese si lsase loc si preocuprilor pentru
. Tomasevskaia, grav bolnav n Crimeea. ar n octombrie a venit pe neasteptate din Gurzuf
vestea despre moartea rinei Nikolaevna (schita 14). nc o lovitur dat creierului ^ei
nensntosit, nc un vrtej de griji.
n toamna trecut deja plecasem din Firsanovka, la Rostropovici nu mai locuiam din primvar, la
Moscova cu familia nu m lsa militia s locuiesc si din noiembrie Lidia Komeevna m
invitase s-mi petrec iama din nou la Peredelkino. Dar aceast mpre-
183
jurare nu fcea ca ntlnirile mele cu Liusa s fie mai dese. ntrasem deja ntr-un ritm crncen, din
acela de pe ultimii metri, m grbeam s termin ce se putea termina: prefata la Scara Donului
linistit si, mai ales, articolele pentru Voci din strfunduri, ntelegnd pe deplin ct de greu vor
accepta, ct de exagerate le vor prea aceste articole si mamei si fiicei Ciukovski, m-am hotrt s
ncep s le dau lor spre a le citi. Lidia Korneevna a citit ,Scrisoarea ctre conductori" si spre
uimirea mea a fost de acord cu ea (criteriul ei suprem era totdeauna comparatia cu Herzen:
Herzen scrisese si el o scrisoare tarului Alexandru al -lea), a citit dou articole din Voci le-a
gsit cam exagerate, dar nu s-a suprat. (Ea era nclinat spre o viziune mai larg.)
Nu acelasi lucru era cu Liusa. Era pentru prima dat cnd ea lua s citeasc n necunostint
de cauz si cu o ntrziere de cteva luni un text de-al meu n momentul cnd acesta deja
ajunsese la destinatari (si la conductori, si n Occident). si n plus si trei articole din culegerea
Voci din strfunduri prea de tot! insuportabil! si s-a dezlntuit vulcanic aversiunea ei special
mpotriva ortodoxiei si a patriotismului. Liusa citea si aproape c njura, scria pe foi, dar
ntrecndu-se n nerbdare pe ea nssi, si nregistra la dictafon suprarea, ca s nu piard
expresiile cele mai sfichiuitoare, n care nu mai era nici o urm din echilibrul intelectual att de
propriu ei si apoi transcria pe foi. M certa si m bestelea cu o asprime care nu caracterizase
niciodat relatiile dintre noi. si oricum foile ieseau alandala si cu ele se grbea s le duc
singur la Peredelkino, s-mi reproseze mie chestia asta. Aici era si acel fenomen de substituire
pe care-1 ntlnim n controversele cu femeile: iritarea produs de un motiv se transfer cu totul
asupra altui motiv. Dar era si ceva pe care ea nu putea nicicum s-1 accepte dintr-o dat, era o
nemiloas punere n discutie a unor fapte generatoare de ntrebri: oare era posibil ca ea s-si fi
pus, timp de attia ani, cele mai bune forte n slujba unei cauze n legtur cu care avea anumite
dubii? Cu ct era mai just, cu att era mai obligatoriu s-si ajute bunicul n ultimii lui ani si acum
mama care orbise si care se lupta cu dificultti incredibile?
Am iesit din nou din camera aceea si m-am dus n sufragerie, ca acum opt ani, atunci ca s
fac cunostint cu Liusa la blnda lumin a lmpii electrice, acum pentru niste dificile explicatii la
lumina mohort a lui ianuarie. Asadar, nc nerestabilit, palid,
184
slab n ce i se mai tinea sufletul? folosindu-si ultimele resurse, ea monologa mpotriva
orientrii mele inimaginabil de rusinoase, pravoslavnico-patriotice, ,din strfunduri", ,nteleg acum
c n vinele mele nu n zadar curge si snge evreiesc" a spus ea. Am obiectat moale, nu
puteam s-i schimb convingerile, de treaba asta ar fi trebuit s m ocup ceva mai devreme, si
sentimentele nu se refasoneaz, si n plus toate astea se petreceau n ianuarie 1974, nu era
perioada cea mai potrivit pentru certuri. Liusa si consumase toate puterile n acest monolog,
trebuia s se culce, s rsufle, s se odihneasc. Cu durere, cu tristete vedeam ce multe lucruri
omi-sesem pe parcursul multor ani si ce trziu era ca s mai ndrept ceva.
Dar chiar si n acele luni, si dup aceast discutie, ea continua s m roage s-i dau de lucru.
Evenimentele nu mai curgeau n albia pe care o avea ea n vedere; continua s m roage s-i
dau de lucru, voia din nou s m ajute! si eu ce aveam n timpul acesta? Nu puteam s-i dau
dect s pregteasc tabelul cronologic al revolutiei din februarie, s aleag din grmada
evenimentelor revolutionare fragmente, informatii despre persoane. Nu si-a pierdut curajul,
cinste ei! si a rezistat cu demnitate pn la nssi expulzarea mea si dup aceea, n ciuda
mediului ei, a educatiei, a felului ei de a gndi felul meu de a vorbi cum gndesc este ceva
strin? ea si asuma cu consecvent sarcinile, le tinea ca vrjit pe umerii ei, continua s
mearg nainte.
n aceste sptmni a fost exclus din Uniunea Scriitorilor si Lidia Korneevna. (si bine i-a
trsnit cu rspunsul ei.)
Apoi n curnd a urmat expulzarea mea. n casa noastr rvsit si asediat, unde Alia era
ocupat pn peste cap cu mpachetarea si evacuarea, Liusa, n fiecare sear dup serviciu,
venea din nou si, n atmosfera fierbinte a acelor ore, se aseza la biroul meu, alegea, sorta si
punea n plicuri copii, materiale, dintre care pe multe le btuse ea nssi la masin sau le
cunostea. Pregtea arhiva n vederea expedierii n strintate, sarcin despre care nu se stia
dac i va sta n putere Aliei s-o duc la bun sfrsit.
Primele luni de dup expulzarea mea au fost grele pentru familia Ciukovski. si fiica, si mama erau
coplesite de scrisorele anonime ba n versuri, ba cu njurturi birjresti, ba cu vestea c ,leul a
fost omort", ba c ,va fi omort". Copoii si provocatorii securittii se strecurau cu neobrzare n
dacea de la Peredelkino, deschis tuturor aidoma unui muzeu. La intrarea principal, portarul-
turntor
185
i oprea pe vizitatorii familiei Ciukovski, bombnindu-i c nu-i spun lui ,bun ziua" (iar cel
mpiedicat s intre avea 75 de ani!) Din cauz c era pe cale de a orbi, Lidia Korneevna nu putea
s scrie dect cu carioca neagr din strintate la vam i le strica sau i le umplea cu un lichid
cleios trandafiriu. Nebnuite snt posibilittile statului de a face ru, si ntr-un mod asa de
insesizabil nct ti-e si lehamite s protestezi public.
n apropierea zilei mele de nastere, prima din exil, Liusa, ps-trndu-si verticalitatea, mi-a trimis la
Zurich o telegram de felicitare mie, dusmanul nr. l al poporului, fat de care si exprima si
admiratia! KGB-ul n-a suportat chestia. Dis-de-dimineat la telefon un dialog tipic:
Elena tezarevna, la telefon este cutare de la KGB. Nu v e fric?
Nu, dar de ce?
Ce e drept e drept, nu mai sntem n anii treizeci, nu mai drdim de team ca altdat, KGB-ul
este deja luat peste picior.
Bine, e-n regul, nseamn c veti putea s fiti la noi n a doua jumtate a zilei.
Nu, nu voi putea.
Dar cnd v e la ndemn s veniti?
Mie, n general, nu mi-e la ndemn s vin la dumneavoastr.
Bun, atunci trecem noi pe la dumneavoastr,
Acesta ar fi un lucru extrem de nedorit.
Dar cum s facem?
Trimiteti adres scrisa.
Ah, asta nseamn c v recunoasteti vinovat si vreti s vi se fac dosar"?
si ncrucisarea de spade continu:
Ba nu... Dar un asemenea procedeu...
Eu v vorbesc politicos, ca unei femei.
si cu brbatii nu vorbiti politicos?
De aici dialogul devine tot mai ferm: '
Eu v-am sunat si v rog s veniti. Liusa, suprndu-se si chiar nfuriindu-se:
Eu nu snt de la Salvare si nu vin acolo unde snt solicitat telefonic.
;
- si cnd veti fi la serviciu?
Nu snt dispus s v dau informatii. ..,Wi;"-;- v
186

Bun, o s v lum de pe strad!

O s tip tare, o s-i chem n ajutor pe trectori!
Dar dumneavoastr nu tipati ntotdeauna]
(Aluzie la ntmplarea de pe scri. at c au confirmat c a fost fctura lor.)
Dar de data asta v asigur c voi tipa!
Degeaba vorbiti asa. Noi sntem tot timpul cu dumneavoastr.
M rog, ce-o vrea Dumnezeu!
Nu, Dumnezeu e cu prietenul dumneavoastr.
Cu care prieten? Eu am multi prieteni.
Acela pe care-1 scrieti cu liter mare. (nterceptaser scrisoarea prin posta sting?...) Totusi
am vrea s vorbim cu dumneavoastr neoficial.
Ea se nfurie la culme:
V rog s retineti c eu cu dumneavoastr nu voi avea nici un fel de convorbiri neoficiale,
numai oficiale!
si a trntit receptorul n furc!
si n-au venit. si nu s-au atins de ea.
Trebuie s fii ferm cu ei! Aceasta era o nvttur pe care Liusa o trsese din lupta noastr.
Dar oare e usor pentru o femeie singur s tin piept unui monstru cu minile lungi, cu multe
boturi, bine hrnit?
Apoi seria telefoanelor de la o zi la alta:
Astzi, asteptati-i pe beduini!
Cmilele snt deja pe drum!...
Parc totul este din lf si Petrov, dar cam de groaz, nu-i asa?
Dup cteva luni linistite, cnd tocmai se bucura si ea c au l-sat-o n pace, iat c, n lipsa ei,
apartamentul i era violat si perchezitionat n plin zi.
si kaghebistii s-au rzbunat pe crtile lui Ciukovski: au ridicat totul si Ciukokkala lui, si chiar
reeditri ale crtilor lui pentru copii, si chiar crti despre el.
Dardesi a trecut prima si cea mai primejdioas perioad, cnd omul nc este pasibil de
incriminri pentru faptele lui recente pe ea nc o mai poate astepta orice. De curnd, ea nu s-a
mai abtinut si ntr-o sedint la institut s-a ridicat n aprarea mea. La unele interogatorii cu alti
oameni, kaghebistii vorbesc despre ea ca despre ,seful contrainformatiilor lui Soljenitn".
187
n caz de arestare, ea si propusese s aib conduita cea mai simpl: s nu nege, s nu ncurce
nimic, s recunoasc da! c a ajutat literatura rus si s le spun c mai multe nu doreste
s discute cu ei.
Dup expulzarea mea, ea, nc multi ani, a avut grij de btrna si neputincioasa mea mtus din
Gheorghievsk. si ,prin posta stn-g" mi scria, mi trimitea la Zurich multe lucruri de interes literar.
Cunostinta cu mine a ajutat-o pe Liusa n acea ndeprtat toamn s-si depseasc
depresiunea sufleteasc. -a fost de ajutor ntr-o lupt cumplit. Dar, cunostinta cu mine a costat-
o ani si suflet si, printr-o orbit tragic, a trt-o aproape n ciuda convingerilor ei spre ce?*
* A sosit epoca nou a ,transparentei" gorbacioviste si aceeasi Liusa, prima, acum, n Revista
crtilor, a clamat despre mine si despre necesitatea ntoarcerii mele n tar, ce-i drept, cu ocazia
asta, cosmetizndu-mi involuntar imaginea n asa fel nct s am o aparent de cettean sovietic,
n redactie a nvlit multimea scrisorilor de multumire si a ctorva de indignare, n interventia
Liusei, cititorilor li se prea c aud vocea cuiva de pe margine, nimeni nu stia cte forte, ct timp si
ct inim druise ea acestui autor. (Adnotare din 1990.)
188
Natalia vanovna Stoliarova si Aleksandr Aleksandrovici Ugrimov
Cnd, n anul 1906, pe insula Aptekarski din Petersburg, niste revolutionari au pus la cale
dinamitarea vilei lui Stolpin si modalitatea de a-1 ucide mpreun cu familia (si au ucis treizeci de
vizitatori si au rnit grav pe alti treizeci, cu copiii, iar Stolpin a scpat teafr si nevtmat), una
dintre principalele participante la atentat, ,doamna din echipaj" era Natalia Sergheevna Klimova,
o eser-maxi-malist de douzeci si doi de ani, descendent a unei familii de vaz din Riazan. A
fost arestat si, mpreun cu ceilalti participanti la atentat, condamnat la moarte. Klimova nssi
nu ceruse gratierea, dar lucrul acesta 1-a fcut pentru ea tatl ei, nici mai mult nici mai putin,
membru al Consiliului de Stat. La rugmintea lui, mpratul a gratiat dou femei participante: pe
Natalia Klimova si pe Nadejda Terentieva, fiic de negustori. Li s-a comutat pedeapsa n munc
silnic pe viat, (n asteptarea executiei, Natasa Klimova a scris sub cerul liber scrisoarea de
dinaintea mortii, scrisoare care mai tr-ziu a fost publicat si 1-a determinat pe S.L. Frank s scrie
o recenzie pe marginea ei: ea scrisoarea ,ne demonstreaz c puterea divin a sufletului
omenesc este capabil s nving" chiar si suferintele provocate de inevitabilitatea mortii violente;
,aceste sase pagini, prin valoarea lor moral, cntresc mai mult dect toate multele tomuri ale
filozofiei si poeziei contemporane a tragismului".) Perioada de nceput a detentiei, Klimova a
petrecut-o la nchisoarea Novinsk din Moscova. Acolo, n curnd a vrjit-o si, spiritualiceste, a
supus-o pe supraveghetoare si, cu ajutorul acesteia, a organizat celebra ,evadare a celor
treisprezece" femei, (n epoca sovietic s-a scris un scenariu de film despre aceast evadare, dar
filmarea a fost interzis, ntruct printre evadate nu era nici o bolsevic.) n libertate, cineva deja
le astepta, n noaptea de dup evadare, Klimova
189
a fost dus n casa unui avocat liberal, unde a locuit n sigurant o lun de zile, n timp ce
jandarmii supravegheau casa din Riazan a Klimovilor si un conac. Dup aceea si-a luat nftisare
de femeie profund ndoliat, si avocatul a condus-o la trenul de Siberia. A trecut n Japonia si de
acolo a ajuns cu vaporul la Londra, la Savinkov, intrnd din nou n Organizatia Militant (terorist).
Evadatii de la Novinsk si alti fosti detinuti politici se adunau lng Geneva, la ,vila amazoanelor".
Aici, ea s-a cstorit cu revolutionarul emigrant van Stoliarov, cu care a avut dou fete. n 1917,
lsndu-si sotia nsrcinat, el a plecat spre tar, unde s-a aruncat n cazanul clocotit al
Retrogradului. A treia fat a murit de grip spaniol curnd dup nastere. Pe cele dou mai mari,
mama a reusit s le creasc, dar a. murit si ea.
Att de mare era atunci coeziunea ntregii emigratii ruse din Paris, nct s-a gsit din acelasi
Riazan, de pe aceeasi strad, din casa vecin, fiul judectorului silovski, si el emigrant politic,
mensevic, care a nfiat si a educat fetele (cea mai mare dintre ele fiind Natasa). Desi se spune c
dou iubiri nu ncap n aceeasi inim, la Natasa a ncput si iubirea fierbinte fat de Franta, si cea
exagerat fat de Rusia (nu fat de revolutia creia i slujise maic-sa). La nceputul anilor '20,
Natasa, la cei unsprezece ani ai ei, a plecat n vizit la tatl ei, la Petrograd (atunci era posibil
acest lucru, scuarul central din Riazan nc mai purta atunci numele Klimovei casa ei
printeasc nefiind departe de acel parc) si a nceput s nutreasc ideea c, atunci cnd va
avea douzeci de ani, se va ntoarce neaprat aici. Sora ei, Katia, rmas n Franta, spunea:
Natasa, n foarte multe privinte, o reedita pe mamaprin puritatea caracterului, prin nobletea
intentiilor, prin aspiratiile nalte ale sufletului si totodat prin felul ei de a se arunca n actiune, prin
cutezanta faptelor. si asa si-a urmat neabtut ideea de a se ntoarce n tar n ciuda
contraargumentelor lucide si spre ndrepttit mhnire a cercului emigrantilor de la Parisntr-o
vreme cnd nimeni nu fcea asemenea pas, cnd asa ceva era nebunie curat, n decembrie
1934, imediat dup asasinarea lui Kirov! (si niciodat nu a regretat, nici mcar atunci cnd a czut
n prpastia lagrului, si cu att mai putin acum, dup ce-si adusese si ea contributia la
renasterea spiritului trii. Dac, aidoma ei, milioane de oameni ar fi sfidat astfel focul si primejdia,
poate c istoria noastr ar fi evoluat mai rapid.) j
190
Tatl Natasei fusese deja surghiunit lng Buhara ntr-o tabr de eseri, si scos de acolo de ctre
E.P. Peskova (si ea fusese eser n trecut). Acum si-a ntlnit fiica, dar dup arestarea acesteia
fost si el arestat pentru a fi mpuscat. Pe Natasa au lsat-o n pace doi ani s se bucure dac nu
de Rusia, atunci de libertatea sovietic; a fost arestat n 1937 (s-a ntors de bunvoie n
Uniune? Desigur, este spioan; s zicem c nu e spioan, atunci nseamn c desfsoar
activitate contrarevolutionar), n prima ei celul de la Lu-bianka a ntlnit o femeie cu un trecut
interesant. Aceasta, mpreun cu mama Natasei, evadase si ea din nchisoarea Novinsk! Natasa
a strbtut mpreun cu multi altii un drum cumplit (si acesta i-a rmas n suflet, amintire care
arde) si deosebit de greu i-a czut ei prea ,timpuria" ntoarcere la libertate, n 1946, cnd nc
nimeni nu se ntorcea, cnd acest fapt era nc prea neobisnuit, cnd libertatea sovietic nu era
pregtit s se lase fructificat de cei care-si ispsiser pedeapsa, n 1953, dup multe neplceri,
a reusit (si aceasta prin interventia lui Ehrenburg si a altor persoane influente) s obtin
dreptul de domiciliu supravegheat n Riazanul printesc, de unde mama ei plecase cu atta
usurint la revolutie. A predat aici limba francez. Anii trecuser si peste furtunoasa ei viat
personal si, probabil, ea nc nu bnuia c va veni n contact cu actiuni explozive ndreptate
mpotriva regimului sovietic.
Apoi vremurile s-au mai mblnzit soarta Nataliei vanovna s-a mai ndreptat si ea. n 1956 s-a
mutat la Moscova; fiica lui Ehrenburg (cu care N.. nvtase la aceeasi scoal la Paris) si-a
convins tatl s-o ia pe N.. ca secretar. Spre el, ca spre o celebritate, afluiau scrisori cu
rugminti, veneau solicitanti, si multi dintre ei erau fosti detinuti asa c treaba asta a fost foarte
potrivit pentru N.. (a lucrat la Ehrenburg pn la moartea acestuia).
La Riazan, fostul scuar al Klimovilor, ameninttor de aproape de comitetul regional de partid,
evitat acum de locuitorii orasului si inutil comitetului regional, era asa 1-am gsit eu fr
nume, fr vreo urm a Klimovei. Toat povestea am aflat-o chiar de la N.. atunci cnd mi-a
vorbit de ndoita asemnare a experientei trite de noi: stagiul fcut n Arhipelag si cel fcut la
Riazan.
Ea a fcut chestia asta n primvara lui 1962, recurgnd la o stra-togem (si nevinovata
stratagem, si decizia toate au fost ale ei): mi-a transmis prin Kopelev c trebuie s-mi
comunice ceva im-Prtant (n realitate, ea voia s m cunoasc; el mi-a explicat c este
191
vorba de o fost detinut). Era vremea cnd manuscrisul lui Deni-sovici circula pe sub mn, cnd
se stia deja c printre cei cu greutate care-1 citiser era si Ehrenburg. Nimeni nu stie ns cum
putuse el s-1 citeasc printre primii, cnd Tvardovski nu intentionase nicicum s-i dea
manuscrisul. N.. inventase totul. Auzind despre nuvel, ea s-a dus la redactia lui Novi mir si, n
numele lui Ehrenburg, 1-a rugat pe Zaks s-i dea manuscrisul. Zaks a mrit nitel, dar n-a putut s
refuze o rugminte din partea unui asemenea nume. (Ea s-a uitat si, pe prima pagin, a vzut,
scris de novomirieni, numele de ,A. Riazanski" si s-a ntrebat mirat dac nu cumva autorul cu
pricina este din acelasi loc cu ea.) Numaidect s-a dus la un prieten fotograf, Vdim Afanasiev.
(,Hain de piele", sotul verisoarei ei primare; apoi el a lucrat uneori si pentru noi, ne-a ajutat.) si
numai dup aceea a ajuns manuscrisul la Ehrenburg. Bietul A.T. subaprecia mijloacele tehnice
actuale. si asa a nceput s zboare totul prin samizdat, spre nedumerirea si nelinistea lui, spre
bucuria mea atunci prosteasc; n realitate ns, lucrurile evoluau negativ si primejdios pentru
destinul nuvelei. Acum relatarea N.., evident, cu unele noutti despre circulatia manuscrisului,
despre opinia unor persoane importante? Clcndu-mi destul de mult pe inim, am sunat-o la
telefonul lui Ehrenburg, asa cum propusese ea. ndat, Natalia vanovna m-a invitat insistent s
vin la apartamentul lui Ehrenburg. (Nimic nu era spus direct, dar din nsufletirea si struinta ei se
putea trage concluzia cum c patronul ei st alturi si boleste?) M-am dus la adresa indicat.
Ehrenburg (cruia nuvela, apropo, nu-i plcuse deloc) s-a dovedit a nu avea nici un amestec n
aceast ntlnire si era n strintate, dar noi ne aflam n cabinetul lui. N.. m-a servit cu unele
noutti, dar acestea, evident, nu erau suficiente ca s justifice vizita mea. (Oare ea cuta un mod
de a-1 ncuraja pe autor?) Pe oricine altcineva m-as fi suprat pe loc, dar nu puteam s m supr
pe o fost detinut care pstra viu sentimentul generatiei noastre si amintirea insulelor noastre
din Arhipelag. Nici ea nu m chemase pur si simplu s-mi spun ct m admir, ci s verifice, s
vad ct de mare era hotrrea mea de a merge pe aceast linie, pregtirea mea de a face fat
ncercrilor iminente. Voia sa se lmureasc dac regimul are vreo sans de a m ademeni spre
alte teme, de a m face s-mi nsiropez scrisul. Convorbirea noastr a prsit ndat temele
literare, devenind simpl ca ntre fosti detinuti, iar eu, involuntar, am depsit limitele prudentei
obligatorii
192
pentru lumea sovietic, si cu att mai mult pentru cea literar, care nu-si tine gura; a venit vorba
despre rscoalele din lagrele de munc fortat. ,Da, trebuie scris despre toate astea!" am
auzit-o spunnd, la care eu n-am tcut, n-am ridicat din umeri, ci am murmurat: ,S-a scris deja!" si
drept rspuns am vzut o fat iluminat de bucurie. Deja n prag, cu jumtate de voce ca s nu
aud cei din casa lui Ehrenburg, m-a ndemnat s nu cedez, s nu m las ametit de gloria care
m asteapt. ,Nu v temeti! am asigurat-o eu cu calm n-o s m las ametit!" (,Tocmai de
aici mi spunea ea mai trziu a plecat devotamentul meu fat de dumneavoastr. Dar cu ce
presentiment? es din apartament, cobor scrile, deodat parc ceva m trage cu putere napoi.
Oi fi uitat ceva? M ntorc si... primesc telefonul dumneavoastr. si asta mi s-a ntmplat de cteva
ori.") Tocmai lucrul acesta l stiam bine, stiam c nu m vor prinde n mrejele gloriei; pe zidul
literaturii sovietice urcam ncordat la maximum, de parc as fi fost ncrcat cu recipiente grele
pline cu o solutie de care m temeam s nu-mi curg pe din afar. Dar iat astzi m ntrebam
n-a curs nimic? N-am spus nimic de prisos? nima mi spunea c nu, c femeia era de-a
noastr. Ceea ce s-a si confirmat.
Cu toat simpatia care se nscuse ntre noi, nu ne vzuserm de-ct n fug, de vreo dou ori,
nimic esential nu se adugase fondului initial de idei si impresii, dar ncrederea mea n ea se
ntrise. Stranii se asociau la ea cele mai confuze reprezentri despre evenimentele mondiale si
aversiunea ireductibil fat de regimul nostru; extrema neglijent si inconsecvent feminin n
vorbe si n fapte, pe de o parte, si, pe de alt parte, brusc, rectitudinea si fidelitatea de neclintit,
cnd era vorba de o Cauz important, de formularea unui considerent clar, de luarea unor decizii
foarte ndrznete (apoi, cu anii, lucrurile acestea, eu le-am analizat din ce n ce mai mult).
Beneficiar a unei educatii excelente, nzestrat cu sensibilitate si tact, discret, sprinten si
orgolios ferm n fata KGB-ului (ctiva ani mai trziu, ea a avut din nou parte de interogatorii, la
Lubianka, dar nu pe tema activittii noastre).
Oarecum pe neasteptate, peste un an, N.. cu prietenii ei, venind >n vizit n vechiul ei Riazan, a
trecut pe la mine. si nu stiu de ce in fulgerarea acelei clipe, nempins de nici o urgent (Hrusciov
era mc la putere, eu nc m bucuram de o oarecare subred protectie, s1 totusi nu puteam
evita ca odat si-odat s transmit niste micro-
193
filme n Occident), eu am simtit deodat nevoia s-o trag deoparte pe N.. si s-o ntreb dac n-ar fi
dispus s fac o asemenea nzdrvnie. si iar nici o ezitare, fr s stea pe gnduri, cu curajul
si sprinteneala ei, a rspuns pe loc: da! Numai s nu stie nimeni.
ncrederea sentimentul nscut primul ntre noifcuse imediat un salt nainte.
Capsula cu filme o aveam deja gata de expediere, dar deocamdat nu ardea; si ocazie nu exista,
iar ncercrile esuaser. Dar n octombrie 1964, cnd 1-au rsturnat pe Hrusciov, am intrat n
panic: situatia mi-o ntrezream n contururi extrem de periculoase, dintii ascutiti ai dusmanului
puteau s-mi sar repede, chiar si instantaneu, la gt. (Prevztor, atribuiam regimului, judecndu-
1 dup felul n care se rfuise cu multi pn la mine, dinamica revolutionar anterioar. Pn la
urm am constatat c dinamica sczuse n asa msur, nct pentru acest salt va mai trebui ceva
timp: pn la prima perchezitie unsprezece luni, pn la prima lovitur hotr-toare nou ani.)
stirea m-a gsit la Riazan. A doua zi eram deja la N.. la Moscova si ntrebam: Se poate! Cnd?...
Natalia vanovna se remarca totdeauna prin rapiditatea deciziilor si prin aceea c era norocoas.
Un noroc accesibil, incontestabil, i-a fost alturi n multele ei actiuni, chiar si n cele imprudente
pe care si eu i le observam. (Sau, poate, nu norocul acesta chior era hotrtor, ci o anumit
fermitate n comportament atunci cnd lua o decizie?) Asa si aici, imediat s-a ivit si ocazia: fiul lui
Leonid Andreev, care locuia la Geneva, ca si soraNataliei vanovna, si care se cunostea cu
aceasta din urm, tocmai se afla n vizit la Moscova. N.. a fcut ochii mici si a hotrt: l va ruga
pe Vdim Leo-nidovici, e sigur c n-o s-o refuze!
Mi-a spus s vin la Moscova din nou, spre sfrsitul lui octombrie. Pn atunci ea deja va fi vorbit
cu Vdim Leonidovici. si ntlnirea ne-a aranjat-o ntr-o sear, n cmruta ei dintr-un apartament
la comun, pe aleea Malo-Demidovski. V. L. s-a dovedit un gentleman de factur veche, un om de
mare noblete, putin usctiv, retinut. La drept vorbind, aceast noblete deja i anula posibilitatea
de alegere, posibilitatea de a refuza o asemenea rugmintepentru literatura rus, dar si pentru
lagrele sovietice, unde si Daniil, fratele lui, petrecuse mult timp. (Ulterior, Natalia vanovna mi-a
spus c V.L. considera o asemenea propunere drept o cinste pentru el.) si Olga Viktorovna, sotia
lui, fiica vitreg a liderului eser Cernov, s-a do-
194
vedit n aceast privint o femeie extrem de ntelegtoare si agreabila. Ea a aprobat hotrrea
sotului si, alturi de el, si-a asumat consecintele. si iat-i pe ei, formal aceiasi iepuri de cas
sovietici ca si noi, neprotejati nu numai de imunitate diplomatic, dar nici de cettenie strin
(pasapoartele lor erau sovietice, cci, n entuziasmul patriotic postbelic al unei prti a emigratiei
rusesti, V.L. trecuse la cettenia sovietic, n parte pentru a putea veni mai des si mai usor n
patrie), angajndu-se s ia cu ei o capsul exploziv tot ceea ce scrisesem eu timp de
optsprezece ani, de la primele versuri ireconciliabil ostile sistemului lagrelor pn la Cercull Ei nu
stiau, nu ntelegeau profund ce se ascundea chiar n acea capsul, dar ntelegeau destul de bine
c acolo este material exploziv. si 1-au dus cu ei, hotrrea n privinta aceasta fusese deja luat
nainte de ntlnirea noastr.
Acea sear mi s-a prut atunci momentul cel mai important al ntregii mele vieti! Ceea ce visasem
n surghiun, ceea ce mi se pruse un salt mortal si n viat unicul salt iat, se nfaptuise ntr-o
atmosfer prozaic de linistit, ntr-o politicoas convorbire neeroic. M uitam la btrna pereche
ca la o minune. Despre operatiunea nssi aproape c nici nu s-a vorbit. Mi-am scos din buzunar
capsula de aluminiu plin pn la refuz, un pic mai mare dect o minge de ping-pong am
deschis-o putin, le-am artat rolele, am pus totul pe msuta de ceai, lng fursecuri, lng
dulceat. si Vdim Leoni-dovici a transferat capsula n buzunarul lui. Ne-am ntretinut despre
sintax, despre locul adjectivului n raport cu substantivul lui, despre genuri literare, despre cartea
lui V.L. nsusi, Copilria, care apruse n URSS si pe care eu o citisem. ar Natalia vanovna nu
m-a lsat pn nu am povestit despre ntmplrile cele mai uimitoare a cror amintire o purtam n
mine despre rscoalele din lagre. Btrnii genevezi ascultau uimiti.
si oare chiar asa de simplu se mplineste visul vietii mele n toat plintatea lui? si eu voi rmne
acumcu minile libere, omul care a ndrznit, omul independent? Asemenea tensiune,
asemenea primejdie nu se va mai ivi niciodat! Tot restul vietii va fi deja mai usor, va fi ca o
coborre de pe un delusor.
si un asemenea dar mi-a adus mie Natalia vanovna! Eva, cum am nceput eu n curnd s-i
spun n mod conspirativ, ntmpla-rea si chiar siretenia si dduser mna n prima noastr inutil
n-"nire de la Ehrenburg. ar prin asemenea ntmplri de nerecunoscut
195
ptrunsese ca un fascicul de raze inevitabilul: s primesti ajutor din universul concentrationar, si
de la frnturile unei emigratii mprstiate, si din partea Riazanului, si din partea Rusiei.
La 31 octombrie 1964, la dou sptmmi de la instalarea Conducerii Colective, mica mea bomb
a trecut frontiera URSS, prin aeroportul din Moscova. Ea, pur si simplu, se afla n buzunarul
lateral al hainei lui V.L., care nu stia nici un fel de procedee de ascundere. Snteti fiul scriitorului?
a ntrebat vamesul, vznd pasaportul. si convorbirea despre scriitor prelungindu-se, nu s-a
mai efectuat un control vamal serios. Capsula a trecut ca un obiect protejat de numele lui Leonid
Andreev. (Un nume se prea atunci fa-vorizant.) Eva si-a condus prietenii la aeroport.
Psind de pe o scar rulant pe alta, ei au mai apucat s-i dea de nteles c afacerea reusise.
Cnd peste un an s-a produs dezastrul cu arhiva mea de la Teus si n-a mai fost nici urm din
conjunctura anterioar propice expedierilor n strintate si cnd ntreaga viat, se prea, zcea
sub sfrmturile stncilor negre, si cnd eu lncezeam la dacea lui Ciu-kovskipe neasteptate la
o cin a venit, ca un nger luminos (ntr-o rochie sclipitoare de culoare nchis), cu o problem
laKomei va-novici Eva! ntoars cu putin timp n urm de la Paris, nc ptruns de aerul
de relaxare de acolo, nc nereadaptat la cino-senia de la noi. Ea nu se astepta s dea de mine
aici, eu nu m asteptam s vin ea aici! Sosirea ei a fost, pur si simplu, o minune a minunilor
(temndu-m s nu las vreo urm, nu puteam nici s-o sun, nici s m duc la ea, dar tare nevoie
era de un capt de fir viu acolo, n lumea liber!). Ne-am prefcut c nu ne cunoastem, si Kornei
vanci ne-a fcut prezentrile, n timpul cinei, tot ascultnd relatarea despre frecventa tot mai
mare a persecutiilor de aici, Evei i-au scpat niste vorbe: ,Da, n tara asta nu te plictisesti!"
Aceasta imediat dup Paris (unde putea s rmn definitiv). Dar ceea ce era uimitor era faptul
c din nou nu avea nici o umbr de regret c s-a ntors n tar! Apoi, K.. avu ideea s-o conduc
pn la statie, dar pe aceast ceat a serii eu aveam de discutat cu ea niste secrete. Cu mare
greutate i-am convins pe K.. si pe Liusa s se ntoarc de la jumtatea drumului. ar eu cu Eva
ne-am trt picioarele mai departe spre statie, n timpul acesta, o ploaie bine venit cdea asupra
noastr. si vorbeam si, ca ntotdeauna, din trei vorbe ea retinea dou, cu ea nu se putea altfel.
Aveam senzatia c-mi vin niste aju-
196
l
toare pur si simplu din cer, oferite ntotdeauna operativ, cu zmbetul pe buze, n mod dezinteresat.
Eva devenise o a doua conditie indispensabil vietii mele precum aerul. Numai prin ea, munca
mea subteran se lumina brusc printr-o jnic raz venit de acolo, raz n btaia creia se vedea
cum se desfsoar acolo treburile mele, traducerea Cercului n englez. Era suficient s-mi dea
de stire, s-si exprime intentia de a ne vedea, c ne ntlneam imediat. si de fiecare dat cnd
veneam la Moscova, cutam s trec si pe la ea. Unde n-am stat noi de vorb: ba, ntlnindu-ne
chipurile ntmpltor n librria din blocul n care locuia Ehrenburg, rtceam prin curtile si
scuarurile din centru (asa tni-a artat ea curtea Bahrusinski unde n-aveam cum s stiu
ncepnd din 1970 avea s locuiasc viitoarea mea familie si de unde aveam s fiu ridicat pentru
expulzare); ba pe bulevarde; ba n curtea mnstirii Petrovski; ba venea ea la mine la dacea de la
Rojdestvo si aici ne asezam departe de toti sau ne duceam n pdure ca s putem vorbi mai n
voie. Necesitatea attor ntlniri, cderi de acord, re-precizri si re-re-precizri era dictat nu att
de problema n chestiune, ct de particularittile prietenei noastre (ea era deja n contact si cu
Liusa): nerespectnd sistemul unei conversatii vii, despre una despre alta, ea omitea n
permanent ceva important, apoi, nelinistit, mi spunea la telefon c trebuie s ne ntlnim si-
mi explica (si nici de data asta complet) cum e cu cele omise, n permanent i reprosam (si ea
mie) imprudenta, nesocotinta, dar ea avea o caracteristic uimitoare: ncurca lucruri de ordin
secundar, dar cum aprea ceva de important hotrtoare actiona precis, curajos, fr gres. n
momentele cele mai primejdioase, pe lng faptul c devenea nenfricat, avea o extrem
,naturalete" a comportamentului probabil, trsturi mostenite de la maic-sa. (Dar felul n care
Eva citea Arhipelagul finisat! Stilul ei: toate trei volumele dactilografiate le trse cu ea la serviciu,
n apartamentul lui Ehrenburg. Dar s-a ntmplat ca el s moar tocmai n aceste zile. mediat,
inventariere, comisie! Eva se hazardeaz s plece cu cele trei volume, dar sotia lui Ehrenburg o
retine: ,Ce scoti afar?" Evei i se urc sngele la cap: ,Dar nici dup attia ani nu m cunoasteti,
m bnuiti de ceva?!" si a iesit cu ele.)
Ritmul ncordat al ntregului meu demers m presa totdeauna toarte mult, pur si simplu n-aveam
timp s stau la taifas cu ea sau s~o admir. Dar toate mtlnirile, multele ntlniri cu ea duceau la o
197
constatare n ceea ce o privea: ce viguroas noblete nnscut (excludea colaborri la nivel
inferior), ct generozitate, ce aliaj de mn-drie, discretie si desvrsit si prietenoas simplitate!
Operativitate!... n mai 1967, dup ce am difuzat 250 de exemplare ale ,Scrisorii ctre congresul
scriitorilor", m-am retras la Pere-delkino la Ciukovski. at, trecuser unsprezece zile de la
difuzarea scrisorii, congresul se si terminase, dar n Occident nimeni n-o publicase, nimeni nu o
anuntase n nici un fel. Ca din senin, Eva apru n vizit la o alt dacea, de unde m-a sunat si m-
a invitat la o plimbare. Un asemenea plan, eu nu avusesem n vedere, ntr-o clip, ei i veni o
idee: ,Nu aveti un exemplar n plus? Dati-mi-1, astzi l expediez!" (Cu acest gnd l adusese la
Peredelkino pe Maurice Jardot, specialist francez n domeniul artelor. Acesta era n relatii bune cu
Le Monde si se angajase fat de Eva s ne ajute.) si peste trei zile, scrisoarea a aprut n Le
Monde, tunetul ncepea s se aud pn departe, si campania a fost cstigat! Dac se
ntmpla ceva cu telegrama de la Grani, dac trebuia s se stie de urgent cine este Victor Louis
aprea aceeasi Eva, deus ex machina, si lmurea lucrurile. Pe Victor Louis l stia din Lagrul
de pedepsire: copil din Moscova, el propunea schimb de valut strinilor; conduit dubioas n
lagr.
Nu degeaba ceruse Eva chiar de la nceput: numai s nu stie nimeni. Sigur si precis o avusese n
vedere pe Resetovskaia, sotia mea de atunci. (Eva vzuse cu mult naintea mea acest pericol.)
Totusi relatiile mele cu Eva, simple, amicale, vesele, nu puteam s le ascund de sotie, n plus,
treburile noastre necurmate, niciodat lmurite pn la capt, ne fceau mereu s ne soptim, s
ne desprindem de ceilalti, chiar si atunci cnd Eva venea fr nici o intentie acas la noi. Toate
astea nu se puteau realiza, nici explica altfel, dect spu-nndu-i sotiei c noi ne ocupm de niste
treburi foarte serioase, adic de treburi n legtur cu strintatea. si Eva prea s nteleag
aceast situatie. Dar n toamna lui 1965, cnd era n plin desfsurare ancheta asupra lui
Siniavski, Eva, la o ntlnire secret, m-a ntrebat: ,Dar sotia dumneavoastr nu stie nimici" Pi
direct, din gura mea, ea nu stia nimic, dar avea ochi si vedea. (Se putea spune cu certitudine c
numai despre participarea Andreevilor nu stia nimic, dar a existat si urmtoarea mprejurare: doi
ani mai trziu, n apartament la ,tarevna", n prezenta a sapte-opt persoane, printre care era si
sotia mea, Eva a adus o tnr. La un moment dat aceasta a
198
iesit n balcon ca s-mi sopteasc ceva: era Olga Andreeva-Carlyle din Statele Unite.)
Deasupra Evei se proiecta nc de atunci umbra pericolului si ntunecoas, neagr, ea se
proiecteaz si azi. Timp de multi ani de-atunci nainte, presentimentul n-a nselat-o: n 1973, n
gara Kazan, N. Resetovskaia a lansat amenintri la adresa Evei. Pe Eva, n exclusivitate, a dat-o
ca tint a rzbunrii KGB-ului pentru publicarea Arhipelagului. (Tocmai aceast amenintare m-a
silit s m pronunt deschis n vara lui 1974 ntr-un interviu pentru CBS.)
Ce-i drept, n curnd snt deja doi ani de-atunci. Norii care atr-nau n-au adus furtun. Ne-a ferit
Dumnezeu!
Cu ocazia uneia dintre ntlnirile de la nceputul lui 1966, cnd tocmai venisem de la Ascunztoare
si nc m agitam cu Arhipelagul, Eva mi-a fcut cunostint cu prietenul ei apropiat Aleksandr
Aleksandrovici Ugrimov, de la bun nceput n ideea c si el m va ajuta.
Din prima clip, omul acesta mi-a plcut foarte mult dinspre el venea o adiere de cert
seriozitate si de... umor. Chiar mi-a fcut impresia c are o permanent poft de a rde, ceea ce
este nemaipomenit atunci cnd ai sub tlpi vatra ncins a conspiratiei, dar aceast calitate eu am
supraestimat-o; probabil avusese o perioad fericit n viata lui, n general, grea. Dar multe alte
calitti de-ale lui urma s le testez n viitor, de pild: inteligenta analitic subtil, prudenta si
puterea de ptrundere. Ca s nu vorbim ,pe sub plafoane" (locuinta Evei, situat acum n aleea
Daevi, eu o consideram extrem de nesigur; Eva se ntlnea cnd voia cu multi strini si adesea
se ntretinea cu ei la telefon tocmai n aceasta consta tactica ei curajoas de a actiona pe fat:
strinii o cunosteau, la fel si diplomatii francezi, si aceasta i ddea mai mult vigoare n
confruntarea cu autorittile), am plecat s hoinrim, prilej de a lmuri cu ce m putea ajuta
Aleksandr Aleksandrovici. si el mi-a propus ceva ce, dup necazul cu arhiva mea, era de
milioane: s-mi pstreze manuscrisele! S-mi pstreze manuscrisele chiar multe volume si n
mai multe locuri, conform unei proceduri de mare strictete: nu la el nsusi, ci la asa-numitele
,crtite" pe care eu, po-tnvit conditiei impuse de el, nu le voi cunoaste niciodat. (si asa e mult a
tinut la respectarea acestei restrictii nct, iat, nici astzi nu pot s numesc aproape pe nimeni,
desi este vorba de oameni care opt ani de zile au purtat de grij dinamitei mele.) -am fcut
199
cunostint cu cele dou N. si de la ele a luat al doilea important set al meu de materiale, salvat
de la Teus, set de materiale care apoi, de-a lungul anilor, s-a nzecit n continuare ncepusem
s batem totul la masin, fr s tinem socoteala volumelor. Astfel, A.A. a organizat totul bine si
pe scar larg.
Tatl lui Aleksandr Aleksandrovici se numea A.. Ugrimov si era mosier, profesor de agronomie,
presedinte al Societtii Moscovite de Economie Agrar, iar n 1917 ctva timp a fost si director al
departamentului agriculturii. Mama lui se trgea dintr-o cunoscut familie evreiasc. Era fiica
avocatului Garkavi, era crestin, membr a Societtii filozofico-religioase din Moscova si-si
educase copiii n credinta ortodox, iar A.A. al nostru (nscut n 1906) slujise de mic copil la
printele losif Fudel; religiozitatea profund nrdcinat, dar fr fanatism, a rmas n el pentru
toat viata, n 1922, toat familia lor mpreun cu tatl lui a fost expulzat din tar. n emigratia
berlinez, A.A. trebuise s munceasc si ca sofer, si ca electrotehnician; apoi s-a mutat n Franta,
unde a terminat scoala de agricultur si a devenit morar. Ca si multi din emigratie, era pasionat
de curentele politice. Mai nti a aderat la monarhistii legiti-misti, apoi a fost o vreme membru al
,Tinerei Rusii", n al doilea rzboi mondial a participat activ la Rezistenta francez. Dup rzboi
si-a restabilit cettenia sovietic, visa s se ntoarc n patrie si s-o ajute s se ridice din ruine.
Noi, nefericitii detinuti din lagrele sovietice, nu ntelegeam aceast nzuint, dar ei, dup un
sfert de veac de exil, tare voiau s se ntoarc si credeau c a sosit vremea unor schimbri
radicale si c, mcar n parte, strvechea Rusie va renvia. A.A. admira vitejia Armatei Rosii si-1
proslvea pe Sta-lin pentru victoria asupra Germaniei, pentru revansa pentru anii 1914-1918.
(Ce-i drept, sotia lui nu i mprtsea sperantele.) ntrase n ,Uniunea cettenilor sovietici" si
mpreun cu ei toti a fost expulzat din Franta la sfrsitul lui 1947. ar n patrie, foarte curnd, au
fost arestati si el, si sotia, si sora sotiei, si mtusa n legtura cu cunoscutul ,caz Daniil
Andreev"; numai foarte btrnul tat al lui A.A. a scpat. (Sentimentul de vinovtie c si-a
nenorocit familia, c a adus-o ntr-o stare de plns, 1-a ros apoi toat viata.) A.A. trecuse prin
ancheta cumplit de la nchisoarea Lefortovo, primise multe puncte pe baza articolului 58, si
pentru legturi cu burghezia mondial, si pentru faptul c l suspectaser de a fi fost trimis cu
misiune n URSS (distinctiile acordate de aliati nc i mai ngreunau
200
situatia). Primise, de altfel, portia ,normal" de zece ani, doar cu confiscarea ntregii averi. Atunci
tocmai se nfiintaser lagrele speciale, si Ugrimov a fost trimis la Vorkuta. Acolo, n vara lui
1953, a nimerit n greva celor din lagr. si dup ce ndurase toate acestea, el tot nu regreta c s-a
ntors n patrie si acum nici mcar nu-si putea nchipui viata lui fr acesti ani de lagr. Ce-i drept,
spunea: ,Rusia n-o mai admir, pe poporul rus mai mult l comptimesc dect l iubesc, n privinta
viitorului trii si al ntregii omeniri snt extrem de pesimist."
si mie, la nceput, mi se pruse o fire asa de vesel...
Mai nti stabilisem cu A.A., pentru siguranta celor date n custodia lui, c noi nici nu ne vom
ntlni, c ntre noi deocamdat va fi si o verig intermediar. La acest rol consimtise Georg
Tenno, dar n curnd el s-a mbolnvit, a iesit din joc. Da, ,deranja" si strnsa prietenie care se
nfiripase ntre A.A. si mine: s-a vzut c era interesant si usor s ne ntlnim, s vorbim, s ne
sftuim, n conditiile prieteniei lui cu Eva, apoi prin noi cu Alia, nclcm cu totii regulile prudentei,
ne plcea s ne ntlnim si n patru. Mai trziu, A.A. venea adesea la noi n familie. Legtura
aceasta o facilita si autoturismul lui A.A. (nici pe departe nu are oricine asa ceva, iar aici aveam
unul de ncredere, al nostru, secret). Ne-a ajutat mult si la diferite transferuri. (El nsusi ne
propusese cum s-1 chemm n mod conspirativ: ,Danila, vizitiul". Asa a si rmas Danila.)
Drept s spun de masina asta a lui noi si abuzam: n ea am aranjat o cu totul inutil ntlnire ntre
mine si un ziarist italian nsotit de Eva. Danila si si fcuse un obicei din a veni la Rojdestvo, dnd,
poate, astfel ocazia ca numrul masinii s-i fie luat la ochi. (n prezenta sotiei i spuneam
,Aleksandr Nikolaici".) Tot el le adusese la Rojdestvo pe Liusa si pe Q ca s bal Arhipelagul. (ar
mie mi-a druit un mic seif special, arhaic, fr cheie, pe care 1-am ngropat imediat cu o parte
dintre manuscrise, nedndu-mi seama c tocmai asa este usor de gsit de ctre cuttorul de
mine; manuscrisele nu trebuie ngropate n metal.)
n vara lui 1971 a trebuit s merg n sud de unul singur nu puteam, si cu masina mea se
considera c e periculos s-a oferit s m duc Danila cu masina lui. La Novocerkask, spre
sear, corpul mi s-a spuzit cu niste bsici mari, mi-am zis c trebuie s he o arsur de soare, c
o s treac. Am mai rulat cu A.A. pn la fihoretkaia, si mai aveam nc mult de mers dar m-am
simtit
201
asa de ru nct a trebuit s ne ntoarcem la Moscova. (Plecaserm n mod conspirativ; KGB-ul,
evident, reperase plecarea mea, dar nu si faptul c plecasem mpreun cu A.A., si nu ne-a
urmrit pe drum. Vezi ns Completarea pentru anul 1992.)
ar depozitul de la A.A. crestea ntruna. A.A. folosea deja dou sisteme de evident,
neintersectate: unul pentru Alia (,mrci postale"), altul pentru Liusa. Deja mai aproape de data
expulzrii mele, conditiile se nspriser, ncepuserm s trecem unul pe lng altul ca niste
necunoscuti.
i evoc aici pe Eva si pe Danila ntr-o singur relatare, pentru c ncepnd din 1966 toate planurile
si actiunile lor ntru ajutorarea mea au fost initiate si ntreprinse n comun. Prin ei a trecut si
desfsurarea n continuare a afacerii cu microfilmul trimis al Cercului cci Vdim Andreev era
prieten din emigratie cu A. A. (si din strintate a intervenit acuzator n procesul fratelui su, adic
n problema urmririi penale mpotriva lui A.A.). Eva si Danila au participat mpreun la pregtirea
si realizarea ntlnirilor mele cnd cu btrnii Andreev (acestia veneau uneori n concediu n
URSS), cnd cu Olga Carlyle, fiica lor, cnd cu Sasa, fiul lor. Eva si Danila erau n permanent
cnd martori, cnd sfetnici, cnd intermediari. Pe ct tinea A.A. la btrnii Andreev, pe att n-o putea
el suferi niciodat pe Olga Carlyle dar necazul a fost c nu s-a amestecat si nu m-a prevenit.
(Eu si singur trebuia s-mi dau seama, doar m constrngea la aceasta caracterul neobisnuit al
ntlnirilor, scurtimea, periculozitatea lor si faptul c deja i aleseserm pe Andreevi.)
n primele zile ale lui iunie 1968, la Rojdestvo, noi am terminat de btut Arhipelagul, la Paris se
agitau studentii revolutionari. Sasa (Aleksandr Vadimovici) Andreev, admirator al isprvilor fcute
de acestia, a venit, cu o grup UNESCO, ntr-o delegatie de o sptmn la Moscova. Bine
dispus, a sunat-o pe Eva ca s-i spun c i-a adus niste cadouri si c o s-i povesteasc despre
glorioasele manifestri studentesti fat de care moscovitii au o atitudine asa de meschin si
indiferent. (,Ce dracu vor? Dac ar tri la noi, ar vedea ei ce si cum!") O dat cu aceasta, pe
Eva au nceput, rpindu-i linistea si somnul, s-o frmnte ntrebrile: nu-i oare o ocazie pe care
ne-o ofer destinul? S nu-i dm acum lui Sasa s duc Arhipelagul n Occident?
Despre aceste cteva zile ngrozitoare, ea a fcut chiar atunci niste scurte nsemnri pe care apoi
le-a ars; n 1974, deja dup expulzarea
202
mea, a fcut din nou niste nsemnri, Alia le-a scos din tar, acum le folosesc eu. si iat: si
nainte de si dup aceasta, Eva a riscat mult cu treburile mele, dar din nsemnrile ei rezult c
toate celelalte pericole ea nu le percepea ct trebuie. Era ea profund neps-toare? Nu, aceast
nepsare a ei era ceva de suprafat. Arhipelagul pentru ea avea o important mai presus de
toate destinele noastre, avea importanta pe care o are Rusia nssi. Aceast operatiune, ea a
dus-o la bun sfrsit printr-o suprancordare de zece zile, prezent n memorie si n ziua de astzi.
Mai nti: abisul trebuia mpiedicat s nghit Arhipelagul. A r-mne pe vecie aici nsemna un
dezastru pentru aceast carte. Dar a nimeri din minile lui Sasa n minile vamesilor ar fi fost un
dezastru si mai mare si pentru carte, si pentru autor, si pentru toti cti erau pomeniti n Arhipelag
si nc mai triau si pentru el nsusi. si iarsi Andreev si poate permite cineva s-1 roage?
si va fi el de acord? ns este vorba de mini curate: oameni dezinteresati, cu simtire autentic
ruseasc si care nu vor folosi ocazia n detrimentul cauzei. S ratezi acest prilej dar cnd se va
mai ivi unul asemntor?.. . Aceste ndoieli, Eva le mprtea cu A.A. si, dup ct se poate
ntelege, el i adusese contraargumente, i amintise c era ocupat cu ceva mai important cu
pstrarea permanent a manuscriselor. (si privind acum la toat istoria de zece ani, socotesc c
el a avut dreptate, c a fost un om foarte chibzuit.) ns Eva deja se pornise si era greu s-o
opresti. Au venit la Rojdestvo, mi-au propus s mergem n pdure. Din nsemnri se vede ce greu
i venea ei s ia o hotrre, se vede c nc nici n-o luase pe deplin mie ns, mi-amintesc, mi
vorbise cu o asemenea convingere (mereu victorioas!), nct repede mi-a biruit ndoielile. si, ce-i
drept, era si un asemenea concurs de mprejurri care fcea ca n chiar ziua terminrii
Arhipelagului (si cu rezerva de zile pentru recopierea microfilmului) s se iveasc si posibilitatea
de a-1 da pe mini curate! Cum s distingi ntre libertatea noastr de decizie si cele prevzute n
schema divin? S-a hotrt ca problema s fie rezolvat fr tnr: da! De altfel, si aminteste
Eva, eu le spusesem: .Actionati numai dac sansele de succes snt de 99%, altminteri nu." n
operatiune, acest procent a fost, probabil, departe de a fi atins.
ntrebarea, Sasa a primit-o cu calmul unui osndit; el, se vede treaba, chiar presimtise c va fi
solicitat.Nu ti-e fric? Mi-e fric. Dar eu snt totusi rus. A doua zi, el a spus c l va ruga
pe
203
operatorul nsrcinat cu expedierea containerului cu materialele cinematografice ale grupului lor
s bage printre acestea si capsula cu microfilmul nostru si c o s-l lmureasc n felul urmtor:
,Acestea snt manuscrisele bunicului meu. Ca s le scot pe cale oficial din Uniune, m-as
complica prea mult. Ajut-m." (Pentru a doua oar, umbra lui Leonid Andreev nsotea
materialele mele.) Dar containerul nu era nici mcar sigilat, nici mcar protejat de vreun statut
diplomatic, n smbta de Sfnta Treime tot grupul urrna s plece cu avionul la Paris. Operatorul
urma s plece cu trenul n ziua de Rusalii; marti, Sasa spera s-l ntmpine la Paris si s scoat
personal manuscrisele din container.
si, probabil, totul ar fi mers bine, dac joi seara Sasa cu o rud de-a lui din Moscova nu s-ar fi dus
n vizit la A. A. si dac, dup iesirea lor, acesta, cu ntreita lui prudent, n-ar fi observat de la
fereastr c apruser niste urmritori: unul s-a dus dup cei doi tineri, cellalt a luat-o la fug nu
stiu spre ce tint. (Eu nu snt pe deplin convins; n alte ca/uri, excesul de prudent l dusese pe A.
A. la interpretri eronate, la a vedea urmritori si acolo unde nu erau. Dar Eva si n ziua de azi
sustine c s-a confirmat c n acel caz a fost urmrire numai c pentru un motiv nelegat de
actiunea noastr. Posibil.) n acele zile, noi toti luaserm urmrirea ca pe o certitudine, ceea ce
ne-a fcut s febricitm vreo cinci zile. Mai nti, dilema a fost pentru nsusi Danila si pentru Eva:
s continue operatiunea sau s-o abandoneze? Cine n-a trit n conditii de conspiratie, acela nici
mcar nu-si poate nchipui aceast stare de maxim vlguire, cnd, poate, anchetat, interogat, n
criz de timp, n imposibilitate de a te sftui cu cineva, uneori dezarmat n fata esecului iminent,
nu poti s scapi de responsabilitate si trebuie s iei o decizie de care vor depinde si multi oameni
dragi tie si cauza. Decizia lor a fost: ,primim lupta pentru patrie n aceast form accesibil
nou, si anume acum!" Dup aceasta, Eva a luat legtura prin telefon cu ruda din Moscova a lui
Sasa, i-a debitat niste fleacuri si, vorbind ca mitraliera, i-a strecurat pe frantuzeste: ,ieri sear,
cnd v-ati ntors acas, ati fost urmriti". (Drept s spun, dac ei urmresc temeinic atunci si
aceast fraz au nregistrat-o..,) Acela (desi nu stia nici un fel de secrete) a nteles si 1-a dus pe
Sasa s nnopteze ntr-un loc stiut numai de el. Apoi consideratiile Evei cu Liusa (care venise
s ia o capsul). Cu ct analizau mai mult,
204
cu att totul prea mai periculos. si nu ca o concluzie din cele de mai sus, ci numai ca rezultat al
impulsivittii ei, Eva a luat ,bomba".
Dup cum le-a fost ntelegerea, n dimineata zilei de smbt de dinaintea srbtorii de Sfnta
Treime, n statia de metrou Kirov, la locul convenit, Eva 1-a ntlnit pe Sasa si i-a transmis nu
,bomba", nu, ci un pachet cu jucrii pentru copii: dac urmritorii vor fi observat si vor fi nteles
n ce const transmiterea respectiv, nseamn c se vor fi pclit. Au vorbit putin despre
urmrirea de ieri. Acum se prea c nu era nimeni prin preajm. S-au nteles ca marti dimineata,
ndat ce va scoate capsula din container, Sasa s-o sune la Geneva pe sora Evei, Katerina
vanovna (rnit n timpul Rezistentei, ea devenise invalid si sttea aproape tot timpul acas), si
aceasta s-i transmit telefonic Evei la Moscova fraza convenit. ar acum Sasa va primi ,bomba"
nu de la Eva, ci de la A. A. n statia urmtoare, Dzerjinskaia... (Totul era nscenat nu mai ru ca la
Klimova-mam.) Dar cnd A.A. n statia Dzerjinskaia s-a apropiat din spate de Sasa si 1-a luat de
mn, acesta a tresrit prea tare. si Danila al nostru a schimbat solutia: s-a dus cu Sasa mai
departe, ca s fac ntr-o atmosfer mai linistit ceea ce avea de fcut. L-a scos din metrou si 1-a
condus pe o strad linistit la masina lui (a lui A.A.). (si aici alt ntmplare: un taxi cu capota
ridicat se afla lipit de masina lui A.A.; au luat-o din loc taxiul dup ei... Dup ei? Nu cumva
aceste bnuieli erau nentemeiate? Taxiul a rmas n urm.) Ce a urmat a fost o improvizatie: au
fcut un cerc prin fata lui Bolsaia Lubianka, n jurul ,sticlei" lui Dzerjinski. Danila, cu mna pe
volan, i-a explicat lui Sasa cum s-si ntind mna si s ia ,bomba" din sacos. Transmiterea
Arhipelagului s-a efectuat n piata Lubianskaia\... Danila 1-a dus pe tnr pn aproape de locul
spre care era necesar s-1 duc.
Asadar, bine sau ru, fapta a fost fcut, rmnea s asteptm. Dar tocmai aici slbiser nervii
ncercati ai tuturor: primejdiile rmase n stare potential apsau ca un cosmar. Microfilmul
plecase din minile noastre dar nu ajunsese nicieri, atrna incontrolabil, prad usoar
pericolelor. Liusa s-a hazardat s vin dup mine la Rojdestvo, eu m retrsesem n
apartamentul nchis al ,Ghicitoarei" (schita 10), totdeauna pregtit pentru mine, cheia fiind la
mine. Eva, ca s nu lncezeasc n oras n zilele de srbtoare, plecase la Tarusa, unde locuia A.
A. cu foarte btrnul su tat. ar Liusa, ne-stiind toate aceste amnunte, o sunase pe Eva, iar
Ghicitoarea o
205
sunase de la telefon public pe Liusa, si absenta Evei ne speria pe toti ca un dezastru deja
nceput. (Acum se vedea c toat operatiunea noastr fusese amatorist si precar organizat.) si
pe malul nsorit al rului Tarusa, soarele era pentru prietenii nostri o flacr neagr. Starea de
neputint si inactivitate era greu de suportat. S-au decis s se ntoarc la Moscova, pe drum s-au
oprit la o biseric, unde era n curs vecernia de ajun de Rusalii. A.A. a aprins luminri pentru toti
participantii la operatiune, s-a rugat. ar Eva, desi necredincioas (dar tocmai ntr-o biseric s-au
vzut ei prima dat), se afla pentru prima dat ntr-un lcas sfnt, nu din curiozitate, ci pentru c
avea un nod n gt: ajut-m, Doamne!
n momentele de ananghie cine ne ntelege mai bine dect Dumnezeu?
ntorcndu-se la Moscova, Eva a gsit cu cale s ia legtura prin-tr-un telefon neutru cu acea rud
a lui Sasa si a aflat c acesta plecase fr vreo ntrziere. Deocamdat, ncordarea a sczut,
asteptarea s-a prelungit pe tot parcursul zilei de luni.
Dar iat c era deja marti-, mijlocul zilei, era de mult timp s se primeasc un telefon de la
Geneva, de la sora Evei si nu s-a primit, si nu se putea ca Eva s sune ea prima: devenise
imposibil s se transmit telefonic textul convenit.
Asa ne-am chinuit toat ziua de marti si rspunsul nu venea. si se prea c dezastrul s-a
produs: deja la Lubianka se citeste Arhipelagul ne ziceam noi.
Abia miercuri dimineata a sosit vestea eliberatoare. (Ce se n-tmplase? Greva de la Paris,
semirevolutia paralizase legturile, se interferase, pgubitor pentru noi, cu Arhipelagul.)
n cursul zilei de miercuri, deconspirnd ntr-o anumit msur apartamentul meu secret, toti trei
Eva, Danila si Liusa au venit s-mi aduc vestea eliberatoare de stres. Jubilau. ,Zu c
snteti niste aventurieri!" le-am spus eu, jumtate n glum, jumtate n serios. si i-am suprat.
Operatiunea, dac ei ar fi dis-cutat-o cu mine, as fi oprit-o n oricare stadiu al ei. Dar cei trei, cu
maxim concentrare, n zece zile se depsiser pe ei nsisi si, desigur, nu le venea bine s se
vad etichetati ca ,aventurieri".
Dar mult mai suprtor s-a dovedit faptul c minile alese, mereu altele au fcut ca tot pachetul
nostru s-si piard din important. Acest pachet nu ne-a ajutat la greu. Sasa Andreev, neavnd
nici un fel de experient sovietic, fcea pe viteazul. Vdim Leonidovici
206
tremurase pentru cartea aceasta, chiar cumprase textul cules, ca s fie el primul editor n
ruseste al Arhipelagului. Dar mai departe, la familia Carlyle, capsula noastr s-a mpotmolit si
textul american al Arhipelagului a rmas multi ani de zile nepublicat (despre aceasta voi vorbi n
alt loc). Degeaba ne grbiserm, riscaserm si ne mndriserm! era ca si cnd nu am fi trimis
nimic. Exista un Arhipelag n Occident si parc nu exista. A fost nevoie s se fac o traducere
n german; noi i-am trimis Bettei (schita 12) vorb s-i cear lui V.L. copia textului rusesc de la
fiica lui el s-a speriat: o s se bat toba despre chestia asta (si el e cu pasaport sovietic). si a
trebuit s repetm toat operatiunea de expediere a Arhipelagului din URSS operatiune foarte
grea si periculoas.
Pentru o nou fotografiere trebuia s lum textul dactilografiat al Arhipelagului. De la cine? De la
Danila, dar el se mpotrivea acestei miscri. Devenise foarte circumspect si-mi demonstra mie si
Aliei c nu trebuie s subapreciem nici depozitul de la Andreevi, nici toat trimiterea efectuat de
Rusalii. El si mai putin ne ntelegea, ntruct pe toat acea operatiune, cu victimele si spaimele ei,
o redusese deja la zero familia Carlyle. Dac noi, trecnd peste mpotrivirea lui, n primvara lui
1971 n-am fi trimis din nou Arhipelagul n Occident, nseamn c n momentul esecului din 1973
n-am fi avut traducerile n german si n suedez; iar editia rus, inaccesibil cititorului
occidental, ar fi rsunat ca un rzlet bubuit de tun n noapte.
Asemenea discutii pe probleme operative avuseserm cu Danila de cteva ori si, dup cum s-a
vzut mai trziu, noi am avut dreptate, nu el, dar motivele lui erau totdeauna nobile, si n ele este
el tot, si acest lucru nu poti s nu-1 pretuiesti.
De-a lungul ntregii mele vieti avusesem timp s iau pas cu pas informatii despre cele trite fie
de la cei pe care-i descriam nemijlocit, fie de la cei de la care primeam material sub form de
mrturii. Dar pentru oamenii alturi de care pur si simplu trisem, pentru oamenii cei mai apropiati
de care m legase o prietenie srrn-s, tocmai acest timp mi-a lipsit ntotdeauna. Asa s-a
ntmplat si cu A. A. Era un om minunat, si biografia lui spiritual si sufleteasc era complex,
interesant, dar eu n-am cutat s-i aflu tainele. Devenind aproape francez, si aristocrat dup
obisnuintele fcnd parte din modul lui de viat, dup naturaletea lui dezinvolt, dup gustul lui
subtil si selectiv el stia s pstreze maniera pur ortodox
207
de a percepe lumea, manier datnd din copilrie, si firea ncordat-ru-seasc, numai c atasat
nu de vechea Rusie, ci de perioada imperial petersburghez, chiar si marcat de autocratie,
mbinnd att de mult si diversificat experient, pe de o parte, si folosul att de multor evaluri,
pe de alt parte, el s-a dovedit pentru mine n ultimii ani un critic subtil, inteligent si neprtinitor.
Nu stiu cum se fcea c noi cu el parc nu eram adversari si totusi aproape n toate privintele
eram pe pozitii divergente. Printre prietenii mei nu era nici unul care s-i semene ntru ctva, cu
att mai mult prerile lui erau pentru mine pretioase si neasteptate cci, n tain, mai nimnui
nu puteam s-i ncredintez lectura proiectelor mele. De dou ori mi rspndise discursul nobelian
pe care eu apoi 1-am modificat radical. Din aceasta, discursul nsusi a cstigat mult. Danila
insistase foarte mult ca eu s renunt la cteva duritti din Pacea si violenta, prevenindu-m corect
c fceam o greseal tactic: jigneam si mi ndeprtam tot Occidentul. (Da, din punct de vedere
tactic, n publicistica mea, au fost multe lucruri si duntoare, si inutile pentru mine, dar asa mi
dicta inima! Nu toat viata sntem buni tacticieni!...) mi critica si Octombrie saisprezece dar
contradictoriu, deodat din dou prti: cum c nu se poate s te exprimi ru la adresa tarului si s
faci acelasi lucru la adresa cadetilor. ar ei ntre ei se luptau pe viat si pe moarte, poftim de
alege. Aproape n acele zile terminasem, dar nu reusisem s-i art lui A.A. ,Scrisoarea ctre
conductori", mare pcat. Danila a citit-o n ianuarie 1974, cnd ea era deja n Occident si cu
cteva zile nainte de publicarea programat, s-a ngrozit, prezicnd c n Occident actiunea
aceasta se va solda cu un esec si a avut dreptate! Desi atunci eu eram foarte sigur c nu pot
,s esuez", c snt tare pe pozitie, ns n ultimele sptmni n patrie, mi-a citit si articolele din
Voci din strfunduri, si pe marginea acestora mi-a trimis unele observatii critice si nu putine
aprobative si mi-1 tot strecura pe Berdiaev, numai pe Berdiaev, n fata cruia se pleca
totdeauna, si ce pcat c ultimele dou zile din Rusia mi le-am cheltuit cu totul inutil cu acest
Berdiaev, cu cartea trimis mie de A.A. Dar pe nsusi A.A. cu un an nainte de aceasta l rugasem
insistent s participe la culegerea noastr Voci din strfunduri, dar el a refuzat categoric. si asta
este o trstur ruseasc: s reflectezi atta (ptrunznd adnc, dar ncet n subiect; el nu era
niciodat rapid n a se apuca de ceva), s ai
208
asemenea opinii deosebite si s nu le torni n tiparul unui articol nchegat.
Nu numai n jurul acestor observatii critice, ci n general n toate discutiile cu Eva si Danila ne
mcontraserm de multe ori, n glum, dar si n serios, n aprecierea pe care o fceam asupra
Occidentului. Cu Eva aveam dese altercatii. Eu m exprimam despre Occident, dup prerea ei,
n termeni prea pozitivi ea ncerca s m conving de contrariu, blama Occidentul, l blama si
astzi cu acea energie pasional care cndva o mpinsese s prseasc prosperitatea
european si s vin de bunvoie la chinurile din Rusia. Alt dat nu stiu de ce m suprasem eu
pe Occident, m exprimasem foarte dur la adresa acestuia aproape cu aceeasi vehement si
chiar cu avntul sritului peste cal, ea s-a aruncat n lupt s-1 apere. si de fiecare dat teza ei
principal era c eu nu nteleg deloc Occidentul si c nu-1 voi ntelege niciodat. Eva, ce-i drept,
nu se remarca prin coerenta vederilor politice, dar el da! Ea venise acum patruzeci de ani din
Franta, ns pentru sejururi scurte. Acum, cnd se mplineau treizeci de ani de cnd ea se afla aici,
iat se ntlnea chiar la Moscova cu o multime de strini si era convins c pstreaz sentimentul
viu al Europei, n ce-1 priveste pe A.A., el avea deja treizeci de ani de cnd plecase de acolo si
era si el convins de infailibilitatea judectilor sale. Eu nu fusesem niciodat acolo, dar, ascultnd
zilnic cteva emisiuni occidentale, nu puteam s nu-mi fac prerea trist c Occidentului i
slbeste vointa, spiritul, constiinta n fata bolsevismului. Ei amndoi luau n derdere concluziile
mele, neadmitnd posibilitatea unei schimbri att de socante a Europei. Controversele cu ei m
mbogteau si, mi dau seama acum, ntr-un fel m-au pregtit pentru Occident.
n iulie 1973, ei veniser la mine si la Alia, la Firsanovka (Danila special ca s citeasc Pacea
si violenta, cci altfel se tinea de mult la distant). Temndu-m de niscaiva microfoane implantate
pe parcela noastr, mi-am condus musafirii la o plimbare pe o potec printr-un lan de secar.
Locul acesta este asa de rusesc, si convorbirea de acolo asa mi s-a si ntiprit n memorie. Cu
Danila, aceasta a fost ultima noastr convorbire ntr-o atmosfer relaxat. Le-am povestit c n
curnd m voi lansa ntr-un mare atac. C m-am hotrt s ncep s public totul la rnd, fr s
omit ceva. "n urmtorii trei ani l asiguram eu pe Danila depozitul de a dumneata se
epuizeaz, toate ale mele vor fi deja publicate, si
209
vei putea s iesi la pensie." Am rs cu totii. A.A. avea saizeci si sapte de ani mi-a reprosat:
,Uite, cu chestia asta de pe urm m-ai jignit!"
nc de atunci existau semne c sub prima si cea mai grea lovitur m aflam eu. C de la mine
se va ncepe. Deznodmntul era deja aproape, dar nu se vedea c primejdia o s sar peste
mine si c o s rmn atrnat chiar deasupra lor, a ctorva prieteni apropiati. De altfel, de la
nceputul lui 1973, cnd prima mea sotie ncepuse s se manifeste n publicistic, n marile ziare,
lund de dou ori atitudine ostil fat de mine n New York Times, Eva si Danila intraser n mare
panic: fiindc ea tocmai pe ei doi i stia, desi nu n detaliile actiunilor lor.
Prieteni credinciosi nou, ei n toti anii pn la sfrsit si desfasu-raser munca lor nentrerupt,
inestimabil, primejdioas si dezinteresat, n ajutorul nostru. Eva deja de mult nu mai era
singura noastr legtur cu Occidentul (dar, cu o splendid dexteritate, arunca n permanent
cte ceva dincolo), ns vesnic gsea cte ceva cu care nc mai putea s fie util; n privinta
aceasta, ea avea un foarte fin spirit de observatie. Eva s-a comportat pn la sfrsit conform cu
obisnuintele si ndrznelile ei neascunzndu-se ctusi de putin, netinuindu-si prietenia (de Alia
o lega o strns prietenie, n ciuda diferentei de vrst), nefacnd un secret din convorbirile ei
telefonice si ivindu-se chiar si n momentele celui mai greu asediu. Danila, si conform cu
trsturile caracterului su si conform cu tactica necesar a Custodelui Responsabil, se comporta
prudent, aprea rar, evita momentele prea ncordate, preferind s rmn n umbr si n loc
dosnic; numele lui nu era rostit la telefon si pe sub plafoane; convocrile si ntlnirile cu el se
aranjau n secret, sub acoperire. si deodat, mpins de presentiment, a venit n apartamentul
nostru aflat sub osnd si asediu, pe strada Kozitki cu trei ore nainte de arestarea mea! ntuitie
si cutezant: n-a venit dect s-si ia rmas-bun! Am fost foarte emotionat, parc si acum simt
mbrtisarea noastr de adio.
Am fost expulzat, a plecat din tar si familia. Materialele cele mai urgente si mai necesare din
arhiv, Alia, pe ci ascunse, le-a expediat n Occident dar tot au rmas n tar puduri ntregi de
hrtii, si nc multe documente pretioase si o bun jumtate din toat bogtia se afl la Danila.
210
De aceea a fost deosebit de nelinistit si de neclar primul an de dup expulzare, lucru explicabil
avnd n vedere: ncetineala cu care se scurgea arhiva spre Occident (unele avuseser nevoie de
o jumtate de an); ncetineala gndirii omenesti care nu reuseste s tin pasul cu evenimentele
exterioare; ncetineala cu care se misc posta secret, dependent de ocazii, de persoane si
termene ntm-pltoare; ncetineala cu care se organizeaz actiuni conspirative chiar n Uniune.
at, un an si ceva a trebuit s treac pn ce noi am inventariat tot ce sosise, pn ce am
descifrat de la distant listele codificate si am aflat ce a rmas acolo si am hotrt ce s se mai
trimit, ce s se distrug, ce s-a demonetizat si ce s rmn n pstrare ca fiind n afara oricrui
pericol.
ar pedeapsa KGB-ului putea s se abat asupra prietenilor nostri apropiati mai ales n aceste
prime luni ct nc atmosfera nu se linistise, ct ei nc rmneau complici reali si ct urmritorii
puteau spera s strng probe.
si eu cu ce puteam s-mi apr prietenii? Numai cu faptul c autorittile se tem de mine? (si, ce-i
drept, se temeau, loviturile mele erau totdeauna inopinate si viguroase.) Fceam complicate
declaratii aluzive n interviurile din primul an, n sinea mea pricepnd si stiind c Occidentul nu se
va arunca s-i salveze pe ndivizibilii mei si c realmente eu nu dispuneam de forte pentru a-i
apra.
Dar iat, Dumnezeu ne-a ajutat. Ei snt ntregi.*
Dup expulzarea mea au nceput s dea semne de nervozitate ,crtitele", materialele au trebuit
s fie mutate de cteva ori dintr-un loc n altul. Se nmultiser, n acel an, pe tot teritoriul Moscovei
riscurile unor perchezitii inopinate si ale unor convocri dar aici, din fericire, se efectuase
lichidarea complet a tuturor materialelor aflate n pstrare. Spre vara lui 1975, toate materialele
de la Danila,
* Nu, treaba aceasta nu s-a ncheiat att de usor pe ct poate s par. KGB-ul totusi 1-a convocat
pe Aleksandr Aleksandrovici n 1974 si a dovedit c stie unele detalii de pild, despre acea
goan dup Vitelul care fugise n ajunul Crciunului, goan pe care ne-o prilejuise indolenta lui
A.S. si care putea s-1 coste capul pe Aleksandr Aleksandrovici. (si eu chiar n aceeasi zi i-am si
reprosat, 1-am acuzat de scurgere de informatii.) Dar poate pentru c era n ziua de ajun, ca n
basmul de Crciun, totul trebuia s se termine cu bine. Acest interogatoriu la Lubianka, A.A. 1-a
consemnat si mi 1-a trimis n Ver-mont si toat acea atmosfer, nu pot s-o redau mai bine
dect el. [44] (Adnotare din 1978.) i
211
pstrate de mult vreme si avnd un caracter istoric (n trei, patru locuri diferite, rmase mie
necunoscute) toate au fost distruse
Au reusit! Din nou au reusit mai devreme dect KGB-ul! Acum KGB-ul putea s rmn numai cu
niste bnuieli si fr nici un fel de probe.
n iunie 1975, mpreun cu Liusa (mpreun ca s existe martori, ca s nu se repete
experienta lui Q care ,arsese" materiale n absenta oricrui martor), s-au deplasat ctesitrei la
familiara lor Rojdesrvo-pe-stia si pe terenul de acolo, cu vederea spre o stingher cupol
bisericeasc, au ars complet aceste puduri de munc parc ,superflu", zadarnic irosit, au ars
multe lucruri. Au facut-o cu jale-n suflet.
Dar si toat natura si tot ce este viu se caracterizeaz prin aceea c n fiecare proces de
dezvoltare si n fiecare specie de plant, de exemplu, exist o rezerv, exist un ce superfluu
care piere numai ca s fac loc tulpinii principale.
ar Eva prima dintre suspecti (reperat direct de KGB, inundat de denunturi) nu numai c
nu s-a speriat, nu numai c nu s-a potolit n acel an, ci, ca si nainte, cu sigurant de sine si cu
temeritate, si ducea viata ei liber de traductoare nescriptic, se ntlnea cu strini, iar printre
acestia cu ai nostri si, n lunile de ntreruperi, cu schimbare de persoane, cu expulzare de
corespondenti, cu blocare de canale, a reluat cu o nou energie operatiunea prin care ne trimitea
sacose si valijoare pline cu materiale din arhiva noastr. Acum, n primvara lui 1975, aceast
operatiune se arta a fi mult mai supravegheat, mult mai periculoas dect nainte, iar strinii se
dovedeau mai fricosi. ar de la sfrsitul lui 1974, dup aparitia culegerii Voci din strfunduri,
Moscova ne-a retezat de la ambele capete posta deschis (nu mai permitea nici mcar niste
ilustrate trimise la ziua de nastere a copilului), n aceast situatie, Eva a luat asupra ei si legtura
noastr ,prin stnga" cu toti prietenii.
Din toamna lui 1974 a aprut, la sectia cultural a ambasadei franceze, o figur nou
corsicanca Elfrida Philippi. Eu n-am vzut-o niciodat. at cum o descrie Eva: ,Frumoas, zvelt,
cnd i place ceva este fermectoare, cnd i displace ceva este glacial. Ne-am mprietenit de la
prima vedere, ne-am sincronizat nu stiu cum, imediat, fr cuvinte. O caracterizeaz
operativitatea n luarea
212
unei decizii, disponibilitatea de a-si asuma toate riscurile, grija de. a nu induce n eroare pe
cineva, interesul viu pentru Rusia... Dez-arrnnd prin zmbet si gratie, nu ocoleste locurile
periculoase. Genial de operativ: n-apuc agentul s caste gura si torul este deja n regul."
Astfel, la un moment dat, prietenii voiau s-mi trimit n trei transe un pachet; Elfrida 1-a cntrit
n mn si a spus: ,iau eu totul imediat!" Gestul a fost de natur s usureze foarte mult sarcina
Evei, a lui Danila si a ,crtitelor". (Cu aceast ocazie, tot prin ea, mi-a trimis ceva si B.L.
fiecrei perechi de mini care m-a ajutat i multumesc.)
Dac am ajuns n posesia acestui pachet urias, trimis de Eva prin Elfrida, o datorm si lui Stepan
Tatiscev (schita 13), care ni 1-a adus la hotelul parizian D'sly de pe rue Jacob, la mansard si
aici s-a produs o coincident mai mult dect simbolic, asa cum numai storia stie s prilejuiasc.
Aductorul a plecat, pe divan continua s zac un morman: era un pachet nedesfacut, trimis de
Natasa Kli-mova-junioar. Pe aceeasi scricic ngust care ducea la pod, dup dou minute a
urcat la noi Arkadi Petrovici Stolpin, acelasi care, copil mic al lui Stolpin, fusese ct p-aci s piar
n explozia pus la cale pe insula Aptekarski de Natasa Klimova-senioar si care venea acum s
discute cu mine schita capitolului meu despre Piotr Stolpin. Eram gazda acestui om simpatic si
discutam prieteneste, iar alturi se aflau niste pachete, trimise mie tot prieteneste de ctre fiica
celei care ratase ocazia de a-1 asasina.
Astfel, dup dou treimi de secol, Rusia fcea o ntorstur de o sut optzeci de grade. Cu
acelasi talent si avnt care o caracterizase pe mama ei, fiica lucra si risca acum de cealalt parte
a baricadei. (Desi neabtndu-se mult de la linia politic eserist: blamndu-1 mereu si pe Stolpin
si vznd n regimul sovietic o continuare direct a celui tarist.) Toate fortele sntoase ale Rusiei
iat, deja se unesc, iat, deja actioneaz mpreun.
(Addendum, anul 1978): n toamna lui 1976, Evei i s-a permis s mearg n Elvetia la sora ei. Ea
nu putea nicicum s cear la ambasada sovietic viz pentru SUA: si era interzis s schimbi tara,
si era clar c nu va putea veni la noi. Dar cu ajutorul nostru (americanii i-au eliberat un act
suplimentar de pus n pasaport) a sosit cu bine la noi n Vermont; n primvara lui 1977 a locuit la
noi. Suferea mult din cauz c Olga Carlyle, pe care ea o atrsese, se
213
scrintise. mi spunea c aceasta scrie o carte ostil, dar m asigura mereu c e o prostie. Citea
nvizibilii si m-a rugat s-i permit s ia cu ea aceast a noua schit (s lase o copie la Paris si
s ia una la Moscova, s-o citeasc A.A., apoi s-o ard).
,S nu crezi dumneata c eu am venit ca s sufr, nu suport asa ceva, am venit ca s m bucur.
ar n urma suferintelor ndurate iubirea mea fat de Rusia nu s-a tocit, ci dimpotriv s-a
intensificat" explica ea de ce s-a mutat n Rusia n 1934.
Acum, n fata ei, se deschidea, ademenitoare, posibilitatea de a rmne pentru totdeauna n
Occident. Se chinuia ndelung, cntrea ndelung. Ultima ei scrisoare red aceste frmntri, cred,
mai bine dect o fac eu. [45]
(Addendum, anul 1986): n anul 1981,AleksandrAleksandro-vici s-a mbolnvit grav si a decedat.
(Tatl lui trise pn a o sut de ani si se prea c si A.A. va fi longeviv. Dar n-a fost s fie.) at,
nc un prieten disprea. si nc un fost detinut, dar cu ce ntorsturi bruste ale destinului! Dar nu
chiar asa de neobisnuite n veacul nostru cumplit.
Natalia vanovna ns n-a abandonat niciodat operatiunile conspirative, le-a continuat chiar cu
nversunare. Din 1975 si pn n 1984 prin ea s-a mentinut nu numai tot canalul nostru secret prin
care circulau scrisori si crti ntre noi si prietenii nosti din URSS, ci si mai important ajutorul
Fondului Social Rus din URSS. Este greu de imaginat c, fr curajul si inventivitatea ei, am fi
putut s ntretinem o legtur asa de vie. (Sper c despre activitatea Fondului cndva cineva va
scrie cu lux de amnunte.) KGB-ul a urmrit-o din rsputeri si niciodat n-a prins-o cu nimic.
n ultimii ani, N.. suferea de pancreatit. La sfrsitul lui august 1984 a simtit deodat dureri acute,
s-a internat n spital si peste o sptmn a murit, (nainte de a muri a reusit s transmit
pentru noi: ,Acum trebuie s te opresti la timp!" Se vede treaba c simtea ct de mult se strnge
cercul. Le-a alunecat printre degete, probabil, n ultimul moment.)
La nmormntarea ei a fost o adevrat afluent de securisti n civil, toti numai ochi si urechi.
Dintre ei ns ctiva, sub pretext c snt ,stagiari la notariat", au venit s descrie apartamentul
defunctei. ,stim totul despre ea, o pastem de mult vreme, si stim unde
214
se afla fiecare lucru al ei" i s-a spus la interogatoriu vrului primar al Nataliei vanovna.
Se ludau! stiau, dar nu totul.
N-au putut s-o prind! Le-a scpat... si rnjind cu ntrziere au clntnit unii despre ea prin
ziare.
(Addendum, anul 1992): n aprilie 1992, la Moscova, la buletinul Strict secret (nr. 4) s-a publicat
un articol (care a fost reluat n Guardian din 20 aprilie 1992 si care s-a reverberat n tot
Occidentul) bazat pe informatiile date benevol de B.A. vanov, fost lo-cotenent-colonel cekist la
Rostov. El a scris un text cu valoare de mrturie [46] din care rezult c n august 1971, la
Novocerkask, niste agenti KGB au ncercat s m asasineze (evident, prin nteptur cu un ac
muiat n otrav de ricin ,umbrela bulgar" avnt la lettre). Deci asta a fost, iar nu o ciudat
,arsur solar", cum crezuserm arunci eu si Aleksandr Aleksandrovici, ba apoi chiar si medicii
nici unul nu a putut s stabileasc ce belea dduse peste mine... Acum citim ntr-un mod nou acel
pasaj din interogatoriul la care A.A. a fost supus de KGB n 1974 [anexa 44], cnd kaghe-bistii 1-
au ntrebat despre cltoria noastr a amndurora cu automobilul si cnd el a rspuns cu
sigurant de sine si nonsalant c n-a existat o asemenea cltorie, c el n-a fcut dect s m
transporte n Moscova la gar. Cekistii, probabil, au rmas cu gura cscat la o asemenea
tgduire categoric si nici n-au putut ,s-1 prind" cu aceast replic a lor: ,Dar noi ne-am tinut
dup voi prin regiunea Rostov! Pi, pe Soljenitn l-am atins (cu acul) la Novocerkask!"
'.;.' io
Seria din umbr
Cnd scriam textul principal al acestei crti, n multe locuri povestirea ddea peste cte unul dintre
nvizibili. Mi-1 notam pentru viitor si, pentru moment, l ocoleam, l treceam pe planul al doilea.
Dar iat scrisesem aceste nou schite si povestirea venea din nou n atingere cu nvizibili, deja
constituiti parc ntr-o a doua serie. si din nou i ocoleam, nemaipornind acum de la considerente
de securitate, ci pentru o tratare mai degajat a subiectului. Totusi aceast a doua serie a avut si
ea meritele ei: a sprijinit, a ntrit, a ajutat cauza noastr, si nc ce mult a ajutat-o uneori! Un pod
rezist numai datorit pilonilor si de piatr? Nu, el rezist si datorit fiecrei grinzi mbinate ntr-
un anumit fel cu celelalte, ntr-o retea conteaz numai nodurile? Nu, conteaz si fiecare
mpletitur.
Rememornd acum nume dup nume, persoan dup persoan, m gndesc cu strngere de
inim: unii dintre ei snt si azi expusi suspiciunii sau denuntului si deasupra unora dintre ei atrn
o primejdie, ceea ce nu mai este cazul meu.
Mai nti trebuie s-o amintesc pe Anna Vasilievna saeva, salariat la saraska Marfmo: riscnd s-
si atrag represaliile Securittii si ale Codului Penal, ea a primit de la mine, a pstrat sapte ani si
mi-a returnat n anul 1956 manuscrisul S iubesti revolutia (fr acest ajutor, nu as fi reluat lucrul
la el) si numeroase carnetele cu extrase din Dai, att de pretioase pentru mine. i multumesc din
inim.
at, adineauri am pomenit-o pe Ghicitoarea, n glum i se spunea asa pentru faptul c-i plcea
s-si ghiceasc n crti. Altminteri, Anastasia vanovna lakovleva era doctor n stiinte biologice,
farmacist cu mare pregtire stiintific, cercetase efectele secundare nocive ale medicamentelor
(si din ceea ce spunea ea reiesea c n
216
general e mai bine s nu folosesti nici un fel de medicamente, idee cu care eu cochetasem
totdeauna). La saizeci de ani nc nemritat, era nconjurat n permanent de un grup de
tineret pentru care ea era o adevrat binefctoare: pe unii i ajuta s-si termine institutul, pe
altii s-si fac un drum n viat, s obtin o locuint, un loc de munc, si tuturor le sdea n suflet
iubirea nu numai fat de cauza liberttii, ci si fat de Rusia. (ubirea fat de Rusia nu era prea
rspndit printre cei din clasa instruit, si aici fiecare ntlnire prilejuia constatarea c poate exista
si un asemenea sentiment.) Din aceast atmosfer s-au nscut scrisorile colective ale cercului lor
ctre mine; cte douzeci de semnturi deodat era un fel neobisnuit chiar si n momentele cnd
m npdea corespondenta, un fapt care a atras atentia, n 1963 nc nu czusem n dizgratie si
legtura lor cu mine nu-i expunea nici unui pericol, n aceste conditii le-am vizitat institutul de
chimie care era situat n piata Zu-bovskaia. Cu Anastasia vanovna am corespondat si n
continuare. Nemaistiind cu ce s m ajute, ea se oferea s-mi rebat unele materiale (i ddeam
s-mi bat piese pe care nu le ascundeam de autoritti si s-mi copieze ciornele lui R-l 7 ca s
nu se piard fr urm; ea a consacrat mult timp acestei activitti, a fcut mult; n Occident
pentru treaba asta exist posibilitatea xerocopierii, dar la noi nici gnd de asa ceva, la noi trebuie
s reproduci liter cu liter), mi oferea micul ei apartament de pe Parkovaia 13 pentru cazul cnd
aveam nevoie s lucrez n liniste, n perioada mea de dezastru, n septembrie 1965, m mai
ascundeam la ea uneori cnd trebuia s scap de urmrire, s m odihnesc dup ce trecusem prin
vreo primejdie, s stiu c mcar n noaptea respectiv probabil n-or s vin. si din nou mi-a prins
foarte bine adpostul oferit de ea de Rusaliile 1968. (Printr-o coincident neverosimil n
Moscova, oras cu sapte milioane de locuitori, cu sapte sute de kilometri ptrati suprafat
locuibil, ascunztoarea mea din acea noapte s-a nimerit s fie la cincizeci de metri, peste un
bloc, de Sasa Andreev, care nnoptase la rudele lui dup ce pusese microfilmul n container si
care a doua zi dimineata plecase cu avionul la Paris. Dac ntr-adevr 1-ar fi urmrit pe el
tocmai eu as fi putut s le cad n plas copoilor!) ,Anastasia vanovna, ghiciti-mi cum se va
termina treaba asta!" am rugat-o eu chiar atunci cnd lncezeam n autoclaustrare. Ea s-a
apucat s-mi ghiceasc pe ascuns n buctrie, dar mie (pesemne c din crti iesea prost pentru
mine) nu mi-a spus dect att: ,Unui
217
om ca dumneavoastr nu este nevoie s i se ghiceasc." si asa este (Eu cred c nimnui nu este
nevoie s i se ghiceasc. Ghicitul tine de necurtenia vietii. A ne cunoaste viitorul nu ne e dat si
pace, n privinta lui nu avem dect presimtiri.) n nelinistitele mele popasuri la ea, nu eu am
descoperit, ci ea a povestit cum a rmas singur n anii urmtori, pensionat deja, continuase s
fie inspiratoarea micului ei cerc de tineret; ce bine veniti snt asemenea oameni pentru educatia
generatiilor. Dar ncepuse s se team de bolile btrnetii si s-a dus s-si ncheie viata ntr-o
cas pentru invalizi la Kliaznia.
at-1 pe van Dmitrievici Rojanski. Era prieten de pe front cu Lev Kopelev. Prin acesta ne
cunoscuserm, dar, se vede treaba, nu este exclus s ne fi cunoscut si prin Eva. Anterior nu i se
fcuser greutti la plecrile n strintate, drept pentru care n 1964 se contura o nou
asemenea plecare, n prealabil primise de la mine o capsul cu microfilme pe care o tinea la el
si categoric ar fi luat-o cu sine, riscndu-si capul dar n ajunul plecrii a fost chemat la CC si i s-
a anulat delegatia (nu din cauza mea). Numrul consecintelor neplcute ar fi fost mai mare, dac
manifestarea de nencredere politic i s-ar fi fcut n timpul controlului vamal. (Acea capsul, am
si transferat-o la Eva.) Apoi el mi copiase niste benzi magnetice care nu mai puteau fi
ncredintate spre ascultare nimnui. Ceva important se pstrase pentru scurt vreme la el si n
nenorocitele mele zile din septembrie 1965, pentru c mi amintesc de urmtorul lucru: tocmai
iesisem din apartamentul Ghicitoarei cnd 1-am sunat de la telefon public, fr s-mi dau numele,
si m-am dus cu noaptea-n cap s discut cu el, atta timp ct eram ncredintat c nu trag dup
mine vreo coad. Fiu al unui cunoscut fizician, .D., el nsusi fizician, era ncurcat n viata
birocratic-functionreasc de care i plcea s se deconecteze n ambianta bibliotecii sale. Era un
om bun, de o vast cultur, putin flegmatic n discutie, preferind parc mai mult s gndeasc
dect s vorbeasc. Avea o pasiune deosebit pentru filozofia antic, publicase o carte despre
Anaxagora. ,tareviciul" era numele de cod pe care i-1 dduserm noi (fie dup van, fie si dup
Dmitri).
,tarevna" era numele pe care, prin derivare, ncepuse s-1 poarte Natalia Vladimirovna Kind,
sotia lui de-atunci. Dar mai trziu, acest ntmpltor supranume conspirativ s-a justificat pe deplin
si prin maniera ei de a se comporta, prin asa de rusescul ei fel de a fi, prin fruntea ei de femeie
inteligent, printr-un nu stiu ce interior. Avea
218
un suflet foarte generos, o inteligent superioar. Era un geolog talentat, doctor n stiinte, o
femeie de un mare echilibru sufletesc era de invidiat tria cu care suporta necazurile. Dar oare
era timpul s punem pret pe aceste calitti si sentimente, s acceptm ca ele s marcheze lupta
si alergtura noastr? Pentru noi important era faptul c ea era ferm, devotat, c apartamentul
ei strlucea de curtenie, c tria departe de colciala Moscovei. Aceasta nsemna c la ea se
puteau aranja ntlniri cu strini (cu rusi din afar cnd cu btrnii Andreevi cu care se
mprietenise nc la Geneva cu ocazia delegatiilor sotului ei, cnd cu nenorocita Carlyle, cnd cu
Stepan Tatiscev, trimis de ea). tareVna era foarte bun prieten si cu Eva, ceea ce deja nchidea
cu totul cercul nostru, simplifica stabilirea contactelor. Nu aveam crti pe care s le ascund de ta-
revna; desigur, ea fusese printre primii cititori ai textului dactilografiat al lui August, nc de pe
cnd acesta nu era terminat; ne ajutase s ntocmim harta Arhipelagului, s detectm, prin lantul
de geologi cu Pahtusova, scurgerea de informatii dinspre Q si chiar dup moartea lui Q a
obtinut pentru noi, prin acelasi lant, de la Pah-tusova relatarea despre desfsurarea unor
evenimente funeste, n ultimele luni sumbru-ameninttoare petrecute de noi n tar, tarevna ne
vizita adesea pe mine si pe Alia, devenindu-ne tot mai apropiat; ea a reusit s vin s ne vad si
arunci cnd convocarea la procuratur ne fusese deja nmnat. De multe ori a venit la Alia si
dup expulzarea mea. M ameninta, se pare, un dezastru total, dar eu m duceam la ea s
discutm capitolele nefinisate ale lui Octombrie asta suna atunci academic. Terminnd eu
din Occident si prietenii mei din Uniune pregtirea culegerii Voci din strfunduri, fcusem
schimb de manuscrise prin ea cu safarevici, care-i era vecin. Astfel tarevna mpreun cu Eva s-a
inclus n canalul principal. Atunci cnd aceste schite vor fi publicate, nu toti compatriotii nostri vor
ntelege ce trie de caracter trebuia s ai ca s te incluzi n ,canal".*
* Au trecut anii noi, din strintate, ea, din tar, ne trimiteam ntruna biletele, stiam despre
bucuriile ei, aflam ba c a vizitat din nou tundra care-i plcea foarte mult, ba c si-a cumprat
lng Moscova un teren cu grdin, ba c mpreun cu Eva, Danila, Liusa se afl la odihn n
Crimeea. i unea tot trecutul. Numai ea stiuse despre vizita Evei la noi n Vermont si n roica ei
dacea de lng Moscova se citise cu voce tare precedenta schit, a
219
n parte prin tarevna, apoi prin Liusa, pstram legtura cu Mi-hail Konstantinovici Polivanov, unul
dintre autorii culegerii Voci din strfunduri, matematician, un suflet curat, un gnditor subtil care nu
avea ns acces la deliciul unei conversatii libere dect cu ctiva prieteni si n cteva locuri, ca noi
toti cei de-acolo, care eram supusi unei presiuni deformatoare din afar. M.K. era credincios dar
respecta asa de mult libertatea celorlalti, nct pe propriii si copii nu i-a botezat de mici, ci i-a
lsat s creasc si s decid ei (toti s-au botezat). Ani de zile mi-a pstrat si Arhipelagul, si
Cercul-96, scrierile mele cele mai periculoase cnd la el acas (si cte nu s-au ntmplat n
timpul acesta: le tinuse sub cad, foile se umeziser; trebuise s le ntind prin tot apartamentul
ca s se usuce; din cauza ferestrelor deschise se nvrtejiser si se amestecaser; pe
neasteptate, mtusa lui, care-si avea locuinta ei separat, se pomenise cu perchezitia pe cap
du totul ntr-un garaj, f operatiunea asta chiar tu cu masina), cnd a tatl lui, fr stirea acestuia.
Mai trziu 1-am eliberat de aceste sarcini, dar mult literatur interzis a trecut prin minile lui, el
nsusi se hrnea cu aceasta si-i hrnea si pe cititori.*
Extinznd reteaua conspirativ, fiecare actioneaz, fireste, folo-sindu-se de cunostintele apropiate
si de relatiile de prietenie. Astfel, prietenul Liusei dintr-o tinerete petrecut n perimetrul dacelor
de la Peredelkino era Nikolai Veniaminovici Kaverin (fiul scriitorului), botezat de noi cu numele de
cod ,Vel", aluzie la pasiunea lui pentru
noua, din nvizibilii. Aceast stire nedeformat, vie, de la noi ctre ei era de-a dreptul
neverosimil; Eva le povestise amnunte despre Vermont, ceea ce nu se putea face pe sub
tavanele din Moscova. ar la sfrsitul lui 1983, kaghebistii au venit la ea pentru perchezitie (cnd
se strinsese cercul njurai Evei, n jurul Fondului), au luat crtile mele, au cerut explicatii n
legtur cu provenienta acestora. Li s-a rspuns simplu: ,Snt prieten cu el din anii '60." Au
lsat-o n pace. (Adnotare din 1986.)
* Totusi, datorit marii lui circumspectii, el a reusit s evite orice suspiciune din partea KGB-ului si
a continuat s beneficieze de deplasri n strintate, uimindu-ne si bucurndu-ne pe noi la Ziirich
printr-un neasteptat telefon din Paris, apoi n Vermont printr-o scrisoare din talia. (si ce destin au
sovieticii! ,Aici snt si alti oameni din URSS, de aceea cu greu mi reprim bnuiala c fiecare
miscare de-a mea si, mai ales, aceast scrisoare este urmrit. Asa c nu v mirati de urmele
unei conspirativitti bolnvicioase chiar n aceast scrisoare".) Dar n aceste scrisori, el la
vremea aceea aproape singurul din tar care fcea o bres n zidul tcerii relata despre niste
ample si profunde ecouri a Nodurile deosebit de dragi nou la acea dat. (Adnotare din 1986.)
220
biciclet (velosiped n ruseste n. t.). Neavnd a se teme de vreun control, lui si Liusei le era
usor s se ntlneasc n zilele de duminic la Peredelkino. Kolia fcea parte dintr-o generatie
care nu mai suferea de epuizare, care ntelegea c numai prin propriile ei eforturi poate dobndi
libertatea. Era un om hotrt, punctual n felul de a se comporta, de ndejde n ceea ce
ntreprindea. Pe tatl su, dup prerea mea, nu-1 tinea la curent cu ceea ce fcea el. Se
nconjurase de un mic cerc de tineri, motiv pentru care le-am si dat ,rsu-citoarea" de copiat
adus de Rostropovici. (Aceasta s-a dovedit extrem de eficient, de aceea cu prere de ru au
distrus-o ntr-un moment de primejdie.) Kolia o ajuta pe Liusa la ascunderea si pstrarea
microfilmelor si a manuscriselor mele.* El a dat ,startul" pentru multe dintre scrierile mele de
samizdat. n ianuarie 1974, pe ntuneric, venise la mine la Peredelkino. -am dat atunci la timp,
pentru una dintre lansri n ziua arestrii mele Nu triti n minciun, l nsufleteau curajul si
dispozitia de a ajuta la orice si fr s tin seama de pericole.
Necesitatea o constrngea pe Liusa s aib si un loc al ei permanent, special, de pstrare a
manuscriselor mele, un loc separat de sistemul lui Danila. n toamna, cred, a lui 1968 i-am propus
ei asemenea pstrtori precum colaboratorii nstitutului de Limb Rus de pe Volhonka. Pe unul
dintre ei, pe Leonid Krsin, Liusa oricum l stia din vizitele lui la K.. Ciukovski. Alt colaborator era
foarte simpatica Lamara Andreevna Kapanadze. n viata mea, am vzut-o n total de trei ori,
dintre care de dou ori n legtur cu initiativa ei pe linie de institut de a m invita, chipurile,
pentru un model de nregistrare fonetic pe band de magnetofon, n realitate pentru a face
cunostint cu mine si a primi manuscrise pe care s le multiplice. (Ei m-au mai ajutat si n niste
cercetri privind dialectele din zona Kubanului si a Donului.) A treia oar i-am chemat pe amn-doi
(pe acelasi familiar si fatal bulevard Strastnoi, pe aceeasi drag si mic alee ,novomirian" n
curs de lrgire) si pe loc le-am propus s-mi pstreze ei manuscrisele mele cele mai
periculoase si, n plus, si foarte voluminoase. si n-am gresit, nu am avut momente de cint! Le-
au luat, fr s tremure, si le-au pstrat n conditii excelente. Leonea lua materialele de la Liusa
si aducea materiale
* Abia acum aflu c, dup scrisoarea mea ctre congresul scriitorilor, ei mpreun cu prietenii lor
m aprau la Peredelkino. (Adnotare din 1990.)
221
la Liusa, acest lucru era firesc, ntruct el continua s se ocupe de mostenirea lui K.. Pe Lamara
ns, tocmai pentru c asa cereau
legile conspiratiei, eu, din pcate, n-am mai vzut-o niciodat__
n-am avut posibilitatea nici s ne cunoastem mai de aproape, nici s mai stm de vorb; dar si
Liusa o ntlnea foarte rar. Se pare c locul de pstrare la Lamara se schimbase mai nti la
niste rude la niste btrni nevinovati, apoi nu stiu de ce a trebuit s ia manuscrisele la ea, n aleea
Troitki printr-o ironie a destinului, acolo era apartamentul fost cndva al lui Beria, apartament
transformat acum n locuint la comun! Evident, n sine acest loc de pstrare era nesigur: Lamara
locuia singur, adic, arunci cnd pleca, lsa materialele ntr-o locuint la comun! Dar,
nentlnindu-se cu noi si neocupndu-se cu nimic altceva dintre cele nepermise, ea nu avea de ce
s atrag atentia. Totusi, n vara lui 1973, cnd la noi totul trosnea din ncheieturi, a venit si de aici
o veste alarmant: un musafir de-al vecinilor fusese surprins de dou ori uitndu-se pe gaura cheii
n camera Lamarei. Putea fi vorba si de un interes fat de o tnr femeie atrgtoare, putea fi
vorba si de niste tentacule ale KGB-ului. Acum, dup accident, Liusa era bolnav, acum
Arhipelagul s-a prbusit, forte pentru a rezolva problema cu Lamara nu erau. n sfrsit, toamna,
cnd tocmai ne hotrserm s ne scoatem arhiva de la ea, Leonea Krsin, n urma unui atac de
cord, a rmas invalid pentru mult vreme, si din nou s-a oprit miscarea, din nou lucrurile au
rmas n suspensie, n acea toamn avusesem senzatia unui cosmar, ca atunci cnd trebuie s
faci o miscare de aprare cu mna, si totul este paralizat. Mai trziu n cursul toamnei, lucrurile s-
au ndreptat, toat arhiva am scos-o cu bine de acolo.
nc o coincident: n aceeasi alee Troitki, cas lng cas cu locul de depozitare (!) al Lamarei,
n ianuarie 1972, n ajunul Crciunului, n apartamentul lui N.. Vilmont, cunoscut teoretician al
literaturii si traductor, s-a terminat cu succes alergarea mea si a Annei Samoilovna Berzer dup
Vitelul iesit pe o portit lsat deschis (scurgere de informatii) si ajuns n galop pn aici. Ani de-
a rndul, ntre noi si A.S. Berzer s-au pstrat uimitor de statornice si netulburate relatii prietenesti
de cnd ne-am cunoscut prima dat n redactia lui Novi mir, pe atunci nc n cldirea veche,
de la primele relatri pe care mi le fcea n secret despre miscarea lui ,Denisovici" prin cercurile
CC acestea se petreceau nc n fostul ei apartament din aleea Krecemikovski, viitorul Novi
Arbat
222
i apoi o dat cu demolarea vechii alei, cnd surorile Berzer au fost aruncate ntr-un prpdit de
bloc nou la periferie, si apoi o dat cu demolrile de redactii cnd Anna Samoilovna a fost scoas
si din noul Novi mir si fortat s ias la pensie. Ea era de aceeasi vrst cu mine si a nvtat la
MFL chiar n perioada cnd eu eram acolo la fr frecvent. Din aceast mprejurare deriv
conceptia si amintirile care snt ale ntregii noastre generatii, nsusi felul ei de a gndi si a simti mi-
era apropiat, nu existau diferente sensibile ntre reactiile noastre. si era, n cel mai nalt grad,
modest, plin de tact, agreabil, neorgolioas si avea un suflet bun. Toti autorii publicati de Novi
mir o iubeau, nu numai eu. si desi nu trecuse prin nici un antrenament, ea, calm, era totdeauna
gata s preia, s ascund, s duc, s transmit orice manuscris secretsi uneori eram
beneficiarii ajutorului ei. Existase chiar un proiect conform cruia Liusa urma s dactilografieze tot
Arhipelagul n apartamentul Annei Samoilovna s-ar fi cufundat acolo, ca si cnd ar fi plecat nu
se stie unde. Dar am renuntat: prin peretii blocului lor treceau toate sunetele, iar toat ambianta
era ostil. Orice plan secret puteai s-i mprtsesti acestei femei si puteai fi sigur c nu-i va
povesti nici prietenei, nici surorii. Pur si simplu nu a fost nevoie s-i dezvlui mai mult. Ea ns
pentru noi culegea multe, ne povestea multe, ne punea n gard. Scurgerea de informatii privind
Vitelul, ea a depis-tat-o instantaneu. Cnd la Riazan m-au exclus din Uniunea Scriitorilor si
telefonul din Moscova al Aliei amutise, al doilea telefon pentru mine a fost cel de la Novi mir al
Annei Samoilovna, si astfel stirea aceasta, drguta de ea, si-a luat zborul! Camera lor de la Novi
mir, sectia proz, era totdeauna ca un club literar liber, toti veneau acolo s tifasuiasc, s fac
bancuri si s se plng. Acolo chiar si dup desfiintarea redactiei ddeai tot peste A. Berzer si
nna Bo-risova care continuau, ct si cu ce puteau, traditiile anterioare. La ele avea cale deschis
si Liusa si astfel si n Novi mir cel ,corectat n spirit comunist" mi se puteau transmite
manuscrisele, mi se puteau rspndi declaratiile fcute prin samizdat, iar nna, cu nftisarea ei de
femeie pur si simplu drgutferm, cumptat, perspicace si cu o perfect ntelegere a
lucrurilor, n apartamentul ei solitar de la Aeroport, pstra de asemenea de ani de zije Cercul-
96 si nc ceva. Ni se adusese din Occident editia rus a Cercului; noi nc nu cunosteam
numele pirateresc Phlegon, credeam c aceasta este editia Andreevilor. nna, sptmni de-a
rndul, sear de sear,
223
fT
se ocupase de colationare si corectur nspimnttor de multe denaturri!*
Scriitorul Boris Mojaev, prietenul meu foarte apropiat, cel mai bun cunosctor al satului rusesc si
al naturii rusesti, om ns de o extraordinar prudent de tip trnesc, nu era ctusi de putin
dispus s se bage ntr-o conspiratie. -am propus s participe la revista samizdat. N-a fost de
acord. El exprima prin sine jetul vesnic si egal (sau cresterea ca o nfrunzire) a vietii poporului.
Caldele mele relatii cu el se statorniciser ca si cndtara noastr ar fi fost liber, si doi scriitori,
venind n contact, ar fi putut s-si permit luxul de a se ocupa exclusiv de literatur ca atare. Dar
si el n iunie 1965 m-a ajutat s strng n secret materiale privind rscoala din regiunea Tambov, a
acoperit cu delegatia lui de corespondent voluntar neanuntata mea cltorie acolo. (Asa cum, n
1972, o alt cltorie n aceeasi regiune Tambov mi-a acoperit-o cu rubedenia lui, vechiul
camarad de puscrie van Emelianovici Brskin, de felul lui din nokovka, judetul Kirsanovski.) ar
apoi lordul Beteli (Marea Britanie) 1-a atras pe Boris, prin ziaristul slovac Liciko, n aventura lor, n
contacte secrete, care pentru Mojaev puteau s se soldeze si cu nchisoare. Boris s-a comportat
demn, ferm si, ca si cum s-ar fi obisnuit cu toate aceste lucruri, nu s-a speriat ctusi de putin.
n toti anii '60, cercul celor care simpatizau cu activitatea mea si aveau un sentiment de repulsie
fat de guvern era asa de clar conturat n societate nct puteai s ceri un ajutor consistent si de
la niste oameni ntlniti ntmpltor pe strad si nu erai refuzat si nici ,vndut". nclinau s ne ajute
si cei mai prudenti si mai retrasi.
Din acel cerc al simpatiei sociale multi binevoitori anonimi m tineau la curent cu calomniile
contra mea pe care partidul le debita de la tribuna sedintelor cu usile nchise unde ei formau
auditoriul. De obicei nu le stiam numele si nu li-1 ceream dar ce
* Faptul c Vitelul a vzut lumina tiparului s-a repercutat negativ asupra Annei Samoilovna. Dar
cine poate s prevad totul? Nu puteam s ocolesc cuvintele de laud si recunostint la adresa
ei iar pentru asta i s-a poruncit redactiei lui Novi mir s nu-i mai dea posibilitatea unui cstig
suplimentar, s o lipseasc de comenzi de colaborare; s-a instituit asupra ei un fel de embargo.
Ea ncepuse s orbeasc. (Dimpotriv, A.D. Dementiev, blamat de mine n Vitelul, a devenit
datorit acestei mprejurri un nume la mod n cercurile oficiale.) (Adnotare din 1978.)
224
mult m ajutau ei s m apr! Ce arm mi puneau la ndemn! mi venea ajutor din locurile cele
mai neasteptate.
Din acel cerc al simpatiei i-a venit si lui Mstislav Rostropovici ideea de a m gzdui la dacea lui
si astfel el si Galina mi-au fcut cel mai generos si mai salvator dar pe care 1-am primit
vreodat. Dar nimeni n-ar fi bnuit si n-ar fi crezut c n 1970 Nikolai Anisimovici sciolokov
(paradoxal, dar m-am hotrt s-i culeg cu litere italice si numele lui) ministru al Afacerilor
nterne al URSS si amic al lui Brejnev! m-a ajutat si el tot n tain, si ce mult m-a ajutat! Cum
de s-a putut ntmpla asa ceva? Chestiunea este c Svetlana, sotia lui sciolokov, era prieten din
copilrie cu Rostropovici: n sensul propriu al cuvntului, tatl ei l luase din piata grii si-1
adpostise mult vreme la el pe Leopold Rostropovici, care nu avea cas si care si-1 adusese pe
talentatul lui fiu s-si fac o carier la Moscova... si iat cum acum Stiva i spune lui sciolokov c
am nevoie de o hart topografic amnuntit a Prusiei Orientale (n timpul rzboiului mi fcusem
rost de o asemenea hart, dar la arestarea mea s-a pierdut) si ministrul mi trimite de la statul-
major al MA o hart cuprinztoare a ntregului perimetru al actiunilor lui Samsonov, o hart
asamblat cu grij. Am tinut-o la mine aproape un an (de-acum credeam c pot s-o retin pentru
totdeauna) si m-a ajutat s avansez destul de mult cu lucrul asupra lui August: cu totul alta este
senzatia cnd citesti n cheie militar o hart si vezi fiecare 100 de metri ai localittii, este ca si
cnd calci cu propriii 3 tale picioare terenul respectiv. (Dar cum s ajung n acele locuri care
apartin acum de Polonia?...) si la interventia lui Stiva, sciolokov a cerut el nsusi s mi se acorde
viz de sedere n Moscova, dar de sus i s-a dat rspuns negativ, n perioada cnd toti se asteptau
s plec la Stockholm, a trimis-o repede pe ne-vast-sa s-mi ia harta, ca s nu existe dovezi
compromittoare. Am aflat ulterior de la Stiva cum c ministrul se bucurase c n-am plecat cci,
spusese acesta, ,bine a fcut! Altminteri, nu i s-ar fi permis s se ntoarc!" si cum c se
dusese la CC cu propunerea de a se ncepe publicarea scrierilor mele. Pentru asta, putin a lipsit
ca s-si piard postul.
Printre cei care m simpatizau (nu numai pe mine, ci si toat
.Miscarea) puteau exista si asemenea btrnele ca Nadejda Vasilievna
Buharina, care n diferite perioade a ajutat mult n viata de toate
zilele, n gospodrie cnd pe R. Medvedev, cnd pe mine, cnd
225
pe Saharov, cnd pe safarevici, pe toti ,liber cugettorii" de prim-plan rupnd din portia de
solicitudine cuvenit propriilor ei copii si nepoti. (,Pn la moarte trebuie s dau de la mine, ca
multumire c n-am fost n lagr" spunea ea.) n permanent pregtea niste pesmeciori gustosi
speciali pentru pachete ce urmau a fi trimise n lagre, se ntlnea cu sotiile detinutilor, le ajuta,
mprtea daruri si brosuri pentru cteva orase provinciale. La vremea aceea, aceast bunicut
tipic accepta fr sovire s pun ceva periculos n sacosa ei de gospodin si s-1 duc acolo
unde trebuia. Avea mereu gata de lucru dou dactilografe pregtite s multiplice dezinteresat
orice scriere samizdat. Astfel, trei btrnele constituiau ,batalionul samizdatului".*
Ce s mai vorbim de fostii detinuti? Printre ei nu exista nici unul pe care s nu-1 nsufleteasc
dorinta de a ajuta. Wlhelmina Slavut-kaia, vreme ndelungat colaboratoare a Cominternului, cu
stagiu, apoi, de zece ani de lagr, aduna pentru mine date despre Kozma Gvozdev, mi fcuse
cunostint cu copiii lui Aleksandr sleapnikov, nzestrndu-m astfel cu un material de mare
valoare; mi aranjase o ntlnire secret cu Boli pentru a-i transmite niste texte destinate
Occidentului. Dup arestarea si expulzarea mea a ajutat-o pe Alia s expedieze crtile despre
revolutia rus adunate de mine, interzise a fi scoase din tar."
O alt colaboratoare a Cominternului, cercetas, letona Olga Zvedre (fost cekist de baz, care-
i cunoscuse personal pe toti sefii Comisiei Extraordinare) mi furniza date inestimabile.
* Vestit specialist n arta culinar, Nadejda Vasilievna, multi ani dup aceea, i strngea la ea, n
aleea Levsinski, pe toti prietenii si cunoscutii nostri, dndu-le astfel ocazia s se revad la
aniversri si comemorri. De Ziua Aco-permntului Maicii Domnului, n 1982, i-a fost ru si n
douzeci si patru de ore a murit de tromboz la inim (avea 81 de ani). s-a fcut slujb la Sf.
Nikola din Kuznet n prezenta a o grmad de lume. n noaptea dinaintea mmormntrii a fost la
Moscova un viscol nelalocul lui, zpada a acoperit totul. Defuncta a fost nmormntat la
Vagankova, cu flori si luminri pe zpad, ca iarna. (Adnotare din 1986.)
" ar dup moartea Evei n 1984 a luat asupra ei reteaua secret a ajutorului Fondului nostru
Social Rus. Ce-i drept, cu aceast responsabilitate, ea s-a compromis n 1986, cnd s-a
nregistrat primul mare esec al Fondului. Ka-ghebistii o terorizeaz si azi. (Adnotare din 1986.)
- '
226
n perioada de la Riazan fcusem cunostint cu dou surori b-trne. Una dintre ele, Anna
Mihailovna Garasiova, n anii '20 fusese nchis ca anarhist. Cealalt, Tatiana Mihailovna,
primise zece ani de detentie n deceniul al patrulea pe motiv c era mic-bur-ghez sovietic. Ele
mi adunaser material pentru Arhipelag si, n drpnata lor csut provincial, de secol al XlX-
lea, mi pstraser prti din Arhipelag si microfilme si alte manuscrise. (,Viata a devenit mai
vesel, a cptat un sens!") ntruct aveau sobe, luaser toate hrtiile din apartamentul nostru,
plicurile, care nu puteau fi pur si simplu aruncate, ci era obligatoriu s fie arse. Dis-de-di-mineat,
dup excluderea mea din Uniunea Scriitorilor, cnd masina kaghebist sta de gard la poart, a
venit Anna Mihailovna si a luat n sacosa ei de gospodin exemplarul nsemnrilor s fie
asigurat pentru cazul n care kaghebistii ar da nval n apartamentul meu.
Mai aveam la Riazan o fiint hotrt si devotat, Natalia Evghe-nievna Radughina. Ea pstra
legtura cu cele dou Garasiove, fcea parte din reteaua general, era un ajutor de ndejde. Se
oferise si s pstreze manuscrise, dar n-a fost nevoie s-i dau ceva important. ar legtura ei cu
noi era pe fat. n ziua arestrii mele, KGB-ul i-a czut pe cap cu o perchezitie. Au rscolit, au
cotrobit, dar de gsit corpuri delicte mai va.
n 1964, cnd nc nu czusem n dizgratie si lucram oficial la Arhiva de istorie militarun A
leksandrovici Stefanov rni-a vzut semntura n cartea vizitatorilor, a venit s-mi multumeasc
pentru van Denisovici si s-mi ofere ajutorul su la arhive. Originar din Novocerkask, copil
precoce (cu un spirit de observatie si cu o memorie, amndou neobisnuite), martor al
evenimentelor revolutionare de acolo (peste asemenea oameni inofensivi si nc nelichidati trece
Mtura de Fier), om care la vremea lui si fcuse cei zece ani de lagr (la fel si mama lui, n
prezent rposat); el era si la saptezeci de ani nc viguros, cu capul chel rotund ca un cucurbi-
taceu, cazac vnjos cu o neobisnuit capacitate de munc. nginer petrolist fruntas, talentat,
apreciat si neobosit n munc, el numai serile si duminicile si le consacra pasiunii sale: istoria
general a Donului, a czcimii, iar prin contiguitate si a armatei imperiale ruse. Fireste, si
conceptiile lui erau pur czcesti, antibolsevice (desi si le ascundea cu ndrtnicie n spatele
obiectivittii cercettorului). Deprinderile de arhivar care stie ce, unde si cum s caute, el le avea
227
dezvoltate la maximum. De-a lungul anilor m-a ajutat inestimabil de mult cu amplele lui informatii
despre unele unitti si personalitti ale vechii armate ruse si mai ales despre czcime.
(Trstur general n URSS: toti cei care ajut, care colaboreaz n asemenea conditii au
undeva un serviciu, iar munca herculean de scurmare prin arhive ei o fac fr nici un fel de
remuneratie si n timpul lor liber.) Mai trziu, cnd am nceput s primesc crti din strintate, i-am
fcut o mare bucurie ,Donetului" (cum ncepusem s-i zicem) cu editiile ,albe" despre czcime.
L-am contactat prin Liusa; el i-a fcut ei multe neplceri prin incapacitatea lui de a vorbi concis,
aluziv, la telefon, prin obiceiul de a dezvlui multe lucruri de prisos, periclitndu-si astfel chiar
propria lui situatie. ar cnd ne-a czut pe cap si mostenirea lui Kriukov (vezi schita 14), LA. a
devenit exploratorul principal al acestui munte de hrtii, dar a luat multe lucruri si pentru temele
lui.
La Biblioteca Lenin, Liusa a fcut cunostint cu un bibliograf prieten cu mine, Galina Andreevna
Glavatskih. Pe fisa Liusei (si a mea), Galina, facnd o adevrat art din servirea clientei ei,
punea la dispozitia acesteia nu niste liste recomandate oficial, ci zeci, dac nu sute de crti
interesante cu locurile marcate. Din motive de conspirativitate nu m-am vzut niciodat cu
G.A. si i-am multumit pentru ajutor, poate, printr-un singur biletsi numai de la Liusa stiu c G.A.
avea atunci njur de treizeci si sapte de ani, c era istoric, c era ,modest, subtire, obosit". si
religioas. Liusa lua de la bibliotec nenumrate asemenea crti, mi le aducea n afara orasului si
de la mine le ducea din nou a bibliotec.
Chiar si n sectorul special al Bibliotecii Lenin, cu alte cuvinte, chiar n locul cel mai nchis si
inaccesibil, era o persoan care ne simpatiza, Vera Semionovna Grecianinova. Uneori ne procura
materialele cele mai rare. Dar a fost urmrit sau, poate, ea nssi a scpat vreo vorb fat de
cineva, fapt este c au scos-o de la sectorul special. si prietena ei, Anna Aleksandrovna Sdakint,
cercettoare a operei Marinei tvetaeva, a rscolit si ea, la cererea mea, destul de multe materiale
gazetresti din sectorul special, m-a ajutat enorm.
Cu anii, arhivele au nceput, una dup alta, s-mi refuze accesul si documentarea. (La Arhiva de
istorie militar, n 1972, dup aparitia lui August, s-a fcut chiar o anchet pentru descoperirea
persoanei care-mi dduse n 1964 materiale despre primul rzboi
228
mondial.) ns materialele, informatiile necesare mie, rspunsurile la ntrebri tot mi parveneau
n flux nentrerupt. Cnd de \aAlek-sandr Veniaminovici Hrabrovfki, teoretician al literaturii,
schopen-hauerian, ginerele lui Korolenko, mare cunosctor n materie de arhive. Cnd de la
Vmceslav Petrovici Neceaev. Cnd de la istoricul si profesorul Piotr Andreevici Zaioncikovski.
Cnd de la Vladislav Mihailovici Glinka, petrogrdean. Cnd de la Evghenia Konstan-tinovna
gosina (pensionar a Editurii de Stat pentru Literatur, ea a luat de la mine tema ,Foametea din
1921"; era sor cu acea dactilografa, Olga Konstantinovna, de la Milevna; ani de zile, aceste
surori locuiser ca dou strine n aceeasi Moscov, si datorit crtilor mele s-au reapropiat). M
ajutau si oameni cu totul strini, persoane oficiale, si oameni btrni (nu-i stiu pe toti, Liusa lucra
cu ei fr mine). Epoca era asa de complex, nssi intelectualitatea nu mai stia de partea cui
este, ce gndeste si care-i este identitatea.
A mai fost si un tnr inteligent, fragilul Gabriel Superfin", super-dotat n materie de cercetri
arhivistice. El singur m-a abordat, s-a oferit s-mi dea ajutor si m-a ajutat cu privire la Gucikov
(capitolele 39 si 66 din Martie) si la unele date generale despre Rusia prerevolutionar. N-a reusit
s fac mult, dar n momentul arestrii lui n 1973, eu, ntr-un interviu dat ziarului Le Monde, am
subliniat dinadins participarea lui la activitatea mea ca s-i asigur chestiunii o mai mare
rezonant international si prin aceasta s-1 apr.
Am vrut la un moment dat s vd n palatul Tavriceski sala de sedinte a Dumei si locurile fierberii
din februarie. Mi s-a interzis categoric accesul. si dac totusi am ajuns acolo n primvara lui
1972 un scriitor rus ajunge ntr-un loc memorabil al istoriei Rusiei conduse acum de niste
,rusi"! aceasta s-a realizat numai pe riscul si cu inventivitatea a doi evrei: Efim Etkind si David
Petrovici Pritker. Pritker era lector la ,scoala regional de partid". scoala ocupa si bloca palatul
Tavriceski, care devenise un obiectiv oarecum secret. M-a ajutat o singur dat ntr-un caz, nu
cel mai important, totusi foarte complicat (de-atunci eu la Retrograd n-am
* Era asa de fragil. Tremura de fiica arestrii (care plana deasupra lui pentru produsul samizdat
numit ,Cronica evenimentelor curente") dar la anchet s-a descurcat bine: de unele nefericite
depozitii initiale s-a dezis apoi n ntregime. Ca si cnd ar fi cptat noi forte, s-a purtat brbteste
la proces; cu toat fragilitatea lui, a suportat brbteste si nchisorile, si carcerele, si lagrele, n
1978 a fost deportat n Kazahstanul de Nord. (Adnotare din 1978.)
229
mai fost, iar ntre timp m-au expulzat). Cum s nu pomenesc de bine acest ajutor dezinteresat?
Pritker m-a ntmpinat n pragul palatului, m-a condus pe lng punctul de control militar, si am
nceput s admirm pe ndelete Sala cu cupol, apoi, scldat n razele asfintitului, Sala
Ekaterinei (o msurm cu pasul fr grab, mi notam caracteristicile peretilor, lustrelor,
coloanelor), apoi am intrat n sala de sedinte a Dumei, aici, fr grab, am perorat amn-doi (eu
stiam dinainte, n ce-i priveste pe deputati, care unde sedea), am urcat pe podiumul lui
Rodzianko, de acolo m-am uitat n toat prtile, cnd deodat soseste n fug un gardian: ,David
Petrovici, partea aceasta a palatului se nchide imediat, trebuie s ntrerupeti!" N-am mai ajuns
pn la Sala semicircular, ah ce pcat! Tare s-a mirat Pritker, dar s-a conformat. Nu se poate
vizita acum aripa unde a fost Sovietul de deputati ai muncitorilor? am ntrebat eu. Abia ce
intraserm acolo c iat sosind n fug un gardian: i spune ceva deoparte lui Pritker. Lectorul
meu, jenat, m anunt c trebuie s plec imediat. Fierbem! O iau din loc! mportant este ca la
iesire paza s nu-mi cear documentele, astfel ca ulterior s nu se poat proba nimic. La
controlul ca atare, fr s m grbesc, fac o plecciune ctre lector, multumesc din inim, plec
agale. Nu s-au prins. si n-au venit dup mine afar. si n-au venit, nu m-au urmrit pn la colt. Au
ghicit, n-au ghicit? Atunci de ce o asemenea agitatie pentru ntreruperea vizitei mele? (A doua zi,
Pritker s-a ntlnit cu Etkind n secret, n grdina Lavrei si 1-a prevenit: ,Considerm c eu n-am
stiut pe lng cine am fcut pe ghidul. Tu mi-ai spus c este un docent din Siberia."*)
De Efim Grigorievici Etkind m leag o mare prietenie care n momentul expulzrii mele mplinise
deja zece ani btuti pe muchie. (Etkind, nainte de a fi exclus, fusese prevenit ntre patru ochi de
Boborkin, directorul institutului:,Dumneata esti acuzat de prietenie cu Soljenitn. Sincer ti spun:
te invidiez.") Totul ncepuse de la o
* Pritker a avut dup aceea mari neplceri: 1-au amenintat cu concedierea. ,Dar ce, palatul
Tavriceski este un submarin atomic?" a ntrebat el. ,Palatul Tavriceski este o institutie de stat!" i-
au rspuns sefii. s-au cerut explicatii scrise, la care D.P. a scris c nu stie numele de familie al
omului pe care 1-a condus prin palat. sefii n-au avut probe, ceea ce a constituit salvarea lui. ar
eu acum, dup ce am terminat deja Martie, n-am destule cuvinte ca s-i multumesc lui D.P.: ce as
fi fcut eu dac nu as fi vzut cu propriii mei ochi palatul Tavriceski pe dinuntru?! (Adnotare din
1990.)
230
scrisoare trimis mie de ctre foarte simpatica lui sotie, Ekaterina Fiodorovna Zvorkina. Scrisorile
acesteia erau totdeauna pline de umor, te amuzai citindu-le. Ne cunoscuserm la Leningrad. E.G.
era un om erudit, fin. Mergeam mpreun ba la teatru, ba la ei la dacea, ba n cltorie cu
automobilul (la Konigsberg, la Marea Baltic). La Leningrad, el mi gsea mereu alti si alti oameni
capabili s m ajute cu informatii, cu sfaturi, cu fapte. Totdeauna era plcut s mergi n vizit la
ei, unde se aduna si o companie interesant. Nu era nicidecum necesar si nu aveam un plan de
a-1 atrage pe el n conspiratie, ne cunosteam, relatia evolua excelent si n rest neutralitate. Dar
vrtejul din jurul luptei noastre dezvolta o asemenea fort de absorbtie, nct nimeni din apropiere
nu putea s se mentin n neutralitate. Fireste: voiai s citesti ,ceva nou-nout", dar pentru
aceasta trebuia s iei si s tii la tine acest lucru, s-1 pstrezi si s-1 ascunzi o vreme. Tot modul
de viat deschis al celor din familia Etkind, frecventarea ndelungat si cu succes a mediilor
literare si stiintifice nu-i predispunea deloc la risc, la conspiratie. Dar epoca, n totalitatea ei,
mpingea totusi n aceast directie, si ceea ce n alte mprejurri s-ar fi cicatrizat prin uitare n
acesti ani revenea n actualitatea memoriei: si tatl lui, si tatl ei muriser n detentie. si iat, n al
nu stiu ctelea an de cnd ne cunosteam, ei primesc de la mine pentru lectur Arhipelagul. Mai
nti tare s-au speriat, asta prea ntr-adevr c depseste orice limit; se sprgea orice cadru
obisnuit de viat normal. Cuprinsi de neliniste, au venit amndoi la Moscova pentru a m
convinge s nu pun cumva n circulatie aceast carte. Ei ddeau dovad de sinceritate prin
aceea c nu-si ascundeau frica, ci si-o reprimau si si-o depseau. Astfel, plecnd n strintate la
nceputul lui 1967, E.G. s-a hotrt s ia de la mine scrisoarea deja gata pentru congresul
scriitorilor (cu dou luni nainte de congres) si cu mari precautii a transmis-o n Occident (acest
exemplar a ajuns apoi la BBC, unde s-a citit din el; bubuitura a fost mare). Le-am fcut cunostint
cu Liusa; ntre ei s-a stabilit o legtur ca aceea care functioneaz prin curieri de ocazie, si s-au
tot scurs de la Moscova la Leningrad ba noutti samizdat, ba diferite hrtii secrete. Ba chiar, ntr-o
vreme, un exemplar al Arhipelagului a fost ngropat la familia Etkind, lng dacea. si astfel, putin
cte putin, mprejurrile au fcut ca Etkind s se afle la mic distant de locul flcrii nsesi si al
exploziei mondiale a Arhipelagului, ba chiar la gura plniei rmase n urma acestei explozii; el a
cutat s-si mentin echilibrul, dar n-a reusit. si dintre toate per-
231
soanele legate activ de istoria acestei crti numai el s-a ales cu un soc puternic, cu biciuire
public si a fost dat afar din tar.*
ar cu Lev Kopelev lucrurile s-au desfsurat astfel: din anturajul nostru de fosti detinuti, el s-a
apropiat cel mai devreme si cel mai mult de cercurile literare din capital, de strini. Cu N..
Zubov (care l cunostea si el pe Lev, din lagr) discutasem n deportare si ajunsesem la concluzia
c persoana care poate s expedieze n cele mai bune conditii aceast carte cu microfilme este
Lev. Dup ce am venit la Moscova n 1956, mi-am pierdut repede ncrederea n turistii strini si n
posibilitatea de a rzbate la vreo ambasad. Dar n Lev mi puneam mari sperante, lui i tot
citeam texte de-ale mele din lagr, din deportare si m ntrebam cu emotie: pe care dintre ele va
fi de acord s le expedieze? Scrierile mele ns nu-1 ncn-tau. si mai ales n acel an 1956 nu
voia nicicum s-i provoace daune sistemului comunist care ncepuse nu-i asa? ,s se
nsntoseasc". Ar fi nsemnat, dup el, s pun o arm la dispozitia ,re-actiunii internationale".
Promitea c, iat, poate le d polonezilor nuvela mea Republica muncii. Acestia preau n acele
luni c se ndreapt vijelios spre libertate, si anume lucru importantspre o libertate socialist.
Dar nici polonezilor nu le-a transmis nimic, asa c scrierile mele au ncremenit n situatia n care
se gseau. La drept vorbind, Lev nu ddea nici o important opusurilor mele provinciale, cci el
se ntlnea nu-i asa? att cu scriitori sovietici progresisti, ct si cu occidentali progresisti. De
atunci am pus cruce acestei idei. Dar dup ce n toamna lui 1960 m-am apropiat de primul cerc
de cititori netrecuti prin detentie (Teusii, Kamenomostski), n mai 1961 le-am adus Kopelevilor la
Moscova un s-854 atenuat. Desi Lev vedea n acesta ,o nuvel industrial", totusi n atitudinea lui
se simtea
* La nceput, prietenia noastr a continuat si n strintate. E.G. ne-a vizitat la Ztirich, ne-am
ntlnit de cteva ori la Paris (i-am povestit Despre proiectul meu de nfiintare a unei universitti
ruse n strintate, i-am cerut sugestii). Apoi lucrurile s-au schimbat. Dup doi, trei ani, Etkind m-
a atacat n public: a declarat c eu, chipurile, vreau ca Rusia s devin un nou Bizant; si n chiar
toiul executiilor din ran care au fcut s se cutremure ntreaga lume, a afirmat c eu vreau pentru
Rusia un nou aiatolah si c aiatolahii rusi vor fi si mai ri dect cei iranieni! Aceast atitudine a
fost inexplicabil pentru mine. A trebuit s-i rspund tot public Trucul persan, toamna 1979. ar
n continuare, Etkind a devenit unul dintre nelipsitii soptitori ai basmului despre asa-zisul meu
teocratism si antisemitism. (Adnotare din 1986.) t -. *, ,; ,-,.., , -.,,..;
232
clar o nnoire-primenire. Ei, mpreun cu Raia Orlova, au nceput s duc munc de lmurire cu
mine s le permit ca n doze mici ,s le dea de citit" si altora, sta era rolul lor. Eu, mai nti, i
refuzasem categoric, dar apoi am cedat. Mi-au smuls o oarecare list de cititori agreati de mine:
Rojanski, Ospovatii, Koma vanov. Dar n aceeasi var si toamn au nceput s dea de citit fr
s mai tin cont de list. ar n noiembrie 1961, dup congresul al XX-lea, am czut de acord s-
i delegm pe Kopelevi s depun povestirea la Novi mir. Adus-o Raia Orlova. (Dup versiunea ei
i-a nm-nat-o direct si cu explicatii Annei Berzer, iar dup versiunea Armei Berzer: nu a
explicat nimic n legtur cu continutul, ci a pus-o pur si simplu pe mas ca pe o oarecare hrtie
obisnuit, neimportant i-o fi fost rusine?) Dar dup ce au ncredintat-o revistei Novi mir,
Kopelevii erau acum de prere c ,sub acest paravan" se poate proceda la o larg rspndire
(adic, aruncnd asupra revistei vina pentru aceast rspndire). n posibilitatea ca povestirea
respectiv s apar n paginile revistei, ei nu credeau defel, n ce m priveste, aveam oarecare
sperant. Dar operatiunea de publicare s-a desfsurat cu succes si din nou m-am adresat lui
Lev: nu expediem ceva dincolo? Numrul strinilor care se perindau prin apartamentul lor era
mare, dar nu, nici unul nu s-a angajat s ne serveasc, mi.pierdusem deja orice sperant,
cnd deodat, n 1964, Lev porunci s ne pregtim s transmitem ceva prin Rojanski. Rojanski nu
ne-a nselat, a luat materialul care trebuia, dar cltoria lui s-a contramandat. Eu ns fcusem
deja cunostint cu Eva, si n continuare m-am descurcat fr Kopelevi. Numai n momentul
necazului cu arhiva mea, n toamna lui 1965, a nceput s m obsedeze teribil ideea de a
expedia n Occident Tancurile si Noptile prusiene, de a le salva, n momentul acela, Eva era n
Franta. M-am dus din nou la Lev. El s-a angajat s m ajute, si de data aceasta a expediat efectiv
cteva materiale prin Boli. Ce bucurie pe mine, ct de recunosctor i eram! Un lucru nu stiam:
timp de cteva sptmni ct s-au aflat la el Noptile prusiene, Lev le-a dat spre a fi citite si de
Liusia, cumnata lui, care, la rndul ei, le-a dat unei prietene, acolo cineva le-a copiat, si peste
ctiva ani, aceast scurgere avea s-mi pericliteze grav situatia: va ajunge pn la KGB si, prin
Stern, va fi folosit mpotriva mea. Nu mi-am luat atunci inima n dinti ca s-i fac reprosuri
serioase lui Lev, iar n el nu s-a trezit constiinta vreunei vinovtii. Acesta-i caracterul lui: pentru o
lupt serioas si ndelungat nu are tria de a pstra discretie. Este ceva comic,
233
11']......"fi l
dar cu el nici una dintre actiunile mele n-a fost scutit de esec. at, s-a angajat s transmit
pentru Unita, prin Vittorio Strada, o bagatel, o scrisoare: pn si aceasta s-a mpotmolit la vam.
si cnd, dup expulzarea mea, Alia, cutnd o modalitate de a expedia n Occident arhiva
exploziv care-i rmsese pe cap, 1-a rugat s-o ajute n aceast problem, Lev n-a miscat un
deget. (Dar, slav Domnului, din nou cine stie ce s-ar mai fi ntmplat.)
n august 1973, cnd ,disidenta" a nceput s se scindeze, Lev a revenit a vechile lui simpatii
marxiste (,din oala n care a fost catran, nici cu focul nu scoti mirosul"), la pozitia de sustinere a
lui Roi Medvedev. ar ntre mine si el s-a produs o semiruptur, dup articolul meu ,Pacea si
violenta", cnd m-a acuzat de ,moscovo-centrism" (vd opresiunea din URSS, dar n-o vd pe cea
din Chile etc.). Ultima noastr ntlnire a fost n decembrie 1973 la Peredel-kino, la dacea familiei
Ciukovski, unde m aflam ncoltit, chinuit, iar el fr s m ntrebe, iar s m previn mi-1
aduce pe editorul american Proffer cu sotia. M-a gsit n mijlocul unei parcele de pdure: pur si
simplu! M-am nfuriat: ce treab am eu cu acesti americani, nu vreau s vd pe nimeni! Eu
sumbru si taciturn, Lev asijderea: cu asta ne-am desprtit. Dup expulzarea mea ns a aflat de
,Scrisoare ctre conductori", apoi de Voci din strfunduri, si a devenit pentru eternitate dusman
nversunat al acestui program si al meu nsumi. A scris un rspuns vehement la ,Scrisoare",
aproape mai lung dect ,Scrisoarea" nssi (semn ru pentru critic). El pctuia mereu printr-o
asemenea poliloghie, iar n ce-i priveste rspunsul eu nici n-am putut s-1 citesc pn la capt,
dar presupun c nu continea niscaiva idei pretioase. Apoi mi s-a scris de la Moscova c m
,ponegreste" peste tot n toate felurile, c nu se poate abtine nici mcar fat de Liusa si de Lidia
Ciukov-skaia, fat de prietenii mei dar ce-o fi la gura lui fat de strini?
si totusi am continuat s tin la Lev, pstrnd n memorie figura lui mare, ciufulit, si cordialitatea lui
sincer: era generos cu toat lumea si, cnd nu era mnios, era chiar bun.*
A mai fost si nu lipsitul de important ajutor din partea lui Volo-dia Ghersuni, detinut din tinerete,
cunoscut mie n legtur cu Eki-
* Dup plecarea lui n Occident si dup niste scrisori reciproc mpciuitoare, el, totusi, s-a
ncadrat fr scrupule n acel cor al calomniilor cu care m mproscau ceilalti emigranti din transa
a treia, n 1985, cu ultimul schimb de scrisori, relatiile noastre s-au ntrerupt. (Adnotare din 1986.)
.^> .
234
bastuzul. Cu mare entuziasm mi aducea crti vechi si rare pentru Arhipelag si despre istoria
revolutiei. El este cel care mi-a adus Canalul dintre Marea Alb si Marea Baltic, singura carte
editat n URSS si care contine fotografii ale unor cekisti. Tot el m-a pus n legtur cu M.P.
lakubovici. Lui Ghersuni i apartin si doi termeni, folositi de mine in Arhipelag: ,Lagre de
exterminare prin munc", si ,cei pieriti n manier comic" despre ortodocsii comunisti.
Fiecare cunostint fcut cu cineva atrage alte asemenea cunostinte, cercurile se lrgesc.
Acelasi Ghersuni mi-a fcut cunostint cu un alt mic cerc binevoitor, cum era cercul de tineret din
jurul A.. lakovleva, cerc care semna scrisori colective adresate mie. Este de amintit aici si cercul
din jurul Elenei Vsevolodovna Vertograd-skaia. Ei toti lucrau la un fond de carte al partidului, si
unde? n piata Dzerjinski, exact vizavi de Bolsaia Lubianka! si ce fond! Din crti semiinterzise, dar
nc nedistruse, astfel c aveau posibilitatea, chipurile, s copieze crti pe care urmau s le
distrug, dar pe care n realitate nu le distrugeau, ci mi le ddeau, de exemplu, mie. Din cauza
sufocantei lipse de timp, din cauza avalansei de treburi, m-am folosit irational de putin de aceast
mprejurare (la ce bun s strngi crti, cnd esti cu latul de gt si nu stii de vei citi vreuna?), totusi
m-am ales cu cte ceva. O dat ei au struit s le fac o vizit chiar acolo la fond, s m plimb de-
a lungul rafturilor. Eu cu ei nu m cunoscusem cum trebuie, nu ne familiarizaserm, dar eram
prieteni. Le luceau ochii de bucurie, dar nu fcuser oare o imprudent? Nu stiu cum s-au
descurcat, dar printre ei a fost si o iscoad si neplcerile nu i-au ocolit. Apoi legtura mea cu ei
s-a estompat. Nu credeam c acest cerc o s-mi mai fie de vreun folos. Dar cu zece zile nainte
de expulzare, miznd tocmai pe solidaritatea acestui grup, le-am propus s aranjeze un depozit
separat pentru arhiva lui Kriu-kov. Au acceptat.
ar Neonila Gheorghievna Snesariova o femeie singur si nefericit, srac si pe jumtate
oarb, traductoare nenorocoas din englez, marginalizat de ,trusturile" lor descurcrete
(adic de niste exclusiviste colective de traductori), ani de zile arsese de dorinta de a m ajuta
cu ce putea; fericirea, ea si-o vedea n posibilitatea de a m ajuta att ct i permitea srccioasa
ei rezerv de timp liber. (De bastin era din Voronej, fiic de preot mpuscat de Ceka n 1919, la
sosirea Albilor, lucru pe care apoi trebuise s-1 ascund toat viata si asa a putut s termine
sectia de traduceri
235
a nstitutului de Literatur; mama ei fcuse cinci ani la Solovki la nceputul anilor '30, iar dup
rzboi nimerise din nou n lagr; amn-dou fr cas si ruinate pe viat.) Snesariova fcuse
pentru mine o analiz comparativ a dou traduceri engleze ale Cercului (si a strns suficient
material ca s demonstreze neconcordanta lor cu originalul). Traducea cartea lui Gheorghi
Katkov despre revolutia din februarie, ntre noi i ziceam ,Ppdia". Din cauza gafelor la telefon
(avea caracteristica periculoas de a vorbi n plus cnd nu trebuie si ce nu trebuie, la telefon si pe
sub plafoane), ea era sub supravegherea KGB-ului care credea, probabil, c va captura de la ea
cine stie ce: chiar dup expulzarea mea i-au perchezitionat locuinta, n lips, dar n afar de
fotografiile mele n-au gsit nimic si au lsat un biletel n btaie de joc. (Att de departe erau de a
o socoti si pe ea om, nct nici mcar nu ascundeau c ei snt de la KGB.) ns dup plecarea
noastr, Alik Ghinzburg a reusit s-o atrag pe N.G. la Fondul Social Rus, ca s distribuie ajutoare
detinutilor si pentru legtur. Ea a lucrat cu abnegatie si curaj, n scrisorile lui ctre noi, n Elvetia,
o luda.
si mai erau oameni care locuiau prea departe ca s-i chemi n ajutor, ca s gsesti o bun
ntrebuintare pentru fortele lor. Asa era la Leningrad ,Natania" (Natalia Alekseevna Kntcinina,
medic) nu exista sarcin pe care s n-o fi acceptat-o (dar cu ea nu am lucrat dect putin n
chestiunea arhivei lui Kriukov si n cea a Donului linistit).
si tot asa s-a mpotmolit n ndeprtatul Rostov pe Don, unde si eu mi-am irosit toat tineretea,
Mrgrita Nlkolaevna sejfer, mai vrstnica mea coleg de universitate. M-am dus acolo n 1963
si ea, cu chipul ei aspru, sumbru, ca tiat din piatr si crbune, mi-a spus ptimas: ,Sania! D-mi
orice lucrare pentru revolutie! M sufoc n mlastina asta!" Nu puteam s-i rspund dect n felul
urmtor: ,Mut-te la Moscova. Aici nu vei putea s ajuti la nimic." Ctiva ani mai trziu a nceput
totusi s-mi bat la o masin proast, cu un indigo mizerabil si cu multe greseli n prima perioad.
Mi-a dactilografiat Cercul, iar apoi si Arhipelagul complet. Paginile btute de ea n-au fost de nici
un folos, au zcut undeva ntr-un ungher, au fost arse de curnd. (Cine face si desface are mereu
ce face.) Cu aceasta n-am fcut dect s traversm nc o aventur o ntrziere de un an a
setului de materiale adpostite n magazii pe la oameni ntmpltori din Rostov cum de nu s-au
pierdut? Cum de n-au fost descoperite? Noi alarme, noi cltorii... n 1970, Rita a reusit
236
n sfrsit s se mute lng Moscova, aici a fcut cunostint cu Liusa, cu cele ,dou N." (si a stabilit
o legtur operativ, si din neagra singurtate are la cine s vin s-si deschid sufletul). Tot cu
gafe, dar si Rita s-a obisnuit cu stilul conspirativ. si astzi este singura dactilograf de ncredere
pentru culegerea Voci din strfunduri. Ea i-a deschis acestei culegeri drumul spre samizdatul
unional si spre celebritatea mondial.
si iat-ne ajunsi cu numrtoarea, numai n aceast schit, la aproape patruzeci de persoane. si
din toate schitele precedente, lu-ndu-i n calcul si pe cei nenumiti, se vor strnge la patruzeci,
plus de-acum ncolo peste cincisprezece, plus douzeci de strini, ceea ce nseamn deja mai
mult de o sut! si totusi acestia snt nvizibili!
si ce-ai fi fcut tu fr ei?
Triesti uiti cti snt la numr; acum te uimeste lista cu numele lor.
si a mai fost si sirul urmtor, seria si mai mare a celor care, cinstit, se ofereau s ajute, care nu o
dat ddeau dovad de vointa de a-si asuma riscuri si de fermitate dar nu mai aveam nevoie
de ajutor, nu mai era loc si pentru contributia lor.
Sau au fost oameni care au ajutat ntr-o singur mprejurare au venit din necunoscut si au
rmas necunoscuti. De pild, acei doi tineri din comitetul de radio de pe Novokuznetkaia cu un
curaj nebun au scos din servieta unui kaghebist, care iesise din camer, instructiunea operativ
pentru urmrire. Au scos-o si au copiat-o, iar eu dup aceea am putut s-o citez ntr-un interviu
(Completarea a treia).
Sau iat cazul lui gor Hohluskin. Mai nti el (lucrtor stiintific, fizician) luptase la Novosibirsk,
nc de acolo se manifestase, apoi 1-au nlturat savantii si culturnicii prosperi. Cum-necum a
reusit ,s se agate" de Moscova, dar de-acum era fr un ioc de munc stabil, trebuind s
lucreze mai nti ca legtor de crti, apoi ca tm-plar, putnd n schimb s-si permit luxul de a fi
liber cugettor. Dar chiar si aceast surs de cstig a subordonat-o unei utilitti sociale: pentru
multe lucrri de tip samizdat n-a pretins nici o plat. ar cnd Arhipelagul a sosit n Uniunea
Sovietic dar n prea putine exemplare si numai pentru orasele-capital de republic ,
Aleksandr Ghinzburg, conductorul legendar al Fondului nostru, absolut de nenlocuit, se pare, n
conditiile sovietice, nu numai c a dat un ajutor nemaipomenit familiilor de detinuti si chiar
detinutilor, ci ntre
237
timp a pus la cale tiprirea Arhipelagului n Georgia, 1-a xerocopiat ilegal acolo dup editia
YMCA. si totul s-a ntors sub form de coli la Moscova, iar mai departe Hohluskin, n atelierul su
de tmplrie dintr-un muzeu, a asigurat tierea si legarea lor. A scos niste produse pe deplin
asemntoare cu niste crticele: o editie neverosimil, extrem de periculoas pentru editorii
respectivi. (Productia lor, n afar de slaba calitate a tiparului, se distingea prin nivelul pretului:
editiile strine costau cte 300 de ruble crticica, iar ale noastre cte 20 de ruble.)
ncercam un sentiment neobisnuit: s primesti aici, n strintate, o asemenea carte de la Eva,
din Rusia! at ce scrie gor: ,Cu bucurie v trimit n dar editia de aici a Crtii. (Tiraj 1500,
prima trans 200 de exemplare.) Cred c Dumnezeu nu va ngdui curmarea acestei actiuni.
Editia este nu numai si nu att pentru snobii din Moscova, ct pentru provincie. Avem n vedere
orasele rkutsk, Habarovsk, Novosibirsk, Krasnoiarsk, Sverdlovsk, Saratov, Kras-nodar, Tver si
unele orase mai mici..."
Asa si riscau viata tinerii rusi, pentru ca Arhipelagul s ptrund pn n colturile cele mai
ndeprtate ale Rusiei. Nu pot s-i evoc pe toti, fr s m podideasc lacrimile...
si s nu-i rnduiesc printre nvizibili si pe acei eroi lipsiti de notorietate, dar nenfrnti, care,
cunoscndu-m din trecut, au rezistat tuturor presiunilor si n-au fcut declaratii calomnioase la
adresa mea? Printele Viktor sipovalnikov a refuzat s ia atitudine mpotriva mea n Revista
Patriarhiei din Moscova, asa cum i se cerea si pentru aceasta a fost supus persecutiilor, el si
toat familia lui , dar n-a cedat!*
* Agentul cekist Rjezaci a ncercat s gseasc printre martorii vietii mele insi care s m
calomnieze. Cum se explic faptul c majoritatea celor abordati de el nu s-au lsat atrasi n acest
joc, nu snt mentionati n cartea lui murdar? Nu prin faptul c 1-au deviat pe alte piste, c au
rezistat presiunilor lui? El nu putea s nu obtin depozitii de la Lidia Ejeret, colega mea de
scoal. De la Emil Mazin si Mihail sleniov, prieteni din vremea studentiei. De la gene-ralul-
maiorTravkin, locotenent-colonelul Psecenko, maiorul Paskin, comandantii mei de pe front, si mai
mult dect orice de la prietenul si camaradul meu de pe front Viktor Vasilievici Ovsiannikov, cu
att mai mult cu ct acesta este acum locotenent-colonel de securitate. Dar iat c nici unul dintre
ei nu a artat nimic convenabil scopului urmrit de agent, nu s-a afisat sub proiectorul minciunii
si deci ce figur fac acestia n povestea vietii mele? Figur de nvizibili. (Adnotare din 1978.)
238 -
11
Reteaua nou
n vara lui 1968, Eva nu mai nceta cu insistentele: ,Dumneata ti risipesti fortele acolo unde ai
putea s ti le cruti. Nu ai niste oameni tineri si energici care s te ajute. S-ti fac cunostint cu
ctiva?" Am fost de acord. Eva mi-a fixat ntlnire direct la locuinta Svet-lovilor pe strada
Vasilevskaia. Dar eu chiar de la Rojdestvo, din apropiere, nu veneam niciodat la Moscova ca s
rezolv numai o problem, ci totdeauna mi programam temeinic s rezolv mai multe. Asa si aici,
pentru aceeasi sear pe care conveniserm s-o folosim pentru a-1 ntlni si cunoaste pe Saharov
scop n care mi se fixase ca loc de ntlnire apartamentul academicianului Fain-berg pe
Zoologhiceskaia am fcut n asa fel ca n acelasi raion s rezolv si alte probleme. A fost foarte
bine asa. (n anul acela Saharov nc mai avea acces la lucrri secrete. Pentru a nu se afla de
ntlnirea noastr cu el, ne-am nteles ca eu s vin la apartament naintea lui pe el, n mod
oficial, puteau s-1 urmreasc niste observatori , si s plec mai trziu.) Cu dou ore nainte de
ntlnirea cu Saharov am venit s fac cunostint cu Natasa Svetlova.
Era la o sptmn de la ocuparea Cehoslovaciei si la trei spt-mni de la demonstratia fcut
de cei sapte n Piata Rosie. La mine la Rojdestvo auzisem totul la radio, dar amnunte concrete
despre demonstratia de la Moscova nu stiam. si acum o femeie tnr si serioas, cu bretonul
pana corbului venind spre ochii verzi, extrem de sobr n felul de a se mbrca si de a se
purta, mi povestea despre demonstratie: cum s-a desfsurat si chiar cum se pregtise. De unde
stia oare? Pn la urm a reiesit c avea legturi strnse cu ei, cu Miscarea, si doi dintre
participanti i erau prieteni. (Asa c numai putin a lipsit s mearg si ea n Piata Rosie n ziua
aceea.) Acel putin... s-a aflat dup aceea. Era ea fcut pentru asa ceva?
239
n unele momente ale vietii ne aflm la rspntie, si ntre optiuni aproape c nu exist interval
desprtitor. lat-o deja astzi pe Natasa ndreptndu-se spre o alt optiune.
Patosul ei n discutarea unor probleme sociale mi plcea foarte mult. Gseam n ea un duplicat
al caracterului meu. Aveam asa nevoie de ea s-mi lucreze! Poate la prima ntlnire sau poate la
a doua i-am si propus, pentru nceput, s-mi bat Cercul-96. A acceptat cu plcere. (Mcar c-si
termina doctoratul la matematic si fcea lucrri practice cu studentii; ca timp disponibil avea
dou ceasuri seara, cnd fiul ei de sase ani se ducea deja la culcare. Dar mi-a btut timp de patru
luni, fr aproape nici o greseal si cu un deosebit gust al asezrii n pagin, lucru pe care nici
nu-1 urmrisem vreodat n mod expres.) Chiar de la ntlnirea urmtoare ncepuse s-mi pun,
pe marginea textului deja gata, niste ntrebri exacte pe care eu nsumi nu mi le pusesem. si m-a
corectat n privinta unor amnunte ale istoriei partidului, adic ntr-un domeniu care nu m
asteptam s-i fie familiar. Acest lucru m aranja si pe mine foarte mult. Am aflat astfel c, nc
elev fiind n cursul superior, ea, pentru ea nssi, din dorinta de a cunoaste, rscolise istoria
real a partidului bolsevic. (Era generatia zguduit, tocmai n ultimul ei an de scoal, de
doborrea de pe soclu a lui Stalin. Un bunic de-al Natasei, Ferdi-nand Svetlov, fusese chiar un
remarcabil publicist bolsevic. Dup arestarea lui n 1937 a rmas o bibliotec de literatur
comunist, cu procese-verbale interzise ale congreselor si cu tot felul de maculatur, comunist,
dar n contradictie flagrar ta cu Cursul scurt. D 2 aici au si pornit spturile ei. Repolarizarea
strident a generatiilor a marcat si a dislocat istoria Rusiei din anii '50.)
Am ntrebat-o dac ar putea s m ajute n ceea ce priveste pstrarea scrierilor mele. Mi-a
rspuns c se va ocupa de rezolvarea acestei probleme.
A spune c era ,operativ" nseamn a spune putin: era prompt, exact, laconic precum unii
brbati, n conceperea actiunilor, a tacticii, ddea dovad de o rapiditate, cum i ziceam eu,
electronic. Ca ritm, ea a intrat imediat n cadenta mea impetuoas de atunci. Ne asemnm si
n ideile pe care ea le exprima nainte ca eu s le fi formulat pe ale mele. As fi vrut s am si
printre brbati un prieten care s-mi fie apropiat din acest punct de vedere. Dar asa ceva nu
puteam dect s visez, cci n realitatea de toate zilele n-am ntlnit niciodat. si n plus o
caracteriza o afinitate afectiv cu rdcinile
240
entittii ruse, cu esenta spiritului rus, si un extraordinar interes de ndrgostit fat de limba rus.
si o asemenea vioiciune clocotitoare m fcea adesea s vin s-o vd.
Era inundat si mbibat de poezie rus, stia pe dinafar o multime de versuri, si ea nssi le
,edita": le dactilografia, le lega pe cele nc interzise. Dar mai mult dect att: ea a dovedit
subtilitate si talent n materie de redactare, de finisaj artistic, lucruri pe care eu, bucuros, le-am
descoperit treptat. si la a patra sau la a cincea ntlnire, n semn de recunostint si ncredere, i-am
pus minile pe umeri, cele dou mini ale mele pe cei doi umeri ai ei, ca Htre prieteni. si brusc, de
la acest gest, viata noastr a luat un alt curs. Natasa a devenit Alia, a doua mea sotie; dup doi
ani s-a nscut primul nostru fiu.
Aceast apropiere bazat pe ntelegerea exact a personajelor, a evenimentelor si a
momentelor istoriei noastren 1968 nc nu ne unea asa de profund ca mai trziu, cnd, n timp
ce n societatea sovietic ncepuser dezbinarea general si disidenta, ntre mine si Alia se
nstea o uimitoare solidaritate care n continuare avea s devin si mai strns.
ar conlucrarea si urma cursul ei si devenea si ea tot mai bun si mai profund, n legtur cu
Arhipelagul deja terminat, Alia a insistat si a reusit s depun o munc urias n verificarea si
corectarea citatelor, n special a celor din Lenin pe care eu, n grab, le luasem din diferite editii,
mai exact din crti comuniste, adic din izvoare de mna a doua. Eu nsumi neavnd timp
pentru verificri n bibliotec, iesise o harababur. (Ca scriitor ilegalist, m socoteam liber ntru
ctva de obisnuitele obligatii ale studiului n bibliotec idee pguboas si eronat.) Apoi ea a
ntocmit inventarul cu datele evenimentelor descrise n nternodurile mele (eu nu m ocupam de
ele, pentru c nu erau cuprinse n Noduri, dar trebuia s le stiu, s le vd mai de la distant): Tot
ea selectase din amintirile lui sliapnikov, apoi fcuse extrase din diferite scrieri despre Lenin,
adunase si clasificase trsturi ale aspectului exterior, ale vorbirii, ale manierei lui de a se purta.
Ea s-a ncadrat n ritmul meu si m-a ajutat imediat pe cteva planuri, cu sfaturi, cu sugestii n
privinta pasilor de fcut; dup trei ani a nceput deja s m ajute si la conceperea lui Octombrie,
nainte, n toate hotrrile importante, strategice, eram singur, acum am do-bndit nc o pereche
de ochi care verificau, o instant dar si
241
o sftuitoare permanent, necesar spiritului si tonului meu inflexibil. Tare m bucura si m
reconforta aceast sans. Muncii mele si luptei mele, Alia s-a druit repede si total.
Ani de-a rndul mi-am muncit creierii cu asemenea vesnice ntrebri suplimentare: de la cine si ce
manuscris s iau, cui s-1 duc spre pstrare; n ce ordine s fac deplasrile, pentru ca s
diminuez riscul; de unde s sun, pentru ca s nu-mi divulg legtura; ce depozite vechi s lichidez
din motive de securitate, ce depozite noi s deschid. Pe aceast suprasolicitare intelectual se
duseser deja niste forte, care mi-ar fi fost direct necesare pentru scris, si o asemenea grij
obsedant m apsa ca o real povar fizic, mi strica dispozitia: pn cnd va trebui s mai
trsc astea toate (si tot mai grele) dup mine?...
Tocmai s-a ntmplat c n curnd n-a mai functionat depozitul de la Kobozev (sora cumnatei lui, la
care tinusem tot acest depozit ani de-a rndul, trebuia s schimbe locuinta, casa veche urmnd a
fi demolat) deci trebuia adunat absolut totul. Or, acesta era depozitul principal: si cel mai
vechi (avea deja opt ani), si de aceea cel mai reprezentativ, mai complet, cuprinznd primele si
cele mai importante exemplare; si cel mai de ncredere. si din toate punctele de vedere tocmai
Aliei i revenea sarcina pstrrii acestui depozit. Din toate punctele de vedere, pentru c eu deja
m hotrsem ca tocmai pe ea s-o fac mostenitoare a avutului meu literar, n sfrsit, cu sufletul
usurat, puteam s-i transfer totul Aliei. Garantie era si identitatea profund a convingerilor si
diferenta de douzeci de ani a vrstelor noastre.
Alia s-a angajat fr sovire s aranjeze un adpost sigur pentru toate scrierile mele de care
s stie numai ea, adic scutindu-m pe mine complet de probleme ca acestea: la cine se afl
materialul, cum s-1 iau de acolo, cum s-1 depun din nou acolo; sarcina mea nu rmnea dect
aceea de a le aduce la ea pe cele excedentare, de-ct aceea de a-i comanda cele necesare. -am
aranjat ntlnirea cu studentul Aliosa, fiul lui Kobozev; s-au dus amndoi cu rucsacurile goale la
acel depozit aflat ntr-un loc unde eu n-am fost niciodat si au mutat n alt parte materialul cu
pricina. Alia, nainte de orice, a citit si a cercetat ceea ce scrisesem eu, totul pn la ultima
hrtiut, si pe toate acestea le avea acum nregistrate n memorie si le cunostea n detaliu. Apoi
le-a clasificat, le-a sistematizat (n acelasi
242
timp cerndu-mi, pentru cazul c as muri subit, semnturi si explicatii scrise cu mna mea pe
primele foi). Asa s-au strns acolo manuscrisele definitive, si cele curente, si cele la care s-a
ntrerupt lucrul.
Totusi, depozitul luat n aceste conditii nu putea s rmn mult vreme n locuinta Aliei: tocmai
pentru c eu, ascultnd de glasul inimii, m duceam des la ea, trebuia s am aceast libertate,
tocmai de aceea depozitul trebuia s fie pstrat la niste persoane care s locuiasc mai departe,
la niste persoane pe care eu nu le-am vizitat niciodat si ale cror nume ntr-adins nu voiam s le
stiu, ne-cerndu-i Aliei s mi le spun. (Este mai bine ca fiecare s stie numai strictul necesar,
pentru ca nici n caz de delir, nici sub hipnoz, nici injectat, nici n momente de slbiciune a
vointei s nu poat spune secretul.)
Alia s-a apucat repede de treab, desi nc nu stia unde va fi locul de pstrare, n plus trebuia s
se descurce singur si s cear acordul acelor oameni. S-a gndit bine Alia: sistemul de pstrare
trebuie s se nscrie n fluxul vietii n asa fel nct s nu trebuiasc schimbate nici cunostintele,
nici ntlnirile, nici deplasrile. Adic: de la ea trebuiau s ia materiale oameni care si nainte o
vizitau si care si de acum ncolo o vor vizita si ale cror astfel de miscri erau usor de explicat.
Un asemenea om familiar, apropiat era fostul sot, tatl copilului, tat care-si vizita din cnd
n cnd fiul rmas cu maic-sa. (Astfel, ea a trebuit ca mai trziu s recurg la diferite solutii: ntr-o
iarn a tinut exemplarul Arhipelagului la ruda ei, Leonora Ostrovskaia. Printre altele, aceasta,
artist plastic, a pregtit ,artizanal" schita copertei cu care August a aprut apoi la Paris. Alt dat,
n zilele grele ale asediului, Alia s-a gndit s scoat din cas niste foi incriminatorii. Le-a expediat
prin btrnica Nadejda Vasilievna Buharina, care venea adesea s-o ajute, s stea cu copiii, si care
totdeauna purta cu ea o sacos de gospodin.)
Nici Andrei Nikolaevici Tiurin, la vremea aceea nc sub treizeci de ani (deja doctor n stiinte
fizico-matematice, matematician talentat, de succes), n-a ezitat s ne ajute. El se ndrepta
convins spre o eliberare religioas si spiritual (prin suflet remodeleaz Dumnezeu nesocotita si
nefericita noastr societate); si franchete brbteasc; si, n chip fericit, relatii personale cu Alia,
niciodat alterate, ba chiar mentinute la un nivel superior. A fost de acord s ni se alture si
apoi cinci-sase ani ,gospodrise" depozitul mereu receptiv, calm, rapid si de o acuratete
proprie matematicienilor. De-
243
pozitul de la el era si cel mai mare dintre toate celelalte depozite ale mele si era unicul care
functiona cu regularitate (depozitele de la crtitele lui Danila erau aproape blocate, primeau si
ddeau cu trita).
Dar nici Andrei, de vreme ce venea des la Alia, nu trebuia s pstreze scrieri de-ale mele la el, ci
undeva mai departe. si Andrei a gsit si el cea mai simpl solutie - va pstra manuscrisele la
sora lui bun, Calina Tiurina. Strlucit specialist n algebr, doctor n stiinte, ea preda la
Universitate. Era cu totul n afara intereselor si cercurilor rebele, pasiunea ei fiind matematica,
excursiile cu barca si schiul montan. si era sincer, ponderat si serioas, ca si fratele ei. A fost si
ea de acord! Semn al timpului! (Probabil, la o activitate subteran, direct, revolutionar, nu s-ar
fi angajat. Dar eu ncepusem s m nfig ca un asemenea ic special n societatea sovietic, nct
a m ajuta s m mentin n aceast pozitie prea atunci a fi sarcina tuturor pturilor culte.
Aerianul Hrusciov nici pn la moarte n-a nteles ce ic ajutase s se nfig; le-a fost dat urmasilor
lui s-1 scoat.) A nceput s tin toate manuscrisele undeva la mezanin, unde tinea si barca, si
schiurile. Tot sistemul, de-acum fr nici o ntlnire direct ntre Alia si Galia, functiona snur
datorit metodei propuse de A. A. Ugrimov (pentru a evita denumirea neclar si confundarea
pachetelor): se cumprase o garnitur dubl de timbre dintre cele mai diferite, pe fiecare pachet
aflat n pstrare se lipea cte un timbru, iar unul identic cu acesta se pstra la Alia ntr-un fel de
album filatelic; n cte o pungulit se afla un numr, iar undeva separat se afla o list cifrat a
manuscriselor. Cnd eu comandam un manuscris, Alia stabilea timbrul, i-1 ddea lui Andrei,
acesta l trimitea Galici. Galia, operativ si infailibil, livra plicul care trebuia. (Pentru manuscrise
pstrate n conditii si mai conspirative, acelasi sistem l folosea Alia chiar cu Aleksandr
Aleksandrovici.) Un sistem att de precis era pe deplin sigur si pe deplin eficient, n locul
pachetului luat rmnea de asemenea un timbru mrturie a faptului c pachetul este luat. Acest
sistem este si comod atunci cnd o anumit hrtie trebuie adugat unui anumit pachet: o dat cu
hrtia se trimitea si un timbru, n 3-5 zile de la comanda mea, tot sistemul se punea n miscare
si mi se livra tot ce ceream.
n noiembrie 1969, cnd la Riazan m-au exclus din Uniunea Scriitorilor si, abtut, am dat fuga s
sun la Moscova, primul nu-
244
mr de telefon pe care 1-am fcut a fost cel al Aliei, dar ea1111 era acas. (Pentru ultima dat
pltea tribut obiceiului ei din tinerete, zburase cu prietenii n Caucaz, ca s schieze.) si peste
cte zile, plecnd din Riazan pentru totdeauna, m-am dus imediat de \iNovi mir la ea, desi
trgeam dup mine trei agenti. Ea se ntorsese deja. ,Ai citit?" (adic n ziar, despre excluderea
mea). ,Ait citit" ,si ce prere ai?" m verificam pe mine si o verificam si pe ea.
,Trebuie ripostat! nu se ndoia ea. ,Poftim!" *~ i~am ntins eu rspunsul meu deja gata.
Elanurile noastre de lupttori se completau reciproc. Totdeauna.
Desi noi vedeam clar de la etajul al optulea c agentii stau lng bloc (lucru confirmat si de Eva,
care n acest moment venea &~ bit spre noi), eu, nu stiu de ce, nu am luat cu mine U
Juko^ka, ci am lsat la Alia capitolele despre Lenin, n ideea c acest material va putea fi
transferat n liniste la locul de pstrare. Erau ni?te capitole aduse de mine. Le extrsesem din
diferite Noduri. ar doua zi dimineata a venit la mine, la Jukovka, un vr priinar alLiusei cu
rugmintea din partea acesteia s trec de urgent pe la ea. Ce s-o mai fi ntmplat? M-a trecut un
fior: confiscare! Dup plecarea mea au descins pentru perchezitie la locuinta Aliei! Dar cnm Pu~
tusem s repet o asemenea imprudent, s las eu nsumi sa se duc de rp totul?... Mai
compromittor dect capitolele despre Lenin, dar si dect Nodul al XlV-lea, referitor de-acuma la
epoca sovietic, era capitolul cu Dzerjinski. Cu greu putea s existe ceva jna' compromittor,
afar doar de Arhipelag. Tnrul nu era initiat n nici o problem, dar pe drum 1-am ntrebat totusi:
,Ce s-a ntfn.p'at>nu stiti?" ,Nu stiu precis, dar e o mare nenorocire", a rspuns e^-Asa!!! Nu
mai era nici o ndoial! M chirceam si muream & m" viam n masina lui, n timp ce el avansa
ncet pe ngusta sosea Ru-bliovski, angajndu-se apoi n nesuferita aglomeratie de pe Vlinski cel
cu multe benzi de circulatie. Cum de n-am murit de-a binelea? ntr-o jumtate de or s-a repetat
cu mine, n debit accelefat>tot calvarul anului 1965, legat de pierderea arhivei, calvarul ucigtor,
imputabil propriilor mele greseli, din cauza crora pierdeam acum toate pozitiile cucerite.
Despre ce era vorba, de fapt? De un oarecare articol in llit^azeta cruia, dup prerea Liusei si a
cercului de la Novi-nir, trebuia s-i rspund imediat... Ce bagatel! ,.....,f......
245
Dar toat forta acestei lovituri perfide eu am resimtit-o ca pe un nou memento. si: ce bine va fi
cnd totul se va fi retras n adnc, departe, temeinic!
ns nu pe tot parcursul anului au iesit toate asa cum fuseser puse la cale. n iulie 1970, Galina
Tiurina si-a dus ntr-o excursie cu brcile prin Nord un grup de prieteni si, conducndu-si de una
singur barca peste o anumit limit, s-a necat ea, cea mai ndemnatic, cea mai
descurcreat dintre ei, iar acestia, orseni nepriceputi, fr s-i caute trupul, s-au ntors la
Moscova. Avea 32 de ani. Moartea ei i-a zguduit pe cei apropiati, sotul pentru o vreme s-a
semidereglat. Andrei a plecat cu avionul s-i caute trupul; Alia, imobilizat din cauza gravidittii,
sunase n toat Moscova dup o echip de exploratori echipat cu utilajele necesare. S-au gsit
niste oameni cu suflet nobil, dispusi s-o ajute. (La locul nenorocirii, n conditiile indiferentei si
neparticiprii nici unei autoritti, Andrei a gsit trupul, mai n avalul rului, cu ajutorul aviatorului
care a nclcat consemnul ce-1 avea pe linie de serviciu. Au adus-o si au ngropat-o la Moscova.)
Alia cutase prin telefon o echip de exploratori, dar prin durere si jale strbtea teama c acas
la rposata rudele vor da peste ceva ce nu era cunoscut nici uneia dintre ele. Andrei nu era.
Trebuia trimis cineva care s salveze manuscrisele aflate acolo n pstrare. Din ignorant, din
lips de pregtire, din disperarea provocat de nenorocire, se poate ntmpla orice. si A.A.
Ugrimov cu Dima Borisov s-au dus cu Sonia Tiurina, sotia lui Andrei, s scoat din casa
disprutei dintre cei vii rucsacurile cu manuscrise (27 de kilograme) n asa fel nct s nu
nteleag nimic cei care, prtasi la doliu, veneau s-si ia adio de la Galia. (Sotul defunctei a aflat
c n casa lui se pstrase ceva si 1-a mhnit faptul c sotia lui avusese un secret fat de el.)
si cteva sptmni, aceste rucsacuri rmseser la Andrei. si n toat aceast jale general
trebuia s ne punem ntrebarea: unde o s le pstrm n continuare?
Cercul apropiatilor era luat de la sine n consideratie. Cercul apropiatilor era un cerc de
matematicieni: mpreun fceau excursii n munti (si mpreun degerau si-si pierdeau degetele
de la picioare), mpreun se plimbau duminicile prin mprejurimile Moscovei, asi-gurndu-le astfel
portia de prospetime capetelor suprasaturate de matematic, discutnd n afara razei de actiune a
microfoanelor chestiuni sociale. (Alia, cndva membr a acestui anturaj, de mult
246
nu mai participase la excursii alturi de ei, viata ei complicndu-se cu probleme de-ale mele, iar
Andrei, cu ocazia unor asemenea plimbri, ardea pentru ea tot felul de maculatur si rebuturi
rezultate din munca noastr de dactilografiere clandestin: imposibilitatea de a arde hrtie ntr-un
apartament de oras constituie unul din gravele handicapuri ale conspiratiei contemporane.) Acum
se angajase s ne fie custode Serghei Petrovici Diomuskin un om foarte-foarte circumspect, n
ciuda celor 35 de ani ai si; el a pus conditia ca n chestiunea aceasta s nu fie initiati si
amestecati nici chiar cei mai apropiati si mai cumsecade.
Noului custode, pentru prudenta si profunda lui conspirativitate, eu cu Alia i spuneam ntre noi
,Viezurele". Serghei Petrovici era si el matematician, de la nstitutul Steklovski. Era un om foarte
serios, calm, ponderat, cu o voce domoal, dar cu convingeri ferme. Se nscuse ntr-un sat, si-a
dobndit toat instructia scolar prin propriile lui eforturi. Tria ca un anonim, departe de orice
publicitate, dar n Moscova era unul dintre primii care, n liniste, cu discretie, a nceput s-si
sacrifice veniturile personale pentru a-i ajuta pe detinuti si pe familiile lor gest la care n-a mai
renuntat niciodat, n anii maturittii a nceput dintr-o dat s cnte la pian. Dup o boal
ncepuse s schiopteze, dar tot se ducea cu prietenii s schieze n munti. Un moment de panic
a fost si cu manuscrisele aflate n grija lui: nu le tinea la el, ci la fratele lui, fr stirea sotiei
acestuia. Deodat n familia fratelui a intrat dihonia. Din spirit de prevedere, S.P. a hotrt s
schimbe locul manuscriselor. si unde s le duc? Le-a gsit un alt adpost (eu nici acum nu-1
stiu). si le-a pstrat aici pn la expulzarea mea, iar apoi mi le-a livrat trans cu trans peste
granit. (Mai trziu 1-au exclus din institut, dar nu din cauza mea.)
Andrei Tiurin nu-si ascundea prea mult antipatiile politice, n privinta aceasta dovedindu-se si
foarte apropiat de familia noastr. Dup expulzarea mea, folosindu-se de niste drepturi de
rudenie, nu numai c venea zilnic ca s ne protejeze locuinta, ca s-o fereasc de intruziunile cui
vrei si cui nu vrei, dar si, n sptmnile cele mai periculoase de aprig urmrire, purta cu sine
materiale secrete voluminoase. si mai trebuie spus c fcea aceasta n conditiile n care era
strns cu usa de un calendar sever: anume n zilele cnd la Alia erau asteptati corespondenti
strini care s duc mai departe
247
acele materiale pentru ca acestea s nu zboveasc n locuinta noastr.*
si nc si n anul urmtor, el si ai lui mai trimiteau n Occident manuscrise, e corectau pe cele
rmase incomplet finisate si pe care* nu reusiserm s le lum cu noi. Ardeau rmsitele.
Acum, cnd scriu aceste rnduri, n vara lui 1975, operatiunea de lichidare a depozitului de la ei s-
a ncheiat cu bine.
si m-a mai scutit de o obligatie Alia textele mele care erau gata, ea le-a fotografiat pentru a le
expedia sub form de microfilme n strintate. Ani de zile, aceast meserie mi-a fost de un ajutor
incomparabil, mi-a asigurat o independent perfect n activitatea mea conspirativ dar, si n
conditiile acestea, volumul de munc m coplesea, mi lua prea mult timp. De aceea, mestesugul
ca atare cutam s-1 transmit primei mele sotii (si trebuie spus c n 1968 ea mi-a fotografiat n
conditii excelente iot Arhipelagul). ar acum volumele se tot mreau. Ceea ce este ns important
este faptul c n primvara lui 1971 ne-am hotrt s refotografiem totul de la nceput pn la
sfrsit si s-1 trimitem avocatului meu de la Ziirich, pentru ca toate cele pe care le-am scris
precum si arhivele principale s le am ntr-o form concentrat si s pot dispune de ele setul
,Seif, setul complet, s-1 am n sigurant. (A trebuit s facem o copie si dup Arhipelag, pentru
c exemplarul trimis peste granit ne devenise inaccesibil, nu-1 puteam folosi pentru a fi tradus n
limbi europene.) Aceasta a fost o munc imens.
Alia a propus ca treaba aceasta s fie fcut de prietenul lor comun Valeri, fizician de la USM
(Universitatea de Stat din Moscova).
Pe Valeri Nikolaevici Kurdiumov l vzusem o dat n compania lui Andrei. M frapase prin vlul
fin si persistent al melancoliei
* Se ntreprindeau msuri menite s-o intimideze si pe A.. Zaharova, mama lui; aceasta era
invitat chipurile prieteneste la KGB (multi ani ea lucrase ca inginer de tehnic radio n
sistemul lor), unde i se spunea: ,Trebuie s-1 salvm pe Andrei, se duce pe Kozitki." Dup
plecarea noastr s-au rzbunat pe Andrei supunndu-1 unor reatestri anuale: n afara oricror
legi si norme, n ciuda faptului c el si luase un doctorat strlucit, i fceau mizerie si-1 discutau
prin consilii stiintifice si prin cabinete neconfirmndu-1 ca profesor si chemndu-1 tot timpul la
interogatorii ,social-politice".
Dar, n general, aceast afacere s-a terminat cu bine. A avut Dumnezeu grij de el. (Adnotare din
1978.) .>.-- ,- < . : _ ; o,
248
care-i umbrea privirea, buzele si prin pesimismul care-1 apsa cnd se gndea la viitor. Nu demult
mplinise treizeci de ani, dar l mina tristetea caracteristic omului btrn care stie totul despre
viat si nu mai asteapt nimic de la ea.
Tatl lui fusese detinut la Marea Alb, apoi la canalul Mos-cova-Volga. Printii nu ascundeau
nimic copiilor. Din Valerik, nscut n faimosul an 1937, a iesit un sceptic absolut si nzestrat cu
ntelegerea a tot ce se petrece n lume. Era un bun tehnician radio, chiar n perioadele de
puternic bruiaj asculta destul de mult radioul occidental, urmrea politica n deplintatea si
ramificatiile ei. Judectile lui erau mature, exacte. Era convins c ai nostri nu vor slbi surubul
niciodat n nici o privint, nu vor face concesii, nu se vor schimba (prognoz foarte lucid) si
c pn la urm i vor nghiti pe blegii de occidentali. Mai ru dect aceasta socotea Va-leri
este faptul c orice miscare, intern sau extern, fie ea si de intensitatea unei lupte mpotriva
comunismului, este lipsit de orice perspectiv. Astfel si toat lupta mea el o aprecia ca pe un
fenomen unic, ca pe o minune care ns nu va clinti nimic si pe nimeni din loc, iar pe mine
opina el dac n-or s m nchid, atunci or s m omoare; si chiar publicarea crtilor mele n
Occident, el o socotea ca fiind de natur s-mi apropie sfrsitul.
Dar lucrul de care el, dimpotriv, era ferm si chiar profund convins era necesitatea de a salva din
cele ce-mi apartineau: tot ce am scris, toate documentele, fiecare cuvnt. Singur, cu propriile lui
mini, si crease o colectie complet o raritate n Moscova de texte samizdat fotocopiate si
legate de el nsusi. Era o ntreag bibliotec din care el, generos, ddea tuturor s citeasc si
ddea chiar texte foarte periculoase, ca acelea ale lui Avtorhanov. S-a angajat cu plcere s fac
fotocopii si pentru mine. Alia se temea s duc la locuinta lui tomuri cu scrierile mele. El a crat
toate utilajele la ea si a recopiat si a developat si a uscat la ea, trei zile si trei nopti la rnd. Asa au
fost confectionate un nou set microfilmat al Arhipelagului, dup care s-au fcut mai trziu toate
traducerile, afar de cele din spatiul anglo-american, si jumtate din ntreg setul Seif'. Mai trziu
Alia a nceput s-i dea lui Valeri s fotografieze manuscrise (pentru a evita riscul legat de
existenta unui singur manuscris si care ar putea s dispar) precum si versiuni intermediare si
materiale pentru romane, totul n forma n care lucrarea se ntre-
249
rupea fortat sau se oprea. (Aceast duplicare fcut n etape ne-a mpovrat si ea enorm
activitatea conspirativ.)
n august 1973, mergnd la lupta hotrtoare, m grbisem ca s fiu sigur c totul este n
regul s transmit n Occident microfilmul cu Octombrie saisprezece, adic textul n forma n
care era scris la acea dat. Ca s-i nmnez lui Valeri un manuscris m-am dus singur; stabiliserm
ca ntlnirea s aib loc n magazinul de lactate aflat n blocul n care locuia el, pe una dintre
strzile din Pes-cianaia. Din magazin am mers dup el, la distant, am ajuns amn-doi ntr-un mic
scuar ntre blocuri, numai acolo ne-am salutat. Era soare peste tot, banc n-am gsit, ne-am
plimbat. Eu deja aveam n cap planul pentru acea zi al atacului meu n trepte si, stiind ct de mult
i urste Valeri, m-am hotrt s-i fac o bucurie si s-1 mbrbtez, i-am povestit cte ceva despre
cele ce urmau s se ntmple. s-a luminat fata cu un zmbet. Dar tot cu zmbetul dintii, acela din
magazinul de lactate, un zmbet trist, pierdut, amestecat cu o und de regret: se bucura de
apropiatele mele lovituri si de tria lor si nu putea s se bucure, ci numai se ntrista la gndul
c ei din nou vor rezista, iar noi din nou vom sucomba.
n toamna lui 1973 am fost urmriti pas cu pas, s-a complicat la maximum legtura cu toti cei pe
care i tineam departe de riscuri, iar transformarea manuscriselor n microfilme se cerea uneori
efectuat pe loc. si din nou m-am ntors la sistemul ,descurc-te singur": din nou am cumprat
utilaje ca acelea care se uzaser de-a lungul anilor, am nceput s fotografiem noi nsine n
locuinta din Moscova, aleea Kozitki. Eram vesnic cu storurile trase. (Sasa Gor-lov, cu minile lui
minunate, n mod special a lucrat un timp pentru a adapta incomodul stativ reproductor sovietic la
scopurile noastre.) Deodat, nu stiu cum, ntr-una din zilele acestor sptmni ngrozitoare, Valeri
vine la Alia, fr s se anunte si fr s fie chemat, neglijnd astfel nendoielnica prezent a
acelei camere instalate de KGB n blocul de vizavi de intrarea noastr principal. Era la rnd o
lucrare oarecare, a luat-o el, peste dou zile ne-a retumat-o pe o cale indirect, iar peste alte
cteva zile constat c lipseste o pies importanto fi scpat-o pe undeva? O fi pierdut-o? -o fi
smuls-o careva? Lucrurile s-au lmurit ctre miezul noptii, iar a doua zi lucrarea trebuia deja s
fie expediat. Eu si Alia am iesit ,s ne plimbm", l sunm de la un telefon public. Era deja unu
noaptea. (Dificultatea consta, se pare, si n aceea c sotia lui Valeri nu permitea
250
la telefon nici un fel de voci feminine necunoscute, trebuia s-ti dai numele.) El s-a fstcit. Dup o
pauz, dup cutri, ncepu s rd blajin n receptor: ,Da, chestia aia s-a rtcit n sertarul
mesei." Slav Domnului! A adus-o el nsusi a doua zi. Dar ultimele zile au fost cele mai grele.
si toate aceste aparitii ale lui Valeri la noi n-au trecut fr s lase urme. Este ca atunci cnd,
imprudent, treci de multe ori pe lng un roentgen n functiune si te alegi cu boala radiatiei, boal
de care nu-ti dai seama imediat. Am aflat prin posta sting de la prieteni c dup expulzarea
noastr au nceput s-l sicaneze. Mai nti 1-a chemat ,directorul cu probleme speciale" (exista
asa ceva n institutul lor special pentru problemele fizicii), 1-a amenintat c-1 d afar. Apoi, n
septembrie 1974,1-au trt la Lubianka, reusiser s afle n ce a constat legtura lui cu noi; erau
perfect informati despre ntlnirea noastr n magazinul de lactate, chiar si filmul s-au oferit s i-1
arate. Valeri a recunoscut c m-a ajutat, dar a refuzat s precizeze ce anume a fotografiat. Au
nceput s-l ameninte: ,Dumneata observi c aici la noi e foarte mult liniste, dar asta nu
nseamn c aici nu se si mpusc." Dar cu asta, se pare, povestea deocamdat s-a ncheiat.
i vd zmbetul de om dezndjduit, trist. Cum presimtea el mereu zdrnicia oricrei mpotriviri
fat de ei\ Presimtire la fel cu cea a lui Q.
si numai lui Dumnezeu trebuie s-i multumim c iat, dup un an si jumtate de la expulzarea
mea, nc asa de putin i-a zgltit si i-a reprimat regimul pe ai nostri, asa de multe probe am reusit
noi s distrugem, asa de multi au devenit acum mai putin vulnerabili. Nu stiu: ce a fcut ca
ntregul cerc al celor care ne-au fost ajutoare apropiate s reziste n lunile cele mai pline de
primejdii? Numai rugciunile. ar mai departe: trecutul devine ntr-o tot mai mare msur trecut,
pierde legtura cu fazele practice ale luptei. Noii fermenti, manifestrile mele europene si
americane, fac ca lupta s se transfere pe alt teren, iar cei anteriori nu-si mai foreaz cu atta zel
drum spre suprafat.
Eu cu Alia, ndat ce ne-am completat reciproc n munc, am simtit nevoia de a avea spre
Occident un canal nou, permanent si care s fie al nostru. Eva nu avea un canal permanent, la
ea totul se baza pe improvizatie. si n anul 1968, dup ce am expediat Arhipelagul, ea a refuzat
s expedieze (simtind ceva strin aici) microfilmul de
251
pe cartea lui Dmitri Panin, destinat de acesta pentru Papa de la Roma (pentru ca dintr-o lovitur
,s schimbe convingerile si atitudinea" ntregului Occident si ale ntregii lumi...). n aceast carte
nici eu nu credeam, dar n virtutea unei vechi prietenii datnd din anii detentiei socoteam de
datoria mea s ajut la expedierea ei. ar atunci s-a ntmplat s fac cunostint cu fermectorul
printe Aleksandr Men. stiam c are legtur cu Occidentul si 1-am ntrebat dac vrea s ne
ajute. Mi-a rspuns prompt si foarte ferm.' ,Da, desigur, atta timp ct canalul meu nu s-a
nfundat." (L-am invidiat: acest om are canalul lui! De-am avea si noi!...) si a luat asupr-si
problema. si a rezolvat-o.
Numai printr-o familiarizare mai strns ne-am dat seama cum lucrau pinioanele acelui angrenaj.
Printele Aleksandr era conductorul spiritual al unui curent explorator, nc nensemnat la data
aceea, un curent al ortodoxiei nevoite s activeze sub regimul sovietic; el conducea niste
seminarii neoficiale si ndruma o grup de tineret. (Din aceste eforturi s-a nscut buchetul de
articole din Vestnik nr. 97 precum si completrile ulterioare.) La el, organizator principal era ns
Evgheni Barabanov, cel totdeauna bogat n proiecte de organizare si reorganizare. (Cel mai
reusit dintre acestea fiind preluarea samizdatului de ctre Vestnik-n\ parizian.) Noi ne-am
cunoscut (,am intrat n legtur") nemijlocit cu el la printele Aleksandr Men, ne-am nteles cu
privire la transmiterea prin canal. Mai departe, pentru o mai mare sigurant a canalului si a
ntregului lor grup, nu numai c eu nsumi nu m-am mai ntlnit cu el aproape niciodat sau numai
de trei ori n patru ani, dar nici Alia nu 1-a mai ntlnit dect de cteva ori: trebuia gsit din nou un
factor care s ngreuneze urmrirea nc o persoan intermediar ale crei n-tlniri cu Alia si
cu Barabanov s fie firesti.
Pentru acest rol, ea 1-a ales pe unul dintre prietenii ei, pe nasul fiului ei mai mare, pe Dima
Borisov. Acesta era un tnr sfios, drgut, cu pr negru ondulat, cu ochelari, un fin degusttor de
poezie, cunosctor al cntecelor rusesti si avnd el nsusi o voce frumoas. Ddea impresia c nu
este consecvent n vointa de a munci si de a-si organiza munca. Cnd ne-am cunoscut, Dima era
doctorand la nstitutul de storie. Teza lui de doctorat (desigur, mascat cu formulri sociologice)
se referea la istoria Bisericii rusesti din secolul al XlV-lea. De domeniul miracolului era faptul c-1
admiseser la acest doctorat, de domeniul miracolului era faptul c putuse s fie
252 - ' .
aleas o asemenea tem-si putuse s fie sustinut o asemenea tez (pn la urm, acest miracol
se va destrma). El se nscuse n familia unui important functionar sovietic, dar repudiase drumul
si convingerile tatlui su. Pe acesta l tulburase si-1 speriase evolutia fiului su. Dima Borisov
este un om de mare si crescnd eruditie, articolul lui din Voci din strfunduri (ca si ,Zvon si
controverse" din culegerea de samizdat n patrie se citeste ,August Paisprezece ") nu reprezint
dect nceputul posibilului su drum. Desigur, nu cu transmiteri conspirative trebuia s se ocupe el
(si nu trebuia s sufere de somaj, de srcie), dar dup 60 de ani este asa de vlguit Rusia,
attia oameni am pierdut, nct nici nu are cine s se ocupe de jocul acesta de-a v-ati ascunselea
pe ntunecate strzi lturalnice, n general delicat, vistor, contemplativ, Dima Borisov a dat
dovad chiar din primele confruntri cu KGB (chemri la interogatoriu n primvara lui 1973, apoi
zilele ultimei prigoane mpotriva mea, ale nfrn-gerii, o lun si jumtate de pregtiri ale Aliei, de
salvare a arhivei rmase n urma mea, amenintrile la adresa lui n 1974 dup plecarea noastr)
de o asemenea fermitate si chiar de o att de neasteptat putere de ripost, nct iat c pn
astzi regimul nu s-a hotrt s-1 aresteze sau s ia alte msuri mpotriva lui.
Dima Borisov a devenit prieten apropiat al familiei noastre, cavaler de onoare la cununia noastr
religioas, nas al lui Stepan al meu; Alia i-a botezat pe una dintre fiice, iar eu pe cealalt.
Micul lant Dima Borisov, Jenia Barabanov si mai departe cineva de la ambasada fracez pe
care noi nu-1 stiam si cruia conventional i spuneam ,Vasia" (cu ntrziere mi-a soptit Barabanov
c ,Vasia" era o femeie si totodat clugrit) functionase impecabil trei ani, ncepnd de la
dactilografierea lui August la YMCA n 1971. Aceasta a fost principala noastr legtur
nentrerupt cu Occidentul, si ea n-a fost niciodat urmrit de KGB, iar ceilalti de la ambasad
nu stiau nimic, (n septembrie 1973, dup ce a nimerit n vizorul filajului si, deschis si temerar,
recunoscnd chiar atunci, n locuinta noastr, n fata unui corespondent strin, c a expediat
manuscrise n Occident, Jenia si-a luat avnt s pomeneasc si de scrierile mele: se prea c nu
mai era nimic de pierdut. Dar eu 1-am oprit: nu deserta tot ce ai n traista care-ti atrn de gt,
las acolo o rezerv c n-o s-ti juleasc beregata si o s-ti prind bine. si, cred eu, n-am fcut
ru: dup expulzarea mea i-ar fi imputat acest lucru. Dar asa a scpat.)
253
Toate amnuntele despre aceast legendar ,Vasia" n-am nceput s le aflm dect ntr-o
perioad cnd eram deja n Occident, iar n primvara lui 1975 la Paris am fcut cunostint cu ea
nssi. Era clugrit catolicapartenent religioas ce s-a dovedit adevrat. De unde eu mi-o
imaginasem ca pe un nger plpnd, m-am pomenit n camera noastr de hotel cu o grsan
blajin, cu o rusoaic provincial, fr ndoial o gospodin excelent (cel mai usor era s-o vezi
cu ochii nchipuirii cum i serveste cu sratele, gogo-sele pe niste oaspeti multi la numr), cu un
accent rusesc nu numai pe deplin pstrat cum la putini din emigratie l mai ntlnesti, dar si foarte
savuros, dar si proaspt, un accent care si n Uniunea Sovietic a fost suprimat, nimeni de-acolo
nu mai stie s-1 foloseasc.
Ceea ce visa ea mereu era s triasc n Rusia.
Anastasia Borisovna Durova se nscuse n 1908. Rzboiul civil i mprstiase familia, Asia cu
mama locuiser lng Giugba pe malul Mrii Negre, tatl ei se pierduse n necunoscut, apoi
ntmpltor, sub Albi, i-au citit numele ntr-un ziar: detinea un post nalt n guvernul de la
Arhanghelsk. Dup cderea Arhanghelskului, tatl ei a plecat la Paris si de acolo, n urma unor
demersuri, a obtinut pentru ai si viza de iesire la sfrsitul lui 1919, cu putin nainte de
cosmarul evacurii de la Novorossiisk. La Paris, mpreun cu ctiva ofiteri, tatl ei a deschis un
gimnaziu rusesc. (Cci ntoarcerea n patrie era asa de aproape! eterna aberatie a emigratiei,
iar ocazia de a-i educa pe copii ca pe niste rusi nu trebuia ratat. Gimnaziul a existat pn n anul
1962.) n acest spirit a crescut si Asia, tnjind mereu dup Rusia, desi de la Leningrad bunica o
prevenea pe ocolite: ,Nu mai visa la Rusia, pe Rusia au clcat-o n picioare oamenii si a prsit-o
Dumnezeu." ar dup gimnaziu, Asia s-a nscris la un colegiu catolic, a trecut la catolicism.
Vechiul ei dor de tar nu s-a stins, dar de-acum a trecut prin attea refractii nct s-a transformat n
nzuinta de a salva Rusia prin catolicism. Ea a luat examenul de profesoar de limba rus.
Afluxul postbelic al celei de a doua emigratii, suvoiul viu al Rusiei, iar apoi ntoarcerile benevole
n URSS ale unei prti a primei emigratii au fcut ca dorul ei de tar s fie si mai irezistibil, n anul
1959 a venit ca turist n Uniunea Sovietic, ajungnd astfel s calce cu picioarele ei pe p-mntul
pe care se nscuse, n 1962 a venit ca traductoare la expozitia francez de la Sokolniki. ar n
primvara lui 1964 a venit n URSS noul ambasador Baudet. Acesta, cu putin timp nainte, r-
254
jnsese vduv si acum avea nevoie de o menajer care s-i administreze casa din Moscova, si
s nu aib familie, si s nu aib rude n URSS (un ambasador nu trebuie s sufere nici influente,
nici reprosuri), dar s stie la perfectie si franceza si rusa, si s fie o gospodin excelent o
sum de cerinte aproape irealizabil, dar Asia Durova a fost tocmai omul potrivit pentru asa ceva.
Sprinten, ndrzneat, operativ si n acelasi timp cordial, femeie cu orizont larg asa cum snt
rusoaicele si ucrainencele, ea s-a adaptat usor la conditiile sovietice, mbina fermitatea si
maleabilitatea n relatia cu oamenii administratiei sovietice, cu lucrtorii sovietici, din domeniul
aprovizionrii si a dat attea dovezi c este omul potrivit la locul potrivit, nct si ambasadorii
urmtori au apelat cu plcere la serviciile ei. Asa de usor si de firesc s-a familiarizat cu ambianta
sovietic, nct n-a ezitat s-i dea peste gheare KGB-ului (,nu vreti s ne ntlnim la hotelul
Evropeiskaia? .. .nu vreti s mergem la dacea n Golful Finic?..."). Asa de usor si de firesc, nct
a ajuns s-i cunoasc pe disidentii (atunci nc nu li spunea asa si nici nu erau identificati ca
atare) pe cale de aparitie, la unii se ducea acas (la Barabanovn 1966, facnd cunostint cu el
prin studenta frantuzoaic Jacqueline Griinwald, si la nunt la el, si i-a botezat copiii). Mai trziu a
fcut mai mult: rusii de alt orientare dect cea oficial vor totdeauna s transmit ceva. Ea o
fcea si pe-asta (si de la Siniavski cu Daniel de asemenea, mpreun cu Helene Za-moiskaia); si
aceeasi Grunwald si Ania Kisilova, alt student din Paris, o puseser n legtur cu Nikita Struve
(schita 12) de la YMCA. mbinarea special de spirit gospodresc, inventivitate, perspicacitate,
ndrzneal si dezarmant buntate-simplitate, i-a permis Asiei Durova s mentin ani de zile
periculosul, poate principalul canal ilegal Rusia-Occident, ea neavnd imunitate diplomatic. Era o
sarcin pe care diplomatii aprati (dar preocupati de cariera lor functionreasc) de imunitate nu
aveau curajul s si-o asume. Ea, de obicei, trimitea, nu prin diplomati, ci, asa, prin diferiti oameni
care se ntmplau s se fi cunoscut la Paris cu mult timp n urm, la vreun colegiu, mai adesea
fr mcar s le spun c urmau s transporte cu ei materiale de natur a-i compromite n fata
autorittilor sovietice. ,Totdeauna oamenii iau mai usor lucruri secundare.. ." ,Un anume simt",
care-i spunea cu cine se poate si cu cme nu se poate face treaba respectiv, n-o nsela
niciodat. Astfel, Pnn cteva verigi, eram si noi racordati la ea ncepnd din toamna
255
lui 1968, de la prima transmitere a microfilmului lui Dmitri Panin n februarie 1971, ea a fost de
acord s ia August sub form de manuscris cci nu exista nici un plan, nici o perspectiv clar.
Dar pleca la Paris un oarecare politist francez si harnica Asia, vesnic ocupat cu florile, cu
prjiturile, cu torturile si cu mai ce? 1-a rugat s fie asa de amabil s duc o cutie mare cu
bomboane pentru o clugrit bolnav. Politistul, galant, a luat-o tar nici un fel de ezitare, a dus-
o fr nici un fel de jen. Asa a iesit din tar August.
ar n mai 1971, cu o alt pasager ntmpltoare (dar care stia c duce cu sine ceva serios), Asia
a trimis si ncrctura mea principal, tot ce scrisesem dup eliberarea mea setul de
microfilme ,Seif. La aeroportul Orly, acea pasager a fost ntmpinat de Nikita Struve cu familia;
au intrat ntr-o cafenea la un ceai si si-au pus gentile pe dusumea, pentru ca apoi ,s le ncurce",
s ia una care nu era a lor. (Copiii erau ngrijorati: o doamn de-alturi i urmrise foarte
insistent.)
Extraordinar!... Tot Asia a conceput si a realizat ceva cu totul nemaipomenit: ntlnirea dintre Jenia
Barabanov (,delegatia" sovietic ,pe linia artei decorative") si Nikita Struve (turist parizian) la
Varsovia n septembrie 1970. Urmare a acestei ntlniri de la Varsovia, Buletinul MSCR (Miscarea
Studentilor Crestini Rusi) a nceput s fie publicat n format mare si s-si propun un program
amplu care s includ si autori din Uniune. (De fapt, o asemenea includere se si realizase, asa c
ntlnirea a fost nu deosebit de neclar, ci mai mult riscant dar de vreme ce fusese
programat! Pentru aceasta a fost nevoie si de niste ingenioase convorbiri telefonice dinainte
convenite cu Parisul, cu Varsovia, convorbiri pe care Asia le-a realizat n mod operativ.)
Acum ea si aminteste de toate acestea ctusi de putin ca de niste fapte eroice, ci numai si numai
ca de o prjitur reusit, dar consumat nc de sptmna trecut.
Nu ne este dat pentru prima oar s vedem cum Rusia si strnge la snul ei copiii care i-au fost
rpiti. Dup c&si-a ncheiat activitatea la ambasada francez din Moscova, Asia Durova nu si-a
mai gsit locul nicieri n Occident si a venit din nou la Moscova, acum doar ca s locuiasc la
ambasad pentru mult vreme si s fie mai aproape de sora ei mai mic si de nepoatele ei.
"?!
^te i-t
> S3
Elena tezarevna (Liusa) Ciukovskaia
Mira Ghennadievna Petrova
Vdim Vitalievici Afansiev
Aleksandr Vadimovici (Sasa) Andreev
Natalia vanovna Stoliarova (,Eva")
Olga Viktorovna si Vdim
Leonidovici Andreev la
Peredelkino. la K.. Ciukovski
Elfrida Philippi
,ncrucisri ale destinului" descoperite de N.S. Tatiscev la Moscova
Stepan Nikolaevici Tatiscev
Aleksandr Moiseevici Gorlov
Boris Aleksandrovici vanov (ofiter KGB)
nna Petrovna Borisova
Natalia Vladimirovna Kind
luri Aleksandrovici Stepanov (,Donet") Vilghelmina Ghermanovna Slavutkaia
La Leningrad, la Efim Grigorievici Etkind si Ekaterina Fiodorovna Zvorkina. Sfrsitul anilor 1960
Natalia Dmitrievna (Alia) Soljenitna
Nadejda Vasilievna Buharina cu Ermolai si gnat (fiii lui Soljenitn). Moscova, 1974
Mrgrita Nikolaevna seffer (Gutalova)
Aleksandr lici Ghinzburg cu fiul Sania. Tarusa, 1973
gor Nikolaevici Hohluskin
Andrei Nikolaevici Tiurin
Calina Nikolaevna Tiurina Natalia Evghenievna Radughina
Elizabet Markstein (,Betta")
Nikita Alekseevici Struve
Cu Nils Morten Udgord la Sternenberg. Vara 1974
Dr. Fritz Heeb
Ultima var n Rusia Cu fiul Ermolai, Firsanovka, 1973
rina Nikolaevna Medvedeva-Tomasevskaia
Ultimele lucruri citite de A.. Soljenitn n patrie
(pe mas la Peredelkino).
Foto S. Bukalov
HPE3PEHHE H T H E B
K axa Hi denii * pcdaitifuio toerynai
nPEflATEJBCTBO HE nPOtAETCfl
Tpy;ino B iciuic epcMfl Hafirn ros iiamcM crpanu.
npomncro, DOHW-
ACKBHAlHTy
ROHEH JHTEPATYPHOrO BJACOBUA
Prigoana prin pres, ianuarie-februarie 1974
Lidia Korneevna Ciukovskaia
Ultima fotografie a lui A.. Soljenitn fcut nainte de a fi expulzat n curtea casei de pe ki,
februarie 1974
CoodmeHHe TACC
Bepxos-
Horo CoseTa CCCP sa cHcreMa-TnqecKoe coBepmeHHe AecTBHH, ne coBMecTHMBix c
npHHaAAe>K-
HOCTblO K rpa^KAaHCTBV CCCP H
HanocmitHx ymep6 Coioay CoseT-CKHX ComaAHcnrqecKHX Pec-
CCCP H 13 $eBpaAfl 1974 roAa BbiABopen 3a npeAeAM Coseiv cKoro Coioaa CoA5KeHnm>iH
A. H.
K H6My, K3K TOABKO CO-H6o6xOAHMfcM.
PEAAKtHOHHAH KOJJErHH
B 03739. 50124.
H3ff. M 378.B.
Comunicat de pres al Agentiei TASS, 14 februarie 1974
DE LA AGENtA TASS
Constatnd c Soljenitn A.. svrseste n mod sistematic actiuni incompatibile
cu calitatea de cettean al URSS si duntoare Uniunii Republicilor Socialiste
Sovietice, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS decreteaz decderea lui
din aceast calitate si expulzarea lui ncepnd cu 13 februarie 1974
de pe teritoriul Uniunii Sovietice.
Familia lui Soljenitn va putea s mearg la el ndat
ce va considera necesar acest lucru.
Colegiu! de redactie i
12 Triunghiul de sprijin
Dar cu toat publicitatea zgomotoas fcut njurai loviturilor date de mine n lupt dreapt cu
autorittile, o adevrat forta care s m sprijine mpotriva acestora mi-a lipsit cu desvrsire. n
orice noapte si chiar n orice zi, kaghebistii puteau s vin simultan si la mine si la cei ctiva
apropiati ai mei si s duc imediat n brlogul lor nu tot, dar mult din ceea ce ani de zile
scrisesem, acumulasem, construisem. Din anii '20 si pn n anii '70, multora, multor predecesori
si frati mai vrstnici de-ai mei, cunoscuti si necunoscuti, tocmai asta li s-a ntmplat: li s-a luat si li
s-a aruncat totul n abis, n gura monstrului uitrii, pentru totdeauna. Eu deja scrisesem c
ntreaga literatur national a pierit o dat cu Arhipelagul, si nu numai n sufletele si mintile
oamenilor, ci si nainte de acesta, o dat cu perchezitiile asociate cu arestarea. ar eu, purtnd
deja n mine toat experienta trit n lagr, nu aveam dreptul s-mi permit o asemenea
vulnerabilitate. si tainitele din Moscova, mijlocite mie de nvizibili, nu prezentau nici ele sigurant.
Trebuia ca toate manuscrisele s mi le pstrez n Occident, s am acolo un sprijin, capabil s-mi
promoveze, fr gres si cu fidelitate, crtile, n caz c aici eu si Alia am fi pierit.
ar pentru toate acestea, evident, era nevoie: n primul rnd, s am n Occident un editor rus
permanent (si o legtur permanent cu el!). Apoi un reprezentant oficial (un avocat?) care s
poat respinge juridic orice lucrtur kaghebist de genul aceleia cu care Sovietele nsesi fac
comert n Occident cu manuscrise furate de la autori interzisi n Uniune, cum deja nu o dat a
demonstrat-o acelasi Viktor Louis (si o legtur permanent cu acest avocat). Dar si mai
important: si o persoan de mare ncredere, una initiat, care s m nteleag bine si s
nteleag bine si conditiile din Uniunea
273
Sovietic, dar s triasc ntr-un loc inaccesibil labelor KGB -si astfel s poat gestiona cu
pricepere tot ce am expediat n Occident. Adic trei puncte legate ntre ele. S-mi construiesc
astfel un triunghi nedeformabil.
Editorul s-a dovedit n mod univoc a fi Nikita Alekseevici Struve. (n spatele lui, editura YMCA din
Paris si aparatul ei cumva se pierdeau n ceat, se eclipsau.) De altfel, nsusi Struve rmnea
pentru mine un om nc total necunoscut. Legtura bilateral cu el s-a aranjat prin Barabanov si
Durova. Barabanov mi-a furnizat primele date despre acest nepot al unui bunic celebru, al
personalittii istorice care a fost Piotr Berngardovici, si nepot (de frate sau de sor?) al vestitului
teoretician al literaturii Gleb Petrovici, dup cartea cruia, ntr-un fel, mi-am format prima impresie
despre continutul si dimensiunea literaturii emigrante. Legtura lui Barabanov cu N. Struve data
deja de mai mult vreme, din anul 1966. n scrisorile ,prin posta stng" nelegale, pe care i le
scria Struve, erau afirmatii ca acestea: ,,noi (adic emigrantii, si mai ales urmasii emigrantilor)
sntem niste rusi dematerializati", ,Rusia (pentru noi) aproape c nu este o realitate, ci o idee... si
de aceea si mai mult dect n vremea lui Tiutcev, trebuie, mpotriva realittii si a evidentei, s
credem n Rusia. Credem c Rusia poart pecetea trii alese de Dumnezeu unica tar
ortodox, mare si vie; tocmai n Ortodoxie este plenitudinea adevrului si a vietii... Legtura dintre
Rusia si Ortodoxie pentru noi este una dintre cele mai nalte valori umano-dumnezeiesti". (Eram
nc din tinerete foarte interesat n a-mi face o idee de ansamblu despre modul n care emigrantul
rus percepe lumea. Dar atunci nu reuseam s nteleg detalii de viat ca acestea: ,Facem eforturi
supraomenesti pentru ca, mpotriva logicii si a utilittii, copiii nostri s rmn rusi, osndindu-i la
suferinte morale, ntruct aceast educatie monstruoas i rupe de mediul lor de viat." Peste nc
o duzin de ani, cnd de-acum m aflam n afara granitelor trii, acest lucru aveam s-1 nteleg si
eu n relatia cu fiii mei.) Mai trziu, Nikita mi va scrie la Moscova si mie: ,A fi emigrant este cea
mai dificil dintre arte."
si iat, n anii care au urmat, acest om, cu speranta lui fierbinte si cu credinta profund ntr-o
Rusie poate inexistent (,acum este greu s ne imaginm ct de rupti unii de altii am fost pn n
anii '60"), avea s depun nu putine eforturi spirituale ca s creeze pentru acea Rusie o revist
religios-literar cu totul necunoscut ei,
274
o revist care la Moscova va fi asteptat cu sufletul la gur, va avea un larg cerc de cititori si va
ajuta la coagularea dezbinatelor forte intelectuale rusesti. Editarea unei asemenea reviste pentru
o tar n care nu locuiesti si cu care nu ai legturi postale deschise pentru primirea de
manuscrise si opinii si pentru difuzarea tirajului este o sarcin foarte neobisnuit, ndrzneat,
dificil. Dar N. A. Struve s-a achitat cu bine de ea; ncepnd din 1969 a reusit s fac din
emigrantul vechiul subtirel ,Buletin MSCR" o punte spiritual din ce n ce mai trainic ntre
emigratie si metropol.
ar si mai devreme, probabil n toamna lui 1967, pe sub tavanele apartamentului orsenesc al
familiei Ciukovski, unde atunci nc nu ne obisnuiserm s ne ferim de interceptri, Kopelevii mi-
au fcut cunostint cu Lisa Markstein, despre care auzisem de mult: originar din Austria; fiic
nici mai mult nici mai putin a lui Ko-plenig, conductorul Partidului Comunist Austriac, ea si-a
petrecut n URSS toat adolescenta si tineretea, apoi a plecat n Austria, dar revenea adesea n
tara noastr (nu ntmpina nici o greutate n obtinerea vizelor). Astfel, si-a nsusit cunoasterea
intim a dou limbi, a dou culturi (ceea ce apoi i va fi de foarte mare ajutor la traducerea
Arhipelagului), a dou moduri de viat occidental si sovietic avnd o larg viziune asupra
amndurora. n plus, cu inteligenta ei ager, cu fierbintea ei inim nerbdtoare, Lisa, prin
destinul ei, era deja chemat s joace un rol special ntre aceste dou lumi. Am fcut cunostint
cu ea ntr-o atmosfer de mare simpatie: o caracterizeaz abordarea precis si direct a
lucrurilor, judectile curajoase si clare, operativitatea. Dar de data aceea nu ne-am propus nimic
practic.
Cteva luni mai trziu, Lisa a luat de la Liusa si a dus n Occident micile mele ndreptri la
Pavilionul cancerosilor: cu scrisul ei, a inserat crmpeie de text n conspectele ei de sintax rus.
(Aceste ndreptri au ajuns la edituri; mai trziu si-au jucat pe neasteptate si rolul procesual ca
prob cnd ca text autentic, cnd ca niste corecturi ale autorului n litigiile dintre edituri cu
privire la Pavilionul cancerosilor, este foarte greu s prevezi consecintele pe care le are ntr-una
dintre lumi un pas fcut n cealalt. Mai trziu Lisa a fost nevoit s apar si ca martor ntr-un
proces dintre edituri, dar ca martor anonim altminteri si-ar fi dezvluit legtura cu noi.)
f
. 275
n mai 1968, cnd noi dactilografiam de zor Arhipelagul la Roj-destvo, mi s-a transmis o scrisoare
venit ,prin posta sting" de la Paris, scrisoare prin care Lisa i spunea Naiei Mirova (Lazareva),
prietena ei din Moscova, c nu poate s n-o doar cnd vede cum acolo escroci sau impostori
dispun de crtile mele lipsite de protectie juridic. Mai spunea c ea ar fi gata s-mi apere
dezinteresat drepturile dac eu i-as da procur.
ncet, aceast idee a prins teren, n toamna aceea, Lisa a venit pe neasteptate la mica mea
dacea de la Rojdestvo. Eu ardeam frunzele czute pe jos. Ne-am asezat lng foc de
necrezut! iat, aici de curnd terminaserm Arhipelagul, si iat un om din alt tar, un
binevoitor sincer si inteligent, care este gata s pun n miscare totul! Apoi peste un an m-am
apucat s-i povestesc Aliei despre o remarcabil Lisa. Am constatat ns c Alia o stia deja de
ctiva ani asta s nsemne c lumea-i mic sau c Moscova-i ngust? Nu stiu n ce
mprejurare cineva i fcuse cunostint cu Lisa, care venise din Austria s se intereseze de
disidenta de la Moscova si de modul n care ea ar putea-o ajuta. (De la lovitura de stat din
octombrie, lumea, mental si afectiv, s-a ntors deja cu 180 de grade dar cnd se va realiza si n
viata real aceeasi ntorstur?!)
Astfel ne-am hotrt deja s legm noduletul. Cu ocazia uneia dintre urmtoarele sosiri discrete la
Moscova ale Lisei, tratativele cu aceasta privind posibila ei activitate n Europa le-am dus eu
mpreun cu Alia. Niste plimbri banale a dou femei pe bulevardul Precistenski, att de familiar
lor, amndou fiind la zi cu antrenamentul n a privi n jur si a se uita mprejur, conversnd numai
pe ruseste, ceea ce nu zgria urechea pietonilor care se ntmpla s treac pe lng ele o
asemenea priveliste nu atrage atentia.
n septembrie 1969 m-am ntlnit cu Lisa la Alia, pe strada Vasi-levskaia. Austriaca a adus n
german textul juridic al procurii si mi-a sugerat s-mi iau un avocat n Occident. A spus c ea
poate s-mi recomande un avocat bun din Elvetia, pe doctorul Fritz Heeb, pe numele cruia
trebuie s scriu procura de baz pentru ca el s-mi poat gestiona treburile. Noi nu cunosteam
nici un nume din nici o alt tar apt a-i face concurent lui Heeb, asa c am primit cu bucurie
aceast recomandare a Lisei, acest dar ceresc: s ai avocatul tu n Occident? o miscare
puternic, pentru autoritti cu totul neasteptat, dar n acelasi timp una ce parc nici nu este
interzis de
276
lege? Eu si Alia ne-am dat imediat acordul, ne-am jenat s ntrebm ceva despre acel Heeb.
La nceputul lui 1970, Lisa a venit din nou, a adus forma definitiv si atotcuprinztoare a procurii
pe numele lui Heeb, procur ne care eu am semnat-o din nou, dar pe fug, influentnd si deter-
minnd prin aceasta soarta crtilor mele n strintate n modul dup cum gndeam eu cel
mai bun. Pe Lisa, la data aceea, nc nu o controlau la vam, totusi procura aceasta, pentru
sigurant, Katia Svetlova, mama Aliei, a ascuns-o magistral n capacul de carton al unei cutiute
cu bomboane.
Lisa (de la Elisabett numit de noi ,Betta"), Fritz Heeb [,ura"
__de la jurist (pe ruseste iuristn.t.)] si Nikita Struve (Nikita
Nikolai ,Kolea") au format n strintate acel foarte dorit triunghi. Spre aceste trei puncte se
ndreptau acum toate scrisorile mele nelegale si de la ele trei se primeau rspunsurile. (Betta la
Viena primea de la Heeb din Ziirich xerocopia scrisorii mele ctre el sau direct de la noi
scrisoarea ,prin sting" pentru Heeb si i-o traducea lui cnd n scris, cnd, dac era posibil, la
telefon.)
Cu Heeb, de ochii lumii, purtam si o corespondent legal superficial, pe jumtate lipsit de
continut (de obicei cu o singur informatie, si scrisorile ajungeau la destinatar, KGB nu tia
legtura ca s aib ce urmri?); el mi scria pe nemteste, eu lui pe ruseste. Aceast
corespondent deschis o foloseam uneori si pentru a-i face pe kaghebisti s-si ia ochii de la
adevratele mele planuri sau s-i avertizez n legtur cu problemele pentru care m voi bate cu
foarte mare ndrjire, uneori si pentru a-mi bate joc de ei. Cnd nu mi-au livrat de la Heeb pachetul
cu recenziile la August aprute n presa occidental, i-am scris corespondentului meu: nu m-am
suprat, asta s-a fcut din grij pentru mine, cci niste recenzii injurioase m-ar fi demoralizat, iar
unele laudative m-ar fi fcut s-mi pierd capul, n ambele cazuri mi-as fi pierdut sporul la lucru, n-
as mai fi reusit s tipresc o nou carte pn la aderarea URSS la conventie, si atunci, n aceast
privint, m-as fi vzut pus ntr-o mare ntrziere. ar cnd autorittile sovietice svrseau imixtiuni
flagrante n procesul meu de divort, eu de asemenea i prezentam lui Heeb acest lucru ca pe un
paradox sovietic. Temndu-se s nu fie date de gol, autorittile interceptau chiar si aceste scrisori.
Dar iat c pe Betta au nceput s-o suspecteze, s nu-i mai permit s vin n URSS. Ultima dat
m-am vzut cu ea n toamna
277
lui 1970, Alia a ntlnit-o si n anul urmtor (folosindu-se si de mijlocirea lui Dima Borisov). Cu
aceasta, vizitele Lisei au luat sfrsit si discutiile noastre deschise s-au ntrerupt. Toate sugestiile,
cererile, planurile, presupunerile si deciziile au nceput s circule subteran prin corespondent
clandestin, n cazuri extrem de urgente, Betta, vorbind n parabole, reusea, prin apeluri
telefonice sau scrisori deschise ctre Lazarevi, s transmit ceva sau s se informeze.
Toat acea corespondent primit de noi, se ntelege, a fost ars pe loc. Dar ea s-a pstrat n
ntregime la Lisa si la Nikita. Acum am n fat acele scrisori. Acea atmosfer, deja uitat, renvie
n memorie.
Din toamna lui 1970, ndat ce am terminat August, m-am ho-trt s i- trimit lui Struve la YMCA
si, deschis, s-1 public acolo sub numele meu dar totul s fie secret pn n clipa aparitiei. La
nceputul primverii lui 1971, el mi rspunde c deja culegerea este n curs, fr tam-tam, si c
sarcina corecturii si-o asum el cu sotia. (Aceasta este si prima lor experient de colaborare
direct cu un autor din Rusia. Anterior, dup ce cptaser textul bulgakovian nim de dine,
entuziasmndu-se de el si dorind neaprat s-1 publice editura a aflat c vduva lui Bulgakov
o amenint cu un proces si mult vreme nu s-a mai luat nici o hotrre n aceast privint.) Noi le
mai strecuram cnd o hart, cnd o schit de copert, cnd o postfat apelul meu ctre
emigranti de a trimite materiale. Dintr-o nentelegere, noi am comis o greseal grosolan cu
cursivele: le-am subliniat cu litere mari n textul dactilografiat (din lips de experient tipografic).
YMCA asa le-a si tiprit, cu litere mari: s-a obtinut o aparent de expresivitate, si aceast
greseal regretabil va trece si n editiile strine. La Moscova am nceput s co-lationm cartea
care sosise am mai gsit n ea o sumedenie de greseli de tipar. Nici n editia a doua n-au
reusit s le corecteze. ,Nu am senzatia c s-a realizat o editie ideal" i-am scris eu lui Nikita.
Legtura prin Durova functiona excelent la vremea aceea, si n primvara lui 1971, prin Nikita,
am trimis pentru Heeb niste pachete importante (Arhipelagul iesea a doua oar din tar): ,Acesta
este mai mult dect un destin personal, abordati-1 cu cea mai mare precautie si ntelepciune." l
nvt conspiratie sovietic: mergeti la Heeb personal si nu singur, ci nsotit, n asa fel nct
lucrrile s nu rmn nici un minut nesupravegheate, faceti asta si pn la publi-
278
carea lui August; n caz contrar n spatele dumneavoastr poate s apar potera. si nc ceva:
dac la dumneavoastr la editur vor aprea colaboratori noi dup editarea lui August, s nu le
acordati ncredere, orict de cumsecade vi s-ar prea ei. Asemenea preveniri i fac pe occidentali,
desigur, s rida cci cine de la ei a simtit pe propria lui piele ghearele KGB?
,Mi-a fcut o impresie bun, desi e cam uluit de complexitatea situatiei" spune, dup ntlnire,
Nikita despre Heeb. nc necu-noscnd maniera extrem de delicat de a se exprima a lui Nikita,
eu nu dau important celei de a doua jumtti a frazei si o iau n ansamblu ca pe o aprobare
pentru Heeb. (Dar n realitate Nikita voia s-mi spun c Heeb, se pare, nu este prea potrivit
pentru treaba asta.)
Legtura functioneaz excelent si pofta mea devine tot mai mare. Rog s-mi trimit amintiri
de-ale emigrantilor despre revolutie, dac vor fi existnd. (si Nikita mi trimite foarte valoroasele
amintiri ale lui V.F. Klementiev.*) Comand cartea de amintiri a lui Gurko n nemteste si o primesc,
apoi si crtile lui Melgunov, precum si altele. (Crtile dorite sosesc, cheam! rar s ncap n
comprimata sfer ncins a vietii mele.) Pentru Zilberberg, trimit n martie 1972, prin acelasi
Nikita, lucrarea pe microfilm a lui Teus despre destinele poporului evreu. (Zilberberg tace, trece
mult timp pn confirm primirea, Teus se nelinisteste, si i trimitem pe aceeasi cale si o a doua
rol de microfilm.) Trimitem pentru publicare la YMCA n patrie se citeste August paisprezece,
,Scrisoare ctre Patriarh". (Vestnik oglindeste marea frmntare pe care scrisoarea a strnit-o n
cercurile pravoslavnice ale emigratiei.) Trimit pentru noua ntlnire dintre Nikita si Heeb setul
secret al microfilmelor mele ,Seif. Trimit textul original al Pavilionului cancerosilor, (nc nici nu-mi
dau seama c, acum trei ani, tocmai YMCA, Nikita cu o grup de traductori francezi, au editat
diletantistic Pavilionul n francez dup un ntmpltor text samizdat, text n care cuvintele mele
idiomatice erau ,retusate" ca s aib un aer ,mai literar".) Dar atrag atentia: se pregteste o serie
de brosuri numit Gndirea rus contemporan (nasterea culegerii Voci din strfunduri} o vom
publica! (Nu o dat scriu despre aceasta, dar seria nu se nfirip nicicum,
Cpitanul Klementiev asa si intr n Martie saptesprezece, sub numele lui, cu biografia lui.
(Adnotare din 1986.)
279
nu este timp pentru organizarea ei.) si nc mai insist asupra particularittilor regulilor mele
gramaticale. si chiar iat deja ce idee mi vine: n editiile strine ale Rotii Rosii trebuie efectuate
niste prescurtri. (dee just, dar nematerializat.)
Este n desfsurare si o controvers cu Struve. Culegerea de articole din Vestnik nr. 97 m
revolt, apoi si articolul lui ,Teleghin" din nr. 103 este jignitor pentru un rus, iar redactia nu face
nici un comentariu si nu se delimiteaz. Eroare optic de la Paris: nu se vede cum la samizdat se
produc, iresponsabil si stihinic, rbufniri mpotriva Rusiei. El nu ntelege pericolul sciziunii
iminente, ncerc din rsputeri s-i explic acest lucru lui Micit, i trimit, nu pentru publicare, ci
numai pentru el nsusi, varianta articolului meu de rspuns. Dar el rspunde cu blndete: ,Mie
multe lucruri din aceste articole nu-mi erau pe plac, dar vedeam n ele o prim ncercare la nivel
corespunztor de a ntelege ceva din cele ce s-au ntmplat. Occidentul i-a fascinat pentru c snt
tineri si fr experient. Nu-mi pare ru c le-am dat posibilitatea s se exprime."
n hituitele scrisori ,prin posta sting" reusim totusi s facem uneori schimb de preri, dar nu
despre cauza noastr: iat-m re-actionnd cu amrciune la Aleile ntunecoase ale lui Bunin. si
el (Struve) salut din inim chestia asta. at-1 semnalndu-mi articolul anecdotic din Noul cuvnt
al Rusiei, articol n care scriitorul emigrant N. Ulianov sustine c de fapt nu exist si n-a existat
nici un Soljenitn, c asta este o creatie colectiv si o nscocire a KGB, c un autor nu poate s
se descurce asa de bine si n stiintele exacte, si n medicin, si n practica si teoria militar, si n
politic si n istorie - si Struve i trimite acestei gazete rspunsul lui fierbinte, i mprtsesc
entuziasmul meu pentru predicile pe care un oarecare ,printe Aleksandr" le tine la radio
,Svoboda". Era printele Aleksandr smeman. Struve i trimite o copie a scrisorii mele entuziaste
(mai departe, nu stiu de ce, d peste aceeasi gazet si fr tact este publicat acolo).
Dar corespondenta mea cu Nikita este nc pe deplin calma. Un altfel de vrtej era n tensionata
corespondent cu Betta. O zoresc, o zoresc, o zoresc cu cererile mele scrise mrunt pe foit de
tigar. Dorinta mea fierbinte este s scriu n tihn Nodurile, dar lupta precedent prea m-a bgat
n vitez. Filmul stiu tancurile adevrul! mi se pare a fi o teribil lovitur dat comunismului,
vd rscoala lagrului pe toate ecranele lumii! si de la nceputul lui 1971
280
i rog pe ai nostri s nceap tratativele cu regizorii, s pregteasc filmarea, cci aceasta este o
treab de lung durat. S gsesti regizorul care s nu se team a pune n miscare toat forta
politic a filmului! si s nu fie strin de tematica si tipologia rus! si s nu se lase ametit de
trucurile ieftine ale Hollywoodului... (Dar unde vei gsi toate astea? Tratativele au si nceput, dar
de trei ani snt cam infructuoase. Pentru aceast activitate suplimentar, Betta, fireste, nu are
fortele necesare, iar Heeb este cu totul profan n materie. Nici regizori nu se gsesc; cei de stnga
se tem s-si lege numele de un film anticomunist, se tem s nu fie huiduiti de Stnga politic.)
Betta, n schimb, ntreab: n Germania vor s se telefil-meze Pavilionul cancerosilor, s le dm
voie? Da! Ea ns propune s se pregteasc telefilmarea lui August. De ce nu? Bine, mai
multe lovituri!
Apoi mai pierd din elan si o rog pe Betta s nu grbeasc tratativele privind montarea Tancurilor.
,S lsm anul 1972 s rmn un an linistit. Vreau s scriu Octombrie, s ncep Martie." n 1972:
,O sigurant de sine si o libertate crora de mult le uitasem gustul. S lucrez si n '72 si n '73,
fr ntrerupere... S m ocup de roman, numai de roman si s neglijez actiunile sociale"
preocuprile de scriitor trec pe primul plan, acesta este un lucru pozitiv. Dar deocamdat acolo, la
familia Carlyle, n America ne spunem noi nc din anul 1968 se traduce de zor Arhipelagul;
din vara lui 1971, microfilmele repetate ale Arhipelagului snt la Heeb, din februarie 1972 ncepe
si Betta traducerea n german. si fie, fie ca traducerile s arunce n aer muntele vrjit al
Dragonului! iar eu n timpul acesta voi scrie ct voi pofti.
Dar iat nc o noutate: n nopti de nesomn prind de la radio ,Svo-boda" la ora 2 si 30 de minute
emisiuni privind istoria revolutiei din anul 1917, ascult cu nesat, dar tot cu bruiaj, este ca si cnd s-
ar depune o munc urias pentru mine: strngere de materiale, interviuri, un ntreg colectiv de
ajutoare neasteptate! Dar cum s fac s folosesc mai eficient aceste lucruri? i scriu Bettei: s
numim uDoi-treizeci" acest proiect, nu e timpul s ncepem a ncerca stabilirea unei legturi prin
cineva? S primiti aceste materiale si s mi le trimiteti mie? n afar de asta: nu puteti s
extrageti pentru Martie ecouri din presa european cu privire la revolutia din februa-ne? mi
nchipui c asemenea titluri de articole de gazeta apreau
281
si atunci. si aceeasi Betta ia problema n serios (datele respective le va cuta sotul ei).
Acum, cnd s-a creat triunghiul de sprijin si toate microfilmele mele snt la Zurich (mult vreme nu-
mi gsesc linistea: nu tineti la birou scrierile mele, se va pune la cale un atac contra lor, puneti-le
ntr-un seif de banc, la subsol! n sfrsit soseste si confirmarea: da, asa si snt pstrate!),
numai acum e timpul s declansm operatiunea defensiv cu Testamentul, n februarie 1972,
datorit lui Heinrich Boli pururea i multumesc am beneficiat de tihna de care am vorbit, n
locuinta noastr de la Moscova, el a certificat cu semntura lui fiecare fil a Testamentului meu
pe care 1-a luat cu sine n buzunar, n acelasi timp, el se cunoaste foarte bine cu Lisa, si iat c
Testamentul este deja la ai nostri! (si unde s-1 nscriem pe H. Boli, dac nu printre nvizibili?
Boli, nc n anul 1965, n perioada cea mai ncordat pentru mine, a luat de la Moscova un
scenariu si un poem de-ale mele si ani de zile le-a pstrat la el si apoi le-a predat Lisei. si ce
viraje iau destinele oamenilor: dup aceea situatia lui n Germania Occidental ntr-atta a devenit
de vulnerabil cci a scris despre niste tineri teroristi, viitori membri ai grupului Baader-
Mainhoff, c snt Juni idealisti adusi la disperare" nct a fost nevoie ca eu din captiva URS S
s-1 apr pe el, cettean al liberului Occident! Prin Lisa i-am trimis o scrisoare de multumire, una
care s ajung si la cunostinta opiniei publice.)
si aici nu este vorba numai de un testament, ci si de o miscare important n viitoarea lupt, este
vorba de o substantial ntrire a aprrii mele tocmai aici, ncepnd cu primvara lui 1972, si
are izvorul si o asemenea sigurant de sine: acum ndrzniti numai de v atingeti de mine! Eu
stiu c acestea se vor publica, si fr mine, si fr Alia, si pe urm o s nceap s v curg, s
v curg n cap crtile mele! Acum n scrisori secrete rmne sa convenim cu ce fraze
conventionale n scrisori deschise ctre Heeb sau cu ce fraz a unui brusc apel telefonic ctre
Zurich se declanseaz explozia: n totalitate sau pe bucti. (Asemenea fraze conventionale si
nume codificate elaborm si pentru diferite alte cazuri, ele de asemenea se multiplic. ar n acest
timp nici detaliile testamentului nu-mi dau pace. Proiectul unei uriase biserici a Sfintei Treimi pe
terenul viran de la Zvenigorod pare deja prea exagerat si se pune problema dac n-ar fi mai bun
unul mai modest: renovarea bisericii Panteleimonovskaia de la Kislovodsk, unde am fost botezat;
iat
282
biserica din cimitirul Gheorghievski, unde se odihneste tatl meu sub stadion; iat, acolo n-a mai
rmas pic de teren unde s construim un mic paraclis pe locul bisericii Kazanskaia din Rostov, n
prezent demolat: ar fi fost o ocazie s-mi rscumpr pcatul nechibzuintei de-atunci, cci copil
neastmprat, bteam mingea n incinta sfntu-lui lcas. si corecturile la testament si adugarea
de noi scrieri destinate publicrii pe nesperate salvatul Banchet al nvingtorilor, scurtarea
culegerii de versuri inspirate din viata de lagr, deja si Vitelul pn la Nobeliana si Jurnalul R-17
care a luat amploare totul! totul! totul s fie publicat si s-i cad n cap Dragonului! n aceast
ordine voi programa actiunile pe care trebuie s le ntreprind Betta.)
Acum devine iminent aderarea URSS la conventia drepturilor de autor. (Deja de curnd eu
nsumi i ndemnam ntr-acolo; noi toti am nteles cu ntrziere c si n problema aceasta vom fi
trasi pe sfoar; Alia a scris si a trimis anonim la Le Monde articolul intitulat ,Cutit nfipt n spatele
cuvntului rusesc"; cei de acolo 1-au publicat n martie 1973, era la mod.) ar ntre timp Nikita nu
reuseste nicicum s publice textele lui van Denisovici si al Matrionei, cele adevrate,
nedesfigurate pentru cenzura sovietic si eu l grbesc, l grbesc: s reuseasc pn n ziua
conventiei (l .6.'73), cci pentru asta nu merit s te bagi n ,lupta pentru conventie".
Dar mai e ceva: la noi deja se lucreaz n secret la Donul linistit; prevd c va fi ceva senzational,
dar cum s aperi drepturile unui autor anonim D s facem asta prin Heeb? Prin Heeb? (si asa
scriu, si asa m corectez.)
si desi am experienta vietii si stiu foarte bine c nu poti fi stpn n casa altuia, presez de la o
scrisoare la alta nflcrndu-m tot mai tare cu proiectul ieftinirii drastice a apropiatei editii &
Arhipelagului. Ce oroare! n Occident, cartea cost 10 dolari, ceea ce, n ruble la cursul real,
nseamn 40-50 de ruble volumul! Dar se poate admite asa ceva? Un volum al Arhipelagului
trebuie s se vnd de trei ori mai ieftin, de cinci ori mai ieftin! Ca s-1 citeasc toti] Totul este
ca el s trag, s loveasc n monstrul sovietic! Pentru ca n Occident s-1 citeasc zeci de
milioane de oameni, iar mie de pe urma lui nu-mi trebuie nimic n plus! ,Pentru mine aici este
vorba de un mare sens moral, acest material nu este comercializabil, acesta este snge la
jertfelnic, acest snge trebuie s urce ta ceruri. As vrea s aduc n universul editorial al crtilor o
viziune
283
nobil, s chem la constiint editorial." S fie pltit la nivel normal munca traductorilor, a
zetarilor, a functionarilor editoriali -si toate pierderile s se mpart ntre editur si autor,
proportional cu cota-parte primit de fiecare. ,Multi se vor lepda de o asemenea afacere s le
fie de bine. Dar n orice limb se va gsi mcar o editur onorabil si noi apoi o vom rsplti cu
alte crti." Betta ntelege destul de bine combativitatea noastr, a celor din URSS si nu ridic nici
o obiectie. ar Heeb obiecteaz n bloc, apoi ntocmeste si-mi trimite un referat nebulos pe
aceast tem.
n acest timp, editiile deja aprute si care aflueaz spre noi nu snt de natur s ne bucure. Ce
mai crpaci s-a dovedit Luchterhand cu August n nemteste! ,Nodul " si datele lui restrictive se
pierd chiar de la foaia de titlu. ar pe ecranele cinematografelor, ntr-a-devr, ce greseli grosolane,
principiul nregistrrii nu este nteles ctusi de putin! si tinta proverbelor este de nerecunoscut. si
chiar pe harta Prusiei Orientale n editie german! unele puncte snt marcate cu 80 de
kilometri mai la dreapta sau mai la stnga! n halul sta de lenesi, neglijenti, neatenti, dar ce fac
stia? n ce groaznic masin de tocat carne a intrat munca noastr de aici? Cum s facem s
nu se mai repete asemenea lucruri n celelalte editii? si cine va reusi s urmreasc toate
chestiile astea? pe toate astea singur Betta nu le va dovedi. N-avem forte, n-avem!
ar cu traducerile n limbi strine, cte griji! n Occident nu este ca n Uniunea sovietic, acolo cele
mai bune forte scriitoricesti nu se bat defel pentru traduceri; traductorii occidentali, dac traduc
bine, o fac din plcere, iar recompensa pentru traducere artistic este insuficient. ,Dect o
traducere nereusit, unilateral, formal mai bine lips!" i scriam eu Bettei. Ru de tot am
ptit-o cu traducerea n englez a lui August: Glanny a fcut pentru Bodley Head o traducere* din
cale afar de proast; August a fost primit n Anglia numai cu strmbturi din nas, dac nu cu
njurturi. Glanny a avut josnicia s se justifice spunnd c August este scris ,asa de prost", nct
pe alocuri a trebuit ,s corecteze fraze ntregi", iar un reprezentant al editurii a declarat: ,Dac am
fi tradus August cuvnt
* Dup cum mi-a povestit apoi n Anglia o membr a ,Artelului" lui, Glanny a portionat tot
August-\il si a dat cte o buctic fiecruia dintre cei care i-au oferit servicii de traductor. si
acestia s-au nhmat la treab, tr-gnd unul his, altul cea. (Adnotare din 1978.)
284
cu cuvnt, am fi ajuns de rsul lumii." Brusc, ca ntr-o strfulgerare, jjjj-a trecut pe sub priviri
traducerea ,Lacului Segden" aprut n ntellectual Digest, numrul din aprilie 1971. Am citit-o si
chiar am tresrit de emotie: aceast traducere este mai presus de toate celelalte! Aceasta este ca
si cnd eu nsumi as fi scris n englez fiecare fraz! Ce bine este redat toat cadenta, respiratia
si vocea! Zborul si pulsul frazei! at, asta si trebuie: traductorul ca un coautor drag! Numele
traductorului n-am putut s-1 descopr printre datele exemplarului. De urgent i-am solicitat lui
Heeb s dea de urmele acestui minunat traductor! (si 1-a cutat aproape trei ani! si n 1973, la
New York, nc mai ncerca s afle unde este, n definitiv, acel traductor. Nu este de gsit, a
plecat n Australia, nu i se cunoaste adresa mi-a rspuns avocatul meu. Cel cutat era Harry
Willets de la Oxford, nici prin cap nu-i trecuse s plece undeva, si noi am pierdut trei ani n care
acesta ne-ar fi fost de mare ajutor! Venind eu n Occident, 1-am cutat si 1-am gsit.)
Cu att mai mare era rspunc erea n legtur cu traducerea Arhipelagului: ct de neserioas
fusese plasarea acestuia la familia Carlyle, nc nu-mi imaginasem, n nemteste l traducea nssi
Betta, care-mi scria c ,s-a legat sufleteste" de aceast carte. si buna cunoastere a realittilor
sovietice o ajuta si ea foarte mult. (Tot ea mi-a propus dou feluri de subliniere a cuvintelor:
cursive pentru terminologie si aldine pentru expresivitate. Chestia asta tare mi-a plcut si eu cu
Alia am avut mult de lucru la sortarea sublinierilor si a trebuit s expediem listele cu corecturi
n plus fat de corecturile urgente de fondsi cele scrise pe tot parcursul anului 1973. ar n
editiile occidentale, aceste lucruri tot n-au ptruns.) ar cutarea unui traductor francez mergea
greu: cci n strictele conditii de secret n cine s te-ncrezi? Stepan Tatiscev primise de la
Andreevi, pe ncredere, primele capitole, dar traducerea lui n-a mers. Nikita cuta si el, fr
succes, un traductor, apoi, cu aprobarea lui, Betta a luat legtura direct cu editura Du Seuil. Mai
trziu a trebuit s se accelereze traducerea primului volum, s se njghebeze o grup de
traductori. ar eu nu mai aveam rbdare: trebuie cutat si un traductor n spaniol! cci asta
este o limb vorbit n toat Ame-nca de Sud! Ne-am hotrt: pentru Arhipelag, n secret, modul
de ucru trebuie s fie unul special. Mai nti i cutm pe traductori Pentru edituri, pltim noi
nsine traducerea, iar apoi, cu sprijinul ?' acordul traductorului, cutm editura.
285
si cte npaste din diferite prti nu s-au abtut pe neasteptate asupra noastr, de-abia scapi de
una c vine peste tine alta. Ba un fragment din Noptile prusiene a aprut nitam-nisam n Die Zeit
pe care noi l consideram ca prieten litigiul trebuie aplanat prin Heeb! Ba ne-a bgat n sperieti
un articol foarte ngrijortor, semnat de Patricia Blake n Time: zice c n Occident, un grup
oarecare lucreaz la traducerea Arhipelagului cine? Pe ce exemplar? De unde aceste
informatii? si nu vei afla, si s presezi n-are rost, iar titlul crtii este pe buzele tuturor! Toate astea
amenint s-mi strice planul viitorului mare atac, s-mi dezgoleasc flancurile nainte de vreme.
Aceeasi Betta m anunt c se zvoneste cum c n ndex la Skemmel se tipresc fragmente din
Potecile, venite, pare-se, prin Zilberberg si un cui m strpunge la gndul c acestea snt
fragmente furate de cineva (si ct de mari snt?)! Dar poemul nu 1-a avut n mn dect Teus,
nimeni altcineva. Alarm s stopm! si n legtur cu aceasta ct corespondent plin de
nervi si de o parte si de alta. Lucrurile ncep s se lmureasc: acele fragmente nu snt altele
dect cele pe care Teus deja le-a publicat n articolul ,lui Bla-gov", ei, ce s-i faci. Urmeaz
imediat scandalul cu biografia lui Faifer, cci biograful, se vede treaba, este un fel de detectiv-vo-
luntar, el, poate, a mirosit ceva si acum public ceva ce eu ascunsesem, ceva ce ascunsesem de
KGB. Ce-i de fcut? S-1 stopm juridic?Nu avem asemenea drepturi. Dar o declaratie
ameninttoare din partea lui Heeb? i scriu pe cale legal: ,V rog s faceti o declaratie mpotriva
biografilor abuzivi. Consider c este o nerusinare si o imoralitate s ntocmesti biografia unui
scriitor n timpul vietii lui, dar fr acordul lui. Asemenea actiuni nu se deosebesc cu nimic de cele
ale unui detectiv, ale unui politist sau ale unui pris-tav. (Din rspunsul pe care mi-1 d Heeb prin
posta de sting nteleg c Burg si Faifer, dac nu mi-au lezat onoarea, nu pot fi actionati injustitie;
nu pot fi trasi la rspundere nici dac, fr s-si dea seama de asta, debiteaz o minciun.) ar
imediat ,aliatul" Jores Medvedev, ca s se laude n fata ntregii lumi, aduce n cartea sa copia
unei invitatii din care se vede cum se poate gsi locuinta noastr pe una dintre strzile
lturalnice, unde snt casele Bahrusinski. Deci de urgent s-i cerem s elimine acel plan din
carte! ar la Moscova se zvoneste imediat c Natalia Resetovskaia n colaborare cu agenti
APN pregteste ba memoriile ei, ba biografia mea si c mi va cita din abundent scrisorile;
se grbeste, nu vrea s
286
astepte pn la moartea mea. (si ntr-adevr: i-a transmis APN-ului, spre vnzare si publicare,
scrisorile mele ctre ea, ncepnd cu anii de front. Deja n iunie 1974, ndat dup expulzarea
mea, italianul Tempo publicase ,Scrisorile de dragoste ale lui Soljenitn"; i fuseser oferite si lui
New York Times; dup aceea le comercializase la Geneva agentul Alain Davo.)
Mai exist si un proiect precum urmtorul: ntruct acum avem n strintate banii de la Premiul
Nobel, cum s nu-i ajutm pe cei care, la rndul lor, ne ajut dezinteresat? Toti duc lips de bani,
toti se afl n nevoie, iar banii ,n valut" reprezint si o valoare incomparabil, la sovietique. De
ce s nu ntocmim acum o list Nr. l, Nr. 2, Nr. 3... n total douzeci de numere, astfel n
scrisori i vom numi numere, n maniera lui Zamiatin, si despre ei diverse paragrafe mai
ncordate ale scrisorilor noastre secrete din toti acesti ani. se trimite o list Bettei n care se
precizeaz cine ce numr are, adresele. Pentru unii, pericolul e minor, iar altii snt asa de
ascunsi, nct este imposibil ca ntr-o scrisoare s le dai imediat si numele si adresa, n cazul lor
dm pe buctele n dou-trei reprize: o dat strada fr numrul casei, apoi separat date despre
el, numele de familie l rupem de pronume si de numele dup tat, n ce priveste scopul facem
niste mentiuni mai absurde si fr o legtur clar cu alte elemente. O alt precizare de fcut:
tara si autorul de la care provine traducerea. Cineva are n strintate un prieten care este o
personalitate cunoscut, altul o rud adevrat, de la ele trimitem ce avem de trimis
colaboratorilor nostri. ar celorlalti trebuie s le trimitem de la persoane cu totul fictive, si aici pot
s apar suspiciuni din partea KGB (si uneori apar dintre cele periculoase). Sau: deodat soseste
traducerea Nr. 11, dar Nr. 11 n-a reusit s se pregteasc pentru a rspunde la ntrebarea: ,de la
cine asteptati?" Pericol iminent! Din cauza unui asemenea caz trebuie efectuat o urgent
anchet secret (iar pentru fiecare biletel o ntlnire, o transmitere secret, separat),
ncordarea e foarte mare, n fiecare scrisoare snt multe date despre numere, nu putine snt si
nentelegerile, din cauza ncurcturilor nu ne alegem dect cu mare oboseal. ar Betta cum s
descurce si s-i transmit toate astea lui Heeb, si anume n form complet si clar, pentru
executare? L.K. Ciu-kovskaia orbeste, are nevoie de un aparat optic; noi nu stim exact de care, si
nimeni nu stie, aparatul trebuie s aib un diametru mare Pentru cuprinderea unei pagini ntregi
si s mreasc mult, de 5-7
287
ori (lupele obisnuite fie mresc mult si au diametrul foarte mic, fie invers), si s aib si fond. Cum
s identifici tipul? Unde s-1 comanzi? Probabil n Olanda, nu snt ei mesteri? ar de trimis o s-1
trimitem din partea lui Boli, pe care o s-1 rugm s ne ierte de deranj. Dar dureaz, dureaz
mult corespondenta ntre Moscova si Viena si Zurich si Koln si cteva locuri necunoscute, si iat
ni se trimite, dar nu este ceea ce trebuie! nseamn c trebuie s-o lum de la capt, iar ntre timp
Lidia Korneevna orbeste ntr-un ritm catastrofal, iar ochii ei dintre cei mai scumpi nou i
zorim, i presm cu noi solicitri, n sfrsit ni se trimite un aparat bun, sntem salvati! dar fr
nici o lamp de rezerv, iar lmpile snt unicat, nseamn c acum le comandm separat.
Desi cu greu, comenzile se ndeplinesc treptat, pn la Nr. 20 traducerile s-au primit, si eu cu Alia
aveam o nou preocupare: cum s-i ajutm n acelasi mod pe detinuti (nasterea viitorului Fond
Social Rus)? Din nou aceeasi procedur, introducem numerele de la 20 pn la 40, dar din partea
cui s le trimitem lor? si noi anchete politienesti snt n toi.
ntre timp, Betta, nemultumind autorittile sovietice cu unul dintre articolele ei publicate n Austria,
si vede retras definitiv permisiunea de a mai veni n Uniune. La nceputul lui 1973, consulul
sovietic la Viena i spune n fat: ,De ce s mergeti ntr-o tar care v displace asa de mult? Nu
v dm viz si mult vreme de-acum ncolo n-o s v mai dm." Dar ce simplu ar fi s ne ntlnim
si s vorbim, cte lucruri s-ar lmuri dintr-o dat! Mici modificri: cnd sosea la Moscova fiica cea
mai mare a Bettei si se ntlnea cu Alia, cnd pleca Eva n Elvetia si se ntlneau acolo dar
ntlnirile Evei se lsau cu multe ambiguitti.
Asadar, toat abundenta cascad a problemelor, propunerilor si deciziilor se realiza numai prin
scrisori ,prin posta stng", iar acestea circulau numai cu ocazii. at, am scris o scrisoare:
neivindu-se ocazia, zace neexpediat dou luni, iar n timpul acesta s-au schimbat toate
evalurile si solutiile, f bine si scrie alta.
Deja uitdin care cauz m si repetdac am scris un anume lucru data trecut sau nu, cci
copii nu se pot tine, rescriu, iar ceea ce schimb sub incidenta mprejurrilor precum si a nouttilor
de ultim or este uneori o solutie ntr-una si aceeasi scrisoare. Din vrtejul acesta de scrisori,
meticuloasa Betta extrgea indicatii, rugminti, corecturi si, crendu-si o cartotec, repartiza
temele pe
288
fise, evidenta era mai clar asa. ar noi trimiteam multe si pe microfilme, iar la acestea ba se
schimba expunerea, ba se diminua claritatea, cci totul se fcea n conditii de adnc ilegalitate,
uneori chiar trebuia s" mpachetm la repezeal instalatia. Se petrecea si urmtorul fapt: noi
trimiteam deja corecturi pe microfilme, iar la Zurich, microfilmul principal nc nu era trecut pe
hrtie. Betta trebuia s prelucreze metodic toate trimiterile noastre si s contacteze diferite puncte
din Europa. si uite asa si consuma sptmni ntregi cu redactarea de scrisori si cu convorbiri
telefonice (,ct de mult ursc telefonul" scria ea; si eu, ct de mult o ntelegeam!). Cci din
februarie 1972, munca ei principal nu era alta dect aceea de a traduce primul volum al
Arhipelagului, si nc pe tinuite, nu trebuia s se sftuiasc dect cu mine. ,Greu este nu att din
cauza muncii, ct din cauza rspunderii" spunea ea n aceleasi scrisori. Arhipelagului si ntregii
noastre lucrri ascunse, ea si-a druit rar rezerve sufletul, asa cum nimeni n Occident nu
obisnuieste s-o fac: ,Eu triesc o viat dubl. Sufletul, gndurile mi snt la dumneavoastr.
Uneori merg pe strad si deodat m ntreb: unde m aflu?" Se nvlmseste Viena liber cu
Moscova mpilat. n scrisorile ncurajatoare pe care ni le trimite rzbate unda de nedezmintit
cldur si credint fat de cauza mea. i rspund: ,V-am citit scrisorile si ne-am minunat
constatnd ct snt de neputincioase si deprtarea n timp si cea n spatiu s ne nstrineze pe noi
de dumneavoastr si invers. Avem senzatia c tot timpul gndim si simtim mpreun, si c
deciziile dumneavoastr arat aproape sut la sut ca si cnd le-am fi luat mpreun... Aveti o
structur sufleteasc asa de asemntoare cu a mea si a Aliei!" Dintr-o nentelegere aprut nu
stiu cum, ea i sunase pe Lazarevi, codificnd ceva. ar eu i-am rspuns: ,Cred c noi si
dumneavoastr ne iubim reciproc mai presus de orice divergente posibile. n toti acesti ani atta
ne nclzeste si ne inspir o asemenea certitudine si un asemenea optimism faptul c existati.
Credinta mea n dumneavoastr este nestrmutat si de aceea snt linistit..."
Desigur, venind din lumi diferite, nu putem s ne potrivim chiar asa de perfect, uneori frontul
nostru mai prezint unele fisuri. Cineva m-a informat c Betta ,este mhnit de interviul pe care
eu l-am dat n august ziarului Le Monde... acolo este mult confuzie", asijderea si n Pacea si
violenta, ntruct chiar n legtur cu aceasta auzisem c exist si la Moscova niste obiectii
vehemente si avnd
289
n minte culegerea Voci din strfunduri, aflat deja n curs de cristalizare, i-am scris Bettei: ,...
Cred c foarte curnd opinia public socialist si democratic din Occident va avea ocazia s afle
niste adevruri zguduitoare, atunci cnd din Rusia se va decreta c divinittile cele mai sfinte si
multiseculare snt niste idoli falsi... si eu ndjduiesc fierbinte c dumneavoastr veti fi printre
primii europeni capabili s accepte asta cu simpatie si ntelegere." Peste o lun, Betta mi
rspunde c este mhnit: ,M doare sufletul c vi s-au dat informatii incorecte despre mine.
Cauza dumneavoastr nu numai c o aprob, dar o consider una mare, divergentele noastre nu
snt dect asupra unor lucruri minore."
ar acestea erau deja zilele de dinaintea dezastrului cu Arhipelagul. si de unde aveam eu o
asemenea clar presimtire? La 22 august 1973 i scriu Bettei: ,Aceasta va fi o toamn deosebit
de dificil. Poate c nici nu vom mai avea cnd s vorbim. Poate ati observat c n multe privinte
la noi ritmul si densitatea evenimentelor au crescut. Asta este o anumit miscare a astrelor sau,
cum se zice la noi, vointa lui Dumnezeu. Eu intru n lupt cu mult mai devreme dect gndeam,
multe fr ndoial m forteaz s-o fac. Nici un pronostic nu se poate face, dar este clar c
va fi nevoie ca Arhipelagul s fie gata mai devreme dect se preconiza, n caz c lucrurile vor lua
o turnur proast va trebui ca dumneavoastr s decideti fr noi doi."
Despre cderea Arhipelagului, Betta a aflat dou sptmni mai trziu de la agentiile de stiri si ne-
a scris: ,Acum cuvntul de ordine n familia noastr a devenit totul pentru front, totul pentru
victorie! De-am rezista fr s stricm calitatea" (traducerii).
ar eu mi vin n fire: ,Oare de cti ani amn eu chestia asta, Dumnezeule? Mai departe nu se
putea, cum de n-am nteles eu asta mai devreme? Dar mpreun e mai usor: acum putem tine
acas tot Arhipelagul, nu mai avem ce pierde, si ce mult s-au simplificat informatiile despre text!
si putem s-1 dm vizitatorilor s-1 citeasc. ar pe de alt parte, m tem c si la Viena locuinta
Bettei devine vulnerabil, o pun n gard.
n aceste luni de toamn ale lui 1973 (n octombrie se ntlnesc toti trei la Zurich pentru a se
consftui, noi nu stim nimic despre asta) legtura noastr clandestin pulseaz si mai spasmodic,
i mai trimit Bettei urarea de drum bun n legtur cu Arhipelagul: ,Cu strngere de inim m-am
abtinut ani de zile de la publicarea acestei
290
crti care era deja gata: datoria fat de cei vii cntrea mai mult dect datoria fat de cei morti..."
si cum s accelerm acum publicarea?
oate__o xerocopie de pe textul dactilografiat? n-are important
cum va arta editia, numai s ias mai repede! si lui Nikita i trimit vorb: las s arate rudimentar
Arhipelagul si s fie mai ieftin, asta nu-i o carte s faci bani de pe urma ei. (Redus la neputint
de gurile din bugetul unei edituri srace, Nikita roag s se nteleag c editia rus nu poate fi
nicicum mai ieftin. Eu snt de acord.) Nikita promite s editeze volumul unu n timp record, n trei
luni. Zetarul Arhipelagului scrie el mi-a spus cu lacrimi n ochi: cnd voi muri, puneti-mi
aceast carte n sicriul meu. nsist n continuare: dar cum s facem s publicm volumul al doilea
imediat dup primul, nu se poate la o lun dup? Nu, imposibil... YMCA poate s scoat n mai
volumul al doilea. Nu! nu! Sub nici un motiv mai trziu de martie! Nu, nici la acest ritm nu se
angajeaz de dou ori. Dar poate s fragmentm si volumele (nu este esential mprtirea pe
volume), s publicm separat Partea nti, a doua, a treia ca pe niste caiete, numai s fie mai
repede! si luati msuri de securitate, nu pierdeti din vedere posibilitatea unui atac direct asupra
tipografiei! KGB nu se d napoi de la nimic! n atentia Benei: dup ce va aprea n rus primul
volum, toat ndejdea se leag de aparitia foarte rapid a editiei n german, dac ntrzie nu
s-ar putea scoate si publica separat n reviste niste capitole?... ,Mai repede, ca s stie toat
lumeal si atunci se va termina cu arderea." n aceast toamn aflm cu indignare c familia
Carlyle ne-a tras pe sfoar: traducerea american nu va fi gata nici n cinci ani; de-abia acum, la
sfrsitul lui octombrie, au predat traducerea, dar si aceea nefinisat, ,mai trebuie lucrat la ea". Dar
ne ajunge din urm traducerea n suedez a lui Hans Bierkegren aceasta ne va fi de ajutor! si
cum stm cu msurile de securitate? Secretul poate s se scurg deja din trei tipografii. Trebuie
publicat mai repede! Eu mai repede am nevoie ca procesul s devin ireversibil, s se
produc explozia, pentru ca KGB nici s nu ncerce s smulg ceva de la mine. si un asemenea
(nstrusnic) contracalcul: si deodat KGB se va repezi s publice mai devreme dect mine
Arhipelagul capturat (doar s-a ntmplat cu Allilueva) astfel vom demonstra c exemplarul este
furat, incomplet, o redactare veche s>i trimit Bettei lista dovezilor. Sau invers: Sovietele vor
ncerca s interzic Arhipelagul n Occident? La cererea lui Heeb i trimit
291
,prin posta stng" si o nou ,Confirmare a deplinelor mputerniciri" special pentru cazul
Arhipelagului: c este mputernicit pentru toate editiile acestei crti si c n acelasi timp este liber
de obligatii personale de plat (el se temea de o asemenea ntorstur a lucrurilor). Acum
Testamentul a ncetat a mai fi necesar, acum se deschide perioada publicrii integrale a tuturor
scrierilor mele, perioad limitat doar de posibilittile noastre tehnice. Da, si ia te uit nici nu
pricepi de ndat: acum deja se poate s nu mai ascundem capitolul &m August despre Lenin, n-
am putea s-1 inserm n vreo editie? si acum, cnd n URSS s-a desfiintat bruiajul de bine ce
apare Arhipelaguls fie citit imediat la toate posturile de radio! (Ce m mai ntind si eu! nici
Vocea Americii, nici BBC nu vor misca un deget, ca s nu strice relatiile diplomatice cu URSS...)
Filmul Tancurilendat ce ncheiati un acord imediat ns o not n gazet despre asta. (O-o-
o, nc mai e departe pn la film...) S dinamitez totul, mai repede! Pe ,Nu triti n minciun" am
n vedere s-1 public n februarie. (si am nimerit-o!)
Trimitem la Ziirich microfilmul lui Octombrie de acolo de unde a rmas, poate, nu va mai fi dus
niciodat pn la capt. Trimitem pe fragmente si articolele din culegerea Voci din strfunduri.
Dar si mai repede! la mijlocul lui decembrie i trimit lui Ni-kita ,Scrisoare ctre conductori", ea
trebuie publicat la 25 de zile dup primul volum al Arhipelagului] (M-am zpcit cu totul, nu
nteleg ce fac, mi tai craca de sub mine: dar dac Occidentul va citi acea ,Scrisoare" pe el nici
nu-1 intereseaz Arhipelagul.) si s-o traducem mai repede!
De ,Scrisoarea ctre conductori" s-a apucat imediat o tipografie pe care eu n-o cunosc: YMCA.
ar cnd la 28 decembrie iese la atac Arhipelagul, mie mi cade brusc fisa c trebuie s retin de la
publicare ,Scrisoarea ctre conductori"! A.A. Ugrimov m previne c n Occident ea va provoca
o reactie de respingere. Dar pentru mine nu acesta este motivul principalei altul: ,Scrisoarea"
ncepe s sune acum nu ca n septembrie, cnd am depus-o la CC. M ntreb dac astzi lumea
nu va detecta la mine vreo nuant de mpciuitorism, n tumultul care nsoteste lansarea
Arhipelagului, momentul pentru ,Scrisoare" nu este bine ales, nu. Nu! (,Cap de font, nu m satur
de somn!") ... ,; .. ^v,. ,
292
La nceputul lui ianuarie 1974 i scriem lui Nikita si Bettei s etin ,Scrisoarea" pe termen
nedefinit, s n-o difuzeze deloc, nici chiar traductorilor, s stopeze si toate traducerile!
par scrisoarea aceea a ntrziat si noi n-am mai fi putut s oprim nimic la YMCA, la Nikita,
tirajul era deja gata, si traducerea francez, gata si ea, intrase n tipografie. Am tinut lucrurile
loc printr-un telefon indirect, conventional. Le-am tinut! N-a transpirat nimic! (Nimereal!? Sau
gafa!? Totul depindea de niste simple ntmplri, si situatia eu n-o evaluasem cu toat
seriozitatea, capul si trupul mi deveniser semiinsensibile. Dac n-am fi retinut ,Scrisoarea", eu
as fi ajuns mai repede la nchisoare, iar nu la expulzare peste granit: nimeni din Occident nu m-
ar fi aprat atunci.)
si n plus toat aceast tracasare suplimentar cdea ntruna asupra Bettei! n sptmnile
cnd a predat la editur primul volum al Arhipelagului si ncepuse s-1 traduc pe al doilea. Ce
mult rbdare i trebuie, si ce nivel de inteligent! La sfrsitul lui ianuarie, ultima ei scrisoare, care
nu m-a mai gsit n URSS: ,La elanul neobisnuit se adaug o oboseal groaznic si sentimentul
vesnic mocnit c ceva nu iese asa cum trebuie. M trezesc din cosmarurile devenite acum o
permanent: ceva important am uitat s fac! Chiar m ridic brusc uneori... Snt foarte bucuroas
c Scrisoarea ctre conductori a fost amnat: asta i-ar fi derutat groaznic pe oamenii de-aici
si chiar ar fi dunat ntelegerii Arhipelagului. Ca s ntelegi Scrisoarea trebuie s cunosti
Rusia..."
si mndria ei legitim: ,Cu Arhipelagul s-a reusit tinerea secretului pn la sfrsit." Dar este deja
extenuat: o parte a traducerii volumelor al doilea si al treilea, ea o va mprti cu un partener,
acum nu mai este nevoie de tinuire ca nainte. Traducerea Bettei este ludat de Boli, de Die
Zeit, de Der Spiegel.
...,Dar si dorul mistuitor si teama pentru voi..."
ar ei> ctre ea, ntr-o scrisoare care nu i-a parvenit:
,Am eu oare senzatia c nu ne vom mai vedea niciodat? Categoric: nu! Cred ntr-o viitoare
ntlnire vie, interesant, tihnit. Cum? Enigm, nc multe minuni si surprize ne asteapt... Fie ca
noul an s fie anul victoriilor noastre!... Nu-mi vine s-mi iau rmas-un, dar pentru orice, pentru
orice eventualitate..."
si Alia, cu scrisul ei lbrtat, n ultima scrisoare: ,12 februarie. Azi, la ora 5,1-au ridicat pe Sania,
opt oameni. La 10 seara mi s-a spus la telefon c este arestat. Continuati, fr s ncetiniti ritmul!
293
Toate scrierile lui, una dup alta, s vad lumina tiparului. Acesta-i principalul."
nc din prima mea zi la Boli au venit si Lisa, si Heeb. Acesta din urm: impuntor, important,
nalt, pufnea din lulea. Suna de la Paris si Nikita Alekseevici, se gndea s vin imediat, dar
sufleteste nu puteam s absorb totul dintr-o dat, 1-am invitat la Ziirich. Cu el m-am ntlnit deja
acas la Heeb pe loc atmosfera a devenit foarte cald: era singurul rus dintre toti cei care
fceau un zid compact n jurul meu. si n plus: un om dintr-o dat asa de apropiat, cu care ne-am
nteles n indiferent ce problem a venit n discutie, desi el toat viata a fost emigrant, iar eu toat
viata cettean sovietic.
si iat, tot Triunghiul de Sprijin s-a adunat ntr-o camer, si, n loc s mai recurgem la scrisori
cifrate, vorbim liber cine, pn de curnd, ar fi putut s prevad asta! Casa, n ntregime, este
nconjurat, asediat de urmritori dar din partea mijloacelor de informare n mas, nu din
partea Ceka.
Acest Triunghi de Sprijin a fcut pentru mine chiar mai mult dect a reusit el efectiv s prelucreze:
a creat acea stare de ncredere n mine, acel zid nevzut n spatele meu, zid de care sprijinindu-
m, putusem s stau n fata Dragonului fr s sovi ctusi de putin, fr s am vreo clip de
regret, gata s strbat drumul pn la sacrificiul suprem.
si Nikita Alekseevici a mai rmas dou, trei zile la Zurich si n acele momente cnd eu pe
strzile orasului elvetian nu mergeam, ci alergam, iar dup noi se tinea o ntreag ceat de
corespondenti de pres si televiziune m-a nsotit peste tot: si n subsolurile bncii cantonale
(acolo n seif se pstrau toate microfilmele noastre; pe ,Nu triti n minciun" i 1-am dat imediat
lui N.A. spre publicare, dup ce deja ne-am bucurat c Alia n-a ezitat s publice acest mesaj la
Moscova; ziaristii din jurul bncii au tras concluzia si au informat ca atare c eu am venit s-mi
inventariez capitalurile); si la filmul O zi din viata lui van Denisovici; si la casa unde a locuit Lenin;
si n munti, la Sternenberg, ca s vd dac pot lucra acolo; si a vecernia de la abatia
benedictinilor. Foarte simplu, usor mi-a venit s m explic cu N.A., i povestisem deja despre
Vitel, despre Scara ,Donului linistit" si despre ceea ce vom mai edita n curnd. Problemelor
rusesti, N.A. le arta, neabtut, interesul cel mai proftind. De aici ncepnd, conlucrarea editorial
si prietenia ne-au unit ani si ani de zile.
13 Strinii
n textul principal al Vitelului, eu am declarat c, de fiecare dat cnd am transmis ceva n
Occident, am fcut-o personal. Am scris asa, ca s-i acopr pe Eva, pe Dima Borisov si pe Jenia
Barabanov.
n realitate ns, pn 1968 nimeni, n afar de Eva, nu m pusese n legtur cu Occidentul. Ea
cutase posibilittile si ocaziile, iar eu rmsesem complet nestiutor de o asemenea grij. Apoi
intrase n functiune canalul Barabanov-Durova, si din nou am fost ajutati s trimitem manuscrise,
s facem schimb de scrisori cu aliatii nostri Nikita Struve si Betta. A nceput s ne ncing o
poft, a nceput s se aprind n noi o dorint nou: s primim crti din Occident si Eva ni i-a
gsit imediat pe Axei si Jacqueline Krause; el era un comerciant american care putea s
primeasc post voluminoas necontrolabil. Ei au ajutat pe multi, printre care si pe noi. si cu att
mai mult, acest lucru pruse, timp ndelungat, c era pe deplin suficient. Nevoie de o legtur
direct cu corespondenti strini, asa cum o resimteau multi moscoviti, eu nc nu aveam: multi
ani de zile m abtinusem de la asemenea contacte si nu presupuneam c voi ajunge s le caut.
Jores Medvedev, care nu o dat mi oferise serviciile lui conspirative (dar din prudent totdeauna
le refuzasem), m mbiase n toamna lui 1970 la o ntlnire cu norvegianul Peer Hegge. Acesta, la
data aceea, m cuta, dar pe mine chestia asta nc nu m interesa. Dar atunci mi s-a dat
Premiul Nobel, si Hegge, aflnd nu stiu de unde numrul de telefon al lui Rostropovici, m-a sunat
si m-a gsit, si n-am avut ncotro, a trebuit s-i rspund la ntrebri. si cnd la povestea cu
Nobelul au nceput s se adauge noi episoade, transmiterea nelegal a scrisorilor n
Scandinavia, fireste, a trebuit continuat cu Hegge, O ntlnire ne-a aranjat-o J. Medvedev si a
strbtut cu
295
noi cteva cartiere ntunecoase; data urmtoare n nghesuiala de la biblioteca Lenin ne-am ntlnit
n doi, numai eu cu Hegge, ani mers iarsi prin niste cartiere ntunecoase si ntr-o curte
necunoscut de lng Volhonka i-am vrt materialele mele nobeliene, operatiune care nu s-a
desfsurat cu foarte mare rapiditate si iscusint, iar cnd apoi am iesit pe o alt strad, am vzut
amndoi o firm care lucea: era a unei sectii de militie, curtea aceasta de asemenea.
Curnd dup aceea, Peer Hegge a fost expulzat din URSS. Jores si-a refcut legtura cu
concursul, de data aceasta, al lui Robert Kaiser (Washington Post) si al lui Hedric Smith (New
York Times). si din nou mi-a oferit niste servicii si eu din nou 1-am refuzat.
A mai trecut un an eu cu Alia, de mirare, am reusit s mergem la Conservator, n pauz a venit
la mine drzul si cam grosolanul Ulle Stenholm tot un scandinav, dar de data asta de la radioul
suedez, si mi-a cerut un interviu. L-am refuzat. (Cu el vom avea btaie de cap si n viitor: va veni
acas la Alia s ntrebe dac avem s-i dm s transmit ceva, cci se duce la Zurich s-i ia un
interviu lui Heeb. -am rspuns c nu avem, dar acum trebuia s comunicm de urgent prin
Betta, pentru ca Heeb s nu cread c suedezul vine din partea noastr.)
n seara aceea multi mi-au cerut autografe, nu ne-a fost dat s privim nestingheriti una si alta, nu
ne-a fost dat s observm atintiti asupra noastr ochii gnditori ai altui tnr suedez, care totusi nu
ne-a abordat de data aceea.
Mai trziu ns a venit la noi. A gsit-o acas pe Alia. A plcut din prima clip prin puritatea,
sinceritatea, chiar prin aparenta lui lips de experient gazetreasc. Toate acestea emanau
direct de pe fata lui tnr, nsufletit de doi ochi albastri, nu lipsit de un aer de severitate.
Vzuse el undeva un vechi obicei trnesc. Asa c ndat ce a intrat n cas Alia nici mcar nu
1-a observat ce face, si, afar de asta, la noi n familie nici nu era un asemenea obicei s-a
descltat si a intrat n camer numai n sosete gest si maniere de neconceput la un
corespondent hrsit n ale meseriei! (Mult mai trziu am aflat c este fiul unui pastor din sudul
Suediei.)
A veni, dar nici mcar cu intentia de a cere un interviu, ci numai asa... sau, poate, s ne ajute cu
ceva?...
Ne-am notat coordonatele lui, a nceput s se lege un mic nod. Stig Fredricson, agentiile
telegrafice ale tuturor trilor scandinave (succesorul lui Hegge).
296
Atunci (n primvara lui 1972, cnd persecutiile mpotriva mea luaser forme acute) mi-a venit n
gnd s dau marele, de fapt, primul meu interviu, dar acesta trebuia oferit unor ziare de foarte
mare rsunet si alegerea noastr s-a oprit (corect) asupra a dou ziare americane de prim-
plan si i-am invitat pe corespondentii respectivi (indirect, prin J. Medvedev) ntr-o anumit zi. Au
venit H. Smith si R. Kaisercu magnetofon si ntrebri pregtite (uimitoare prin tematica lor
minor). Dar si la mine era pregtit tot continutul (pentru mine numai n el si avea rost interviul!)
dar n form scris. Nestiind nimic despre corespondentii occidentali si despre ziarele lor, eu
socoteam c ei vor fi multumiti s ia interviul si n aceast form, oare nu-i si asa ceva
senzational? Se vede treaba c nu, ei s-au simtit jigniti si umiliti de o asemenea propunere (si,
dup cum am nteles eu apoi ziarele occidentale, ei nici nu puteau s aib alt reactie). Cea mai
mare concesie la care din respect fat de mine si din pasiune pentru senzational s-au nvoit
a fost aceea de a lua din rspunsurile mele, nu cuvnt cu cuvnt, dar cea mai mare parte,
transformnd toate acestea ntr-un ,story" pentru publicul lor cititor, adic ncredintnd numai
condeiului lor ordinea, stilul si accentele si nregistrnd pentru aceasta pe magnetofon si
rspunsurile la setul lor standard de ntrebri (despre Evtusenko si altii...).
Totusi mi prea ru s pierd ocazia pe care o reprezentau aceste dou ziare de rsunet. Am fost
de acord, hotrnd eu nsumi ca textul complet s-1 dau lui Stig pentru ca el s-1 transmit a
doua zi agentiilor lui scandinave. Eu nc nu ntelesesem c stirile date ,a doua zi" nu snt, de
fapt, stiri, nu fac nici dou parale, nu le mai primeste nimeni, fie ele si cu completri. ar eu mi
puneam ntrebarea: cum poate s nu intereseze un autentic text de autor? Dar Stig? Stig era
foarte convins c de la el o s primeasc.
Asa au si fcut. Cele dou ziare americane de rsunet au mrun-tit fructul gndirii mele pn au
scos din el niste titei, au dres cu observatii si consideratii frivole lucrurile importante iar n
Scan-dinavia n-a aprat nici un rnd din textul meu, totul a fost n zadar, desi Stig telexase totul
cuvnt cu cuvnt.
mediat la o sptmn s-a consumat esecul ceremoniei nobe-liene de la Moscova, si trebuia
fcut o scurt declaratie si care Sa ajung neaprat n Scandinavia. Ne-am hotrt, fireste, s-
o facem Prin Stig. Ne plcea: era de o cinste absolut, ni se lipise de suflet.
297
De data aceasta, totul s-a rezolvat rapid si ireprosabil. Ceea ce nseamn c, n primul caz, ntr-
adevr refuzul venise din partea agentiilor.
ar printre toate acestea m-am nteles cu Stig s ne ntlnim n afara casei, n pasajul subteran al
Grii Bieloruse pe unde trecea mereu drumul meu dinspre si spre dacea lui Rostropovici.
Ne-am ntlnit la sfirsitul lui aprilie (aveam n buzunar microfilmul cu discursul nobelian, pe care n-
am putut s-1 expediem altfel, si iarsi mi spuneam: trebuie s ajung n Suedia). Eu sedeam
ntr-un loc aproape neobservat, el si sotia sa ngrid veneau brat la brat, eu, pndind, dup ei, iar
Alia din alt loc, tot pndind, veri-ficnd: nu sntem cumva urmriti? Totul a iesit bine, si apoi,
ajun-gndu-i din urm, noi toti patru am luat-o fr grab pe bulevardul Leningrad. (Acest
bulevard nu m emotiona niciodat prin nimic, orict 1-as fi strbtut ct e de lung, iar acum mi se
asociaz cu fiecare amintire: ultima strad pe care m-au dus la expulzarea din Rusia.) n timpul
discutiei eu i-am propus, el a fost de acord, si ntr-o curte ntunecoas i-am transmis microfilmul.
Potrivit unei credinte populare, o femeie gravid care ti iese n cale este de bun augur. ar aici
dou erau gravide, ambele noastre sotii, si el si-a dus-o pe-a lui s nasc n Suedia. (Acest
microfilm mi -a bgat ntr-un mic tranzistor, ,asa 1-am si dus si 1-am predat la Academia
Suedez" povestea Stig. Chestia asta ni s-a prut ingenioas, amintea si de operatiunile
anterioare de ngropare pentru ani de zile a manuscriselor.)
La ntoarcere, ne-a povestit despre reusita actiunii. Ne-am mai ntlnit cu el de vreo dou ori pn
n var. Un contact realizat att de usor si att de cinstit era pretios si ca atare trebuia pstrat.
Treptat, de-acuma numai eu cu el, am pus la punct tehnica ntlnirii: prin ce puncte trecem, la ce
distant s fiu de el, ncotro o crmim apoi, unde s-1 ajung eu din urm. La mijlocul verii, Stig
spre uimirea noastr deodat a ncetat s mai vin. Apoi un alt corespondent scandinav ne-a
adus din partea lui Stig o emotionant scrisoare redactat ntr-o rus nepretentioas: ntorcndu-
se cu automobilul din Finlanda si grbindu-se tocmai la ntlnirea noastr din acea sear, a avut
un accident pe traseu. ,Dar n acea clip Dumnezeu a fost cu mine si sper s m fac bine si
chiar fr urmri."
Aceast ntmplare nefericit-fericit ne-a si unit definitiv.
298
si toat toamna lui 1972, si iarna spre 1973 am continuat s ne ntlnim, totdeauna pe ntuneric,
pe alei si n curti ntunecoase din apropierea Grii Bieloruse. (Ora ntlnirii era mereu aceeasi, iar
data urmtoare precum si cea de rezerv, le stabileam mereu la desprtire.) si nu stiu cum acum
mi s-a limpezit ideea c aceste contacte snt absolut necesare, c fr ele chiar nu pot tri
cum oare am trit nou ani fr ntlniri personale directe cu un occidental?! Au aprut facilitti
care nainte nu existau, s-a realizat o rapiditate a transmiterii si de fiecare dat aveai ce s
transmiti si ce s primesti (asa au nceput s mearg acum toate scrisorile mele prin stnga ctre
Struve, Betta si avocat, tot mnunchiul legturilor principale). si micile role de microfilme, noile
variante, noile scrieri. ar Stig le transmitea mai departe prin posta diplomatic, dar nu prin posta
sa suedez, care, cu un termen din vocabularul concentrationar si sovietic, era parsiv, ci prin
alta. Acolo, din cte tin minte, n toti anii, n diferiti ani, au fcut serviciu oameni exceptional de
nobili. Ei ne-au ajutat, si nu numai pe noi. n acest context, nimeni niciodat n-a esuat, nimeni
niciodat n-a trdat. (Nu stiu nici n ziua de azi s citez vreun nume, dar m nclin n fata acelor
oameni!) Canalul acesta noi 1-am numit MDN Marele Drum al Nordului.
n aceste plimbri a aprut brusc o idee: Hans Bierkegren, scriitor si remarcabil traductor
suedez (cu excelentele lui traduceri de care au beneficiat njurai lui 1970 Cercul si Pavilionul, el
mi-a pregtit n multe privinte accesul la Premiul Nobel), s nceap imediat traducerea suedez
a Arhipelagului, dup ce va fi luat textul de la cine oare? Pi de la Heeb. Astfel n cercul
legturilor noastre s-a nscris si Occidentul. Bierkegren si-a dat adresa pentru scrisori venite din
Occident pentru mine. (ar mai departe tot pe MDN.)
La vremea lor, bolsevicii, pentru legturile lor, n-au trebuit s se foloseasc de ajutorul
corespondentilor strini, nici prin cap nu le-ar fi trecut asemenea idee, dar si corespondentii e
greu de presupus c s-ar fi angajat la asa ceva. Numai bolsevicii nsisi au creat un asemenea
sistem n care aceia dintre strini care snt oameni de suflet nu pot s nu treac peste interdictii si
s-si asume misiunea de transmittori clandestini. Tot asa si diplomatii: din momentul n care
diplomatii sovietici de peste hotare snt aproape toti, fr excep-t'e, spioni guvernamentali, iar
ambasadele occidentale de la Moscova snt si loiale si neputincioase, unor functionari de
ambasad s1 diplomati nzestrati cu simtul drepttii nu poate s nu li se nmoaie
299
inima si s ne ajute pe bietii de noi. Mai jos vor fi niste asemenea uimitoare exemple.
n acelasi timp cu ,Marele Drum Nordic" s-a constituit, s-a deschis prin el nsusi nu, prin
bunvoint dumnezeiasc, un al doilea drum. Cu mult nainte de aceasta, n decembrie 1967,
ardea de dorinta de a veni la Moscova s negocieze cu mine Olga Carlyle. Neprimind viz, ea 1-
a rugat atunci s vin la Moscova ca turist (iar ntre timp s se ntlneasc cu mine) pe Stepan
Nikolaevici Ta-tiscev, tnr slavist parizian, tot din a doua generatie a primei emigratii. Tatiscev a
intrat nestingherit n tar, la Moscova a sunat-o imediat pe Eva pe cine nu stia ea dintre
parizienii rusi?! si Eva 1-a adus la ntlnire cu mine la tarevna, nvtndu-1 pe drum, pe
strzi, n magazine cum s se poarte n asteptarea filajului si evalundu-1 din punctul de
vedere al curajului. (Ea a apreciat c el are team, dar si-o nvinge.) nsusi obiectul convorbirilor
(ntrebri nvtate pe dinafar, rspunsuri nvtate pe dinafar) prea atunci important, apoi nimic
important n-a rezultat din ele, dar cunostinta s-a fcut; si celor ctiva prieteni apropiati, adunati n
seara aceea la tarevna, Tatiscev le-a plcut: era simpatic si spiritual n conversatie, nu-1 stresa
conspirativitatea, povestea cu haz despre alunecarea spre sting a studentimii pariziene si a
ntregii intelectualitti. A reiesit c el mpreun cu Struve pred la o universitate. Am ho-trt s
ntredeschidem o fereastr a sufletului nostru ctre el si s ne explicm cu Struve.
si a venit si a doua oar ca turist, ne-am vzut din nou la Eva, iarsi fr s realizm mare lucru,
dar familiarizndu-ne din ce n ce mai mult unii cu altii, ntre noi se nscuse o ncredere deplin.
(O dat, plimbndu-se prin Moscova, a vzut cu uimire la o intersectie niste inscriptii: Str. sulov -
Str. Tatiscev. Le-a luat drept un semn...)
si deodat, n primvara lui 1971, aceeasi Eva a adus stirea uluitoare: Stepan Tatiscev este numit
atasat cultural al Frantei la Moscova pe timp de trei ani btuti pe muchie! Un neverosimil
succes dintre acelea cu care noi n-am fost rsftati. (Ulterior, Stepan Tatiscev a povestit cum s-a
ntmplat: pe el, ca slavist, 1-au sunat de la Ministerul de Externe cerndu-i sfatul pe cine s
numeasc pentru urmtorii trei ani n Rusia iar el, neascunzndu-si dorinta de a ajunge n
patrie, s-a recomandat fr jen pe sine nsusi! s1 candidatura i-a fost acceptat.) Pe trei ani
un canal diplomatic
300
erios, sigur si permanent activ la asa ceva nu ne asteptaserm! (Dat Asia Durova n-a vrut s
fie deschis cu el si fiecare si-a continuat drumul lui, de unul singur, ascunzndu-se de toti ceilalti
din ambasad.)
Sperantele noastre nu s-au dovedit ntemeiate n ntregime. Ta-tiscev (pentru mascare noi i
spuneam ,Emil", iar ca s sune ru-
,te__,Milka"), se pare, a fcut la nceput niste pasi necugetati
din cauza crora a trebuit, mult vreme, s fie cu mare bgare de seam. De altminteri, stilul este
omul, si Tatiscev avea stilul lui, care nu corespundea n totalitate asteptrilor noastre, dup cum
ne asigura el nsusi n aparenta usurint cu care actiona sttea si vigilenta lui ncordat (Eva,
identic n cel mai nalt grad cu ea nssi, de pe margine l gsea pe ,Milka" de o imprudent
nebuneasc, si l tot corecta si povtuia). si, ce-i drept, el nu s-a deconspirat niciodat si a lucrat
cu succes pe toat perioada mandatului su. Nu o dat se slbise legtura cu el, eram departe
de a putea transmite prin el totdeauna, imediat si n cantitatea necesar dar uneori el era
marele nostru salvator, n special cnd era vorba de transmis o scrisoare, o dispozitie, o
informatie si totdeauna direct la Struve, de-a dreptul n minile care trebuiau! O dat ne-a scos
dintr-o mare ncurctur, ducnd n strintate o list mare cu numerele: mod de a preciza cui si
din partea cui s se transfere din strintate ajutor bnesc. Dou canale independente reprezint
o foarte mare nlesnire: fiecare completeaz spatiile goale ale celuilalt.
Tatiscev si-a ncheiat mandatul cnd eu m aflam deja n Occident. Dar cel care i-a urmat ca
atasat cultural francez la Moscova, Yves Aman, un frantuz profund credincios si devotat culturii
ruse pn la a fi gata s-si asume risc si sacrificii, ne-a ajutat foarte mult.*
si chiar si-a asumat rspunderea pentru actiuni mai mari si complicate: el a fost veriga principal
a acelui lant prin care se transmitea tot ajutorul din partea Fondului Social Rus de la noi ctre
unele persoane din URSS. Cea care a urmat dup el a fost Eva, apoi Alik Ghinzburg (iar dup
arestarea lui a venit dup Eva si Boris Mihailov). Pe ei se si sprijinea ntreaga activitate
voluminoas si foarte periculoas.
Spre deosebire de Tatiscev, Yves era extraordinar de prudent, retinut si
Mlnisterul de Externe al Frantei i-a acordat cu plcere al doilea mandat, si dup
y'7. Tare ne-am bucurat! Noi i spuneam ,Fei", fr s-i pronuntm numele
Pe sub tavane, fie ele si occidentale, n 1975 si-a asumat riscul de a veni la
1101 la Ziirich. S-a artat a fi tandru, rezervat si taciturn. (Adnotare din 1978.)
301
Dup ntoarcerea la Paris, Tatiscev ne-a fost util, chiar mai mult dect nainte: prin alte persoane
de la ambasada francez a pstrat legturi directe cu Eva si aceasta a continuat si n tot anul
1975 s ne trimit mari cantitti din arhiva mea nc aflat n tar. Astfel au fost degajate metodic
toate depozitele lui A.A. Ugrimov. Restul, conform nsemnrilor noastre, 1-au ars ei acolo.
(Vechile liste n care Alia nscrisese manuscrisele pstrate n diverse locuri, codul de cifre au
trecut granita n ambele sensuri.)*
n primvara lui 1973, cnd am nceput deja s-mi pregtesc plecarea de la Rostropovici, cnd m
desprteam pentru totdeauna de Gara Bielorus, i-am propus lui Stig s ne transferm ntlnirile
la Gara Kiev mai aproape de Rojdestvo, ultimul, de-acum numai partialul meu refugiu.
Cltoriile la Rojdestvo erau pentru mai trziu, cu ncrctur, nu se desfsurau chiar ca la carte,
n primvar i-am propus lui Stig ca ntlnirile noastre s aib loc la o or matinal. El a fost
imediat de acord, si de vreo dou ori asa ne-am si ntlnit: la lumina clar a diminetii de var ntr-o
gar misunnd de lume, apoi pe o strad mrginas ntr-un chiosc verde dintr-un cartier
muncitoresc, lng statia de metrou ,Studenceskaia". Puteam fi fotografiati, evaluati, repede filati
dar nici nu ne mai v-zuserm de mult vreme la lumina zilei! (Pentru prima dat m-a
fotografiat si el nu din obligatie profesional.de corespondent, ci asa, pentru sine.) Chipul lui
respira foarte mult noblete, inteligent, onestitate. Stig era mereu tras la fat si cam palid tip
de scandinav, nu-i asa?
* Tatiscev era totdeauna operativ n primirea si trimiterea scrisorilor cci nu era de glum
corespondenta care se derula la noi an de an ntre Europa si Rusia, cu implicarea a zeci de
oameni. Dar, plecnd din Rusia, el si-a lsat inima n Rusia si nu se mai putea multumi cu viata
parizian anterioar. n intervalul 1975-1976 a revenit de dou ori n URSS, ca turist; cltoriile
acestea si le-a ncheiat cu bine, dar, evident, a comis niste imprudente. A venit din nou n vara lui
1977: de data aceasta 1-au supus unui flaj compact deschis si 1-au avertizat c ,o s-i rup
picioarele". Nu s-a speriat, abia s-a desprins de ei ntr-un bazar oarecare, c ne ncredinteaz
el direct si fr probleme s-a dus la tarevna, a mai transmis ceva, dar la ntoarcere la hotel a
fost imediat expulzat din tar.
ar dup opt ani, nc foarte tnr, a murit de cancer, aproape pe neasteptate. Una dintre ultimele
fapte n slujba patriei, care acum refuza s-1 primeasc, a fost organizarea unei radioemisiuni
ctre Rusia, ,Vocea Ortodoxiei". (Adnotare din 1986.) .-
302
n primvara aceea i-a venit o idee: s se duc la avocatul meu pentru a face cunostint. -am
aprobat initiativa. (El a vorbit apoi foarte respectuos despre seriozitatea si inteligenta lui Heeb
si acest lucru m-a fcut s gresesc si mai mult.) ar n locul lui pentru var, ,pentru cazul c se
ntmpl ceva", 1-a propus pe Frank Krepo de la Associated Press. si s-a ntmplat s fie
nevoie de acesta la sfrsitul lui august, numai c n jurul acelei date Stig nsusi se si ntorsese din
concediu si a venit la ntlnirea cu mine: pe o banc lng ,Studenceskaia", ntr-o sear, la lumina
slab, chioar, a felinarelor, sub un copac.
Aceasta era pe la 19 sau 20 august. Am venit la ntlnirile cu Stig: aveam planul unei ntregi serii
de lovituri n cadrul contraatacului gndit de mine. mi ddeam seama c acesta era ultimul si cel
mai important lucru pe care m vor lsa s-1 fac, si-i propuneam acum lui Stig s ias din rolul lui
ascuns, periculos si inapt a-i aduga ceva la nume, i propuneam acum ca el nsusi s-mi ia n
mod deschis un interviu, (nc nu pricepusem c pentru interviurile mele, cel mai prost traseu era
cel scandinav.)
Aveam impresia c o s-i fac plcere s-mi ia un interviu, c asta o s-i ntreasc pozitia, o s-
i aduc glorie. ar el, n semintunericul de sub copacul peste care se asternuse umbra nserrii,
s-a gndit putin si a renuntat.
Gestul m-a uimit. Dar, probabil, asta este ntelepciune, nu-i asa? Stig mai putea s rmn la
Moscova un an si jumtate si chiar doi si jumtate.
ntelepciune, ntr-o acceptie occidental de rutin. C e lips total de ntelepciune, c e curajul
disperrii, un lucru este cert: la fiecare ntlnire cu mine, el si riscase acest post si chiar toat
profesia de ziarist. Risca si prin faptul c venea la ntlnire aducnd n buzunar lucruri interzise (o
dat a si fost retinut de militieni, dar n-au ndrznit s-1 perchezitioneze), si prin faptul c se
ntorcea de acolo cu alte lucruri interzise. Condus de sentiment, el, absolut dezinteresat, risca
mult mai mult dect atunci cnd, la rece, bazndu-se pe niste obisnuite argumente occidentale, se
tempera pe sine nsusi.
Minunatii nostri prieteni occidentali! Ce multe contradictii si-au dat mna n pozitia si-n deciziile
lor!
Stig s-a ptruns asa de mult de vigilenta noastr de conspiratori mct n legtur cu pericolul unei
divulgri, a spus o dat urmtoa-rele: ,Jn definitiv, mie personal mi-este indiferent. Nu m
gndesc
303
dect la un lucru: eu voi putea s v fiu de mai mare ajutor dac nu se va rspndi nici un zvon."
ar la interviu a renuntat. Pentru c un interviu nu se afla n zona pericolului incomensurabil unde
l mnau sentimentele sale (pe el si pe fermectoarea lui sotie, ngrid), ci n zona banalului, unde
cuvine-se a judeca logic, ca toat lumea, si a nu face prostii.
Asadar, la interviu 1-a trimis pe Frank Krepo (foarte simpatic cinstit, bun) si, la insistenta mea, pe
corespondentul lui Le Monde un tip foarte ncrezut, rece. (La data aceea eu nc nu aveam o idee
clar despre oportunismul si duplicitatea acestor ziare. Pe toate noi cei din Est, le considerm
mult mai iubitoare de libertate dect snt ele n realitate. Pe sub tavane, noi nu discutam nimic de
prisos cu corespondentii; ntr-un biletel am scris c as vrea s public n Le Monde o serie de
articole despre viata din Uniunea Sovietic. Credeam c se va agta de propunerea mea ca de o
ocazie bine venit, dar Le Monde a refuzat chiar cu indignare: de ce s ia articole de la mine,
dac are un corespondent al lui la Moscova?...)
n asteptarea luptei operative, m-am nteles cu Stig n septembrie 1973 s ne ntlnim din zece n
zece zile. Datele fuseser stabilite mai dinainte, dar era nevoie si de mai mult operativitate.
Aflasem despre cderea Arhipelagului si era nevoie s transmitem imediat n Occident stirea
despre acest lucru si s trimitem dispozitie ca manuscrisul s fie dat la tipar. Pentru asemenea
cazuri extreme aveam si noi n minte ceea ce era de fcut: s-1 sunm pe Stig dis-de-di-mineat,
nainte de a sosi secretara lui sovietic. Vocile, si a Aliei si a mea, el le recunostea pe loc si
totdeauna asta nsemna: ast-sear trebuie s ne ntlnim (ora si locul fiind cunoscute). Dar ce s
spui n situatia asta, cnd telefoanele snt interceptate? Stig a avut o idee bun: ,Ati gresit"
telefonul: ,Spuneti, este curttoria chimic?", ,Spuneti, este biroul de comenzi la Alimentara?.,.
Cum? Nu e biroul de comenzi? ertati-m, v rog!" Era suficient pentru recunoasterea vocii. Dar
ce se ntmpla dac se defecta telefonul, sau era ocupat ndelung, sau Stig nu era acas...?
La 4 septembrie, totul iesise bine si un asemenea ,ati gresit telefonul" din nghesuiala
suburban a Grii Leningrad, si nssi ntlnirea. Seara, cu ntreit bgare de seam, mi-am
amestecat ndelung urmele: de la dacea o luasem pe alte alei, n metrou schimbasem trenul n
statii care se golesc rapid, ca la Krasnoselskaia, unde peronul rmne complet curat garantie
deplin c nu esti urmrit.
304
ns cnd Stig s-a apropiat de mine n locul nostru retras lng Studensceskaia" mie mi s-a
prut c mi-a trecut prin fat o figur, care a verificat dac ne-am ntlnit, si s-a ascuns dup o
cas. Despre asta i-am spus lui Stig. El a rs: ,Da. Este Udgord." Acesta, ziarist norvegian, i era
prieten. Era singurul cruia i povestea despre ntlnirile noastre.
Udgord voia si el foarte mult s participe la ntlnire, dar etica nli-i permitea s-si deranjeze
prietenul, si nici mcar nu s-a apropiat pentru a face cunostint cu mine.
n aceast sear de 4 septembrie se pare c am transmis multe: si stirea despre Arhipelag, si
,Scrisoarea ctre conductori", si multe dispozitii pentru Occident, si nu mai stiu care microfilm
de-al meu. mi amintesc: a fost ceva uluitor, seara eu si Alia eram n srbtoare: totul se
prbusea, iar noi iat c rezistam. (si ea era n ultimele zile de sarcin; se apropia termenul s-1
nasc pe Stepan. ntr-o precipitare a evenimentelor, ca aceea care-i place destinului, peste patru
zile copilul a si venit pe lume.)
n acea groaznic ultim toamn, m ntlneam cu Stig, totusi, n conditii foarte bune. n situatia n
care se ncerca sufocarea mea, fiecare dintre aceste ntlniri mi era ca o indispensabil gur de
oxigen. O dat pentru transmiterea unei scrisori suplimentare, a unei urgente subit aprute, ne-
am nteles ca el s nu se arate: ngrid s se plimbe pe bulevardul Narskinski, iar Alia s-i mearg
n ntm-pinare cu Ermoska. Eram si eu. Femeile s-au aplecat asupra copilului de departe nu
se vede miscarea minilorAlia i-a transmis scrisoarea, ngrid o luminare suedez de Crciun
pentru noi.
si de Crciun ei au plecat n Suedia, iar aici s-a dezlntuit Arhipelagul, toat furtuna si ct mai
era de asteptat pn la ntoarcerea lui Stig! Necesitatea unei legturi, a rezolvrii unor probleme,
a trimiterii de corecturi aprea aproape din trei n trei zile. Ce-i drept, n aceste zile grele, la noi
acas vereau multi corespondenti, unii ca s afle o noutate sau s fac o fotografie, altii ca
s ne ajute (John Shaw, Frank Krepo).
Din multe motive, postul la Moscova este pentru corespondentul occidental unul foarte nalt,
privilegiat, important si din punctul de vedere al carierei, si din cel al bunelor conditii de viat
pe care le presupune (pn si scutire de plat pentru ddac la copii; guvernului sovietic nu-i pare
ru de cheltuieli, el face o socoteal corect: ziaristii bine asigurati material se vor crampona de
locul lor,
305
nu vor trimite corespondente foarte critice). Dar n unii oameni cu educatie occidental, cnd
veneau n contact cu miscarea noastr am nceput s observ o schimbare uimitoare: se leapd
de obisnuitul calcul al copeicilor si-si sacrific si viata.
Faptul de a fi n fiecare clip calculat pn la amnunte si cu ct mai amabil n form, cu att mai
necruttor n continut nu este o nsusire nnscut a occidentalilor, ci rezultatul influentei
mediului n care nimereste omul. ar n Rusia exist de mult (n ciuda opresiunii sovietice) un
Mediu al drniciei, al spiritului de sacrificiu si acest Mediu i influenteaz si pe occidentali, i
ptrunde, poate nu pentru totdeauna, ci pe timpul ct snt printre noi. si totusi: desi toti cu o
educatie occidental si trind n aceleasi conditii, corespondentii strini s-au manifestat foarte
diferit n acele zile.
Ultima mea ntlnire cu Stig a fost la 14 ianuarie 1974, chiar n ziua n care Pravda a nceput un
mare atac de pres mpotriva mea. Deja se ntrezrea printre altele si urmtoarea posibilitate: nu
m vor aresta, ci m vor expulza n Occident, n acest caz m gn-deam c voi rnine n
Norvegia. ar pe un asemenea prieten minunat precum Stig voiam s mi-1 pstrez. Drept pentru
care i-am si spus c dac va fi asa, iar el va suferi pentru legtura cu mine, atunci s nu se
team de o expulzare din URSS, de o compromitere a carierei de corespondent, cci mi va fi
mie secretar n Norvegia si legtur general cu lumea nconjurtoare.
Aceast idee se maturizase si n el, i plcea.
n spatiul de sub poart, unde nu ne vedea nimeni, ne-am mbrtisat de rmas-bun.
ar ntlnirea urmtoare fusese fixat pe 14 februarie. (La patruzeci si opt de ore de la arestarea
mea...)
si Stig, si cu el Nils Morten Udgord au trecut pe la Alia n zilele lui ianuarie: acest lucru arta firesc
atunci, iar de ajutorul si prietenia lor era o nevoie acut. Acesta era deja nceputul roirii
corespondentilor strini n locuinta noastr, roire care s-a declansat dup arestarea mea si care i-
a dat Aliei posibilitatea de a-mi salva toat munca de-o viat, toate scrierile complete, incomplete,
ntrerupte si toate ntr-un singur exemplar, cci de copiat nu mai era timp. (Cred c KGB nu-si
imagina cte lucruri aveam eu deja pregtite referitor la Roata, la Lenin, la bolsevici, la toat
revolutia si cte dintre acestea ar fi fost pentru mine imposibil de reconstituit, daca le-as fi
pierdut. Cred c, dac si-ar fi imaginat, le-ar fi strns pe toate
306
nc de la nceput, de la arestarea mea.) ndat ce m-au luat de-acas, Alia a trebuit s le scoat
pe toate acestea mai repede din locuint si s le duc, mai ntii unde-o fi, apoi la o posibil baz
de expediere n strintate, si punea ntrebarea: este mai bine s le duc la niste strini? n ce-i
priveste pe corespondenti, acestia nume-rosj veneau n suvoi nentrerupt, ceea ce asigura
o acoperire, dar ei n-aveau obiceiul s circule cu ceva n mn prin Moscova. Cel mai adesea,
veneau cu minile goale si deci nu puteau s ias de la noi cu sacosa. S-si fi umflat buzunarele
cu pachete? Dar cum s fac s nu devin prea grosi la trup? Cu toti de fat, cu toti deo-jat
Alia n-a vorbit si n-a transmis nimic: prezenta unor strini o punea n imposibilitate de a se
ntelege cu ai ei. Ci, mpreun cu cei initiati, se retrgea ntr-o cmrut, acolo se explicau ntre
ei prin biletele (c doar nu se putea prin viu grai! Ba mai mult dect att: n timp ce scrii biletelul
trebuie s ndrugi ceva din gur), acolo se transmiteau si pachetele.
Nils Udgord cunostint recent, om asa de nobil, serios, cu trsturi decise, calme, cu
sigurant de sine n actiune, cel mai cult dintre toti corespondentii (istoric erudit, el se ridica
deasupra tuturor) el a fost primul cruia Alia, n ziua expulzrii mele, i-a pus problema: ,Exist
o arhiv voluminoas, si este necesar s-o scoatem din tar. Puteti s ne ajutati?" (El era deja un
om ,cu trecut"; Komsomolskaia Pravda deja l ponegrea; adic era n evidenta cui trebuia.)
Dup ce a reflectat, a doua zi i-a cerut Aliei procur scris pentru posibile negocieri:
,Rog s-1 considerati pe domnul Nils Udgord ca pe reprezentantul meu mputernicit pentru
legturi cu... Solicit ajutorul dumneavoastr pentru a scoate din tar arhiva lui Soljenitn."
ar mai departe el a pus pasiune n treaba aceasta, abordnd-o cu anvergura istoricului, iar nu a
corespondentului.
Din pcate, despre aceast operatiune remarcabil, care mi-a salvat principalele manuscrise si
mi-a asigurat continuarea pe ani de zile a lucrului la Roata Rosie, nici astzi nu se poate povesti.
...Ceea ce Udgord nu ntelegea pe de-a ntregul era modul n care acestea vor ncpea acum n
cele dou geamantane permise lui. Devenise deja clar c arhiva este mai mare. (n plus se prea
c nu trebuie fcut risip nici de ore, nici de zile, pentru c familia mea putea fi alungat din
URS S n orice clip.) .
307
Printr-o ntmplare fericit, ntorcndu-se de la concert, 1-a gsit acas pe amicul su William
Odom, cvadragenarul asistent al atasatului militar american, nainte de a veni la Moscova, Odom,
si el doctor n stiinte ale istoriei, fusese profesor de istoria Rusiei la West Point. Acum i-a adus lui
Nils proaspt apruta brosur APlvj mpotriva Arhipelagului si a mea.
A vorbi pe sub tavane nu se poate, si, avnd n vedere multele lucruri nc rmase, Nils i-a scris
lui William:
,Marea problem este arhiva lui Soljenitn."
William Odom era destul de initiat n istoria acestui secol si a trii noastre. La rzboiul din Coreea
nu a participat numai datorit faptului c n chiar acel an a intrat la academia West Point. Dup
aceea studiase la Universitatea Columbia istoria Uniunii Sovietice, scrisese studii despre
Sverdlov, despre Osoaviahim, a fcut serviciu n misiunea american de pe lng trupele
sovietice, si doi ani n Vietnam, si iat deja de doi ani este la Moscova, si-si ncheia stagiul aici.
n fond, el a fost de acord imediat: numai s nu stie nimeni, nici chiar Soljenitn. Urma s-si
mpacheteze, s-si expedieze bagajul personal (ca bagaj diplomatic) n Statele Unite tocmai n
acest bagaj va pune arhiva. Aceasta l scutea de necesitatea de a se adresa cuiva dintre
functionari si poate de neplcerea de a primi un refuz. Totusi despre aceast intentie i-a povestit
sefului si prietenului su, contraamiral Mayo, care era atasat militar.
.. .Dar toate astea nu artau asa de bine n locuinta noastr asediat. Zpceal era si n hrtii,
zpceal si n proiecte: ce s astepti? C nu este perchezitie acas faptul acesta a devenit
clar n urmtoarele douzeci si patru de ore. Dar o s-i nhate oare pe cei care ies cu
manuscrise? Pe cine? Din ce moment?
Cnd m-au luat pe mine nu numai pe biroul meu era mprstiat corespondent conspirativ cu
Occidentul, ci si pe al Aliei zcea lista cifrului continnd tot sistemul de pstrare a manuscriselor:
la cine, unde, ce! ar acum iat, Alia trebuia s se descurce cu toate cele aflate n pstrare (s
ntind minile pn acolo pn unde ani de zile nu ajunseser), s construiasc un nou sistem si
n legtur CM fiecare scriere s decid: ce trebuie trimis neaprat peste hotare dup mine; ce
este de dorit; ce urmeaz s rmn n pstrare n URSS pn la solicitare; ce se pstreaz, dar
nu poate fi solicitat niciodat; ce se distruge. v.. .-..,..,
308
De aceea desi era mai simplu ca din diverse locuri de pstrare s le arunce imediat la
expediere, dar aceast solutie aproape c n-a fost necesar a si riscat Alia s le fac s
treac din nou printr-o locuint periculoas, s le bage si s le scoat, iar aici s le revad, uneori
dup o listut, grupndu-le n alte plicuri. (Aceast treab nu putea s-o fac dect Alia singur, dar
seara venea Liusa, care a fcut si ea foarte mult.)
Dar nainte de aceasta, n timp ce asteptau perchezitia acas, au nceput n virtutea unui prim
impuls s duc de urgent hr-tiile la cineva! La alte adrese!
Chiar si n seara arestrii mele, Stig (la ntlnirile cu mine se obisnuise s foloseasc buzunare
ncptoare) a luat cu sine schite ale articolelor pentru culegerea Voci din strfunduri si scrisori
pentru Occident. ar apoi cu ai ei, cu concetteni sovietici, Alia trimisese la prieteni, la diferite
adrese. Prietenii s-au precipitat imediat ca o ceat lrmuitoare (la familia vecin Pasternak,
deasupra hrtiilor erau frunze de ceap, o cptn de varz) si apoi s-au condus unii pe altii
acolo unde trebuie. Dima Borisov, Andrei Tiurin si Alek-sandr Ghinzburg o figur nou pentru
cercul persoanelor implicate n pstrarea manuscriselor noastre, dar nu pentru miscarea ilegal
din Rusia au ajutat mai mult dect toti si mai inteligent dect toti n aceste zile. Ghinzburg a luat
si a strns acele manuscrise care trebuiau s rmn n URS S.
n continuare, Alia mi-a expediat nu numai manuscrise, ciorne de-ale mele, ci si crti rare, ziare
importante din anul 1917. (Exista o regul vamal sovietic potrivit creia era interzis s scoti din
tar crti editate pn n anul 1945, cu alte cuvinte crti care puteau avea o orientare
,necorespunztoare", si chiar mai ru, crti scpate cu greu de la ardere.) si nc vreo ctiva
oameni (Wilhelmina Ghermanovna Slavufkaia, Aleksandr Sergheevici Buturlin) au trebuit s ia
crtile cele mai voluminoase, dar mai putin periculoase. V. Slavutkaia singur a conceput o
modalitate de trimitere mai departe a crtilor, si tot singur a aranjat totul, ceea ce ntrecea deja
asteptrile, era ceva remarcabil.
Exista prerea c pentru corespondenti este periculos s ia materiale scrise direct de la noi, c e
mai sigur dac le iau de la alte adrese... Aceste adrese erau comunicate lui Stig si lui Nils pentru
corespondentii strini; gazdele erau prevenite ca s stie cam cnd sa astepte si ca s nu se
nsele cu privire la identitatea vizitatorului.
309
Acesta, pentru a fi recunoscut, avea n carnetul lui de corespondent un semn conventional fcut
cu creionul.
Asa s-a mprstiat arhiva mea (ca un ochi de ap n care calc brusc o cizm): stropi srind n
diferite locuri ndeprtate ale Moscovei si chiar n cartiere mrginase, pe soseaua Rubliovskoie si
n Medvedkovo. (Peste cteva zile s-a nteles caracterul eronat al acestei actiuni; s-a nceput
strngerea tuturor materialelor si aducerea lor napoi la noi.)
La Medvedkovo s-a dus s recupereze ce era de recuperat nsusi Udgord. El va face o
transbordare pe drum, cu al doilea taxi va merge nu pn la casa cutat, ci numai pn la casa
vecin cu ea, si taxiului i va da drumul. (Toate astea ca s nu rmn urme.) Dar iat si-a
ncrcat toate buzunarele largii lui haine ,reportericesti", a luat dou sacose grele din plastic, a
iesit n strad: dar unde s gsesti n vguna asta un taxi pentru ntoarcere n oras? Ora trei
ziua, e lumin. Trec cu taxiul niste militari, un colonel (or fi kaghebisti? pas de ghiceste),
cuviincios mbrcatul Ugord ,voteaz" (i face semn s opreasc), este luat n masindar pe
drum: conversatie, si faptul c este strin iese la iveal. (Mai simplu ar fi fost cu un autobuz?)
Ct risc, cu totul neobisnuit pentru corespondentii de la Moscova! si n plus n fiecare zi trebuie s
munceasc la ntreaga capacitate (ascunzndu-se de secretara sovietic infiltrat n dispozitivul
lor), s transmit stiri la agentiile lor, la ziarele lor.
Corespondentii s-au comportat foarte diferit n aceste zile. A fost pentru fiecare o alegere dictat
de constiint, o ncercare, dar glorie n-a dobndit nimeni; de succes, de laud, de promovare pe
linie de serviciu nu numai c nici vorb nu poate fi, dar fiecare risc s strice totul, toti anii de
carier, toti anii de eforturi: cci ziarul, n nici un caz, nu 1-a trimis pentru conspiratie. (ar pe
Frank Krepo, dup cunoscutele interviuri cu mine si n mod logic bnuind pericolul, Associated
Press, n mod special, 1-a avertizat sever: n relatiile cu Soljenitn s nu depseasc pragul a
ceea ce este permis. ar el lua n permanent ba hrtii, ba microfilme si, n timp ce fata-i
atingea expresivitatea maxim, le ascundea: fata lui sugera si felul n care i se miscau degetele
acolo undeva, si felul n care si juca destinul, de altminteri cu promptitudine. Textul meu intitulat
,Declaratie n caz c voi fi arestat", Lacontre, corespondentul lui Le Figaro, 1-a luat de la Alia n
timpul noptii: 1-a bgat
310
n soset, pe talp, n gheat.) n privinta aceasta, corespondentilor unor organe europene, mai
ntelegtoare, le era mai usor. De pild, Udgord era convins c, n caz de esec, seful lui i va
ntelege si-i va ierta actiunea. (Dar el si ,cra" incomparabil mai mult dect altii, ncrcndu-si
buzunarele si pe cele laterale, si pe cele de la piept, si pe cele de la spate costumului su
reportericesc, si nainte de a iesi, mare de statur cum era, se privea atent n oglinda nalt: s
nu care cumva s-i ias din buzunar vreo hrtie.) La americani, notiunea de carier este deosebit
de strict: esecul nu este ntmpinat cu ntelegere nici de sefi, nici de colegi, ci numai cu ironie la
adresa celui care a esuat. si este de nteles c unii au refuzat s ne ajute. Dar trei tineri minunati
americanii Steve Browning, RogerLed-dington, Jim Pypert ne-au ajutat nentrerupt. si trei
englezi de ndejde: Julian Nandy, Bob Evans si Richard Wallace. ar geamantanele (viitoare) snt
mari, iar buzunarele de corespondentmici. si trebuia ca unii s mearg dup materie exploziv
si s-o poarte cu ei n fiecare zii (Cred c KGB, multumit cu expulzarea mea, privea calm la
roiul de corespondenti si n-a nhtat pe nici unul pentru c nu voia un scandal n plus dar nici
n-avea o idee despre importanta si volumul materialului dus dintr-un loc ntr-altul.)
Fie ca aceste foarte trzii rndulete s constituie expresia modestului meu prinos de recunostint
fat de acei corespondenti. Fr ei, lucrarea mea ar fi ntrziat ani de zile.
Cele mai multe hrtii au fost duse la Stig, la el se formase un ntreg depozit. (De aceea, n timpul
acesta, el personal iesea rar.) Au fost duse la Stig asa c toti stiau acest lucru! Cu ct stiau mai
multi corespondenti strini, cu att mai mare era pericolul deconspi-rrii. Dar iat c nu s-a
deconspirat nimic! Nici atunci, nici ulterior.
La 23 februarie a devenit cunoscut c din Elvetia eu am plecat n Norvegia. si, fireste, nici nu
putea s se abtin Stig de a veni si el acolo, de a se ntlni cu mine pentru prima dat dup
expulzare, de a face schimb de informatii privind planuri, probleme, mersul treburilor.
Aici, Alia a comis o greseal grav trimitndu-mi scrisoare prin Stig si toat operatiunea, pus
la punct cum era, a fost ct p-aci s esueze. (Dar, cu toat foarte marea noastr nechibzuint,
totul iesise asa de bine, pe termen asa de lung, si anume cu Stig! asta ne mpingea s
continum.) si oricum: relatarea principal despre mersul treburilor, Stig o va face verbal. Tot ce
trebuia s-mi scrie
311
ea se reducea la n afar de chestiuni personale explicatia c ea nu va pleca pn nu va
reusi s salveze si s ascund totul (ca eu, prin telefon, s n-o grbesc s prseasc tara); si c
nainte de plecare i este imposibil s nu fac o declaratie public. Zu c asta era mult mai
simplu s fie transmis prin viu grai. Dar greseal, cine nu face greseli cnd i plesneste capul
de probleme, cnd simte c-1 apas ceva pe suflet?
n ultimele ore de dinaintea plecrii, Stig a trecut pe la noi pe-a-cas, dar a plecat repede la
aeroport. Scrisoarea fcut ghemulet a ascuns-o conform unui procedeu ,verificat" ntr-un
tranzistor oarecare, asa cum fcuse cu doi ani n urm cnd mi scosese din tar discursul
nobelian. Dar ,vamesul", fr s stea pe gnduri, a luat si a deschis imediat chiar acest aparat
si a confiscat scrisoarea. (Coincident? Obisnuit loc de ascundere? Sau cndva Stig a soptit pe
sub tavan?) Stig, ca un copil, s-a nrosit si a intrat n panic umilitor! si pentru ce? si dup cte
operatiuni foarte dificile. .. (Dar acas, dar la locuinta lui din Moscova se afl un ntreg depozit
pentru expediere! Dar dac acum stia se duc acolo?...) ns kaghebistul a spus ceva n
btaie de joc, a retinut scrisoarea, dar nu 1-a oprit s treac mai departe. si Stig a zburat cu o
foarte mare piatr pe suflet.
A reusit s-i sopteasc ceva unui compatriot de la compania aviatic respectiv. si acesta s-a dus
la ngrid s-i relateze ceea ce-i spusese Stig. ngrid a nceput s se agite cum s salveze
cauza? n timpul acesta, ea avea n vizit... un diplomat pe care s-a ho-trt s-1 roage s ia
temporar la el ncrctura periculoas. Diplomatul, nu cu foarte mare plcere, a luat o parte din
manuscrise n masina lui. (ar iscoadele or fi vzut cum se ncarc?!) Celorlalte a nceput s le
schimbe locul neobositul Nils, ducnd o parte la el acas, o parte la... ambasad.
Cte miscri de prisos, cte mutri periculoase cte trambalri prin Moscova! Asa cum n buctile
de carne desprinse din el, trupul cioprtit al unor animale nc se mai misc, mai tresare, se mai
zvr-coleste, nc mai vrea s triasc tot asa si arhiva mea se zbtea, voia s triasc!
(Vestea despre esecul lui Stig a ajuns la mine n Norvegia, n csuta pictorului Veideman o
dat cu John Shaw de la Time, nu stiu de ce mai devreme dect Stig nsusi si ntr-o form
ngrozitoare: lui Stig i s-au luat pe aeroport microfilmele cu manuscrisele
312
mele! Acest lucru mi s-a prut verosimil microfilmele erau la fel si atunci ce lovitur, si ce
primejdie pentru el! Dar o or mai trziu a sosit nsusi Stig. S-a aflat c i s-a luat o scrisoare, dar
nu se stie ct de serios este continutul ei. ns trebuie s art c am avut o strngere de inim
pentru el, si m-am simtit vinovat n fata lui, cum nu m-am simtit niciodat n anii iscusitelor
noastre operatiuni. Nu exista nici mcar certitudinea c o s-1 mai lase s revin la Moscova.)
Ascultati ce v spun! Pe KGB parc-1 furase somnul: n-a urmat nici o lovitur, si lui Stig nu i s-a
pus nici o piedic la ntoarcerea n URSS. S nu-si fi dat ei seama de toate legturile? n
transmiterea unei scrisori s fi vzut ei un serviciu singular, ntmpltor, din partea unuia dintre
multii corespondenti care se mbulzeau la noi acas? Sau numai s-au ferit s amplifice scandalul
din jurul meu?
ns din compararea multelor cazuri din aceast carte rezult c atunci cnd era vorba de mine,
parc li se ntuneca mintea, le lipseau ratiunea si ndrzneala s recurg la msurile cele mai
simple, cele mai directe!
S-a ntors Stig si a strns la loc partea lui din arhiva mea. El sedea din nou pe dinamit. Dar
acum a intrat n actiune Nils...
.. .si cu toate c n aceast actiune s-au implicat destul de multi aliati ntr-adevr occidentali,
ntr-adevr nedeprinsi cu asa ceva, dar nc specialisti n culegerea de stiri de senzatie nici
unul dintre ei n-a scpat niciodat nici un cuvnt!!!
M-am nteles cu Alia la telefon ca ei s vin la Zurich nu cu Aero-flotul, ci cu compania elvetian
ale crei avioane aterizau pe micul seremetievo-2, unde functionarul elvetian promisese s nu
permit sovieticilor s verifice bagajele, urmnd ca acestea s fie preluate imediat. Dar ce s-au
gndit kaghebistii?! Cu cteva ore nainte de sosirea avionului elvetian au dat dispozitie ca de
data aceasta, numai de data aceasta, acest aparat s aterizeze pe seremetievo-1. si toate
geamantanele noastre au mers n flux pe banda rulant, la verificare de ctre KGB. Le-au tinut
mult. (Nu stiu dac au refoto-grafiat, dar toate benzile magnetice s-au sters.)
Eu stiam c Alia a expediat totul pe ascuns, c nu aduce nimic important cu ea. Dar nu se stie de
ce, sau tocmai de aceea, dintr-un 1nPuls inconstient, sau din amuzament: cnd familia a sosit cu
zece
313
geamantane, cu sacose si cosuri eu, n prezenta tuturor corespondentilor, m-am repezit la
bagaj si am crat singur dou geamantane grele cu acele hrtii de mna a treia pe care le
adusese Alia Aparent, arhiva sosise legal. (ar pentru cekisti: nimic altceva, nimic important nu
asteptam, n afar de ceea ce ati fotografiat la seremetievo, studiati!)
.. .Abia n aprilie 1974 a trecut pe la noi, pe la Ziirich, n drum spre concediu n talia, o tnr
pereche german cu o fetit, al crei tat a scos din masin (dar si aici ferindu-se de fotograf)
dou pretioase geamantane si o sacos. si era asa de prudent, nct n prezenta fiului avocatului
Heeb nu si-a spus numele, ci mi-a ntins n tcere actul de identitate.
Priveam la ei ca la propria noastr familie. Alia, ale crei mini vibrau de bucurie, verifica
numerele pachetelor sosite. Toate snt lucruri importante, toate snt lucruri de valoare: iat-le! Au
sosit! Le-am salvat!
si apoi multe crti necesare lucrrii mele va aduce Mrio Corti, colaborator al ambasadei
italiene de la Moscova, foarte atasat de oprimatul crestinism rus. Multumesc! at si aceste crti
din nou pe rafturile mele.
ar ceea ce era la Odom a durat mai mult. Bagajul lui a sosit cu vaporul n Statele Unite, iar el
nsusi a mai zbovit vreo cteva luni n Europa. Acele lucruri de valoare nu au sosit la noi, la
Ziirich, dect n septembrie 1974.
ar la sfirsitul lui iulie au fost n vizit la noi Nils si Angelika. El ne-a adus nc o parte nu de
trebuint urgent a arhivei, dar aproape tot un geamantan. O nou bucurie! Nici n peretii de la
Ziirich noi nu mai aveam prea mare ncredere, nu era nici o greutate ca si aici s se monteze din
afar un dispozitiv de interceptare a convorbirilor. M-am dus cu Udgord n munti, la o cas izolat
n Sternenberg, unde Nils a povestit pentru prima dat despre toate tainele si miscrile, cu toate
numele. Ce sentiment al liberttii si al triumfului ne stpnea: s vorbesti cu voce tare despre
asemenea taine si ca despre trecut! Aici eram convinsi nu ne mai aude nimeni.
Udgord mi-a luat un interviu literar pentru Aftenposten, mi-a luat exemplarul de semnal al Scrii
,Donului linistit" si 1-a dus n URSS-Toate acestea le-au fost extrem de dezagreabile autorittilor
sovie-tice. De mult vreme si din ce n ce mai multe se acumulau la ele
314
nativele de nemultumire si mpotriva lui, si mpotriva lui Stig jar totul plutea n ceat. Era ultimul
lor an de sedere la Moscova "n primvara lui 1975 i-a atacat Literaturnaia gazeta: ,Dosarul
negru al domnului Udgord". S-a dovedit c atacantii nu cunosteau
adevrat acel dosar si-i nvinuiau n mod absurd pe cei doi de contraband cu tablouri. Dar
Udgord si Stig s-au aprat cu drzenie, au dezmintit categoric acuzatiile respective. Ziarele si
uniunea ziaristilor din Norvegia 1-au sustinut pe Udgord, au protestat la ambasada sovietic, au
cerut Ministerului lor de Externe s-1 apere pe ziaristul devenit tint a persecutiilor, n aprarea
lui Stig s-au ridicat cei din Suedia.*
n primele noastre luni la Zurich nu o dat ne-au vizitat noi prieteni, corespondenti, cu unii fceam
cunostint prima dat, ne erau cu totii oaspeti dragi, ntorcndu-se la Moscova, ei ne duceau
scrisorile ctre prieteni, iar n curnd si primul ajutor al Fondului nostru ctre unele persoane din
Rusia. Steve Browning a venit la noi n noiembrie la conferinta de pres privind culegerea Voci
din strfunduri. Pe William Odom 1-am cunoscut un an mai trziu n America n mare tain si
ntr-un mod care mi-a permis s-i exprim netrmurita mea gratitudine.
Numai aici, n Occident, cunoscnd si observnd structura mentalittilor de prin partea locului,
puteam s apreciez asa cum trebuie eroismul acestor occidentali da, da, eroismul. Noi ne
tram deja sub niste averse potopitoare (si radioactive) si, dac riscam ceva, nu riscam dect s ni
se toarne n cap niste gleti n plus pline cu apa acelorasi averse. Dar, cu dragile lor haine
uscate, clcate, occidentalii, srind din confortul lor, nimereau n aceast furtun umed si
ntreaga lor societate, ntregul lor cerc de prieteni, trebuie c n-a vzut n toat aceast ntmplare
altceva dect pedeapsa aplicat prostiei si nechibzuintei. Ei depseau un prag moral mult mai
mare. Nu pot s-i privesc, nu pot s-i evoc, fr s-i admir.
. "ils si-a ncheiat cu bine stagiul n URSS, iar Stig chiar a mai rmas, s1> Promovat, s-a ntors
la agentia lui. (Adnotare din 1978.) ; ,;
315
14
Scara Donului linistit
n insuportabila densitate de probleme ale miscrii noastre, sub apsarea clandestinittii si a
primejdiilor, cnd majoritatea participantilor nc mai era cu serviciul la stat, chd n acest spatiu
aglomerat n-avea unde s cad nu un mr, ci o biat smnt de floarea-soare-lui, era greu s-ti
gsesti un ct de mic loc liber pentru o preocupare de alt natur, n asemenea conditii, se pare,
nimic din afara celor legate de lupta noastr nu putea s ne capteze fortele si interesul. si totusi a
aprut si acea preocupare de alt natur. si s-au gsit pentru ea si forte, si timp.
Aceasta a fost preocuparea privind paternitatea Donului linistit. A-ti exprima cu voce tare ndoieli
n aceast privint a fost decenii de-a rndul o fapt pasibil de aplicarea unui adevrat Articol
cincizeci si opt. Dup moartea lui Gorki, solohov trecea drept Primul Scriitor al URSS, nu numai
membru al CC al PC(b) al Uniunii Sovietice, ci imaginea vie a CC. El, ca Voce a Partidului si
Poporului, lua cuvntul la congresele partidului si la sesiunile Sovietului Suprem.
Elementele noii noastre lucrri, ale acestei lucrri, s-au adunat din diferite prti, s-au strns la
modul azi un pic, mine un pic nepremeditat, necomandat, necoordonat. si nimerind la noi, ntr-
un ngust spatiu intercatodic au luat foc.
Enigma ca atare la noi, n Sud, cui nu-i era cunoscut? Pe cine n-a obsedat? n copilria mea,
multe discutii am auzit pe aceast tem, toti erau convinsi c nu solohov scrisese cartea aceea.
Chestiunea ns nimeni n-a abordat-o metodic. Dar, n diferite perioade, tuturor le parveniser
zvonuri unele mai credibile, altele mai putin credibile. ... .. ,
316
Eu, n special, snt unul dintre ultimii pe care aceast problem ;_a pus pe gnduri: n vara lui
1965 mi s-a relatat povestea pe care petrov-Biriuk a depnat-o la o mas n restaurantul Casei
Centrale a Scriitorilor. si anume: n anul 1932, cnd el (Petrov-Biriuk) era presedinte al asociatiei
scriitorilor din districtul dintre Marea de Azov si Marea Neagr, i s-a prezentat un om oarecare,
care i-a declarat c are dovezi complete cum c nu solohov a scris Donul linistit. Petrov-Biriuk s-a
mirat: ce dovad poate fi asa de incontestabil? Necunoscutul a artat ciornele Donului linistit pe
care solohov nu le-a avut si nu le-a prezentat niciodat si care n momentul acela iat, puteau fi
vzute, cu un altfel de scris! Petrov-Biriuk, orice ar fi gndit el despre solohov (se temea de el,
atunci lumea deja se temea de el), a sunat la sectia agitatie a comitetului districtual al partidului.
De acolo i s-a spus: trimiteti-1 la noi pe acest om, cu hr-tiile lui.
si acel om, si acele ciorne au disprut pentru totdeauna.
si Biriukchiar dup 30 de ani si nu cu mult nainte de a muri nu a dezvluit acest episod
dect la betie unui tovars de chef, si nc uitndu-se n toate prtile de fric s nu-1 aud si
altcineva.
Era dureros: aceast pieire n pur stil gulag a unui om curajos acoperise deja un plagiat att de
suspect? si ce pcat pentru foarte nefericitul adevrat autor: cum, o jumtate de secol, toate
mprejurrile au concurat conspirativ mpotriva lui! Pentru ei amndoi era necesar acea
rzbunare care se numeste rsplat, care este dreptatea istoriei. Dar cine va gsi forte pentru
ea?
Eu nu stiam c n aceeasi var 1965, n aceast balt sttut, cineva aruncase deja un bulgre
mare: n ndeprtatul meu Rostov-pe-Don fusese publicat articolul lui Molojavenko despre F.D.
Kriukov.
ar Donul era nu numai o amintire a copilriei mele, ci si tema indispensabil a unui viitor roman.
Prin Donetul (lui LA. Stefanov), el aducea ap din belsug la moara mea. LA. tot aducea si
aducea, tot scria pentru mine cearsafuri cu scrisul lui mare, lbrtat. El este si primul care mi-a
povestit despre articolul lui Molojavenko si Putin despre Kriukov mai nainte nu auzisem
despre el.
ntr-un cu totul alt sector al vietii, n cel mai nesemnificativ, acolo unde se desigileaz pachete cu
crti de druit, a venit o lucrare de-sPre Griboedov cu dedicatie din partea autorului care era rina
Ni-
317
kolaevna Medvedeva-Tomasevskaia. Prea mult minte stric mi plcuse foarte mult, iar studiul
acesta s-a dovedit interesant.
Numele de rina Nikolaevna a nceput s se iveasc si pe o alt linie, anume n povestirile si
scrisorile pline de nerv si de miscare ale lui Q: cnd ca prieten a ei din anii studentiei, cnd ca
prieten actual de la Leningrad (pentru cele patra luni de iarn, ea venea la Leningrad, restul le
petrecea n Crimeea), si totdeauna ca o femeie de o inteligent viguroas si strlucit, si ca
talentat teoretician literar, demn de rposatul ei sot celebra mpreun cu care pregtise editia
academic a lui Puskin.
Ne-am cunoscut, probabil, n iarna dinspre 1967.1.N. se apropia deja de 65 de ani. Eu adunam
materiale pentru Arhipelag. E locul s spun c ea fusese martor a deportrii ttarilor din
Crimeea. si am stat vreo trei ore la ea n cabinetul din cam ciudata cas de scriitor, situat n
aleea Ceboksarski (lng Spas-na Krovi). Cabinetul acela gemea de crtile care se nsirau nu
numai pe rafturi lipite de pereti, ci si pe rafturi plantate n mijlocul ncperii, ca ntr-o bibliotec.
Singur vederea cotoarelor crtilor era suficient ca s semnaleze aici vechea si statornica
prezent a unor oameni de cultur. Eu ncepusem s strng material despre Crimeea anului
1944, apoi pe neasteptate despre deschiaburirea dini 930. Dup aceea am notat si ntmplri din
satele novgorodene din anii '20 (am aflat c .N., fat din mediul cel mai cult, s-a mritat cu
Medvedev, un simplu mujic novgorodean, si a dus-o bine de tot cu el, asa c si dup a doua
cstorie cu un brbat ilustru de data aceasta nu voise s renunte la numele primului ei
sot); si informatii uimitoare, dar deloc defimtoare, despre coloniile arakceeviene (locuri n care
si ea trise). Am avut ocazia s-i cunosc si caracterul auster. Rzbtea din atitudinea ei dorul
dup o rectitudine civic de care ducea lips toat generatia ei. Apoi fcusem cunostint cu fiic-
sa, arhitect, si cte chestiuni de literatur nu discutaserm n timpul vizitei, si totusi absolut nimic
nici despre solohov, nici despre tema Donului.
nteligenta .N., ntr-adevr, aflua n vorbirea ei, i se ghicea din trsturile cam aspre, mbtrnite,
ale fetei cam brunete o inteligent sever, brbteasc. M primea cu cordialitate si m
chema s vin, n absenta ei, s lucrez chiar n acest cabinet, si la Gurzuf m invita s vin s
lucrez (i plcea foarte mult Crimeea, a scris si o carte despre aceasta Tauridd)\ cu cordialitate
dar n-a fost
318
usoar statornicirea climatului de simpatie. .N. era un om autoritar, ferm si aceast trstur le
disloca pe toate celelalte.
La trecerea unui an, mi trimisese o minunat fotografie a dacei jg ia Gurzuf: pe munte, cu
chiparosi de jur mprejur. Timp ndelungat mi fcuse cu ochiul aceast fotografie: o gur de rai
unde eu nu voi locui niciodat si cnd te gndesti c snt asteptat acolo, si c acolo as putea
s-mi ncep Povestirea pe care de ani de zile o purtam n mine, n ideea c din clip n clip o voi
ncepe. S-o jncep pentru aceasta nu era de dorit s schimb toate conditiile?
si n martie 1969 m-am dus la .N. s ncep Roata Rosie. A fost o eroare: ceva, si nc ceva peste
msur de greu, de insurmontabil, trebuie s-l ncepi anume pe locul vechi, obisnuit, pentru ca, n
afar de tensiunea lucrului ca atare, s nu survin nici un fel de alte dificultti or, eu,
dimpotriv, am sperat c n noile conditii voi beneficia de o atmosfer sufleteasc nou. N-am
putut s m obisnuiesc acolo, n-am fcut nimic, dup trei zile am plecat. A te afla sub acelasi
acoperis era chiar incomod pentru asemenea ursi capriciosi, ca mine si ca .N., obisnuiti s nu-si
prseasc brlogurile: ea ncerca s fie gazd, eu m fortam s primesc ospitalitatea, am obosit
repede amndoi. Din munca de-acolo n-a iesit nimic, din bile de-acolo nimic, era rece si era mult
de mers pe jos, niste renuntri naive n-au dus la nici un rezultat, si de Crimeea nici nu mai voiam
s aud, ardeam de dorinta de a m apuca de treab, de a pleca de acolo ct mai repede.
Adevratul eveniment s-a produs ns din mers: ne-am ntlnit pe verand si, n picioare, am
vorbit cteva minute despre Donul linistit. Nu eu ei, ci ea mi-a spus mie despre articolul lui
Molojavenko si despre ce rspuns ameninttor a primit el de la Moscova. si, desigur, nici unul
dintre noi nu se ndoia ctusi de putin de faptul c nu solohov a scris Donul linistit. ar eu am spus
n-a fost ea prima care a auzit-o de la mine ceea ce spuneam uneori la ntruniri literare,
spernd s-i trezesc cuiva interesul si pasiunea pentru aceast problem. Probabil c nimeni nu
va reusi s-o clarifice juridic, pentru c e trziu, sansa e pierdut. Cu att mai greu se va putea
descoperi adevratul autor. Dar demonstratia faptului c nu solohov a scris Donul linistit este la
ndemna oricrui teoretician literar serios, si fr s depun foarte mult efort, ci nu-mai s
compare stilul, limba, toate procedeele artistice ale Donului 'inistit si ale Pmntului destelenit.
(C, poate, nici Pmnt deste-'enit nu e scris de el asta e ceva de care n-am mai putut s m
319
'/A
ocup!) Am afirmat nu am obligat, nu am insistat (desi pentru o clip am sperat), am afirmat
asa cum nu o dat sustinusem (si totdeauna n zadar: toti teoreticienii literari au nevoie de hran,
or pentru o asemenea lucrare nu numai c nu te remunereaz, ci chiar te descptneaz). O
asemenea discutie scurt, tar urmri, a avut loc nu la nceputul si nu la sfrsitul sejurului meu de
trei zile.
Curnd dup aceea (nu-mi fac iluzia c asta a fost ca urmare a discutiei noastre, pentru c si din
primele ei cuvinte ti ddeai seama c era deja obsedat de enigma literar amintit, iar n capul
ei gndurile legate de aceasta pur si simplu se limpezeau), .N. s-a hotrt s se scuture de
servitutea istovitoare a unor lucrri de mna a doua efectuate pentru cstigarea unui ban (nu att
pentru ea, ct pentru copii, deja mari) si curnd dup aceea a dat de veste prin Q c a hotrt
s se apuce de lucrarea referitoare la Donul linistit. A cerut prima editie a romanului, ceea ce era
greu de gsit, si ceva despre istoria czcimii, cci nu era deloc familiarizat cu tema Donului,
trebuia acum s citeasc multe crti, materiale despre istoria si a Donului si a rzboiului civil, si
s studieze dialectele din zona Donului dar ea nssi nu putea s cear nimic de la biblioteci
s-ar fi dat de gol! Din primul moment trebuia s recurg la artificiile drcesti ale conspiratiei. ar
o parte din crti venea, n general, din strintate, pe canalele noastre.
si munca a nceput. si pe cine oare s rogi s-i furnizeze acum ,Doamnei" (de vreme ce e
conspiratie, trebuie si un nume conspirativ, cci nu poti s-i spui pe numele adevrat nici n
scrisori, nici la telefon) toate informatiile si crtile, dac nu din nou pe Liusa Ciukovskaia? Cci
Liusa primea orice sarcin nou si acum iat nc o povar, una grea.
Tema czceasc i era cu totul strin Liusei, dar si pentru aceast tem strin, ea se angaja
acum s asigure toat organizarea exterioar, la fel de indispensabil rinei Nikolaevna ca si mie,
din cauza fundturii n care ne ducea modul nostru de viat, mprejurrile se nnodaser n asa
fel nct Liusa ndeplinea acum si pentru ,Doamn" cnd la Leningrad, cnd n Crimeea, nu n
apropiere toat munca de aprovizionare si informare. Ce-i drept, aceasta era usurat de
apartenenta .N. la acelasi cerc literar moscovito-lenin-grdean, unde a crescut Liusa. Mai mult
dect att: .N. si-1 amintea bine pe rposatul tat al Liusei si pe aceasta ca fat, ceea ce a tcut
ca ntre ele s se nasc imediat niste relatii cordiale. La treaba
320
aceasta, Liusa s-a nhmat cu srguint, cu inventivitate, cu succes. Fr ea, cartea Scara n-ar fi
aprut asa cum a aprut.
si aici s-a produs ns o minune dumnezeiasc. Trebuia s nceap prima miscare, trebuia s se
decid cine s mearg primul la Solohov si deja se ndreptau si alte elemente spre un punct
de convergent care nsemna explozie. Ajutorul ne-a venit prin Mi-lievna, cu mna ei vesnic
norocoas. Fiica unei prietene din copilrie, Natasa Krucinina (,Natania", i-am spus noi, erau cam
multe Natase printre noi), terapeut leningrdean, si atrsese ncrederea pacientei sale Mria
Akimovna Aseeva. si aceasta i s-a confesat ei c este urmrit de banda lui Solohov, care vrea
s-i smulg un ca-ietel de mare pret: primele capitole ale Donului linistit, scrise nc la nceputul
anului 1917 la Petersburg. Dar de unde?? Cine? Ei bine
Fiodor Dmitrievici Kriukov, cunoscut (?? nu nou) scriitor din tinutul Donului. El locuise
acas la tatl ei, inginerul de mine Aseev din Petersburg, acolo si lsase manuscrisele, arhiva,
atunci cnd n primvara lui 1917 plecase la Don provizoriu, pentru cteva sptmni. Dar, din
cauza felului n care s-au desfsurat evenimentele, nu s-a mai ntors niciodat. Asemnarea
caietelului cu Donul linistit, aprut n anii '20 a descoperit-o tatl ei: ,Dar dac am s spun, or
s m spnzure." Acum M. A. cptase o asemenea ncredere n Natania, nct i promitea c-i
las ca mostenire acest caietel dar nu acum, ci cnd va muri.
Era sfrsitul anului 1969. Noutatea a uluit micul nostru cerc. Ce-i de fcut? S stm deoparte?
mposibil. S asteptm ani de zile?
E o nebunie si asa mai bine de patruzeci de ani a rmas nelmurit aceast ticlosie, si
dac or s-o sperie pe Aseeva si-i vor smulge caietelul? si atunci? Trebuie s ne convingem cu
propriii nostri ochi! si ce arhiv o mai fi acolo? si n numele cui s cerem? ntr-al meu? Va
usura asta situatia sau o va ngreuna?
Cel mai corect ar fi s m duc personal. Dar eu m aflu n vrf de lucru cu August, incertitudinea
continu voi fi n stare s scriu povestea sau nu voi fi n stare? Mi-este imposibil s m rup de
ea. n plus, pot s trag dup mine filajul. (Erau chiar lunile de dup excluderea mea din Uniunea
Scriitorilor si cnd mi se sugera s plec din tar.)
Atunci ar fi trebuit s ne hotrm a trimite un om din tinutul Donului (si noi aveam un asemenea
om dar era de gabarit mare, iesea n evident, vorbea mult, fcea imprudente, a-1 trimite era
321
imposibil). S-a oferit s mearg Liusa. A fost o greseal. Noi nc nu aveam o idee despre ce fel
de om era Akimovna nssi. Liusa ndjduia c firma Ciukovskilor va inspira suficient ncredere
si va da mai putine motive de temere. Poate c asa era. (Dup cum a reiesit, n acel an,
Akimovna aproape c nici nu stia cum m cheam, abia mai trziu a citit ceva de sau despre
mine.)
Liusa s-a ntors si abtut si cu mna goal: femeia aceea, cic, este capricioas, sucit, e putin
probabil s te poti ntelege cu ea desi ar fi dispus, se pare, s dea la triere partea nesecret a
arhivei lui Kriukov, pentru c o mustr cugetul pentru cei 50 de ani ct a tinut-o aproape neatins.
Ne-am hotrt s echipm o a doua expeditie: pe cea a lui Dima Borisov. at, cu el ar fi trebuit s
ncepem. Desi nu era de prin prtile Donului, el a cstigat imediat ncrederea Akimovnei;
ajunseser chiar s cnte mpreun cntece rusesti, si a convins-o s ne dea nou arhiva. Dar
nssi preluarea nu era treab de un minut, se adunaser trei ditamai rucsacurile, a fost nevoie si
de o a treia expeditie Dima mpreun cu Andrei Tiurin. Ne-au adus nu de tot, ci numai ca s-
o triem toat arhiva rmas de la Kriukov. Dar caietelul, cic, mai trziu... Noi nici nu mai
insistam, cci si asa primiserm o mare bogtie. Aceasta era, de fapt, principala si, probabil,
singura arhiv a lui Kriukov. Ulterior, pentru autor, au fost trei ani zbuciumati si moartea n timpul
retragerii Albilor.
Avnd mare experient n pstrarea arhivei propriei ei cauze, Liusa presupunea c si n aceast
arhiv va face ordine. Dar nu i-a stat n putere s fac dect o clasificare foarte superficial.
Aceast arhiv era cu totul aparte, nu continea referiri la obisnuita opinie public literar si nici
teme obisnuite: si numele, si locurile, si mprejurrile toate erau neclare, plus c avea si un
scris nu dintre cele mai lizibile.
Dar tocmai aici a intrat n actiune un om de prin prtile Donului! ntr-adevr, tocmai el
asteptase toat viata aceast arhiv, trise pentru ea. S-a aruncat n viitoarea acestei afaceri. Ca
ntotdeauna, nestiind de rgaz si de duminici si uitnd de sine, el, n-tr-un an, a muncit ct trei, a
intrat n amnunte (n plus extrgndu-si pentru sine multe lucruri), si ne-a prezentat un tablou
complet al structurii si al continutului. [Toate acestea necesitau multe ntlnin si transmiteri. Arhiva
a fost mai nti la Galia Tiurina, apoi partial a fost transferat la Liusa, cte putin se plimbase la
omul de la Don
322
si napoi, partial fusese apoi retras la Lamara (la fostul apartament berian"), cci aici trebuia
s ne aranjm o ascunztoare de nivelul unu. Un birou deschis noi n-am avut niciodat.]
Pe msur ce materialele ieseau la iveal, tot ce putea fi util pentru Doamna trebuia oferit
Doamnei (iar ea era mai mult n Cri-meea dect la Leningrad, si materialele noastre nu se pretau
la trimitere prin post. ar ceva mi-era de trebuint si mie ceva legat, propriu-zis, de tema
Donului si de mrturia unui martor exceptional. (ar eu de primit nu mai puteam. Eram asa de
mbibat de amnunte, nct mi pierdusem capacitatea de absorbtie. si era interesant de
aprofundat cazul lui Kriukov, dar nu mai ncpea nicieri. Liusa a avut o idee fericit pe care mi-
am nsusit-o imediat: pe Kriukov fie c este, fie c nu este autor al Donului linistit trebuie s
mi-1 iau ca personaj al unui roman, ntr-att este de luminos, interesant, si ntr-att de mult
material edificator exist despre el. Ce prototip aduce cu sine atta text scris?! Mi 1-am luat, si,
ce-i drept, pentru cte nc s-a mai gsit loc! si ce jenant: s intri n tema Donului nu prin propria
ta experient, ci printr-un martir de la Don.)
rina Nikolaevna primea materiale proaspete pe tema Donului. poteza ei era n curs de
fundamentare. Sosind ntr-o zi de iarn, probabil la nceputul lui 1971, ea a adus trei pagini mici
(tiprite ca ,Plan preliminar al crtii"), n care erau prezentate toate ipotezele principale: si c
solohov nu numai c a luat lucrul altuia, ci c 1-a si stricat: a permutat, a tiat, a ascuns; si c
adevratul autor este Kriukov.
ntr-adevr, n acest roman nu exist o constructie unitar, niste proportii judicioase; snt defecte
care se vd imediat. Snt toate motivele s se cread c n economia romanului n-a umblat
numai autorul.
.N. semnala chiar pe capitole o destructurare a textului adevratului autor. si chiar si propunea
ca lucrarea s si-o ncheie prin reconstituirea textului initial al romanului!
ntreprinderea era de anvergur! Cercettoarea nc de la nceput acoperise o arie mai extins
dect ne asteptasem noi. Numai c nu sttea bine cu sntatea, vrsta si timpul liber: din nou
trebuia s lucreze, s lucreze ca s-si cstige existenta. ar noi nsine eram lefteri de bani
sovietici. De transferuri valutare de la niste terchea-berchea din Occident, .N. a refuzat s se
foloseasc, iar noi n anii
323
1972-1973 n-am fost n stare s-o eliberm de grijile materiale. Altminteri, poate c, cine stie,
cartea ei ar fi fcut mari progrese.
La nceput, concluzia c autorul Donului linistit este moalele Kriukov dezamgise. Ne
asteptaserm la o figur granitic, de tragedie. Dar cercettoarea avea convingerea ei. si eu,
familiarizn-du-m treptat cu tot ceea ce publicase si pregtise Kriukov, am nceput s fiu de
acord cu ea. Pasaje rzlete, aproape geniale, erau risipite n multe povestiri ale lui Kriukov.
Numai c diluate cu asocieri cam usurele si, n plus, dulcege. (Dar dulcegria a rmas n peisaje
chiar si n Donul linistit.) Cnd ns unele pasaje mai bune din Kriukov le-am concentrat n
capitolul ,Din nsemnrile lui Fiodor Kovniov" a iesit ceva strlucit, de mare efect.
Am nceput s admit ideea c n anii cumpliti, furtunosi, ai cz-cimii (iar pentru el, ultimii ani ai
vietii sale), scriitorul putuse s scrie o proz mai dens, mai amar, s se ridice deasupra eului
su anterior.
Dar poate c acesta nici nu este el, ci un autor nc necunoscut nou.
La dorinta Mriei Akimovna, partea cea mai putin valoroas a arhivei studiate am predat-o
(interpunnd-o pe rzbttoarea Mi-levna) la biblioteca Lenin si cele 500 de ruble primite i le-am
trimis Akimovnei. Aceast predare a fost o gaf din partea noastr: si ni s-a dat putin, fiind pusi
ntr-o situatie penibil fat de Akimovna; si am deconspirat faptul c undeva pe lng noi cineva
se ocup de Kriukov. Dar ne presau volumul si greutatea arhivei, pentru c era greu de pstrat,
n-aveam unde.
n iunie 1971, eu am fost la Leningrad si i-am fcut o vizit M. A. ntlnirea a fost plcut.
Akimovna s-a dovedit o femeie ferm, cu adevrat drz n fata bolsevicilor crora nu le-a iertat
nimic. Nici bolile, nici necazurile familiale (o prsise sotul) nu i-au slbit vointa. Ea, n mod
efectiv, voia adevrul despre Don si adevrul despre Kriukov. La ea am but vin de Don, mi s-a
servit un prnz ca la Don. Mi se prea c ea credea n seriozitatea mea. ar eu credeam n
caietelul ei, credeam c acesta exista. Nu rmnea dect s fie adus de la tar, de la tarskoie
Selo, ,de la o btrn, care-1 pstreaz" (pentru c la M.A. nssi, care cndva nu si-a tinut gura,
vin, cic, unii din partea lui solohov, cnd amenintnd-o, cnd ncer-cnd s-o miluiasc), mi
promisese c pn plec mi face rost de el.
324
Totusi nu mi-a fcut rost. (,Nu-1 d btrna.") Mi-a prut ru. Si iarsi am nceput s m ndoiesc:
poate c nu exist carnetelul. nar atunci de ce o asemenea pcleal? Nu e posibil.
Si unei femei pe nume Faina Terentieva, pe care o cunoscuse la policlinic M.A. nu era la fel
de circumspect la alegerea oamenilor crora le acorda ncredere , ea chiar i-a povestit c
voise s-mi dea caietelul, dar se temuse: cci eu eram persecutat, cci eram urmrit, nu era
exclus s mi se confiste caietelul. Greseal fatal! Desi ei i era greu s spun care loc era mai
periculos, care mai n sigurant. Fatal, pentru c noi am fi dat fotocopiile spre publicare
mpreun cu mostre ale scrisului lui Kriukov, si dac acestea ar fi semnat realmente cu nceputul
Donului linistit, solohov ar fi fost detronat definitiv, si Kriukov restabilit ferm n drepturile sale. ar
acum M.A., cu caietelul ei, rmsese redus la neputint si ar fi fost bucuroas s i-1 paseze
cuiva, dar era trziu: ntelegnd ponderea mare a dovezilor, puternica nstitutie i-a mutat n alt
parte pe vecinii cu care M.A. locuia la comun (exact ca n cazul lui Q!) si i-a adus n locul lor pe
oamenii ei. Acum, Akimovna era, de fapt, urmrit la tot pasul, ca la nchisoare. Acest sfrsit de
poveste mi-a fost relatat de Faina Terentieva n iulie 1975 la Toronto, unde ea emigrase si de
unde mi scria c ea, dac M.A. i-ar fi dat caietelul, s-ar fi temut s-1 ia si se ntreba cum s-1
scoat acum de-acolo...
Nicicum. Numai dac M.A. nu va nnebuni n asediul n care se afl, numai dac va putea s
reziste ani si ani.*
Se ntelege c n-am primit nici un caietel nu asteptam dect rezultatul cercetrii. Totusi aceasta
mergea greu: .N. era coplesit de munca pe baz de contract, munc plictisitoare, obositoare,
dar hrnitoare. Trecnd prin Moscova, ea se ntlnise cu mine si cu Liusa, mi dduse s citesc
conspecte ale unor capitole; Liusa (sau Q la Leningrad) le dactilografiase. Textul avea un scris
dificil, o multime de intercalri ntr-adevr nu putea fi dat unui strin.
Ultima oar m-am vzut cu .N. n martie 1972, la Leningrad, din nou n acel cabinet unde ne
cunoscuserm si unde ea mi propusese s lucrez. (Acum vremurile deveniser asa de ncordate
m ngrijora faptul c n prag ddusem peste o vecin scriitoare, care putea s afle ceva,
putea s conchid c eu si .N. punem ceva
Acum a murit si Mria Akimovna. Nu stiu: a luat cu ea taina sau n-a existat nici o tain. (Adnotare
din 1986.)
325
la cale. Nu era bine.) Boala i rzbea mai agresiv prin trsturile fetei, dar .N. se tinea drz, tare,
brbteste ca ntotdeauna. Singur ncepuse s monologheze n legtur cu ce-o s rspund
ea daca iat, or s vin si or s constate cu ce se ocup. (Eu si uitasem de o asemenea
problem, depsind de mult toate limitele, dar fiecare trebuie cndva s depseasc o prim
limitorict de greu ar fi) Acum era pregtit s rspund decis si cu sigurant de sine Nu
semna petitii, nu se ntlnea cu nimeni, si continua n deplin singurtate drumul spre o mare
fapt.
Nu cu mult nainte de tot deznodmntul, aceeasi Milevna a mai turnat niste gaz pe foc. A insistat
s m ntlnesc la ea cu un cazac btrn, care, desi bolsevic, este un fost detinut, pe motiv c
acesta vrea s-mi dea niste materiale importante despre Filipp Mironov, comandantul Armatei a
doua clare, comandant la care el fusese comisar de regiment. M-am ntlnit. S-a dovedit c la
mijloc era o nentelegere: S.P. Starikov (agreat de autoritti) adunase (din arhive nchise) multe
materiale scandaloase nu numai n legtur cu Mironov, favoritul lui, cruia i fcuse de
petrecanie Trotki, dar si cu decimarea czcimii de ctre bolsevici n timpul rzboiului civil. El voia
s-i eternizeze memoria lui Mironov printr-o carte separat pe care ns nu putea s-o scrie singur.
si iat acum, fr s-1 pufneasc rsul, mi propunea s-i fiu ,negrisor": eu s prelucrez
materialele, s scriu cartea, el s-o semneze, s-o editeze si s-mi dea si mie o parte din onorar. La
care eu i-am spus s-mi dea mie materialul si Mironov va intra n contextul general al epocii, dar
numai treptat. Nu ne-am nvoit. si totul s-ar fi terminat printr-o nentelegere. Dar, cnd s ne
desprtim, am discutat putin despre unele lucruri colaterale si iat ce am aflat: Mironov era din
aceeasi stanit cu Kriukov, cruia n tinerete i fusese cel mai bun prieten, si nsusi Starikov era
din aceeasi stanit Ust-Medveditkaia, si nu numai c nu se ndoia de faptul c solohov i furase
lui Kriukov Donul linistit (l vzuse la Viosenskaia pe solohov, care era atunci copil de 15 ani,
nedezvoltat, cu o figur cu totul stears), dar spunea c stie cine ,terminase de scris" Donul
linistit si scrisese Pmnt destelenit. Rezulta din nou c nici pe acesta din urm nu-1 scrisese
solohov, ci Piotr Gromoslavski, socrul lui, fost cndva ataman de stanit (iar si mai demult, se
pare, diacon care renuntase la rangul bisericesc), dar si om de litere; el fusese la Albi, din care
cauz trebuise apoi s se ascund toat viata; i fusese apropiat lui Kriukov, se retrsese
326
mpreun cu el n Kuban, acolo l ngropase, intrase n posesia manuscrisului pe care, cic o
dat cu Mria, tomnatica lui fiic i i-a dat ca zestre lui Miska (mirele avea se spunea 19
ani, iar mireasa 25). ar dup moartea lui Gromoslavski, nici solohov n-a mai scris nimic.*
Tratativele mele cu Starikov s-au ncins nc o dat n ultimele luni ale toamnei groaznice pentru
noi a lui 1973. Milevna m-a anuntat c Starikov, fiind pe moarte, vrea s-mi dea mie totul si m
roag s vin mai repede. Am dat curs acestei rugminti. Dar s v spun un lucru: revenindu-si din
atacul de cord, el nu prea se pregtea de moarte, ci a reluat cu mine aceleasi tratative anoste. Eu
am tinut-o pe-a mea: dati-mi s folosesc ntr-o mare epopee materialele despre Mironov. El, deja
prevenit si pus n gard, mi spune c a auzit c eu denaturez istoria Uniunii Sovietice. (Asta vine
de la Roi Medvedev si compania lui comunist: n trecut doar si btrnul a fost bolsevic! Aproape
imediat dup aceasta i va da lui Roi toate materialele, asa si va aprea cartea despre Donul la
care, anterior, Roi nu s-a gndit, poate, nici cinci minute.) Totusi Starikov s-a nvoit s-mi dea ceva
cu mprumut pentru scurt timp. Bate fierul ct e cald! Nu trebuia ratat ocazia, dar cine s ia
materialul? N-aveam mini suficiente. Alia era cu trei copii n brate. Solutia era din nou aceeasi
Liusa, de-abia revenindu-si, nu complet, din socul pe care i-1 produsese accidentul de automobil.
Ea s-a dus la Starikov, a selectat materialele cu un aer important, nelsnd s se nteleag clar ce
anume ne intereseaz pe noi. El i le-a dat pe termen scurt, apoi a sunat-o ca s i-1 scurteze si
mai mult. A trebuit mai nti s se foloseasc de dictafon munc dubl, ntr-adevr, Liusa a
extras n disperare, a copiat la masin (cci nu aveam posibilitatea de a xerocopia!). Materialul
era, realmente, formidabil. Dar si Starikov presa n permanent: si-a adus aminte si cerea
insistent s i'se res-
n anii '50, Gromoslavski nc mai tria, n perioada aceea a aprut volumul doi al Pmntului
destelenit, dar dup moartea lui Gromoslavski, timp de 20 de ani, solohov n-a produs nici un
rndulet. Eu semnalam acest lucru >n articolul despre Pmnt destelenit [,Dezbatere ca la Don",
Buletinul DCR (Democrat-crestinilor rusi), Nr. 141,1984], unde am rspuns totodat la ri-d'cola
analiz computerizat a slavistului norvegian Geir Yetso si a colegilor ui, care ncercau s
demonstreze c solohov este autorul crtilor n discutie. (Adnotare din 1986.)
327
tituie materialul! (ar dup expulzarea mea, a venit la Alia si a insistat s i se dea si extrasele
fcute de noi: se temea s nu fie descoperite la frontier si s se nceap vreo anchet pentru
identificarea celui care le luase din arhivele secrete si s se constate c fptasul este Starikov.) n
general, la istorie a lucrat Serghei Pavlovici, un om de isprav!
n acea toamn s-au ngrmdit toate: cderea Arhipelagului si o lupt inopinat si moartea
lui Q si ngrijorarea c ea Q, putea s dezvluie ntreaga linie a Donului linistit (pe rina Ni-
kolaevna ea o vzuse, ultima dintre noi, la Gurzuf dar cum! t-rndu-1 la .N. pe acel ,poet
Gudiakov", care se lipise de ea n Crimeea, si aceast mprejurare putea s devin nefast).
rina Nikolaevna, care n acea var de-abia ce-si serbase mpreun cu fiul si fiica mplinirea a 70
de ani, rmas, dup plecarea copiilor, singur la Gurzuf a aflat la nceputul lui septembrie, de
la un post de radio occidental, de cderea Arhipelagului si moartea E.D., si a fcut infarct. (Noi nu
stiam.) Dar, femeie cu caracter drz, a decis s nu ascund manuscrisele si s nu ntrerup
munca, ci dimpotriv: s-si concentreze fortele si s duc la bun sfrsit ceea ce ncepuse! Cu
vointa ei incomparabil, tocmai acum, cnd ea zcea la pat, cnd pentru ea era o problem s
ntind mna dup o carte tocmai acum lucra din plin si recupera n tain ntrzierea. Pentru
septembrie o chemase la ea n vizit pe Liusa pentru ca aceasta s-o ajute la accelerarea
lucrului. Dar Liusa, dup accident, de-abia se tinea si ea pe picioare. Astfel si aceast catastrof
a mpiedicat finalizarea Scrii.
Tocmai pentru c se temea c la interogatorii Q a povestit despre lucrarea .N. si c aceasta ar
putea fi surprins asupra manuscriselor, Liusa s-a gndit s roage pe cineva s mearg s-o ajute
pe .N. s scoat hrtiile din cas. Cu aceast rugminte, Liusa s-a adresat unei persoane care o
cunostea bine pe .N.: Ekaterina Vasi-lievna Zabolotkaia, vduva sexagenar a poetului. E. V.,
prsindu-i pe cei patru nepoti, fr s stea pe gnduri, a luat imediat avionul spre Crimeea. A
gsit-o pe rina Nikolaevna dup infarct, dar ho-trt s-si continue si continundu-si efectiv lucrul
si a rmas pe loc s-o ngrijeasc. si E. V. a locuit acolo o lun de zile, pn cnd nepotii
avnd nevoie de ea a trebuit s se ntoarc la Moscova, ocazie cu care a adus o parte din
lucrarea .N.
328
Fiica din Leningrad a .N. a angajat la Gurzuf o sor medical care s-i asiste mama la domiciliu.
O dduse, se ntelege, si n grija permanent a unui medic. .N. ntreba, nelinistit, la telefon dac
locuinta ei de la Leningrad mai este ntreag (... n-a venit perchezitia?)-
Si deodat vestea c rina Nikolaevna a murit. E. V. Zabolotkaia
a Oferit ea singur s zboare din nou la Gurzuf, s salveze restul de manuscrise n legtur cu
care se ntelesese cu medicul ca acesta s le ia la el n cazul decesului .N. Considerente de
sigurant impuneau ca, n acea situatie de neliniste, cltoria s se fac n doi. Cu cine ns? S-o
ntovrseasc pe Zabolotkaia s-a oferit vesnicul argint viu care era N.. Stoliarova. (Urmau
inevitabil s nnopteze la Simferopol, iar ntr-o asemenea perioad le era imposibil s gseasc
locuri la vreun hotel iat nc o complicatie permanent de care se izbesc conspiratiile n
comunism. Mi-am amintit de casa de la Simferopol, unde eu cu Nikolai vanovici arseserm
cndva Primul cerc. Am scris pentru orice eventualitate un bilet pe care 1-am dat celor dou. Au
fost gzduite peste noapte la Zu-bovi, desi s-au mirat foarte mult, si-au dat n scris numele ca la
militie, apoi au vorbit cu Nikolai vanovici; Zubovii n-au aflat cine erau cele dou si de ce veniser;
de la mine venea cu fosnet ctre ei trena veche de 20 de ani a unor tainice proiecte, initiate
cndva mpreun.) Dar de mers la Gurzuf, s-a mers degeaba: medicul nu le-a dat nimic si le-a
blmjit ceva despre un incendiu la o magazie de lng dacea .N. si, n general, despre existenta
unor lucruri despre care el nu poate s povesteasc. Pentru noi, circumstantele mortii .N. au
rmas neelucidate. Asa c nici nu sntem convinsi c avem toate fragmentele scrise ale studiului
ei.
Asadar, n completarea crtii n-a intrat dect ceea ce se primise anterior. Cu totul insuficient, n
doi ani putine s-au ndeplinit din ndrznetul si bine conceputul plan initial al .N. Dac Liusa ar fi
fost sntoas si s-ar fi dus n septembrie la Gurzuf, poate c am fi reusit s scoatem niste
capitole n plus din ciornele ilizibile. V spun, vrjit a fost comoara Donului linistit."
' n 1988-1989 n revista israelian 22 (Nr. 60 si 63) a fost publicat stu-d'ul lui Zeev Bar-Sel
,Donul linistit mpotriva lui solohov", o analiz xtologic foarte convingtoare exact ce se si
astepta de mult vreme. (Adnotare din 1990.)
329
Atta m-a obsedat ca o grea datorie aceast problem colateral a Donului, nct si n
ultimele luni, fiind eu nsumi la un pas de a nimeni cu gtul n streang, am tot ntors-o cnd pe-o
fat cnd pe alta. Ba mi s-au adus de la Riga bune fotocopii ale ntregii editii princeps a Donului
linistit, editie pe care n anii urmtori redactorii mputerniciti au mzglit-o bine de tot, cu un efectiv
de zece condeie (se spune c nsusi Stalin fcuse niste corecturi; pe editia din anul 1948 exist o
observatie: ,sub supravegherea redactorului Ciu-rov G.S."; se spune c acesta ar fi fost chiar
Stalin). Ba mi mbuntteam prefata la Scar, chiar n ultimele zile pe care le-am petrecut la
Peredelkino si care au fost si zilele din ajunul expulzrii mele. Ba din diferite nsemnri
fragmentare ale .N. compuneam cte o mic pagin pentru publicare. (Din Don si din ,Doamna"
am extras pentru cercettor aceast liter D* rina Nikolaevna alesese un pseudonim din lista
mea de nume din tinutul Donului, dar pn la urm a renuntat.)*
n mine a prins rdcini trainice sentimentul c, pentru siguranta ei, arhiva lui Kriukov mpreun
cu tot ce tine de Donul linistit trebuie separat complet de tot avutul meu. si cu zece zile nainte
de expulzare evident ultima vizit pe care am fcut-o n patrie a fost cltoria la Elena
Vsevolodovna Vertogradskaia, dincolo de bariera Krestianskaia, unde ea adunase ctiva tineri si
unde trebuia
* n interesul copiilor .N. a trebuit ca nc 15 ani s ascundem numele autorului, dnd unora
ocazia s spun n btaie de joc c eu nsumi 1-am nscocit pe acest D*.
n 1989, din scrisoarea doctorului n stiinte filologice V.. Barabanov publicat n Knijnoe
obozrenie (Revista crtilor), aflu urmtoarele: cnd n 1974 a iesit cartea Scara ,Donului linistit"
m 4JRSS se pregtea un rspuns rsuntor. Mai nti i s-a trasat sarcin lui K. Simonov s dea
un interviu revistei Stern (RFG), lucru pe care el 1-a fcut. A urmat o perioad de asteptare.
Trebuia ca atunci cnd Occidentul si va ndrepta atentia spre acest interviu, s se trag imediat o
salv de articole n Litgazeta, n Vopros literaturi si n zvestia. si articolele erau scrise, dar... dar
n Occident interviul lui Simonov n-a strnit nici un ecou. Articolele pregtite au fost totusi
publicate, dar ca pentru a 70-a aniversare a lui solohov, nereferindu-se astfel la cartea lui D*. ar
acum n presa sovietic se scrie cum c, vezi doamne, tocmai cartea lui D* 1-a demobilizat pe
solohov si i-a tiat elanul de a termina romanul Ei au luptat pentru patrie, roman a crui scriere a
tot amnat-o timp de 30 de ani. Aceasta ar fi explicatia faptului c nici mcar un rndulet nu s-a
mai aduga' la o carte nceput n vremea rzboiului. (Adnotare din 1990.)
330
stabilit cine s preia arhiva Donului linistit. si-au asumat aceast sarcin Ghorghi Pavlovici si
Tonia Ghikalo. si imediat, dup cteva zile, Sasa Gorlov, la vremea aceea deja rmas fr
serviciu, le-a transferat lor arhiva lui Kriukov. Bine c-au reusit! Arestat, stiam c aceast arhiv
este salvat.
Parastasul pentru rina Nikolaevna avusese loc la Moscova, la lia Obdenni. Nu puteam nicicum
s m art pe acolo. Liusa ns, ca si cnd toat lumea ar fi cunoscut-o ca prieten a Zoiei
Tomasev-skaia, a fost prezent. Dar mai nainte de aceasta, celei care fcuse ultima cltorie ca
s-o vad, .N. i-a transmis expresia unui vis si a unei dorinte: cndva cineva s-i fac un parastas
la Biserica nltrii din Geneva, unde primise ea odinioar botezul. Dar cui s-i ncredintezi
aceast misiune? Cine si cnd o s aib drum pe la Geneva? Cel care va nimeri acolo aveam s
fiu chiar eu, n curnd...
n octombrie 1974, mpreun cu Alia am sosit la Geneva, ce-i drept, n seara unei zile de lucru,
cnd nu trebuia s fie slujb nici n aceast zi, nici n cea urmtoare, cci nu era nici o srbtoare.
Ne-am dus pe ploaie, la noroc s ne atingem de usi. De dincolo de usi se auzeau cntri. Am
intrat. Am aflat cu ocazia aceasta c a doua zi era cinstirea nltrii Sfintei Cruci, c tocmai aici se
tinea praznicul n legtur cu pristolul!
La rugmintea noastr, n dimineata urmtoare, dup liturghie, Antonie, arhiepiscopul Genevei, a
tinut slujba de parastas. rina, Fiodor... am scris eu.
Biseric de piatr, biseric artoas, frumoas. Soarele de toamn lucea n ferestre. Venea fum
de tmie. Micul cor cnta cu atta convingere, cu atta zel acest ,cu sfintii odihneste", nct inima
btea s-mi sparg pieptul, nu puteam s-mi stpnesc lacrimile. Reveneau, reveneau numele lor
unite n aceeasi pomenire arhiepiscopul nlta rugciuni pentru ei, corul asijderea. S-au unit
destinele lor al nenorocosului autor de la Don si al aprtoarei lui de la Petersburg pe
deasupra asasinatelor, pe deasupra nseltoriilor, pe deasupra tuturor opresiunilor veacului
nostru.
F-le, Doamne, dreptate deplin. D la o parte piatra care le apas pe suflet!
1974-1975 Zurich
Anexe
Lista anexelor
1. nterviu acordat lui Sedze Komoto 15.11.1966
2. Scrisoare ctre cel de al patrulea congres al Uniunii Scriitorilor Sovietici 16.05.1967
3. Ctre Secretariatul Conducerii Uniunii Scriitorilor din URSS 12.09.1967
4. nsemnri de la sedinta Secretariatului Uniunii Scriitorilor din URSS 29.09.1967
5. K. Voronkov ctre A. Soljenitn 25.11.1967
6. Secretariatul Uniunii Scriitorilor din URSS 01.12.1967
7. Unui membru al Uniunii Scriitorilor din URSS 16.04.1968
8. Secretariatului Uniunii Scriitorilor din URSS 18.04.1968
9. Redactiilor Le Monde, L'Unit, Literaturnaia gazeta 25.04.1968
10. Redactiei Literaturnaia gazeta 12.12.1968
11. Prezidiului Colegiului orsenesc Moscova al Avocatilor 07.05.1969
12. nsemnri de la sedinta organizatiei din Riazan a scriitorilor 04.11.1969
13. Scrisoare deschis ctre secretariatul Uniunii Scriitorilor dinRSFSR 12.11.1969
14. at cum trim 15.06.1970
15. Tovarsului M.A. Suslov 14.10.1970
16. Academiei Regale Suedeze, Fundatiei Nobel 27.11.1970
17. n loc de cuvnt de salut la banchetul de la Stockholm 10.12.1970
18. Academia Suedez, domnului Karl Ragnar Gierow Fundatia Nobel, domnului Nils K. Stole
21.01.1971
335
19. Scrisoare deschis ministrului Securittii Statului al URSS Andropov 13.08.1971
20. Lui A.N. Kosghin, presedinte al Consiliului de Ministri al URSS 13.08.1971
21. Cuvnt comemorativ despre Tvardovski 27.12.1971
22. Ctre K.R. Gierow, N.K. Stole 22.10.1971 K.R. Gierow ctre A. Soljenitn 22.11.1971
23. Domnului K.R. Gierow 14.12.1971
24. nterviu acordat ziarelor New York Times si Washington Post 30.03.1972
25. Declaratie n legtur cu anularea ceremoniei Nobel 08.04.1972
26. Comitetului Securittii de stat a URSS 02.07.1973
27. Ministrului Afacerilor nterne al URSS, N.A. sciolokov 21.08.1973
28. Din interviul acordat agentiei Associated Press si ziarului Le Monde 23.08.1973
29. Serviciului postal al KGB 31.08.1973
30. Redactiei Literaturnaia gazeta 28.09.1973
31. nstiintare despre confiscarea Arhipelagului Gulag 05.09.1973
32. Pe pagina de titlu a editiei samizdat sept. 1973 33.LuiA.D. Saharov ' 28.10.1973
34. Lui A.D. Saharov 16.09.1973
35. Declaratie pentru pres 14.01.1974
36. Declaratie pentru pres 18.01.1974
37. nterviu acordat revistei Time 19.01.1974
38. O bres n zidul tcerii 04.02.1974
39. Declaratie pentru pres 02.02.1974
40. Convocare la Procuratura URSS 08.02.1974
41. Procuraturii URSS, ca rspuns la a doua sa convocare 11.02.1974
42. n eventualitatea c voi fi arestat
43. L. Reghelson. Extras dintr-o scrisoare ctre guvernul URSS n legtur cu expulzarea lui
Soljenitn 17.02.1974
44. A.A. Ugrimov. O jumtate de an de trgnare si o or si jumtate de convorbire
45. N. Stoliarova ctre A. Soljenitn 29.10.1977
46. Boris vanov. Moscova-Rostov sau KGB contra Soljenitn
336
[1]
15 noiembrie 1966 Mult stimate domnule S. Komoto!
Snt foarte miscat de amabila propunere de a m adresa cititorilor japonezi prin intermediul
revistelor de Anul Nou. Am toate cele trei editii n japonez ale scrierii mele O zi din viata lui van
Denisovici. Nu am posibilitatea s apreciez traducerile ca atare, dar snt ncntat de aspectul lor
exterior.
Pn n prezent, am refuzat s dau vreun interviu sau s m adresez cititorilor de ziare. Totusi, de
curnd, mi-am reconsiderat aceast decizie. Snteti primul cruia i acord un interviu.
V rspund la ntrebri.
1. (Cum apreciez eu reactiile cititorilor si ale criticilor la operele mele.)
Avalansa scrisorilor de la cititori pe care le-am primit dup prima publicare a operelor mele mi-a
produs una dintre cele mai profunde si mai puternice triri din ntreaga mea viat. Am scris ani
de-a rndul, fr s am cititori nici mcar attia cte degete snt la cele dou mini. Cu att mai
intens a fost aceast senzatie vie c m citeste tara.
2. (Ce as putea s spun despre Pavilionul cancerosilor.)
Pavilionul cancerosilor este un roman de douzeci si cinci de coli editoriale, compus din dou
prti. Partea nti am terminat-o n primvara lui 1966, dar n-am putut nc s-i gsesc editor.
Partea a doua sper s-o termin n curnd. Actiunea romanului se petrece n 1955 ntr-un spital
oncologic dintr-un mare oras sovietic din sud. Eu nsumi am fost acolo, atunci cind m aflam la un
pas de moarte, si mi folosesc impresiile personale. De altfel, romanul nu vorbeste numai despre
spital, pentru c ntr-o abordare artistic orice fenomen particular devine, ca s folosim o
comparatie watematic, o ,concurent de planuri": un anumit numr de planuri biografice se
intersecteaz pe neasteptate ntr-un punct ales.
337
3. (Proiectele mele literare.)
A rspunde la o asemenea ntrebare nu are sens dect pentru un scriitor care deja si-a publicat si
si-a prezentat pe scen operele anterioare. Cu mine este altfel. Pn n prezent, marele meu
roman (Primul cerc) si uneie mici povestiri n-au fost publicate, piesele mele (Cerbul si trfa
ocnei, ]_u mina care este n tine) n-au fost reprezentate, n aceste conditii, nu snt deloc dispus
s vorbesc de ,proiecte literare", cci acestea nu au o semnificatie real.
Forma literar care m atrage cel mai mult este romanul ,polifonic" (fr erou principal, unde
personajul cel mai important este cel pe care 1-a ,surprins" povestirea ntr-un anume capitol), cu
coordonate precise de timp si de loc al actiunii.
4. (Ce prere am eu despre Japonia, despre poporul japonez, despre cultura sa.)
ncerc totdeauna s scriu dens, adic s fac s ncap mult ntr-un volum mic. Dup cum mi se
pare mie, din exterior si de departe, aceast trstur este una dintre cele mai importante ale
caracterului national japonez, nssi pozitia geografic a format-o la japonezi. at ce-na d mie
sentimentul de ,rudenie" cu caracterul japonez, desi la mine acest imponderabil nu a fost
niciodat dublat de vreun studiu special al culturii japoneze. (O exceptie o reprezint filozofia lui
Yamaga Soko, a crei simpl cunoastere superficial a produs asupra mea o impresie de
nesters.) Petrecnd cea mai mare parte a vietii mele cnd n conditii de privatiune de libertate,
cnd ocupndu-m cu matematica si cu fizica, singurele care-mi ddeau mijloacele de a subzista,
restul timpului mi 1-am consacrat propriei mele munci literare si de aceea snt slab informat
asupra evenimentelor culturii mondiale contemporane, am slabe cunostinte despre autorii, artistii,
teatrul si cinematograful strin contemporan. Acest lucru este valabil si pentru Japonia. N-am
avut ocazia s merg dect la un singur spectacol japonez (acela al teatrului Kabuki) si n-am vzut
dect trei filme japoneze. Dintre ele, nsula pustie m-a impresionat puternic.
Stimez profund hrnicia exceptional si talentul de care poporul japonez d dovad n conditii
naturale permanent dificile.
5. (Cum vd eu obligatiile scriitorului fat de cauza aprrii pcii.) Eu nteleg aceast chestiune
ntr-un mod mai larg. Lupta pentru pace
nu este dect o parte din obligatiile scriitorului fat de societate. Lupta pentru dreptate social nu
este mai putin important, la fel ca si ntrirea valorilor spirituale printre contemporanii si. si
numai aprarea valorilor morale din sufletul fiecruia poate fi nceputul unei eficiente aprri a
pcii.
338
Educat n traditiile literaturii ruse, nu pot s-mi concep activitatea lite-ar ca pe ceva n afara
acestor scopuri. Le urez cititorilor japonezi un An Nou fericit!
A. Soljenitn
[2]
SCRSOARE CTRE CEL DE AL PATRULEA CONGRES AL UNUN SCRTORLOR
SOVETC
(n loc de discurs)
Prezidiului Congresului si delegatilor Membrilor Uniunii Scriitorilor Sovietici Redactiilor gazetelor
si revistelor literare
16 mai 1967
Neavnd acces la tribuna Congresului, l rog pe acesta s dezbat urmtoarele probleme:
. Regimul de aservire devenit intolerabil la care este supus literatura noastr de zeci de ani de
ctre cenzur si cu care Uniunea Scriitorilor nu se mai poate mpca de-acum ncolo.
Cenzura, care nu este prevzut de constitutie si care este deci ilegal, care nu este niciodat
mentionat public, dar care se ascunde sub denumirea voalat de ,Glavlit", apas asupra
literaturii noastre si-i supune pe scriitori bunului plac al unor agramati n materie de literatur.
Reminiscent a Evului Mediu, cenzura si prelungeste viata sa matusalemic pn n secolul al
douzeci si unulea. Neetern prin firea lucrurilor, ea tinde s se eternizeze s stabileasc ea
care snt crtile demne si care cele nedemne.
Scriitorilor nostri nu li se acord, nu li se recunoaste dreptul de a emite judecti anticipatoare
asupra vietii morale a omului si a societtii, de a explica n felul lor problemele sociale sau
experienta istoric trit n tara noastr cu pretul unor suferinte asa de mari. Operele care ar
putea s exprime un gnd maturizat n mintea poporului si s exercite o influent oportun si
salutar n domeniul spiritual sau asupra dezvoltrii constiintei publice snt interzise sau
desfigurate de cenzur pe considerente meschine, egoiste si mioape n ce priveste interesul
poporului.
Manuscrise excelente ale unor autori tineri, purttoare ale unor nume 'nc necunoscute, snt
astzi refuzate de redactii, numai pentru c ele
339
,nu vor trece". Multi membri ai Uniunii Scriitorilor si chiar delegati la acest congres stiu cum ei
nsisi n-au rezistat la presiunea cenzurii si au fcut concesii n ce priveste structura si conceptia
crtilor lor, au nlocuit capitole, pagini, paragrafe, fraze, le-au dat titluri incolore, deformndu-sj
astfel n mod ireparabil continutul operelor si demersul creator toate acestea numai pentru a le
vedea tiprite. Prin natura nssi a literaturii de pe urma tuturor acestor deformri sufer operele
de talent si n-au nimic de pierdut cele mediocre. Tocmai cea mai bun parte a literaturii noastre
nu vede lumina tiparului dect n variant masacrat.
Or, toate etichetele obisnuite ale cenzurii (,duntor din punct de vedere ideologic", ,viciat" etc.)
snt efemere, fluctuante, se schimb vznd cu ochii. A fost o vreme cnd, la noi, nu era publicat
nici Dostoievski, mn-dria literaturii universale (nici astzi nu este publicat integral); era exclus din
programele scolare, fcut inaccesibil cititorilor, ponegrit n toate felurile. Ani de zile, Esenin a fost
considerat ,contrarevolutionar" (si pentru crtile lui erai chiar trimis la nchisoare). si Maiakovski,
n-a fost el un ,huligan politic anarhizant"? Zeci de ani, versurile nepieritoare ale Ahmatovei au fost
considerate ,antisovietice". Acum zece ani prima si timida publicare a exceptionalei tvetaeva a
fost calificat drept ,grosolan eroare politic". Numai cu o ntrziere de 20 si 30 de ani ne-au fost
restituiti Bunin, Bulgakov, Platonov; stau la rnd cu drepturi imprescriptibile Mandelstam, Volosin,
Gumiliov, Kliuev; este imposibil s se evite ca ntr-o bun zi ,s fie recunoscuti" si Zamiatin, si
Remizov. Moartea scriitorului incomod este un element decisiv dup care, mai devreme sau mai
trziu, ne este restituit, asortnd aceast reabilitare cu o ,explicatie a erorilor lui". Nu e mult de
cnd numele lui Pasternak nu putea fi pronuntat cu voce tare, dar o dat ce a murit, crtile i snt
tiprite si versurile i snt citate chiar la ceremonii.
Cuvintele lui Puskin se dovedesc cum nu se poate mai adevrate:
Lor dragi le snt numai cei morti!
Dar publicarea tardiv a crtilor si ,autorizarea" de a cita nume nu compenseaz nici pierderile
sociale, nici pierderile artistice pe care le sufer poporul nostru de pe urma acestor ntrzieri
monstruoase, a aservirii constiintei artistice, (n special scriitori ai anilor '20 ca Pilniak, Platonov,
Mandelstam denuntaser din primul moment germenii cultului personalittii si trsturile
particulare ale lui Stalin dar ei au fost lichidati sau li s-a pus pumnul n gur n loc s fie
ascultati.) Literatura nu se poate dezvolta dup categoriile ,asta va trece asta nu va trece",
,despre asta se poate - despre asta nu se poate". O literatur care nu este aerul societtii
scrie -
timpului ei, care nu ndrzneste s-i comunice societtii propria ei durere si neliniste, care nu
ndrzneste s previn la timp asupra pericolelor sociale si morale care o amenint, nu merit
nici numele de literatur: cel
340
mult poate aspira la cel de cosmetologie. O asemenea literatur pierde "ncrederea propriului ei
popor si tirajele ei nu merg la cititori, ci la reci-clatorii de hrtie.
Literatura noastr a pierdut locul de frunte pe care-1 ocupa n literatura universal la sfrsitul
secolului trecut si la nceputul celui actual; ea a pierdut de asemenea prestigiul de experiment
strlucit prin care se distingea "n anii '20. Viata literar a trii noastre apare astzi ntregii lumi
incomparabil mai srac, mai plat si mai mediocr dect este ea n realitate, dect ar putea ea s
se afirme, dac nu i s-ar impune restrictii si claustrri. Din cauza aceasta pierde si tara noastr n
fata opiniei publice internationale, pierde si literatura universal. Aceasta din urm pierde pentru
c literatura noastr, strmtorat cum este, nu-i mai furnizeaz roadele de care are nevoie, pentru
c nu mai are sansa de a se mbogti cu experienta noastr spiritual. Dac acest transfer de
substant ar functiona, toat evolutia artistic a lumii ar lua o alt turnur, ar dobndi o nou
vigoare, ar atinge chiar o treapt nou.
Propun congresului s cear si s obtin desfiintarea oricrei forme de cenzur vizibil sau
ocult asupra operelor artistice, eliberarea editurilor de obligatia de a obtine o autorizatie
pentru orice pagin tiprit.
. ... obligatiile Uniunii fat de membrii ei.
Aceste obligatii nu snt formulate cu precizie n statutul USS (,aprarea drepturilor de autor" si
,msuri pentru aprarea celorlalte drepturi ale scriitorilor"). Or, o trist experient de mai bine de
treizeci de ani a artat c Uniunea n-a aprat nici ,celelalte" drepturi, nici mcar drepturile de
autor ale scriitorilor persecutati. Multi autori (Bulgakov, Ahmatova, tvetaeva, Pasternak,
Zoscenko, Andrei Platonov, Aleksandr Grin, Vasili Grossman) au fost, n timpul vietii, supusi
ofenselor si calomniilor n coloanele presei sau n lurile de cuvnt de la tribune, fr ca ei s aib
posibilitatea fizic de a rspunde atacurilor, si chiar mai ru, au trebuit s sufere constrngeri si
persecutii. Or, Uniunea Scriitorilor nu numai c nu le-a pus la dispozitie propriile sale organe de
pres pentru ca ei s rspund si s se justifice, nu numai c n-a intervenit ea nssi pentru a-i
apra, dar conductorii ei au fost invariabil printre primii lor persecutori. Numele care constituie
mndria poeziei noastre din secolul al XX-lea s-au aflat pe lista exclusilor din Uniune sau, mai
mult, n-au fost niciodat primite m rndurile ei! Ba si mai mult, conducerea Uniunii i-a abandonat
n mod 'as la nenorocire pe aceia a cror persecutare s-a terminat cu deportarea, 'agrul si
moartea (Pavel Vasiliev, Mandelstam, Artiom Vesioli, Pilniak, Babei, Tabidze, Zabolotki si altii).
Sntem obligati s ntrerupem aceast l'st prin cuvintele ,si altii", cci, dup congresul al XX-lea
al partidului,
341
am aflat c snt mai mult de sase sute de scriitori complet nevinovati pe care Uniunea i-a
abandonat docil destinului lor de detinuti si deportati Totusi, sulul acestei liste este si mai lung,
extremitatea lui nederulat nu poate fi citit si ochii nostri n-o vor citi niciodat: figureaz acolo
nume de tineri prozatori si poeti pe care noi n-am putut s-i cunoastem dect cu ocazia unor
ntlniri ntmpltoare, tineri ale cror talente au pierit n lagre nainte de a nflori si ale cror
opere n-au trecut mai departe de cabinetele securittii statului din epoca lui lagona-Ejov-Beria-
Abakumov
Nici o necesitate istoric nu impune ca nou-alesii conductori ai Uniunii s mpart cu vechii
conductori responsabilitatea pentru trecut.
Propun s se formuleze precis, la punctul 22 din statutul USS, toate acele garantii de aprare pe
care Uniunea le ofer membrilor si deveniti tint a unor calomnii si a unor persecutii nedrepte,
pentru ca repetarea ilegalittilor s devin imposibil.
Rog acest congres, n caz c nu va trece indiferent pe lng cele ce am scris aici, s ia n
consideratie interdictiile si persecutiile a cror victim snt eu:
1. Romanul meu Primul cerc (treizeci si cinci de coli editoriale) mi-a fost ridicat, cu mai putin de
doi ani n urm, de ctre securitate, care-i blocheaz astfel procesul normal de publicare, n
schimb, n timpul vietii mele, contra vointei mele si chiar fr stirea mea, acest roman a fost
,publicat" n mod anormal n editie ,nchis" pentru a putea fi citit de un cerc restrns si anonim.
Nu-mi st n putere s obtin lectura public, discutarea deschis a romanului meu, s mpiedic
abuzurile si plagiatul. Autorittile arat romanul meu birocratilor literaturii si-1 ascund majorittii
scriitorilor.
2. n afar de roman, mi s-a confiscat arhiva literar care dateaz de 15 si de 20 de ani si care
contine lucrri ce nu snt destinate publicrii. Cineva ,public" pe sub mn si difuzeaz n acelasi
cerc fragmente extrase tendentios din aceast arhiv. Piesa n versuri intitulat Banchetul
nvingtorilor, pe care am compus-o n minte pe cnd m aflam n lagr si purtam haine marcate
cu patru cifre (cnd, condamnati s murim prin nfometare, eram uitati de societate, cnd nimeni
din afara lagrelor n-a luat atitudine contra represiunilor), deci aceast pies abandonat de
mult vreme mi este atribuit acum ca opera mea cea mai recent.
3. De trei ani de zile se duce contra mea, care am fcut rzboiul ca sef de baterie si care am fost
decorat pe cmpul de lupt, o iresponsabil campanie de calomnii: c, vezi Doamne, am fost
condamnat pentru delicte de drept comun, sau m-am predat a inamic (n-am fcut niciodat asa
ceva), ,am trdat Patria", ,am fost n slujba nemtilor". Asa prezint unii cei unsprezece ani ai mei
de lagr si de deportare la care am fost condamnat pentru vina de a-1 fi criticat pe Stalin. La
instructaje si ntruniri cu usile nchise vin oameni cu functii oficiale si debiteaz asemenea
calomnii. n
342
zadar am ncercat s pun capt acestei campanii adresndu-m Conducerii Uniunii Scriitorilor din
RSFSR precum si presei: conducerea nici mcar n-a rspuns, nici un jurnal n-a publicat
rspunsul meu ctre calomniatori. Dimpotriv, n ultimul an, calomniile contra mea lansate de la
tribune s-au intensificat, s-au acutizat; se folosesc, deformndu-le, extrase din arhiva ce mi s-a
confiscat, iar eu snt lipsit de posibilitatea de a rspunde.
4. Partea nti a romanului meu Pavilionul cancerosilor (douzeci si cinci de coli editoriale),
aprobat de sectia de proz a organizatiei din Moscova a Uniunii Scriitorilor, nu poate fi publicat
n capitole separate (cinci reviste au refuzat-o) si cu att mai putin n integralitatea ei (Novi mir,
Prostor si Zvezda au refuzat-o).
5. Piesa intitulat Cerbul si trfa ocnei, acceptat de teatrul ,Sovre-menik" n anul 1962, nc n-a
primit aprobarea de a fi montat.
6. Scenariul de film stiu tancurile adevrul, piesa Lumina care este n tine, micile povestiri
(Palma dreapt, Ce pcat, seria Frmelor) nu-si gsesc nici regizor, nici editor.
7. Povestirile mele aprute n revista Novi mir n-au fost niciodat adunate n volum, snt refuzate
peste tot (,Sovetski Pisatei", Goslitizdat, ,Bi-blioteka Ogonka") si rmn astfel inaccesibile marelui
public.
8. Pe de alt parte, mi este interzis orice contact cu cititorii. Astfel nu am voie s citesc n public
sau la radio extrase din operele mele (n noiembrie 1966, din unsprezece serate de lectur deja
convenite de mult vreme mi s-au interzis nou n ultimul moment). si apoi, astzi, n tara
noastr, simplul fapt de a da ,spre citire si recopiere" un manuscris constituie un delict (copistilor
din vechea Rusie, acum cinci secole, li se ddea voie s-o fac!).
Astfel munca mea este definitiv nbusit, pus sub lact si defimat.
Fat de o violare asa de grosolan a drepturilor mele de autor si a ,altor" drepturi ale mele,
congresul al V-lea pansovietic se va angaja el s m apere? Felul n care se va rspunde la
aceast ntrebare pare s aib important si pentru viitorul literar al anumitor delegati.
Snt linistit, evident, pentru c datoria mea de scriitor mi-o voi face, n orice mprejurare, si poate
c din fundul mormntului mi-o voi face cu mai mult succes si cu mai mult autoritate dect n
timpul vietii. Nimeni nu va reusi s bareze cile adevrului si snt gata s mor pentru ca el s
nainteze. Dar oare, pn la urm, multele experiente pe care le-am trit ne vor nvta ele s nu-1
mai oprim, ct trieste, pe scriitor de la scris?
Pn n prezent, o asemenea ntelepciune nu ne-a nfrumusetat istoria.
A. Soljenitn
343
[3]
Ctre Secretariatul Conducerii Uniunii Scriitorilor din URSS Tuturor secretarilor Conducerii
12 septembrie 19<J7
Scrisoarea mea ctre Congresul al V-lea al Uniunii Scriitorilor, desi sustinut de mai bine de o
sut de scriitori, a rmas necunoscut publicului si neonorat de vreun rspuns din partea
destinatarului, n schimb, s-au rspndit niste zvonuri uniforme n continutul lor si emannd, n
mod evident, dintr-un acelasi centru de comand. Se urmreste astfel linistirea opiniei publice:
chipurile, arhiva si romanul mi-ar fi fost restituite, iar Pavilionul cancerosilor si o carte de povestiri
ar fi n curs de publicare. Dar toate acestea nu snt dect minciuni, dup cum stiti.
Secretarii Conducerii Uniunii Scriitorilor din URSS, G. Markov, K. Vo-ronkov, S. Sartakov, L.
Sobolev, cu care am discutat n ziua de 12 iunie 1967, mi-au declarat c, n ce-o priveste,
Conducerea consider de datoria ei s resping public josnicele calomnii la adresa mea si a
biografiei mele militare. Nu numai c nu a urmat nici o dezmintire, dar calomniile prolifereaz: la
instructaje, la ntlnirile cu activistii, la sedintele cu agitatorii tinute cu usile nchise, se pune n
circulatie noua si fantastica absurditate cum c as fi fugit n Republica Arab sau n Anglia (as
vrea s-i asigur pe calomniatori c mai degrab o s fug ei). Persoane nu dintre cele anonime
si exprim din ce n ce mai insistent regretul c n-am murit n lagr, c am fost eliberat de acolo.
(De altfel, si imediat dup van Deni-sovici s-au exprimat asemenea regrete. Acum, aceast carte
este retras discret din bibliotecile publice.)
Aceiasi secretari ai Conducerii au promis c ,vor examina cel putin chestiunea" publicrii ultimului
meu roman, Pavilionul cancerosilor. Dar n trei luni de zile patruzeci si doi de secretari ai
Conducerii n-au fost capabili nici s dea o judecat de valoare asupra romanului, nici s-i
recomande publicarea. Nici pus n mod expres la index, nici beneficiind de o aprobare expres de
a circula acesta este straniul echilibru n care romanul meu se gseste de mai bine de un an,
din vara lui 1966. Acum, revista Novi mir ar vrea s-1 publice, dar nu are aprobare.
Crede oare Secretariatul c, din cauza unei asemenea interminabile trgnri, aceast scriere
se va dizolva pe neobservate n neant, va nceta s mai existe si c astfel nu va mai fi nevoie s
se supun la vot includerea sau neincluderea ei n literatura national? Dar ntre timp este citit
cu plcere, mai ales de scriitori. Prin vointa cititorilor, ea deja s-a rspndit n sute de exemplare
dactilografiate. La ntlnirea din 12 iunie, eu am prevenit secretariatul c trebuie s ne grbim cu
tiprirea ei, dac o voim
344
ublicat mai nti n limba rus, c altminteri nu o vom putea mpiedica j apar independent de
noi n Occident.
Dup o absurd trgnare de mai multe luni de zile este momentul s fac urmtoarea
declaratie: dac se va ntmpla asa, atunci aceasta va fi din culpa evident (sau poate din dorinta
secret) a Secretariatului Conducerii Uniunii Scriitorilor din URSS.
nsist ca romanul meu s fie publicat fr ntrziere!
Soljenitn
[4]
NSEMNR DE LA sEDNtA SECRETARATULU UNUN SCRTORLOR DN URSS
22 septembrie 1967
Au fost prezenti aproape treizeci de secretari ai U.S., plus tovarsul Melentiev de la sectia cultur
a CC. A prezidat K.A. Fedin. Pe ordinea de zi: examinarea scrisorilor scriitorului Soljenitn;
nceput la ora 13, sedinta s-a terminat dup ora 18.
Fedin: A doua scrisoare a lui Soljenitn m-a socat. Plngerea lui cum c i s-a blocat rezolvarea
problemelor mi se pare nentemeiat. Am resimtit aceasta ca pe o jignire a colectivului nostru.
Trei luni si jumtate nu constituie defel un termen prea lung pentru examinarea manuscriselor lui.
Sesizez aici un fel de amenintare. Argumentatia lui mi se pare ofensatoare. A doua scrisoare a lui
Soljenitn parc ar vrea s ne forteze s ne ocupm de manuscrisele lui si s le publicm ct mai
curnd. A doua scrisoare o continu pe prima, dar prima vorbea mai detaliat si mai emotional
despre soarta scriitorului, n timp ce a doua mi se pare ofensatoare. Ce problem complex este
publicarea operelor lui Soljenitn? Nici unul dintre noi nu-i neag talentul, dar tonul pe care
vorbeste frizeaz inadmisibilul. Citindu-i scrisoarea, ai senzatia c ti se d o palm peste obraz
ca si dnd noi am fi niste netrebnici, si nu reprezentantii intelectualittii creatoare. La urma
urmelor, el este cel care, prin pretentiile sale, frneaz examinarea problemei, n scrisorile lui nu
gsesc tema solidarittii scriitoricesti. C vrem sau nu vrem, va trebui ca astzi s vorbim si de
operele lui Solje-n'tn, dar mi se pare c, n general, lucrul acesta este nevoie s-1 facem Pornind
de la scrisorile lui.
345
Soijenitn cere permisiunea de a spune cteva cuvinte pe marginea su biectului discutiei. Citeste o
declaratie scris:
, Am aflat c, pentru a discuta despre romanul Pavilionul cancerosior li s-a propus secretarilor
Conducerii s citeasc piesa intitulat Banchetul nvingtorilor, pies pe care eu nsumi am
dezavuat-o de mult vreme pe care de zece ani nici n-am mai recitit-o si pe ale crei exemplare
le-am distrus n totalitate, cu exceptia celui confiscat si acum multiplicat. Am explicat deja n mai
multe rnduri c piesa aceasta a fost scris nu de Sol jenitn, membru al Uniunii Scriitorilor, ci de
detinutul anonim s-232 n anii aceia ndeprtati, cnd, pentru detinutii politici, nu exista nici o
sperant de a mai redobndi vreodat libertatea si cnd nimeni din opinia public, deci nici dintre
scriitori, nu s-a ridicat nici cu cuvntul nici cu fapta contra represiunilor exercitate pn si asupra
unor ntregi popoare. Eu nu vreau s reiau aceast pies mai mult dect ar dori multi oameni de
litere s repete acum unele discursuri si crti de-ale lor din anul 1949. Aceast pies reflect
disperarea care domnea n lagre la vremea aceea, cnd constiinta era determinat de existent
si cnd, desigur, nu se ridicau rugciuni pentru prigonitori. Aceast pies n-are nici o legtur cu
opera mea actual si discutarea ei echivaleaz cu refuzul deliberat de a examina concret
Pavilionul cancerosilor.
n afar de aceasta, este nedemn de etica scriitoriceasc s discuti o lucrare care a fost ridicat
dintr-o locuint particular n modul n care a fost ridicat.
Ct priveste examinarea romanului meu Primul cerc, aceasta este o chestiune aparte, care nu
trebuie s-o nlocuiasc pe cea a Pavilionului cancerosilor."
Korneiciuk: Am o ntrebare ctre Soijenitn: ce crede el despre propaganda burghez care s-a
declansat n jurul scrisorii lui? De ce nu se delimiteaz de ea? De ce o contempl imperturbabil si
o tolereaz? Cum se face c scrisoarea sa a nceput s fie difuzat de radioul occidental nainte
chiar de data congresului?
Fedin l invit pe Soijenitn s rspund.
Soijenitn declar c el nu este un elev de scoal ca s sar din banca la fiecare ntrebare ce i se
pune si c, la fel cu ceilalti, va lua cuvntul atunci cnd i va veni rindul.
Fedin spune c interpelatul poate s grupeze mai multe ntrebri si s le dea un rspuns la toate
mpreun.
Baruzdin: Desi Soijenitn nu este de acord cu discutarea piesei Banchetul nvingtorilor, noi ns,
vrnd-nevrnd, va trebui s vorbim despre ea. ntrebarea mea este urmtoarea: de ce a crezut
Soijenitn c este necesar s citeze aceast pies la Congres, s-o mentioneze?
346
Salnski: l rog pe Soljenitn s precizeze cine, cnd si n ce mprejurri a luat aceste materiale.
Autorul a cerut s-i fie restituite? Cui s-a adresat? ' pedin i propune lui Soljenitn s rspund la
ntrebrile de pn acum.
Soljenitn repet c va rspunde atunci cnd i va veni rndul.
Fedin (sustinut de ceilalti): Dar Secretariatul nu poate s treac la examinarea problemei dac nu
se rspunde n prealabil la aceste ntrebri.
Murmure n sal: Soljenitn poate s refuze discutia cu Secretariatul,
dar s-o spun!
Soljenitn: Bine, am s rspund la aceste ntrebri. Nu este adevrat c radioul occidental a
nceput s difuzeze scrisoarea mea nainte de congres; a nceput s-o difuzeze dup nchiderea
congresului, si nc nu imediat dup aceea. Aici se foloseste termenul de ,strintate" cu mult
emfaz, atribuindu-i o mare semnificatie, ca si cnd ar fi vorba de o instant superioar pe a crei
opinie se pune mare pret. Acest lucru este, poate, de nteles pentru cei care cea mai mare parte
a timpului lor de munc de creatie si-o petrec n cltorii peste hotare si care ne inund literatura
cu note fugitive despre strintate. Dar mie acest lucru mi se pare straniu. Eu n-am fost niciodat
ntr-o tar strin, nu cunosc nici una si nu mai triesc eu att ct s cunosc vreuna. Nu nteleg
cum poti s fii asa de sensibil la reactiile strinttii si s nu fii la cele ale propriei tale tri, la cele
ale opiniei publice din tara ta. Toat viata mea am avut sub tlpi pmntul patriei mele, nu aud
dect durerea lui, nu scriu dect despre el.
De ce piesa Banchetul nvingtorilor a fost mentionat n scrisoarea mea ctre Congres?
Rspunsul reiese clar din nsusi continutul ei: ca s protestez mpotriva ,editrii" ilegale si a
difuzrii ei n ciuda vointei autorului si fr stirea acestuia. Acum, cteva cuvinte despre
confiscarea romanului meu si a arhivei mele. Da, de cteva ori n 1965, am scris Comitetului
Central pe tema aceasta, am protestat. Dar n ultimul timp a fost inventat o nou versiune a
confiscrii arhivei mele. Teus, omul care avea n pstrare manuscrisele mele, ar fi fost, cic, n
legtur cu un alt individ, cruia nu i se d numele, si acesta ar fi fost retinut la vam, nu se stie
la care, unde s-ar fi gsit asupra lui niste materiale (nu se spune ce materiale). Asupra lui nu s-a
gsit nimic care s-mi apartin, dar cineva ar fi decis s m protejeze de o asemenea relatie.
Toat aceast poveste este o minciun. Acum doi ani, Teus, unul dintre cunoscutii mei, a fost
supus unei anchete, dar nu i s-a adus niciodat o asemenea acuzatie. Hrtiile mele au fost
descoperite prin metoda obisnuit a filajului pe strad, a interceptrii convorbirilor telefonice si a
folosirii aparatelor de ascultare la domiciliu. Dar ceea ce este surprinztor este c, de-abia
aprut, noua versiune s-a si rspndit dintr-o dat n diverse locuri din tar: recent, conferentiarul
Potiomkin a expus-o unui public numeros la Riga, iar unul dintre secretarii Uniunii Scriitorilor
scriitorilor din Moscova. Cu aceast ocazie, el a adugat
347
si un produs al imaginatiei sale: eu pretinde el as fi recunoscut toate acestea la ultima mea
ntlnire cu cei de la Secretariat, n realitate, nic' vorb n-a fost de asa ceva. Nu m ndoiesc c n
curnd voi ncepe s prj mese din toate colturile trii scrisori despre difuzarea de care a beneficiat
aceast nou versiune.
O voce: Romanul Pavilionul cancerosilor a fost acceptat sau refuza de redactia lui Novi miri
Abdumomunov: De ce aprobare are nevoie Novi mir pentru a publica romanul si din partea cui?
Tvardovski: n general, decizia publicrii sau nepublicrii cutrui sau cutrui lucru este de
competenta redactiei. Dar n situatia care s-a creat n jurul numelui autorului, Secretariatul Uniunii
este cel care trebuie s decid.
Voronkov: Soljenitn nu s-a adresat niciodat direct Secretariatului Uniunii Scriitorilor din URSS.
Dup scrisoarea adresat Congresului tovarsii din Secretariat au avut dorinta s-1 ntlneasc,
s-i rspund la ntrebri, s stea de vorb cu el, s-1 ajute. Dar dup publicarea scrisorii sale de
ctre murdara pres burghez, si cum Soljenitn nu reactioneaz nicicum...
Tvardovski: Pi, exact ca Uniunea Scriitorilor!
Voronkov:... aceast dorint a disprut. si apoi iat c a fost lansat a doua scrisoare. Ea este un
ultimatum, o injurie, nedemn de obstea scriitorilor nostri. Adineauri, Soljenitn a amintit de un
,secretar" care ar fi comunicat o informatie unei adunri de partid a scriitorilor din Moscova. Acel
secretar snt eu. Cineva s-a grbit s v informeze, dar v-a informat gresit. Despre confiscarea
hrtiilor dumitale, eu m-am mrginit a spune, n cursul acelei adunri, ceea ce dumneata nsuti ai
recunoscut: c hrtiile confiscate erau ale dumitale si c la dumneata acas n-a fost nici o
perchezitie. Dup scrisoarea pe care ati adresat-o Congresului, era natural sa cerem s citim
toate lucrrile dumitale. Dar nu trebuie tratati asa de grosolan niste colegi de munc si de condei!
Dar dumneavoastr, Aleksandr Trifonci, dac socotiti necesar s publicati un roman si dac
autorul accept corecturile dumneavoastr, publicati-1 sntos, ce treab are Secretariatul cu
asta?
Tvardovski: Dar cu Bek cum a fost? Secretariatul a intervenit si el, s-a recomandat s se publice
romanul si totusi n-a fost editat niciodat.
Voronkov: Dar pe mine acum m intereseaz mai ales atitudinea lui Soljenitn ca cettean: de ce
nu reactioneaz la mrsava propagand burghez si de ce se comport n felul acesta cu noi?
Musrepov: Am si eu o ntrebare. Cum poate s scrie c niste tovarsi sus-pusi si exprim
regretul c el n-a murit n lagr? Cu ce drept scrie el asa?
348
Saripov: si pe ce cale a ajuns scrisoarea n Occident?
pedin i propune lui Soljenitn s rspund la aceste ntrebri.
Soljenitn: Da, ce nu s-a spus despre mine! O persoan care ocup si l ora actual un post foarte
important a declarat public c regret c n-a fost membru al ,troiki" care m-a condamnat n anul
1945; el m-ar fi trimis atunci n fata plutonului de executie!... Aici, scrisoarea mea este 'nterpretat
ca un ultimatum: sau publicati romanul meu, sau l public Occidentul. Dar nu eu snt cel care d
ultimatum Secretariatului, ci viata ne d si dumneavoastr, si mie acest ultimatum. Am scris c
m nelinisteste difuzarea romanului meu n sute de exemplare dactilografiate (este o cifr
aproximativ, nu le-am numrat).
O voce: Cum s-a putut produce asa ceva?
Soljenitn: Scrierile mele au o caracteristic stranie: lumea le cere cu insistent ca s le citeasc
si, dup ce le-a primit, si sacrific timpul liber si mijloacele pentru a face copii dup ele, si le d si
altora s le citeasc. Este deja un an de cnd, la Moscova, sectia de proz a citit prima parte a
romanului meu. M mir faptul c tovarsul Voronkov spune c ei n-au stiut de unde s si-1
procure si c 1-au cerut de la KGB. Acum aproape trei ani, o aceeasi difuzare rapid au
cunoscut-o niste ,povestiri miniaturale" sau poeme n proz: de-abia le ddusem cuiva spre a le
citi c s-au si rspndit n mai multe orase din Uniunea Sovietic. ar apoi redactia lui Novi mir a
primit din Occident o scrisoare care ne aducea la cunostint c aceste povestioare miniaturale
fuseser publicate si acolo. Tocmai pentru ca s mpiedic ca aceeasi scurgere s se produc si
cu Pavilionul cancerosilor am trimis la Secretariat o scrisoare asa de presant. Nu mai mic mi-
este mirarea c la scrisoarea adresat Congresului Secretariatul n-a reactionat naintea
Occidentului. si c n-a reactionat contra tuturor calomniilor a cror victim am fost eu. Tovarsul
Voronkov a folosit aici minunata formul de ,frati de condei si de munc". Ei bine, de doi ani si
jumtate, acesti frati de condei si de munc privesc netulburati la felul n care eu snt urmrit,
persecutat, calomniat.
Tvardovski: Nu toti snt indiferenti.
Soljenitn: ar redactorii de jurnale care si ei snt frati nu public dezmintirile mele. Nu mai
vorbesc de interdictia de a citi cartea mea m lagre: nu a fost lsat s intre n lagre, n cursul
perchezitiilor a fost confiscat si pentru ea unii oameni au fost bgati la carcer chiar n acele luni
cnd toate jurnalele ludau n gura mare O zi din viata lui van Deni-sovici si promiteau c
,aceasta nu se va mai repeta". Dar, de ctva timp, cartea a nceput s fie retras, fr zgomot, si
din bibliotecile publice. Mi se scrie din diverse locuri despre diversele moduri de a-i refuza pe ci-
Morii care vor s-o ia cu mprumut: ba c este la legat, ba c este dat, ba c nu se poate ajunge
la raftul respectiv, si solicitantul este nevoit s
349
renunte. at o scrisoare pe care tocmai am primit-o din raionul Krasnog vardeiski, din Crimeea:
La biblioteca raional mi s-a spus n secret (eu snt un fre ventator al acesteia) c este ordin s
fie scoase crtile durnnea voastr. O functionar a vrut s-mi dea ca amintire romanul Oz~
publicat ntr-o revist care nu-i mai fcea trebuint, dar o alt fonc' tionar a oprit-o ndat pe
imprudenta ei prieten: ,Ce faci? NU e voie! ntruct cartea a fost pus la sectia special, este
periculo s-o dai cadou cuiva."
N-am s spun c aceast carte a fost retras din toate bibliotecile, Pe ici pe colo mai poate fi
gsit. Dar niste persoane care au venit la mine n vizit la Riazan n-au putut s obtin cartea la
sala de lectur a bibliotecii regionale: li s-au dat diverse explicatii, dar cartea nu li s-a dat.
Calomnia se stie de mult acest lucru este inepuizabil, inventiv si prolifereaz rapid, dar,
cnd te izbesti nemijlocit de ea si, mai mult dect att, cnd calomnia ia o form nou, inedit, cnd
e lansat de la nltimea tribunei, arunci rmi uluit. Cercul minciunii s-a lrgit n voie si s-a mers
pn la a se afirma c eu am fost prizonier la nemti si c am colaborat cu acestia. Dar asta nu-i
nimic! n vara aceasta, la sedintele de instructaj pentru nvtmntul politic, de exemplu la
Bolsevo, li s-a spus propagandistilor c eu am fugit n Republica Arab si c mi-am schimbat
cettenia. Or, toate acestea snt notate si rspndite mai departe pe o arie de o sut de ori mai
mare. si aceasta se ntmpl la doi pasi de capital! Exist si o alt variant: la Solikamsk,
maiorul sestakov a declarat c eu am fugit n Anglia, profitnd de o cltorie turistic. Cine
ndrzneste s nu cread? ntreab adjunctul sectiei politice. si alt dat tot el: Lui Soljenitn i
s-a interzis oficial sscrie\ S recunoastem: aici, cel putin el este aproape de adevr.
, A fost pus n libertate nainte de termen, si degeaba" se mai spune despre mine de la
nltimea tribunelor. Degeaba sau nu degeaba, asta o putem judeca n lumina sentintei Colegiului
Militar al Tribunalului Suprem, sectia reabilitrilor. Documentul a fost prezentat Secretariatului.
Tvardovski: Acolo este si caracterizarea din punct de vedere militar a ofiterului Soljenitn.
Soljenitn: Expresia ,nainte de termen" este foarte savuroas n acest context! n plus fat de cei
opt ani la care am fost condamnat, am petrecut o lun de zile n nchisorile de tranzit, dar la noi
este si rusinos s amintesti o asemenea bagatel; apoi, fr judecat, am primit surghiun pe
viat; cu aceast osnd/>e viat, am petrecut trei ani n surghiun si, numai datorit congresului
al XX-lea, am fost eliberat si asta este ceea ce se cheam ,nainte de termen"! Aceast mic
formul exprim filozofia cldut a anilor 1949-1953: dac n-ai murit n zoaiele lagrului, dac ai
iesi'
350
rl'n lagf fie ?' tirndu-te pe genunchi nseamn c ai fost eliberat ,na- te de termen"... Fiindc
osnda era pe viat si tot ceea ce se ntmpla "nainte de moarte era nainte de termen.
Fostul ministru Semiceastni, cruia i plcea s se pronunte n proble-ele literaturii, nu o dat s-a
ocupat si de cazul meu. Una dintre uimitoarele l i acuzat"' una chiar comic, era urmtoarea:
,Soljenitn sustine materia- 'ceste lumea capitalist pentru c nu-si ia onorariul" pentru cartea aia
publicat acolo. Evident, era vorba de van Denisovici, pentru c alt carte nu exista. Dar dac
dumneavoastr stiti, dac ati citit undeva, dac e musai g-i smulg capitalismului acesti bani, de
ce nu-mi spuneti si mie? Eu, la Riazan, nu stiu nimic de chestia asta. Poate stiu cei de la ,Cartea
nternational"'? Sau cei de la Comisia extern a Uniunii Scriitorilor? S mi se spun: uite, este
de datoria ta patriotic s ncasezi acesti bani. Cci iat ce ncurctur caraghioas se produce:
cine accept onorarii din Occident nseamn c s-a vndut capitalistilor, cine nu accept
nseamn c-i sustine materialiceste. A treia solutie? Dumnezeu cu mila. Semiceastni nu mai
este ministru, dar ideea lui continu s aib curs; conferentiarii societtii pansovietice pentru
difuzarea cunostintelor stiintifice continu s o rspndeasc. De exemplu, acest lucru 1-a fcut
conferentiarul A. A. Freifeld la 16 iulie anul curent, la circul din Sverdlovsk. Cele dou mii de
spectatori trebuie s fi rmas cu gura cscat: mare pezevenghi mai este si Soljenitn sta! Fr
s ias din Uniunea Sovietic si fr s aib o copeic n buzunar, a reusit s ntreasc
materialiceste capitalismul mondial, (ntr-ade-vr, o poveste ca la circ.) at ce idiotenii poate s
povesteasc nestingherit despre mine cine vrei si cine nu vrei.
La 12 iunie, aici, la Secretariat, noi am avut o convorbire calm si senin. De aici am plecat
fiecare la treburile lui, a trecut ctva timp si deodat ncep s circule zvonuri prin toat Moscova,
s se rstlmceasc, s se deformeze lucrurile, ncepnd cu povestea c Tvardovski s-ar fi rstit
la mine si ar fi btut cu pumnul n mas. Dar cei care au fost de fat stiu c nu s-a ntmplat nimic
de genul acesta: atunci, de ce s se mint? at, si astzi ntelegem a fel tot ce se zice aici, dar
cine poate garanta c si dup sedinta de astzi nu se va rstlmci totul? si dac sntem ,frati de
condei si de munc", atunci iat prima mea rugminte: hai s relatm despre sedinta de astzi,
fr s nscocim ceva, fr s deformm ceva.
Eu snt singur, dar calomniatorii mei snt cu sutele. Eu, desigur, nu voi reusi niciodat s m apr
si nu pot sti dinainte ce acuzatii mi se vor aduce. Nu m-as mira s aud spunndu-se despre mine
c snt un adept
Organism care se ocup de problemele internationale referitoare la edi-'Tea de crti. (N.t.)
351
al teoriei geocentrice si c am fost primul care a pus foc rugului lui Gior dano Bruno.
Sainski: Eu am s vorbesc de Pavilionul cancerosilor. Consider ca este necesar s fie publicat,
cci este o lucrare strlucit si viguroas. Ce-1 drept, autorul scrie la modul patologic despre boli,
iar cititorul, iar s vrea va fi cuprins de teama de cancer, si asa att de rspndit n secolul
nostru. Aspectul acesta trebuie eliminat ntr-un fel sau altul, la fel ca si causticitatea foiletonistic.
Suprtor este si faptul c aproape toate destinele personajelor se leag, ntr-o form sau alta,
de lagr sau de viata de lagr Hai, fie Kostoglotov, fie Rusanov, dar de ce este indispensabil
acest lucru si pentru Vdim, si pentru sulubin, si, n sfrsit, pentru soldat? La sfrsit de tot aflm c
nu este vorba de un soldat obisnuit, ci de unul din paza lagrului. deea fundamental a
romanului este una referitoare la sfir-situl unui trecut greu. si acum cu privire la socialismul etic:
personal nu vd nici un ru n chestia asta. Dac Soljenitn ar propovdui socialismul amoral, ar fi
groaznic. Dac ar propovdui national-socialismul sau socialismul national n variant
chinezeasc, ar fi groaznic. Fiecare om este liber s gndeasc n felul lui despre socialism si
despre evolutia acestuia. Personal, cred c socialismul este determinat de legile economice, dar
aceasta se poate discuta. Atunci de ce s nu se publice acest roman? (n continuare, vorbitorul
cheam Secretariatul s combat cu fermitate calomniile rspndite mpotriva lui Soljenitn.)
Simonov: Nu accept romanul intitulat Primul cerc si snt mpotriva publicrii lui. n schimb, snt
pentru publicarea Pavilionului cancerosilor. Nu totul mi place n acest ultim roman, dar nu este
obligatoriu ca el s plac tuturor. Poate c trebuie acceptate unele dintre remarcele fcute
autorului, dar, fireste, este imposibil s fie acceptate toate. Noi sntem de asemenea obligati s
respingem calomniile ndreptate mpotriva lui Soljenitn. Ar trebui s i se publice si o carte de
nuvele cu o prefat care ar fi un pretext excelent pentru a-i prezenta biografia si astfel
calomniile ar cdea de la sine. Noi sntem cei care trebuie si putem pune capt acestor acuzatii
false, nu el singur. Banchetul nvingtorilor nu 1-am citit si nu doresc s- citesc, de vreme ce
autorul lui nu vrea acest lucru.
Tvardovski: Situatia lui Soljenitn este de asa natur nct el nu poate s fac o declaratie public.
Noi, Uniunea Scriitorilor, avem datoria s-i dm un avertisment sever lui Soljenitn pentru modul
inadmisibil si ne-cuvenit n care s-a adresat Congresului, trimitndu-si scrisoarea la un numr asa
de mare de persoane. Redactia Novi mir nu vede nici un motiv de a nu publica Pavilionul
cancerosilor, desigur, cu unele modificri. Noi nu vrem dect s obtinem aprobarea Secretariatului
sau cel putin ca Secretariatul s nu obiecteze, (l roag pe Voronkov s-i procure un proiect de
comunicat al Secretariatului, proiect pregtit nc din iunie.)
Voronkov nu se grbeste s procure comunicatul, ntre timp:
352
Voci: nc nu s-a hotrt nimic. Unii snt contra.
Fedin: Nu, nu este adevrat; Secretariatul nu trebuie s tipreasc sau resping ceva. Sntem
noi vinovati de ceva? Dumneata, Aleksandr Tri-fonci, te simti vinovat?
Tvardovski (repede, pe un ton hotrt): Eu?? nu.
Fedin: Nu e nevoie s se caute un pretext artificial pentru a face o declaratie. Zvonurile care
circul nu snt un pretext suficient. Ar fi altceva dac Soljenitn nsusi ar da ocazia de a desclci
situatia care s-a creat. Este de datoria lui Soljenitn s se exprime public. Dup dumneata,
Aleksandr saevici, la ce ar trebui s serveasc publicarea de ctre noi a protestelor dumitale?
nainte de orice, dumneata trebuie s protestezi mpotriva folosirii murdare a numelui dumitale de
ctre dusmanii nostri din Occident. Totodat, desigur, vei gsi posibilitatea s exprimi cu voce
tare si o parte din necazurile dumitale la care te-ai referit astzi aici. Dac acesta va fi un
document reusit si judicios, atunci noi l vom publica, te vom ajuta. Tocmai de la aceasta trebuie
s porneasc justificarea dumitale, si nu de la publicarea operelor dumitale, nu de la trgul
acesta: cte luni avem noi dreptul s v examinm manuscrisul, trei? Patru? Oare aceasta este
problema? Problema este c, iat, numele dumitale figureaz si este folosit acolo, n Occident, n
scopurile cele mai murdare.
(Aprobare printre membrii Secretariatului.)
Korneiciuk: Noi te-am invitat nu ca s aruncm cu pietre n dumneata. Te-am chemat ca s te
ajutm s iesi din aceast situatie grea si ambigu. ti s-au pus ntrebri, dar dumneata ai evitat
s le rspunzi, ti dai seama ce colosal lupt planetar este n curs si n ce conditii grele? Noi nu
putem sta deoparte. Prin opera noastr, noi aprm guvernul nostru, partidul nostru, poporul
nostru. Dumneata faci ironii pe tema cltoriilor n strintate defmindu-le drept plimbri
agreabile; dimpotriv, noi ne ducem n strintate ca s luptm si s ne ntoarcem de acolo frnti
de oboseal, epuizati, dar cu sentimentul datoriei mplinite. S nu crezi c m-ai ofensat facnd
aluzie la nsemnrile de cltorie. Eu nu fac nsemnri, eu cltoresc pentru nevoile Consiliului
Mondial al Pcii. stim c ai suferit mult, dar n-ai fost singurul. Pe lng dumneata au fost multi alti
oameni n lagre. Vechi comunisti. Din lagr, ei au plecat direct pe front, n trecutul nostru n-au
fost numai ilegalitti, au fost si fapte eroice. Dar dumneata lucrurile acestea nu le-ai vzut.
nterventiile dumitale nu snt dect niste rechizitorii. Banchetul nvingtorilor miroase a ranchiun,
murdrie, ofens, ticlosie! si scrierea asta se rspndeste, poporul o citeste! Cnd ai fost
dumneata n lagr? Nu n anul 1937! Dar n 1937 noi a trebuit s ndurm multe!! si nimic n-a
fost n stare s ne opreasc! Corect ti-a spus Konstan-tin Aleksandrovici (Fedin): dumneata
trebuie s iei atitudine n mod public si s lovesti n propaganda occidental. Du-te s lupti
mpotriva dusmanilor trii noastre! ntelegi dumneata c n lume exist arma termonuclear
353
si c, n pofida tuturor eforturilor noastre n favoarea pcii, Statele Unit pot s fac uz de ea?
Cum putem noi, scriitori sovietici, s nu fim si ostasi1)
Soljcnitn: Declar nc o dat c nu este cinstit s se discute Banchetul nvingtorilor si insist ca
acesta s fie exclus din discutie!
Surkov: Gura altuia, vorba-ceea, nu poti s-o ncui cu cheia.
Kojevnikov: Marele interval de timp dintre scrisoarea lui Soljenitn s' dezbaterea de astzi
demonstreaz tocmai c Secretariatul a luat foarte n serios aceast scrisoare. Dac am fi
discutat-o atunci, la cald, ne-am fi artat mai duri, mai putin dispusi la o cumpnire calm. Noi am
decis s ne convingem prin noi nsine de caracterul antisovietic al acestor manuscrise. si am
consumat mult timp ca s le citim. Destinul militar al lui Soljenitn pare dovedit prin documente,
dar noi discutm acum nu ofiterul ci scriitorul. Astzi, pentru prima dat, l aud pe Soljenitn
dezavund imaginea defimtoare despre realitatea sovietic, asa cum a dat-o el n Banchetul
nvingtorilor, dar nu pot s uit impresia pe care am avut-o la citirea acestei piese. Pentru mine,
momentul dezicerii lui Soljenitn de Banchetul nvingtorilor nc nu concord cu impresiile mele.
Poate c din cauz c n Primul cerc si n Pavilionul cancerosilor decelez acelasi spirit de
rzbunare pentru toate cte le-a trit. si cnd este vorba de destinul acestor opere, autorul trebuie
s-si aduc aminte c este obligat fat de organizatia care 1-a descoperit ca scriitor. La data
aceea, eu am fost primul care mi-am exprimat temeri n legtur cu Casa Matrionei. Noi am
pierdut timp, ti-am citit manuscrisele nc informe, pe care nu ndrzneai s le supui atentiei
vreunei redactii. Pavilionul cancerosilor suscit dezgust prin excesul de naturalism, prin
acumularea tuturor ororilor posibile si imaginabile; totusi planul su fundamental nu este medical,
ci social, si tocmai acest lucru este inacceptabil. si ai zice c la acel plan se raporteaz titlul
lucrrii. Prin a doua dumitale scrisoare, vrei s obtii zor-nevoie publicarea unui roman pe care nu
1-ai pus la punct. Acest santaj ti se pare demn de un scriitor? La noi, toti scriitorii ascult cu
plcere de prerile redactorilor si nu le forteaz mna.
Soljenitn: Cu toate explicatiile si protestele mele, cu tot nonsensul absolut pe care-1 reprezint
discutarea unei lucrri scrise acum douzeci de ani, ntr-o alt epoc, n conditii incomparabile si
de ctre un alt om, lucrare care, n plus, n-a fost publicat niciodat, n-a fost niciodat citit de
nimeni, si care a fost sustras dintr-un sertar o parte dintre oratori se concentreaz numai pe
aceast lucrare. Este un lucru mult mai absurd dect dac, de exemplu, la primul congres al
scriitorilor, cineva 1-ar fi denigrat pe Maksim Gorki pentru ale sale Gnduri inoportune^ sau pe
Ser-
1 Articole scrise de Gorki si publicate n ziarul su Novaiajizn n 1917-1918, apoi n volum n
1918. n aceste articole scriitorul se opunea cu nversunare bolsevicilor. (N.t.)
354
h Jev-tenski pentru corespondentele sale destinate agentiei Osvag', lu-^ ri care au fost publicate,
si numai cu cincisprezece ani mai devreme. c jjjeiciuk a spus aici c asa ceva nu s-a mtmplat
niciodat si nu se va -Vrnpla niciodat, c nu s-a vzut niciodat ceva de genul acesta n istoria
literaturii ruse. ntocmai!
Ozerov: Aceast scrisoare ctre Congres a fost un act teribil din punct , ve<jere politic. Ea a mers
mai nti la dusmanii nostri, n scrisoare erau unele afirmatii incorecte. Printre scriitorii reprimati pe
nedrept s-a aflat si Zamiatin. n legtur cu publicarea Pavilionului cancerosilor, se poate ajunge
la un acord cu Novi mir: poate fi publicat cu conditia de a corecta manuscrisul si de a discuta
corecturile efectuate. Mai este nc de depus o munc foarte serioas. Romanul are pasaje de
calitate inegal, are si lucruri reusite si lucruri ratate. Trebuie mai ales s se ia atitudine mpotriva
laturii pamfletare, caricaturale. As ruga s se fac o serie ntreag de prescurtri, despre care nu
pot vorbi aici din lips de timp. Filozofia socialismului etic nu eman numai de la protagonist, ea
pare a fi mbrtisat de autor, si acest lucru este inadmisibil.
Surkov: Am citit si eu Banchetul nvingtorilor. Starea de spirit pe care o degaj este: ,s v ia
dracu pe toti"! si n Pavilionul cancerosilor continu s sune acelasi laitmotiv. Care dintre toate
personajele a intrat n lumea eroului? Numai acest straniu sulubin, pe att de asemntor cu un
comunist pe ct snt eu cu... sulubin, cu ideile lui infinit de nvechite. N-am s ascund un lucru: eu
snt un om cinstit. Cunosc bine toate aceste teorii economice si sociale, mi-am bgat nasul si n
Mihailovski si n Vdim Soloviov, si este o naivitate s crezi c economia poate s depind de
moral. Dup attea ncercri, dumneata ai dreptul s te simti ofensat ca om, dar dumneata esti
scriitor! Eu cunosc comunisti care au suferit, cum te exprimi dumneata, cu asupra de msur, dar
aceasta n-a avut nici o influent asupra conceptiei lor despre lume. Nu, acesta nu este un roman
fiziologic, ci unul politic, si pe tot parcursul lui abordeaz chestiuni de fond. si apoi, acest idol din
Piata Teatrului... Desi, la data aceea, monumentul lui Marx nc nu exista. Dac ar fi publicat,
Pavilionul cancerosilor s-ar putea ntoarce mpotriva noastr si ar avea mai mult fort dect
memoriile Svetlanei. Da, este adevrat, ar fi trebuit mpiedicat publicarea romanului n Occident,
dar este greu. at, n ultimul timp, eu am fost un apropiat al Annei Andreevna Ahmatova si stiu c
ea dduse ctorva persoane s citeasc Recviemul: cteva sptmni mai trziu, textul a aprut n
Occident. Desigur, cititorul nostru este att de evoluat si are atta experient nct nici 0 brosur n-
ar putea s-1 abat de la comunism; totusi, pentru noi, operele toi Soljenitn snt mai periculoase
dect cele ale lui Pasternak. Pasternak
Osvag era agentia de informatii a armatelor lui Denikin. (N.t.)
355
era un om rupt de viat, n timp ce Soljenitn are un temperament viu h~ tios, politic. El este un
om cu idei. Noi sntem, n istoria omenirii, ansa jati n prima revolutie care nu si-a schimbat nici
cuvintele de ordine ni ' drapelele! ,Socialismul etic" este un socialism destul de mic-burghe
demodat, primitiv si (ntorcndu-se spre Salnski) nu stiu cum puteti s"' nu ntelegeti aceste lucruri
si s mai gsiti si ceva valabil printre ele
Salnski: Dar eu nu le apr ctusi de putin.
Riurikov: Soljenitn a suferit din partea acelora care 1-au calomniat dar si din partea acelora care-
1 laud peste msur si-i atribuie calitti pe care el nu le are. Printre lucrurile pe care trebuie s
le recunoasc Soljenitn este si acela c el nu este ,continuatorul realismului rus". Comporta-
mentul maresalului Rokossovski, al generalului Gorbatov, este mai cinstit dect cel al eroilor
dumitale. Sursa de energie a acestui scriitor se afl n ndrjirea sa, n ofensele pe care le-a
suferit. Snt lucruri omenesti, de nteles. Totusi dumneata scrii c-ti snt interzise operele? Dar
cenzura nu s-a atins de nici unul dintre romanele dumitale! M mir c Tvardovski cere dezlegare
de la noi. Eu, de exemplu, n-am cerut niciodat Uniunii Scriitorilor aprobarea de a publica sau de
a nu publica, (l roag pe Soljenitn s aib ncredere n recomandrile lui Novi mir si promite, din
partea ,tuturor celor prezenti", adnotri pe marginea fiecrei pagini a Pavilionului cancerosilor.)
Baruzdin: Eu snt tocmai unul dintre aceia care, de la nceput, n-au mprtsit entuziasmul
general pentru opera lui Soljenitn. Deja Casa Matrionei este cu mult mai slab dect prima sa
oper, iar Primul cerc are foarte multe puncte slabe: Stalin, Abakumov si Poskrebsev snt
prezentati ntr-o manier deprimant de naiv si primitiv. Pavilionul cancerosilor este o oper
antiumanist. Sfrsitul romanului conduce la ideea c ,ar fi trebuit s se mearg pe alt cale".
Oare a putut s cread Soljenitn c scrisoarea lui ,n loc de alocutiune" va fi citit imediat la
Congres? Cte scrisori s-au primit la Congres?
Voronkov: Vreo cinci sute.
Baruzdin: Ati auzit? Putea cineva s le citeasc imediat? Nu snt de acord cu Riurikov: este just
ca problema aprobrii s fie trecut asupra Secretariatului. Secretariatul nostru trebuie s se
transforme din ce n ce mai mult ntr-un organism creator si s nu fie zgrcit cu sfaturile pentru
redactori.
Abdumomunov: Este foarte bine c Soljenitn a avut curajul s se dezic de Banchetul
nvingtorilor. El va avea curajul s se gndeasc la modalitatea de a traduce n viat propunerea
lui Konstantin Aleksandrovici (Fedin). Dac publicm Pavilionul cancerosilor, tapajul si prejudiciul
care vor urma vor fi mai mari dect acelea deja provocate de prima sa scrisoare. si ce nseamn
asta: ,El a aruncat tutun n ochii macacului, asa, fr rnO"
356
. - aia: ,asa, fr motiv"?1 Astea snt niste cuvinte ndreptate m-
" triva regimului nostru, n roman exist Rusanovi, exist marii martiri P.. ,greier, dar unde snt
ceilalti? Unde este societatea sovietic? Nu poti a! ngrosi liniile n felul acesta, nu poti s scrii un
roman fr o licrire SA lumin. si apoi exist multe lungimi, repetitii, scene naturaliste; toate
acestea trebuie suprimate.
Abasidze: N-am reusit s citesc dect 150 de pagini din Pavilionul ancerosilor, de aceea nu pot
s-mi exprim o opinie mai profund. N-am mas cu impresia c acest roman nu se poate publica.
Dar, repet, nu-mi pot exprima o opinie mai profund. Poate c lucrurile esentiale de-abia
urmeaz. Noi toti, scriitori cinstiti si talentati, i-am combtut totdeauna pe cei care nfrumusetau
lucrurile, chiar ni se interzicea s-o facem. Dar pe Soljenitn l paste pericolul de a cdea n
cealalt extrem: exist la el pasaje care au un caracter de pur reportaj acuzator. Artistul este ca
un copil, el demonteaz o masin pentru a vedea ce are nuntru, dar arta adevrat ncepe cu
asamblarea. Observ c Soljenitn l ntreab pe vecinul su cum se numeste fiecare orator. De ce
nu cunoaste pe nici unul dintre noi? Pentru c nu 1-am invitat niciodat. Propunerea lui
Konstantin Alek-sandrovici (Fedin) este just: s rspund Soljenitn nsusi la calomnii, poate mai
nti printr-un text de uz intern.
Brovka: n Bielorusia snt multi oameni care au fost trimisi n lagre; Serghei Grakovski, de
exemplu, a petrecut acolo douzeci de ani. Dar ei au nteles c vina pentru aceste nedreptti o
poart nu poporul, nu partidul, nu puterea sovietic, nsemnrile Svetlanei Stalin nu snt dect o
flecreal muiereasc, poporul a priceput despre ce este vorba si rde de chestia asta. Dar aici,
n fata noastr, se afl un talent unanim recunoscut, tocmai n aceasta const pericolul de a-1
publica. Da, dumneata resimti durerea patriei dumitale, si chiar mult prea mult, dar nu-i triesti
bucuriile ei. Pavilionul cancerosilor este prea sumbru, nu poate fi publicat. (Ca toti antevorbitorii si
ca toti cei care vor urma, acesta sprijin si el propunerea lui Fedin: Soljenitn trebuie s fac o
declaratie presei pentru a se ridica mpotriva calomniilor occidentale n legtur cu scrisoarea lui.)
lasen: (Are cuvinte injurioase pentru Banchetul nvingtorilor.) Pe autor nu-1 frmnt
nedreptatea, ii otrveste ura. Oamenii snt scandalizati c n rndurile Uniunii Scriitorilor exist un
asemenea scriitor. Eu propun s-1 excludem din Uniune. N-a fost singurul care a suferit, dar
ceilalti nteleg mai bine tragedia epocii noastre, tnrul kramov, de pild, n Pavilionul
cancerosilor se simte, desigur, mna maestrului. Autorul cunoaste subiectul mai bine dect orice
medic sau profesor. Dar iat, pentru blocada Leningradului el l acuz nu numai pe Hitler, ci ,si pe
altii". Cine
Episod din Pavilionul cancerosilor, partea a ll-a, cap. xxxv. (N.t.)
357
snt acesti altii? Nu se ntelege. Beria? Sau remarcabilii nostri conductori actuali? Trebuie spus
clar. (Totusi, oratorul sprijin decizia curajoas a W Tvardovski de a lucra asupra romanului
mpreun cu autorul. Apoi ro mnui va putea fi dat spre citire unui grup restrns de persoane.)
Kerbabaev: Am citit cu mare neplcere Pavilionul cancerosilor. Toat personajele snt fosti detinuti,
totul e sumbru, nu exist nici un cuvnt cald Pur si simplu ti se face great cnd citesti. Vera i
ofer eroului casa ei si-sj deschide bratele n fata lui, iar el, el refuz viata. si apoi ce nseamn
acest ,nouzeci si nou plng si unul singur rde"? Asta e n legtur cu Uniunea Sovietic? Eu
snt de acord cu ceea ce a spus prietenul nostru Kor-neiciuk. De ce vede autorul totul n negru? si
eu de ce nu descriu lucruri ntunecate? Eu m strduiesc totdeauna s scriu numai despre ceea
ce umple de bucurie sufletul omului. Nu este suficient c s-a dezis de Banchetul nvingtorilor. L-
as considera curajos dac s-ar dezice de Pavilionul cancerosilor, atunci 1-as mbrtisa ca pe un
frate.
saripov: Ba eu nu i-as acorda nici un rabat, eu 1-as exclude din Uniune! n piesa lui, tot ce este
sovietic este prezentat ntr-o manier negativ, chiar si Suvorov. Snt cu totul de acord: s se
dezic de Pavilionul cancerosilor. Republica noastr a destelenit pmnturi si le-a dat agriculturii
si merge
din succes n succes.
Novicenko: Scrisoarea ctre Congres a fost difuzat ntr-un mod inadmisibil, trecnd peste capul
destinatarului ei oficial. M asociez cuvintelor severe ale lui Tvardovski; noi trebuie s
condamnm cu hotrre aceast metod. Nu snt de acord cu revendicrile principale ale
scrisorii: nu se poate admite ca totul s fie publicat. Altminteri, ar trebui s publicm si Banchetul
nvingtorilor! S revenim la Pavilionul cancerosilor. ncerc sentimente amestecate. Eu nu snt un
copil, stiu c va trebui s mor, si poate n aceleasi chinuri ca si eroii lui Soljenitn. Dar chiar n
aceast situatie, lucrul cel mai important rmne acesta: care este constiinta ta? Care este
disponibilul tu de moralitate? si dac romanul s-ar limita la aceasta, eu as socoti necesar s fie
publicat, dar scena caricatural cu fiica lui Rusanov este un amestec josnic n viata noastr
literar. Sensul poli-tico-ideologic al socialismului etic este negarea marxism-leninismului. si apoi
aceste cuvinte din Puskin ,Dintre stihiile toate, omul/ E-un trdtor, un zbir sau un captiv"
constituie o teorie injurioas. Toate aceste lucruri snt categoric inacceptabile pentru noi, pentru
societatea noastr si pentru poporul nostru, n roman, toti cei care au avut de suferit snt pusi s
judece societatea, ceea ce este ofensator. Rusanov este un tip odios, zugrvit veridic. Dar este
inadmisibil s faci din el reprezentantul si purttorul de cuvnt al ntregii noastre societti oficiale.
Este socant c numele lui Gorki este invocat att de des de un personaj josnic si respingtor ca
Rusanov. Chiar dac acest roman va fi adus la o anumit conditie calitativ,
358
1 nu va deveni un roman al realismului socialist. Dar va fi un eveniment rterar, o oper de talent.
Eu am citit si Banchetul nvingtorilor si trebuie
- spun c, din punct de vedere uman, el a sfrmat ceva n mine n raport 5 autorul. Trebuie
depsite toate rdcinile acestei piese.
jVlarkov: Discutia noastr a fost foarte util. Eu tocmai vin din Siberia, unde am vorbit de cinci ori
n fata unui public numeros. Trebuie spus c
'cieri nu se face un tapaj deosebit n jurul numelui acestui autor. Doar ntr-un loc mi s-a dat un
bilet; v rog s m scuzati, dar n bilet scria exact asa- ,Cnd o s nceteze acest Doljenitn (sic!)
s defimeze literatura sovietic?" Noi asteptm de la Soljenitn un rspuns foarte precis
calomniilor burgheze, asteptm de la el s fac o declaratie presei. El trebuie s-si apere
onoarea de scriitor sovietic. Dezicndu-se de Banchetul nvingtorilor, mi-a luat o piatr de pe
inim, n privinta Pavilionului cancerosilor, snt de aceeasi prere cu Surkov. Opera se situeaz
totusi ntr-un plan practic. Nu pot n nici un chip s accept elucubratiile politico-sociale. ,Cineva a
fcut asta" spune el, dar nu se stie la adresa cui. Dat fiind spiritul de bun colaborare care
exist ntre Novi mir si Aleksandr saevici, cred c acest roman poate fi finisat, dar aceasta
necesit o munc serioas. Desigur, asa cum se prezint azi, nu poate fi dat la cules. Ce-i de
fcut mai departe? Concret: A.. s pregteasc pentru pres declaratia despre care au vorbit toti
aici; ar fi foarte bine ca acest lucru s se ntmple chiar n ajunul srbtorii; apoi ar putea fi dat
publicittii un comunicat din partea Secretariatului. Totusi eu continuu s-1 consider pe A.. ca pe
un tovars de-al nostru. Dar, Aleksandr saevici, noi ne gsim ntr-o situatie delicat din vina
dumitale, iar nu din vina altcuiva, n ce priveste propunerile de excludere din Uniune, eu cred c,
n virtutea spiritului tovrsesc care trebuie s ne cluzeasc, nu trebuie s ne grbim.
Soljenitn: M-am ridicat nu o dat n cursul zilei de azi mpotriva discutrii Banchetului
nvingtorilor, dar trebuie s revin la acest subiect. La urma urmelor, eu pot s v reprosez tuturor
c snteti contra teoriei dezvoltrii, dac gnditi n mod serios c un om rmne neschimbat n
douzeci de ani, cnd toate conditiile s-au modificat complet. Dar am auzit aici un lucru mai
serios: Komeiciuk, Baruzdin si nc vreo ctiva au spus c ,poporul citeste Banchetul
nvingtorilor", ca si cnd aceast pies ar fi pus n circulatie. Eu acum voi vorbi foarte rar pentru
ca fiecare dintre cuvintele mele s fie nregistrate exact. Dac Banchetul nvingtorilor cunoaste o
larg difuzare din mn n mn sau este tiprit, eu declar solemn c toat rspunderea pentru
aceasta i revine acelei organizatii care s-a servit de singurul exemplar existent al acestei piese,
care n-a fost citit niciodat de nimeni, pentru ,a-1 publica" n timpul vietii mele si contra vmtei
mele: aceast organizatie este cea care rspndeste piesa! De un 311 i jumtate nu ncetez de
a avertiza spunnd c lucrul acesta este foarte
359
periculos! Eu cred c dumneavoastr acolo nu aveti o sal de lectur si c manuscrisul v este
dat pentru acas, unde aveti fii si fiice si unde nu toate sertarele se nchid cu cheia, n privinta
aceasta, eu v-am prevenit sj v previn si acum!
Acum despre Pavilionul cancerosilor. Mi se reproseaz chiar titlul, spu-nndu-se c pavilionul
cancerosilor si cancerul nu snt un subiect medical ci un simbol. V rspund: este un simbol
foarte comod dac, pentru a-i descoperi, trebuie s traversezi tu nsuti toate etapele cancerului si
ale agoniei. Pentru un simbol, pasta este prea groas; pentru un simbol snt prea multe detalii
medicale. Am dat romanul spre lectur unor mari oncologi cerndu-le prerea n materie: mi-au
rspuns c, din punct de vedere medical, este ireprosabil si n pas cu ultimele noutti ale
domeniului. Este vorba anume de cancer, de cancer ca atare, asa cum nu se vorbeste de el n
literatura de divertisment, dar asa cum l resimt n fiecare zi bolnavii, inclusiv unii dintre apropiatii
dumneavoastr si asa cum poate, n curnd, una dintre personajele prezente aici va sta ntins pe
patul unui serviciu de oncologie si va ntelege atunci ce ,simbol" este acesta.
Nu nteleg deloc acuzatia de antiumanism adus Pavilionului cancerosilor. Este exact contrariul,
este triumful vietii asupra mortii, al viitorului asupra trecutului, altminteri, dat fiind caracterul meu,
nu m-as fi apucat niciodat s scriu ceva de genul acesta. Dar eu consider c datoria literaturii
fat de societate si fat de individ nu const n a-i ascunde adevrul, nici n a-1 atenua, ci n a-i
spune cu sinceritate ceea ce este si ce-1 asteapt. Tot n sensul acesta ne vorbesc si proverbele
rusesti:
Nu-1 iubi pe cel ce zice-ntruna ,da", ci pe cel ce mai strecoar uneori si-un ,ba".
Cel ce la vorb dulce-i ca mierea, are nravul amar ca fierea.
si, n general, sarcina scriitorului nu se reduce la a critica sau a apra cutare sau cutare mod de
repartizare a produsului social, la a critica sau a apra cutare sau cutare form de organizare
statal. Sarcina scriitorului este s trateze subiecte mai universale si mai eterne: misterele inimii
si ale constiintei umane, conflictul vietii si al mortii, depsirea durerii sufletesti si a acelor legi ale
destinului uman care s-au nscut n noaptea imemorial a mileniilor si care vor fi n vigoare pn
cnd se va stinge soarele de pe cer.
M mhneste faptul c tovarsii nu au citit cu atentie unele pasaje ale romanului si, drept urmare,
au rmas cu o imagine deformat despre ele. Lucrul acesta n-ar trebui s se ntmple. De
exemplu, fraza ,nouzeci si nou plng si unul singur rde" este un proverb curent n lagre.
ndividului care ncearc s treac fr s stea la coad, Kostoglotov i arunc-n fat acest
proverb, pentru a-1 face s afle cine este el, Kostoglotov, asta-i tot. ar aici se trage concluzia c
asta este despre Uniunea Sovietic n
360
ntregimea ei. Sau acest macac se gseste de dou ori n carte si, dac
compar cele dou pasaje, este clar c prin omul ru care i-a aruncat tutun n ochi, ata, fr
motiv, se subntelege n mod concret Stalin. Si ce mi se obiecteaz? C nu este ,asa, fr
motiv"? Dar dac nu este asa, fr motiv", atunci lucrul acesta este legitim, necesar? Surkov m-a
uimit: n primul rind, nici mcar n-am reusit s nteleg de ce a adus vorba de Marx, care nici nu
este pomenit n romanul meu. Pi bine, Aleksei Aleksandrovici! Dumneavoastr snteti un poet, o
persoan cu un gust artistic fin, si, n cazul de fat, fantezia v-a jucat o fest. Nu ati nteles
aceast scen? sulubin l citeaz pe Bacon, de la care ia terminologia: el vorbeste de ,idolii
pietei" si Kostoglotov ncearc s-si imagineze o piat n mijlocul creia se ridic un idol albstriu.
sulubin vorbeste despre ,idolii teatrului" si Kostoglotov si imagineaz un idol n interiorul unui
teatru, si cum asta nu se poate, l amplaseaz n piata teatrului. Cum ati putut s credeti c este
vorba de Moscova si de monumentul, nc neridicat, al lui Marx?...
Tovarsul Surkov a spus c au fost suficiente cteva sptmni de difuzare pentru ca Recviemul
s ajung n strintate. Dar prima parte a Pavilionului cancerosilor circul de mai bine de un an
si tocmai aceasta m nelinisteste, tocmai de aceea presez Secretariatul.
Tovarsul Riurikov mi-a dat si un sfat, acela de a nu mai continua realismul rus. Ei bine, v spun
cu mna pe inim, la realismul rus nu voi renunta niciodat.
Riurikov: Eu n-am spus s renunti la realismul rus, ci s dezavuezi interpretarea acestui rol, asa
cum este ea dat n Occident.
Soljenitn: Acum referitor la propunerea lui Konstantin Aleksandrovici (Fedin). Fireste, o salut.
Transparent, iat exact ceea ce, tot timpul, m strduiesc s obtin! Destul ne-am ascuns, destul
ne-am dosit discursurile si destul ne-am ncuiat stenogramele cu sapte lacte. at, am avut o
dezbatere despre Pavilionul cancerosilor. Sectia de proz a hotrt s trimit stenograma acestei
dezbateri la redactiile interesate. Ce credeti c s-a n-tmplat? n loc de aceasta, a ascuns-o, si cu
mare greutate am obtinut s mi-o dea mie, autorului. Ct priveste stenograma de azi, sper s-o
primesc, nu-i asa, Konstantin Aleksandrovici?
,La ce serveste publicarea protestelor dumitale?" a ntrebat Konstantin Aleksandrovici. Pentru
mine, rspunsul este clar: serveste literaturii nationale. Dar stranie idee are Konstantin
Aleksandrovici cnd spune c eu trebuie s desclcesc situatia. Eu snt legat de mini si de
picioare, am gura astupat si eu snt cel care ar trebui s fac aceasta? Mi se pare c Puternicei
Uniuni a Scriitorilor i vine mai usor s-o fac. Mie mi se taie nce rndulet pe care-1 scriu, n timp
ce Uniunea are toat presa la dispo-2ltie. Eu tot nu nteleg si nu vd de ce scrisoarea mea n-a
fost luat n
^ 361
consideratie la Congres. Acum, K. A. propunea s combatem nu cauzei ci efectele, adic
zgomotul fcut n Occident n jurul scrisorii mele Du e' neavoastr vreti ca eu s public o
dezavuare dar ce anume s dezavu Nu pot s intervin n legtur cu o scrisoare care n-a fost
publicat S-mai ales, ea are o parte general si o alta particular. S dezavuez part ' general?
Dar eu rmn la prerea mea si nu renunt la nici un cuvnt C despre ce vorbea aceast
scrisoare?
Voci: Despre cenzur.
Soljenitn: Dac spuneti asa, nseamn c n-ati nteles nimic. Aceast scrisoare vorbeste despre
destinul marii noastre literaturi care, cndva cucerise si fascinase lumea, dar care, astzi, si-a
pierdut pozitia, n Occident se spune c romanul a murit, si noi, noi ne agitm si tinem conferinte
ca s demonstrm c nu, n-a murit. Dar nu e nevoie s tinem conferinte ci s publicm romane,
romane care pentru ochii celor de acolo s fie ca o lumin puternic si atunci ,noul roman" o
s se potoleasc, si atunci ,neoavangardistii" vor fi paralizati. Nu intentionez s m dezic de
partea general a scrisorii mele; s declar injuste si false cele opt puncte particulare ale prtii a
doua? Dar ele toate snt conforme cu adevrul. S spun c am obtinut partial satisfactie? Pn n
prezent nu s-a schimbat nimic, nu s-a ndreptat nimic. Atunci ce pot s declar? Nu, mai nti
dumneavoastr trebuie s neteziti mcar un drumeag pentru o asemenea declaratie: ncepeti prin
a publica scrisoarea mea, apoi un comunicat al Uniunii n legtur cu scrisoarea, indicati ndat
care dintre cele opt puncte snt n curs de realizare si atunci, si eu, voi putea s intervin public, si
o voi face cu plcere. Dac vreti, publicati si declaratia mea de astzi despre Banchetul
nvingtorilor, desi nu nteleg s se dezbat piese de teatru furate, nici s se dezavueze scrisori
care n-au fost publicate. La 12 iunie mi s-a spus, aici, la Secretariat, c acest comunicat va fi
publicat fr nici o conditie, iar astzi se pun conditii. Ce s-a schimbat?
Cartea mea van Denisovici este interzis. Continu si se intensific mpotriva mea campania de
calomnii. Numai dumneavoastr puteti s-o combateti, nu eu. Singurul lucru care m consoleaz
este acela c nici o calomnie nu va putea niciodat s-mi provoace infarct, pentru c m-am clit
n lagrele staliniste.
Fedin: Nu, ordinea de zi este alta. Prima declaratie public trebuie si fie a dumitale. Dup attea
remarce ncurajatoare privind talentul dumitale si stilul dumitale, vei gsi forma care trebuie. Mai
nti noi, iar apoi dumneata o asemenea replic este lipsit de un fundament solid.
Tvardovski: n acest caz, scrisoarea chiar va fi publicat?
Fedin: Nu, scrisoarea trebuia publicat atunci, la timpul ei. Acum, strintatea ne-a luat-o nainte,
la ce bun acum?
362
, ijenitn: Mai bine mai trziu dect niciodat. si ce se va ntmpla ru cele opt puncte ale mele?
fedin: O s vedem dup aceea. _Oljenitn: Ei bine, eu am rspuns deja si sper c totul a fost
steno-
orafiat exact.
Surkov: Dumneata trebuia s spui dac te delimitezi de rolul de lider l opozitiei politice pe care ti-
1 atribuie Occidentul.
3 Soljenitn: Aleksei Aleksandrovici (Surkov), ntr-adevr, nu-mi vine ' mi cred urechilor cnd v
aud spunnd asemenea lucruri: artist al cultului si lider a' opozitiei politice? Cum se mpac una
cu alta?
n unele scurte interventii se insist ca Soljenitn s accepte propunerea lui Fedin.
Voci: O s mai reflecteze!
Soljenitn spune nc o dat c el nu poate s fac primul o declaratie de acest gen, cci cititorul
din Rusia n-ar sti despre ce este vorba.
(Note luate de ctre A. Soljenitn n cursul sedintei)
[5]
Uniunea Scriitorilor din URSS
Conducerea
Nr. 3142
Tovarsului A.. Soljenitn
25 noiembrie 1967 Stimate Aleksandr saevici,
n cursul sedintei Secretariatului Conducerii Uniunii Sciitorilor din URSS din 22 septembrie a.c., la
care s-a procedat la o examinare a scrisorilor dumneavoastr, tovarsii au exprimat pe lng o
critic ascutit a gestului dumneavoastr, ideea binevoitoare c era necesar s dispuneti de un
anumit timp pentru a reflecta profund asupra a tot ceea ce s-a spus la Secretariat, pentru ca
imediat s puteti interveni public si s v definiti atitudinea fat de campania antisovietic,
declansat n strintate de o propagand ostil, n jurul numelui si scrisorilor dumneavoastr. Au
trecut dou luni.
Secretariatul ar dori s stie ce decizie ati luat. Cu stim,
K. Voronkov
Din nsrcinarea Secretariatului Conducerii Uniunii Scriitorilor din URSS
363
[6]
Secretariatului Uniunii Scriitorilor din URSS
l decembrie 1957
Din scrisoarea dumneavoastr nr. 3142 din 25.11.67 nu nteleg urmtoarele:
1) ntentioneaz Secretariatul s m apere contra unei campanii nentrerupte de calomnii
(eufemistic vorbind, ,neprietenesti") declansate contra mea de trei ani de zile, n patria mea? (at
fapte noi: la 5 octombrie 1967, la Leningrad, la Casa Presei, Zimianin, redactorul-sef al Pravdei a
repetat n fata unui vast auditoriu minciuna de-acum indigest, cum c eu as fi fost prizonier, si a
recurs la metoda rsuflat de defimare a indezirabililor, spunnd despre mine c snt un
schizofrenic, iar despre trecutul meu de detinut n lagr c a devenit pentru mine o idee fix.
Conferentiarii Comitetului Orsenesc Moscova al partidului au avansat noi versiuni mincinoase
cum c eu ,as fi njghebat n armat" o organizatie despre care nu se stie dac era ,defetist"
sau ,terorist". Se pune ntrebarea cum au putut aceste circumstante s scape Colegiului Militar
al Tribunalului Suprem.)
2) Ce a ntreprins Secretariatul pentru ca s fie anulat msura ilegal care interzice accesul n
biblioteci al operelor mele publicate? Aceeasi ntrebare si cu privire la anularea ordinului prin care
cenzura interzice mentionarea numelui meu n articolele de critic literar, (n revista Voprosi
literaturi s-a actionat n felul acesta chiar ntr-un articol tradus din... japonez. La Universitatea
din Perm, un grup de studenti care voia s publice, ntr-o culegere de scrieri stiintifice, un studiu
asupra operelor mele deja aprute, a fost sanctionat.)
3) Vrea Secretariatul s ia msuri pentru ca Pavilionul cancerosilor s nu fie publicat haotic n
strintate, sau rmne indiferent n fata acestui pericol? Se fac demersuri pentru ca Litgazeta s
publice extrase din roman si pentru ca Novi mir s-1 publice integral?
4) Nu intentioneaz Secretariatul s intervin pe lng guvern pentru ca tara noastr s adere la
conventia international a drepturilor de autor? Aceasta le-ar da autorilor nostri un mijloc sigur de
aprare mpotriva publicrii ilegale a operelor lor n strintate si mpotriva nerusinatei curse
comerciale care are loc pentru traducerile lor acolo.
5) La sase luni dup scrisoarea mea ctre Congres s-a fcut ceva pentru ca, n sfirsit, s
nceteze difuzarea ,editiei" ilegale de extrase din arhiva mea si pentru ca s fie distrus aceast
,editie"?
6) Ce msuri a luat Secretariatul pentru ca arhiva mea confiscat s-nii fie restituit, precum si
romanul Primul cerc, n afar de declaratiile Pu~
364
hlice dup care aceast restituire ar fi avut deja loc (cea a secretarului 0zerov, de exemplu)?
7) Secretariatul a aprobat sau a respins propunerea lui K.M. Simonov Ae a mi se publica
culegere de nuvele?
g) De ce pn n prezent n-am primit stenograma sedintei din 22 sep-fflbrie a Secretariatului,
pentru ca s-o pot studia? V-as fi foarte recunosctor pentru lmurirea acestor chestiuni.
Soljenitn
[7]
Unui membru al Uniunii Scriitorilor din URSS
16 aprilie 1968
A trecut aproape un an de cnd am adresat scrisoarea mea ctre Congresul scriitorilor, fr s fi
primit de la acesta vreun rspuns. De atunci am mai scris n dou rnduri Secretariatului Uniunii
Scriitorilor si de trei ori am trecut personal pe acolo. Nici pn astzi nu s-a schimbat nimic: arhiva
nu mi-a fost restituit, crtile nu mi se public, numele mi-este interzis. Am prevenit cu insistent
Secretariatul asupra riscului ca operele mele s plece n strintate, dat fiind larga difuzare din
mn n mn pe care ele o cunosc de mult vreme. Nu numai c Secretariatul n-a fcut nimic
pentru a facilita publicarea n Novi mir a Pavilionului cancerosilor, deja cules la tipografie, dar a
fcut totul ca s nu fie publicat; el chiar a mpiedicat examinarea prtii a doua a romanului de
ctre sectia moscovit de proz.
S-a pierdut un an si inevitabilul s-a produs: acum cteva zile, suplimentul literar al lui Times a
publicat unele capitole din Pavilionul cancerosilor. Acum nu mai poate fi exclus eventualitatea
publicrii si a altor texte, poate bazate pe versiuni inexacte si nefinalizate ale romanului. Ceea ce
s-a ntmplat m oblig s fac cunoscut mediilor noastre literare continutul scrisorilor si
interventiilor anexate la prezenta, pentru ca pozitia si responsabilitatea Secretariatului Uniunii
Scriitorilor din URSS s apar cu claritate.
Darea de seam anexat a interventiilor auzite cu ocazia sedintei din 22 septembrie 1967 a
Secretariatului a fost fcut de mine personal si, fireste, fr s fie complet, ea este absolut
conform cu adevrul si poate constitui un element de informatie suficient, pn la publicarea
stenogramei complete.
Soljenitn Anexe:
Scrisoarea mea din 12.9.67 adresat tuturor secretarilor (patruzeci si doi) ai Uniunii Scriitorilor.
365
2. Darea de seam asupra interventiilor auzite la sedinta din 22 septembrie 1967 a
Secretariatului.
3. Scrisoarea din 25.11.67 a lui K. Voronkov.
4. Scrisoarea mea din 1.12.67 ctre Secretariat.
[8]
Secretariatului Uniunii Scriitorilor din URSS Revistei Novi mir. Revistei Literaturnaia gazeta
Membrilor Uniunii Scriitorilor
18 aprilie 1968
La redactia lui Novi mir mi s-a artat telegrama urmtoare: ,NM 0177 Frankfurt-pe-Main H 2 9
16.20 Lui Tvardovski, Novi mir
V facem cunoscut c de curnd comitetul securittii statului prin Victor Louis a trimis n Occident
nc un exemplar al Pavilionului cancerosilor, pentru ca prin aceasta s blocheze publicarea lui n
Novi mir. De aceea, noi am hotrt s publicm imediat aceast lucrare.
Redactia revistei Grani."
As vrea s protestez contra publicrii Pavilionului cancerosilor att n Grani ct si n alt parte
unde aceasta s-ar realiza de ctre V. Louis, dar caracterul tulbure al telegramei necesit nainte
de orice clarificarea urmtoarelor puncte:
1) Telegrama a fost expediat efectiv de redactia revistei Grani sau printr-un interpus (ceea ce
usor poate fi verificat cu ajutorul telegrafului international, printr-o cerere a telegrafului din
Moscova la Frankfurt-pe-Main)?'
2) Cine este acest Victor Louis, ce fel de om este acesta, care este nationalitatea sa? A scos el
efectiv din Uniunea Sovietic un exemplar al Pavilionului cancerosilor, cui 1-a transmis, unde
exist riscul s mai apar? si ce legtur are cu aceasta Comitetul Securittii Starului?
Dac Secretariatul Uniunii Scriitorilor este interesat n stabilirea adevrului si n eliminarea
riscului de a vedea publicndu-se Pavilionul cancerosilor n rus n strintate, cred c el poate s
obtin rapid rspunsuri la aceste ntrebri.
Acest episod te face s te gndesti la cile bizare si obscure prin care manuscrisele scriitorilor
sovietici pot s ajung n strintate. El constitui6 pentru noi un avertisment serios: literatura nu
poate fi redus la conditi3
366
"n care operele literare devin mrfuri profitabile pentru orice traficant po-cesor al unui pasaport.
Operele autorilor nostri trebuie s poat fi publicate la noi, si nu s ajung prada editurilor strine.
Soljenitn
[9]
Redactiilor Le Monde, L 'Unit, Literaturnaia gazeta
25 aprilie 1968
Am aflat din ziarul Le Monde din 13 aprilie c n diverse locuri din Occident se public extrase si
prti din romanul meu Pavilionul cancerosilor si c editorii Mondadori (talia) si Bodley Head
(Anglia) si disput deja copyright-ul pentru acest roman.
Declar c nici un editor strin n-a primit de la mine manuscrisul acestui roman si nici n-a fost
mandatat de mine s-1 publice. De aceea nu recunosc ca legal nici o publicare prezent sau
viitoare (fr aprobarea mea), nu recunosc nimnui dreptul de a se erija n editor al scrierilor
mele; orice denaturare a textului (inevitabil n conditiile multiplicrii si difuzrii necontrolate a
manuscrisului) m prejudiciaz; recuz si interzic cu hotrre orice adaptare neautorizat pentru
ecran sau pentru scen.
stiu deja din experient cum, din cauza grabei, van Denisovici a fost alterat n toate traducerile.
Probabil c asta este soarta rezervat si Pavilionului cancerosilor. Dar n afar de bani, mai
exist si literatura.
Soljenitn [10]
Redactiei Literaturnaia gazeta Copie revistei Novi mir
stiu c revista dumneavoastr nu-mi va publica nici un rnd fr a-i da un sens fals sau viciat. Dar
nu am alt posibilitate, pentru a rspunde numeroaselor persoane care mi-au trimis urrile lor,
dect prin intermedierea dumneavoastr:
Multumesc cu emotie tuturor cititorilor si scriitorilor care mi-au tri-wis felicitrile si urrile lor
pentru cea de a cincizecea mea aniversare. Le Promit c nu voi trda niciodat adevrul. Singura
mea dorint este s m att demn de sperantele Rusiei care citeste."
A. Soljenitn Riazan, 12 dec. 1968
367
[11]
Prezidiului colegiului orsenesc Moscova al avocatilor
Redactiei ziarului zvestia
din partea scriitorului Soljenitn A..
or. Riazan, pasajul lablocikov l, ap. 11
Declaratie
7 mai 1959
V rog s m ajutati n a-mi apra numele de actiunile de natur a m face de ocar ale lui
salaghin Aleksandr Fiodomvici (Moscova, str. D. Bed-ni 17, bloc l, ap. 246) si n a curma aceste
actiuni.
De mai multe luni de zile, el frecventeaz restaurantul ,Bazarul slav" unde se d drept ,Scriitorul
Soljenitm", mparte n numele meu autografe se comport cu o dezinvoltur sfidtoare, face
cadouri scumpe unor femei necunoscute (oficial ns este pensionar care trieste dintr-o pensie
mic), comand muzic explicnd n gura mare c el ,a suferit n lagr" si c acum are nevoie de
o atmosfer vesel (din 1963 pn n 1965 a fost ntr-adevr n detentie, conform art. 154 CP).
n principal, el are agresivitatea si obrznicia de a cuta, n numele meu, femei care s-1 urmeze.
De exemplu, a sunat la Mosfilm cu rugmintea de a i se gsi o dactilograf-secretar tnr care
s-1 nsoteasc n cltoriile lui prin Uniune, si cnd una dintre fete a dat curs acestei solicitri, el
i-a propus direct s-i fie concubin. A sunat-o si pe Dranovskaia Dina saevna, regizorul
colectivului teatral al Palatului Culturii Gorki, i-a citit n numele meu ,versuri de lagr" si a rugat-o
,s-i aleag niste artiste tinere cu buni parametri fizionomiei", care, chipurile, s-i citeasc n
public operele. [...] Cu mai putine amnunte snt cunoscute si alte asemenea cazuri.
Soljenitn
[12]
NSEMNR DE LA sEDNtA ORGANZAtE SCRTORLOR DN RAZAN
4 noiembrie 1969
sedinta a durat de la ora 15 pn la ora 16.30. Din cei sapte membri ai organizatiei scriitorilor din
Riazan au fost prezenti sase (Ernst Safonov, secretarul sectiei din Riazan, era spitalizat pentru o
operatie): secretaru
368
din RSFSR Frnt Taurin; secretarul cu agitatia si propaganda al
miletului regional Riazan al PCUS A.S. Kojevnikov; redactorul
C edituri Povarionkin, plus trei tovarsi de la niste organizatii re-
glNotele urmtoare au fost luate de Soljenitn n cursul sedintei.
Pe ordinea de zi a fost, asa cum s-a anuntat, o singur chestiune: infor-area secretarului Uniunii
Scriitorilor din RSFSR, Taurin, despre hotrrea , cretarjatului US a RSFSR ,Cu privire la msurile
de ntrire a muncii educativ-ideologice printre scriitori".
nformarea n sine nu dureaz mult. F. Taurin citeste hotrrea Secretariatului US din RSFSR,
provocat de fuga lui Anatoli Kuznetov1 peste granit si care indic noi msuri pentru ntrirea
controlului asupra scriitorilor care se deplaseaz n strintate, precum si msuri privind educatia
ideologic a scriitorilor. nformeaz c asemenea sedinte au avut deja loc n numeroase
organizatii regionale ale scriitorilor si s-au situat la un nalt nivel, mai ales la organizatia scriitorilor
din Moscova, unde s-au adus acuzatii Lidiei Ciukovskaia, lui Lev Kopelev, lui Bulat Okudjava,
precum si membrului organizatiei din Riazan a US, Soljenitn.
ncep dezbaterile (regulamentul prevede pentru fiecare vorbitor zece minute).
Vasili Matuskin (membru al US, Riazan; dup cteva fraze generale despre situatia organizatiei
din Riazan): Nu pot s nu vorbesc despre atitudinea tovarsului Soljenitn fat de literatur si fat
de organizatia noastr. Aici este si rspunderea mea, cci eu i-am dat cndva recomandare la
intrarea n Uniunea Scriitorilor, n felul acesta, criticndu-1 astzi pe el, eu m critic pe mine
nsumi. Cnd a aprut van Denisovici, nu totul n aceast scriere era imediat acceptabil, multe
lucruri din aceast oper nu ne-au plcut. Dar, dup articolele lui Simonov si ale lui Tvardovski,
nu mai puteam discuta. Aveam speranta c Soljenitn va fi o mndrie a organizatiei noastre.
Aceste sperante nu s-au realizat. at, s lum n consideratie atitudinea lui fat de organizatia
noastr, n toti acesti ani, el a stat deoparte. A asistat la adunrile de alegeri, ce-i drept, dar n-a
luat cuvntul. Ajutor tinerilor scriitori una dintre obligatiile noastre statutare cele mai importante
nu a dat, nu a participat la discutarea scrierilor debutantilor. N-a depus nici o munc.
Constatm nu fr durere c este arogant fat de
Scriitorul A. Kuznetov a profitat de o cltorie n Anglia, n 1 969 , pentru a cere acolo drept de
azil. Renegndu-si operele publicate n URSS si desfigu-rate de cenzur, el a hotrt s scrie de
acum nainte sub numele de A. Anatoli, Pseudonim cu care a semnat, mai ales, versiunea nou si
autentic a faimosului
r . (N.t.)
369
organizatia noastr si fat de modestele noastre rezultate literare. Am s spun cinstit si sincer c
toate ultimele sale scrieri (la drept vorbind, noi nu le cunoastem, nu le-am citit, n-am fost invitati
s le discutm) merg n rspr cu ceea ce scriem noi, ceilalti scriitori. Pentru noi exista Patria-
Marn si nimic nu este mai scump. Operele lui Soljenitn se public n strintate si toate acestea
se deverseaz imediat asupra patriei noastre. Cnd se arunc de zor cu noroi asupra patriei
noastre folosindu-se operele lui si cnj i se dau lui Aleksandr saevici indicatii despre felul cum
trebuie s rspund un articol n sensul acesta a fost publicat chiar n Literaturnaia gazeta
el nu reactioneaz, considerindu-se mai inteligent dect ceilalti
S. Baranov (presedinte de sedint): Cele zece minute la care, conform regulamentului, aveati
dreptul, au trecut.
Matuskin cere o prelungire.
Soljenitn: Dati-i ct cere tovarsul.
se acord prelungire.
Matuskin: Uniunea Sciitorilor este o organizatie n care se intr absolut benevol. Exist oameni
care snt publicati fr s fie membri al Uniunii. n statutul acesteia se spune direct: Uniunea i
reuneste pe adeptii unei aceleiasi idei, pe cei care construiesc comunismul, pe cei care-si
consacr acestei cauze toat opera, pe cei care merg pe calea realismului socialist. n acest caz,
Soljenitn nu-si are locul ntr-o organizatie de scriitori, el s creeze deci separat. Orict de mare ar
fi sentimentul de amrciune pe care-1 ncerc, trebuie totusi s spun: drumurile noastre snt
diferite, Aleksandr saevici, si va trebui s ne desprtim.
Nikolai Rodin (membru al US, orasul Kasimov): Nu mai e nimic de adugat la ceea ce a spus
Vasili Semionovici. Dac lum statutul Uniunii si-1 comparm cu activitatea civic a lui Aleksandr
saevici, vom vedea mari nepotriviri. Eu nu am nimic de adugat dup cuvintele lui Vasili
Semionovici. A.. n-a respectat statutul, n-a tinut cont de Uniunea noastr. Ni s-a ntmplat s n-
avem cui da s recenzeze manuscrisul unui scriitor nceptor, cci Soljenitn a refuzat o
asemenea sarcin. Am mari nemultumiri fat de el.
Serghei Baranov: Aceasta este o problem foarte serioas si conducerea Uniunii Scriitorilor o
ridic la momentul oportun, n organizatia noastr, trebuie s ne cunoastem bine unui sufletul
celuilalt si s ne ajutm unul pe altul. Dar ce se va ntmpla dac noi ne mprstiem care ncotro?
Cine va educa tineretul? Cine va conduce cercurile literare care snt numeroase n uzinele
noastre si n institutele noastre de nvtmnt? Just a pus Vasili Semionci problema lui A.. Opera
ui noi n-o cunoastem, noi nu-i cunoastem opera. La nceput s-a fcut mare zarv n legtur cu
operele lui. Dar eu, personal, n-am vzut niciodat n van Denisovici dect un tablou foarte
negru. Sau Casa Matrionei, unde a vzut el o asemenea
370
femeie singur cuc, locuind cu gndaci si o pisic, si pe care n-o ajut nimeni, unde se gseste o
asemenea Matriona? Eu speram totusi c Alek-andr saevici va scrie lucruri necesare poporului.
Dar unde-si public el lucrrile, despre ce vorbesc ele? Noi nu stim. Trebuie s ne mbunttim
nrerea pe care o avem despre noi nsine si pe care o avem unii despre altii- Soljenitn s-a rupt
de organizatie si, evident, va trebui s ne separm
de el.
Soljenitn cere voie s pun o ntrebare de ordin general tovarsilor
care au luat cuvntul, presedintele l refuz.
Evgheni Markin (membru al US, Riazan): Mi-este foarte greu s vorbesc, mai greu dect oricui.
Ca s-o spunem pe-a dreapt, este vorba de prezenta lui Aleksandr saevici n organizatia
noastr. Eu nu eram nc membru al Uniunii atunci cnd 1-ati primit n rndurile dumneavoastr.
M simt coplesit n fata extraordinarei amplitudini a miscrii care anim limba de pendul a
aprecierilor. Colaboram la Literatura ijizn cnd lui Soljenitn i se aduceau elogii nemaipomenite.
De atunci ncoace, dimpotriv: n-am auzit niciodat preri asa de dure ca acelea exprimate la
adresa lui Soljenitn. Asemenea excese influenteaz apoi constiinta oamenilor care iau decizii. S
ne amintim cum a fost denigrat Esenin, iar apoi a nceput s fie ridicat n slava cerului, iar acum
unii ar vrea din nou s-1 desfiinteze. S ne amintim de judectile aspre de dup anul 1946. Mie
mi-e mai greu ca oricui s m dumiresc n situatia aceasta. Dac pe Soljenitn astzi l excludem,
si apoi l reprimim, si apoi iar l excludem, si apoi iar l reprimim eu nu vreau s particip la
chestia asta. Atunci unde or s-si caute un al doilea apendice cei care s-au eschivat de la discutia
de astzi?1 Or, noi avem mari necazuri n organizatie: nu li se dau apartamente membrilor
Uniunii. Timp de doi ani, organizatia noastr din Riazan a fost comandat de ctre netrebnicul de
van Abramov, care nici mcar nu era membru al Uniunii si care ne lipea nou pe spate etichete
politice. Eu mi-am fcut studiile la nstitutul de Literatur n acelasi timp cu Anatoli Kuznetov;
intuitia nu ne nsal, nu-1 iubeam pentru c era un ftarnic. Dup prerea mea, articolele
statutului pot fi interpretate n dou feluri, ele snt un cutit cu dou tisuri. Dar, desigur, as vrea
s-1 ntreb pe Aleksandr saevici de ce n-a participat la activittile organizatiei. De ce, n legtur
cu acel ta-paj fcut n jurul numelui lui de ctre presa strin, n-a intervenit n presa noastr, de
ce despre aceasta nu ne-a relatat nou? De ce nu s-a strduit Aleksandr saevici s explice
corect si s fac n asa fel nct pozitia lui s fie clar pentru toti? Eu nu i-am citit operele mai noi.
Prerea mea cu
' Aluzie la operatia secretarului sectiei din Riazan, Safonov, absent de la dezbateri. (N.t.)
371
privire a prezenta ui n Uniunea Scriitorilor? El nu apartinea organizatiei scriitorilor din Riazan.
Snt cu totul de acord cu majoritatea organizatiei
Nikolai Levcenko (membru al US, Riazan): n principal, chestiunea a fost lmurit de ctre
tovarsii care tocmai au vorbit. As vrea s m pun n locul lui Aleksandr saevici si s m ntreb
cum m-as fi comportat eu Dac n strintate unii s-ar fi servit de opera mea ca de o arm, ce-as
fi fcut eu? As fi venit s m consult cu tovarsii mei. El ns s-a izolat. M altur deci majorittii.
Povarionkin: De-a lungul r..alior ani, A.. a fost r,pt de Uniunea Scriitorilor. Nu venea la adunrile
de alegeri si se multumea s trimit telegrame: ,m asociez majorittii" este asta o pozitie
principial? Gorki spunea c Uniunea Scriitorilor este un organism colectiv, o organizatie
obsteasc. Este clar c A.. a intrat n Uniune n alte scopuri: ca s aib legitimatie de scriitor.
Caracteristicile ideologice ale operelor sale nu ne ajut s construim societatea comunist. El
prezint n negru viitorul nostru luminos. Este el nsusi negru pe dinuntru. Numai un adversar
ideologic putea s arate o creatur asa de trtoare precum van Denisovici. A.. s-a exclus singur
din organizatia scriitorilor.
Soljenitn cere din nou voie s pun o ntrebare, n loc de asta i se propune s ia cuvntul. Dup
cteva ezitri, i se d voie s pun ntrebarea.
Soljenitn roag pe membrii Uniunii Scriitorilor care i-au reprosat c a refuzat s recenzeze
manuscrise, c a refuzat s ia cuvntul n fata tinerilor scriitori, s citeze mcar un caz de acest
fel.
Cei care au vorbit tac de data aceasta.
Matuskin: Un membru al Uniunii Scriitorilor trebuie, conform statutului, s fie activ, nu s astepte
invitatii.
Soljenitn: Regret c sedinta noastr nu se stenografiaz, c nu se iau note minutioase. Cci
aceasta poate prezenta interes nu numai mine, ci chiar si mai trziu. De altfel la Secretariatul
Uniunii Scriitorilor din RSFSR au lucrat trei stenografe, dar Secretariatul, declarnd c nsemnrile
mele erau tendentioase, tot n-a reusit sau tot nu s-a decis s prezinte stenograma acelei
consftuiri.
nainte de toate, vreau s iau piatra de pe inima tovarsului Matuskin. Vasili Semionci, v-as
aminti c dumneavoastr nu mi-ati dat niciodat nici o recomandare; ca secretar la acea vreme al
sectiei din Riazan, n-ati fcut dect s-mi aduceti niste formulare ca s le completez, n acea
perioad cnd toat lumea m acoperea de laude nemsurate, Secretariatul Uniunii Scriitorilor din
RSFSR era asa de grbit s m primeasc n organizatie, nct n-a lsat timp de strngere a
recomandrilor, nct nu i-a lsat timp organizatiei de baz din Riazan s m primeasc n
rndurile sale, ci m-a primit ea cu de la sine putere si mi-a trimis o telegram de felicitare.
372
Acuzatiile ce mi s-au adus aici se mpart n dou grupe cu totul dife-te prima priveste organizatia
din Riazan a Uniunii Scriitorilor, a doua t destinul meu literar, n privinta primei grupe voi spune
c nici o acuzatie nu este ntemeiat. Pcat c secretarul nostru, tovarsul Safonov, este bsent.
Cci eu, chiar n aceeasi zi, 1-am pus la curent cu fiecare dintre crisorile mele ctre congres sau
Secretariat, si 1-am rugat mereu s aduc aceste documente la cunostinta tuturor membrilor
organizatiei din Riazan a US, precum si la cea a tinerilor nostri autori. Nu vi le-a artat? N-a vrut
el? sau tovansul Kojevnikov, aici de fat, i-a interzis s-o fac? Nu "umai c n-am evitat s am
contacte profesionale cu organizatia din Riazan a US dar 1-am rugat insistent pe Safonov s fac
n asa fel ca Pavilionul cancerosilor, discutat n organizatia scriitorilor din Moscova, s fie
neaprat discutat si n organizatia din Riazan, am copia scrisorii mele pe aceast tem. Dar, nu
stiu din ce motiv, nici Pavilionul cancerosilor n-a fost deloc adus la cunostinta membrilor
organizatiei din Riazan a US. De asemenea m-am artat totdeauna dispus s iau cuvntul n
public, dar nu mi s-a permis niciodat s-o fac, evident de teama a nu stiu ce. n ce priveste
pretinsa mea arogant, e de rs, nimeni dintre dumneavoastr nu poate s-si aminteasc vreun
caz n care eu s fi dat dovad de asa ceva prin vreo fraz sau prin vreo expresie a fetei,
dimpotriv, m-am simtit n relatii de total naturalete si camaraderie cu dumneavoastr toti. C n-
am fost totdeauna prezent la adunrile de alegeri este adevrat, dar cauza este c eu, n cea mai
mare parte a timpului, nu locuiesc la Riazan, ci n mprejurimile Moscovei, n afara orasului.
mediat dup publicarea lui /van Denisovici am fost presat s m mut la Moscova, dar m-am
temut s nu m pierd n mediul de acolo si am refuzat. Cnd, dup ctiva ani, am cerut aprobare
s m mut acolo, am fost refuzat. M-am adresat celor de la organizatia din Moscova, rugndu-i s
m nregistreze la ei, dar secretarul, V.N. lin, mi-a rspuns c este imposibil, c trebuie s fac
parte din organizatia din localitatea nscris pe buletin si c locul unde triesc efectiv nu are
important. De aceea uneori mi-a fost greu s vin la adunrile de alegeri, n ce priveste acuzatiile
cu caracter general, eu continuu s nu nteleg ce fel de ,rspuns" se asteapt de la mine
,rspuns" la ce? Poate la acel faimos articol din Literaturnaia gazeta, unde mi-a fost contrapus
Anatoli Kuznetov si unde s-a spus c trebuia s rspund Occidentului, cum a facut-o el, nu ca
mine? La acel articol anonim, eu n-am ce s rspund. Acolo este pus la ndoial justetea
reabilitrii mele prin propozitia aluziv si perfid: ,si-a ispsit pedeapsa" si-a ispsit
pedeapsa si cu asta basta, adic, ntelegeti dumneavoastr, pedeapsa dat pe merit. Acolo se
spun minciuni despre romanele mele, se pretinde c Primul cerc nu este dect ,o calomnie
rutcioas la adresa regimului nostru", dar cine a demonstrat, cine a artat, cine a ilustrat acest
lucru? Nimeni nu cunoaste
373
aceste romane, despre ele se poate spune orice. si acel articol mai contine si multe falsificri mai
mrunte si deformeaz tot sensul scrisorii rnele ctre congres, n sirsit, din nou se ia la molfit
povestea rsuflat n le gtur cu Banchetul nvingtorilor, este de altfel locul s ne ntrebm de
unde are redactia Literaturnaia gazeta informatii despre pies, de unde a primit-o pentru a o citi,
dac unicul exemplar existent a fost luat din biroul meu de ctre Securitatea Statului?
n general, cu operele mele se ntmpl urmtoarele: dac mi reneg eu nsumi un lucru, dac nu
vreau ca el s existe, cum e cazul cu Banchetul nvingtorilor , atunci se depun eforturi spre a-
1 relata si ,explica" nu-i asa, ct mai mult. Dac ns insist s mi se publice lucrri ca Pavilionul
cancerosilor sau Cercul, atunci se face totul ca s fie ascunse si trecute sub tcere.
Trebuie s-i ,rspund" Secretariatului? Dar deja i-am rspuns la toate ntrebrile pe care mi le-a
pus, iar el nu mi-a rspuns la nici una dintre ntrebrile mele. N-am primit nici un rspuns de fond
la scrisoarea mea ctre Congres, nici la partea ei general, nici la chestiunile de natur
personal. A fost considerat de mic important n raport cu celelalte probleme ale Congresului,
au lsat-o balt si ncep s cred c s-a asteptat cu tot dinadinsul ca ea s circule pe o arie ct mai
larg, timp de dou sptmni, apoi, cnd a fost publicat n Occident, s-a gsit n asta un pretext
comod pentru a nu o publica la noi.
Este exact acelasi procedeu care a fost aplicat Pavilionului cancerosilor, nc din septembrie
1967, eu am prevenit cu insistent Secretariatul asupra pericolului care exista ca Pavilionul s
apar n strintate din cauza marii lui circulatii la noi. Am presat pentru a se da dezlegare s fie
publicat la noi, n Novi mir. Dar Secretariatul astepta. Cnd, n primvara lui 1968, au nceput s
apar semne c din clip n clip urmeaz s fie publicat n Occident, eu am trimis scrisori la
Literaturnaia gazeta, la Le Monde si la Z,' Unit, scrisori prin care interziceam publicarea
Pavilionului cancerosilor si contestam orice drept editorilor occidentali. si ce s-a ntm-plat?
Scrisoarea recomandat, trimis prin post, ctre Le Monde, n-a trecut. Scrisoarea ctre L'Unit,
ncredintat cunoscutului publicist comunist Vittorio Strada, i-a fost confiscat la vam si eu a
trebuit s-mi folosesc toat puterea de convingere ca s-i fac pe vamesi s cread c era n
interesul literaturii noastre ca aceast scrisoare s apar n U Unit. La cteva zile dup aceast
convorbire, deja la nceputul lui iunie, scrisoarea a fost totusi publicat n L'Unit, dar
Literaturnaia gazeta tot astepta-Ce astepta? De ce ascunsese ea scrisoarea mea timp de nou
sptmni> de la 21 aprilie pn la 26 iunie? Ea astepta ca Pavilionul cancerosilor s* apar n
Occident! si cnd, n iunie, a aprut n aceast groaznic edit'e rus la Mondadori, numai atunci a
publicat Litgazeta protestul meu gar"
374
njgindu-l cu prolixul ei articol nesemnat unde eram acuzat c protestez nsuficient de energic
mpotriva publicrii Pavilionului, insuficient de t-'os s' de ce Litgazeta retinuse protestul meu timp
de nou sptmni? Calculul este clar: asteptm s apar Pavilionul n Occident, si atunci vom
tea sj.[ anatemizm si s nu-i dm acces la cititorul sovietic. Dar dac
fi fost publicat la timp, protestul meu ar fi putut s opreasc publicarea pavilionului n Occident.
De exemplu, n mai 1968, ndat ce le-au parvenit zvonuri c eu protestez mpotriva publicrii
crtii, cele dou edituri americane Dutton si Praeger au abandonat intentia de a edita Pavilionul.
Si ce-ar fi fost dac Litgazeta mi-ar fi publicat protestul ndat?
Baranov (presedintele sedintei): Timpul dumitale a expirat, cele zece minute au trecut.
Soljenitn: Ce regulament poate s fie aici? Asta este o problem de viat si de moarte.
Baranov: Dar nu putem s v acordm mai mult timp, nu ne las regulamentul.
Soljenitn insist. Se aud voci, opinii diverse.
Baranov: Ct timp ti mai trebuie?
Soljenitn: Mai am multe de spus. Dar dati-mi nc zece minute, cel putin.
Matuskin: S-i mai dm trei minute.
Dup ce s-au sftuit, i-au dat nc zece minute.
Soljenitn (accelernd un debit si asa rapid): M-am adresat la Ministerul Postelor pentru a-1 ruga
s pun capt brigandajului postal la care este supus corespondenta mea, nedistribuirea sau
ntrzierea scrisorilor, telegramelor, pachetelor, n special a celor venite din strintate sau trimise
n strintate, de exemplu cnd am rspuns celor ce m-au felicitat la mplinirea vrstei de cincizeci
de ani. Dar ce s mai spui cnd nsusi secretariatul US din URSS sustine acest brigandaj postal?
Cci Secretariatul nu mi-a trimis nici o scrisoare, nici o telegram din grmada pe care a pri-mit-o
pe numele meu cu ocazia celei de a cincizecea mea aniversri. O tine fr s spun nimic.
Toat corespondenta mea este interceptat, dar mai mult: rezultatele acestei cenzuri postale
ilegale snt folosite cu o dezinvoltur cinic. Astfel, secretarul comitetului de partid pentru raionul
Frunze al orasului Moscova '-a convocat pe directorul nstitutului de Limb Rus al Academiei de
stiinte ?' i-a interzis s nregistreze vocea mea la magnetofon la acest institut: el aflase de acest
proiect printr-un extras al cenzurii postale, extras ce-i fii-sese remis.
Acum despre acuzatia privind asa-zisa ,nnegrire a realittii". Spu-neti-mi cnd si unde, n ce
teorie a cunoasterii oglindirea obiectului este cnsiderat mai important dect obiectul nsusi?
Poate n niste filozofii
375
fantomatice, dar nu n dialectica materialist. Rezultatul este urmtorul-important nu este ceea ce
facem, important este ceea ce se va spune despre ceea ce facem. si pentru ca s nu se spun
nimic ru, vom pstra tcere asupra a tot ceea ce se ntmpl. Dar aceasta nu este o solutie. De
ticlosii nu trebuie s ne rusinam atunci cnd vorbim de ele, ci atunci cnd le corni-tem. Poetul
Nekrasov a spus:
Cine fr tristete si fr minte trieste, Acela nu-si iubeste tara.
si cel care tot timpul e vesel si cnt, acela, dimpotriv, este indiferent fat de patria lui.
S-a vorbit aici despre limba partidului. Da, evident, aceast limb oscileaz foarte mult, si nu
numai pentru mine, ci n toat viata noastr: unii vor s ascund, s fac uitate crimele lui Stalin,
s nu mai fie amintite. ,Dar trebuie s ne amintim de trecut?" 1-a ntrebat pe Lev Tolstoi
biograful su Biriukov. Rspunsul lui Tolstoi l citez dup lucrarea lui Biriu-kov, Biografia lui L.N.
Tolstoi, tomul 3-4, pagina 48 (citeste n grab):
,Dac as avea o boal grea si m-as vindeca si as scpa de ea, as pome-ni-o totdeauna cu
bucurie. N-as mai pomeni-o dac as fi la fel de bolnav, si chiar mai bolnav dect n trecut, si as
vrea s m nsel pe mine nsumi. Sntem bolnavi si mereu la fel de bolnavi. Boala si-a schimbat
forma, dar ea este mereu aceeasi, numai c i se spune altfel... Boala de care suferim este
omuciderea... Dac ne amintim de trecut si-1 privim n fat, ne dm seama de ct de violenti
sntem astzi."
Nu! Nu va fi posibil ca la nesfirsit s trecem sub tcere crimele lui Stalin, nu va fi posibil ca la
nesfirsit s mergem mpotriva adevrului. Snt crime care au fost svrsite mpotriva a milioane de
oameni, si ele trebuie denuntate. si ar fi bine s ne ntrebm ce influent moral exercit asupra
tineretului acoperirea acestor crime. Asta nseamn pervertirea a noi milioane de oameni.
Tineretul care se ridic nu este prost, el ntelege perfect c au fost milioane de crime si c snt
trecute sub tcere, si c ntreg dosarul trecutului este legat cu sapte sfori. Asadar, ce ne
mpiedic pe fiecare dintre noi s fim prtasi la alte nedreptti? Dosarul acestora va fi si el legat
cu sapte sfori.
mi rmne s spun c nu m dezic de nici un cuvnt, de nici o liter din scrisoarea mea ctre
Congresul scriitorilor. Pot s nchei cu aceleasi cuvinte cu care mi-am ncheiat si scrisoarea
(citeste):
,Snt linistit, evident, pentru c datoria mea de scriitor mi-o voi face, n orice mprejurare, si poate
c din fundul mormntului mi-o voi face cu mai mult succes si cu mai mult autoritate dect n
timpul vietii. Nimeni nu va reusi s bareze cile adevrului si snt gata s mor pentru ca el sa
nainteze. Dar oare, pn la urm, multele experiente pe care le-am trit
376
e vor nvta ele s nu-1 mai oprim, ct trieste, pe scriitor de la scris? Pn - prezent, o
asemenea ntelepciune nu ne-a nfrumusetat istoria."
si acum, votati, aveti majoritatea. Dar s nu uitati un lucru: istoria lite-turii se va interesa si de
sedinta noastr de astzi.
jyfatuskin: Am o ntrebare pentru Soljenitn. Cum explici dumneata faptul c te editeaz cu atta
plcere n Occident?
Soljenitn: Dar cum explici dumneata faptul c mi se refuz cu atta obstinatie publicarea n patria
mea?
jyfatuskin: Nu, dumneata trebuie s-mi rspunzi la ntrebare.
Soljenitn: Eu deja am rspuns cu vrf si ndesat. Eu am ntrebri mai multe si le-am pus nainte,
s-mi rspund Secretariatul la ele.
Kojevnikov (oprindu-1 pe Matuskin): Bine, nu-i nevoie. Tovarsi, eu nu vreau s m amestec n
sedinta dumneavoastr si nici s v influentez decizia, dumneavoastr snteti perfect
independenti. Dar vreau s protestez contra (cu o voce metalic) turnurii politice pe care
Soljenitn vrea s ne-o impun. Noi punem o ntrebare, iar el pune alta. Are toate ziarele la
dispozitie ca s rspund strinttii, dar el nu se foloseste de ele. Nu doreste s le rspund
dusmanilor nostri. Nu doreste s dea replica strinttii si fr referiri la Nekrasov si la Tolstoi,
ci cu propriile sale cuvinte s le rspund dusmanilor nostri. Congresul a respins scrisoarea
dumitale ca inutil, ca incorect din punct de vedere ideologic. Dumneata, n scrisoarea dumitale,
negi rolul conductor al Partidului, iar noi tinem foarte mult la acest lucru, la rolul conductor al
Partidului! si cred c fostii dumitale colegi de breasl au vorbit corect aici. Noi nu ne putem
mpca! Trebuie s mergem n aceeasi cadent, solidari, disciplinati, toti mpreun, supunndu-ne
nu unui curent oarecare, ci constiintei noastre!
Frnt Taurin: Acum de problema aceasta va trebui s se ocupe Secretariatul RSFSR. Este
adevrat, esentialul nu este recenzarea manuscriselor sau preocuparea pentru cercurile literare.
Esentialul este c dumneata, tovarse Soljenitn, nu te-ai mpotrivit folosirii numelui dumitale n
Occident. Asta se poate explica n parte prin nedrepttile care ti s-au fcut, prin sirul de ofense
care ti s-au adus. Dar uneori trebuie s plasezi destinul patriei mai presus de propriul tu destin,
ntelege, nimeni nu vrea s te pun n genunchi. Aceast sedint este fcut n ncercarea de a
te ajuta s te debarasezi de tot ce ti se lipeste pe spate n Occident. Acolo, lucrurile snt
prezentate n sensul c dumneata, cu talentul care-ti este propriu, actionezi public mpotriva
patriei dumitale. Poate c n aceast lupt se comit si unele deformri, dar eu cunosc
stenogramele sedintei Secretariatului. Secretarii, si n special tovarsul Fedin, te-au rugat pur si
simplu printeste: a concesii, d o ripost public acestui tapaj care se face n Occident. Aici
este vorba de o pagub dubl: sntem mproscati noi ca tar si ni se rpeste
377
un scriitor de talent. Orice hotrre care se va adopta astzi va fi exami nat la Secretariatul
RSFSR.
Levcenko (se ridic pentru a citi un proiect de rezolutie deja btut la masin; citeste):
,... Articolul 2. Adunarea consider c modul de comportare al lui Sol jenitn are un caracter
antisocial, care contravine scopurilor si sarcinilor Uniunii Scriitorilor din URSS. Pentru conduita sa
antisocial, care contra vine scopurilor si sarcinilor Uniunii Scriitorilor din URSS, pentru nclca-
rea grosolan a prevederilor fundamentale ale statutului US din URSS . se propune excluderea
literatului Soljenitn din rndurile membrilor Uniunii Scriitorilor din URSS.
Rugm Secretariatul s confirme aceast hotrre."
Markin: As vrea s stiu prerea secretarului nostru, tovarse Safonov. El este informat sau nu?
Baranov: Este bolnav. Adunarea noastr este statutar.
Se voteaz. Pentru rezolutie: cinci voturi contra unu (al meu).
[13]
SCRSOARE DESCHS CTRE SECRETARATUL UNUN SCRTORLOR DN RSFSR
Clcnd n picioare, fr s v fie pic de rusine, propriul vostru statut, m-ati exclus n lips,
pompieristic, fr mcar s-mi trimiteti o telegram de convocare, fr mcar s-mi lsati cele
patru ore necesare pentru a veni de la Riazan si a asista la sedinta voastr. Ati artat clar c
decizia a precedat ,discutia". V-ati temut s mi-acordati si mie zece minute de vorbire. M vd silit
s le nlocuiesc prin aceast scrisoare.
stergeti-v cadranele ceasurilor! Le-a luat-o nainte secolul. Dati la o parte perdelele grele si
scumpe r Voi nici mcar nu bnuiti c afar deja se crap de ziu. Nu mai este epoca aceea
sinistr, ntunecat, nenorocit, cnd la fel de servili ca si astzi o excludeati pe Ahmatova.
si nu mai este nici epoca aceea cu politica ei timid si incert, cndcu urlete -l excludeati pe
Pasternak. Rusinea aceasta nu v este de ajuns? O vreti si mai de nesters? Dar nu-i departe
ceasul cnd fiecare dintre voi va cuta mijlocul de a-si rzui semntura din josul rezolutiei de
astzi.
Cluze oarbe ale unor orbi! Voi nici mcar nu observati c v trti pasii ntr-o directie opus
celei pe care ati proclamat-o. n aceste vremuri de criz, voi snteti incapabili s propuneti ceva
constructiv, ceva bun pen-
378
societatea noastr grav bolnav. Doar ura si vigilenta v caracterizeaz, urele voastre cuvinte de
ordine snt ,tine-1 si nu-i da drumul"! 51 nfestati presa cu articolele voastre pletorice, vidul vostru
intelectual earc zadarnic s-si depseasc conditia argumente n-aveti, ci nu 10 ' masina de
vot si cea de presat pe cale administrativ. De aceea nic lohov, nici voi toti laolalt n-ati ndrznit
s rspundeti la celebra sen are a Lidiei Ciukovskaia, mndria publicisticii ruse. si se pregteste
mpo Va ei clestele administrativ: cci, nu-i asa, cum a ndrznit ea s permity o carte a ei
needitat1 s fie citit? De vreme ce instantele au decis s nu te publice sugrum-te, sufoc-
te, mistuie-te! Nu da nimnui nimic.
de citit!
Se pregteste de asemenea excluderea lui Lev Kopelev veteran de rzboi, el deja a petrecut,
iar nici o vin, zece ani de nchisori si la-,jje vinovat acum de faptul c ia aprarea celor
persecutati, c a divulgat secretul sacrosanct al unei convorbiri pe care a avut-o cu o persoan
influent, c a violat secretul unui cabinet. Dar de ce aveti voi convorbiri care trebuie ascunse de
popor? si nu nou ni s-a promis, acum cincizeci de ani, c nu va mai exista niciodat diplomatie
secret, tratative secrete, numiri si permutri secrete si de nenteles, c masele vor sti si vor
judeca totul n mod deschis!
,Dusmanul nu doarme", iat toat justificarea voastr, acest ,dusman" permanent, ba chiar
vesnic, care este fundamentul comod al functiilor voastre si al existentei voastre. Ca si cnd n-ar fi
existat dusmani n epoca n care ni se promitea dezvluirea imediat a tuturor lucrurilor. Dar ce-
ati face voi fr ,dusmani"? Dar nici s triti n-ati mai putea fr ,dusmani", ura, o ur nu mai
putin feroce dect cea rasial, a devenit ambianta steril n care v petreceti viata. Dar astfel se
toceste sentimentul de omenire una si indivizibil si se accelereaz pierzania acesteia. Dac
mine s-ar topi numai gheturile Antarcticii, att si nimic mai mult, noi toti ne-am transforma ntr-o
omenire pe cale de a se neca. Voi, ntr-o asemenea situatie, cui i-ati mai bga pe gt teza ,luptei
de clas"? Nu vorbesc chiar de ziua cnd ultimele dintre bipede vor rtci pe pmntul radioactiv
si vor disprea ca specie.
Este totusi timpul s ne amintim c prima categorie creia ne subsumm este omenirea. si c
omenirea s-a diferentiat de lumea animal prin gindire si vorbire. si c acestea dou trebuie,
fireste, s fie libere. A le nctusa nseamn a ne ntoarce la starea animalic.
Transparenta, o transparent cinstit si deplin, iat prima conditie a snttii oricrei societti,
deci si a societtii noastre. si cine nu vrea
Este vorba de Casa prsit, care descrie atmosfera marilor epurri din
1937. (N.t.)
379
transparent pentru tara noastr, acela este indiferent fat de patrie, acela nu se gndeste dect
la propriul su interes. Cine nu vrea transparent pentru patria lui, acela nu vrea s-i vindece
bolile, ci s i le sdeasc n interior pentru ca de-acolo acestea s actioneze ca un factor de
putrezire.
A. Soljeniti, 12 noiembrie 1959
[14]
AT CUM TRM
at cum trim: fr nici un mandat de arestare sau fr vreun motiv medical, patru militieni si doi
medici vin la un om sntos. Medicii l declar nebun, iar maiorul de militie i strig: ,Noi sntem
reprezentantii fortei publice! Ridic-te!" Omul se vede cu minile rsucite la spate si este condus
la azilul de alienati mintal.
Aceasta se poate ntmpla mine cu oricare dintre noi si este experienta pe care tocmai a trit-o
Jores Medvedev, savant-genetician si publicist, om cu un intelect suplu, precis, strlucit si cu un
suflet bun (cunosc personal ajutorul dezinteresat pe care 1-a dat unor necunoscuti aflati n pragul
pieirii sau bolnavi). Tocmai diversitatea darurilor sale este cea care-i atrage caracterizarea de om
anormal: ,dedublare a personalittii!" Tocmai reactia sa la nedreptate si la prostie a fost luat
drept deviere bolnvicioas: ,neadaptare la mediul social!" De vreme ce nu gndesti asa cum
trebuie, nseamn c esti anormal! si cei care s-au adaptat trebuie s gndeasc toti la fel. si nu
exist recurs: chiar si demersurile celor mai buni savanti si scriitori ai nostri au un efect de parc
s-ar vorbi cu peretii.
si dac ar fi acesta primul caz! Dar devine o mod aceast represiune sumar fr cutarea
culpabilittii, cnd ti-e rusine s precizezi cauza. Unii dintre cei astfel reprimati snt bine cunoscuti,
snt mult mai multi cei necunoscuti. Niste psihiatri slugarnici, vinovati de nclcarea jurmntului
lor de medici, calific drept ,boal psihic" si atentia acordat problemelor sociale, si ardoarea
excesiv, si sngele rece excesiv, si talentele prea marcate, si nsusi preaplinul acestora.
Totusi, chiar simplul bun-simt ar trebui s-i retin. Cci pe Ceaadaev, la vremea lui, nu 1-au atins
nici cu un fir de pr, si totusi pe clii lui i blestemm de mai bine de un secol. Ar fi timpul s
ntelegem: a nchide n case de nebuni niste oameni cu gndire independent este un asasinat
spiritual, este o variant a camerei de gazare, si chiar una mai crud: chinurile celor care snt
ucisi n felul acesta snt mai cumplite si mai ndelungate. Ca si camerele de gazare, aceste crime
nu vor fi uitate niciodat,
380
j toti cei care vor fi participat la ele vor fi judecati fr prescriptie, n timpul vietii si dup moarte.
si n frdelegi si n crime, trebuie totusi avut n vedere limita de la care omul devine canibal!
Este mrginit la minte cel care crede c poate tri sprijinindu-se permanent numai pe fort si
neglijnd permanent obiectiile constiintei.
A. Soljenitn 15 iunie 1970
[15]
Tovarsului M.A. Suslov, secretar al CC al PCUS
Mihail Andreevici!
14 octombrie 1970
V scriu dumneavoastr, amintindu-mi c ne-am cunoscut n decembrie 1962 si c
dumneavoastr ati artat atunci ntelegere pentru munca mea.
V rog s examinati personal si s comunicati celorlalti membri ai conducerii statului propunerea
care urmeaz.
Propun s se reconsidere situatia care s-a creat n jurul meu si al operelor mele de ctre
persoane de rea-credint de la Uniunea Scriitorilor, persoane care au dat guvernului informatii
eronate.
Dup cum stiti, mi s-a decernat Premiul Nobel pentru literatur, n cele opt sptmni care au
rmas pn la nmnarea acestui premiu, conducerea statului are posibilitatea s schimbe radical
situatia mea literar si s permit astfel procedurii de nmnare a premiului s se desfsoare n
conditii incomparabil mai bune dect snt ele n prezent. Avnd n vedere timpul scurt care a mai
rmas pn atunci, mi limitez propunerea la minimum:
1) S se publice n cel mai scurt timp (cu corectura mea personal a spalturilor), n editie
separat, cu un tiraj semnificativ, romanul meu Pavilionul cancerosilor, si s fie pus n vnzare
liber (Editura de Stat, dac i se d indicatie n acest sens, poate s efectueze o atare operatiune
n dou sau trei sptmni). nterzicerea acestui roman, aprobat la Moscova de sectia de proz,
acceptat de Novi mir, este o pur nentelegere.
2) S se anuleze toate formele de pedepsire (excluderi de studenti din '"stitute etc.) a persoanelor
gsite vinovate pentru faptul de a fi citit ?i discutat crtile mele. S se anuleze interdictia care
face ca bibliotecile s* nu mai dea cu mprumut exemplarele din povestirile mele publicate anterior
este vorba de exemplarele care au supravietuit. S se anunte
fcfc 381
aparitia n curnd a unei culegeri din povestirile mele (culegere care n fost publicat niciodat).
"a
Dac se accept si se realizeaz acest lucru, eu as putea s v transrn' n vederea publicrii,
noul roman pe care-1 termin zilele acestea, Aug ' Paisprezece. Aceast carte nu poate n nici un
fel s aib dificultti cu CP zura: ea reprezint o analiz militar detaliat a ,catastrofei lui
Samsonov" din 1914, unde spiritul de sacrificiu si cele mai mari eforturi ale soldatii si ofiterilor rusi
au devenit investitie zadarnic si fr sens din cauza par liziei comandamentului militar tarist.
nterzicerea si a acestei crti n tara noastr ar strni o nedumerire general.
Dac este necesar o ntlnire personal, o convorbire, o dezbatere eu snt gata s vin.
SolJenitn
[16]
Academiei Regale Suedeze Fundatiei Nobel
Mult stimati domni!
27 noiembrie 1970
n telegrama pe care am trimis-o nominal secretarului Academiei, mi-am exprimat deja
recunostinta si mi-o exprim din nou acum, pentru onoarea ce mi-ati fcut-o decernndu-mi
Premiul Nobel. Sufleteste, l mpart cu predecesorii mei n literatura rus care, din cauza
conditiilor dificile din ultimele decenii, n-au trit pn la atribuirea acestui premiu sau care, n
timpul vietii lor, au fost putin cunoscuti n traducere lumii cititorilor. Sau, n original, chiar propriilor
lor compatrioti.
n aceeasi telegram, mi-am exprimat intentia de a da curs invitatiei dumneavoastr de a veni la
Stockholm, desi anticipam procedura umilitoare care m astepta si care, n tara noastr, este de
rigoare pentru orice cltorie n strintate, cu obligatia de a completa niste formulare speciale,
de a obtine certificate de bun purtare de la organizatiile de partid, chiar dac nu esti membru de
partid, si de a te lsa instruit n privinta comportrii pe care trebuie s-o ai.
Totusi, atitudinea ostil care s-a manifestat n aceste ultime sptarrm11 n presa din tara mea fat
de premierea mea, msurile discriminatorii care continu a se lua mpotriva crtilor mele (pentru
citirea lor te d afar d* serviciu, te exclude din institute) m fac s presupun c o cltorie a iea
la Stockholm ar fi folosit pentru a-mi tia legtura cu pmntul meu natal' pentru a m mpiedica
pur si simplu s m rentorc acas.
382
pe de alt parte, n informatiile pe care mi le-ati trimis si care privesc
tocolul nmnrii premiului, am descoperit c solemnittile premiilor \Tbel comport multe
ceremonii si festivitti, lucruri care, date fiind mo-T l rneu ^e v'a^ ^ caracterul meu, pot fi
obositoare si derutante pentru
e Partea practic, adic discursul pentru premiu, nu intr, la drept vor-u- d n ceremonial. Mai
trziu, prin telegram si scrisoare, dumneavoastr
ti exprimat temeri asemntoare n legtur cu agitatia care ar putea nsoteasc sederea mea
a Stockholm.
Dup ce am cumpnit tot ceea ce v-am spus adineauri si folosindu-m de amabila
dumneavoastr precizare c prezenta mea personal la ceremonie nu este o conditie obligatorie
pentru a primi premiul, prefer actualmente s nu ntreprind demersuri pentru a veni la Stockholm.
Eu as putea, dac agreati o asemenea form, s primesc diploma si medalia din minile
reprezentantilor dumneavoastr la o dat care ne-ar conveni reciproc. Conform statutului
Fundatiei Nobel, snt gata ca, n termen de sase luni ncepnd din 10 decembrie 1970, s v
citesc sau s v prezint textul scris al discursului.
Aceast scrisoare este o scrisoare deschis si nu voi obiecta n caz c o veti publica.
Cu cele mai bune urri.
A. Soljenitn
[17]
Majestate!
Doamnelor si domnilor!
Sper c absenta mea involuntar nu va stirbi eu nimic plenitudinea ceremoniei de astzi. Printre
scurtele alocutiuni care vor fi rostite este asteptat si a mea. Eu si mai putin as vrea ca ea s
umbreasc festivitatea. Totusi nu pot s nu observ acea ntmplare remarcabil care face ca ziua
nmnrii premiilor Nobel s coincid cu Ziua Drepturilor Omului. Laureatii premiilor Nobel nu pot
s nu resimt responsabilitate n fata acestei coincidente. Persoanele adunate la primria
orasului Stockholm nu pot s nu vad n aceasta un simbol. Astfel, la acest banchet, s nu uitm
c astzi Nste detinuti politici snt n greva foamei pentru a-si apra drepturile diminuate sau cu
totul clcate n picioare.
A. Soljenitn 10 decembrie 1970
383
[18]
Academia Suedez, domnului Karl Ragnar Gierow Fundatia Nobel, domnului Nils K. Stole
Mult stimati domni!
21 ianuarie 197j
Dup ce am nceput lucrul la alctuirea discursului pentru Premiul Nobel pentru literatur, am
descoperit c n nssi aceast tem se ascunde o contradictie: scriitorului i se propune s-si
schimbe modul de lucru si s se pronunte ntr-un domeniu mai degrab de teoria literaturii. O
asemenea experient, uneori, se soldeaz cu rezultate strlucite, asa cum ne-o demonstreaz
exemplul lui Camus. Probabil ns c mai adesea o asemenea schimbare de gen este foarte
dificil, dac nu imposibil.
Personal constat c nu pot s m mentin ntr-un cadru strict literar: pentru mine, judectile despre
literatura zilei de azi nu pot fi rupte de judectile despre viata social-politic; m va costa un mare
(si, probabil, infructuos) efort ca s m tin n fru, s vorbesc despre natura artei sau despre
natura frumusetii si s evit a vorbi despre modul de viat contemporan n Est si n Vest, s nu
ating acele probleme care m seac la inim. Nici un scriitor occidental, fireste, n-ar alege pentru
asa ceva tribuna Nobelului dar eu, pur si simplu, nu am alta. Totusi, dac m-as lsa condus de
sentimentele mele si as merge ntr-acolo unde m trage condeiul, discursul meu ar depsi toate
limitele admisibile a ceea ce se poate numi discurs ocazionat de primirea Premiului Nobel pentru
literatur, ar veni n contradictie cu latura public si cu latura mai putin public a traditiei
nobeliene, s-ar dovedi inacceptabil pentru culegerea pe care vreti s-o editati.
Asadar, chibzuind eu pentru mine nsumi, am ajuns la concluzia c ar fi mai rezonabil s renunt la
acest discurs. Ast-toamn mi scriati c nu este obligatorie citirea unui asemenea discurs.
Totusi, de-atunci mi-am exprimat intentia de a prezenta unul. n cazul acesta, m ntreb dac
acum renuntarea mea nu aduce vreun prejudiciu fundatiei Nobel. Pe de alt parte, m ntreb
dac un discurs, ca acela care risc s-mi ias mie, nu i-ar aduce un prejudiciu si mai mare,
ntrind acuzatiile cum c procedura nobelian slujeste unor scopuri politice.
Aceast scrisoare v-o trimit pe cale neoficial si nc destul de devreme, n ideea de a primi pe
aceeasi cale rspunsul dumneavoastr, opinia dumneavoastr pe care v rog s-o exprimati fr
nici o jen. Dac veti cons'-dera c renuntarea la discurs nu mai este posibil, eu v voi prezenta
textul (evident, pe aceeasi cale) asa cum va iesi el.
n ceea ce priveste ns modalitatea de a-mi nmna diploma si meda\ia nobelian, deocamdat
nu snt semne c situatia s-ar schimba n bine. l11
384
asteptarea acestei schimbri, diploma si medalia pot s rmn mai departe n pstrarea
dumneavoastr. si ct timp?
n asteptarea rspunsului dumneavoastr, cu cele mai bune urri,
Soljenitn [19]
SCRSOARE DESCHS ministrului Securittii Statului al URSS, Andropov
13 august 1971
Timp de multi ani am suportat n tcere ilegalittile comise de colaboratorii dumneavoastr:
cenzurarea ntregii mele corespondente, confiscarea a jumtate din ea, anchetarea
corespondentilor mei, persecutiile administrative mpotriva lor si mizeriile care li se fac la serviciu,
spionajul n jurul casei mele, filarea celor care m viziteaz, interceptarea convorbirilor mele
telefonice, gurirea plafoanelor, instalarea de aparatur de nregistrare n locuinta din oras ca si
n casa mea de la tar, si campania persistent de calomnii dus mpotriva mea de la nltimea
tribunelor publice, cnd acestea snt puse la dispozitia colaboratorilor ministerului dumneavoastr.
Dar, dup spargerea de ieri, eu nu voi mai tcea. Csuta mea de la tar (satul Rojdestvo, raionul
Naro-Fominsk) era goal, cei care m pndeau au considerat c eu plecasem de-acolo. Revenit
la Moscova din cauza unei mbolnviri subite, 1-am rugat pe prietenul meu Aleksandr Gorlov s
mearg s caute la mine la tar o pies de schimb pentru masina mea. Dar lact la usa de la
intrare nu mai era si se auzeau voci nuntru. Gorlov a psit dincolo de prag si le-a cerut intrusilor
s se legitimeze, n constructia aceea mic, unde de-abia au loc s se ntoarc trei sau patru
persoane, ei erau pn la zece n civil. La comanda sefului: ,n pdure cu el! si faceti-1 s tac!",
pe Gorlov 1-au legat cu minile la spate, 1-au trntit n pdure cu fata n jos si au nceput s-1
bat cu slbticie. Ceilalti, ntre timp, au fugit n grab pe poteci ocolite, prin tufris, ducnd la
masinile lor pachete, hrtii, obiecte (poate si o parte din aparatura pe care o aduseser). Totusi,
Gorlov rezista energic si striga, chemnd martori. La strigtele lui au venit ln fug niste vecini care
le-au tiat calea spre sosea si le-au cerut docu-""entele. Atunci, unul dintre sprgtori a scos o
legitimatie rosie si vecinii s~au ndeprtat. Gorlov, cu fata tumefiat, cu hainele rupte, a fost dus
la 0Masin. ,Frumoase metode aveti!" le-a spus el celor care-1 nsoteau. "Noi sntem n
operatiune, si n operatiune ne este permis orice."
385
Cpitanul (dup documentul prezentat vecinilor) vanov (dup declaratia lui personal) 1-a
condus pe Qorlov mai nti la postul de militie Naro-Fominsk, unde agentii locali 1-au salutat
respectuos pe ,vanov". Acolo ,vanov" i-a cerut lui Gorlov (H) explicatii scrise despre cele ce se
n! tmplaser. Desi cu contuzii puternice, Gorlov a expus n scris scopul sosirii sale la Rojdestvo
si toate circumstantele faptelor. Dup aceea sefuj sprgtorilor i-a cerut s semneze un
angajament de nedivulgare. Gorlov a refuzat categoric. Atunci au plecat la Moscova si, pe drum,
seful sprgtorilor a cutat s-1 sugestioneze cu aceste cuvinte, pe care le reproducem textual:
,Dac Soljenitn afl ce s-a ntmplat la casa lui de la tar, poti s te consideri terminat. Cariera
dumitale (Gorlov este doctorand n stiinte tehnice, si-a prezentat teza de doctorat pe care
urmeaz s-o sustin, lucreaz la nstitutul Ghiprotis al Comitetului de Stat pentru Constructii
a[ URSS) va fi compromis, nu vei mai sustine nici o tez de doctorat. Asta se va rsfrnge
asupra familiei dumitale, asupra copiilor, si, dac va fi nevoie, te vom bga n puscrie."
Cei care ne cunosc viata stiu c aceste amenintri snt perfect realizabile. Dar Gorlov nu le-a
cedat, a refuzat s semneze si, de-acum nainte, trieste cu amenintarea unei represiuni
deasupra capului.
Eu v cer, cettene ministru, s dati publicittii numele tuturor sprgtorilor, s fie pedepsiti
conform codului penal si s se dea o explicatie public acestui eveniment, n caz contrar, nu-mi
rmne dect s consider ca cel care i-a trimis snteti... dumneavoastr.
A. Soljenitn [20]
Lui A.N. Kosghin, presedinte al Consiliului de Ministri al URSS
13 august 1971
V trimit copia scrisorii pe care i-am adresat-o ministrului Securittii Statului, l consider
responsabil direct pentru toate ilegalittile enumerate. Dac guvernul URSS nu aprob aceste
actiuni ale ministrului Andropov, astept o anchet judiciar.
A. Soljenitn
[21]
Un poet poate fi ucis n mai multe feluri. Pentru Tvardovski s-a ales modalitatea rpirii de lui, a
celei care devenise pasiunea vietii lui: revista lui.
386
w
Erau prea putini saisprezece ani de umiliri, suportati cu smerenie de acest erou epic, numai
pentru ca revista s triasc, numai pentru ca literatura s nu sucombe, numai pentru ca autorii
s poat publica si cititorii s poat citi. Era prea putin! A trebuit s fie ars pe rugul nedrepttii: s
j se dezorganizeze, s i se distrug revista. si ntr-o jumtate de an, acest loc 1-a mistuit. Dup o
jumtate de an, el era deja bolnav de moarte, si numai rezistenta lui neobisnuit i-a permis s
triasc asa de mult si pe deplin lucid pn n ultima clip. si pe deplin suferind.
Ziua a treia. Deasupra sicriului, portretul defunctului, asa cum arta el n apropierea vrstei de
patruzeci de ani: servitutile amare dar dorite ale revistei nc nu i-au ridat fruntea; este tot numai
un zmbet, radiind de acea ncredere copilreasc pe care si-a pstrat-o de-a lungul ntregii vieti
si care revenea s-1 nsenineze chiar si n situatia lui disperat din ultimul timp.
n sunetele unei muzici rscolitoare se aduc coroane peste coroane... ,Din partea ostasilor
sovietici"... E un gest demn. Mi-aduc aminte c, pe front, toti ostasii, fr exceptie, stiau s
disting sunetele miraculos de pure ale lui Tiorkin de cele ale altor opere de rzboi. Dar noi ne
amintim si de dispozitia care interzicea bibliotecilor militare s se aboneze la Novi mir. si de
faptul c n trecutul foarte apropiat, n cazrmi, detintorii crtii albastre (adic ai revistei Novi
mir) erau trti la interogatorii.
si iat c cei doisprezece minus unu ai Secretariatului1 au invadat scena, n garda de onoare,
cadaveric-buhiti, aceiasi care l huiduiau si-1 hituiau. Avem o lung traditie n privinta aceasta,
de la Puskin ncoace: exact n minile neprietenilor cade poetul mort. Ei fac ce fac si se nstp-
nesc asupra trupului lui, iau fata lumii cu discursurile lor mestesugite.
Fcnd un fel de zid de piatr n jurul sicriului, ei cred c 1-au izolat. Le-a reusit destrmarea
singurei noastre reviste, ceea ce pentru ei trece drept o victorie.
Trebuie s ignori complet, s nu ntelegi deloc ultimul secol de istorie ras, ca s vezi n aceast
destrmare o victorie, iar nu o ireparabil greseal de calcul.
Zevzecilor! Cnd vor rsuna vocile tinere, dure ce-o s mai regretati c nu-1 mai aveti printre
voi pe acest critic ngduitor, la ale crui delicate ndemnuri toti erau cu luare-aminte. O s vreti
s scormoniti pmntul cu minile voastre ca s-1 readuceti pe Trifonci la suprafat. Dar va fi
prea trziu.
A. Soljenitn
pentru ziua a noua
(27 decembrie 1971)
1 Secretariatul Uniunii Scriitorilor, din care fcea parte si Tvardovski. (N.t.)
387
[22]
Domnului Karl Ragnar Gierow, 'Academia Suedez Domnului Nils K. Stole, Fundatia Nobel
Mult stimati domni!
Moscova, 22 octombrie 97j
Am primit ,Comunicarea" dumneavoastr ,pentru pres" din 7.10.71 si v multumesc.
ntr-adevr, ambasadorul, domnul Jarring, mi-a propus anul trecut printre alte solutii, pe aceea de
a-mi remite diploma si medalia Premiului Nobel la ambasada suedez de la Moscova. stiind deja,
n momentul convorbirii mele cu dnsul, c nu voi putea s plec la Stockholm, eu voiam s accept
tocmai aceast solutie, creznd c nmnarea diplomei si a medaliei va avea loc n mod public, n
fata unui anumit numr de persoane, si c voi putea s-mi citesc n fata lor discursul pentru
premiu. Dar ambasadorul Jarring mi-a replicat categoric c ceremonia nu va putea fi dect una
confidential, ,ca acum, n acest birou".
A accepta o asemenea propunere mi s-a prut umilitor pentru Premiul Nobel nsusi: este ca si
cnd ar fi ceva vicios, ce trebuie ascuns. Din cte nteleg, nmnarea Premiului Nobel are loc n
mod public tocmai pentru c aceast ceremonie are o semnificatie general.
Cnd v-am scris la 27.11.70 c eram pregtit s primesc nsemnele Premiului Nobel la Moscova,
subntelegeam tocmai o asemenea interpretare fireasc.
De atunci, nici situatia mea, nici punctul meu de vedere nu s-au schimbat. Anul acesta, ca si anul
trecut, snt dispus s primesc nsemnele Premiului Nobel la Moscova, dar, se ntelege, nu ntr-o
manier confidential. Dac ns, ca si anul trecut, o asemenea ceremonie este considerat ca
indezirabil sau jenant, eu v rog din nou s continuati a pstra nsemnele mele la Fundatia
Nobel, cu att mai mult cu ct aceasta nu contravine statutului dumneavoastr, din cte am aflat
din comunicatul pe care mi 1-ati trimis.
n acest caz, eu voi continua s nutresc mpreun cu dumneavoastr speranta tenace c va veni
si anul acela cnd mprejurrile mi vor ngdui, n sfirsit, s particip, la Stockholm, la ceremonia
nobelian traditional.
Personal, v aduc amndurora scuzele mele cele mai sincere pentru c, fr s vreau, v-am
cauzat griji si nelinisti de prisos pe care cu majoritatea predecesorilor mei nu le-ati avut.
Cu cele mai calde urri,
.' .<.? ,.., i A. Soljenitn
388
Stockholm, 22 noiembrie 1971
Stimate domnule Soljenitn,
Nils Stole si eu ne-am ntlnit recent cu Gunnar Jarring. Convorbirea noastr n-a condus la nimic
nou, dar noi nici nu ne asteptam la niste rezultate pozitive. Trebuie s constatm c la ambasad
nu exist local adecvat pentru un discurs public si c actualmente Academia nu are posibilitatea
de a gsi un spatiu convenabil ntr-un alt loc din Moscova. Va trebui, cum spuneti
dumneavoastr, s ne narmm cu rbdare, n speranta c mai tr-ziu mprejurrile ne vor
permite s realizm dorintele la care momentan trebuie s renuntm, nsemnele onorifice le
pstrm n continuare aici. Dar, fireste, eu snt oricnd gata s vin la Moscova pentru a v remite
n formele cuvenite diploma si medalia Premiului Nobel, la ambasad sau ntr-un alt loc
convenabil dumneavoastr, n msura posibilului, n acest caz, as putea eventual s iau cu mine
o copie a discursului dumneavoastr ca s-o putem publica n Les Prix Nobel, n asteptarea
momentului cnd veti putea s-1 cititi dumneavoastr nsiv. Aceasta nu este dect o propunere
despre care voiam s v vorbesc.
Cu urrile cele mai sincere,
Al dumneavoastr
K.R. Gierow
[23]
Domnului Karl Ragnar Gierow Academia Regal Suedez Stockholm
Moscova, 4 decembrie 1971 Stimate domnule Gierow!
Ultimele dumneavoastr patru scrisori (din 7 si 14 octombrie, 9 si 22 noiembrie) dau o idee mai
clar despre msura n care este posibil s mi se nmneze nsemnele nobeliene la Moscova n
formele cuvenite, dup cum scrieti dumneavoastr.
nainte de toate as spune urmtorul lucru: desi obstacolele par s se ntreasc si curajul s
slbeasc, eu apreciez foarte mult si chiar din toat mima intentia ferm pe care ati exprimat-o de
a veni la Moscova personal, m orice moment si n orice mprejurri, pentru ca aceast ceremonie
s aib loc. V multumesc sincer pentru aceast decizie si, ca s vorbim deschis,
389
>
eu o consider ca pe o raz de lumin fcndu-si loc prin ceata groas a acestei situatii.
Asadar, dup toate cererile, dup toate articolele de gazet, dup toate comunicatele pentru
pres, dup toate rspunsurile Ministerului suedez al Afacerilor Externe si chiar dup explicatiile
personale ale primului dumneavoastr ministru, ne vedem readusi la ceea ce, nc de-acum un
an, mi propunea, generos si senin, domnul Jarring: o remitere a nsemnelor nobe-liene fcut n
secret, fr publicitate, n biroul su, cu usile nchise.
Cum spune proverbul, din norul mare doar o mic pictur de ploaie.
si toat suprarea const n aceea c, pur si simplu, ambasada suedez din Moscova nu are
spatiu pentru nici un fel de procedur. (si poate c necazul acesta pune ambasada si n
imposibilitatea de a da receptii?)
M ntreb dac aici nu este vorba de o nentelegere semantic. Pentru domnul ambasador
Jarring si pentru administratia care-1 coordoneaz, ceremonie ,public", ,deschis", nseamn
neaprat ,mase mari de oameni"? si dac nu are loc ntre patru ochi, aceasta ar trebui obligatoriu
s se petreac n prezenta a mii de persoane? Pentru o ceremonie de o asemenea amploare,
ntr-adevr, nu exist spatiu. Dar n biroul domnului Jarring nsusi, oare nu se pot aseza scaune
pentru treizeci de persoane? si dac aceste persoane snt invitate de dumneavoastr si de mine,
aceasta poate, dup prerea mea, s creeze o ambiant public potrivit pentru citirea
discursului prilejuit de decernarea unui Premiu Nobel. Ar fi solutia cea mai simpl.
Dar, vai, m tem c nu o semantic superficial ne separ pe noi de proprietarii de spatiu, ci o
neasteptat existent a dou moduri diferite de a ntelege traseul pe care-1 urmeaz frontierele
culturii. Pentru problemele culturii, ambasada suedez are n component un atasat cultural, deci
o persoan n competenta creia intr tot felul de chestiuni, acte, evenimente culturale, dar iat,
se pune ntrebarea: consider ea nmnarea Premiului Nobel (din pcate, mie, de data aceasta)
ca pe un fenomen al vietii culturale apt s uneasc popoarele noastre? Cci dac n-o consider
ca atare, ci mai degrab ca pe o umbr reprobabil care amenint s compromit activitatea
ambasadei, atunci, chiar dispunnd de spatiul cel mai vast, stimate domn, va fi imposibil s se
gseasc un loc pentru ceremonia noastr.
Dar aici m consolez amintindu-mi c mi-ati explicat c Academia suedez si Fundatia Nobel snt
independente si intangibile n activitatea si n deciziile lor si c o ceremonie oficial, organizat
,ca" de statul suedez, ar putea chiar s le duneze.
ntelegnd foarte bine si mprtsind sentimentul dumneavoastr, pe de alt parte necunoscnd la
Moscova vreo organizatie public sau cooperativ care s accepte a ne pune la dispozitie spatiu
pentru scopul nostru, ndrznesc s v propun alt solutie: s organizm toat ceremonia
390
la Moscova ntr-un apartament privat, si anume n acela pe adresa cruia mi trimiteti scrisori, n
acest apartament, ce-i drept, nu este atta spatiu ca la ambasada suedez, dar, dup criteriile
noastre rusesti, n el ar putea foarte bine s ncap vreo 40-50 de persoane. Ceremonia ar putea
s piard ceva din caracterul ei oficial, n schimb ar cstiga n intimitate si n cldur uman. si
gnditi-v, domnule Gierow, ce greutate le-am lua de pe suflet domnului ambasador al Suediei si
chiar ministrului suedez al Afacerilor Externe!
Eu nu cunosc analele Premiului Nobel, dar presupun c si n trecut a existat un caz n care
laureatul Premiului Nobel era pironit locului, s zicem de boal, de exemplu, si atunci
reprezentantul Fundatiei sau al Academiei nu s-a dus si i-a nmnat aceste nsemne direct acas?
Dar dac toate solutiile ne snt inaccesibile, si dumneavoastr, si mie? Ei bine, atunci ne vom
supune destinului: nsemnele mele nobeliene s rmn n continuare n custodia Fundatiei
Nobel, c doar nu se vor devaloriza din cauza aceasta. si cndva, chiar si dup moartea mea,
succesorii dumneavoastr vor nmna cu ntelegere aceste nsemne fiului meu, nu-i asa?
Totusi, dup ce a asteptat deja un an, discursul prilejuit de primirea Premiului Nobel pentru
literatur pe anul 1970 a mbtrnit. Ce vom face cu el?...
n aceast scrisoare, domnule Gierow, mi-am permis un ton mai glumet. Dac am facut-o, am
facut-o numai pentru a nvinge mai usor neplcerea pe care o provoac dificulttile. Dar v veti
da seama c acest ton nu v vizeaz nicieri personal pe dumneavoastr. Decizia
dumneavoastr este nobil, ea este la limita posibilittilor dumneavoastr si, din nou, v
multumesc clduros pentru ea.
V rog s transmiteti urrile mele cele mai bune domnului Nils Stole care, dup cte am nteles,
mprtseste pe deplin punctele de vedere si aprecierile dumneavoastr.
Pstrnd speranta c o ntlnire ntre noi doi nu este irealizabil pentru eternitate, v strng cu
cldur mna.
Sincer al dumneavoastr,
A. Soljenitn
391
[24]
NTERVU acordat ziarelor New York Times si Washington Post
Moscova, 30 martie 1972
La ce lucreaz acum autorul?
La Octombrie saisprezece, al doilea Nod al aceleiasi crti.1
Va fi terminat n curnd?
Nu. n cursul elaborrii crtii, am constatat c acest Nod este mai complex dect presupuneam
eu. Trebuie s cuprind istoria curentelor sociale si spirituale de la sfirsitul secolului al XlX-lea
ncoace, cci ele au marcat personajele. Fr evenimentele precedente, nu poti ntelege oamenii.
Nu v e team c, plonjnd n istoria detaliat a Rusiei, v ndeprtati de temele general-umane si
extratemporale?
Mi se pare c, dimpotriv, multe lucruri generale si chiar extratemporale se explic prin aceast
istorie.
Trebuie s studiati multe materiale?
Foarte multe. Pe de o parte, cu aceast munc nu snt deloc obisnuit, cci, pn de curnd, nu m-
am ocupat dect de istorie contemporan si nu am scris dect pornind de la experienta trit de
mine. Pe de alt parte, snt attea mprejurri ostile exterioare nct i era mult mai usor unui
student total necunoscut, n provincialul Rostov al anilor 1937-19382, s adune materiale despre
catastrofa lui Samsonov (nc nestiind c si mie mi va fi dat s parcurg aceleasi locuri3, numai
c de data aceasta nu pe noi ne vor ncercui altii, ci noi i vom ncercui pe altii). si desi cocioaba
unde locuiam noi, eu si mama, a fost distrus de o bomb n 1942 si toate lucrurile noastre,
crtile noastre, hrtiile noastre au ars, aceste dou carnetele s-au pstrat ca prin minune si, cnd
m-am ntors din exil, mi-au fost restituite. Acum le folosesc.
Nu, atunci nu mi se puneau piedici deosebite. Dar acum... Dumneavoastr, occidentalii, nu v
puteti imagina situatia mea. Eu triesc n patria mea, scriu un roman despre Rusia, dar mi-este
mai greu s adun materiale pe aceast tem dect dac as scrie despre Polmezia. Pentru Nodul
urm-
1 Urmarea lui August Paisprezece, primul Nod al operei. (N.t.)
2 Acolo unde a trit Soljenitn la epoca aceea si unde a nceput s string material documentar.
(N.t.)
3 n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, n Rusia oriental. (N.t.)
392
r am nevoie s vizitez unele cldiri istorice, dar acestea snt institutii . utorittile nu-mi dau voie s
intru acolo. Accesul la arhivele centrale regionale mi este interzis. Am nevoie s vizitez locurile
unde s-au pro-Ls evenimentele, s srrng informatii de la btrni, ultimii martori pe cale , disparitie,
dar pentru aceasta mi trebuie aprobarea si ajutorul autorittilor locale, cu alte cuvinte ceva ce eu
nu pot s obtin. si fr acestea, toti se vor fer' de mme> 'e vo' prea suspect si nimeni nu-mi va
povesti nimic, si apoi, dac n-am autorizatie, voi fi oprit eu nsumi la fiecare pas. Lucrul acesta
este deja verificat.
Munca aceasta nu pot s-o fac altii, asistenti, secretari? Nu pot. n primul rnd, eu nemafiind
membru al Uniunii Scriitorilor, nu am dreptul la un secretar sau un asistent, n al doilea rnd, un
secretar care mi-ar reprezenta interesele s-ar izbi de aceleasi oprelisti si restrictii ca si mine. si n
al treilea rnd, pur si simplu, n-as avea cu ce s pltesc un secretar. Cci dup onorariile pentru
van Denisovici n-am mai avut nici un venit semnificativ, n afar de niste bani pe care mi i-a lsat
rposatul K.. Ciukovski', acum si ei pe punctul de a se epuiza. Primii mi-au permis s triesc
sase ani, urmtorii, trei ani. Mi-a reusit chestia aceasta pentru c mi-am limitat cheltuielile la ceea
ce erau ele nainte, cnd lucram n nvtmnt. Pentru mine nu cheltuiesc niciodat mai mult dect
ar trebui s pltesc unui secretar. Nu se pot primi bani din Occident?
Am fcut un testament si, cnd se va ivi posibilitatea s fie realizat, toate onorariile mele vor fi
atribuite, prin avocatul meu, unei opere de interes public n patria mea. (Literaturnaia gazeta,
aceast revist sincer, care nu minte niciodat, a scris urmtoarele: ,el a dat indicatii amnuntite
referitoare la utilizarea onorariilor sale", dar n ce priveste utilizarea public a acestor bani, n
patria mea, acesta este un detaliu pe care cu nevinovtie l omite.) Eu nsumi nu voi utiliza
dect Premiul Nobel. Dar si drumul spre acesti bani mi-este presrat cu umilinte, dificultti si
incertitudini. Ministerul Comertului Exterior mi-a fcut cunoscut c, pentru fiecare sum care va
veni, va trebui ca, printr-o decizie special, colegiul s stabileasc dac mi se plteste suma
respectiv, si sub ce form, si ct la sut.
Cum reuseste totusi autorul s adune documente?
Aici este nc o particularitate a vietii noastre pe care, probabil, un occidental cu greu o va
ntelege. Dup cte mi imaginez, si poate c gre-sesc, n Occident este o regul dup care orice
munc trebuie pltit si
Scriitor rus mort n 1969. Fiica lui a fost exclus din Uniunea Scriitorilor, la nceputul lui 1974,
pentru a-si fi exprimat sprijinul pentru Saharov si Sljenitn. (N.t.)
393
nu prea e cunoscut sintagma de munc nepltit. La noi, dimpotriv, sa mizdatul, de exemplu,
nu se mentine dect prin aceea c nu plteste. Qa menii si consum fortele, timpul liber, petrec
nopti pentru o munc de p urma creia nu se aleg dect cu persecutii.
Asa si cu mine. Despre lucrarea mea, despre tema pe care o tratez, se stie pe o arie larg, chiar
si n afara Moscovei, si oameni binevoitori, adesea niste necunoscuti pentru mine, mi trimit ei
direct sau prin altii -_ binenteles, nu prin post, cci n-ar mai ajunge la destinatar diferite crti,
chiar dintre cele foarte rare, amintirile lor etc. Uneori aceasta se n-tmpl atunci cnd trebuie si
mi este de mare folos, alteori nu, dar m emotioneaz totdeauna si ntreste n mine sentimentul
viu c lucrez pentru Rusia si c Rusia m ajut. Uneori se ntmpl si altfel. Adesea m adresez
eu nsumi unor cunoscuti, unor specialisti, cerndu-le prerea n chestiuni foarte complicate, n
alegerea documentelor, ceea ce necesit timp si munc, si nu numai c nimeni nu mi-a cerut
niciodat bani pentru aceasta, dar care mai de care e bucuros s m ajute.
Cu att mai mult cu ct se ntmpl ca acest lucru s fie si foarte periculos, n jurul meu si al
familiei mele s-a creat un fel de zon interzis, contaminat. si la Riazan exist si astzi oameni
care au fost concediati pentru c au fost la mine acas ctiva ani. De ndat ce T. Timofeev,
director al unui institut din Moscova si membru corespondent al Academiei de stiinte, a aflat c o
matematician din institutul lui mi era sotie, a intrat ntr-o asa panic nct, cu o grab indecent,
i-a obtinut concedierea, desi acest fapt se producea aproape imediat dup ce ea nscuse si era
contrar oricrei legi. O familie a fcut un schimb de locuint perfect legal, ndat ce s-a aflat c
acea familie era a mea, mai multi functionari de la sovietul orsenesc Moscova au fost
sanctionati: cum de-au permis ca Soljenitn, adic nu chiar el, ci fiul su nou-nscut, s
beneficieze de un permis de sedere n centrul Moscovei?
Un alt aspect: specialistul pe care-1 consult m ntlneste, mi d unele informatii timp de o or
sau dou. ndat filajul ncepe s-i sufle n ceafa, tinndu-se dup el ca dup un atentator la
siguranta statului; omul respectiv este identificat si supravegherea asupra lui continu pentru a se
vedea cu cine se mai ntlneste.
Altminteri, nu este totdeauna asa. Securitatea Statului are programul su, considerentele sale
profunde, n unele zile nu exist supraveghere exterioar, sau nu exist dect una foarte redus,
n alte zile, ei misun peste tot, ca, de exemplu, naintea sosirii lui Heinrich Boli. Posteaz la dou
porti cte o masin, n fiecare se afl cte trei agenti, si nu se lucreaz numai ntr-un schimb. Se
tin dup vizitatorii mei cu masina, la fel si dup cei care circul pe jos. Dac ne amintim c exist
unii care au misiunea ca, douzeci si patru de ore din douzeci si patru, s asculte convorbirile
394
oastre telefonice si din locuinte, s analizeze benzile magnetice, toat 11 respondenta mea, c,
n unele localuri spatioase, toate datele primite "nt strnse, confruntate, si nu de ctre niste
functionari mrunti, atunci
putem s nu ne mirm gndindu-ne cti insi n floarea vrstei trindvesc, arneni care, n loc s
presteze o munc productiv n folosul patriei, se cup de cunoscutii mei si de mine, inventeaz
dusmani, n plus, cineva cotoceste prin biografia mea, cineva trimite agenti n afar ca s
produc haos n editarea crtilor mele. Cineva ntocmeste si regleaz un plan general menit a-mi
compromite crtile. Acest plan nc n-a adus rezultatul scontat j de aceea a fost revizuit de mai
multe ori din mers. Dar i putem urmri desfsurarea pe parcursul ultimilor ani, diferitele lui etape.
Au decis s m sufoce ncepnd din 1965, cnd mi-au confiscat arhiva si cnd s-au speriat de
operele mele datnd din anii de lagr, ca si cnd ele puteau s nu poarte amprenta unor oameni
marcati pentru totdeauna! Dac am mai fi n epoca stalinist, nimic n-ar fi mai simplu: el a
disprut si cu asta basta, si nimeni n-ar mai ntreba nimic. Dar dup congresele al XX-lea si al
XX-lea este mai complicat.
Mai nti au decis s m elimine prin tcere. Nicieri s nu mai apar nici un rnd despre mine,
nimeni s nu mai pomeneasc numele meu nici mcar pentru a m njura, si peste ctiva ani voi fi
uitat de toat lumea. Atunci cei interesati m-ar putea face s dispar. Dar este deja epoca sa-
mizdatului si crtile mele se rspndesc n toat tara, ajungnd apoi si n strintate. Conspiratia
tcerii nu si-a atins scopul.
Atunci a nceput mpotriva mea (si nu s-a terminat nici astzi) campania de calomnii de la tribuna
sedintelor cu usile nchise.
Occidentalul aproape nici pe asta n-o poate ntelege. Exist o retea bine constituit de nvtmnt
de partid si cettenesc si o retea de conferinte care acoper toat tara. Nu exist institutie sau
unitate militar, centru raional sau sovhoz unde s nu ia cuvntul, potrivit unui anumit program,
conferentiari si propagandisti, si toti, n toate locurile, n acelasi moment spun acelasi lucru,
conform cu instructiunile primite de a un acelasi centru. Exist si cteva variante: pentru capitale,
regiuni, armat, academii. Din cauz c accesul la ele este permis numai lucrtorilor institutiei
sau locuitorilor raionului n chestiune, asemenea conferinte au, de fapt, un caracter oarecum
secret sau de-a dreptul secret. Se ntmpl uneori c, fr ocolisuri, unor oameni de stiint li se
d ordin s-si pregteasc stilourile si carnetele de nsemnri. Prin aceast retea poate fi
promovat orice informatie, orice slogan, ncepnd cu 1966 s-a dat comand s se vorbeasc
despre mine: s se spun mai nti c pe merit am fost nchis n timpul lui Stalin, c am fost
reabilitat pe nedrept, c operele mele snt criminale. Trebuie adugat c nsisi conferentiarii n-au
citit n viata lor aceste opere din
395
cauz c cineva se temea s le ncredinteze, chiar si lor, dar le ddea o din s vorbeasc asa.
Sistemul, ideea const n a nu le vorbi dect lucrtorilor unei institm-date. n exterior este liniste si
pace, totul merge ca n cea mai bun dintr lumi, nu exist nici o persecutie, n timp ce calomnia, o
calomnie pe Car n-o poti combate, inund tara: nu poti merge s-ti clamezi adevrul n toat
orasele, nu ti se d acces la aceste adunri cu usile nchise, conferentiari de acestia snt cu miile,
cu totii inaccesibili, si calomnia pune stpnire r mintile oamenilor.
Cum aflati lucrurile acestea?
Chestiunea este c trim ntr-o alt epoc, ntr-o epoc diferit. si djn provincie, si din Moscova
mi parvin foarte multe lucruri. Timpurile snt de-asa natur nct la toate aceste conferinte, chiar si
la cele mai secrete peste tot, exist oameni care mi vor binele si care, pe diferite ci, mi trimit
vorb c: n cutare zi, n sala cutare, conferentiarul cutare a spus despre dumneata cutare
minciun si murdrie. Notez ceea ce este mai frapant, poate cndva chestia asta mi va servi la
ceva, poate c i-o voi putea arta unuia dintre acesti conferentiari.
De ce persoanele care particip la aceste adunri nu protesteaz imediat ce constat anumite
deformri ale faptelor?
Oh, la noi asa ceva nici astzi nu este cu putint. Nimeni nu ndrzneste s se ridice si s
obiecteze unui propagandist al partidului, cci dac ndrzneste, si ia adio de mine de la locul
de munc, dac nu si de la libertate. Calitatea unei solutii este verificat dup reactia acesteia la
hrtia de turnesol. Tot asa si la noi snt cazuri cnd loialitatea unui candidat la aspirantur sau la o
functie privilegiat este verificat dup reactia lui la problema pe care o reprezint eu: ,L-ai citit pe
Soljenitn? Ce prere ai despre el?" si soarta candidatului depinde de rspunsul su.
La aceste conferinte se spun multe vorbe de clac, ntr-o vreme era luat la puricat povestea
familiei mele, desi cei care o fceau habar n-aveau sau aveau cunostinte foarte putine despre ea.
maginati-v cu ce se ocup unii la noi si pe ce ncaseaz ei niste salarii: discut de la nltimea
tribunelor despre nsurtoarea lui cutare, despre nasterea si botezul fiului su. si treaba asta n-o
fac precupete de la bazar, ci propagandisti titulafl n reteaua de nvtmnt. ntr-o vreme, o foarte
mare plcere le fcea unora s extrag derivate de la numele meu patronimic, ,saevici". Se
spunea asa ntr-o doar: ,De altfel adevratul lui nume de familie este Soljenit^ sau Soljenitfer,
dar, n tara noastr, asta, desigur, n-are nici o importanta.
n serios a fost luat o tem care are particularitatea de a fi receptat3 lesne de urechea
asculttorilor: trdarea de tar. De regul, la noi, n-
396
ficarea persecutrii cuiva, nu se folosesc niciodat argumente, ci etichetele ele mai primitive,
poreclele cele mai grosolane, cele mai simple, pentru stmi, cum se spune, ,furia maselor", n anii
'20, era la mod eticheta je contrarevolutionar", n anii '30, aceea de ,dusman al poporului",
nce-"n'd din an" '^ aceea de ,trdtor de tar". Ah, ce mi-au mai frunzrit documentele de
militar, ce-au mai cutat doar-doar or descoperi c am fost mcar dou zilisoare prizonier, ca van
Denisovici, ce mai gselnit ar fi fost asta! De altfel, de la tribuna adunrilor cu usile nchise poti
s-i debitezi publicului credul orice minciun. si ani si ani de zile s-a povestit n toate slile
apropiate si ndeprtate, n toat tara: Soljenitn s-a predat de bunvoie la nemti! Nu, el a trt n
prizonierat o ntreag baterie! Apoi a fost politai n slujba ocupantilor! Nu, a fcut parte din armata
lui Vla-sov! Nu, a lucrat direct pentru Gestapo! ... La suprafat, totul este calm, nici urm de
persecutie, dar pe dedesubt creste deja tumoarea calomniei. ntr-o zi, revista Novi mir a
organizat o ntlnire cu cititorii la Novosibirsk, ocazie cu care cineva i-a transmis lui Tvardovski
biletul urmtor: ,Cum ati putut admite ca n revista dumneavoastr s publice un fost agent al
Gestapoului?" n felul acesta, opinia public din toat tara era pe deplin pregtit pentru orice
rfuial contra mea. si totusi, epoca nu mai este aceeasi si a zdrobi fr publicitate. . . A trebuit s
se recunoasc public c eu am fost ofiter combatant, c datoria de militar mi-am fcut-o
ireprosabil. Ceata a persistat mult vreme fr s se transforme n ploaie si pn la urm s-a
mprstiat.
Atunci a nceput o nou campanie de acuzatii, spunndu-se c eu am transmis Pavilionul
cancerosilor n Occident. Dar ce minciuni nu s-au spus de la tribuna adunrilor cu usile nchise?
C la frontier (la care frontier, nu se stia) a fost retinut prietenul unuia dintre prietenii mei (nu se
ddea nici un nume) si c valiza lui ar fi avut fund dublu si c acolo s-ar fi gsit scrieri de-ale mele
(care dintre ele, nu se spunea). si ntregii provincii i se suflau insistent la ureche aceste brasoave,
si pe oameni i bga n sperieti gndul c exist un asemenea rufctor, un asemenea recidivist
n trdarea de tar. Apoi, o dat cu excluderea mea din Uniunea Scriitorilor, mi s-au fcut
propuneri clare s o ntind din tar, sub acelasi pretext de ,trdare de patrie". Apoi a venit rndul
Premiului Nobel s fie luat ca pretext de aceeasi natur. De la toate tribunele s-a dat drumul la
aceeasi Plac: ,Premiul Nobel este salariul de iud pentru trdarea patriei." si refrenul acesta se
face auzit si astzi, fr ca aceia care-1 cnt s se preocupe de umbra pe care o pot arunca, de
pild, asupra lui Pablo Neruda1. n ne-
1 Laureat al Premiului Nobel pe 1971 pentru literatur, membru al PC chilian, mort la putin timp
dup lovitura de stat de la Santiago n septembrie
"
397
chibzuint lor, aceia i jignesc pe toti laureatii Premiului Nobel si jignesc nssi institutia premiilor
Nobel.
Dar August Paisprezece a fost transmis n strintate de ctre autorul nsusi, care nu si-a atras,
prin aceasta, nici o ncriminare.
Deocamdat au bunul-simt de a nu o face. Dar cinstita Literaturnaia gazeta face si aici o
omisiune, nevinovat ca toate ,omisiunile" ei: ,SoU jenitn a transmis imediat n strintate
manuscrisul romanului su"; o nu-i o minciun! S-a omis asa o foarte mic fraz: dup ce 1-a
propus unul numr de sapte edituri sovietice, Hudojestvennaia literatura, Sovetskii pisatei,
Molodaia gvardiia si diferitor reviste, ntrebndu-i pe responsabilii acestora dac nu voiau mcar
s citeasc, mcar s frunzreasc romanul si nici unul dintre ei nu si-a manifestat dorinta nici
mcar s-1 ia n mn. Parc s-ar fi nteles ntre ei. Nici unul nu mi-a rspuns la scrisoare, nici
unul n-a cerut manuscrisul.
Totusi, aparitia lui August te-a dat persecutorilor mei ideea de a merge pe o alt cale. Chestiunea
este c n acest roman am dat multe amnunte despre ascendenta mea matern si patern. Desi
multi prieteni si multe cunostinte, nc n viat astzi, mi cunosc rudele, atotstiutoarea Securitate
a Statului, orict de caraghios ar prea acest fapt, n-a aflat despre ele dect din acest roman.
Atunci, ei s-au aruncat ,pe pist" cu scopul de a m compromite, dup normele sovietice, fireste.
Eforturile lor n privinta aceasta s-au dedublat. Mai nti a revenit n actualitate linia rasial.
Evreiasc, mai exact, n speranta de a putea demonstra c eu snt evreu, un ofiter cu misiune
special, maiorul de securitate Blagovidov, s-a precipitat s verifice dosarele personale ale
tuturor purttorilor numelui de saak, aflate n arhivele pe anul 1914 ale Universittii din Moscova.
Aceasta ar fi deschis perspectiva ispititoare a unei ,explicatii" privind pozitia mea literar. Aparitia
unui roman istoric complic sarcina hituitorilor mei: nu este suficient s-1 ponegresti pe autorul
nsusi, trebuie n plus s zdruncini ncrederea pe care ar putea s-o inspire conceptia lui asupra
istoriei ruse, conceptie deja exprimat si pe care viitorul o poate confirma.
Vai, cercetrile rasiale au dat un rezultat, altul dect cel scontat: eram rus. Atunci, linia rasial a
fost nlocuit cu linia de clas, drept pentru care s-au dus la btrina mea mtus; din relatrile ei
au fabricat un articol pe care 1-au dat spre publicare revistei bulevardiere vest-germane Stern.
Redactorul-sef al lui Stern sustine acum c nsusi corespondentul lui a fost la mtusica mea.
Admit c a fost si el mpreun cu niste sovietici. Totusi trebuie s observm c, n toti cei 55 de
ani ai puterii sovietice, orasul Gheorghievsk, spre deosebire de Piatigorsk-ul vecin, a fost nchis
ertnetlC pentru strini. Asadar, la mtusica mea au venit trei insi vorbind fluent rusa. Vizita s-a
repetat de cinci ori, musafirii nednd semne c s-ar fi grbit E
398
s_au artat foarte ncntati de biografia mtusii mele pe care au rugat-o s le mprumute pentru
cteva ore nsemnrile ei. nsemnri pe care nici c ie_au mai returnat, le-au forat. Btrina,
aproape oarb, nu le-a retinut trsturile, ^ar dup manierele lr> dup tenta lor psihologic n
genul lui Job Trotter de Dickens, vizitatorii erau din anturajul lui Victor Louis si nu exclud
posibilitatea ca acesta s fi fost si el printre ei. Legtura dintre Stern victor Louis este bine
cunoscut de mult vreme. De exemplu, cnd Louis a venit la mine s se justifice cum c el nu
vnduse Pavilionul cancerosilor n Occident, detaliile convorbirii noastre si fotografiile fcute
hoteste (cu teleobiectivul ascuns ntr-un tufis) au aprut chiar n Stern, dar fr semntura lui.
Chiar cu putina mea experient n materie, am remarcat c Stern beneficiaz de nlesniri speciale
n tara noastr, are acces la numere de telefoane si la adrese ce nu se pot primi dect de la cei
care ascult convorbirile mele telefonice si-mi intercepteaz scrisorile. De-abia ce apruse
articolul n Stern, c im secretar al Uniunii Scriitorilor, Vercenko, a si spus la o adunare de partid:
Aceasta este acea surs pe care avem toate motivele s-o credem. Publicarea n Stern, editiile
pirat ale lui Flegon Press si Langen-Muller1 submineaz sistemul de aprare international a
crtilor mele.
Soarta manuscrisului lui August. Editura Langen-Muller afirm c manuscrisul l-a primit de la
samizdat nc din primvara lui 1971.
Cum a putut ea s-1 primeasc dac pn n iunie eu n-am scos din sertar dect acel singur
exemplar care a mers la YMCA-Press?2 Ei bine, s spun de la cine l-a primit. Acesta trebuie s
fie sau o persoan foarte apropiat mie, sau un hot din categoria acelora care, narmati cu o
legitimatie impresionant, ti intr n cas n absenta ta. Editura are lipsa de noblete de a voi s
se ascund n spatele nobilului nostru samizdat. Are loc aici o fortare a logicii: de vreme ce
operele mele anterioare au aprut prima dat la samizdat, nseamn c si de data aceasta s-a
ntmplat la fel. si tocmai, c nu s-a ntmplat la fel! Scrierile anterioare le-am dat spre a fi citite,
fr nici o conditie din partea mea. Dar acea carte voiam neaprat s-o conduc eu nsumi pn la
tiprire. Numai cnd a iesit cartea numai atunci am nceput s dau celor interesati exemplarul
dactilografiat.
Aceste dou firme au publicat crti pirat ale lui August Paisprezece, una m Anglia (n limba rus),
cealalt n Germania federal. Prima si-a rennoit tentativa, a nceputul lui 1974, cu editia rus a
Arhipelagului Gulag. (AU)
Cas de editare n limba rus. A primit cererea lui Soljenitn de a publica, la Paris, editia original
a lui August Paisprezece, apoi a Arhipelagului Gulag. (N.t.)
399
Astfel, maniera n care este scris articolul din Stern, subtextul lui ruvoitor las s se ntrevad
niste autori cunoscuti, mai ales acolo unde se eVnit judecti privind natura creatiei literare. Aflm
c Soljenitn a aplicat un procedeu literar ingenios: el a transferat actiunea romanului n epoca
prerevolutionar; pentru aceasta, el s-a cufundat n studiul oamenilor unei alte epoci, a citit un
mare numr de lucrri de istorie n general si de istorie militar, s-a strduit s nftiseze nu
rzboiul pe care 1-a trit, ci un altul, care nu-i seamn, si toate acestea pentru ca la pagina 740
s ias n fat cu o fraz pe care Stern ne d de nteles c o ia n sens figurat, si toate acestea
pentru ca s-si deschid drum spre puscrie. Este exact ceea ce, la vremea lor, au fcut
conductorii Uniunii Scriitorilor cnd mi-au reprosat c am studiat amnuntit oncologia, c m-am
internat ntr-un spital pentru cancerosi si c dinadins m-am mbolnvit de cancer pentru ca s
strecor n cartea mea nu stiu ce simbol. Acesti oameni ruvoitori si fricosi se bag ntr-o problem
care nu-i de nasul lor: natura artei literare. Lor nu le poate intra n cap c de mult vreme un om
nu mai are nevoie s se joace de-a v-ati ascunselea si-si spune deschis prerile despre
actualitate.
Cit de exacte snt informatiile date de articolul din Stern?
Pi s vorbim direct si s spunem c articolul este din Literaturnaia gazeta. Ele snt exacte n
msura n care concord cu romanul meu tiprit, n rest snt niste prostii ridicole, asezonate cu
minciuni viznd un scop foarte precis, bine gndite. Numai c excesul de zel nu este productiv. De
exemplu, se afirm c ambii mei bunici erau mosieri n Caucazul de Nord. Literaturnaia gazeta se
plaseaz totusi ntr-o postur penibil atunci cnd d dovad de atta ignorant n materie de
istorie a patriei, n afar de ctiva generali cazaci, pe care-i cunoaste toat lumea, nu au existat
niciodat n Caucazul de Nord mosieri, adic proprietari apartinnd nobilimii, descendenti ai vechii
aristocratii care primise pmnturi pentru serviciile prestate pe linie militar. Toate pmnturile
apartineau armatelor czcesti regulate din tinuturile Tersk si Kuban. Pn chiar n secolul al XX-
lea, multe dintre aceste pmnturi erau prloag, mna de lucru lipsea. tranii care se asezau prin
prtile acelea nu puteau fi mproprietriti dect cu mici parcele, dar armata cazac ddea cu
plcere n arend suprafete de pmnt orict de mari si la niste preturi incredibil de mici.
Bunicii mei nu erau cazaci, si unul si cellalt erau trani. Cu totul ntmpltor, neamul trnesc al
Soljenitnilor este mentionat n niste documente din anul 1689, cnd strmosul meu Filip a avut de
suferit din cauza mniei lui Petru (a se vedea ziarul Voronejskaia Kommuna din 9 martie 1969,
articolul despre orasul Bobrov). Pentru rzmerit, strbunicul meu a fost exilat din gubernia
Voronej pe teritoriul armatei Caucazului. Aici, fr ndoial, pentru c era un rsculat, n-a fost
nrolat printre cazaci, dar i s-a permis s se aseze pe niste pmnturi necultivate. Soljenitnii erau
trani
400
^e rnd din Stravropol: la Stravropol, nainte de revolutie, cine avea cteva nerechi de boi si de cai,
vreo zece vaci si dou sute de oi nu era ctusi de putin socotit a fi un om bogat. Ei formau o
familie numeroas si erau toti muncitori cu bratele, n ctun era o cas simpl din chirpici, mi-o
amintesc. Dar pentru politica ,de clas", pentru ca Teoria naintat s se justifice, trebuia s se
inventeze nu stiu ce banc, s se adauge niste zvonuri la avere, s se imagineze cincizeci de
argati si s fie chemat o verisoar primar colhoznic la directie pentru a fi interogat, si sub
casa de vilegiatur a familiei scerbak, la Kislovodsk, unde m-am nscut, s se scrie conacul"
Soljenitnilor. Un prostnac poate s-si dea seama si el c aceasta nu este o cas de stanit.
(Apoi s-a lmurit c acest fals s-a comis numai n partea sovietic a tirajului; n tirajul care a
plecat n Occident, unde se poate face colationarea cu Stern, n acelasi loc la aceeasi fotografie
st scris: ,Casa din Kislovodsk, care apartinea rinei scerbak. Acum aceasta este unul dintre
pavilioanele sanatoriului.") at ce ,mosieri" sntem noi. Lepdturile au umflat toate aceste
minciuni pentru a putea de asemenea s-i atribuie tatlui meu, narodnic si tolstoian, o sinucidere
las ,din teama de rosii", fr s astepte venirea pe lume a primului su nscut att de dorit si
aproape fr s fi trit cu sotia pe care o iubea! Judecat de reptile.
Ce poate spune autorul despre mama sa?
M-a crescut n conditii incredibil de grele. Rmnnd vduv nc nainte de a m naste pe mine,
nu s-a recstorit, mai ales de team s nu-mi aduc un tat vitreg care ar fi putut s fie aspru cu
mine. nainte de rzboi, noi am locuit la Rostov nousprezece ani si, dintre acestia, cincisprezece
ani n-am putut obtine nici o camer de la stat, tot timpul sedeam cu chirie n cte o cocioab
putred la particulari, contra unei mari sume de bani; iar cnd n sfirsit am primit o camer, am
primit-o ntr-o parte a unui grajd transformat n locuint pentru oameni. Totdeauna era frig, era
curent, ne nclzeam cu crbune care era greu de procurat, apa o aduceam de departe; ce este
aceea ap curent n apartament, eu nu am aflat dect de curnd. Mama cunostea bine franceza
si engleza, nvtase si stenografia si dactilografia, dar n institutii unde erau salarii mai bune nu
era niciodat primit din cauza originii sociale; chiar din institutii inofensive ca Melstroi
(ntreprindere pentru constructia de mori), era epurat, adic pus pe liber cu drepturi limitate pe
viitor. Aceasta o obliga s caute de lucru seara, iar de propria ei gospodrie s se ocupe noaptea,
fr s doarm vreodat suficient. Din cauza conditiilor nostre de trai, rcea adesea, s-a
mbolnvit de tuberculoz si a murit la 49 de ani. Eu eram atunci pe front si n-am putut s-i vd
mormntul dect dup doisprezece ani, dup lagr si exil.
Despre mtusa rina?]
Ale crei declaratii au inspirat articolul din Stern. (N.t.).
401
Mama m-a trimis la ea de dou sau de trei ori n vacanta de var. Restul este rolul imaginatiei ei,
deja dereglat. Eu n-am locuit cu ea niciodat
Ce-si aminteste autorul despre tatl su?
Nu am n memorie dect niste fotografii, si apoi relatrile mamei mele si ale celor care 1-au
cunoscut. De la universitate a plecat voluntar pe front, a servit ntr-o brigad de artilerie de
grenadieri. ntr-o zi, un post de tragere ardea, tatl meu a crat singur lzile cu obuze. Ca ofiter a
primit trei decoratii n primul rzboi mondial, care, n copilria mea, erau considerate nsemne
periculoase ale unei crime si mama si eu, mi-aduc aminte, le-am ngropat n pmnt, de teama
unei perchezitii. Deja tot frontul aproape c se destrmase, dar bateria n care servea tatl meu a
rmas pe linia nti pn la pacea de la Brest-Litovsk. Tata si mama au fost cununati pe front de
ctre preotul brigzii. Tata s-a ntors n primvara lui 1918 si n curnd a murit din cauza unui
accident si a unui prost tratament medical. Peste mormntul lui, la Gheorghievsk, au trecut
tractoarele ca s fac loc unui stadion.
si despre cellalt bunic?
Bunicul meu dinspre mam venise, de tnr, din Taurida ca s pisc oile si s argteasc. Aplecat
de la zero, apoi a nceput s ia n arenda pmnt si, spre btrnete, ntr-adevr, devenise foarte
bogat. Era un om de o energie rar si extrem de muncitor. La cincizeci de ani livra trii mai multe
cereale si mai mult ln dect multe sovhozuri de astzi si nu muncea mai putin dect directorii
acestora. si cu lucrtorii lui se purta n asa fel nct, dup revolutie, acestia de bunvoie 1-au
hrnit pe tot parcursul celor doisprezece ani de viat pe care i-a mai avut. As vrea s vd un
director de sovhoz ncercnd s obtin, dup ce a fost destituit, o asemenea asistent din partea
fostilor si lucrtori.
Se mai reproseaz cuiva astzi originea social?
Evident, nu mai este o chestiune arztoare ca n anii '20 si '30, dar acest obicei de ,a judeca omul
dup originea lui social" este foarte adnc nrdcinat n constiint si este nc extrem de vivace
n tara noastr, rugul se poate reaprinde oricnd si fr dificultate. Chiar foarte de curnd,
dusmanii lui Tvardovski i-au imputat n mod public asa-zisa origine ,chiabu-reasc". ar n cazul
meu: dac acuzatia de ,trdare de patrie" n-a putut fi fundamentat prin prizonierat, atunci ea ar
putea fi fundamentat prin ,originea de clas", nu-i asa? Asa c ultimele articole din Literaturnaia
gazeta, cu tot agramatismul si stupiditatea lor, nu snt o simpl luare peste picior lipsit de
finalitate.
Apropo, observati c Literaturnaia gazeta, ea care, pe fond, n-a discutat niciodat despre scrierile
si conceptiile mele, ea care n-a avut niciodat curajul s publice despre mine o ct de mic
analiz critic autentica.
402
fie chiar una foarte ostil, cci, prin nsusi acest fapt, ar fi ntredeschis o fereastr spre adevrul
insuportabil ea, deci, n judectile ei asupra mea, pare a-si fi pierdut vocea, pare a fi fost
prsit de propriii ei critici si autori, n atacurile contra mea, ea se tot ascunde n spatele unor
reproduceri de texte, n spatele unei reviste bulevardiere, n spatele unor ziaristi strini, dac nu
chiar n spatele unor cntreti de estrad si al unor jongleri. Sfiala asta eu n-o nteleg. Poate din
cauz c ,hrniti cu otet nc de pe cnd erau copii", cum se spune n Finlanda, ei devin totusi
realisti socialisti exemplari si chiar ajung s se fofileze n conducerea Uniunii Scriitorilor si chiar a
acestei Literaturnaia gazeta?...
Astfel, din nsrcinarea revistei Literaturnaia gazeta, ziaristul finlandez Larni s-a apucat s scrie si
s publice un articol nu la el n Finlanda, ci ntr-o tert tar, s-a apucat s trag cu dintii de un
resort de otel. Este un numr ntre viat si moarte. stiti cum e la circ: un clovn prostnac intr n
aren, toat lumea rde de el, el se catr undeva ctre artisti, sub cupol, pe o srm, deodat
rmne suspendat tinndu-se de srm numai cu dintii si tot circul ncremeneste si vede c nu e
deloc vorba de un clovn, c acesta face un numr ntre viat si moarte. Larni se refer la nu stiu
ce aluzii, si iat ce nteleg eu: n romanul meu, social-democratul defetist Lenartovici, n 1914,
cocheteaz cu ideea c n-ar fi ru ca Rusia s fie nvins, cci asa ea ar putea s se reformeze
social. Exact asta doreau si exact asa gn-deau toti social-democratii defetisti spre deosebire de
asa-zisii ,social-pa-trioti", adic social-democrati defensisti, si Larin, ca membru al partidului
comunist, probabil c stie si el acest lucru, si totusi, ca un nesbuit, trage cu dintii de resortul de
otel, fr s-si dea seama ct de usor poate s cad de-acolo el nsusi, el contra cruia, n
realitate, se ndreapt aceast acuzatie de trdare de patrie. El trage de aici concluzia c
autorului nsusi, adic mie (care n-am nimic dintr-un social-democrat!), ,nu i-ar displcea s-i
vad pe nemti n postura de nvingtori" si, se pare, nu n 1914, ci n 1941 (de ce s nu fac el
schimb de locuri ntre ,l" si ,4", c doar are minile libere?).
Dac n romanul meu ceva lipseste cu desvrsire, acesta este tocmai defetismul. si totusi ei
continu s denatureze faptele. Le trebuie neaprat capul de pod al unei reviste pentru ca ulterior
s poat publica ,scrisorile indignate ale muncitorilor", asa cum s-a ntmplat nu o dat. Pungsie
si nerusinare a unei prese care nu s-a obisnuit cu rectificrile si retractrile. Ah, ce nevoie ar fi
avut ei de prizonieratul meu, ce bine ar fi prins criticii lor literare o mic atestare de la Gestapo...
Dac ei fac asemenea numere de acrobatie sub ochii ntregului circ, atunci ce nu pot ei inventa
de la tribuna incontrolabil a adunrilor cu usile nchise?
Evident, aceasta nu este ultima minciun, probabil c n viitor m asteapt mai multe dect pn
acum, n-am timp s le combat pe toate, n-au
403
dect s m eticheteze cum poftesc. si apoi, poate c se va gsi si altcineva care s rspund n
locul meu. nterviurile nu constituie obiectul de activitate al unui scriitor. Nou ani de zile m-am
ferit s dau interviuri si nu regret ctusi de putin.
n general, notorietatea este un mare impediment, ti mnnc fr folos o multime de timp. Nu
mai trage nimeni de mine ca de altii s vin la sedint, le multumesc c m-au exclus din
Uniunea Scriitorilor. Lucram bine cnd nimeni nu m cunostea, nu se exersa n fabulatii despre
mine si nu aduna brfe de mahala la adresa mea, cum fac alde Burg si Feiffer.1
n ce const planul lor?
Planul const n a m mbrnci n afara vietii sau a trii, n a m trnti ntr-o groap, sau n a m
expedia n Siberia, sau n aceea ca eu ,s m dizolv n ceata strinttii", cum si scriu ei negru
pe alb. Ce neobrzare s sustii c aceia, pe care-i alint cenzura, au asupra pmntului rusesc
mai multe drepturi dect altii, care si ei s-au nscut aici. Toat aceast persecutie poart
amprenta prostiei si a miopiei celor care o pun la cale. Ei nu vor s cunoasc bogtia si
complexitatea istoriei n diversitatea ei. Tot ceea ce vor ei este s reduc la tcere toate vocile
care snt dezagreabile urechilor lor si care astzi le rpesc linistea; ei nu se gndesc la viitor.
Astfel, ei au fcut deja prostia de a nbusi Novi mir si pe Tvardovski, ceea ce i-a srcit, i-a
fcut pe jumtate orbi, iar ei nu vor s nteleag pierderea pe care au suferit-o.
Apropo, acum vreo dou sptmni, n New York Times, s-a publicat o scrisoare a unui poet
sovietic, Smeliakov, unde acesta contest elogiul meu funebru la adresa lui Tvardovski.
Presa occidental poate fi citit aici?
Nu, noi n-o vedem, dar uneori, printre scrsnetele bruiajului, auzim ce spun radiourile occidentale.
Dac aflm cte ceva despre evenimentele ce au loc la noi, de acolo aflm.
Acest nou atac mpotriva mea frapeaz prin forma lui: s-ar prea c toat presa se afl n minile
lor si c ei nu gsesc nimic mai apropiat pentru a-mi rspunde dect Neve York Times\ at ce
nseamn s-ti fie fric de adevr: pentru a-mi rspunde n presa sovietic, ar trebui s m citeze
mcar ct de putin, or asta nu se poate. Acest atac frapeaz si prin continut: este uimitor c
Smeliakov discut ca si cnd nu m-ar fi citit. Eu scriu c Novi mir a fost nbusit si c n felul
acesta Tvardovski a fost ucis. Smeliakov face un ocol: ,Tvardovski a avut clipe grele." Eu scriu c
despre front Tvardovski a scris mai sincer, mai cinstit dect toti. Smeliakov
1 Autori ai unei biografii a lui Soljenitn tradus la editura Robert Laffbnt, n introducerea acestei
lucrri, ei se explic n privinta acestei aprecieri.
404
deformeaz: deci ,Tvardovski a avut o atitudine negativ fat de armata sovietic". De unde
asta? Eu am scris textual: ,acest critic ngduitor la ale crui delicate ndemnuri toti erau cu luare-
aminte". Smeliakov d lucrurilor alt turnur: ,Soljenitn i atribuie lui Tvardovski propriile sale
iluzii c ntr-o bun zi puterea sovietic se va prbusi si o generatie nou va construi o Rusie
nou." Recititi elogiul meu funebru si spuneti-mi unde scrie asa ceva?
Ultimul paragraf este, ntr-adevr, plin de sens, dar ce s facem dac ei nu vor, nu stiu s
citeasc? Studiul istoriei ruse care, astzi, m-a dus deja la sfrsitul secolului trecut mi-a artat ct
snt de pretioase pentru tar solutiile pasnice, ct este de important ca puterea, orict ar fi ea de
autocratic si nengrdit, s-si aplece cu bunvoint urechea spre societate, si ca societatea s
nteleag situatia real a puterii; ct este de important ca nu forta si violenta s cluzeasc tara,
ci spiritul de dreptate. Evident, acest studiu m-a ajutat s vd n activitatea lui Tvardovski tocmai
linia de armonizare, de conciliere. Vai, chiar vocea cea mai ncrcat de bln-dete, de ndemnuri,
este insuportabil pentru unii, este si ea redus la tcere. Ct de concesive, ct de binevoitoare au
fost recentele luri de cuvnt ale lui Saharov, ale lui Grigorenko, dar nici unul n-a fost ascultat:
acestia, dac s-ar putea, s nu mai rmn nici amintirea despre ei...
Tocmai n aceasta rezid micimea si josnicia calculului acelora care conduc campania mpotriva
mea. Lor, pur si simplu, nu le vine n minte c un scriitor care gndeste altfel dect majoritatea
societtii n care trieste constituie bogtia acestei societti, iar nu rusinea si viciul ei.
La 9 aprilie trebuie s aib loc ceremonia de nmnare a Premiului Nobel. Unde se va desfsura
aceasta?
Deocamdat, nici ambasada Suediei, nici Ministerul nostru al Culturii n-au acceptat s ne ajute.
Uimitor, friznd comicul, este si faptul c unii snt asa de porniti mpotriva Premiului Nobel. Vor
trece nu stiu cti ani si acest eveniment va trebui luminat dintr-un unghi diametral opus. Amintirea
celor ce se ntmpl acum nu va fi nsotit de un sentiment de rusine.
Cine va fi invitat?
Nu stiu pe cine doreste domnul Karl Gierow s invite. Din partea mea, n afar de prietenii mei
apropiati, doresc s invit pe reprezentantii cei mai de seam ai artelor si stiintelor, pe unii scriitori,
pe principalii regizori ai unor teatre importante. Doresc de asemenea s invit muzicieni si artisti
reputati, anumiti academicieni. Nu vreau s-i numesc deocamdat fiindc "u stiu dac toti vor
considera c pot s vin si dac vor voi s-o fac, eu nu stiu de ce obstacole se vor izbi. n orice
caz i invit pe cei pe care i cunosc, pe cei a cror oper o apreciez. Cine va veni vom vedea.
As ^ea s-1 invit la ceremonie si pe avocatul meu, domnul Heeb, dar, ca
405
persoan particular, nu am dreptul oficial de a invita pe cineva din strintate, n plus i invit pe
ministrul Culturii al URSS si pe corespondentii ziarelor Selskaiajizn si Trud, dou ziare centrale
care pn n prezent nu m-au calomniat.
Nu pot s apar piedici n calea desfsurrii acestei ceremonii?
Teoretic, acest lucru nu este exclus, practic este foarte usor de fcut nu necesit nici multe forte,
nici mult inteligent. Dar eu exclud aceast ipotez, ar fi o barbarie si o infamie.
si dac domnului Gierow i se refuz viza?
Atunci ceremonia nu va avea loc si nsemnele mele vor rmne la Stock-holm nc zece sau
douzeci de ani.
A circulat zvonul, deocamdat neconfirmat, c mpotriva scriitorului Maksimov s-a pornit actiune
penal pentru romanul su Cele sapte zile ale creatiei.
Arta literar este unul dintre cele mai mari daruri, unul dintre instrumentele cele mai fine si mai
desvrsite ale omului. A pomi mpotriva ei actiune penal nu pot s-o fac dect cei care cad ei
nsisi sub incidenta legii penale, cei care deja se situeaz n afara umanittii si a naturii umane.
[25]
DECLARAtE n legtur cu anularea ceremoniei Nobel
8 aprilie 1972
Eu si domnul Gierow am fcut toate concesiile posibile: cltoria lui era prevzut ca o cltorie
particular, el trebuia s poposeasc ntr-un apartament particular, pentru o ceremonie cu
caracter aproape privat. nterdictia ceremoniei, chiar sub aceast form, este o interdictie
irevocabil si definitiv a oricrei modalitti n care Premiul Nobel mi-ar putea fi remis pe teritoriul
trii mele. De aceea, concesia tardiv a Ministerului suedez al Afacerilor Externe nu mai are
sens.
Dar ea este si jignitoare: Ministerul suedez al Afacerilor Externe continu cu obstinatie s
considere, n cazul meu, nmnarea Premiului Nobel nu ca pe o manifestare a vietii culturale, ci ca
pe un eveniment politic, de aceea si pune o conditie care ar duce fie din nou la solutia remiterii
,cu usile nchise", fie la o selectie special a persoanelor care ar asista si la interdictia
406
pentru ele de a-si exprima n vreun fel atitudinea fat de acest act, cci toate acestea ar putea fi
interpretate de unii drept o ,manifestare politic".
n plus, dup ce domnului Gierow i s-a refuzat viza, eu as considera ca umilitor si pentru el si
pentru mine s primesc nsemnele Premiului jsiobel din minile altcuiva dect din cele ale
secretarului permanent al Academiei Suedeze.
n sfirsit, cu modestele noastre forte s-a fcut deja toat pregtirea, care n-a fost usoar: au fost
trimise invitatii, si nu numai n Moscova, pe adresa a vreo douzeci de scriitori care, dup mine,
reprezint forta creatoare si floarea literaturii noastre de astzi, si unui numr aproape egal de
artisti, muzicieni, academicieni; multi dintre ei, n aceast perspectiv, si-au fixat sau si-au anulat
cltoriile sau reprezentatiile sau alte obligatii, n prezent, acest refuz este o ofens adus
acestor patruzeci de invitati. A trebuit s-i anunt c invitatiile nu mai snt valabile. Aceste
persoane si eu nsumi sn-tem destul de ocupati ca s punem a doua oar la cale o asemenea
procedur.
Dup cum mi s-a explicat, regulile Academiei Suedeze prevd c nsemnele Premiului Nobel pot
fi pstrate de ctre aceasta pe o perioad de timp nelimitat. Dac aceast perioad va fi mai
lung dect viata mea, las prin testament fiului meu dreptul de a le prelua el.
A. Soljenitn
[26]
Comitetului Securittii de Stat a URSS , . ,. n
v 2 iuhe 1973
V trimit n copie dou scrisori anonime mustind de rutate, scrisori pe care dumneavoastr, din
obligatie de serviciu, le aveti, de altfel, la ndemn.
Nu dispun de rgazul care mi-ar permite s ncep a m juca de-a detectivul cu dumneavoastr.
Dac aceast poveste va continua sub forma unor noi episoade, eu o voi face public si acelasi
lucru l voi face si cu persistentele procedee anterioare pe care institutia dumneavoastr le-a
aplicat vietii mele particulare.
Soljenitn
[27]
Ministrului Afacerilor Externe al URSS
N.A. sciolokov
21 august 1973
Acum patru luni am cerut n scris s mi se acorde permis de sedere 'a familia mea (la Moscova).
Dup o reflectie att de ndelungat pe mar-
407
ginea unei chestiuni att de indiscutabile, mi se notific astzi c solicitarea mea a fost respins
de ctre militie si de ctre dumneavoastr personal
M-as ntreba nedumerit ce considerente umane sau juridice te pot conduce ca s mpiedici un
brbat s triasc alturi de sotia lui, un tat alturi de fiii lui aflati nc la vrsta leagnului
dac n-as sti foarte bine si dintr-o lung experient c nici unele nici altele nu exist n sistemul
nostru politic
,Regimul pasaportului interior", coercitiv, jignitor, sub incidenta cruia nu omul este cel care-si
alege domiciliul, ci autorittile snt cele care-o fac pentru el, sub incidenta cruia dreptul de a te
muta dintr-un oras ntr-al-tul si mai ales din sat la oras trebuie s-1 meriti ca pe-o favoare nu
exist nici mcar n trile coloniale ale lumii de azi. Din cauza unui asemenea regim, de patruzeci
si doi de ani ncoace, au suferit si continu s sufere milioane de concetteni de-ai mei. n
momentul cnd se discut pe larg despre libertatea de a emigra a ctorva mii de oameni, ct de
frapant este politica prin care milioane de oameni snt privati de dreptul de a-si alege domiciliul
si felul de activitate, chiar n interiorul propriei lor tri! si privarea de acest drept a fost agravat si
printr-o lege din anul 1973 (Consiliul de Ministri, 19 iunie): nici cltoria temporar a unui tran
pentru o munc sezonier nu este permis fr dezlegare din partea colhozului.
M folosesc de ocazie pentru a v aminti, totusi, c iobgia a fost desfiintat n tara noastr acum
o sut doisprezece ani. si, se spune, Revolutia din Octombrie i-a lichidat si ultimele rmsite.
Prin urmare, eu, bunoar, ca si orice cettean al acestei tri, nu snt nici iobag, nici sclav, snt
liber s triesc acolo unde socotesc eu c e necesar s triesc si nici mcar conductorii cei mai
de sus nu au un drept suveran care s le permit a m smulge din snul familiei mele.
Soljenitn
[28]
DN NTERVUL acordat lui Associated Press si ziarului Le Monde'
Moscova, 23 august 1973
Este adevrat c primiti scrisori de amenintare si de santaj din partea unor gangsteri?
Este adevrat, nu att de santaj ct de amenintare: m amenint c o s-mi fac de petrecanie
mie si familiei mele. n vara aceasta, scrisori de
* Aici se public nceputul interviului. Restul este inclus n volumul de publicistic Opere
complete, YMCA-Press, Paris, voi. X, pp. 18-30.
408
acest gen mi-au venit prin post. Lsnd la o parte anumite erori psiholc gice, multe erori pur si
simplu tehnice din partea autorilor m-au convins c aceste scrisori erau trimise de lucrtori ai
Securittii Statului. Aici sL poate remarca si o incredibil rapiditate n distribuirea acestor scrison
Banditesti", n mai putin de douzeci si patru de ore, timp caracteristic numai scrisorilor expediate
de cele mai importante institutii guvernamentale (posta obisnuit are nevoie de trei pn la cinci
zile ca s-mi parvin din Moscova, iar scrisorile care prezint oarecare important, urgent sau
utilitate pentru mine nu-mi parvin, de regul, niciodat). Se putea remarca o asemenea grab
nct plicul nu era lipit dect dup (!) ce era stampilat de ctre post. Se puteau remarca si greseli
de terminologie. De exemplu, ultima scrisoare de acest gen, datat 30 iulie, glsuia:
,Ei bine, ticlosule, n-ai venit, care va s zic?!
Acum fii suprat pe tine. Ne socotim noi. Ai putintic rbdare!!!"
mitnd jargonul hotilor, dar necunoscndu-1 suficient, autorii folosesc un cuvnt care desemneaz
judecata si pedeapsa aplicat de hoti unuia de-al lor, vinovat de greseal sau de trdare, dar
niciodat unui ,fraier", adic unui om liber apartinnd restului lumii pe care ei o dispretuiesc, acei
oameni, dup prerea hotilor, snt nedemni de o justitie de acest tip, snt eliminati scurt pe doi.
O asemenea mascarad ,banditeasc" nu este o noutate pentru securisti: se cunosc cazuri cu
,huligani" imuni penal care au btut pe strzi disidenti, le-au smuls corespondentilor de pres
servietele, au spart geamurile unor automobile strine. Dup esecul campaniei anonime de
calomnii lansate mpotriva mea, era cu totul firesc s ne asteptm la o mascarad banditeasc.
Dar iat ce s-a ntmplat cu Michael Scammel, redactor al lui ndex1. El, dup ce a plecat din
URSS, mi-a povestit acest episod. La aeroportul seremetievo, el a fost scotocit trei ore: i s-au
gsit notele pe care le fcuse despre cltoria lui. Faptul de a ntocmi asemenea note, care n tot
restul lumii este considerat ca fiind n firea lucrurilor, este considerat n Uniunea Sovietic drept
unul de natur penal. Descoperirea notelor a fost pentru asa-zisii ,vamesi" ocazia de a face
presiuni asupra lui si de a-i propune s cumpere un manuscris despre Soljenitn (fr s indice
dinainte numele autorului si fr s arate manuscrisul) si s regleze astfel incidentul. Scammel a
refuzat.
Era o provocare mpotriva lui Scammel sau se pregtea una, a nu stiu cta la rnd, mpotriva mea,
dar judecati dumneavoastr nsiv gama uti-
Editat la Londra, aceast revist public texte interzise de cenzura din toate trile lumii si
semnaleaz gravele atingeri aduse liberttii de exprimare care snt comise acolo. (N.t.)
409
lizat de Securitatea Statului: ea merge de la ,gangsteri" si ,huligani" de strad la ,vamesi" si la
misiti literari. si se pune ntrebarea: dac Securitatea noastr de stat apr regimul cel mai
progresist din lume cruia, potrivit singurei conceptii juste despre lume, n orice caz i este
asigurat victoria universal, atunci de ce o asemenea agitatie si metode asa de josnice?
n iarna 1971-1972 am fost avertizat, si aceasta din diverse prti (exist si n aparatul Securittii
Statului oameni care au o viat chinuit), c mi se pregtea asasinarea printr-un ,accident de
automobil".
Dar iat particularitatea sau, as ndrzni chiar s spun, superioritatea regimului nostru: nici un fir
de pr nu ni se va clinti, nici mie nici familiei mele, fr ca Securitatea Statului s stie si s
aprobe acest lucru, ntr-att sntem de supravegheati, urmriti, pnditi si interceptati. si dac, de
exemplu, gangsterii actuali ar fi gangsteri veritabili, ei s-ar afla, de la prima lor scrisoare, sub
controlul total al Securittii Statului. Dac, de exemplu, o scrisoare, care mi-ar fi venit prin post,
ar exploda, atunci nu s-ar putea explica de ce n-a explodat nainte n minile cenzorilor. si cum de
mult vreme nu sufr de nici o boal grav, nu conduc masina si, ca urmare a convingerilor mele,
nu m-as sinucide n nici o mprejurare, atunci, dac se va anunta c am fost asasinat sau c am
murit subit, veti putea considera, fr a risca nici cea mai mic eroare, c am fost asasinat cu
aprobarea Securittii Statului sau de ctre ea nssi.
Dar trebuie s spun c degeaba se vor bucura de moartea mea cei care mizeaz pe ca ca pe un
mijloc de stopare a activittii mele literare, ndat dup moartea sau disparitia mea, sau ndat
dup ce, indiferent sub ce form, voi fi privat de libertate, va intra irevocabil n vigoare
testamentul meu literar (chiar dac ar aprea n numele meu o declaratie contrar, mincinoas,
de genul scrisorii trimise de Traicio Kostov din celula condamnatilor la moarte) si va ncepe s
apar partea principal a scrierilor mele pe care n toti acesti ani m-am abtinut s le public.
Dac ofiterii Securittii Statului urmresc si confisc, n toate orasele de provincie, inofensivul
Pavilion al cancerosilor (si fac ca detintorii acestei scrieri s fie concediati sau exclusi din
institutele de nvtmnt superior), atunci ce vor face ei cnd vor vedea revrsndu-se peste Rusia
crtile mele postume, cele mai importante?"
n interviul trecut, de acum un an si jumtate, vorbeati despre ngrdirile si persecutiile pe care le
sufereati att n activitatea dumneavoastr literar, n strngerea materialelor, cit si n viata
dumneavoastr cotidian, ntre timp a survenit vreo schimbare n bine?
Vaganov, directorul arhivei regionale din Tambov, mi-a refuzat accesul la fondul de periodice
vechi de cincizeci si cinci de ani, desi acolo toata istoria Tambovului a ajuns s fie roas de
soareci pe podeaua unei biserici
410
nrsite si pline de umiditate. La arhiva central de istorie militar s-a procedat de curnd la o
anchet sever pentru a stabili cine si cum de a avut ndrzneala de a-mi pune la dispozitie, n
1963 (!), documente referitoare la primul rzboi mondial. Tnrul specialist n literatur, Gabriel
Superfin, care este uimitor de talentat si de priceput n domeniul arhivistic si care jni-a fost de un
real ajutor, a fost arestat pe 3 iulie ca urmare a depozitiilor lui lakir-Krasin si transferat la Oriol,
pentru a fi judecat ntr-un loc mai dosnic si mai ferit de ochii lumii, si este amenintat cu aplicarea
articolului 72 altfel spus, cu o pedeaps de pn la 15 ani de nchisoare. Dat fiind starea precar
a snttii lui, detentia echivaleaz cu un asasinat. Fireste, nu i se aduce n mod deschis
acuzatia c m-a ajutat pe mine, dar ajutorul pe care mi 1-a dat i va agrava soarta. 'Aleksandr
Gorlov, care, n 1971, a refuzat s ascund asa cum i cerea KGB atacul tlhresc asupra
casei mele de tar, nu are posibilitatea de-atunci ncoace (de mai bine de doi ani) s-si sustin
teza de doctorat, tez la data aceea deja prezentat pentru acceptare. Pe el, de fapt, l
amenintaser c-1 vor pune ntr-o asemenea situatie. Teza lui a ntrunit douzeci si cinci de
voturi favorabile, inclusiv pe cele ale membrilor juriului nsrcinati oficial s-o critice, si nici unul
defavorabil. Ea nu poate fi demolat din punct de vedere stiintific, dar cu toate acestea sustinerea
ei (subiectul ei este mecanica fundamentelor) nu va avea loc, ntruct autorul ei nu prezint
,garantii politice". Msuri viznd concedierea lui Gorlov s-au si luat. n toti acesti ani, Mstislav
Rostropovici a fost urmrit cu neobosita si inventiva minutiozitate, att de proprie aparatului unei
puteri. Este vorba de un lung sir de tracasri, ntepturi, piedici si umiliri cu care s-a confruntat la
fiecare pas n viata lui de zi cu zi. Toate acestea erau puse la cale pentru a-1 face s nu-mi
acorde ospitalitate. Asa i-o cereau, fr jen, madam Furteva si adjunctii ei. O vreme, el si chiar
Galina Visiievskaia (sotia lui) au fost complet exclusi de la radio si de la televiziune. Au fost
desfigurate articolele de pres care-1 mentionau. Concertele lui n URSS au fost nu de putine ori
anulate, fr motive precise, chiar cnd el se afla n drum spre orasul unde trebuia s se produc.
s-au tiat sistematic legturile profesionale cu cei mai mn muzicieni ai lumii. Din cauza
aceasta, de exemplu, de mai multi ani se amn prima auditie a concertului pentru violoncel de
Lu-toslawski n Polonia, n patria compozitorului, cci nu i se permite lui Rostropovici s mearg
acolo. La fel se ntmpl si cu prima auditie a concertului de Britten, dedicat lui Rostropovici. n
sfirsit, i s-au pus piedici n calea spre activitatea dirijoral la teatrul Bolsoi, activitate care pentru el
era esential si prezenta un interes profesional maxim, n primvara aceasta am considerat de
datoria mea s plec de la dacea lui pentru 03 s nu mai aib nimeni motiv de a-1 urmri. Totusi,
din spirit de rzbun11'
411
urmritorii lui continu s-1 tracaseze si astzi, nc nu-i pot ierta nici seri soarea despre
destinele artei sovietice.1
Deja de mai multi ani, nici una dintre convorbirile noastre, ale mei sau ale membrilor familiei
mele, la telefon sau ntre cei patru pereti ai un camere, chiar pe tema cea mai simpl a vietii
cotidiene, nu a rmas nein terceptat si (am dovezi n sensul acesta) neanalizat. Noi ne-am
obisnui* s conversm permanent, zi si noapte, n prezenta Securittii Statului. Cnd li se termin
banda de magnetofon, ei ntrerup fr jen convorbirea tele fonic, ntreruperea dureaz atta
timp ct pun ei o band nou ca s ne poat intercepta n continuare, n aceeasi situatie snt
Rostropovici, Sa-harov, safarevici, familia Ciukovski si multe alte familii pe care le cunosc, dar si
mai multe dintre cele pe care nu le cunosc.
Este chiar straniu s auzi spunndu-se c undeva se discut dac presedintele are dreptul s
ordone instalarea unui post de ascultare electronic pentru aprarea secretelor militare ale trii
sale. si c un om care a divulgat asemenea secrete a fost chiar achitat de ctre tribunal. ar la
noi, fr nici o judecat, esti considerat vinovat dac o dat ti-ai exprimat cu voce tare o prere
care o contrazice pe cea oficial. si nu mai-marele trii, ci un functionar de rnd al Securittii
Statului este cel care-ti planteaz n cas instalatia de ascultare electronic. Un asemenea
sistem de ascultare electronic, fr a mai vorbi de toate celelalte forme de urmrire, leag
fedeles mii si mii de intelectuali si de cadre din principalele orase ale Uniunii Sovietice. si o
multime de paraziti n uniform stau si analizeaz benzile de nregistrare. si faptul acesta nici
mcar nu este tinut ascuns, un ministru consider c are voie s-i declare unui subordonat: ,Mi s-
a dat s ascult cutare convorbire telefonic pe care ati avut-o voi" si s-1 mustre pentru aceasta.
Urmrirea merge pn acolo nct, chiar pentru persoanele care au contact cu mine, directia a V-a
a KGB (general-maior Nikisin) si biroul ei nr. l (sironin) dau indicatii scrise s se ,descopere
adresele vizitate de ele", ceea ce este deja o spiral de gradul doi.
n curtea casei noastre este parcat vechea noastr masin, un prpdit de ,Moskvici" de la
uzina din jevsk. Cu ea mpreun nnopteaz niste masini incomparabil mai bune, si totusi niste
,hoti" ciudati atenteaz de fiecare dat tocmai la masina noastr. De dou ori nu le-a mers, o
dat au stricat-o cu dinadinsul, alt dat au dus-o n Gruzia. si desi militia a gsit masina si, se
pare, i-a gsit si pe hoti, acestia n-au fost adusi n fata justitiei. Nu numai eu, dar si prietenii mei,
sntem inundati de anonime inju-
1 Scrisoare deschis adresat mai multor publicatii sovietice pe care nici una n-a publicat-o. n
scrisoare, el si exprima n special consternarea n legtur cu excluderea lui Soljenitn din
Uniunea Scriitorilor si descria atacurile la care timp de peste douzeci de ani a fost supus
muzica sovietic.
412
'oase. nainte de alegerile municipale, un agitator (din partea ,blocului niunistilor si a celor fr de
partid"), referindu-se la sotia mea, a de-
larat pe sleau: ,Oameni ca stia trebuie sugrumati!'1 Zverev, redactor al vistei Oktiabr, a declarat,
n conferinte publice la nstitutul de virusologie si la cel de imunologie ale Academiei de stiinte, c
eu ,snt membru
l comitetului executiv al sionistilor". s-a obiectat naiv: ,Dar n ziar
a scris c Soljenitn are origine mosiereasc." nventivul octombrist a rspuns n auzul tuturor:
Atunci trebuia sase scrie asa. Dar acum trebuie s considerm s Soljenitn este evreu." Cenzura
postal n-a lsat s treac nici unul dintre numeroasele articole pe care presa occidental le-a
consacrat lui August si pe care mi le-a trimis avocatul meu, domnul Heeb. n felul acesta, eu snt
lipsit de posibilitatea de a afla cum este primit cartea mea n Occident. Ministrul Comertului
Exterior, Patolicev, a refuzat s-mi recunoasc dreptul de a primi sumele derivnd din Premiul
Nobel. Mi se impune s discriminez acest premiu, s recunosc c este vorba de un ,cadou din
partea unei persoane particulare" (ceea ce, n plus, d statului dreptul de a confisca o treime din
acest premiu condamnat cu atta indignare). KGB mi trimite toat ziua bun ziua agentii si
deghizati n ,tineri autori" dornici s-si prezinte ncercrile literare.
Un important general KGB mi-a transmis printr-o tert persoan un ultimatum direct: s-o ntind
peste granit, c de nu, voi fi trimis s putrezesc ntr-un lagr, si anume la Kolma.
n legtur cu faptul c nu vi se d voie s fiti ling familie, unde locuiti?
ama nu am alt loc unde s locuiesc dect apartamentul familiei mele, adic locul cel mai firesc
pentru orice om. si aici voi locui, indiferent dac mi se d sau nu mi se d permisul de sedere. S
vin oameni lipsiti de sentimentul rusinii si s m dea afar, va fi o reclam demn de regimul
nostru progresist.
[29]
Ctre Poliakova, serviciul postal al KGB
31 august 1973
Prin ultima mea scrisoare, pe care ati primit-o pe 3 iulie, v-am prevenit c povestea cu banditii
este una dintre cele mai clare, c-ar fi mai rezonabil sa i se pun capt Printr-o a treia scrisoare, la
fel de odioas, sefii dumnea-voastr m-au constrns s dau un interviu.
413
Dac-1 vedeti pe van Pavlovici Abramov*, transmiteti-i, v rog, acest rspuns al meu.
[30]
Redactiei Literaturnaia gazeta Redactorului-sef Ceakovski
28 septembrie 1973
n revista dumneavoastr din 12 septembrie, n articolul lui M. Mak-simov, ,Dup iluminare", mi se
atribuie n mod mincinos urmtorul citat-1-a numit pe lakir ,un alcoolic care s-a vndut pentru o
sut de grame n plus". Aceste cuvinte, eu nu le-am spus si nu le-am scris niciodat, despre lakir
m-am exprimat o singur dat n interviul din 23 august 1973, acel text v este cunoscut.
Tot ceea ce revista dumneavoastr a colportat pn acum si colporteaz n continuare despre
mine greveaz pe constiinta dumneavoastr. Totusi de data aceasta constat un nou procedeu:
m calomniati atribuindu-mi citate false. Acest procedeu voi fi nevoit s-1 curm. Dac n numerele
imediat urmtoare revista dumneavoastr sau M. Maksimov nu va rectifica afirmatiile fcute, fie si
prezentndu-le ca pe o ,eroare tehnic", voi fi nevoit s aduc la cunostinta opiniei publice formele
si modalittile calomniei pe care o practicati.
Soljenitn
[31]
NsTNtARE DESPRE CONFSCAREA ARHPELAGULU GULAG
Moscova, 5 septembrie 1973
Dup cum a declarat Soljenitn, la sfirsitul lui august la Leningrad, KGB i-a confiscat un exemplar
dactilografiat al crtii intitulate Arhipelagul Gulag un studiu n mai multe volume cu privire la
lagrele sovietice din perioada 1918-1956, studiu care nu mentioneaz dect fapte, locuri si nume
autentice ale unor oameni nc n viat (peste dou sute de persoane). Autorul se teme c acum
va ncepe urmrirea tuturor acestora
* Adjunct al sefului directiei a V-a a KGB, general, care se ocupa de disident-
414
tru (jatele pe care acum zece ani le-au furnizat despre chinurile lor n Lrele staliniste.
nformatiile despre locul unde se pstra cartea au fost date de Elizaveta Voronianskaia, pe care
KGB a interogat-o nentrerupt cinci zile si cinci opti- Dup ce s-a ntors acas, ea s-a spnzurat.
[32] (pe pagina de titlu a editiei samizdat)
DN PARTEA AUTORULU
Aderarea URSS la Conventia Universal privind Drepturile de Autor ne permite s presupunem
c, de-acum nainte, drepturile scriitorilor din tara noastr vor fi protejate contra editrilor
arbitrare. Bazndu-ne pe aceast ipotez, autorul ncuviinteaz aparitia acestui fragment n
samizdat.
Septembrie 1973
[33]
Stimate Andrei Dmitrievici!
Eram ntr-o cltorie, cnd s-a aflat despre agresiunea1 mpotriva dumneavoastr, si de aceea v
scriu abia astzi.
Tare ngenuncheat este tara noastr n fata arabilor dac acestia nu mai au motive s ne
respecte onoarea national. E tot ce ne lipsea: s vedem si terorismul arab ,corectnd" istoria
Rusiei. Totusi, eu afirm c, n patria noastr si date fiind supravegherea si interceptarea al cror
obiect snteti, un asemenea atentat este imposibil fr stirea autorittilor si fr ndemnul > din
partea lor. Dac aceast agresiune ar fi fost montat n afara controlului autorittilor si mpotriva
vointei lor, nenumratele lor servicii ar fi putut fr nici o greutate s-o mpiedice nainte s
nceap, s-o ntrerup n cursul acelei o or si jumtate ct a durat, sau s-i aresteze pe fptasi
imediat dup svrsirea crimei. Ar fi putut ei la noi s fac vreo miscare, fr s fi primit o
dezlegare n acest sens? Pentru cel care stie conditiile de la noi,
1 La sfrsitul lui septembrie 1973, apartamentul lui Saharov desi supra-Vegheat de KGB a
fost invadat de indivizi pretinznd a apartine organizatiei Septembrie negru", care 1-au amenintat
pe Saharov si pe membrii familiei sale. (N.t.)
415
ntrebarea este stupid. Dar acesta este procedeul cel mai nou. Ce poti sa contrapui cuvntului
liber al omului liber? Argumente exist, rachetele rm snt utilizabile, gratiile stirbesc reputatia, nu
rmne dect asasinul platjt Dac vreodat ar fi s cdeti victim si dac eu as fi nc n viat, v
asi gur c mi-as dedica tot restul capacittii mele creatoare si al vietii mei luptei de a face ca
asasinii s piard, iar nu s cstige. V mbrtisez cu cldur!
Al dumneavoastr A. Soljenitn
[34]
Stimate Andrei Dmitrievici!
16 septembrie 1973
V admir pentru tria si verticalitatea dumneavoastr. De cele mai multe ori snt uimit de faptul
c, fr s ne ntlnim, fr s ne sftuim, fr s ne punem de acord, eu si dumneavoastr
vorbim si actionm aproape sut la sut la unison (dar si pentru c aceasta decurge din situatia
real).
Dar acum am aflat despre apelul dumneavoastr ctre Congresul american si snt mhnit.
Dac snt informat corect despre demersul dumneavoastr, dumneavoastr nu sustineti dect
amendamentul Jackson, amendament care era foarte oportun acum o jumtate de an si chiar
acum trei luni, dar care acum apare ca un foarte slab paleativ. Dup campania care s-a dus
mpotriva noastr n august-septembrie, exist n Congres preri mai radicale (de exemplu, ale lui
Mills, persoan foarte influent, presedinte al comisiei pentru buget a Camerei Reprezentantilor),
si anume: s nu se acorde clauza natiunii celei mai favorizate acelor tri unde drepturile omului
nu snt garantate (si el a formulat aceasta n mod special n aprarea dumneavoastr si a mea).
Snt n curs de elaborare msuri viznd atingerea acestui scop (termene scurte ale conventiei,
obligatia de a prezenta n permanent Congresului rapoarte privind situatia drepturilor omului n
tara respectiv). si deodat actiunea dumneavoastr de astzi, mai exact abaterea de la scop
si ngustarea lui, si la ce bun? Andrei Dmitrici, dragule, dreptul de a emigra (n fond de a evada)
este cumva mai important dect drepturile tuturor celor care rmn pe loc? Drepturile ctorva mii
snt mai importante dect drepturile multor milioane? Dreptul de a emigra este un caz cu totul si
cu .totul particular al drepturilor generale n totalitatea lor. V rog din suflet: nu reduceti problema
general la cea a emigrm, n-o puneti pe aceasta n fruntea listei cci dati foc pmntului de
sub propriile dumneavoastr picioare.
V mbrtisez cu dragoste!
; Al dumneavoastr,
A, Sorjenitn 416
Dac este s vorbim si de libertti, atunci prima dintre primele libertti tru Rusia nu ar fi aceea
care s-ar traduce prin desfiintarea iobgiei, a laviei n care este tinut trnimea si a regimului
pasapoartelor? Printre toate liberttile ar figura, ca un caz particular, si libertatea de a emigra-
[35] DECLARAtE PENTRU PRES
14 ianuarie 1974
Nu m ndoiesc c impulsul hotrtor care a fcut ca zilele acestea scriitoarea Lidia Ciukovskaia
s fie exclus din Uniunea Scriitorilor si care a determinat acest spectacol de batjocur, cnd o
duzin de brbati prosperi si bine hrniti si-au jucat rolurile n fata unei femei oarbe si suferind de
inim, femeie care nu le vede nici mcar fetele nu m ndoiesc deci c adevratul impuls si
scop al acestui spectacol montat ntr-o camer nchis, unde persoanelor care o nsoteau pe
Ciukovskaia nu li s-a dat voie s intre, a fost rzbunarea contra ei pentru c mi-a oferit
posibilitatea de a lucra n dacea ei de la Peredelkino. si s-a urmrit si intimidarea altora care s-ar
hotr s-i urmeze exemplul. Se stie cum, trei ani de zile, Rostro-povici a fost urmrit nentrerupt
si pn n pnzele albe. n cursul persecutiei nu se vor da la o parte nici de la ruinarea muzeului lui
Kornei Ciukovski, inuzeu vizitat n permanent de multimile de excursionisti.
Dar atta timp ct oameni drji si cinstiti ca Lidia Ciukovskaia, vechiul meu prieten, nfrunt fr
team haita de lupi si huiduielile presei, cultura rus, chiar si nerecunoscut de oficialitti, nu va
pieri.
A. Soljenitn
[36] DECLARAtE PENTRU PRES
18 ianuarie 1974
Aceast furibund campanie de pres i ascunde cititorului sovietic esentialul, adic: despre ce
vorbeste aceast carte? Ce e cu cuvntul acesta C1udat ,GULAG", care d titlul crtii? Pravda
(Adevrul) minte cnd spune ca autorul ,vede cu ochii celor care i-au spnzurat pe muncitorii
revolu-taiari si pe trani". Nu! El vede cu ochii celor pe care NKVD i-a mpuscat
417
si i-a torturat. Pravda ne asigur c n tara noastr s-a fcut ,o critic far? compromis" la adresa
perioadei de pn n 1956. Ei bine! s arate ei critic lor fr compromis, eu le-am dat un material
faptic extrem de bogat
nc si astzi, da, nc si astzi este deschis acest drum. si ce purificar ar fi pentru aceast tar!
Publicnd/4r/!;pe/agM/, nu m asteptam totusi ca ei s se dezic n as msur chiar si de ceea ce
anterior recunoscuser cu jumtate de gur Li nia adoptat de ctre organele propagandei
noastre este linia fricii anima lice de demascri. Ea arat cu ct tenacitate se agat unii de la noi
de trecutul sngeros si ct de mult vor s mearg spre viitor trndu-1 dup ei ntr-un sac nchis
numai s nu se pronunte nici un cuvnt: nu de condamnare judiciar, ci nici de simpl
condamnare moral a vreunuia dintre cli, anchetatori penali si delatori. Este caracteristic faptul
c ndat ce Deutsche Welle a anuntat c n fiecare zi va da citire, timp de o jumtate de or,
unui fragment din Arhipelag, autorittile noastre s-au npustit s-o bruieze n disperare: nici un
cuvnt din aceast carte nu trebuie s rzbeasc n tara noastr.
Ca si cnd ascunderea adevrului ar fi de durat! Snt convins c n cu-rnd va veni vremea cnd
n tara noastr aceast carte va fi citit de mult lume si chiar n libertate. si se vor gsi oameni
nzestrati cu memorie si animati de curiozitate si de dorinta de a verifica ce scria presa sovietic
n momentul aparitiei acestei crti si cine semna. si n suvoiul tulbure al injuriilor nu vor gsi nume
proprii, susceptibile a fi trase la rspundere, pretutindeni vor da peste lasitatea anonimatului, a
pseudonimelor.
De aceea lanseaz ei cu atta usurint orice minciun. Din cartea mea ar rezulta spun ei c
,hitleristii erau indulgenti si binevoitori cu popoarele nrobite", c ,btlia de la Stalingrad a fost
cstigat de niste batalioane disciplinare". Nu faceti dect s mintiti, tovarsi de h Pravda. V rog
s indicati paginile respective! (O s vedeti c nu le indic.) Sau agentia TASS: ,n autobiografia
lui, Soljenitn si-a mrturisit el nsusi ura fat de regimul sovietic si fat de poporul sovietic".
Autobiografia mea a fost publicat n culegerea ocazionat de Premiul Nobel pe 1970, toat
lumea si-o poate procura. Verificati ca s v dati seama cu ct nerusinare minte Agentia
Telegrafic a Uniunii Sovietice. Dar ce s mai vorbim despre ea, dac a avut neobrzarea s
scuipe n ochii nchisi ai tuturor celor care au fost ucisi: ea pretinde c dac scrii o carte despre
chinurile si moartea lor, o faci numai de dragul valutei (comunicare fcut de Kirill Andreev
agentiei TASS. Dar tatl lui mai trieste? Sau a fost mpuscat?)
si aici ns TASS a dat gres: pretul de vnzare al crtii, n toate limbile, va fi ct mai redus pentru
ca s poat fi citit de ct mai multe persoane. Pretul va fi stabilit n asa fel nct s se poat plti
cum se cuvine munca traductorilor, a tipografiei si consumul de materiale. si dac vor
418
"mine onorarii, ele vor fi folosite pentru a eterniza amintirea celor care pierit si pentru a ajuta
familiile detinutilor politici din Uniunea Sovietic. _. yoj apela la edituri s druiasc beneficiile lor
pentru acelasi scop. si iat o minciun din Litgazeta: cic eu am scris c ,oamenii sovietici
"nt stirpe diavoleasc", c esenta sufletului rus const ,n aceea c, pentru o bucat de pine,
rusul e n stare s-si vnd si tatl si mama". ndicati
agina, mincinosilor! Se scriu acestea pentru a-i atta mpotriva mea pe compatriot" neinformati:
Soljenitn ,pune semnul egalittii ntre oamenii sovietici si asasinii fascisti". Aici e o mic msluire:
ntre asasinii fascisti
asasinii din Ceka-GPU-NKVD, da, pun semnul egalittii. Dar Litgazeta bag n aceast oal ,pe
toti oamenii sovietici", pentru ca, printre acestia, clii nostri s se poat ascunde mai usor.
Dar ce pagini vor indica ei si din ce carte? Aici Litgazeta se face vinovat de delictul de jefuire de
cadavre: ea citeaz un exemplar confiscat, prtile a V-a si a V-a ale Arhipelagului, care n-au fost
publicate nicieri; dubiosul ,literator" a extras de acolo fragmente chiar de la Securitatea Statuluil
Veti vedea, cnd va iesi partea a V-a, veti gsi acest citat: ,Eu am nteles minciuna tuturor
revolutiilor din istorie" (sfrsitul capitolului unu). si aceast apreciere, nu asupra rusului, ci asupra
liberttii sovietice (capitolul al -lea, denumirile subdiviziunilor): ,frica permanent", ,se-
cretomanie si suspiciune", ,degradarea sufletului", ,minciuna ca form de existent".
si nc mai ndrznesc s spun c momentul aparitiei Arhipelagului a fost ales de reactiunea
mondial pentru a submina destinderea. Momentul a fost ales de Securitatea noastr de stat (ea
este principala ,reactiune mondial" actual), a fost ales de ctre aviditatea ei de manuscrise.
Dac ea pretuieste destinderea, de ce, n august, cinci zile si cinci nopti la rnd, a smuls, a
extorcat acest manuscris de la o biat femeie? n confiscarea care a avut loc, eu am vzut
degetul lui Dumnezeu: nseamn c a venit sorocul. Asa cum i s-a prezis lui Macbeth: pdurea de
la Birnam se va pune n miscare.
A. Soljenitn
[37]
NTERVU acordat revistei Time
19 ianuarie 1974
Fratii Medvedev si exprim convingerea c n URSS reformele nu se pot produce dect din
interior si de sus
419
fi c opinia public occidental nu poate s fac mare lucru n directia aceasta. Saharov este de
prere c numai o presiune de jos si din exterior poate s fie eficace. Vi s-a reprosat, lui ca si
dumneavoastr, c v-ati adresat guvernelor occidentale si cercurilor reactionare din Occident. Ce
spuneti despre aceasta?
Personal, nu m-am adresat niciodat nici guvernelor strine, nici parlamentelor, nici cercurilor
politice strine. Saharov, din cte stiu, s-a adresat o dat si numai o dat Senatului american si o
alt dat, indirect, guvernelor Europei Occidentale. E adevrat, aceasta nu este adresa si nici
calea care ne trebuie nou. Noi ne-am adresat opiniei publice internationale, oamenilor de
cultur. Sprijinul lor este pentru noi inestimabil, mereu eficace mereu bine venit. Numai datorit
acestui sprijin sntem, si eu si el, teferi si nevtmati pn n prezent. Totusi, nici acest sprijin nu
poate dura la nesfirsit, noi nu ndrznim s abuzm de apeluri la ajutor: fiecare tar are grijile ei si
nimeni nu este obligat s se ncarce tot timpul si cu ale noastre.
Dar este cu totul rizibil propunerea pe care Roi Medvedev o face n articolul lui dezlnat, aproape
legal, ntr-att e de plicticos: s ceri ajutor cercurilor comuniste occidentale, celor care n-au avut
nici dorinta, nici ideea s apere mcar cauza comunist n Cehoslovacia si aceia o s ne
apere pe noii (Gomulka si Ulbricht 1-au mustrat pe Hrusciov pentru publicarea lui van
Denisovici.)
Fratii Medvedev propun s asteptm cu rbdare, n genunchi, ca undeva, ,sus", nu stiu ce
,oameni de sting" mitici, pe care nimeni nu-i cunoaste si crora nimeni nu le spune pe nume, s
triumfe asupra nu stiu cror ,oameni de dreapta", sau s creasc ,o nou generatie de
conductori", iar noi toti cei care trim, toti cei vii, noi trebuie s ce? ,S dezvoltm marxismul",
chiar dac deocamdat am fi bgati la nchisoare, chiar dac ,provizoriu" s-ar ntri opresiunea.
Pur prostie.
S-ar prea firesc pentru noi s ne adresm guvernului nostru, conductorilor nostri, presupunnd
si admitnd c ei nu snt cu totul indiferenti fat de destinul poporului din care au iesit. Asemenea
scrisori au fost trimise nu o dat, de Grigorenko, de Saharov, de mine, de sute de oameni, cu
solutii constructive de iesire din dificulttile si primejdiile care ne ameninta tara, dar niciodat n-au
fost considerate demne nici mcar de o simpl discutie, iar singurul rspuns care s-a primit a fost
acela al represiunii.
Ne rmne dreptul nostru si calea noastr direct, aceea de a ne adresa cititorilor nostri,
compatriotilor nostri si, n special, tinerilor nostri. si daca, dup ce au aflat si au nteles totul, ei nu
ne vor sustine, aceasta va fi dm cauza lipsei de curaj. Din acel moment, si ei si noi ne vom fi
meritat soarta jalnic, si nu vom putea s ne plngem de nimeni si de nimic, ci nuflia de sclavia
noastr interioar. \<sot
420
n ce mod pot s v acorde sprijin compatriotii, tinerii, dumneavoastr?
Nu prin actiuni fizice, ci, pur si simplu, prin refuzul minciunii, prin fieparticiparea personal la
minciun. Fiecare s nceteze de a colabora cu minciuna, absolut peste tot unde o constat,
chiar dac este fortat s vorbeasc, s scrie, s citeze sau s semneze, sau numai s voteze,
sau numai s citeasc. La noi, minciuna a devenit altceva dect o simpl categorie moral, a
devenit un stlp al starului. Lepdndu-ne de minciun, noi svrsim o fapt moral, nu politic, nu
juridiceste incriminabil. O asemenea atitudine s-ar repercuta ndat asupra ntregii noastre vieti.
TASS declar c publicarea crtii dumneavoastr, Arhipelagul Gulag, genereaz pericolul
rentoarcerii la atmosfera ,rzboiului rece" si prejudiciaz cauza destinderii dintre Est si Vest.
Cel care duneaz pcii si bunelor relatii dintre oameni si popoare nu este cel care vorbeste
despre crimele svrsite, ci cel care le-a comis sau le comite. Totdeauna, o cint personal,
general si national nu face dect s purifice atmosfera. Dac ne recunoastem deschis trecutul
ngrozitor si-1 condamnm cu severitate, nu cu vorbe goale, aceasta nu va face dect s
ntreasc n ntreaga lume ncrederea n tara noastr.
Noua dumneavoastr carte nu va fi publicat aici, dar multi rusi o vor auzi citit la radio. Cum v
imaginati reactia lor, n special reactia generatiei tinere, care nu prea cunoaste evenimentele pe
care le descrieti?
Nu se stie dac o vor auzi la radio. Arhipelagul transmis de Deutsche Welle este deja bruiat. Dar,
orice ar fi, adevrul va ajunge pn la ei, se va face cunoscut. El a fost asa de dosit timp de
decenii nct aparitia lui n mrime natural l zguduie pe orice nestiutor, dar i si educ inima, i si
d lumin si fort pentru viitor. ,
Cum credeti c vor reactiona autorittile fat de dumneavoastr?
M abtin de la orice pronostic. Eu si familia mea sntem gata pentru orice.
Eu mi-am fcut datoria fat de cei care au pierit, aceasta m usureaz si m linisteste. Acest
adevr era condamnat la distrugere, era supus desfigurrii, sufocrii, arderii, pulverizrii. Dar
iat-1 c s-a reasamblat, este viu, publicat si nimeni niciodat nu-1 va mai putea sterge din
memoria oamenilor.
421
l '^^^Ppf
[38]
O BREs N ZDUL TCER
Eu cred c aparitia n 1973 a noii crti a lui Soljenitn, Arhipelagul Gulag, este un eveniment de o
urias nsemntate. Prin incomensurabili-tatea consecintelor lui, acest eveniment nu poate fi
comparat dect cu eve-nimentul-cheie al anului 1953, moartea lui Stalin.
n ziarele noastre, Soljenitn este declarat trdtor.
El, de fapt, a trdatnu patria, se ntelege, pentru care a luptat cinstit, si nu poporul, pe care-1
onoreaz cu creatia si viata lui, ci Directia General a Lagrelor Gulagul; el a trdat
dndpublicittii istoria pieirii a milioane de oameni, povestind cu fapte, mrturii, biografii
concrete o istorie pe care fiecare este obligat s-o stie pe dinafar, dar pe care puterea din
motive de nenteles ncearc din rsputeri 5-0 dea uitrii.
Cine deci trdeaz?
Congresul al XX-lea al partidului a ridicat un colt nsngerat al tolului care acoperea stivele de
cadavre. Acest singur fapt a permis s fie salvati de la moarte, n anii cincizeci, milioane de
oameni vii, sau pe jumtate morti, sau crora din viat nu le mai rmsese dect puterea de a
scoate un geamt. Ludat s fie congresul al XX-lea. Congresul al XX-lea a luat decizia de a
ridica un monument victimelor. Dar dup ctiva ani, amintirea crimelor comise n tara noastr n
proportii nemaivzute n istorie a nceput a fi extirpat cu rvn din memoria poporului. Au pierit
milioane de oameni, toti au pierit n acelasi fel, dar ei nu erau niste muste, fiecare era un om, un
om purtnd n sine nsemnele propriului su destin, ale propriei sale morti.,Reabilitat postum".
,Consecintele cultului personalittii lui Stalin." Dar ce s-a ntmplat cu personalitatea - nu cu
aceea care era nconjurat de un cult, ci cu aceea a fiecrui om din care n-a rmas dect un
certificat de reabilitare postum? Unde a disprut si unde este ngropat aceast personalitate?
Ce s-a ntmplat cu acest om, ce a suferit el, nce-pnd din clipa cnd a fost ridicat din casa lui
pn n momentul cnd, sub form de certificat, s-a rentors la ai si?
Ce se afl n spatele cuvintelor ,reabilitat postum", ce viat, ce osnd? ncepnd cam din 1965 s-
a dat ordin s se pstreze tcere asupra acestui subiect.
Soljenitn, omul-legend, omul-epopee, a fcut dlinou o bres n zidul tcerii; el a devenit
dimensiunea crimelor svrsite, numele multimii de victime si destine, si mai ales ponderea
adevrat si sensul edificator al evenimentelor. ? , :
422
Noi aflm, auzim, vedem din nou ceea ce a fost: perchezitia, arestarea, interogatoriul,
nchisoarea, trimiterea din post n post, convoiul, lagrul. Foamea, btile, munca fortat,
cadavrul.
Arhipelagul Gulag
Lidia Ciukovskaia
4 februarie 1974
Moscova
[39] DECLARAtE PENTRU PRES
2 februarie 1974
n decembrie, atunci tind Arhipelagul nu era nc publicat, niste lectori ai comitetului orsenesc
Moscova al PCUS (de exemplu, Kapita de la Comitetul de Stat al Planificrii) declarau textual: ,N-
o s-i permitem mult vreme lui Soljenitn s umble de colo pn colo." Aceste promisiuni ale
autorittilor coincideau perfect cu scrisorile pseudobanditesti la care nu se adugau dect capul
de mort si oasele ncrucisate. A vzut lumina tiparului Arhipelagul, si semnul favorit al banditilor s-
a mutat din scrisorile anonime n vitrina uniunii artistilor plastici, iar amenintrilor cu moartea le-a
luat locul agresiunea telefonic (,sentinta o vom duce la ndeplinire!"). Aceast agresiune
telefonic mpotriva familiei mele dou femei si patru copii a fost comis n stil huliganic de
ctre agenti ai Securittii Statului care lucrau n dou schimburi, de la ora 8 dimineata pn la 12
noaptea, n afar de smbta si duminica, zilele lor libere dup lege.
Campania strident a ziarelor nu m vizeaz, la drept vorbind, pe mine: n-au dect s umple de
injurii coloane ntregi, ele toate mpreun nu vor reusi s-mi strice nici o zi de lucru. Aceast
campanie de pres este ndreptat mpotriva poporului nostru, mpotriva societtii noastre.
Scopul ei este s- asurzeasc, s-i buimceasc, prin fric si dezgust s-i deturneze pe
compatrioti de la cartea mea, cu ajutorul bruiajului s-i pun pe oamenii sovietici n imposibilitatea
de a cunoaste. S profite si de instinctele josnice Soljenitn are trei masini, burghezul! cine
si unde i va dezminti pe acesti mincinosi atotputernici, cine va spune c nu am si n-am avut trei
masini, c m deplasez pe cele dou picioare ale mele sau cu troleibuzul, mijloace de transport
pe care nu s-ar cobor s le utilizeze nici ultimul dintre corespondentii TASS. S profite si de pe
urma unei indignri sublime: el pngreste mormintele celor czuti n marele rzboi pentru
aprarea patriei! Printre muntii de minciuni gazetresti, cine va reusi
423
s spun c adevrul e c aceast carte a mea nu se refer nicicum la acest rzboi si la cele
douzeci de milioane de victime pe care le-a fcut printre ai nostri, ci la cele saizeci de milioane
de exterminati de un rzboi intern de patruzeci de ani? Cine va reusi s vorbeasc despre
ntregi republici torturate n secret, mpinse s degere n pustietti, lsate s moar de foame?
Cu sptmni n urm, calea onoarei nc mai era posibil: recunoasterea adevrului despre
trecut si prin aceasta purificarea de vechile crime. Dar, cuprinsi de spasme si de o fric animalic,
unii au decis s apere pn la capt minciuna, aprndu-se ei nsisi cu ajutorul bastioanelor
gazetresti.
Solidaritatea opiniei publice mondiale nu permite deocamdat nici asasinarea autorului, nici chiar
arestarea lui: aceasta ar fi cea mai bun confirmare a veridicittii crtii lui. Dar rmne calea
discreditrii personale si a calomniei, pe aceast cale merg acum, umr la umr, cei interesati.
at, a fost adus din provincie fostul meu coacuzat Vitkevici; voind s-si asigure cariera stiintific,
el face, prin agentia de pres Novosti, aceast filial de ndejde a KGB (,i-au artat prieteneste"
procesele-verbale ale anchetei din anul 1945 s mearg un altul s le obtin!), elogiul felului n
care s-a fcut ancheta n epoca aceea: ,anchetatorul n-avea nevoie s denatureze adevrul".
Timp de douzeci si nou de ani, el n-a avut nimic a-mi reprosa n legtur cu conduita mea la
anchet, dar astzi ce bine venit este el n corul general al detractorilor mei! stie foarte bine c
nimeni n-a suferit de pe urma depozitiilor mele si c problema noastr, a lui si a mea, a fost
rezolvat independent de anchet, nainte chiar de arestarea mea: acuzatiile se bazaser pe
corespondenta noastr, care era supus cenzurii (ea a fost fotografiat un an de zile) si care-1
injuria pe Stalin, si apoi pe aceast ,Rezolutie nr. l", confiscarea din portharturile noastre, pe care
o ntocmiserm mpreun pe front si care condamna regimul nostru, si aduce aminte de
,depozitiile mele la tribunal", dar eu n-am comprut n fata nici unui tribunal, nu a existat dect o
comisie special a NKVD la sedinta creia nu am fost de fat. Pe bun dreptate scrie el c noi
,apartinem unor categorii umane diferite": n ce-1 priveste, el a cerut cu insistent s fie uitate
toate mortile si toate torturile, ale sale si ale celorlalti. Dar acesta nu este dect un nceput. Martori
si oameni, pe care i-am mtlnit ntr-o viat de o jumtate de secol, vor fi vnati, vor fi obligati s
mint. Unor fosti detinuti, crora regimul nu le-a destinat suficiente gloante sau nu le-a aplicat
suficiente torturi care s-i omoare, li se vor smulge declaratii cum c ei n-au suferit, n-au fost
torturati, cum c rt-a existat Arhipelag.
CC, KGB si ziarele noastre, care-si smulg astzi pe ascuns Arhipelagul pentru a-1 citi, n-au
inteligenta de a pricepe c eu am spus despre mine, n aceast carte, lucrurile cele mai secrete,
mult mai rele dect ceea ce
424
ar putea s nscoceasc trepdusii lor. Asta si este cartea mea: nu un pamflet, ci un apel la
cint.
Toat tevatura gazetreasc de astzi, care prinde n sorbul ei reprezentanti de frunte ai artelor
(n timp ce altii refuz ferm s se alinieze, fcnd astfel s se vorbeasc despre ei ca despre niste
oameni de curaj), toat aceast campanie nu este dect o lupt mpotriva constiintei poporului,
mpotriva adevrului cuvenit poporului. Acoperind adevrul cu mantiile lor negre, cu btaia lor de
aripi, diavolii cornuti ai tenebrelor s-au lansat n aceast lupt disperat nainte de utrenie, pentru
a-si prelungi domnia asupra sufletelor omenesti. Dar cu ct fac mai mult risip de negru ca s
m mn-jeasc n disperare, cu att le va fi mai greu atunci cnd se va afla adevrul.
Este deja o jumtate de secol de cnd poporul nostru nu obtine acest adevr dect umblnd cu
grebla prin mormanul de minciuni. Oamenii au aflat, ei stiu deja de ce si cnd se url n halul
acesta. Snt sprijinit n diferite moduri: prin apeluri telefonice, prin scrisori si bilete care-mi parvin
de la oameni care-si dau numele si de la oameni care rmn necunoscuti: ,Noi ntelegem totul.
Asa trebuie rezistat, frtioare! Un grup de muncitori din Ural." Snt oameni care trimit proteste
individuale la ziare, constienti de toate consecintele dezastruoase pentru ei ale acestui gest. Asa
se face c trei tineri nenfricati, Boris Mihailov, Vdim Borisov, Evgheni Baraba-nov, au luat
atitudine public (fiecare dintre ei are copii mici). Trei tineri pe care nu-i apr dect ideea de
drept. Poate c ne vor zdrobi, si pe ei si pe mine, dar nu vor putea zdrobi adevrul, oricare ar fi
numrul jalnicelor celebritti care vor mai fi atrase n aceast hor a tenebrelor.
Eu nu m-am ndoit niciodat de sansele poporului meu de a redobndi adevrul. Cred n
capacitatea noastr de a ne ci, n purificarea noastr spiritual, n renasterea national a Rusiei.
A. Soljenitn
[40]
Procuratura URSS
103793 Moscova K-9, Puskinskaia, 15-a,
8 februarie 1974, Nr.......................
Moscova, str. Gorki, nr. 12, ap. 169 Cetteanului A. . Soljenitn
Cettene A. . Soljenitn,
Snteti invitat s v prezentati la procuratura URSS strada ^skinskaia, 15-a, la 8 februarie
1974, ora 17.00, camera nr. 513, etajul V.
Procuror al directiei de anchete a Procuraturii URSS
A. Balasov
425
[41]
PROCURATUR URSS ca rspuns la a doua sa convocare
n conditiile de ilegalitate total si generalizat care domneste de attia ani de zile n tara noastr
(si de ilegalitate pe care o suport personal sub forma unei campanii de calomnii si persecutii care
dureaz de opt ani) eu refuz s recunosc legalitatea convocrii dumneavoastr si nu m voi
prezenta la nici un interogatoriu n nici o institutie de stat.
nainte de a cere cettenilor s respecte legea, nvtati s-o aplicati dumneavoastr nsiv.
Eliberati-i pe nevinovatii din nchisori. Pedepsiti-i pe responsabilii exterminrilor n mas si pe
denunttorii mincinosi. Pedepsiti administratorii si detasamentele speciale care au svrsit
genocidul (deportarea unor ntregi popoare). Lipsiti-i astzi pe satrapii locali si pe satrapii
administratiei centrale de puterea nelimitat pe care o au asupra cettenilor, de despotismul lor
care se exercit prin intermediul tribunalelor si al psihiatrilor. Dati satisfactie milioanelor de
plngeri legitime, dar nbusite.
11 februarie 1974 A. Soljenitn
[42]
N EVENTUALTATEA C VO F ARESTAT
Declar dinainte incompetent orice tribunal penal care ar judeca literatura rus, sau vreuna dintre
crtile ei, sau indiferent ce autor rus. Dac un asemenea tribunal va fi desemnat s m judece,
eu nu m voi duce pe cele dou picioare ale mele, n-au dect s m livreze instantei legat de
mini si de picioare ntr-un cos pentru zarzavaturi. Unui asemenea tribunal nu-i voi rspunde la
nici o ntrebare. Condamnat la nchisoare, nu m voi supune sentintei dect cu ctuse la mini.
Dup ce cei mai buni opt ani ai mei i-am consumat ispsind o condamnare la munc silnic
pentru stat si dup ce n aceste conditii m-am ales cu un cancer, eu, la locul detentiei mele, nu
voi mai lucra nici mcar o jumtate de or pentru opresori.
n felul acesta le las posibilitatea s-mi aplice violenta pur si simplu n vzul lumii: s m omoare
rapid si operativ pentru c eu scriu adevrul despre istoria Rusiei.
A. Soljenitn
426
[43]
EXTRAS DNTR-O SCRSOARE CTRE GUVERNUL URSS N LEGTURA CU EXPULZAREA
LU SOLJENtN
Conductori iresponsabili ai unei mari tri!
... voi ati nceput, se pare, s ntelegeti putin cte putin... c ntr-o lupt spiritual, adversarul
asasinat este mai periculos dect cel viu... Dar... nc n-ati nteles c, pentru voi, o dat cu
aparitia Arhipelagului Gulag, a sunat ceasul fatal al istoriei... voi nc n-ati nteles c pdurea de
la Birnam s-apus deja n miscare... c zeci de milioane de oameni asasinati se ridic mpotriva
voastr... Ei bat de mult vreme la poarta vietii noastre, dar nu era nimeni ca s le deschid...
Arhipelagul Gulag este actul de acuzare cu care se deschide procesul intentat de omenire
mpotriva voastr... si paralizia cu care Dumnezeu 1-a pedepsit pe primul vostru conductor s
v fie semn prevestitor al paraliziei spirituale care acum se abate n mod inexorabil asupra
voastr.
... Poate unul dintre voi se va ntreba dac nu exist, totusi, deasupra noastr a tuturor, Cel care
va cere socoteal pentru toate.
Nu v ndoiti exist.
si va cere socoteal. si veti rspunde.
... Smulgeti Rusia din minile lui Cain si redati-o lui Dumnezeu...
17 februarie 1974
Moscova L.L. Reghelson
[44]
O JUMTATE DE AN DE TRGNARE s O OR s JUMTATE DE CONVORBRE
Ultima var (l 974) din viata lui, tata si-a petrecut-o cu mine la Niko-Hnaia Gora. n august m
pregtisem s plec cu masina n Crimeea, iar rina pleca la Piatigorsk, la tratament. Chiar nainte
de plecarea ei a sunat cineva de la KGB, a ntrebat de mine, iar apoi a rugat-o s-mi transmit
s-1 sun pe Viktorov Andrei Pavlovici care dorea s aib o discutie cu mine (mi-a lsat numrul
de telefon). rina, desigur, intrase la idei si voia ca eu, nc nainte de plecarea ei, s m duc s
vd ce s-a ntmplat (totdeauna, necunoscutul nelinisteste-necjeste). Dar hotrsem s nu m
grbesc si ^ linistit-o, iar apoi i-am scris ntr-o scrisoare c am pierdut hrtiuta cu
427
numrul de telefon, dar c nu-i nici o nenorocire, c plec linistit n Cri-meea, si acolo vd eu ce
mai fac. Totusi chestia asta nici mie nu-mi ddea pace, si m-am apucat s tai si s sparg lemne
cu atta fort nct m-am obosit din cale afar si a trebuit s m tratez putin de inim, n schimb
mi-arn rezolvat problemele cu nervii. ar interesul fat de persoana mea mi-1 imaginam a fi n
legtur cu Krivosein (motivele erau absolut reale) sau cu A..
Apoi am plecat n Crimeea, acolo m-am ntepat la deget: m-am ales cu un panaritiu osos, tot
timpul am avut de lucru cu el si 1-am operat si tratat fr nici un rezultat, ceea ce nu m-a
mpiedicat s-mi petrec vremea n mod plcut printre niste prieteni care s-au ngrijit mult de mine.
ncetasem si s m mai gndesc la ,invitatie" si-mi ziceam c cei de la KGB ,s-au lsat pgubasi".
Dar dup ce m-am ntors la Moscova, am aflat c cineva, care s-a dat a fi ,un cunoscut de-al
meu", s-a interesat de mine si a ntrebat dac snt la Tarus. Judecind dup voce si dup cum
vorbea, se putea spune c acesta era ,de acolo". Nu poti dect s te minunezi vznd cum
totdeauna, dup asemenea elemente, se poate determina asa de clar, aproape fr gres, o
anumit provenient!
n aceast toamn, tatl meu a nceput s slbeasc si s boleasc, asa nct era evident c
viata lui se apropia de sfirsit cci n decembrie ar fi trebuit s mplineasc o sut de ani!
Trebuia s petrec foarte mult timp cu el, dar si cu degetul am mai avut probleme nc vreo trei
luni de zile, pn s mi se vindece, n timpul acesta, cineva m-a sunat nu o dat, dar n-a dat de
mine, iar apoi nc o dat, si de data aceasta am ridicat eu receptorul. O voce insinuant, destul
de politicoas, mi-a spus c m-a mai cutat si c doreste s m vad. Referindu-m la boala
tatlui meu si a mea, i-am spus c deocamdat acest lucru nu este posibil si 1-am rugat ca, n
cazul c-i snt asa de necesar, s-mi trimit o convocare oficial. ,Asta mi-ar fi mai la ndemn"...
Mirare: ,Bine, dar de ce asa, deodat, convocare scris?" ,n scris, cel putin, trebuie artat
motivul, or, vd c dumneavoastr nu mi-1 spuneti." ,Bine, acum nu vorbim la telefon de
dragul de a vorbi, iar dumneavoastr, Aleksandr Aleksandrovici, v rog totusi s m sunati cnd
veti avea timp, n caz contrar, putem veni noi la dumneavoastr s stm de vorb." ,Nu, la
mine nu snt conditii, si, afar de asta, pe mine rar m gsiti acas, iar telefonul dumneavoastr
s-a pierdut nici eu nu stiu pe unde..." ,Asta nu-i o problem, notati. Notez, l confrunt cu primul
este acelasi... l ntreb ce grad are. m1 rspunde (fr plcere) c este cpitan. Printre altele
aflu c este vorba de aceeasi ,filial a firmei", filiala care discutase cu nepoata mea dup ce
refuzase s-i anrobe plecarea n strintate, dar care apoi, la interventia fcut din Franta de
Nadia Boulanger direct ctre Furteva, i-a aprobat totusi-si din nou trece ceva timp, dar mi dau
seama c nu voi fi lsat n pac
428
Tatl meu moare n noiembrie, si abia n decembrie m hotrsc: voi suna eu nsumi si m voi
duce. n timpul acesta mi-am ntrit convingerea c toat aceast chestiune este n legtur cu
A.., si mi-am fixat clar linia de urmat.
Sun. Dup cum mi s-a prut, cel de la captul firului a avut o reactie de uimire amuzat. Se
fixeaz ziua. Nu, ntlnirea o amn dinadins pentru alt zi. Cealalt parte, de o politete studiat,
este de acord. si iat, ntr-o mohort zi de iarn, dup ce n prealabil m-am rugat la Maica
Precista, m duc la cldirea de la Kuznetki 24. Simt ceva nelmurit, o parte din nervii mei parc
ar fi fost supusi unei anestezii locale, dar capul mi-este limpede, ochilor nu le scap nimic. ntru n
camera de primire. La usi se nghesuie doi oameni discutnd cu aprindere despre nu stiu ce. Snt
oarecum uimit de ce vd aici. Nu snt deloc uimit de faptul c, de pe scaunul de vizavi de us, un
brunet, mic de statur, cu ochelari negri, se ridic brusc si se ndreapt spre mine. M numeste
cu numele si patronimul, si spune numele. Desigur, figura mea i este bine cunoscut. M
conduce pe o us destul de ngust care d n niste interioare, acolo dm ntr-un coridor
ntunecos, l las s mearg nainte ca s arate pe unde s mergem. Pauz, ns aici nu este
chestiunea de politete, ci de instructiuni el trebuie s se afle n spate, n sfrsit iesim undeva si
tot aici usa se deschide ntr-un cabinet la stnga. ar dup prima us observ n ntuneric un ins
lipit de perete: un gardian purtnd caschet cu borul albastru, nseamn c am trecut de un hotar.
ntru ntr-un mic cabinet. Totul ca peste tot, si totusi se observ trsturile stilului deosebit al
firmei. De dincolo de mas n interior se ridic si-mi vine n ntmpinare alt om, cam sub patruzeci
de ani, foarte roscovan, c prul pieptnat ntr-o parte. Bun ziuabun ziua (fac gafa de-a nu-1
ruga s-si spun clar numele); mi propune s-mi scot paltonul si s iau loc. au loc lumina din
fereastr cade asupra mea (ora 11). Cu spatele la fereastr, cu fata spre mine, se asaz
purttorul de ochelari negri, n stnga, la masa lui, ia loc roscovanul. Cteva secunde de tcere,
apoi ncepe ,convorbirea". (O redau din memorie.)
at, v-am invitat s stm de vorb. Dumneavoastr, Al. AL, snteti un om cu mare experient
de viat... iar noi sntem niste oameni tineri (nefireasc modestie parc ar vrea ntr-adevr s
nvete ceva de la mine).
Eu tac.
Asadar, ce credeti, Al. Al., de ce a nceput Securitatea Statului s se intereseze de
dumneavoastr, cci ati avut timp s reflectati asupra acestui lucru.
Totusi prea repede ati aruncat prima rim si ati agtat sub nasul meu crligul unditei.
Chiar c nu stiu, nu vd cu ce v-as putea interesa. (Fac eu pe naivul schitnd un nceput de
zmbet.)
429
si totusi ce credeti?
Dar nu stiu ce s v spun, zic eu pe un ton retinut, putin iritat. Roscovanul se gndeste.
Pe noi ne intereseaz relatiile dumneavoastr cu Soljenitn.
nteleg dau eu din cap.
Ce relatii ati avut cu el?
Dau un rspuns curajos, aproape vesel, dinainte pregtit:
Foarte bune, prietenesti.
. si privesc, privesc la amndoi nu las s se nteleag nimic, dar snt putin nedumeriti.
si v vedeati des cu el?
Nu, nu des, iar n ultimul timp ne vedeam foarte rar.
Totusi v vedeati si atunci cnd el mergea direct mpotriva legii si cnd a primit convocarea la
procuror?
Binenteles c ei stiu conditiile n care am venit la el n ziua arestrii. Dar nu le precizeaz. Nici
eu.
Din cte cunosc eu, el a fost expulzat fr anchet si fr judecat. Mie nu-mi st n caracter
s-mi abandonez prietenii atunci cnd ei se afl n dificultate.
Da, dar el desfsoar activitate antistatal, iar dumneavoastr tineti legtura cu el?
De cnd a plecat nu mai tin legtura cu el. Eu consider c el a intrat ntr-un conflict acut cu
puterea de stat: asta nu este o noutate pentru un mare scriitor rus.
Dar puterea de stat a fost foarte omenoas cu el, recunoasteti chestia asta?
stiu bine, din propria mea experient, ce-i aceea expulzare administrativ creia i-am fost
supus de dou ori, probabil c stiti chestia asta. Cnd am fost expulzati din Franta, n 1947,
guvernul sovietic n-a privit asta ca pe un ,act de omenie". Totu-i relativ. Desigur, cu el se putea
proceda mult mai ru, si comparativ cu mai rul expulzarea poate fi considerat ca o msur
omenoas.
Ei au uitat de expulzarea mea si a tatlui meu n anul 1922, si discutia pe aceast tem ia sfirsit.
Unde si cnd ati fcut cunostint cu el?
nc n perioada lui de glorie, dar nu-mi amintesc exact unde, mi se pare c la Casa
Scriitorilor.
Cine v-a fcut cunostint cu el?
Drept s spun, nu-mi amintesc. (He-he, puisorilor!)
O pauz care face s se rceasc ,atmosfera convorbirii".
Ce prere aveti despre activitatea lui? t
430
l socotesc un foarte mare scriitor si absolut independent si cinstit. Ca atare, el are dreptul s
spun tot ce gndeste.
Nu, nu! Nu ca scriitor spune iritat purttorul de ochelari negri , ci n alt domeniu, n cel
politic.
Eu snt un om cu o gndire independent si nu am aceeasi prere despre toate scrierile lui
pe unele le aprob, pe altele le critic. (Nu, chestia asta n-o s discut n amnunt cu voi, nu v
faceti iluzii.)
Dar 1-ati ajutat, ati colaborat cu el?
Nu.
Noi stim c ati colaborat. at, n aceast map, nu v uitati c-i subtiric, snt adunate toate
datele, este mai bine s nu negati. De exemplu, i-ati pstrat arhiva.
Eu nu stiu ce date aveti dumneavoastr. Nu i-am pstrat nici o arhiv.
Vreti s v spun numerele dosarelor pstrate la dumneavoastr?
Nu stiu ce fel de numere, puteti s mi le spuneti dac vreti, ntinde o mn spre map,
privindu-m insistent n acest timp. Nici eu nu-mi iau ochii de pe el... prin cap mi trece un gnd:
despre
timbre nu se vorbeste, vor s m pcleasc sau...
Dar nu, nu e cazul, alt dat si retrage mna de la map asa de alene, alene...
Asa! Acest atac a esuat deocamdat, mi consolidez pozitia si mai mult.
Dar pe asa-numita Liusa o cunoasteti?
O cunosc bine si de mult vreme.
Ea nu v-a transmis niciodat nimic?
Nu, nimic, niciodat.
Dar v este cunoscut o scriere avnd ca titlu Vitelul, titlul complet Vitelul si stejarul!
stiu c a existat o asemenea scriere, dar eu n-am citit-o.
Dar ce contine?
Se pare c e ceva autobiografic.
Dar cu acest manuscris s-a ntmplat ceva n care snteti implicat si dumneavoastr! Ar trebui
s stiti!
Nu stiu.
nseamn totusi c stiu ei multe. Cum s ghicesti ce-i exact, ce-i inexact, ce-i probabil? Dar
tactica este aceeasi, ti sugereaz: ,Noi zic ei stim totul, povestiti-ne totul, este n interesul
dumneavoastr."
O pauz care face s creasc temperatura ,discutiei". Roscovanul cade Pe gnduri. Ochelarii
negri se ntunec mai tare, colturile buzelor s-au lsat n jos.
Eu fumez mult si observ c am nceput s fumez o tigar nou, fr s fi terminat-o pe cea
dinainte. Nu-i bine pe undeva se strecoar o stare de ncordare, scpat de sub control si
probabil vizibil.
431
at, spuneti c n-ati colaborat cu el, c nu 1-ati ajutat, dar 1-ati si criticat, chiar foarte sever.
Roscovanul zmbeste de parc mi-ar fi fcut un compliment. Eu nu neg si tac. Observ: si asta le
este cunoscut, dar nu m mir foarte tare. Unde s ascunzi totul ntr-o asemenea situatie, cnd
totul a fost urmrit si interceptat!
Partida de sah continu. Roscovanul devine mai ofensiv:
Memoriile continuati s vi le scrieti?
Da, continuu m prefac c snt foarte uimit, ceea ce este aproape adevrat...
Continutul lor ne este mai mult sau mai putin cunoscut.
Eu nu le-am dat nici unei persoane strine, ele snt destinate pentru rude si apropiati.
Ei bine, si pentru unii nu chiar asa de apropiati...
Probabil, cineva din familia mea nu si-a tinut gura, asta s-a ntm-plat spun eu cu indiferent
si dispret (dar m ntreb n sinea mea cine?? Tarusa?).
Dar probabil c ati si reusit s i le expediati lui Soljenitn!
Nu, nu si nu! m nfurii eu deodat. Snt prea intime si eu nu doresc s le vd devenind
obiect de speculatie politic n minile nimnui, nu snt destinate pentru publicare si popularizare.
Eu efectiv asa gndesc, si i-am spus-o si lui A.. la ultima noastr ntlnire. ,Atunci pentru ce le
scrii?" s-a mirat si A..
Treptat, tonul corect si politicos de la nceputul ,convorbirii" s-a transformat ntr-unul vdit ostil si
ftis ,politienesc". Faptul c acesti pierde-var nu s-au mentinut mult vreme pe pozitiile initial
concepute si mi s-au artat tot n aceeasi ipostaz bine cunoscut mie nu m ntrista ctusi de
putin, ci mi ddea curaj. Totul a rmas ca mai nainte, n fond n ei nu s-a schimbat nimic:
aceleasi procedee, aceleasi calcule, acelasi primitivism, nc nu li s-a dat drumul din lant si au si
nceput s-si ascut coltii, deocamdat nu fac dect s se abtin. Dar iat-i trecnd deja la
amenintri. Dup o oarecare pauz, pe care roscovanul ncearc s-o fac s apar ncrcat de
multe ntelesuri, iar purttorul de ochelari negri ncrcat de prevestiri rele, roscovanul spune:
n general, Aleksandr Aleksandrovici, acum totul va depinde de dumneavoastr nsiv.
Nu nteleg, de ce totul trebuie s depind si va depinde de mine? Ce vreti s spuneti cu asta?
La ce faceti aluzie? Eu consider c totul trebuie s depind de niste mprejurri obiective, iar
nicidecum de mine.
Da d abtut din cap roscovanul , de niste mprejurri obiective. .. Dar, pentru noi,
esentialul este s lmurim problema factorului ,pre-
432
jneditare", spune el ,ca un ntelept", ntelegeti ce nseamn factorul premeditare?
Oarecare idee despre acest concept juridic am. Dar, iat, acum 25 de ani tot aici s-a presupus,
s-a bnuit si nimic nu s-a gsit, nimic nu s-a dovedit, ns zece ani de lagr mi s-au dat...
Erau alte vremuri, spune roscovanul.
Eu zmbesc piezis. Convorbirea nu se leag. Astept s vd ce va fi mai departe.
Dar ce puteti spune despre aceast cltorie n sud la 6 august 1971 ? pune pentru prima
dat o ntrebare purttorul de ochelari negri. Un gnd mi se aprinde instantaneu n creier: ,se pare
c se afl ntr-o eroare, cci noi am plecat nu pe 6, ci pe 7, dac nu m nsel" si eu rspund
fr s fac vreo pauz:
Nu s-a ales nimic din cltoria asta.
Cum nu s-a ales nimic?
Asa bine, n-a mai avut loc, si singurul lucru pe care 1-am fcut a fost s-1 duc pe Soljenitn la
gar.
Cum la gar!? se burzuluieste si se rsteste la mine de dincolo de mas purttorul de
ochelari negri.
Pi, stiti...
Eu am crezut c o s m ntrebe la ce gar, dar nu, nu m-a ntrebat.
Dup cum se vede, convorbirea noastr n-a lmurit nimic spune, furios, purttorul de
ochelari negri. si pe un ton ameninttor!
Da, n-a lmurit nimic repet ca un ecou roscovanul si, fr s se ridice de pe scaun, arat
cu un gest de mare sef, spre us. Eu nteleg c ,audienta s-a terminat", m ridic n picioare si m
ndrept spre cuier, s-mi iau paltonul.
Dar dumneavoastr totusi mai gnditi-v cum trebuie si sunati-ne.
Nu, n-am s v sun, trimiteti convocare scris.
Deci, convocare scris? nsistati?
Da, convocare scris. nsist.
si s nu v vin ideea s distrugeti ceva pe-acas.
Eu n-am ce s distrug.
Ati si reusit s le mprstiati? sare el de pe scaun Ce bine! Nu-i rspund. M mbrac.
si nu v recomand s vorbiti cu Stoliarova despre ntlnirea de astzi, cu toate strnsele
dumneavoastr relatii cu aceast femeie. Noi o vom convoca si pe ea.
Nu rspund, desigur, dar fata mea nu poate s exprime altceva dect scrb fat de acest santaj.
Dar Lidiei Ciukovskaia puteti s-i povestiti... Ce scamatorii or mai fi si astea? mi vine s-i
scuip!
433
M ntorc si m pregtesc s ies. Din spate mi deschide usa purttorul de ochelari negri si-i face
semn gardianului de la usa a doua s m lase s trec. Acela mi deschide usa, ies de pe micul
coridor, privind drept nainte, trec prin sala de primire si ies n strad. Un timp, simt nc n spate
privirea purttorului de ochelari negri.
Afar, aceeasi zi. Totul a durat o or si jumtate. es spre ,casa mare" apoi ajung n piata n
mijlocul creia se afl un monument. at, aici, chiar n ajunul Sfintei Treimi, am transmis
Arhipelagul*. si voi nici nu stiti!
Eh, bine mai e s triesti n lumea asta larg! Sun acas de la un telefon din magazinul Detski
mir (Lumea copiilor), apoi m duc la o cafea pe Sretenka... Peste nc o zi-dou, mpreun cu
Liusa, fac o lung plimbare prin curtile si ogrzile nzpezite din zona strzilor Miuski si lamski.
A fost o zi frumoas, reusit! Pn n prezent snt multumit de ea (si putin si de mine!).
De dou ori am ncercat s le fac prin viu grai celor din Vermont o relatare amnuntit despre
cele ntmplate, dar nu s-a putut. De atunci ncoace liniste. Ce-i drept, n 1977, Departamentul
de vize si nregistrri nu mi-a aprobat s plec n strintate. Dar n-o s mor din asta.
A.A. Ugrimov
[45]
Paris, 29 octombrie 1977
Drag A..!
... Frumoasele dumneavoastr cuvinte despre ntoarcerea mea m tulbur m jenez putin, e
ca si cum oamenii te supraapreciaz, iar tu nu scoti o vorb... si totul a reusit datorit
dumneavoastr, nchipuiti-v. Datorit ajutorului dumneavoastr am putut s triesc un an de zile
n Occident, aproape fr s depind de nimeni (altminteri n-as fi rezistat ctusi de putin). Gratie
dumneavoastr am avut parte de ceea ce n-a mai avut nimeni: de fericirea de a alege calm, liber,
viguros, profund, cu constiinta nempovrat nici de principii (Dumnezeu s le aib-n paz, nici o
singur dat n-au fost de trebuint), nici de ,sentimentul datoriei" (categorie contraindicat mie),
nici chiar de ideea folosului pe care pot s-1 realizez (nici mcar folosului meu nu-i dau
important). Cu un an n urm, Parisul cu toamna lui aurie mi-a trezit un sentiment: iat-m, ntr-
adevr, n orasul meu, pe care nu-1 voi mai prsi niciodat. Dar nu s-a putut. Deplina libertate,
s-ar prea, si, jetul luminos, azuriu", si ,a soarelui raz de aur", snt lucruri pe care le pretuiesc
dar n inim am o ran deschis,
434
un ghem de dragoste si ur fat de cea care este mare, ameninttoare, chinuit, strivit,
nemuritoare, ,dorit", ,mult asteptat".
... Astzi hoinrind, cu pachete pentru Moscova, pe peroanele metroului, am auzit la un moment
dat vocea stins a unuia dintre acei cersetori rusi care, stnd pe jos, cnt cu chitara. M uit si vd
o fat de rus tnr care cnta: ,Cmpie, drag cmpie..." Cnta frumos, nostalgic, multi se opreau
s-1 asculte. Eu ns am plns de rusine, ntorcndu-m cu fata spre zid, am plns cu atta foc de
parc de un an de zile nu mi se mai dduse voie s-mi vrs amarul. Ce m-a fcut s plng?
Blestemul care atrn deasupra trii noastre, faptul c oamenii nostri tineri, btrni, buni, insi de
toate categoriile fug, fug, si fiecare are dreptatea lui, dreptatea singurei lui vieti. ar ,Rusia a
ajuns de plns".
S-ar prea c opresiunea si frica au prefcut n cenus nsusi conceptul de libertate si demnitate,
dar presiunea implacabil asupra spiritului a nzecit pe neasteptate nevoia de libertate si
demnitate. Nu att lagrul, ct ,vointa" ruseasc m-a nvtat s pretuiesc mai presus de orice
libertatea (de a tri, de a te misca, de a gndi) ctre care nzuim cu atta pasiune, pentru aceast
viat ncordat n care noi ,acrobati fr voie" ne strduim s facem loc si pentru libertate si
pentru demnitate, pentru aceasta, de fapt, m ntorc. Da, pentru mine este mai bine s triesc
acolo, s trag cu urechea la pasii care rsun-n noapte pe scri, s scot val-vrtej dimineata din
cas tot materialul subversiv dup ce n timpul noptii cineva apsase ndelung pe soneria de la
us (ca apoi s se constate c salvarea gresise adresa), s triesc nselnd nencetat ,ochiul
atoatevztor" (si urechea) si mcar partial s folosesc acea bogtie de crti care n Europa
aflueaz asa de suprtor de usor ctre mine, mcar partial s satisfac n jurul meu nestinsa sete
de cuvntul adevrului. Poate de aceea (A.S. n timpul cltoriilor prin Occident) a respectat cu
atta zel obligatiile formale legate de pasaport, eliminnd posibilitatea unui impediment formal la
ntoarcere.
Probabil aceasta este ultima mea scrisoare ctre dumneavoastr si de aceea v rog dac mi
vreti binele s nu-mi exagerati meritele. Adu-ceti-v aminte ct snt eu de avid de viat n
toate formele ei, ct snt de contradictorie si c nu sufr din cauza faptului c snt asa o sibarit
care nu evit tentatiile, ci, dimpotriv, alearg dup ele. ntr-adevr, snt recunosctoare
destinului pentru viat, pentru ntlnirile neobisnuite, dintre care nu uit pe nici una.
Dumneavoastr, n special, ati fost una dintre marile mele tentatii, constientizat imediat de la
prima convorbire si, dup cum v amintiti, nu v-am dat drumul pn nu m-ati ,remarcat".
435
Desigur, voi transmite la Moscova toate salutrile, ns despre ntlnirea noastr n-am s vorbesc
aproape cu nimeni. Asteptm cu nerbdare crticelele. Cu canalele de legtur stm prost
nimnui nu-i face plcere s mearg mult vreme pe frnghie ntr-o tar strin dar eu cred n
minunea contactului personal, iar viata este si ea doldora de minuni, a mea, n orice caz, este n
asa msur nct, n privinta aceasta, contez linistit pe ea.
V mbrtisez si nu v uit niciodat,
N. Stoliarova
[46]
Boris VANOV
MOSCOVA-ROSTOV SAU KGB CONTRA SOLJENtN Amintirile unui cekist*
Neasteptat si strident, sunetul telefonului ne-a fcut s tresrim. Aparatul care suna, unul din cele
trei asezate pe o msut, n stnga unui birou masiv, de un cafeniu lucios, avea destinatia lui
special. Cu functie numai de receptie, fr cadran, acestuia i se spunean cercul angajatilor
institutiei telefonul,,negru", ,slbesc". De regul, la acest telefon suna ,seful l mare",
,generalul", ,stpnul". Reactia trebuia s fie precis, fulgertoare: ,S triti, ordonati." Alte dou
aparate erau extrem de solicitate: unul cu iesire n oras, cellalt, interior, cu dus-ntors ntre
diferite servicii din cadrul Directiei. Dup un timp a aprut un al patrulea pentru legtur
operativ cu organele periferice. Prezenta unui set telefonic complet era un indiciu al pozitiei pe
care o avea titularul cabinetului n sistemul ierarhic rigid al Directiei. Convorbirile telefonice si
aveau specificul lor. Acesta consta n limbajul esopic: alegorism, conspirativitate. Dar rarele si
scurtele convorbiri pe telefonul ,negru", ,stbesc", erau, n aparenta, ct se poate de inofensive.
,Vino la mine" mi-a spus o voce cunoscut, cam dogit. nvitatia m-a uimit la culme. De obicei,
conform unor legi nescrise, rarele ntlniri
* Publicate cu prescurtri n revista lunar din Moscova Soversemo sekretno nr. 4/1992, Boris
Aleksandrovici VANOV a fost cekist de profesie, a lucrat peste 30 de ani n organele securittii
de stat din Krasnodar, Gruzia, Lituania, n perioada 1967-1976 a ocupat functia de sef al unuia
dintre serviciile sectiei idelogice din cadrul Directiei KGB a regiunii Rostov. ;; r
436
cu numrul unu al Directiei aveau loc numai cu aprobarea si n prezenta serului meu direct. ar
acum deodat o asemenea...
ntrnd n camera spatioas, cam ntunecoas, am aruncat o privire ntrebtoare ctre secretar (el
este transmittor de sarcini si aghiotant), n relatiile mele cu el, fr a li se putea spune
prietenesti, dar cinstite si bazate pe ncredere, limba gesturilor si mimica aveau o mare
important. Am artat spre usa cabinetului generalului, ceea ce nsemna fr echivoc: ,Ce se
ntmpl acolo?" ntrebarea fr cuvinte a fost urmat de un rspuns tot fr cuvinte: ,Habar n-
am."
ntrnd pe usa masiv, dubl, am raportat cine snt si c m-am prezentat la ordin. Generalul se
afla ntr-o dispozitie bun, as zice, neobisnuit de bun. Alturi sedea un necunoscut: un brbat
ntre dou vrste, mbrcat ntr-un costum la dou rnduri, gri-deschis. Cu un gest al minii, seful
m-a invitat s iau loc vizavi de necunoscut. Ne-a prezentat pe unul celuilalt, mi-a enumerat
functia, numele si gradul oaspetelui. Apoi ne-a atras atentia n modul cel mai serios asupra
confidentialittii si caracterului extraordinar de secret al discutiei ce avea s urmeze, referindu-se
la indicatia venit de la ,centru" KGB al URSS. La ntrebarea: ,dar cum rmne cu Niko-lai
Nikolaevici?" (seful meu direct), generalul a fcut un semn afirmativ cu capul, chipurile, nu te
nelinisti, si a continuat: ,Prin regiunea noastr cltoreste, ntr-un scop necunoscut, scriitorul
Soljenitn. n legtur cu aceast mprejurare alarmant a sosit la noi un tovars de la Moscova.
Dumneata, Boris Aleksandrovici, cunosti destul de bine perioada petrecut de Soljenitn la
Rostov, legturile lui din trecut. Cinstit vorbind, n afar de dumneata, nimeni nu poate s-i fie util
tovarsului de la Moscova, n ce priveste ajutorul pe care urmeaz s-1 dea celelalte servicii ale
Directiei, s-au si dat dispozitiile corespunztoare. Cu hotelul este aranjat totul, pentru oaspete a
fost repartizat o masin. Cred c veti avea mpreun o cin plcut. Sincer mi pare ru c nu
pot s v tin companie."
Neparticiparea generalului la cin m-a fcut s intru ntr-o veritabil panic. Oaspetele nu are un
rang pe msur? Nu are o pozitie pe msur la centru? De-a lungul anilor mei de serviciu n
organele KGB am ndeplinit multe si variate misiuni. Dar acum, deodat, am simtit vag adierea a
ceva neobisnuit. S ntreb? Ar fi o prostie, n asemenea situatii trebuie s-ti pui lact gurii.
Altminteri nimeresti ntr-o postur arhistupid, cu toate consecintele de rigoare. Un lucru era clar:
oaspetele ndeplineste o misiune n cadrul creia se gseste liderul disidentilor (n timpul acela,
cuvnt la mod, popular), scriitorul A. . Soljenitn.
Dar de ce aici, la noi, de treaba asta se ocup Moscova? n acest caz, operatiunea poate si este
oportun s fie ncredintat Directiei regionale Rostov. Poate c pur si simplu n-au ncredere n
noi, care-1 cunoastem bine Pe Aleksandr saevici. Chestiunea este c el avea, ntr-adevr, niste
ta-
437
lente remarcabile n materie de conspiratie. Fie c era conspirator nnscut fie c soarta lui de
martir, aductoare de multe privatiuni, i-a slefuit aceste calitti fapt este c pe asii
contraspionajului ideologic el i-a pus destul de des n situatii picante. Aceasta a provocat o reactie
corespunztoare din partea Directiei a cincea ideologice a KGB al URSS, directie pe lng care,
n legtur cu Soljenitn, a fost creat o grup operativ special Mi-erau bine cunoscute
existenta si, n linii mari, componenta ei. Din acea grup fceau parte, s-i numim conventional,
,teoreticieni" scriitori profesionisti invitati de pe margine, ,prelucrtori" cekisti profesionisti,
care analizau informatiile culese si stabileau actiunile de ntreprins vizavi de obiectiv, si, n sfrsit,
,practicienii-executanti", care, tinnd cont de mprejurri, transpuneau efectiv n viat propunerile
,prelucrtorilor".
Cnd leksandr saevici a nceput ,s progreseze" serios n activitatea ndreptat mpotriva
sistemului socialist, s-au dat imediat directive privind confiscarea operelor lui publicate, precum st
a celor retiprite prin ,samizdat". ,Samizdatul", ca fenomen social-literar, existase si nainte, adic
pn la Soljenitn. Valul de ,gndire neconformist" declansat de el s-a propagat pn la granita
statului ,celui mai progresist", care era statul nostru, si a trecut dincolo de ea. Drept urmare, ca o
reactie de rspuns, se ntreste grupa operativ a Directiei deologice. Componenta complet a
acestei grupe, eu n-o stiam. Cred c era una fluctuant, variabil n functie de ndeplinirea unui
program sau a altuia. Dar osatura grupei rmnea neschimbat, n principal, ea consta din
,prelucrtori" si ,executanti". Unii dintre ei detineau pozitii foarte nalte, dar, n conformitate cu
ierarhia n vigoare, n cursul activittii aveau contacte personale si cu mine. Cu seful grupei de la
Moscova si cu ,mna lui dreapt" am avut relatii destul de prietenesti. Asadar, sarcina grupei la
toate nivelurile, inclusiv la cele periferice, se reducea la a stopa rspndirea creatiei literare a lui
A.l. Soljenitn att n editiile oficiale, ct si n cele neoficiale.
Aparitia nuvelei O zi din viata lui van Denisovici n-a trecut iar sa lase urme si la Don. Directia
KGB a nceput s studieze minutios, aprofundat, perioada trit de autor la Rostov. S-a stabilit c
pn la rzboi a locuit cu mama lui la Rostov, a nvtat la scoal, iar apoi a studiat fizica si
matematica la universitate, pe care a terminat-o nainte de rzboi. Studierea tuturor legturilor lui
prietenesti, colegiale, intime, a permis s se identifice si s se determine caracterul oamenilor,
conceptia lor despre lume si, ceea ce este mai important, s se determine procedeele si
metodele venirii n contact cu ei. Cercul colegilor de scoal si de universitate s-a dovedit a fi
destul de mic (totusi de-atunci au trecut peste treizeci de ani). Oamenii acestia locuiau la Rostov,
la Novocerkask, la Taganrog. Erau, desigur, mari deosebiri ntre ei. Unii dintre ei detineau functii
importante. Din informatiile primite de la ei rezultau urmtoarele repere bio-
438
grafice: mama scriitorului lucrase ca dactilografa ntr-o institutie de stat, de aici permanenta lips
a banilor, strmtorare, privatiuni. Tnrul era nzestrat, disciplinat, tria literalmente dup program.
Fetele l iubeau pentru c era inteligent, integru, capabil, dar chicoteau pe seama firii lui nchise,
retrase.
Din discutiile cu fosti colegi si prieteni ai lui Soljenitn s-a desprins un detaliu caracteristic: cu ct
era mai nalt functia interlocutorului, cu att era mai inconsistent informatia despre relatiile lui cu
scriitorul. Unii l ponegreau cu rvn, ,cu convingere". Dar au fost printre ei si asemenea oameni
ndrzneti, de regul, rari, care vorbeau cu respect, ba mai mult, cu admiratie despre marele
scriitor.
ntruct eu conduceam una dintre subunittile sectiei ideologice din cadrul Directiei KGB a regiunii
Rostov, toate informatiile despre viata lui A.. Soljenitn la Rostov se concentrau la mine. Conform
instructiunilor, aceste informatii eu le transmiteam imediat la Directia a V-a a KGB al URSS, mai
precis, la grupa special a Directiei. Dar functiile mele nu se limitau la aceasta. Ele erau mult mai
largi. Centrul trimitea la Rostov scriitori strini, dinainte pregtiti, pe care-i familiariza detaliat cu
perioada trit de Aleksandr saevici la Rostov. Scopul era unul singur: s furnizm material
pentru viitoare publicatii strine, de natur a compromite numele scriitorului. Asemenea tactic a
fost aplicat pe parcursul multor ani. si nu numai cu concursul strinilor. De pild, Natalia
Resetovskaia, prima sotie a lui Aleksandr saevici, cu ajutorul Directiei a V-a, a publicat si a
difuzat cartea Polemiznd cu timpul, carte n care autoarea si defimeaz fostul sot.
Dar s ne ntoarcem la scriitorii strini. Primul dintre ei care a venit la Rostov a fost un ceh pe
nume Tomas, fiul unui cunoscut scriitor din Cehoslovacia, n anul 1968, n perioada asa-zisei
primveri de la Praga, el emigrase n Elvetia, de unde a fost readus n patrie de ctre organele
Securittii de Stat a Cehoslovaciei. De ce? n Tomas se puneau mari sperante, se ntelege, tinnd
cont de autoritatea literar a tatlui su. n vrst de 35 de ani, simpatic, cu un accent plcut
(vorbea ruseste), ghidus si biat de viat, Toma, pentru moment, te cucerea, i plcea foarte
mult butura, fapt exploatat activ de ctre serviciile interesate.
La Rostov, el a venit mpreun cu seful grupei speciale din Moscova si cu Vaclav, maior n cadrul
fortelor cehe de securitate, n cele cteva zile ale sederii lor la Don, le-am prezentat Rostovul, i-
am dus la Novocerkask, la nstitutul de Viticultur si Vinificatie, unde s-a constituit ,punctul" sectie
locale a KGB. n acelasi timp le-am fcut cunostint oaspetilor cu materialele selectate de seful
grupei speciale, materiale prezentate lui TomaS ntr-o manier tendentioas, unilateral. Un
asemenea scenariu se aplica n toate cazurile, pentru c n privinta aceasta existau totdeauna
indicatii
439
severe din partea centrului. Efectul: n strintate a aprut cartea lui Tornas
Rjezec, Spirala trdrii lui Soljenitn (editura Progress, M., 1978__
n. ed.). Peste ctva timp, colegii de la Moscova mi-au fcut cadou un exemplar al acestei crti.
A doua vizit ne-a fcut-o o scriitoare din Canada. Nu foarte popular la ea n tar, ea, probabil,
se hotrse s dobndeasc notorietate international pe tema Soljenitn, tem delicat, de
scandal. Aflat la o vrst respectabil, ea, cu trsturile ei fizionomice grosiere, usctiv, cu talia
peste medie, nu era foarte cuceritoare.
De data aceasta, primirea s-a efectuat sub paravanul sectiei din Rostov a APN (Agentia de Pres
Novosti). A nsotit-o un reprezentant de la Moscova al grupei speciale KGB. El avea documentele
necesare pentru acoperire si cartea de vizit n ruseste si nemteste cu indicarea telefonului, nu al
KGB al URSS, ci cu totul altul, ceea ce sugera ideea c exist o rezident a KGB si n APN-ul de
la Moscova. Pe scriitoarea canadian o nsotea de la Moscova si o traductoare. De o vrst
imprecis, aceast femeie nurlie avea niste maniere frivole. Este de presupus c ea lucra efectiv
la APN, prestnd n paralel ,servicii" unui sector al Securittii Statului. Odat, la o mic cin
obisnuit, stropit ns cu putin butur, colegul de la centru mi-a fcut semn spre traductoare
si a spus:
stii cine-i dnsa? Pe maic-sa o cheam Anka-mitralier.
Traductoarea a izbucnit n hohote de rs:
Dar ce, nu semn? si absolut confidential:
Apropo, tatl meu este Ceapaev.
Pn s soseasc scriitoarea canadian, eu, ca ntotdeauna, primisem indicatii si n privinta unor
msuri de agrement. Am vizitat cu totii sala de degustare a magazinului ,Soarele n cup",
frigoriferul nr. l, unde gazdele ne-au ntmpinat si osptat ca pe oaspetii cei mai dragi. Spectacolul
s-a prelungit cu o plimbare cu ,Racheta" pe Don. Finalul acestui spectacol a fost foarte trist. Putin
mai trziu, eu am aflat c scriitoarea canadian nu numai c a dovedit a nu fi la nltimea
cheltuielilor si sperantelor, dar, cic, a demascat public aceast sarlatanie a KGB. n asemenea
cazuri, explicatia este la ndemn: intrigile serviciilor speciale americane.
Abaterea mea de la tema principal a acestor amintiri este departe de a fi ntmpltoare. Vreau s
subliniez urmtoarele: aparitia oricrui oaspete de la Moscova se asocia constant si obligatoriu
cu o prevenire si cu indicatiile de rigoare. Dar acum sosirea omului de la Moscova s-a produs ca
zpada n mai. Caracterul de surpriz putea fi explicat prin deplasarea rapid a lui Soljenitn prin
tar, iar viata necunoscutului de la Moscova prin schimbarea conducerii grupei de observare. Dar
toate acestea snt pre-
440 /
supuneri, iar deocamdat, n cabinetul generalului, nu-1 interesau pe co legul de la centru
informatiile despre Soljenitn.
Desprtindu-ne de general, noi am iesit n strad. Era o vreme cald, senin, de dinaintea
toamnei. N-am vrut s mergem cu masina si am luat-o spre hotelul ,Moskovskaia", unde pe
oaspete l astepta o minunat camer categoria lux. n vestibulul hotelului, el 1-a ntrebat ceva pe
administrator, si-a dat numele pe care eu nu 1-am putut deslusi. Dup ce a urcat la camer, noul
meu ,patron" a ntins pe o msut continutul servietei si am cobort amndoi la bufet.
Trebuie notat c bufetul hotelului ,Moskovskaia" era n felul lui o Mecc pentru lucrtorii operativi
ai Directiei noastre. A-si mprtsi unii altora noutti, ,a brfi", a da pe gt unu-dou phrele de
votc sau de vin era considerat drept ceva firesc si onorabil. Conductorii Directiei cunosteau
bine aceste ,seztori" si, la nevoie, le foloseau n scopurile lor de mari sefi.
ntrnd n bufetul intim, prevzut cu dou ferestre, am ocupat msuta mea preferat. El s-a asezat
la intrarea din dreapta, ca s nu obtureze vederea spre cei prezenti. Pn s studieze oaspetele
meniul si s-mi cear prerea, eu mi-am ndreptat atentia spre un tnr care, intrnd, a avut un
schimb de priviri cu colegul meu, m-a evaluat struitor din ochi si s-a ndreptat fr grab spre
tejghea. nvoluntar mi-a trecut prin minte: ,Se cunosc." Comandnd cina, noul client privea din
cnd n cnd spre noi. Eram din ce n ce mai ncordat. O confuz neliniste nu m prsea. De
statur sub medie, ndesat, cu prul negru tuns scurt, necunoscutul era, judecind dup
mbrcminte si comportament, din ,cei sapte", adic din serviciul de observare exterioar.
Potrivit instructiunilor, lor li se interzicea s intre n contact direct cu un lucrtor operativ, cu
exceptia sefului care ndeplinea n acelasi timp si functii de ofiter de legtur.
O asemenea deductie ipotetic m-a linistit ntru ctva si am nceput s m ocup de oaspete. S-a
apropiat de noi o debarasoare care fcea n acelasi timp si pe osptrita, se ntelege, pentru
clientii ei cunoscuti. Am comandat coniac, salate, mncare cu carne. Am nceput s conversm.
Dup niste fraze goale de orice continut, interlocutorul meu a nceput prudent, destul de
degajat s se intereseze de biografia mea: de cnd lucrez n Securitatea Statului, unde am
lucrat nainte, ce functii am avut. L-a interesat n mod deosebit serviciul meu n RSS Lituanian
si, mai ales, problema dac acolo se ntreprindeau actiuni speciale si care anume.
Cina stioas si coniacul armenesc si-au fcut efectul. Oaspetele s-a lsat pe speteaza
scaunului, si-a slbit cravata, s-a pornit pe confidente: a intrat de curnd n dispozitivul Securittii
Statului, nu a fcut stagiu de lucrtor operativ obisnuit, a primit functie de conducere, srind peste
toate etapele intermediare, a lucrat n aparatul CC al Komsomolului.
441
Am nteles instantaneu ,cine si ce" se afl n fata mea. n anii '60-'7Q, o dat cu venirea lui
selepin si apoi a lui Semiceastni la conducerea KGB al URSS, posturile-cheie n organele KGB,
att la centru ct si la periferie au nceput s fie ocupate de fosti activisti ai Komsomolului, crora li
s-au dat grade si salarii mari. O asemenea ,ntinerire", fireste, provocase o reactie surd, ostil,
din partea personalului operativ de baz, care n felul acesta se vedea lipsit de perspectiva unei
promovri pe linie de serviciu De la Komsomol veniser oameni de diverse categorii: unii
inteligenti si altii prosti, unii cumsecade si altii carieristi, unii cinstiti si altii ipocriti, unii srguinciosi
si altii lingi. Dar ei toti aveau n comun o trstur: absenta total a profesionalismului, acesta
fiind un bun ce se dobndeste cu timpul si printr-o nemrginit dragoste de munc.
n acea sear, dup cin, oaspetele din Moscova m-a rugat s merg cu el la Kamensk, dup ce
se interesase de distanta pn acolo. A chemat masina, a luat legtura cu centrul de informatii al
sectiei a VH-a a Directiei KGB, s-a prezentat si a precizat unde se gseste ,obiectivul", adic
Soljenitn. Literalmente, dup 20-30 de minute, o ,Volga" de un negru lucios ne ducea n goan
pe soseaua betonat, neted, iluminat de faruri, n drum am aflat si eu c Soljenitn cu un
prieten de-al su poposise peste noapte ntr-o pdure de pini mai la nord de Kamensk. De la
Moscova pn aici, ,obiectivul" a fost nsotit de sapte insi constituiti ntr-o echip de observare
exterioar. Noi ne deplasm acum pentru a nlocui aceast echip cu una similar de la Directia
KGB-Rostov, ntruct ,obiectivul" intentioneaz s viziteze Rostovul, Novocerkaskul si, probabil, si
alte orase ale regiunii. Mie ns mi revine sarcina s verific operativ contactele si legturile
,obiectivului", constatate de cei sapte, si s trimit materialele la Moscova. Reconstitui continuarea
dialogului:
Eu: De ce ati venit de la Moscova ntr-o chestiune asa de obisnuit? Cci legturile
,obiectivului" n regiune snt de mult identificate, informatiile au ajuns n timp util la centru.
El: Pot aprea legturi noi, iar, de fapt, eu am venit n alt scop.
Eu: Ct veti rmne la noi?
El: ndat ce mi voi ndeplini sarcina, voi zbura.
Ultimele cuvinte m-au fcut s tresar. De ce nu mi se spune si mie ce misiune are omul acesta?
Nu cumva, ntr-un fel sau altul, mi se pregteste o lovitur? Pe loc mi-am adus aminte cum o dat
mi se dduse sarcina s-i fac o scen de gelozie unui savant american, chipurile agent CA, iar
apoi s-l pocnesc ceea ce eu am refuzat n mod categoric. Dar acum a nceput s vorbeasc
n mine mndria profesional. stiind cu cine am de-a face, m-am hotrt s astept, s m ascund,
fr s pierd din vedere intentiile si actiunile ,sefului".
442
n deprtare s-au artat luminile localittii Kamensk. Am ocolit-o lund-o pe un drum lturalnic. La
ctiva kilometri mai la nord de oras ne-am oprit pe o margine a soselei, am iesit din ,Volga",
ceasul arta unsprezece. Peretele ntunecos, cu coama ascutit, al pdurii de pini se contura clar
pe fundalul cerului nstelat.
Rmi pe loc, a spus ,seful" si s-a ndreptat spre pdure.
Eu 1-am urmrit cu atentie. De dup niste copaci i-a iesit n ntmpinare un brbat. Au vorbit ceva
si s-au desprtit. Apropiindu-se de mine, ,seful" m-a nstiintat calm:
Transmiterea a avut loc, echipa venit de la Moscova a fost nlocuit. Apropo, hai s vedem cu
ce se ocup ,obiectivul" si amicul lui. Traversnd soseaua, ne-am ndreptat spre interiorul pdurii.
De la primii pasi devenise clar un lucru: tovarsul meu de drum habar n-are cum se umbl printr-
o pdure noaptea. Am zmbit n sinea mea. n curnd am auzit niste voci brbtesti, calme, avnd
toate acelasi timbru. A merge mai departe era o prostie si un risc puteau s ne descopere. Prin
gesturi i-am explicat tovarsului de drum situatia si ne-am ntors la masin.
Mergem la Novocerkask, acolo vom nnopta, a grit rspicat ,seful" si a plonjat n ,Volga".
Eu i-am urmat exemplul.
La Novocerkask am ajuns trziu dup miezul noptii, n ciuda orei att de trzii, seful sectiei
orsenesti KGB era, cum se spune, pe faz probabil, fusese anuntat, n hotel ne asteptau
dou camere rezervate, nseamn c ,seful" se desparte de mine. Capriciu sau necesitate? m-
am ntrebat eu. Dar la sosirea n hotel, el declarase c ne vom instala ntr-o camer cu dou
paturi, nc o enigm: cui i este rezervat a doua camer? De ntrebat, ns, n-am ntrebat,
rspuns tot n-as fi primit.
Dimineata s-a primit informatia despre sosirea lui Soljenitn si a prietenului su la Novocerkask.
Serviciul de observare exterioar i tinea ca ntr-un cleste. Ne aflam n masin si la un interval de
cinci sau zece minute primeam, prin statie radio, informatii despre deplasarea ,obiectivului". Era
n curs o actiune prozaic, de rutin, n sfrsit, a sosit anuntul despre sosirea ,obiectivului" si a
prietenului su n piata Ermak, unde, lsnd masina, s-au ndreptat spre catedral. Acolo n timpul
acesta era slujb.
,Volga" noastr s-a deplasat ncet spre catedral, n fata intrrii, n piat, la vreo dou sute de
metri, am prsit masina. Dup ce a trntit portiera, ,seful" m-a ntrebat dac am vzut
,obiectivul".
Nu.
Vrei s-1 vezi?
Desigur,
Catedrala ne-a ntmpinat cu un grandios Te Deum. Oameni nu erau foarte multi. Concentrati si
iluminati, ei ascultau cntrile, care nemiscat, care din cnd n cnd nchinndu-se. Discret, cu
acopermintele de cap n mn, ne-am strecurat printre ei. Pe neasteptate, ,seful" m-a atins cu
cotul si cu un abia perceptibil semn cu capul mi-a artat spre una dintre coloane Era acolo, stnd
n genunchi, un om n vrst: avea o frunte mare, nalt si o barb roscat, n form de potcoav,
ntr-un fel de uitare de sine, fcea mtnii pe care le nsotea cu semnul crucii. Lng el, n
picioare, un brbat cu statura peste medie, un usctiv cam de vreo 55 de ani. Dar toat atentia
mea se concentrase asupra ,obiectivului" ngenuncheat ntr-o postur de adnc smerenie. Cinstit
vorbind, scena m-a socat profund. Niciodat n-as fi crezut-o posibil, indiferent cine mi-ar fi
relatat-o. Atitudinea mea fat de credinciosi a fost mereu una de echilibru si ntelegere, consi-
dernd c dreptul omului de a avea o religie este inalienabil. stiind destul de multe, fireste de la
altii, despre Soljenitn, dup ce i-am citit operele editate si cele scoase prin samizdat, precum si
toat ,literatura" (inclusiv notele informative) despre el, eu am nteles c avem n fat o
personalitate extraordinar, urias. Dar dup cele vzute acum n-am mai putut avea nici
ntelegere, nici simpatie, dimpotriv, m-am simtit derutat, am nceput s m ndoiesc de justetea
aprecierilor pe care le fcusem anterior la adresa lui.
n catedral nu zbovisem mult timp. Cobornd treptele, ,seful" m-a ntrebat: ,Ei, cum e?" Eu n-
am rspuns.
Dup cteva ore, tinndu-se pe urmele ,obiectivului", serviciul de observare exterioar stabilise
dou-trei adrese necunoscute nou, care-1 interesau pe el. n continuare trebuia clarificat cine
anume l interesa pe scriitor, ce fel de oameni, scopul si caracterul relatiilor lor reciproce.
Spre prnz s-a primit stirea c ,obiectivul" mpreun cu prietenul su se afl pe o strad central a
orasului si intr ntr-un magazin. ,seful", grbindu-1 pe sofer, a dat indicatii precise privind traseul
masinii spre centru. Totusi a oprit masina de cteva ori, a fcut ctiva pasi pe jos urmrind nu stiu
ce, s-a ntors, s-a enervat. Una dintre ,iesirile" lui urmtoare a avut o ncheiere neasteptat
pentru mine: s-a ntlnit cu necunoscutul din bufetul hotelului ,Moskovskaia". nseamn c
,necunoscutul" m-am gndit eu nu este reprezentantul echipei de ,sapte" nsrcinate cu
observarea exterioar, pentru c ,cei sapte" de la Moscova au prsit de mult regiunea. Acum
este clar pentru cine este rezervat camera a doua la hotelul din Novocerkask.
Judecind dup gesturi, ,seful" si ,necunoscutul" aveau o controvers n nu stiu ce problem. S
trag o concluzie ct de ct corect, pur si simplu nu puteam, mi lipsea un material suplimentar. Am
iesit din masin, m-am ndreptat spre protagonistii controversei, n ideea de a prinde mcar
cteva frnturi din frazele lor. N-am prins nimic. Dup ce la sfirsit i-a spus nu stiu ce ,sefului",
,necunoscutul", neobservndu-m, s-a ntors brusc si s-a ndreptat spre magazin. ,Necunoscutul"
a trecut pe lng ei, apoi s-a ntors
si s-a tinut pe urmele lor. Timpul inactivittii trecuse. Apropiindu-m de ,sef, 1-am ntrebat:
S v ajut cu ceva?
Poate... hai...
n ordine, unul dup altul ,obiectivul", ,necunoscutul", ,seful" si eu mergeam la pas pe
strada central a orasului. Putin mai trziu, ,obiectivul" cu prietenul au intrat ntr-o alimentar
mare, raportat la dimensiunile unui oras ca Novocerkaskul. Dup ei si noi. n felul acesta, ne-
am pomenit cu totii ntr-un spatiu nchis. ,Necunoscutul" ,s-a lipit" literalmente de ,obiectiv", care
sedea la coad la raionul cofetrie. ,seful" l acoperea pe ,necunoscut". sedeau unul lng altul,
n unghi, cu fata la vitrin. ,Necunoscutul" a manipulat ceva lng ,obiectiv". Ce a fcut el concret,
eu n-am vzut, dar miscrile minilor mbrcate n mnusi si un obiect ntr-una din ele, mi le
amintesc clar. n orice caz, lng mine, n centrul Novocerkaskului, s-a petrecut ceva de nenteles
pentru mine. Toat operatiunea a durat dou-trei minute.
,Necunoscutul" a iesit din alimentara, ,seful" s-a transfigurat, a zm-bit, a msurat cu ochii sala si,
dup ce s-a uitat la mine, a fcut un semn cu capul si s-a ndreptat spre iesire. Eu 1-am urmat.
Afar, ,seful", calm, dar ferm, a pronuntat urmtoarele cuvinte:
Asta-i totul, s-a zis cu el, acum mult n-o mai duce. n masin nu si-a ascuns bucuria:
ntelegeti, la nceput nu s-a reusit, dar la miscarea a doua totul a fost O.K.!
Dar a tcut imediat, dup ce a privit la mine si la sofer.
Am trecut pe la hotel, apoi ne-am dus la mai-marele sectiei orsenesti. ,seful" a dat indicatii cu
privire la verificarea legturilor noi ale ,obiectivului", legturi constatate n oras. Ne-am desprtit
de mai-marele sectiei orsenesti, apoi ne-am asezat n masin si directia Rostov.
Eram cuprins de un fel de ameteal. Fraza ,sefului": ,La nceput nu s-a reusit, dar la miscarea a
doua totul a fost O.K.!" a aruncat o nou lumin asupra situatiei al crei martor se ntmplase
s fiu. Episodul din alimentara nu mai prea straniu si de nenteles. Acesta era finalul unei crime
pe care cel mai nalt organ de represalii al trii o pusese la cale mpotriva unui mare scriitor-
disident. Ce puteam s fac? Nu-mi rmnea dect s tacunica variant de a-mi tine la adpost
viata mea si a familiei mele.
La sosirea la Rostov, m-am desprtit de ,sef n sala de asteptare de la cabinetul generalului.
Totul e n ordine, materialele de la Novocerkask trebuie trimise la centru mi-a spus el pe un
ton inutil apsat, cnd s ne lum r-mas-bun.
Soarta ,necunoscutului" a rmas pentru mine o tain, n ce-1 priveste pe ,sef, am reusit, cu
prudenta de rigoare, s aflu c ulterior a fost trimis n strintate, se ntelege, nu ca s fac
turism.
E legitim si fireasc o ntrebare: Ce s-a ntmplat cu Aleksandr sae-vici dup operatiunea de la
Novocerkask? Nu stiu. Poate c s-a mbolnvit grav, poate c moartea i-a dat trcoale.
Rspunsul, dup ct se pare, trebuie cutat la el sau la cei din anturajul lui.
Postfat
Prezenta relatare are caracter documentar, desi este scris din memorie. Evenimentele descrise
s-au produs cu adevrat, si de aproape douzeci de ani aceast povar mi st pe constiint. M
ntreb iarsi si iarsi: ce puteam s fac? Dovezi directe, incontestabile, nu aveam, probe
materiale nici att. mi rmnea s strig. Dar mi s-ar fi dat o asemenea posibilitate? Foarte mult m
ndoiesc, ba mai mult, snt convins c actiunea mea de ,dezvluire" ar fi fost nbusit n
germene si ngropat pentru totdeauna.
n primul capitol al crtii lui G. A. Arbatov Mrturia unui contemporan este exprimat urmtoarea
idee: ,... eu cred c atta timp ct mai snt n viat martori, atta timp ct mai exist unii dintre cei
sub ochii crora s-au petrecut evenimentele acestei perioade importante si complicate din istoria
noastr, si mai ales atta timp ct mai exist cei care, ntr-o msur sau alta, au participat la ele,
trebuie s li se dea posibilitatea s spun ce au de spus. Orict de modest ar fi fost rolul lor n
cele ce s-au ntmplat."
n mod premeditat n-am dat nume de persoane, de participanti si co-participanti la evenimentele
descrise. Consider necesar s le lsm posibilitatea s se exprime ei nsisi, s extind aria
relatrii, s precizeze, s dea numele initiatorilor, ale inspiratorilor acestei actiuni criminale.
Acestia, incontestabil, snt din categoria celor mai nalti functionari de stat.
Haideti s ne privim n ochi unii pe altii.
ndice biografic al persoanelor citate
Acest indice contine scurte note despre unele dintre numele proprii citate n aceast carte. Nu au
fost reluate lmuririle aduse n legtur cu unele nume n notele traductorului. Nu s-a considerat
necesar nici s se consacre note despre personajele episodice, cnd contextul furnizeaz el
nsusi informatii suficiente, nici despre personalittile foarte cunoscute publicului romnesc. Ne-
am limitat n sfrsit la a furniza informatiile strict indispensabile ntelegerii textului. (Nota
editorului.)
ABAKUMOV, Viktor Semionovici (1897-1954), ministru al Securittii din 1946 pn n 1952.
Condamnat n urma ,Cazului halatelor albe" si executat n 1954.
ABDUMOMUNOV, Toktobolot (nscut n 1922), dramaturg kirghiz.
ADJUBE, Aleksei vanovici (nscut n 1924), ginere al lui Hrusciov si nsrcinat de acesta cu
diverse misiuni, redactor-sef la Komsomolskaia Pravda, apoi la zvestia.
ATMATOV, Cinghiz (Nscut n 1928), romancier kirghiz.
AKSAKOV, van Sergheevici (1823-1866), publicist si poet rus slavofil.
ALEKSEEV, Mihail Nikolaevici (nscut n 1918), devenit membru al PC n 1942. Redactor-sef al
revistei Moskva, secretar al comitetului director al US din URSS.
ANDROPOV, uri Vladimirovici (1914-1984), devenit membru al PC n 1939. Din 1967 presedinte
al KGB, din 1973 membru al Biroului Politic.
ASANOV, Nikolai Aleksandrovici (nscut n 1914), poet si prozator.
BAJAN, Mikola (nscut n 1904), poet si publicist ucrainean, membru al Academiei de stiinte a
URSS.
BANDERA, Stepan (1909-1959), lider nationalist ucrainean. Emigrat dup al doilea rzboi
mondial, asasinat la Munchen de agentul sovietic Stasinski.
BARABANOV, Evgheni Viktorovici (nscut n 1944), licentiat n istoria artei. nterogafde KGB n
1973, a revendicat dreptul de a transmite n strintate manuscrisele refuzate de cenzura din
URSS. Coautor al Vocilor din strfunduri.
BARUZDN, Serghei Alekseevici (nscut n 1926), devenit membru al PC n 1949; autor de crti
pentru copii.
BEK, Aleksandr Alfredovici (nscut n 1902), romancier.
BELOV, Vasili (nscut n 1933), romancier.
BENKENDORF, Aleksandr Hristorovici (1781-1844), sef al politiei sub Nicolae , ,tarul jandarm".
BERA, Lavrenti Pavlovici (1899-1953), bolsevic georgian care si-a fcut toat cariera n politia
secret; numit sef al NKVD n 1938, destituit dup moartea lui Stalin si mpuscat.
BOGORAZ, Lansa, n urma unei manifestatii organizate n Piata Rosie la 25 august 1968 pentru
a protesta mpotriva invadrii Cehoslovaciei, a fost condamnat la 4 ani munc corectional si la
deportare n Siberia.
BOLL, Heinrich (1917-1985), nuvelist si romancier german. Premiul Nobel n 1972. L-a primit la el
acas pe Soljenitn dup expulzarea acestuia.
BONDAREV, uri Vasilievici (nscut n 1924), devenit membru al PC n 1944. Romancier.
BUHARN, Nikolai vanovici (1888-1938), eminent conductor al Partidului. Acuzat n 1929 de
,deviationism de dreapta". Condamnat la moarte n al treilea proces de la Moscova si mpuscat.
BUKOVSK, Vladimir Konstantinovici (nscut n 1942), publicist disident. nternat n mai multe
rnduri ncepnd din 1963 n spitalele psihiatrice sub mandatul KGB. n 1970 si 1971 transmite
corespondentilor strini informatii detaliate despre tratamentul impus protestatarilor n spitalele
psihiatrice ,speciale". nternat n vara lui 1971 la spitalul Serbski, apoi condamnat pe 5 ianuarie
1972 la nchisoare, lagr si exil totaliznd doisprezece ani de privatiune de libertate. Autor al
lucrrii O nou boal mintal n URSS: opozitia.
BUNN, van Alekseevici (1870-1953), scriitor, PremiulNobel n 1933; a trit n Franta din 1920
pn la moarte.
BROOKE, Gerald, belgian nsrcinat de NTS, organizatie de rezistent mpotriva puterii sovietice,
organizatie cu sediul n Occident, de a transmite documente disidentilor sovietici. Arestat de KGB
n 1968.
CEAADAEV, Piotr lakovlevici (17947-1856), filozof, autor al Scrisorilor filozofice scrise direct n
francez. Una singur dintre aceste scrisori a fost publicat n timpul vietii lui; cenzura a interzis-o
imediat si irevocabil.
CEAKOVSK, Aleksandr (nscut n 1913), romancier, director la Litera-turnaia Gazeta.
CEALDZE, Valeri N., fizician, cofondator al Comitetului pentru Drepturile omului, privat de
cettenia sovietic n cursul unui turneu de conferinte stiintifice n SUA.
CUKOVSKAA, Lidia Korneevna (nscut n 1907), critic literar si scriitor. La nceputul lui 1974 a
fost exclus din US pentru a-1 fi sustinut pe Soljenitn.
CUKOVSK, Kornei vanovici (1882-1969), critic, poet si eseist. Dup confiscarea Primului Cerc,
i ofer ospitalitate lui Soljenitn n dacea sa de la Peredelkino. La moartea sa, i las lui Soljenitn
prin testament bunuri care vor contribui la subzistenta scriitorului n anii care i-au precedat
expulzarea.
DANEL, luli Markovici (pseud. Nikolai Arjak), (nscut n 1925), public n Samizdat si transmite n
Occident povestiri nonconformiste. Arestat la 11 septembrie 1965 si judecat n acelasi timp cu A.
Siniavski. Condamnat la 5 ani de internare ntr-un lagr de munc ,cu regim sever".
DEMENTEV, Aleksandr Grigorievici (nscut n 1904), devenit membru al PC n 1941; critic,
istoric al literaturii.
DOMCEV, Piotr Nilovici (nscut n 1918), devenit membru al PC n 1939. Secretar al Comitetului
Central al PC; i-a succedat apoi Ekaterinei Furteva n postul de ministru al Culturii (1974).
DOROs, Efim lakovlevici (1908-1974), devenit membru al PC n 1945; eseist, pictor al vietii
rurale.
DZERJNSK, Feliks Edmundovici (1877-1926), bolsevic de origine polonez. A creat Ceka n
1917 si a rmas pn la moarte sef al Securittii Statului.
EHRENBURG, lia Grigorievici (1891-1967), romancier si jurnalist, autor de memorii asupra
perioadei staliniste.
EVTUsENKO, Evgheni Aleksandrovici (nscut n 1933), poet. Criticat pentru a-si fi publicat n
presa strin ,Autobiografia".
FADEEV, Aleksandr Aleksandrovici (1901-1956), scriitor, premiul Stalin n 1946 pentru Tnra
gard. S-a sinucis n 1956 dup raportul lui Hrus-ciov la Congresul al XX-lea.
FARGES, Yves (1899-1953), rezistent francez, comisar al Republicii la Lyon la Eliberare,
presedinte n Franta al Miscrii pentru Pace, decedat la Tbilisi ntr-un accident de automobil.
FEDN, Konstantin Aleksandrovici (1892-1977), prozator destul de talentat n anii '20; dup 1971,
presedinte al US din URSS; nsrcinat n mai multe rnduri cu misiuni oficioase.
GALANSKOV, uri (1939-1972), poet si publicist contestatar, inspirator al culegerii ,Phcenix 61"
publicat n Samizdat; internat ntr-un spital psihiatric, apoi eliberat, n 1966 protesteaz
mpotriva procesului Siniavski-Daniel; trimis n judecat, este condamnat n ianuarie 1968 la 7 ani
munc silnic. Suferind de un ulcer la stomac, moare, din lips de ngrijiri medicale, ntr-un lagr
din Mordovia.
GALC, Aleksandr Arkadievici (nscut n 1919), dramaturg, poet si ,bard" ale crui cntece s-au
bucurat de o extrem popularitate n URSS; exclus din US n 1971; emigreaz n 1974 n
Norvegia.
GONCEAR, Oles (=Aleksandr) Terentievici (nscut n 1918), prozator ucrainean, membru al
Comitetului Central al PC al Ucrainei.
GRANN (pseud. al lui Gherman), Daniil Aleksandrovici (nscut n 1918), autor de romane si
nuvele.
GRASS, Giinter (nscut n 1927), romancier si dramaturg german, prieten si consilier al
cancelarului Brandt.
GRBACOV, Nikolai Matveevici (nscut n 1910), devenit membru al PC n 1943, din 1956
redactor-sef al revistei Uniunea Sovietic.
GHERASMOV, Evgheni Nikolaevici (nscut n 1903), devenit membru al PC n 1944, scriitor.
GHNZBURG, Aleksandr . (nscut n 1936), intelectual contestatar, a adunat si a fcut s parvin
n Occident o Carte alb despre cazul Siniavski-Daniel. Condamnat n acelasi timp cu Galanskov
n ianuarie 1968 la 5 ani munc silnic.
HENRY, Ernst (pseudonim), ziarist sovietic, specializat n informatii externe si trimis frecvent n
misiune n strintate.
HERZEN (Gherten), Aleksandr vanovici (1812-1870), revolutionar, scriitor, publicist si filozof.
AsEK, Kamil (nscut n 1909), poet uzbec.
AKR, Piotr lonovici (nscut n 1923), deportat n 1937 la vrsta de paisprezece ani, ca urmare a
lichidrii tatlui su de ctre Stalin. Membru al nstitutului de istorie al Academiei de stiinte a
URSS. Arestat n iunie 1972 si judecat cu Krasin n august 1973 n cursul unui proces menit s
demonteze Cronica evenimentelor. Datorit atitudinii sale ,pozitive" n cursul procesului, a
beneficiat de o msur de gratie: exilul n Riazan.
LCOV, Leonid Fiodorovici (nscut n 1906), membru al Comitetului Central al PC, responsabil
cu ideologia n vremea lui Hrusciov.
SAKOVSK, Mihail Vasilievici (1900-1973), devenit membru al PC n 1918; poet al vietii trnesti.
VANOV, Viaceslav Vsevolodovici (nscut spre 1925), specialist n lingvistic slav si teoretician
al literaturii.
KAPtA, Piotr Leonidovici (1894-1984), fizician, membru al Academiei de stiinte a URSS din 1939,
membru al prezidiului acesteia din 1957.
KARAKN, uri (nscut n 1920), universitar, publicist, filozof.
KAVERN (pseud. lui Zilber) Veniamin Aleksandrovici (nscut n 1902), romancier.
KAZAKEVC, Emanoil Ghenrikovici (1913-1962), devenit membru al PC n 1944; prozator.
KAZAKOV, uri Pavlovici (nscut n 1927), romancier si nuvelist.
KERBABAEV, Berd (nscut n 1894), scriitor si traductor turcmen - KERENSK, Aleksandr
Fiodorovici (1881-1970), om politic, membru al partidului socialist revolutionar; sef al guvernului
provizoriu din iulie pn n octombrie 1917. A emigrat.
KROV (pseud. lui Kostrikov), Serghei Mironovici (1886-1934), colaborator apropiat al lui Stalin,
asasinat (fr ndoial la ordinul acestuia).
KOJEVNKOV, Vdim Mihailovici (nscut n 1909), devine membru al PC n 1943; romancier.
KOLtOV, Aleksei Vasilievici (1809-1842), poet al vietii rurale.
KONEV, van Stepanovici (1897-1973), maresal al Uniunii Sovietice n 1944, comandant suprem
al Pactului de la Varsovia din 1955 pn n 1960.
KOPELEV, Lev Zinovievici (nscut n 1912), critic si eseist, specialist n literaturi strine moderne.
KORNECUK, Aleksandr Evdokimovici (nscut n 1905), devine membru al Comitetului Central n
1952; dramaturg ucrainean.
KOSOLAPOV, Valeri Aleksandrovici (nscut n 1910), l nlocuieste pe Tvardovski la conducerea
lui Novi mir n 1970, functie n care a rmas pn n 1974.
KOCETOV, Vsevolod Anisimovici (1912-1974), devine membru al PC n 1944, romancier,
redactor-sef al revistei Oktiabr din 1961.
KRASN, Victor, implicat cu P. lakir n procesul menit s stopeze aparitia Cronicii evenimentelor,
condamnat la l septembrie 1973 la 3 ani nchisoare si la 3 ani de exil; pedeapsa i s-a comutat n
exil la Kalinin.
LAKsN, Vladimir lakovlevici (nscut n 1933), devine membru al PC n 1966, critic literar.
LEONOV, Leonid Maksimovici (nscut n 1899), scriitor.
LEONTEV, Konstantin Nikolaevici (1831-1891), scriitor, publicist, partizan al unei ntoarceri la
izvoarele civilizatiei ruse crestine emanate de Bizant.
LHACOV, Dmitri Sergheevici (nscut n 1906), istoric al literaturii si culturii ruse vechi.
LTVNOV, Pavel Mihailovici, nepot al lui Maksim L., fizician, se ridic public mpotriva procesului
tinerilor scriitori nonconformisti n ianuarie 1968; particip la manifestatia din 25 august 1968
contra invadrii Cehoslovaciei, condamnat la 5 ani de lagr de munc.
LOSSK, Nikolai Onufrievici (1870-1965), filozof expulzat din Rusia Sovietic n 1922.
LUNt, D.R., profesor de medicin si colonel al KGB, a condus mai multe expertize la spitalul
psihiatric cu ,destinatie special" Serbski din Moscova, care s-au soldat cu internarea arbitrar de
intelectuali disidenti.
LUNDKVST, Arthur (nscut n 1906), poet suedez, vicepresedinte al Comitetului mondial al pcii,
n 1957 primeste Premiul Lenin pentru ntrirea pcii ntre popoare.
MAK.SMOV, Vladimir Emelianovici (nscut n 1932), romancier, exclus n 1973 din US; a emigrat
n 1974.
MANDELsTAM, Osip Emilievici (1891-1938), poet, mortntr-un lagr.
MARKOV, Gheorghi Mokeievici (nscut n 1911), secretar al Comitetului director al US din URSS.
MATUsKN, Vasili Semionovici (nscut n 1906), devine membru al PC n 1945; scriitor.
MEJELATS, Eduardas (nscut n 1919), devine membru al PC n 1943; poet lituanian; n 1959
devine presedinte al Uniunii scriitorilor lituanieni.
MHALKOV, Serghei Vladimirovici (nscut n 1913), devine membru al PC n 1950; poet si autor
dramatic.
MOJAEV, Boris Andreevici (nscut n 1923), scriitor.
NEKRASOV, Vktor Platonovici (nscut n 1911), romancier; i se d voie s prseasc URSS n
1974.
NKTN, van Sawici (1829-1861), poet al vietii rurale.
OKUDJAVA, Bulat (nscut n 1924), devine membru al PC n 1955; romancier, poet si sansonetist
foarte popular.
OSSETSKY, Karl von (1889-1938), publicist german internat n lagrul de la Sonnenburg din
1933 pn n 1936 pentru articole ce condamnau fascismul hitlerist. Premiul Nobel pentru pace n
1936.
PALCNSK, Piotr Akimovici (1878-1929), inginer de mine si economist. A refuzat s intre n
masinatia montat de Krlenko n vederea procesului Partidului industrial, mpuscat n nchisoare.
PANKOV, Viktor Ksenofontovici (nscut n 1920), devine membru al PC n 1944; critic, istoric al
literaturii.
PAUSTOVSK, Konstantin Gheorghievici (1896-1968), scriitor, partizan al unei anumite autonomii
a literaturii fat de linia oficial.
PETROVSK, van Gheorghievici (1901-1963), matematician, membru al Academiei de stiinte a
URSS. Rector al Universittii din Moscova din 1951 pn la moartea lui.
PMEN, patriarh al Moscovei si al ntregii Rusii (laic Serghei Mihailovici zvekov) (nscut n 1910),
primeste tonsura monahal n 1927, episcop administrator al diecezei Moscovei n 1957, ales
patriarh de Sinodul Bisericii Ruse la 2 iunie 1971.
POLKARPOV, Dmitri, unul dintre protagonistii represiunii j danoviste mpotriva literaturii,
responsabil la sectia art si literatur a Comitetului Central, destituit n 1962 n momentul cnd se
hotra soarta nuvelei O zi din viata lui van Denisovici.
POSPELOV, Ghenadi Nikolaevici (nscut n 1899), universitar, istoric al literaturii ruse din
secolele al XV-lea si al XlX-lea.
PUGACOV, Emelian vanovici (7-1775), conductor al unei vaste rscoale a cazacilor si tranilor
sub Ecaterina a -a; capturat si adus ntr-o cusc la Moscova, unde a fost tras pe roat.
RADsCEV, Aleksandr Nikolaevici (1749-1802), a publicat sub Ecaterina a -a o carte care
denunta iobgia si autocratia; condamnat la moarte; i s-a comutat pedeapsa n exil.
REGHELSON, Lev Lvovici, tnr fizician, continu cercetri n fizica cuantic.
REKEMCUK, Aleksandr Evseevici (nscut n 1927), devine membru al PC n 1948; scriitor
sovietic, autor de povestiri, nuvele si scenarii de film; redactor la Novi mir.
REsETOVSKAA, Natalia Alekseevna (nscut n 1920), chimist; se mrit cu Soljenitn n 1940,
divorteaz n 1949, n timpul detentiei sotului ei. Se recstoreste cu scriitorul n 1956. Soljenitn
si ea se despart din nou n 1968. A publicat memorii n care si prezint versiunea ei asupra
faptelor povestite aici de Soljenitn.
RURKOV, Boris Sergheevici (1909-1969), critic, a fost redactor-sef al revistei nostrannaia
literatura.
RUDENKO, Roman Andreevici (nscut n 1904), din 1953 procuror general al URSS.
SAFONOV, Ernst, presedinte al sectiei din Riazan a Uniunii Scriitorilor din URSS.
SAHAROV, Andrei Dmitrievici (1921-1989), ,printele bombei H" sovietice, mpreun cu V.N.
Cialidze si A.N. Tverdohlebov, a nfiintat Comitetul pentru drepturile omului (4.X.1970). Autor de
reflectii si de scrisori de protest adunate n Vorbeste Saharov.
SALNSK, Afanasi Dmitrievici (nscut n 1920), dramaturg, prozator, scenarist rus.
SAMSONOV, Aleksandr Vasilievici (1859-1914), general al armatei imperiale n fruntea trupelor
ruse n btlia de la Tannenberg; dup nfrngere s-a sinucis. Personaj central al lui August
Paisprezece.
SARTAKOV, Serghei Venediktovici (nscut n 1908), prozator, dramaturg, secretar al comitetului
director al US din URSS.
SEMCASTN, Vladimir Efimovici (nscut n 1914), devine membru al PC n 1944, succesiv
prim-secretar al Komsomolului si sef al KGB pn n 1967, membru al Comitetului Central al PC
pn n 1971. . t.,
SMONOV, Konstantin Mihailovici (nscut n 1915), devine membru al PC n 1942; poet,
romancier si publicist. Opera sa a fost inspirat n mare parte de al doilea rzboi mondial.
SNAVSK, Andrei Donatovici (nscut n 1925), a fost colaborator al nstitutului de literatur
mondial al Academiei de stiinte a URSS. Public ncepnd din 1955 sub pseudonimul de Abram
Tert nuvele fantastice considerate calomnioase pentru regim. Exclus din US n 1965, condamnat
n 1966 la 7 ani de lagr cu regim sever, n 1973 a emigrat n Franta, unde a predat literatura
rus la universitatea din Paris V. Premiul Celei mai Bune Crti strine n 1974 pentru O voce n
cor.
SOBOLEV, Leonid Sergheevici (1898-1971), autor de romane consacrate n special marinei,
secretar al comitetului director al US din URSS.
SOFRONOV, Anatoli Vladimirovici (nscut n 1911), devine membru al PC n 1940, din 1953
redactor-sef al lui Ogoniok; poet si dramaturg.
SOLOUHN, Vladimir Alekseevici (nscut n 1924), devine membru al PC n 1952; poet, prozator
si publicist.
SURKOV, Aleksei Aleksandrovici (nscut n 1899), poet foarte ortodox, prim-secretar al US n
timpul afacerii Pasternak.
SUSLOV, Mihail Andreevici (1902-1982), din 1921 membru al PC, din 1955 membru al Biroului
Politic, specialist al ideologiei.
STRADA, Vittorio, comunist italian liberal, bun specialist n literatura sovietic.
SVETLOVA, Natalia Dmitrievna (Alia), a doua sotie a lui Soljenitn.
SVRSK, Grigori tarevici, exclus din URSS n 1968 pentru a fi fcut un rechizitoriu
antisemitismului; n 1971 s-a stabilit n srael. Autor al Ostaticilor.
SAFAREVC, gor Rostislavovici (nscut n 1923), mare matematician, specialist n algebr,
premiul Lenin n 1959. n 1958 devine membru corespondent al Academiei de stiinte a URSS.
Coautor al Vocilor din strfunduri.
SALAMOV, Varlam Tihonovici (nscut n 1907), scriitor si poet, a petrecut saptesprezece ani n
lagre. Autor al Povestirilor din Kolma.
SELEPiN,AleksandrNikolaevici (nscut n 1918), sef al KGB din 1958 pn n 1961, apoi n 1967
sef al organizatiilor sindicale. A fost membru al Biroului Politic.
TARSS, Valeri, unul dintre primii scriitori sovietici care au denuntat internrile psihiatrice abuzive
n nuvela Sala 7; i se d voie s prseasc URSS n 1966.
TENDRAKOV, Vladimir Fiodorovici (nscut n 1923), devine membru al PC n 1948; romancier.
455