OGORUL DOMNULUI VOLUMUL XXXV ISTORIA BIBLICA LA LUMINA CERCETARILOR SI DESCOPERIRILOR CELOR MAI NOUA NOUL TESTAMENT TOMUL AL CINGILEA altaiaia de Profesorul A, P, LOPUHIN TRADUCERE de NICODIM Patelarhul Romacle! EDITIE ILUSTRATA sueditest TIFOGRAFIA CARTILOR BISERICEST!—STRADA PRIVCIPATEL 1946PREDOSLOVIE Cu tomul de fata incepem Noul Testament al Istoriei Biblice. Nu ne vom apuca si spunem caté vreme nesa cerut aceastt edifie si cat munc&, pentrucé vremea este dar dela Dumnezeu, jar munea este datoria nozsira. Dar uitandusne acum inapoi, noi nu putem decét s&i muljimim fui Dumnezeu si camenilor de bine, c& aceasta edifie am isbutit a o aduce la sfarsit. Negresit, tezultatul de fajé nu corespunde nici pe departe acelei idei, care s'a puriat pe dinaintea ochilor nogiri, cand ea, incolfind in mintea noastrd inca in periodul fericitei noastre tinereje, a fost desmers data si legitimata de nof tn inima in curgere de aprospe dowd decenii. Realitatea in totdeauna e mai infericar’ decat idealul. La tealizarea ideei s'au fntalnit nu putine imprejurari grele si impovaratoare, care, mai ales in vedere caracterului lor nease teptat, ar fi putut 5% sdrobeasc’ spiritul gi s& intrerup& energie, dac& viata aspra, care din copildrie neva deprins cu tot felul de necazuri, n’ar fi intarit ta nol acel spirit de abnegafiune, care ne-a dat putere si suporitim toate pan fa fine, in speranta, c& rugaciunea ia Dumnezeu si slujba pentra rege nu se perd. Si acum, termingnd aceasté opera ¢ noastra, nof dorim aumai un singur lucru, ca tof{ cititorif nostri, si cei bine dispusi, gi cel dugmanogi!, s& se refere citre dénsa cu acel duh cregiinesc de indulgenfa si sinceritate, care este condij!a prima st indispense bilS de prefuire dreapt8 a muncii altuia. In alcatuirea acestor dowd tomuri, ca si a celorlalte patru, no nesam folosit liber de studiile celor mai buni bibleisti mor derni si sub form& de suplemente am inserat in traducere (nu Pufine modificari si complectari) cunoscuta opera a bibleistului francez F, Vigourou: ,Noul Testament si cele mai noua descos periri arheologice®, in care cititorii pot g3si o muljime de date uimitoare pentru combaterea atentatelor criticei negative la dem« ‘al, n'am seapa nicl de unit ca acestie, desi in genere, cum cere drepteten 38 spunem, de partex noasiré s'au ardtat atéta simpaile $1 aprobare din loete pariile ca sume dela ef am primit aces Incurajare s! térle, {4rd de care nu era nici de cupetat <8 ecem La afargit bun © lucraze aga de mare.4 nitatea istorica a c&rfilor Noului Testament‘. La sfargitul carfii e anexat’ o indicajiune vasi{ pentru toati Istoria Biblick atat a Noului, cat sia Vechiului Testament, si deasemenea o hart& geografica, care ne da posibilitatea sd ne insusim cat mat bine detaliile din mersul istoric al evenimentelor. Deci, cu Dumnezeu inainte? Intenflunea noasira a fost s& dam soetetatit noastre culte o astfel de carte, in care ea, cunoscénd fntr’o expunere accesibili pentru toti*), cele mai bune rezultete ale cercetarilor si descopes ririlor biblico-apologelice cele mai noué, ar putea gist pentru sine sprijinul cuvenit fn lupta cu rationalismut si negetiunea, ce dau navala la noi din toate parfile, si si se intireascé in convinges rea, c8 orce furtuaiar stérat spiritul necredinfei moderne, acesta & neputincios de 2 zdruncina sténca cea neclintité, pe care se reazemi adevarul etern al Sf, Scripturi. Pe cat am putut izbuti a realiza aceasta intentiune, nu mi e det noud sd judecim; dar noi ne mangaem cu credinta dulce, c& JudecdtorulRasplatitor, in nesfarsita Indurare si indulgent eatre neputinfa noasira, si Ins tenfiunile cele bune le prejueste. Aude S. Peterzbarg. 11 lunie, 1894 1. Nowa proprit ne spartine sfedtuirea urmstoarelor eapltcle din suplementey IM, 1, XXONKIL 2, Penteu acelesciltcl, c8rore Ite fosuficient tnqugl mariurla teil. considertm et au ede pris 68 le deel rém intenllonat, cd x'am serio nicidecum pentru spectaligit avanti, pentru care s'er fl cerut cu tol alt meted, ci pestru acel public larg cult, care fanume ml ales se poartd de vaatul diferitelor doctrine si de aceea are nevor ml ales Ge 0 brand duhevalcessch cAnsioess, sh tetugl ma are putlata 44 sho scoate din cerces ‘site special gulnplice, grele la cltre # tech,CARTEA INTAIA. Dela Nasterea fui Hristos pana la botezul Domnului.a tncepus fount 9) Cavan era Dunnezew 3: Cuvanial ea téeus «rep, 0. toan 1 4 CAP. I. INTRUPAREA*LUI DUMNEZEU — CUVANTUL. ZEMISLIREA SF. IOAN! INAINTE/MERGATORUL. ntreaga istorie a neamului omenesc se invarteste a ej imprejurul a dou’ evenimente dintre cele mai & © mari: céderea in pdeat $1 raéscumpararea. Prie SS mul dintr’insele s’a petrecut atunci, cénd a+ See eo nume omul, calcand porunca tui Dumnezeu, ‘ ie 6 s’a otravit pe sine si toatdé natura sa cu fruce \5Y tele pacatului gi ale morfii, aplicand pecetea Ky, ~—sonestearsd a p&catului pe tuata viata istoricd a omenitei Vechiului Testament, si ea perzind din sine izvorul adevaratei vieli duhoynicesti, a trait numai cu nadejdea in rascumpararea. viitoare, fag&duit8 omului indaté dupa céderea in pacat. Rascumpararea, cum ea s’a lamurit treptat intr’o serie intreaga de fagaduinte si de prorocii, trebuia si dérdme imparatia pacatului, sia morfii, ce se instaurase pe pimant si s& restaureze din nou imparafia harului, perdut candva, ca izvor al adevératei vieji duhovnicesti, Dar restebilirea izvorulul perdut de adevarata via(d, instaurarea viefii in locul mortii, echivala cu creerea a unei noui viefi pe pémént, si riscumpararea din aceesla cauza, a putut si se siyarsasci iardsi numai prin acel cuvént Dumnezeesc, prin care se sivérgise la inceput si insusi creafiunea lumii. De aceea, dupa cum autorul carfei facerea a Vechtului testament, sf. Proroc8 Moise, a inceput istorisirea sa despre facerea lumfi cu. semnifi« cativele cuvinte ,la inceput*, aga si autorul facerel Noulut Tes: tament, sf. Evanghelist loan a inceput istorisirea sa despre ris« cumparare cu aceleasi cuvinte yla inceput* ca s& arate, ca acel Cuvant Dumnezeesc care avea si regenereze neamul omenesc cel c&zut, este Cuvantul cel dela inceput, Acela insusi, care inainte de fiinta vremelnicé era la Dumnezeu gi care insusi era Dumnezeu. ,El era la inceput la Dumnezeu. Toate priatr'Insul sau fScut gi fré de Dansul nimic nu s'a (Scut*. Dar El nu este numai cause eredrei a toata faptura, ci este totodata izvorul vietii. pIntr'Insul era viata, si vieja era tumina oemenilor®, Omenirea c&zut’, care prin c&derea sa in p&cat pierzind adevarata viat8, 0 putea gasi fara numai in acest Cuvant Dumnezeesc si aceasta via{i adevSrat& singur& putea deveni acea lumind, care putea si lumineze omului dela moarte spre viaf&. Pentru a da omenirei pécatoase putinfa sd se impartésescé din acest izvor de viefa, »Cuvantul s’a ficut trup si a locuit cu noi, plin de har si de .adevar; si nol, ~ adaogd evanghelistul, ~ am vazut slava Lui, sliv3 ca a unuisa néscut din Tatal", Precum Ja inceputul taturor lucrurilor s’a s&vargit taina nep&trunsi de minte a creafiunii lumii, asa la plinirea vremilor s'a savarsit 0 tain& tot atat de nepatruns& a intrupérii lui Dumnezeu ~ Cuvéntul. ,Si cu adee varat, ~ sf. apostol Pavel, ~ mare este taina crestinatatii,’ Dum> nezeu s'a ardtat in trup, s’a justificat prin Duhul, a fost vézut de ingeri, s'a prupoveduit fntre popoar’, a fost primit in lume si s'a indlfat intru slava* ({ Tim, Ill, 16), Anume aceasti mare tana a crestinatajel alcatueste obiectul Istoriel Biblice a Noului Testament. Intruparea tui Dumnezeu ~ Cuvéntul s'a s&vargit la plinirea vremilor*, cand omenirea pacatoasa isi sécdtuise cu totul puterile moralo-duhovnicesti si ejunsese la convingerea congtienté sau inconstienté, c& viaja mai departe in asemenea stare e imposi« bil si c& trebue si vind de undeva izbavirea. Si ea a venit de sus gi a fost insofitt de evenimente, care fusese prezise de pros Toei, ca niste semne, dup& care se putea cunoaste vremea arde till Mantuitoruful lumii. Unul din semnele principale, cum prezisese prorocul Maleahi, trebuia s& serveasc& erdterea unui Drevestitor sau inger, care trebuia s¥ pregSteasc& calea lui Mesia celui indeobste asteptat'). Acest prevestitor a fost sf. Ioan Inaintes 7 TM, {. lata Ea tetas pe Ingerul Meu gi el va pregad celea Mea" si jards! Maieah. Tl, $; laid Eu vol. trimite fa vol pe lle prorocul ina sosirea dilet Domamergatorul, si prin vestirea conceptiei si nasterei lui s& si incepe istoria biblica a Noului Testament (Luc. I, 5-23). In timpul domniei fui Irod cel Mare in Iudeea, in unul din oragele preofest! nu departe de lerusalim, enume In orasul ludei sau luta'), traia o pereche eviavioas’ si anume preoiul Zaharia cu sojia sa Elisaveta. In situafia preofie! fudaice din timpul capti« vila{ll babilonice se produsese o schimbare sential. Adevarat, ca s{ inainte, inci de pe vremea lui Devid, preojii se imparfeau in ,dejurnii* regulate, care sivarsiau cu randul slujbele la templu, dar preofia nu mai avea insemnatatea dinainte. Insusi templu nu mai avea in el lucrurile sfinte de alt dat’, de oarece ints’insul nu mai era sicriul legii, nu mai erau tablele legii, precum nu se mai ar&te nici strilucirea tainicd a fui Dumnezeu, care candva cerceta templu {ui Solomon, In capul preofilor, ca si mai inainte, statea arhiereul, dar aceasti vrednicie pierduse demult insimn&: tatee sa de alté daté, de oare ce muljf arhierel tsi ptase cinul for prin rivalitsti nedemne, prin intrigi lumesti, prin viati dee sarta, prin setea dup& avufii si prin alergarea dupa interese curat fumesti, si politice. Sub Irod cel Mare arhiereli deventsera simple instrumente a scopurilor politice, se puneau si se depuneau dupa capriciul regelui si se tarau injositor inaintea autoritatilor Iumesti. Dar perzindu-si importenja for duhovniceascd, arhlereii cu atat mai mare ravna tindeau s¥ ocupe situatie social’ cu alét mai avantajoasd, si repede imprejurul arhiereului se alcdtuia un intreg parlid de preofi principal, caressi punea de problema principala a vietli lor, dea nu perde cin! arhieresc din cercul for, si daca trebula sd ob{in& asta chiar si prin bani si dupa aceea sa tind toat& preofimea gi poporul supus siesi. Aceasta ,aristrocratie preos fasc&“ care consta in mare parte din saduchei, ce nu credeau nici m&car fn viafa viiteare, era 0 noud dovada a feptulul, pana la ce grad de decidere sub raport religioso-moral ajunsese po- porul ales. Din fericire pentru el aceast aristrocratie prezenta un cere pufin numeros, far alaturea de dansul exista o enorma mulfime de preofi inferiori, care, stand la o parte de agitafiile Politice, isi indeplineau modest datoria for preofascd, mangaine use cu nddejdea, ci in curand va vent Izbavitorul fag&dutt, Care va restabili vrednicia sfinfeniei c&lcate in picioare. De oare 1, Parerlle cercetstoriior sumt impariiie In xeeasta privinta, Unit ccnsldert orsgul lui Zaharia Hebronsl, tar vail, ca de exemple Didon, socot locwinta dreptelul Zeharia in Anl-Carim (yechlul Corem, cale de doud cessurl dele lerusalim, Iinus Navi, XV, 59} Vert Didon, fesus Christ tom, i pag. 419, supiement D.2 ce preotia ramasese ereditara, deaceea era foarte numeroas’. Dup& mérturia lui Iosif Flevie, numarul preotilor in acest timp ajungea panala 20.000 de oameni, ciff& foarte mare peniru pos porul iudeu, si desi ei tralau in {3 orase, destinate lor prin lege, totuzi ef se puteett vedea necontenit pe ulitile lerusolimului, cénd asistau necontenit la datoria slujbei lor. Mulfimea cea mai mare din ei erau saraci, de oare ce poporulera tare sgarcit la aducerea de prinoase; veniturile obignuite constau din jertfe si mai ales din desatine sau zeciutele, si afar& de asta aristocratia preojeasca ripea fara mila si acea parte sardc&cloasd de prinoase, ce fi se mai cuyenea, In asemenea stare de lucruri nui de mirare, cd cea mai mare parte a preojimei inferioare nu se distingea prin © culturé inalt’, cu alat mai mult, c& rituatismul extrem de dese voltat trebuia sé r&peascd cu totul atentiunea lor, nedand putinta unei vieji independente a spicitulul. Dar in imprejurdrile date aceesta a fost spre bine. Cultura acelul timp era tmbibata de otreva indoelii sau chiar a deplinei necredinte, cum se observa mai ales la saduchei, sau de bucvalismul {8rd suflet, inc& si mai primefdios, impreunat cu trufia nemérginit& a pretinsei cuviosii, cum se petrecea asta cu fariseii, si deaceea adevdrata cucernicie se putea pastra enume in acel mediu, unde se pasira mai mult sau mai pufin modestie, care india cu sfintele tredifii si cu age teptirile poporulul. Nu se stie, ce situajie ocupa proprit preotul Zaharia, dar dupa toale semnele el era om modest sub toate raporturife. El tréia in unul din orasele cele mai mici preotesti, deparie de zgomotul marilor migc&ri politice, ce se petreceaut in lume, $i ducdnd o viata linistité gi tihnité, adunand in sufletul su acea bogajie mare religioso-morald, singura care gi poate servi de temelie a fericirei, Femeea sa Flisabeta deasemenea se pogora din neamul sacru preotesc, si in realftate, ef amandol tsi tr&geau genealogia lor dla Aaron. Dupi viata lor ei raspundeau in totul cerinfei inalte a credintei [or si legit lor, de oare ce ei amandol erau drepji inaintea Iut Dumnezeu, purtandusse dupa toate poruncile si randuelele Domnuluf fér meteahn’“ (Luc. I, 6). Dar nici aceasté cuviosie inaintea lui Dumnezeu, care instas urase pacea tn sufletul fer, nu putea s& ingbuse tn inima lor o initistare tainic3, carei apse pe ei pe améndoj. Slavitul lor neam, care daduse slujitori lui Dumnezeu in curgere de aproape 1590 ani, era expus primejdiei unef conteniti totale, de oere ce ei amandoi erau bairéni, si totusi pén3 acum au aveau copii. Se stie, ce nenorocire si rusine era pentru femeea biblicd, starsif piciune. Pentru inlaturarea ei multe femei varsase potop de lacrimi si cu rugiciune inflacéret& alergau Ja Dumnezeu pentru a le ridica asemenea ocar& (Fac. XXX, 1-2; Reg. I. 11). Nasterea pruncului se considera ca o deosebité binecuvantare dela Dum: nezeu, care adeverea c&é numele taldlui fui ,nu se va sterge din Israil* si ,nu va dispare dintre frajii Iui* (Denter. XXV, 6; Rut. IV, 10). La popoarele vechi, in genere era puternicd dorinta de urmasi, dar la poporul cel ales impreund cu asta se unea si dorinfa suprem’, ca macar prin urmasi si se uneasc& cu Mesia cel asteptat. In vederea tuturor acestora se poate infelege cat de mare era intristarea evlaviosilor Zaharia si Elisaveta. Anii treceau unii dup& alfi, si rugaciunile cu tacrimi ferbinji ale lor, ca sé li se carulasca copii rémaneau oare cum neascultate. Dar cand anii Vederea lerasattmutut modern. fnaintafi fdcuse pe perechea cea evlavioas’ s& piard& orce n& dejde de implinire a inflécératei dorinte a inimii lor, ea se im: plint dupa planul randuit de Dumnezeu si in imprejurdri neos bignuite. Dupa indatoririle slujbei sale, Zaharia trebuia la enumite date s& vind Ja Ierusalim pentru slujba sa preojeasc3. El facea perte din dejurnea tui Avia si cand veni randul acestei dejurne, el plecd la orasul sfant. lerusalimul acestui timp prezenta o fafa deja cu totul alta, decat ceeace era el in timpul trecut de dineintea ro biei babilonene. Peste dansul trecuse multe furtuni istorice. Nes gresit, el statea tot pe ace! munte istorfc, era impresurat tot de inte pentra popor, dar in sine el pre- zinta un orag cut tott! nou, constrait pe cenuga leruselimulut anterior, desi deja reusise sd se invechiascd din nou, El datora12 cateva ziduri, deasupra cdrora se fnalfau turle si intre dansele se remarca turnul Antonia, care servesie de principalé paz’ a noilor cuceritori p&gani ai orasului sacru,a romanilor. Acest turn era chiar in preajma templului, care, ca si mainte, continua si serveascd de centru nu numai oragului, ci si a toal& fara, ba ine’ nu numai a Palestinei, ci, se poate spune, a tuturor {Srilor, unde loculau tudeii risipirii, In capul poporului stitea un uzure paior al tronului lui David, neiubit de el, Ired zis cel Mare, care, simfind dependenta sa de romani, se tara tnaintea lor pana iniru atata, incat pentru a placea lor, nesocotind sentimentele supusilor sth cel putin a celei mai bune pri din ei, introduse in Ierusalim institufiile p&gane romane, pana si teatrele lor. $i pentru casa inébuse murmurul poporulul $i totedata pentru a satisiace setea sa de construcfie, el in acelag timp consirui din nou templul s&r&cicios de pana atuncea zidit cu mijloacele sérac&cioese ale poporului la intoarcerea din robia babi lonicd, i ridicdcu adevarat un templu méret, core alcdtuia un lucru de admirafie pentru str&ini. Condus de gandul trufas sé intreac’ pe Sot lomon, Irod nw cruf& nici ostenealé, nici bani. Pe mii de caruje céra platra; zece mii de lucr&tori sub conducerea a o mie de preoti ostenir& la construirea fui, si cu ajutorul cefor mai buni artisti sl arhitecii a fost creat un templu, care uimea prin marefia si frumusefea sa, Nu degeaba s'a alcatuit proverbul iudeu, ca ,,cine n'a vazut templul fui Irod, acela nu gtie cei frumosul’, Aproape de curtile si pridvoarele templulul se ingramadeau gloate de oamenii cei mai diferiti. Aicea crau elinisti, sosifi la sanctuarul national, se poate zice din toate unghivrile Iumit, Galifieni cu temperementul for aprins si cu graiul lor suigeneris; tudel cin oragele gi satele inconjurétoare si ierusalimieni spilcuiti; preoti gi levifi In hainele lor elbe; farisei vajnici si cu pasul fudul cu hainele for larg! in peale, cu clucurtl legiui{i si cu filateritfe true fag agezate Ia iveal, sf saducheii delicafi, cu manierele for fine, manifestandu:si necredinja lor prin surasuri ironice la vederea eviaviei de fejed@ farisellor, protivnicii tor; iar prin curtile exterioare se ingrém&deau si p&ganii, atrasi de simtul simplei curiozitafi pentru cultul iudaic. Multi din aceasta multime felurita veneau aicea s& se roage, altii s& aduc& jertle sau s&-primeasc’ cur&fire, iar alfii simplu ca s& se vada cu prietenii si cunoscutii for, si si slatueascé despre lucrurile religioase si despre altele, in colonadele cele largi, care imprejmuiau templul, sau chiar pe chestiuni judec&torestf, care se rezolvau in una din inc&perile templulul de cétre Sinedriu. In curtea paganilor sau in porticile13 ei, sedeat cu lazile lor schimbatorii de bani, cari pentru o plat fixatd, schimbau orce moneda strain pe siclif sacrii, singurit care se primeat la templu. Tot aicea se vindeau gi diferite animale si paseri, care se ingéduia de lege pentru jertfe, si in genere tot felul de lucruri, necesare fa slujb8, iar Ja pridvoarele gi zidurile templului se ingrimadeau saracii gi diferifi ciungi, care cereau pomané. In aceasta multime impestrijata ici~ colea se ardiau si membrii de al aristocratiei preofesti luxos imbracafi, sau pasind vajnic uaii dia cunoscutii cirturari si legisti, dup& care urmau invataceli lor dornici de imitatie. Acesti c&rturari sambata si in srbitori esau pe terasa temptului, ca si predice poporului legea sau sd raspundé la intrebarile, ce li se punea relativ de diferite subuilitayi ale cazufsticei iudaice legisie. Insfarsit se infelege, c& erau aicea si astiel de persoane, care, fiind insufletite de sentix mente religioso-morale mai alese, veneau la sanctuarul national, ca sub umbra ful s& se dedee la cugetéri esupra soartei trecute qi viitoare a poporului si s& se roage pentru vinirea cat mai degrabi a ,Mangéerei lui Israil*, care trebuia s4_restabileascd din nou slava dispruté a poporuluf celui ales. In una din zilele de toamna dreptul Zaharia, strecurandusse prin aceast{ muljime, se indrepté spre incéperea pregatité pentru dansul fa templu. In ziue urmétoere disdediminesta se incepea dejurnea lui de stujire preofeasc’, gi el trebui si se_pregateasca pentru asta. Porfile masive ale templului se deschisera si prin orag résun& intreitul sunet al irambifelor de argint, prin care preofii vesteau momentul aducerei jertfelor de dimineata. Poporul in gloate dese se indrepta spre templu, unde preofil tsi imparfeau intre dangii complicatele indatoriri ale slujbelor de peste zi. Actul cu deorebire solemn al slujbei sfinte era tmaerea cu inalfere de tugaciune pentru poporul, ce stétea in pridvor gi in curte, sf pentcu sdvargirea ei preotul se alegea printr’un sort deosebit, de oare ce acest act se considera atat de sfant, incét savérsirea lui se oferea fiecdrul preot numai odaté in an. Fericitul, c& ruia fi cidea acest sorf, se numea ,bogatyl" (probabil din causé c& se ldsa la dispozitia lui bog&tia darurilor duhovnicesti supex rloare, si deasemenea si un cunoscut aventaj fe impérfirea_venix turilor) sieldevenea persoana principala, asupra céruia de preferinfé se concentra atentitinea intregului popor adunat, De data aceasta sortul fericit a c&zut pe dreptul Zeharie. Nu e greu de inchipuit sterea dreplului batran, cand lui pentru prima si pentru ultima Snel, The Life and Times of Jesus the Messiah, tom. 1, ps 1414 ord in viaja ti cézu fericirea s& sdvarsascd cel mai sfant act al sfintei slujbe, care era accesibil pentru un preot, si nek in nex miflocita apropiere de sfanta sfintelor. O agitatie sfant& il cuprinse, si el cu tremur de inima incepu sé se pregateascd pentru marea slujb%. Ca ajutoare i se dadur& doi preofi, din care unul cu evlavie indep&rté dela jertfelnic tot ceeace putuse remanea dela slujba precedenta si, inaljind rugactune, se retrase; celalalt aduse c&cbuni apringi, ii puse pe altarul t&méierii si deesemenea, inaljind rugaciune, se deparia, aga c& in sanctuar rémase ntx mai preotul slujitor. Inire acestea, in templu rasuné sunetul puternice al trambijei de argint, care, purtanduse chiar peste cuprinsul curjilor lui, ddea de stire poporului fnceputal slujbei sfinte. Preotul slujitor Zaharla, cu c&deinija de aur in méni, se apropid cu eylavie de altarul taméerei, lata, el std inaintea perdelei, care desparfa de dansul Sfanta Sfintelor, La dreapta iui se afla masa panilor punerii inainte, la stanga se afla sfegnicul cel de aur, care revarsa esupra lui razele luminii tainic scanteind, iar chiar dinaintea lui se afla insusi jertlelnicul témderei cu carbunii epringi pe dénsul. Aflanduse ints'un loc aga de sféni, in prezenia tainicé a lui Dumnezeu, dreptul Zeharia, faré sé vrea se umplu de simful unei neobisnuite eviavit, cérula corespundea gi tot por porul ce st&tea in pridvor si se eprofundase intr’o ticere evlor vioasi, La semnelul dat preotul arunca témaia pe c&rbunii apringt giun stalp de fum bine mirositor il cuprinse si pe el insusi gi sanctuarul, simbolizénd rugdciunea pentru poperul ce se ruga gi pentru tot israelul. Rugdciunea in asemenea imprejurare se ridica pentru ertarea pacatelor poporului, a insest preotului slujitor si a familiei lui. Dar ca om drept si faré indoialé asemenea multor altor adevarat israiliti, ,asieptind Mangaerea lui Israil* si ,asteps tand izdavirea* (Luca, ll, 25,°38), Zaharia putu si adaoge la asta si rugdciunea, ca s& se implineascd cét mai repede nadefdea asteptata a lui Israil, si sX vie Mesia Ce! vestit de proroci'). Si cand el inalta aceasta rugaciune, in care nu se poate sa nu se fi amestecat si dorinja tainici a inimii lui de ai se darui urmagi, deodata i se arat& Ingerul Dornnului. Aceasta fu ceva cu totul neobisnuit. Chiar nici in tradijie nu se afla nici cea mai mich amintire, ca mei fneinte candva Ingeru! Domaului s& se fi oratet 4) yVeyateule Dumnezeu, striga el caire Tehova, preasiavit sa fle numele Tau, 9 at te sfinjeasee el in lumea asta, pe care al creat-o Tu dups bundvoinga Tal Prelungeascasse supra noasird Impdratia Tey $A vie rdscumpararea; a8 vie Ia nol Mesla eel dori’. Ver S. Vigneacov, ,Sfantal loan Inainte mergitoral", p. 17,i5 unui simplu preot in timpul svérsirei jertfei taméerii, desi erau cunescute dou’ cazuri de aratare a Ingerului arhiereilor in marea zi a indurarei, si anume lui Simon cel drept si lui Ismail, fiul lui Elisel. Nusi de mirare, cé ,Zaharia, vézindue s'a turburat ¢l frica a cizut peste dansul", Dar acesta era un vestitor bun, Arhanghelul Gavriil, care avea si comunice dreptului Zaharia vestea care trebuia sd serveasc’ de amanet bucurlei si pentru dansul, si pentru evlavioasa Elisaveta, pentru tot Israilul si pentru toatd omenirea. Sosise timpul implinirii rugaciunilor fafldcérate ale lui Zabaria si a tuturor celor de un gand cu dansul, Curand trebuia si vie Mesia si dreptul preot se va invrednici de marea cinste s& fie rud& cu El chiar si dupa trup: lui i se va naste un fiu, care insusi va pregati calea Mantuitorului lumii. ,EI va fi nazareu, nu va bea vin, nici sichere, si se va umplea de Duhul Sfant chiar din pantecele mamei sale; si pe mulfi din fii lui Israil ii va ine toarce 1a Domnul Dumnezeul lor. $i va merge inaintea Lui cu duhul gi puterea lui llie, ca s& intoarcd inimile parinfilor catre copii, si celor neascultatori chipul cugetarii celor drep}t, pentru a prezenta Domnului un popor pregatit" (Luca, I, 13-17). In mare nedumerire Zaharia asculta graiurile misteriosului binevestitor. Gralurile acestea erau cu totul neasteptate si imbucuratoare, ca inima tremurénda a preotului si fie in stare si le primeascd deodata, cu atat mai vartos fafi de constiin{a, c& el si femeea tui sunt deja impovérafi de ani, Osciland intre credin{& si indoialé, igi exprima el cu teama dorinja, ca bunevestire s& fie adeverité prin vre un semn vazut, capabil sil conving’, c& toaté vedenia asta nu esie o simpla amagire a simfului agitat. ,Pe ce vol cus noaste eu asta? ~ intreabé Zaharia nedumerit, ~ Caci cu sunt batran si femeea mea inaintata in vrésta''. Atunci Ingerul fi spuse: »Eu suat Gavriil, celee stau inaintea 1ui Dumnezeu si sunt trimis sd vorbésc cu tine si sisi binevestesc aceasta. $i iaia, tu nu vei grai si nu vei avea putinfa si vorbesti pan in ziua aceea, cand se va implini aceasta, pentru ca n’at crezut cuvintelor mele, care se vor implini la vremea lor“, Apoi ingerul s'a facut nevazut, si numai fumul de t&mae in valuri dese réyarsa miros placut ia sanctuar. Uimit de toate acestea, batranul stétea in uimire muta, si fu pana intru atata cufundat in cugetarea la cele ce se petrer cuserd, incat uit& c& afard il astepta multimea inchinatorilor. Pox porulul, aceasta intarziere neobignuitd in sanctuar deasemenea i se parv banuitoare, gi mulfi se mirau de aceasta, iar unii probabil se §i temeau, sé nu se fi intamplat ceva batranului preot in templu,16 Dar iat, insfarsit, mult asteptatul batran esi din templu, ca s& ocupe loc pe treptele ce duceau dela pridvor fa curtea preotilor, care stand in rand dup& cin, il agteptau s& dea binecuvéntarea solemn poporului, care binecuvantare de regula preceda jertfele zilei, Ocupand locul stu, Zaharia voi si rosteasc& binecuvantarea, dar abia atunci simfi, c& asupra {ui deja se implinise cuvintele arhanghelului si fusese fovit de mutenie, Poporul privea si se mira. Banuiala, c& preotului i s'a intémplat.ceva acum devent limpede pentru tofi, si Zaharia se incercd s4 explice asta cumva prin semne. Primind dela preotul respectat de toti binecuvantarea muta, poporul se imprastid prin orss, ducénd cu sine si réspandind istorisirea despre acest eveniment neobignuit, pe care multi il infeleseré exact anume in acel injeles, c& Zaharia ,a avut vedenie in templu“. Lovit de mutenie, Zaharia au conteni siujbele sale preojesti si a rdmes 1a templu pana fa terminarea dejurnei sale, numai dup trecerea siptiménei de rénd, adec& pana in sambata urmatoare, cand se incepea 0 nou& dejurne. Apoi se intoarse dia Ierusalim in orasul sau natal si aduse vestea muta, dar plina de bucurie drigalasei sale Elisabeta, Spre marea bucurie a fericitei perechi, fagdduinta arhanghelux lui nu tntarzie a se tmplini, Elisabeta concepu’), dar timp de cinci funi desmerd% tainic in inima sa aceasti mare bucurie pentru dansa si repeta cu entuziasm: ,Asa misa facut mie Domaul in ziua aceasta, in care a privil spre mine, ca s& ridice dela mine ocara dintre oameni*, Astfel, marea taind se apropia de implinirea ei. ortodond strbttercgis acest eventment la 93 Septembric,Nazeretut ce vederes dealurilor cert fnconfoard. CAPITOLUL Ii BUNA VESTIRE A PREASFINTEL FECIOARE MARIA $I NASTEREA SF. IOAN INAINTEMERGATORUL and drepfii Zeharia si Elisebeta, tr8ind in c&suta lor pasnicd, num&reu cu bucurie siptamanile si zilele cei apropiau de implinirea fagdduintei date lor, la nord, cam la 180 de chilometri dela dansii, in micul ordsel Nazaret, se sivarsi alt tain’ incd gi mai mare, inc& si mai imbucur&toare si totodatd inc si mat infricosata. In acest ordsel traia ruda Elisabetei, tanara fecioard Maria. Aceasta era rodul slant al multor rugdeiuni cu lacrami ale lui loachim gi ale Anel, o pereche tot asa de sfamia, ca sl Zar haria si Elisebeta. Aceast& pereche se pogora din vechiul neam regesc al lui David. Propriu loachim se tedgea din iribul fui luda si avea de strabun pe regele David, iar Ana era fiica cea mai mic&d a preotului Matihen din neemul lui Aaron. Sfénta pes reche traia in belsug, pentrucd loachim era em begat si esemer nea strSbunilor poporului israilit, avea multe turme. Dar nu bor 218 gatia, cf inalta evlavie distingea aceasta familie intre celelalte si 0 facea vrednicd de mila lui Dumnezeu. Tradifia ne araté cu deosebire una din trasdturile, care marturiseste, in ce masurd toata viaja lor era patrunsa de spiritul tubirel respectoase c&tre Dumnezeu gi al milei de cei straci. Ei pe fiecare an osebeeu: doud treimi din veniturile lor, din care o treime o jertfeau templului, far pe ceialalta o imparteau 1a saraci. Der cu toeta aceasta ferie cire de dinafard, inima for, ca si inima drepfilor Zeharia gi Elie sabeta, era chinuita de o triste, tainicd, de oarece ei nu aveau copil. Mult si cu inflacarare se rugasera ef, ca Dumnezeu sa deslege starpiciunea lor, dar se implinise deja cincizeci de ani dela cdsétoria lor, si totusi ef nu aveett inca copii, Aceasté dos rinfé a venirii cét mai curand in lume a lui Mesia, comuna tue turor drepjilor Vechiului Testament, si totedat& trista convingere, c& din pricina nerodirei lor, vor fi lipsifi de nadejdea de a se apropia’ prin urmasii lor de Acela, Care era asteptarea tui Israil, le pricinuia 0 intristare cu atét mai mare, cu cat nadejdea lor, in vederea vérstei inaintate, se intuneca tot mai mult, si: asupra sufletului lor tot mai mult episa povara dispretului oamenilor. Intr'o imprejurere, acest dispret se exprima cu deosebire de pus ternic, asa cd din pricina iniristarii inima fui loachim era parec& si se sfiréme. Dar totodati aceasté. imprejurere servi ca punct de intoarcere in viata Ivi, de oarece chiar fn acest moment se aprinse lar n&dejdea demult stansa, In une din marele sirbitori dreptul logchim, ca implinitor exact al legii, veni impreuna cu concetatenti sai la templul din Terusalim, cu gandul sé aduca, dupa obiceiul sau, jertfé Domnulul. El o prezenta cu toati edldura sentimentului stu de respect; dar care nu fu mahe nirea lui, cand un oare care Ruvim incepu sf o resping’ cu dispret, zicand: ,pentruce tu inaintea altora doresti sé aduci dax rurile tale lui Dumnezeu? Tu esti nevrednic de aceaste, ca un neroditor*. Acest repros il lovi mai tare ca ascutisul unei sabii tn inima, si lul 1! ven! gandul strivitor, c& si in realitate el proe babil este asa de p&cdtos, incat merita ocara poporului. Cu edanc& intristare in inim par8si el templul gi se aprofund’ intr'o rug’ ciune cu lacrimi, in carersi vars toaté amaraclunea, care umplea sufletul lui, Vestea despre asta ajunse si pan’ la Ana, gi ea dee asemenea planse neméngaiata si se rug Domnului. Aceste lax crami necontenite sfasiau si inimile tuturor vecinilor for, si fa 0 mare sarbatoare la Ana veni slujnica sa Iudit gi cu duiogie din inima ii zise: ,Mult ai sai sfasii tu sufletul? Acum nu e bine19 3% te Intristezi, pentrucd a sosit marea zi a Domnului*. Evlavioasa Ana gis! in eceste cuvinte oare care mangéere peniru sine, m= brac& hainele de sirbatoare si pela ceasurile nou’ esi in gradin&. Acolo ea sezu sub un pom de Laur gi se ruga incetisor lui Dumnezeu: ,Dumnezeule al parinfilor mei, ~ soptea ea; - bines cuvinteazi-ma gi auzi plangerea mea, cum ai auzit tu pe Sara i ai binecuvantato prin daruirea ca fiu pe Isac*. Cugetand astfel rugétor, ea cut spre ceriu si yézu In ramurile pomulul un cub de vrabie. Acest simbol al nasterii de fii iaragi se reflect’ apasde tor in inima sa, si ea, oftand, zise: ,Vai mie, Vai mie, celeia ce n’am copii? Vai, eu m’am niscut, ca s& devin ocar& si dispret printre fiif tui Israil. Cui m& pot eu asim&na? Nu paserilor ces rulul, pentruc’ ele au copilasi; nu dobitoscelor necuvantatoare, de oare ce gi cle aduc rod inaintea Domnului; nu fépturilor din ape, pentru cd si acelea aduc rod la vremea lor si Te binecuvins teazd pe Tine, Doamne!* Cand ea era cu totul absorbita de ases menea ‘cugetéri triste, deodat{ apru inaintea ef un inger sis spuse, c& ea va nagte un copil. Aceasta veste in astfel de imprex Jurare neobisnuitaé o uim! asa de tare, incat ea esclamé: ,Cum e viu Domnul Dumnezeu, aga copilul se va naste din mine, fie de genul femenin sau masculin, eu il fégiduese Domnului, si el va sluji Lut in toate zilele vietii lui". Aceasti veste de bucurie Ana nu intarzii si 0 comunice bars batului séu, care intre acestea se retrasese din pricina intristarei tn pustie si acolo petrecea in mijlox cul turmelor sale. Et améndot na d&jduiau cu toetd increderea in fag&duinfa lui Dumnezen, se ume pluré de bucurie, si vestea ingee rului se implini la vremea ef Dia di onaiSeena pentru ei; de oare ce in adevar Ana nascu o fiicd, caria I se puse numele Maria‘), ¢ Ca rod sfant"al unor rucfSciuni cu multe lacrimi, Maria a fost consacrata Iul Dumnezeu, si cand ea Implini tei ani, a fost tntrodus& la templul din lerusalim, unde i se si d&du locuinta tn uaa din clidirile sfinte, alipite de templu. In templu locuiau nu 4) Sasbetoarca naplerel Mace! Domnufut asie fa @ Sepiembs— pufiai oameni eviaviosi, care se consacrase slufirii dumnezeesti. La iudei era in genere obicelul de a se consacra primii n&scufi lui Dumnezeu att cei de parte barbSteasc’, cat gi cei de parte femeeasca, si unii din acesti consacrati se aduceau ecolo la tems pla pénaila o yérst8 mai matur&. Intre dansii era o clas& de oa meni, cunoscufi sub denumirea de nazorei, care prezenta ceva in genul monahilor din timpurile noui. Intrarea in bisericé a Preae sfintei Nascdtoarei de Dumnezeu, a avut foc intr'o imprejurare solemna. Cand dreptii loachim si Ana se apropiaré. cu fiica lor consacraté de templu, atunci intru intimpinarea lor a esit cu cantare preofii care slujau in frunte cu insusi arhiereul acelut fericit timp’). Punand pe micuja lor fied pe prima treapté a scirei femplului, evlavioesa Ana se adresé citre dansa cu cus vintele entuziaster ,Mergi, fiica mea, la Acela, Care te-a daruit mie! Mergi, Chivot siintit, c&tre mulimilostivul Stapén? Mergi, usa viejll, catre milostivul Datator de bunata}i? Mergl, slerful Cue vantului, in templul Domnului? Intra ia biserica lui Dumnezeu, bucuria si veselia lumii?" Intreg acest mediu mare} insufle{i pe mititica pana intru etéta, c& ea singurd se urc& pe toate irepiele, fn templu fu primité de arhiereu si s'a educat la templu impres una cu alte ucenife. La templu Preasfanta Maria a trait pan& la varsta de paispres zece ani, si tot timpul l-a petrecut in rug&ciuni, intervalele intre acestea ea le consacra lucrului manual. Ea invafi la perfecfie cititul si scrisul, de care s'a si folosit pentru a cunoasie legea Domaului. Distingandusse dela natur& cu talente inalte, ea invi(s cu placere, citea adesa sf. Scriptura gi cugeta la cele citite. Infelepciunea ei mira pe tof, Din lucru manual ee se d¢upa cu torsul inului si a Lanii, iubea s& coase cu matasuri, cu deosebire haine si vestminte care apartineau slujbelor preofesti, si in toate acestea era foarte iscusit8. Arta sa ea a dovedito mai tarziu prin aceea, c& preg’tea pentru Domnul lisus Hristos fitoane nu cts sute, ci fesute de sus pand jos, atat de frumoase, incat rastigni« torii nu indracnir’ 3% sfdsie fitonul cu care fusese imbrdcat Mantuitorul atuncea, ci hot&raré sé arunce sort, ca s& cada intreg unuia din ef. Intre acestea drepfii loachim si Ana, fericiti prin o nastere aga de miraculoas’ a unei fiice, cu pacea in suflet igi incheiard calatoria lor pamanteascé si se alaturara la strabunii lor. Maria 1. Dupé traditfe, acest arhlerou era Zaharle, identifica! de unll taal ful loan Bote aatorul, degl azeasts idenificare intdmpind mart dilculelleat ramase singuré la templu, dar in starea sa de orfena Is' gasi mangaere In devoiamentul plin de iubire a rudeniei sole Elise: beta, sofia dreptului Zeharia, in casa cérora ea, dupa toad babilitatea, nu odata a fost si a stet ca oaspete. Dar {eta peniru dansa sosi acea etate, care dup& lege se socotea periodul majo ratului, si dup’ obiceiul predominant ea trebuia s& se marite. De oarece ea, si in puterea consacratiunel Domnulul, si dupa predis pozitia sa personal& preferé s& rimén& necis8toritd, dar intre ale tele la iudei nu erau institujiuni, care ar fi putut asigura sigue ranfa si fecioria tinerei fete, apoi arhiereul si preofii, dupé 0 deo sebit& indicore a lui Dumnezeu, hotarar& si 0 logodeascd cu o rud& a sa, un bitran evlavios, care descinzind, ca siea, din nea: mul vechiu regesc al tui David, dupa insegi enii sai si dupa ine rudire, si inc’ si mai mult dupé pietatea sa, putea fi cel mai bun pazitor al fecioriei ei'). Acesta era losif, dup& meserie tamplar, care locuia in Nazaret. De oare ce acolo dupa loachim si Ana r&misese probabil cas8, trecut’ de mostenire Mariel, apoi ei se mutar& acolo in oragul lor natal, unde, dupa logodirea cu dreptul Iosif, tsi duceau o via{d linfstita sf ploesd. Educatdé din pruncie la templu sub influenfa bineficatoare a necontenitelor {ui slujbe sfinte si simbolice, dela nastere pregatita sd slujeascé de vas cu totul curat marei taine, tanara fecloeré si in Nazaret fu cu totul devotat’ implinicci votulut siu gigi petrecea timpul in rugiciuni neadormite si in citirea cuvantului lui Dumnezeu. Asemenea tus turor oamenilor credinciosi din poporul ales, ea orcénd sosea timpul jerfei de dimineaf’, se retrigea in camera sa deosebitd si si deda tainic la rugéciune. In unul din aceste momente s'a si petrecut un mare eveniment. In funa a gasea dupi tainica descoperire, {Scuta Zehariei in templu, cand Preasfanta Fecioara statea singurala rugaciune sau citea din sf. Scriptura, in camera ei apru acelas erhanghel Gavriil sii zise: »Bucur&te cea pliné de dar? Demnul este cu tine; Bines cuvantata esti tu intre femeil* Aparitia cerescului binevestitor in 1) Unit die cet mat not cercetstert dovedesc, @ fosif au era nlcidecum batrtny simply ¢m plos gl feclorelnie, care se jinea riguros de randuelele eseilor escetict. Dar acessid pareresté in imponcigare cu tradhia card gl blnedeterminatd, care si-e glsit expresia a asa mari auloetatl. ca Origen, Grigorle de Nise, Gurédeaur, Epifanie, Cir de lexan» dels, ets, gl descees au poate ef slb4 alt Iofeles, decat 0 presupunere rasteats. Le Comus Vie, ps 147. Veut deasemence Lecany, Hisivire de le S, Vierge, 1882, p, 126-127.2. camza el d2os2b't’, st tncd tocmai tn ceasul rug&cfunil fireste c& a trebuit si o turbure, si ea Incepu s& cugete in sine ce fel de salutare este asta. Si ingerul ii spuse: »Nu te teme, Marie, c& ai aflat har le Dumnezeu. Si iat& vei concepe in pantece, si vei naste un Fiu, sid vei pune nus mele lisus. El ve fi mare gi se va chema Fiul fui Dumnezeu, sisi va da Domnul Dumnezeu tronul lui David, tatél Sau; si va domni peste casa lui Tacov in veci, si impardtta Lut nu va avea sfarsit*. — jareroruf oisericel Bunavertire Cuvinte slavite, marefe, pline de in Nezeret bucurie, dar totodat si nepge trunse? Doar ea era fecioera din fagiduinf’, si cuvintele vestitor tului se par protivnice naturei si nepatrunse pentru mintea omes neasci. ,Cum va fi aceasta“ ~ zise Maria catre inger, ~ ,cand eu nu stiu de barbat*, Aceasta nu era indoiala, de care nu era capabili inima sincer crezétoare a Mariel, ci numai o nedumerire a minfii ef simple omenesti. Atunci ingerul fi raspunse: ,Duhul Sfant va vent peste tine, sl puterea Celui presinalt te va umbri; pentru aceea si sfantul ce se va naste se va chema Fiul lui Durnezeu*, ci la Dumnezeu nui nimica cu neputin{’, si ca doe vada despre asta ingerul arata, c& Elisabeta, ruda el, cunoscuta deja tuturor ca stearp3, a conceput fiu acum, la bitrénetele ei, si era acum luna a sasa de cénd i se facuse aceaste. Aceste cus vinte czur& in sufletul Marlel, ca nfste raze tuminoase de viaji datatoare, si luminar& toati nedumerirea inimei sale celei feciow testi, Plind de credinfa in mareafa comunicare, preasfanta Maria indepartd dela sine toate socotelele omenesti, si toata puterea credinfei si a n&dejdei sale in Dumnezeu se exprimé ta r3spunsul sdu c&tre Inger: ,laté, roaba Domnaului? Sami fie mie dup’ cus vyantul tu?" Si s'a dus ingerul dela dansa'). Primind 0 veste atat de mareai& si tainic&, Preasfanta Fecioari sim{i o nebiruit nevoe si impértasascd aceasta bucurie cu cineva dia cei mat scumpi inimii sale. Dreptul Iosif, nici dupa anti sai, 4) Lovul tune) vesitr sa eteraieat im Nataret prin o mareata biserica, a cupringul fala se pdstreszd modvsta [ocvio}@ @ Melcel Domnulel, Inscriptia de aur Maminat’ de caadele pururea neslanse, glésueste solemn: Hic verbum caro fult (alcea Cuvantul s'a facut trup). Bisetica apartine unel monasiri atine.33 nici dupa situafla sa, nu putea fi persoana, cu care ee er fi putut impér{i bucuria sa tainic’. Met potrivit pentru dansa era s& im parti aceast{ bucurie cu batrana sa rudenie Elisabeta, care si insusi primise 0 asemenea bucurie si care a fost pentru ea a doua mam& tn timpul educofiei sole la templu. $i iatt, ea imediat se pregati si plecd la drum. Drumul nu era scurt, dar greu de strabatut, ci se cereau tret sau patru zile de cdlatorie prinir’o focalitate muntoasé. Dar inaripat{ de nepatrunsa sa bucurie, ea se duse pe jos gi strabatu toata distanfa ce o desparta de luta si, intrand in casa rudeniei sale, cunoscuia ef, seluté cu entuziasm si sruti pe Elisabeta. Aceasti neasteptati aparitie a Mariei si salutarea ei plind de entuziasm miri pe Elisabeta, si indata a siltat pruncul in pantecele ef, sf Ellsabeta se umplu de Duhul Sfant, gi esclam& cu glas mere, si zise: ,Binecuvantatd esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tu! Si de unde mie cinstea.aceasta, ca sd vie maica Domnului meu la mine? c& iat’, cand glasul salutarii tale a ajuns la urechile mele, a siltat pruncul cu bucurie in pantecele meu. Si ferice de ceeace a crezut, pentru cd se vor Implini celece { s'au spus ei dela Domnul*. Incé si mai bucurat’ de aceast% salutare, Maria isi exprima entuziasmul inimii sale sfinte si curate In mareafa cantare, care, alcétuind oare cum © urzala din cele mai binecuvéntate sentinje ale Vechiului Testar ment, arat& cat de adanc cunosiea si infelegea sf Seriptur’. Sia zis Maria: ,Mareste sufletul meu pe Domnul si s’a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mantuitorul Meu, c& a cdutat spre smerenia roabei sale, c& fatf de acum mi vor ferici toate neamurile*'). Ea proslaveste pe Domnul sau, supunandu-se in totul vointei Lut si preas mérind slaya lui prin o recunostinfA entuziasta sf prin devotament, Duhul ei, plin de o recunostinf’ nemarginit’, ajunse intro stare de entuziasm sub inrdurirea indurarei Mantuitorului Dumnezeu spre dénsa, Ea, smerita fiic’ a poporului, mugurul depirtat al unui neam vestit candva, mireasa unui témplar, s'a invrednicit unel cinste mari si negrait de slavite, ,Ca mia facut mie mérire cel Puternic; sfant este numele Lui; si mila Lui e din neam in neam spre ceice se tem de Dansul"*). Pliné de constiinfa de mérefia sa neobisnulla, de viltoarea sa slava universal, preasfanta Maria, aga de minunat slaviti in smerenia sa, cu o incredere pioasa prezice situafia sa fn viitor. In sine insusi ea nu este alté ceva, decal o unealté a Proniel dumnezeesti. Der sica o unealti 1) Compars » Pa, XXXL, 3, XXXIV 9) 1 Reg, Il, 1: Fac. XXX, 13. 2) Compara Pa LXK, 10; CRXV, 2-3) CX, 9 Cll 17.24 ales’ de Dumnezeu, ea ocupa o situa{ie din cele mai inalte tntre cele mai bune alese si devinea acea us’, pe care trebuia s& se arate Mesia in lume, ,ArStata puterea brotului Sdu gia risipit pe cel mandril cu cugetele inimii lor; pogorét-a pe cei puternici de pe scaun gi a ridicat pe cei smerifi, Pe cei fliménzi fa umplut de bunéatati, iar pe cei bogati isa scos afar& deserti*'). In aceste cur vinte s'a exprimat idea predominenta a Evangheliei, ci smerenia este izvorul celei mai meri puteri si bogafii. Dumnezeun’are nee yoe de concursul nostru fa implinirea operelor sale. Qmul trebue sd se smereasc’, sé recunoascd nimihnicia sa, ca si se facd plaécut tui Dumnezeu, Mandrii farisei, puternicii si bogatii lumii acesteea, Irod, Cesarul, au fost lepSdati, iar smerita Fecioaré a Ii Israil s'a invrednicit de cinstea ca sé fle objectul unel deosebite proslaviri in ceruri si pe p3mant. Méndria, tirenia, si bogdtia si-eu incheiat imparatia lor. Dumnezeu fi va lepdda, ca s& raspliteascd cu fubirea sa, cu sfinfenia Sa, cu lumina slavei Sate, smerenta, supunerea bland, s&racia, Acest adevar acum se recunoaste intotul de Israil. In acel timp, cand vrasmasii Iui Dumnezeu sunt dobee rati, el primeste tmplinirea fagaduinjelor, data strémosilor. ,Psimitea pe [srail, pruncul Siu, aducdndussi aminte de mil’, cum a grdit parintilor nostri, lui Avraam gi ‘semintiei ui pang in veac’). In aceasté mSreo{a cantare a Preasfintei Mari s'a exprimat in totul intreaga fiinjA a vietii ef duhovnicesti, si ce slivil rever latie a dispozitiel launtrice se manifesta in aceste cuvinte entus ziaste. Dupa exterior fecicara Maria oare cum nu se deosebea de celelalte fecioare, care apar in istoria poporului ales. $i cu toate acestea ce Izvor de cele mai inalte sentimente se ascundea sub exieriorul ei modest si smerit. Din aceast’ cantare se vede, c& Preasfanta Maria s’a nutrit in tineret{ cu minunatele sertinte ale carjllor sfinte; Intma ef a trait cu amintirile despre slavitele femei ale Vechiului Testament, si cand ea a trebuit s& exprime tot focul entuziasmatei sale inimi, ca recunoslinté catre Dumnezev, ea s'a folosit de ideile lor, de expresiumile lor, care evident nes conienit umpleau sufletul sfu. Entuziesmul s&u efént era aga de mare, incat ea chiar nu vorbra, ci canta. Limba evreeasca si in genere este foarte potrivits pentru aceasta trecere pe neslmiitele dela forma prozeica la forma poetic’. Sufletul semit, sub 0 pros funda impresiune a vre unui eveniment izbitor, f&r& sfortari deox sebite trece dela vorbirea obisnuité la imn si treptat se tnel{a 1) 1 Paral th 251 Ps. CXM, 7. 2) Compare Ps. XU, 8) Pa, XXIX, dy XCVI 12) Mis. Vil, 20) Lue, 1, 47 — 55,25 pana la cel mai tnalt ton al poeziel lirice. $i aceasté insusire, tntr’o mésur& miraculoas’ sa manifestat tn acest moment fa Preasfanta Maria, Acea tScere, pe care ea a pastrato pani acum despre dumnezeeasca tain’, comunicata ei, incé si mai mult contribui, ca tot cuprinsu! interforului sau s& se reverse acum in cantarea entuziast’, cand ea gisi posibilitatea s& descopere persoanei de ineredere taina inimif sale. Iaté pentru ce din gura ei vorbira deo dat& evlavia, bucurla duhovniceasca, abnegatiunea, toate virtufile unut suflet inalt. Sufletul celor mai mari si mai slavifi drepti ai Vechiului Testament, in acest moment siau revarsat in sufletul ei, gi in adevér in Vechiul Testament e greu inc& s& g&sim cu vinte mai inalte, decat acelea, care cu aceast’ ocaziune s'au ree varsat din gura Preasfintei Mari. Asemenea lor, ea-si iubea pos porul si, si ultimul cuvént al cént&rii ei a fost bucuria entue ziasti, c& poporul ei, insfargit, s'a invrednicit si vada implinirea fagdduinjei, daté candva parintilor jul. Acoperéméntul ospitalter al lui Zaharia si Elisebetei, a rex finut pe Preasfanta Maria timp de trei luni, dupa trecerea cas rora e@ s'a tntors la Nazaret‘), Curand dupa plecarea ei se fmplint si fagiduinja dat& lui Zaharia. Elisabeta n&scu vn fiu, 9f nasterea [ul bucur’ nu numai pe insusi dreptif lui parinfi, ci $i pe toate rudele si vecinil, care sincer se bucurard cu dansil. In ziva a opta, dupa lege, se sivarsi t¥erea imprejur, gi totodali se puse si numele noulu! nascut. Mama, care cunostea taina barbas tului su, voie sé dea copilului ef numele loan, dar rudele se impotrivira la asta, pentrucd un astfel de nume nu existase nicie odaté in neamul lor, si stéruiau s& se dea copilului numele taldlui stu. Atunct au trebuit sf se adreseze pentru curmarea discufiei c&tre insusi Zaharia, si cand prin semne il intrebard pe acesta, cum ar dori sd se numeasca fiul sau, Zaharia ceru 0 f&blifa si scrise pe dansa: yloan va fi numele lui‘. Toji se mir rari de asemenea coincident& a dorinjei fui cu dorinfa Elisabetei. Der mirarea aceasta se preficu aproape in spaima, cand indata dup& asta Zaharia incepu iari s& vorbeasc& si explicd celor adunafi vedenia ce a avut el si f8g&duinfa din templu, unde ingerul Domnului, vestindusi nasterea flului, odaté cu aceasta a 4, Vadeaua asta (€ | 3) poate de molly presupunerel, ch riminerea preastintel Feciosre la lute, chler pénsla nogieses fiulul Eusabeiel, core negregit n'a putui st dea drumul tubsiet sale rudenu, mainte de solemaitatee de bucurie femiler&. Dar tstozise rea urmétoare pretupune cd Preasfante Marie e partst [uta ineinte de nayterea Jul loos, Vea! la Viyneasoy, pag. dt, note,26 si pus inainte numele copilului Ioan, adecd fiul harului Dums nezeesc. Istorisirea aceasta cSzu adane in inima tuturor celor ce au ascultato, si fara sA vrea se gandeau la soarta viitoare a prune cului, iar ,Zaharia, taiél lui, plin fiind de Duhul Sfant, si a prorocit, zicand: Binecuvantat este Domnul Dumnezeul lui Israil, c& a cercetat si a facut rascumpérare poporului Sau, si a facut mantuirea fui; si nesa ridicat corn de méntuire fn casa lui David, robul Siu; cum a vestit prin gura sfintilor Sai proroci celor din vechime, cd ne va méantui de vrasmeasii nostri sf din manile tuturor celor ce ne urdsc; ci va face milé cu parintii nosiri sisgi va aduce aminte de sfaniul sku agez’mant, de jurde mantul cu care’s‘a jurat lul Ayraam, parintele nostru, sd ne dea, dup& izbavirea noastrd din manile vrismasilor nostri, s&I slujim intru sfinfenie si dreptate inaintea Lui, in toate zilele vietii noastre. Si tu, pruncule, te vel chiema prorec af Celut preainalt, cact vei merge inaintea Domnului, ca sil pregatesti calee, s& dai popor rului Lui sa infeleag& méntuirea intru ertarea picatelor tui, dup’ bunatatea milostivirii Dumnezeutut nostru, cui care nea cercetat pe noi Rasiritul cel de sus, luminand pe ceice sedeau in intux nerec si in umbra mortii si s& indrepte picioarele noastre pe calea pacli“ (Luca, ], 67-79). Toate imprejurérile acestea, ca si entusiastul imn al dreptului Zeharia s'au tiprit adanc in suiletul celor de fafa, si ei s'au imprastiat dela sdéroatoarea familiara plini de sentimentul uimirii evlevioase, provocat de toate cele petres cute, ,Pruncul ins& crestea si se int&rea cu duhui* (Luca, I, 80}. Dupa intoarcerea sf, Fecioarei Maria la Nazaret, s’a aflet c ea are in pantece dela Duhul Sfént. Dreptul Iosif fu nu putin turburat de semnele insireinarif ei. El negresit nu stia nici de cercetarea ei de catre inger, nici de sfeturile evlavioase ale Mae rei cu Elisabeta in casa lui Zaharia. Nesliind nimic de taina sée varsit’, el se simfea intr’o situafie extrem de dificila. A pune la banuiald castitatea miresei sale nu indrésnea. Tot trecutul acestei fecioare curate, viafa ei si mediul ii d&decu limpede si infes Jeag’, c& 0 asemenea banuial’ ar fi fost o crima. Si totusi gros zava realitate fara si vrea i se erunca in ochi. Duhul séu drept se turbura de contrastul evidentei fizice si neindoelnicia maretiet morale a logodnicei sale. Nefiind in stare s& deslege aceasti contrazicere, Iosif ajunse la gandul, ca ef, fara sa jigneascd pe fogodnica sa, prin declararea vre unei indoiele sau b&nuele, poate pur gi simplu si+i dea drumul. Astfel losif presupunea séat lese toat& chestiunea asta in sama lui Dumnezeu. Aceste oseilas {lunt fduntrice negresit nu puteau scépa necbservate de ochiul p&irunzdtor al Preasfintei Fecfoare, si ea nu putea s& nu se teama de urmérile unei rupturi posibile. In asemenea situajie cu adevarat penibild Preasfintei Fecioare ii rimasese o singura mane gaere, anume credinfa, ci dac& ea s'a invrednicit de o taind asa de mare, de a deveni unealta intruparii lui Dumnezeu, apoi Pronfa Dumnezeeasc& va regula toate spre bine. Si in adevar aga se gi intampla. Cand Iosif, preocupat de mare neliniste in suflet si de gandul cum sa iasd din aceasta dificullate a sa, adormi odaté si avu o vedenie, Visurile se rex cunosieau [a Iudei unul din mijloacele inaltei revelafiuni, si visul bun se considera unui din cele trei aspecte ale Inaltei fericirl, asa c& omul, care nu avea visuti bune, se considera chiar ca paras sit de Dumnezeu. Dreptul [osif visi in somn ingerul Domnului, cared spuse: ,,losife, fiul lul David, nu te teme a lua pe Maria, femeea ta: c& ce s'a conceput intrinsa este dela Duhul Stant, va naste deci un fiu, sis] vei pune numele lisus, c&ci El va mans tul pe poporul Sau din pacetele lor* (Mat. 1, 20—21). Ca sé ine credinfeze inci gi mai bine pe dreptul de adevérul tainei comu- nicate lui, ingerul adeveri cuviniele sale prin un citat din Sf. Scriptura, care a fost oblect de mare iny&faturé pentru Iosif. nSi toate acestea s'au facut, — continua ingerul, — ca s& se plir neasca cele zise de Domnul prin prorocul, care zice : fata, fecioara va lua tn pantece slva naste Flu, sf se va chema numele Jui Emanoil, ce se talcueste, cu. noi este Dumnezeu* (Mat. I, 22-23). Aceasta revelafiune, care spunea asa de multe peniru un astfel de drept, care f&r& indoial tmpreund cu alfi mul{i drep{f ase: menea lui demult si inflacérat agtepta méntuirea fui Israil, Sinisti cu totul pe losif, si el, ca sé scape pe Maria de orce umbra de reprog din partea celor ce 0 inconjurau, intra formal cu dansa in casitorie, ,o lua incasa sa“, unde Preasfinta Fecioard si-astepta implinirea marei fagaduinfe. Dar imprejurdrile s'au aranjat asa, c& implinirea ei a trebuit s& se sdvarseascé nu in Nazaret, cl in alt orag depértat, despre care deasemenea se prezisese de proroci), 4) In lteraiura erdiea multe discutiau provocai seaaja evarghelisuies Metelreletiv = vila conjugald alu loif eu Marla. ,Sin's eunoscut, pand ce anascut pe Fiol sau cel loieiu ndscu, sau In ruseite: $1 n'a cunascuto, pind ce in fine, ¢@ a niscut pe Fitl 8 cel Intaia adscut*, (Mat. I, 251. Expresla .pindce’, sau pe greceste “Bac cb evident ader sau nezgi an anumit luere numal pana Ja un anumit moment, dupa care ur, onirestaly asd 8 de alcee vil s'eu incercat a8 deducd conctuzia, defevorebila ne vajaturit Disertell despre fecionla purulelnica a Preastintel Maria. Dar fa aceastd oblece fuane sa dat un réspuns sutifdcator deja de fer. leronim. Expresia aceasta, dupa inter28 pretares el, explicd aceet, ce esle Indoctnic gl ast 1474 amintire ceee ceuinetadoeinic, Axa spue nand,cé ua anumit om nu se tn dreptears pand ce nu moare,nu intelegem, 8 el n adevar se Soe reapta duns moarte. Aya fl Sv, Mateizieand, ef Pressltnta Maria a ramay neiphitt de barbet and fa naqterea Flulul, vree of inlatare numal ladolala relotly de aces! period determin nestinginduse de perledul urmator ¢ presupunend posbiitatea insudl elthoruiu) st gle pe temeiul istorsiret urmaioare a Evengheliel, cf ea n'a mel avut copll. Expresia aceests in genere mv odaté se Intélnesle in Biblle, aaume in acest senz mérginit. Aza in ilo- risirea despre potop se spune, eX corbul, sloboztt de Noe din corable .eslndnv s' Intore pan ce a dlsparut apa de pe pimant® (Fae. VII, 2). Acessta, negrest, au insomad, oS conbul s'a Intors dupt secea, cad sla uscat padatul. Cavantel tntalu néscut* decseme hee a servit nd odaia de motiy pentru sforjarea de a 2druncina invétsture Bisrice!. Dacd Intdiu, discuta Lucian (Demonax, 23), ingeamna 24 unul; daca este unul, apoi nu sate inttiu’. Dar din toate se vede, ca evanghellsl Intrebulnjau acest termen expllcatly Ia lege st au dat aces sitly ful lsus, cx unt comacrat deps dreptul primel nagter! [ul Domnezeu Fiu} Intsiu xaeevt sdssa putea fi unlcul, ¢!legea cerca ad se cosaacre lat Dum sereu flecare Inidly nascut, care deschidea panteccle (E§ XUll, 2), fart referire 1a aceedy ‘mal urmay oare dupe danstl st alll copli, sau el raménea upleul fu fe parinit ful. Astfel obizcilunile indicate sunt cu totul lipste de tarie, ca $8 poets sdrunelaa edevéreta inves dturd a B serie, e& Preasfinta Maria, ca miceasé a Duhulul Sart, sea pasteat fecloria $1 dupa najteren lol Hristos MSniuitorul, Veat Le Cames, La vie ce J. Christ, tom. 166, edit. IV.Sood tntra cet de sus tut Dumnexeu, st pe pamént pace, intra oament bundootnié (hoes, 1,14), CAPITOLUL UL NASTEREA LUI HRISTOS. n vremea lui, poporul iudeu se afla supus st& Panitorului tumii, supus Romet imperiale, si din vremea lui Pompei (dela anul 63 a. Hr.) plitea acesteia tribut. Pe tronul roman s’a urcat August, care toate puterile geniului sau de carmuire fl indrept’ pentru instaurarea ordinei in vastul imperiu, care deabea traise grozaviile zguduirilor sociale si a fuptelor intestine. Mai mult ca orce aveau nevoe de pus in ordine trebile financiare, care ajunsese in totala desordine In timpul tulbur ririlor petrecute, si cu acest scop imp&ratul por Tunci sa se fack num&rarea populatiei din toate provinciile colosatulul imperiu. Imparatul era pana in aga grad interesatde acest important lucru, incat cu mana sa proprie a facut totaful datelor siatistice a intregulul Imperiu, cu notarea cetétenilor si aliafilor, suma tributurilor gi impozitelor, Asemenea inscrieri in timpul fui sau fécut trei, si anume la inceputul domniei lui, fa anul 726 dela fondarea Romei, Ja miflocul domniet ful ~ in anul 746, si la sfarsitul domniei fui, cam pe fa anul 750 dela fondarea Romel, Acum se facea a doua din aceste inscrieri gi, migeandusse treptat30 din provincie in provineie, ea infine ajunse gi la ludeea, cere deasemenea trebuea si execute decretul marelui impérat'), Pros priu rege judeu in acest timp era [rod cel Mare, dar ca unealta romané el atarna in totul de romani; cu un servilism de rob era gala-s& execute toate dorinfele cezarului ; de aceea el a dat por runcd fn toatd fara, ca ‘ofi si se supuna inscripfiunii cerute. Pen tru a nu starni in diferite popoara agitefiuni fara scop si de pr sos si nemuljumiri, guvernul roman de obiceiu lisa fiecérei provineli la voia ei si implineasc& dispozijiile sale aga, cum aceasta era mai potrivit cu caracterul poporului sia obicelurilor lui. Deaceea si in ludeea inscrierea se {cu nu dupa sistema romana, ci dup’ sistema veche iudsic8, dup& care fiecare trebuia si se inscrie nu in localitatea unde locuia, cl in acel oras, din care se trigea neamul cutarei sau cutarei persoand), De oarece Iosif tsi tragea genealogia sa dela David regele, atunci pentru inscrferea numer lui su el trebuia sd plece 1a Betleem, ca patrie a marelui sdu strébun regesc. Aceasta a fost evident in iarna enului 750 dela fondarea Romei, Dar de oarece iarna in Palestina e céteodaté cu totul moale si calda, asa c& dupa ploile de Noemvrie cateodaté se arati verdeafa pe cémpii, unde se scot turmele fa pascut, apoi cu toaté lungimea drumului, losif se hotari si ia cu sine si pe ‘Maria, care deasemenea se pogora din neamul lui David si nu se putea si nu simt dorinfa de a vizita orasul strabunulul sau regesc, mai ales acum, cnd se apropia timpul nasterei de c&tre ea a Fiului tui David. Facand pregilirile necesare pentru calea destul de grea, adic& apucand putind provizie, necesaré dupa calculu! zilelor’ de clatorie, losif cu Preasfanta Maria plecar’ la drum. Pogorandu se pe coasta muntelui, pe care se alla Nazaretul, ei trebuird si se indrepte pe drumul, ce duce pe valea Ezdrilonului, care astizi se pare pustie si pardginitd, iar in vremea aceea ferbea acolo cea mai febril& viafi industrialé. Galileea acelor timpuri, dupa mirturia lui Iosif Flavie, era péna intru atét de des populté, c& intc'insa se numérau panila 240 de orage gi sate, din care cele mai mici num&rau pana la cinsprezece mii de locultori®). Chiar 1) Evanghelistul Luce, precwand ttmpul el cu date tstorice exacte, aices In allele acelea a esit dela Cezarul August poruncd si se fact Inserlere tn tot pemantul, Aceasta foserlere » fost Intaia tn Hnpul e@rmulri Iul Cvirinim al Sirei*, {Lueay lly 1, 2) Mai ami unfit despre asta vert Iasftesitul cAri, tate supliment deoseblt; ,{nserleree fat Cvirinim J anul nagterel lu! Firstos" 13} Dealimntreles acest meted de taserlere se practica ctteodeta 4f de roment, cand cu deosebire se ceres de.a determina érepturile persoanelor, care veriau dupé obtrie or 3. 1, Flavie, Vite, 45; Bell Lud. 10h 2$i dac& se admite ch aceastA marturfe cuprinde oare care exages rare, apol tolusi raémane netindoelnic, c& populajfunea acestel provincii era extraordinar de deas&, aga c&, dup o traditie arabs, omul tn timpurile vechi putea calatori acolo in curs de un an fntreg si nu rémanea doud nopfi tn acelasi sat. Intreg drumul acesta trecea prin orage si localiti{i, care faré voe provocau in sufletul fiecdrui calator serios scumpe amintiri istorice, Lasénd la stanga piscul rotund al ‘Taborului, drumul se indrepta direct spre sud cdtre Isreel, candva mandr& capital a necredinciosului Ahab. Putin mai spre rasarit de Isreel se ridicau munfii Ghelbua, unde a perit intr'un grozav mice! cu filistenii, nefericitul rege Saul, care asa de: dureros nu justificase nidejdile puse intr'insul, La dreapta se vede Datanul cu bogatele lu pasuni, unde candva a venit Iosif-s& cerceteze pe frafii sti si a devenit jerifa grozavei lor zavistii si r&utafi. Serpuind mai departe printre cele mai box gate lvezi, vii si ogoare, drumul ducea fa Samaria, care atuncea deabea fusese reinoité de Irod si inc in aga splendoare, incat lingusitorul rege 0 consider’ vrednic& si se numeasc’ Sevastia, sinonimul grecesc a cuvéntulul fatinesc August, in cinstea mae relui stipan roman, Dar evlaviosii c<ori nu se puturd opri mult nici in Samaria, nici in alte orage samarinene, de oare ce pretutindenea intélnea privirile dispretultoare sau nebinevoltoare ale samarinenilor, cu dugmania for de veacuri fafi de iudel, si de aceea ficdnd, poate, un popas la fanténa lui Iacov, aproape de Sthem sau de Sther, ef se grabird si pardsasc’ cat mai ree pede piméntul samarinean, ssi gisasci odihnd pe piméntul sfant al lui Israil, Si cand ei trecurd prin inalfimea Acravim, care alc&tuia linia de granifé intre Samaria si Iudeea, in adevar pairs in aceasti din urmé, atunci fnaintea ochilor lor se deschise localitajile, legate cu cele mai sfinte amintici pentru flecare iudeu, ‘Mai tntaiu de toate inaintea lor apiruré Sacrul Silom, unde candva statea cortul mérturiei si unde evlavioasa Ana venise cu” rugaciune plangatoare pentru amaraciunea ce apdsa asupra ei pentru lipsa de copii, si apoi si Galgala, unde in urma a im plinit vrednicia de judec&tor marele ei fiu, dobandit prin lacrimi, marele proroc Samuil, Mai departe drumul sirabatea alte multe localita{i, vestite prin una sau elta din marele amintiri istorice, panace in cele din urma ii scoase la portile Jerusalimului. Dar finta cdlatoriei lut losif si Maria nu era capitela [udeel, ci patria stramosului lor David, orasul Betleem, care se afla la yree zece chilometri spre sud de Ierusalim. Betleemul era rasfirat pe coastaa unui munte destul de poncisa, pe care in randurf neregulaté se intindeau ulifile lui inguste si priporoase, si de pe care deal se deschidea imprejur o prea frumoas panorama de dealuri, Pe unul din aceste dealuri, cam la cinci chilometrii spre rasacit, se indlja méndru castelul fui Irod, Irodium, gi inc& si mai departe spre rasérit, peste lordan se indlfa un grup de dealuri purpurii ale Moabului, pe care prin ondulatiuni minunate se jucau razele soarelui ce rasérea sau apunea. Propriu muntele Betleemului din toate p&rtile prezenta pripastii, care in terase largi -se lasau spre vaile Inconjuratoare si pe alocurea erau acoperite cu vii si felurifi arbori roditori: maslini, smochini si meri granafi, Intr'un mic ses, ce se alatura de oras si acum in anumité vreme ingale benesc lanurile de orz; anume acesta este campul, care apare finea bogatului Booz si pe care Rut, strabunica regelui David, aduna spicele, ce rémaneu dupa saceratori si siea gasit fericirea sa, care a facut numele el slévit in fstorla poporulul celui ales. Pentru a p&trunde in oragul natal, cilatorii trebulau si fack un urcus foarte greu la deal, si acest urcug era cu deosebire greu fn aceasté vreme umeda de lana, cand din pricina deselor plot se muese si devenise lunecoase toate drumurile ce duceau sus; sf inca si mai greu era drumul pentru Preasfanta Maria in starea ei de insircinare (Luca, Il, 5). Der cu atét mai mare bucurie c& litorii din Nazaret ajunsera ei la una din casele de oaspeti din preajma orasului sau hanuri, unde si socoteau ei si mée, Totusi cénd sosiré ei la han, atunci sd vazu, cf el e cu totul plin de lume venita de afar& din toate pArfile pentru inseriere, si pentru el nu se gasi loc. Atunci, pentru ca sisi gisasci si ei un acoe perig de adpost, pentru noaptea rece ce venea, el, in extremis, se hotarara s& se opreasc pentru mas intr’o pester’ din apror Pierea hanului, care totodaté servea ca staul pentru vite domes« tice. Si anume acolo, in acest mediu siracicios, s'a nascut Imp& ratul lumii, Mantuitorul Hristos*), In lume se savarsi cel mai mare eveniment, care trebuia sé © regenereze cu totul, der ea nu stiu nimica despre cele petres cute $i, obositd de nesfarsitele raut’fi ale zilei, era afundata in 4) In evanghelitle apoerife se 2ugriveste amaruniit acest popas séractclos, 1a care fn ey, Luca se face 0 simpld amfatire, gl anume, c& preasianta Maris, fofAgind peuncul, #24 fa este, pentru et auel gisiserd foc In han (Lace, Il; 7)- Der e& aagterca Tul Hrlotes o's savarst in pester, tradlta ae 0 comunled dupa asta Tustin Flosotul in al stu »Dislog cu Trion” (Cap. 78). Origen spune, cé pe vremes lui incé se ardte pelerinlor aceasid vestta pesterd (C. Cels. I, 51). Cam pela enul 325 evlavioata Impirateast Elena, Fesira a eternize acest loc, constral pe danaul o biearlos (Euseble, Demonst, Vil, gt Vite Const. Il, 41 Epiphan, Haeres, XX, ei3 somn adine. Nu dormeau numai cétiva pastori saraci si simpli ai unui sat vecin, care sir8juiau cu réndul imprejurul turmei ine erdintate for, p&zinduo de lupi si de talhari. Desi acestia erau oameni cu totul simpli, dar, ca locuitori ai unui sat, ce se afla eproepe sub zidurile slavitei patrii e merelui rege David [la un chilometru si jumatate dela Betleem) si totodatS nu ceparie rici de lerusalim si de templul lui, cu jertfele iui 1&scumpératozre, pentru care mai ales erou predestinete turmele lor"), el, £& doiala, erau p&trungi de asteptarea obsteascd a lui Mesia, si timpul slobod al nopfilor plicticoase gi reci'nu odata le scuriau cu cise cufiuni simple despre curénda Lui venire, micor pentru acces, ca s& risping’ jegul paganilor, care supuneau acum poporul lui Dumnezeu une numératori rusincese, ca sa ingreuneze cu ncut dari populatia si aga destul de séracd. Imprejurul lor demnea o Hinigte de mormént, inirerupti numai de slabul sber&t al oilor. Deasupra capetelor ior se intindea un ceriu senin, impestritat de desene minunate ale stelelor scanteietoare priveau mute ca gi cu mii de ani inainte, asupra acelorasi campii, pe care céndva isi pajtea turma sa regescul David. Si deodata, tn mijlocul ecestet linigti de noapte yli se infsjige lor ingerul omnului gi stava Domnului fi lumina“. Aceasté aratare ii uimi sii umplu de {rics neobisnuita, dar Ingerul if lintstl, numai decat, zicand: ,Nu va temefi, eu vd vestese bucurie mare, care va fi pentru tofi oamenii, cei acum vi s’au nascut in cetatea lui David, Méntuitorul care este Hristos Domnul. $i iatd semn pentru voi: vel gsi un prunc Sofasat, culcet in esle" (Luca, Il, 8-12), Cum au auzit ef aceasti veste neobisnuita si ne putand macar cit de pufin si o p&trund’ cu mintea lor simplé, cand vézura alta priveliste, cere confirma minunat cele spuse de inger, Ceriul de noapte cu nenumératele lui stele deodata se luminé de o lumina ne mai vazuta, in cere se araté o mulfima de caste cereascd si deasupra paméntulul cufundat in somn, rasund o cantare ingereascd triumfal8, cere vestea sosirea unei ere noui in istoria omenirii: ,Slava intru cel de sus lui Dumnezeu, si pe pamént pace, Intre oameni bun’, voire™ In sferile ceresti se sAvérgi odre cum o slujba dumne, 1}, Diatran Joe din Migna (V. Caja Vil, 7, 803) #2 vedo, ct turmele ce se pégtoua S Misdst-Eder, cum se aumea acest sat) eras destinate pentru sivibsle dele templu, de parece ia aceasta Jocalitate era intersis s2 payunere turme de altiel. De acera gt pistorit lecesor furme au erau simp pastori, care se aflew In plin lspret la rabini dn pricing, bbs lacus! felul lor de treiu fecea pentru ef mplinirea regulait a prescriptilor legit aproape Perosoiia (Esdershaim, Léfe, p. 18). forte Blbtles 34 =the zeeascd solemni, ce se desfasura asemenea aceleia, care se oficia in templul din Ierusalim. Cand jerifa se punea pe altar, atunci muzica sfant& risuna In trei rastimpuri deosebite, semnalate prin sunetul trimbifelor de argint ale preofilor, asa c8, cantarea sacra prezenta necoatenil forma ,intreitei cantari. Tot o asifel de forma a Intreit sfintei cantari o avu si cAntarea ingereascd in trel prox pozitiuni deosebite, cuprinzind in sine trei sfere esentiale a fiintei: Cerul, pémantul si inima omeneesca, Din toala istoria Vechiului Testament se stie inc’ numai un singur caz, cand omul muritor s'a invrednicit sA auda cAntarea corului ceresc. Aceasta anume cand prorocu! Isaia intr'o solemn’ vedenie s’a invrednicit si vedi slava Domnului Savaot, gi cand serafimii cares! inconjurau nes content strigau: ,Sfant, Sfant, Sfant Domaul Savact? Plin este tot pamantul de slava Ta?* (ls, Vl, 1-3). Atuncea din aceste esclametiuni tunatoare se cutremurau pragurile de sus ale usilor* sl inima proroculut ce auzea se cutremuré de groezd. Acum cantarea Ingereasc&, pe care se invrednicir’ sé 0 auda niste simpli pastori, revarsa in inimile lor fericire, bucurie si pace. Cand técu corul ingerese si uimifi de toate cele vazute gi auzite, pastorii iardsi venirs in stane gi indata se hotarard sé mearga la Betleem, ca si vada, ce anume s'a intamplat acolo, despre cele vestite lor dela Domoul. Pe drum se abatuser& pe la hanul delang’ oras, si anume acolo, in pestera vecinad ,au gisit pe Maria si pe losif, si pruncul culcat in esle", toate anume asa cum li se vestise, gi ei cel diataiu sau Inchinat lui Hristos celui nou nascut, Tot ei cei dintaiu dintre oameni au devenit si bines yestitorii venirii Lui, de oarece imediat dupa asta au inceput a istorisi tuturor, ,despre cele vestite lor despre Pruncul acesta. Si tofi ceice auzeau se mirau de cele ce li se spunea de catre pase tori, iar Maria (cdrefa mai mult decat tuturora il erau cunoscute impzejurérile infricosate, minunete si divine ale evenimentului ce se skvérsise) p8sira toate cuvintele acestea, punandusle in inima sa. Si s'au intors pastorii, slavind si binecuvantand pe Dumnezeu pentru tot ce vzuse si auzise, cum fi se spusese lor" (Luca, Il, 3-20). Pastorfi negresit nu intarziar’ s& istorisascd despre toate cele intamplate si tn lerusalim, cand ei duceau animalele de jertfé, gi astfel taina nasterei fui Hristos incepu si se propoveduiasc& in lume. ‘Nu se stie caté vreme sf. Familie a sezut In séracdctoasa for Incdpere; dar se poate nid&jdui, ci cei dinprejur din come patimire pentru tandra mama cu minunatul ei Prune, sub indus35 tirea spuselor pastorilor despre vedeniile ce au avut ei, nu ine tarziard a le oferi o tncapere mai tndéménoasd chiar in hen sau fn vreo cas& particulard din Betleem. Acolo in ziua a opta, spre implinirea legii, pruncului i se savarsi ritualul téerii imprejur. Acest ritual al vechiului testament avea in viafa religioasé si fee miliard a ludeilor aceeasi insamn&tate, pe care o are la crestini botezul si legea cerea riguros observarea lui Ja vremea cuvenita, Interior Bisericit Nagtere! lal Hrltos din Betloem de oarece acesta era un act solemn de consacrare !ui Dumnezeu a noului nascut ta calitate de membru nou a poporului ales. Intru cat iudeli insusi se refereau riguros catre tmplinirea acestel datorii in acest timp, se poate vedea din acea persisten{a, cu care cerea tmplinirea acestui ritual, ,Cartea lubileiior“. ,In ziue a opte, se spune intr’inse, circumcide pruncul tau de parte barbateasc’, c&ci in aceasta zi au fost circumeisi Avraem cu tofi casnicii sai. Si nimenea s& nu Indrdsneasci si schimbe aceastd zi, nici si amane ritualul circumeiziunei pe mai tarziu de zita a opta, penirucd aceastael lege vesnicd, intarité si scrisé pe tablele cee esti, Cine nu va indeplini aceasta, acela nu apartine fiilor fagde duinei, cf fiilor pierzirei. Fifi fui Veliar sunt aceia, cari nu vor amplini aceasta‘). Dreptul de a sdvarsi efrcumeiziunea apertinea ide drept tatilui, cum féceau aceasta mari patriarhi Avraam, Isaac 1) .Cariee [ubllelor* dups origine su se refert ta ua yeuca.Hrdl ta genere poate smecvi de livor pentru caracterisicn vedesifor iudeilor aproapede timpul nasteret Iut Heiss,— it silacov, iar cateodaté {1 savargau si mamele'), desi aceasta numai In cazuri excepjionale, cum se pare. Circumeiziunea se sivérga in cercu! familiar, in prezenta rudelor de aproape sau a cunoscufilor, care anume erau invitafi la aceasta sérbateare famix liar, intocmai dup& cum Ja noi se invité rudele si cunoscufif fa botez. Sfanta familie, aflanduse departe de oragul stu natal, nee gresit n'a putut s& savarseascé acest ritual cu o sérbatoare sox Jemng, si de bun& sama ea s'a svarsit in fzolarea linistit& @ fee poate numai in prezenfa dreptulul Zaharia si Elisabeta, care nu se poate sd nu fi simtit nevoia sé nu impértasascd marea bucurie tubitei [or rude. Propriu insusi ritvalul circomeiziunii era foarte simplu. Savargindwl, tatal rostea rug&eiunea: ,SA fie bines cuvantat lehova Domnul! El a sfinfit pe tubitul stu din pantecele mamei sale si a scris legea sa pe trupul nosiru. El insamna pe fiii s&i cu semnul agezimantului, ca s& le transmit& for binecue vantarea lul Avraam, parintele nostru*. Toff cel de fata réspuns deau la aceasté binecuyantare ,amin“, dupa care se cantau locuri alese din psalmi*). La s&varsirea cincomeiziunit noului nascut i se dadea numele, si Sfantul Prunc’a fost numit lisus. Dreptul de a alege numele apartinea tot tat&lui, desi negresit in aceasta _pri- vinta chestiunes se deslega cu infelegerea comun& a celor din familie si chiar a rudelor, dupa o anumité consfatutre si cercee tare a-lucruluis), si dacS acum dreptul Iosif alese anume acest nume pentru noul nascut, aceasta singurd de sine ne araté c& era In totul patruns de revelatiile cele catre el si de imprejurarile care in genere an insofit nasterea pruncului, si credea in marea predestinafie a zisului sau fiu. Numele ,lisus*, care in evreeste se scria Iehosua sau prescurtat Iesua, adecd ylehova este mane tuirea mea, sau ,Méntuitor“, era singur de sine sacru pentru poporul iudeu, si a fost dat candva de Moise fiului lui Navi in semn, cd el va mantui pe poporul su de greutdjile viefii in pustiu sil va introduce in pémantul fSg&duinfii. Din acel timp numele acesia a devenit iubit in popor, si tot el, cupa o coincie denfi tainic’, care a avut senz preinchipuitor, a fost purtat inc& de arhiereul, care a condus pe captivii, ce se intorceau in patrie din Babilon. Dacé acum un asemenea nume slivit se d&du pruns cului, nascut intr’'un mediu aga de saricdcios, apoi in aceasta nu 1) fa 2 Macab, VI, 10 se spune, c& Antioh Eyifen dete mortil pe dous mame pentru savarglsea de catre ele a circometztunit a copillor for. 9) Hierosal Berachoth, fol 13, 1. Citat 1a Camus, la vie de J. Ch. L 184. 3) Luce, 1, 83-60, unde se deserfe consiatuirea rilauv de aceea, ce nume #8 s¢ dea nowlut naseut al dreptulul Zeherla 9 Elaabetelat se poate a nu vedea semnul prorocesc, a pruncului, care avea sd sdvargeased un fucru Incd si mai mare: si scoat& nu numei un popor, ci gi toat’ omenirea din greaua robie a pacetului sia morfii la p&mdntul cel now al fSg&dutintii, enume la viata vesnica. ‘Numele lisus era numele personal al Flului lui Dumnezeu tn viata sa pe pmént, dar fa rand cu dansul, Lui chiar din primele zile i se didu un alt nume cu infeles mult mai larg, si anume Hristos, care alcdtueste traducerea greacd a cuvantului evreesc Mesia, adecd unsul. Adevarat, in Vechiul Testament acest nume cateodaté se didea regilor, preotilor si prorocilor, ca unsi de sus, mijloci« tori inte Dumnezeu si oament; der ful lisus el s'a det intr’un senz deosebit de inalt, de oare ce El nu numai concentra in persoand demnitatea de mijlocitor, care in parti anumite se exers cita de cei tret reprezentan{{ ai stujirli tnalte pe pamant, ci se unea in sine divinitatea si omenirea, punand in contact nemijlox citorul si pamantul pan’ atuncea despartite intre ele. $i din acel timp numele dublu af Mantuitorului — lisus Hristos — a devenit semn de biruinf& pe ace! steag, sub cil&uzirea céruia tofi cei os- tenifi si impovérati, cei séraci cu duhul, smeriti sl blénzi cu inima cuprind biruitor p&méntul si mostenesc impérdfia cerului Dup& legea lui Moise, toat% femeia dupa nasterea fiului, se considera necurata timp de 40 de zile‘) si in tot timpul acesta nu mai putea si cerceteze templul, dar nici in genere si iast din camera sa. Pe lang& toate calculele higienice, fegea a voit si arate, cé dup’ céderea omului in pacat chiar cu convetuirea Jegiuitd in cdsitorie si cu roadele ei sta in legdturi o anumité parte de vinovatie, care si trebuia rascumparaté prin prinoase aduse lui Dumnezeu. Pe de alta parte, acd pruncul era Intaiu n&scut, atuncea el era in totul consacrat lui Dumnezeu’). Prin aceasd hotirare legea afirma puterea tradifiei in Israil, cerand sd se ofere lu! Dumnezeu primele produse ale femiliel, dupa cum tot Lui dupa lege se aduceau primele produse ale piman- tului si ale animalelor domestice. Fiecare fiu intéiu -nascut din aceastd cauzi se considera proprietatea Jui Iehova gi trebuia si serveascé la templu, Dar fiindc& Jegea impreund cu aceasta recunostea deosebita institufie a preofiei, purtatorii care erau toyi membrii tribului lui Levi, atuaci pentru primii n&scufi of Lev, XUl, 1-4. Propriu pnecurstenia'’ se aarginea le 0 sipitméng, der 9! In ce sesaite ale ste curdtentel femea fu Se purea atinge de nlmfe sfant, dupa mesterea pruse colat de parte femelased, periodul necurdjentel se dubla. vat finest! Mie pe tot satel ndcu, care deschide pésteccle din ‘la doblioc, pentru c& ef sunt ai Met.38 celorlalte triburi se statornici dreptul de rascumparare din oblie gatia de aservi fa templu. Asa c& consacrarea lor Domnului, era numai un ritual, destinat a aminti poporului aceea, c& el este proprietatea lu! Iehova. $i ati, cand a sosit termenul legal, Preasfanta Meria cu pruncul, negresit sub ocrotirea tui Iosif, a plecat la lerusalim gis'a prezentat preotului, Neindoios c& in impres Jurarile date tot ritualul acesta a fost numai o formalitate, de oare ce Maria, concepénd si nascdnd pe Fiul sdu im aford de conditiunile obisnuite ale firii, era scoasd din orce necurafenie, st Pruncul, ca fi unul nascut a lui Dumnezew Tatdl insusi, nu avea nevoe de o osebit’ consacrare Iui Dumnezeu. Dar smeres nia, sfanté modestie a tacerei despre Iuerarea Ini Dumnezeu si fnalta cinstire a legit erau mult mai conforme eu duhul si cae racterul Preastintei Fecioare, decat divulgarea inainte de vreme a tainei celei mari. Deaceea ea pleci la templu, ca una din fer meile obigauite. In esemenea cazuri dupa lege se cerea a aduce un mel de un an ca jertl arderei de tot si un pui de porumb si 0 turturicd, ca jertfa pentru p&cat (Luca, Il, 21 si 24; Lev. Xil, 1-8). Legiuirea [ui Moise dealtmintrelea, se distingea prin o deosebitd indulgent&, c&tre persoanele lipsite gi in deosebi c&tre saraci; de aceea anumitor saraci, care nu erau in stare si aducd © jert’é esa de scumpa, se tngéiduia s{ aduc& in loc de aceasta, doud turturele si doi pui de porumb, care se puteau cumpéra In curtea de afaré a templului, unde se aflau anumifi vanzdtori de porumbet, impreun% cu vanzdtorli de alte animale pentru jeriff, cari invitau pe cumpardtori. Porumbeli se vindesu le sd racime asa de multi, incét neamul lacom de negustori ai athies reilor fi ficu obfectul deosebit de specul& si le urcau prejul artificial pandla o anumits inalfime, desi contra acestui Iucru se ridicau ravnitoril legit. Marla era saraca si de aceea se prezenta cu jertfa sirSctet sale. Dar in afar de cheltuiala peniru cumpés Tarea porumbeilor de jerif se mai cerea inc s& fac& si o plat’ baneascl In calitate de rascumparare a fiului intaiu nascut. Aceasté contributie era determinaté de lege la cinci siclii sacrif (Numer. XVII, 16), ceea ce facea mai bine de 16 lei aur. Despre curajire si aducere la templu in istorisirea evanghee lick nu ni se comunic& mai mult nici un fel de amanuntimi, dar aceasta cercetare a templului s’@ remarcat prin aceea, c& in timpul ei Pruncul a fost recunoscut ca Mantuftorul lumi de dreptit Simeon si Ana (Luca, Il, 25-28), In Ierusalim in acest timp, ca si in alte locuri ale farif, erau38 ‘nu putini de astfel de cameni adanc credinciosi si evlaviosi, care simfau mai mult greutatea timpului, prin cere treceau, si moi ales insetau s& vada insférsit méntuirea fui Israil. Din num&ral lor facea parte un oare care Simeon, ,barbat drept si pics, cere as« tepta mangéerea lui Israil. Acesta era deja la bitraneje adarci, care vazuse in zilele lui nu pufine mari r&sturnari. si care trecuse nu prin pufine zguduiri sufletesti. Avusese el momente de gref= indoeli, care cu deosebire fusese greu de suportat pentru ua suflet drept si credincios, si un asemenea moment servi chiar de arma de mare ispita si in acelasi timp de mare bucurie peniru dansul. Dupa traditie, citind vestita prorocie a Iui Isaia despre nasterea lui Mesia din Fecioar’, el se indoi de putinfa unui asee menea lucru, si pentru aceast4 indolalé ,i se prezise dela Duhul Sfant, c& el nu va vedea moartea, pani nu va vedea pe Hristosul Domnulut* '), Fag&duinja fu cu deosebire veselé pentru dansul, dar anii treceau unii dupa alffi, ad’ogand mereu asupra lui pos yoara neputinfii batranetei, si Mesia nu se mai arata.In anii din urmé ai viefii sale devenise aproape locuitor permanent al tem« plutul sa pridvoaretor tui, unde el necontenit indlja rugciuni pentru implinirea cat mai repede a fagéduintei dete lui. Si iatt la templu aparu sf. Fecioaré cu dumnezeescul sau Prune. La ve derea acestul Sfant Prunc salt& sufletul de Dumnezeu fuminat a batranului. Simeon cu duhul siu cel prorocese infelese, c& acesta si este mangaerea lui Israil, acesta si este Mesia, Mantuitorul fumit. Dupa sivarsirea asupraPruncufuia ritualului prescris de lege, Simeon il {ud fn brafele sale batranesti si sléb&noage, muljimi tui Dume mezeu gi rosti acea méreafa cuvantare, cere a devenit imnul iubit al lumii crestine: ,Acum ~ zise el ~ liberezi pe robul_tiu, Sti pane, dup’ cuvantul Téu cu pace ; c&ci vazurs ochii Mei mane tuirea Ta, pe care ai gasito Tu-tnaintea fefii tuturor popoarelor ; Lumin& spre luminarea popoarelor si slava poporului Téu Israil*. losif si Maria se mirau de toate cele ce auzeau, iaré el, adres sandusse c&tre dangii, ii binecuvantd, addogénd catre Fecioara Maria cuvinte foarte semnificative, tost’ puterea cérora ea 0 pur tea infelege numai in urma: [até ~ zise el, ardtand spre Prune ~ 1) O treditie considera pe dreptal Simeon unul éin cel gapte zecl de télcuttozt, fesect traducdion! at Bibliel evreest in Himba greacd. Dupé eceosta tradifie, in partes sa ou 98 traduct cartea fui lia prorocul gl el s'a Indoit de prorocia despre nasteren fet Esgnuil dintr’o Fecioara (Vil 14), din care pricing | a'a gi facut prozicerea incieats Watrivit cu aceasta traeitie dreptel Simcon avea mel tine de SOC de ani dela nestere. ‘be trea considers, fiul ll Hibel, der in genere toote se unesc la parerea, c acesia sez sul din cel mal vesttt birbatl ia Israil,4) acesta este pus spre c&dere si spre sculare multora in Israil st ca semn contra céruia se va vorbl, sf prin insesi sufletul tu va trece sabie, ca si se descopere cugetele a multe inimi*. Cénd Simeon termind binecuvantarea sa pentru parinfii Pruncului, sa apropiat de dansii batrana Ana, cunoscutd cercetatorilor templulut sub numele de prorocifs, Aceasta era o femee tot aga de dreapté, ca si Simeon; ea se pogora din neamul lui Asir, prin urmare din Galileea. Aceasta avea vérsta de 84 de ani. Si decand jinea ea minte se sivérsise nu numai supunerca Ierusalimului de catre Pompei romanul, ci se purtase si lupta inversunati intre fratii Asmonei, Aristobul si Hircen, core a sdruncinat puterile morale ale poporului si a contribuit la cotropirea tronului fui David de catre vicleanul idumeian Irod. Intreaga domnie a lui Irod cu gro« zaviile si varsdrile ei de sange, se desfagurase sub ochil el sf starnise intr'insa cu atat maj puternic’ dorinja de a vedea mane tuirea lut Israil, Pioast din fire, traind cu barbatul séu numai sapte ani si dup& moartea lui s'a consacrat cu totul la lucrul .slujirii lui Dumnezeu ziua si noaptea*. $i pentru aceasté abnegatic, ea deasemenea s'a fnvrednicit si vadé pe Méntuitorul Lumii-, Va- zanduL ea slivi pe Domnul si vorbi despre Dinsul tuturor cer lor ce asteptau méntuirea in lerusalim. In persoana dreptilor Simeon si Ana, Mantuitorulut lumii s’a aratat lui Israil, ca poporului celui ales, dar El nu zabovi si se arate si paganilor, care deasemenea trebuiau sé participe la mans tuire si aceasté arétare a lui Dumnezeu paganilor s’a savarsit in niste imprejurari neobisnuite.CAPITOLUL IV. INCHINAREA MAGILOR, FUGA IN EGIPT. upa intoarcerea la Betleem, sf. Familie a ramas acolo un timp oare care, traind finistit sub acoperamantul siricief si necunoscutulul. Inire aceste vestea despre nasterea {ui Mesia incepu sd se raspandeascé tot mai mult, si despre dansa vesti si tnsugi natura pani fa cele maf departate margini ale pamantului. Din depare tatul rascit sosird fa Ierusalim niste calatort vestifi, cunoscufi in vechime sub numele de magi sau cititori de stele, si acestia spre mis rarea locuitorilor capitate’ Iudeei intrebara, unde s'a n&scut Hristos? Acestia erauintelepfii haldex eni, care, ocupandusse cu observarea stiinfifica a astrelor ceresti, ereu vesti{i prin prezicerile lor a evenimentelor ce se petreceau in lume si a prefacerilor, ca aflandu-se, dupa parerea veche generala in legdturi cu schime barile in fenomenele ceresti. Fiecere stea, dup invafStura lor, igi avea o deosebit& insdmnitate, si dup& una sau alta din situa2 fille ei, sau dup& constelajia ei prevestea sénatate sau boala, prosperitate sau nenorocire, viafé sau moarte pentru persoene ratece sau peniru popoard intregi, Dupa mérturia Ini Diodor janul, acesti injelepfi orientali se ocupau cu deosebita ingris ire cu observarea celor cinci planele, cunoscute lor, pe care ef fe numeau gacitoare sau profetese, ,Asemenea numire o dadeau ei acestor planete, pentruc’ in timp ce celelalie stele au un drum determinat in miscerea lor, aceste planete raticesc pe alte c&i gi servesc de prevestitori ai viitorului, taicuind oamenilor vor ina zeilor. Dup& parerea lor, ele prevesiesc una prin raséritul for, alta prin apusul lor si alta prin culcarea lor, ~ ceea ce ¢ ~ si infeles pentra ceice se ocup& cu grija in observarea lor Intr’un timp ele prevestesc furtund furtoasd, tn altul ploae torens fiald sau secet&, aparitia cometelor, eclipsi de soare sau de lund, cutremur de p&mént, si in genere orce schimbare sub cer, spre fericirea sau nefericirea nu numai a popoarelor si provineii, ci si pentru regi si pentru poporul simplu'). Dup% pozifiunea stez telor la nagterea pruncului infelepfii haldei gaceau cat de fericit sau nefericit’ va fi viafa prunculul; fa simanet gaceau cét de bund sau c&t de rea va fi recolta; la expeditie cum va fi rezule tatul rzboiului; si de oare ce aceste preziceri priveau obiectele, atat de interesante pentru fiecare, apoi mogli se bucurau in o rient de o enorma influenj& socialé si la prezicerile lor tofi luau aminte cu atenjiunea incordata dela rege pana la cel din urma sdtean sau muncitor. fa prezicerilor estrologice pentru prima oara s’a n8scut in Mesopotamia, unde desvoltarea ei a fost fas vorizati alét de cultul vechilor babiloneni, care consta din ador rarea astrelor ceresti, cat si de cerful pururca senin, pe care stelele prin sirélucirea lor fermecitoare far s4 vrei itt pironeste privirea si deprinde la observarea fenomenelor ceresti, Cum si tn genere in r&saritul antic, stiinfa esirologicd sta concentrat in cartea sactificatorilor, cari au fost pasiratorii esclusivi a infelep= ciunei haldeene, Din Haldeea aceasté intelepclune a trecul tn urmi la sacrificatorii persani, la care insusi vederile esupra vietii sub tnraurirea lui Zoroasiru, avea un caracter mult mai inalt, care le dadu putinja sa priceapa mai adénc in genere fenomee nele lumei duhovnicesti. Anume acesti injelep{i orientali in timpul observafiunilor lor stiinfifice pe cerul bine cunoscut lor, fura frapafi de aparitia unei 1) Diodor Siciasul, I, 30,43 stele neobignutte, ne mai vazuté de ei niciodata pand etuncea. Fie care aparitie de siea nou’, dupa inva{ature lor, mérturisea aparitia pe pimdnt a vre unui om mare, care avea s& exercite © mare influen{i asupra soartei lumii. Dar aceasta stea noua era asa de neobisnulté, incat ea stérni in mag! un deosebit interes. Ce putea ca si inserneze oare? Raspunsul la aceasta intres bare putea si-1 spun& pentru dansii numai acea credinfaé raspan- dit in toata lumea, care cuprindea fn sine asteptaree curdadei veniri in lume a unui oarecare rege tainfe neobisnuit de mare, care trebuia si se arate in neinsemnata ludee. Asteptarea aceasta ajunsese 1a cel mai inalt grad de incordare, [udeii risipiji aluncea prin toat& umea cunoscut& fdcuse cunoseute credinfele lor relie gioase in toat’ lumea pagana, care ne mai crezand in zeif lor mincinosi si reci, lua aminte cu evlavie la tainele religiei iudaice si cu inima tremurand& asiepta aceea, ce era obiectul asteptarit de yeacuri a iudeilor, nutrind 0 nadejde vaga, ca acest Rege de tofi asteptat va produce o prefacere deplin’ in lume si astfel o va scoate din starea de nesuferit, Cat de raspandita era aceasta asteptere, asta se poate vedea din acea tmprefurare, c& asupra ei se fntorsese si atenfiunea chiar din partea unor astlel de istorici, ca Tacit st Suetoniu, care in genere se refereau catre iudef cu un extrem dispref, socolindust vrednici de a fi object al cronicifor lor. Ei transmit pirerea ce circula in vremea lor, c& in Iudeea curand se va scula un rege, caress va supune toaté fumea‘), Dacd asemenea pirere circula in Roma, care, ca una ce era capitala lumii, centralizarea tuturor parerilor si zvonurilor, de unde la randul for se réspéndeau pana la cele mal depariate unghere ale lumel, apol nus de mirere, ca aceeast parere putu si ajung& sitn dep&rtatul résérit sf negresit era cunoscuta si infelepfilor haldei sau persani, Dard la eimai erau sialte date si mat esenfiale pentru discutarea acestel chesttunt. Pintre dangil negresit se pastrase urme ale vechifor credinfe patriarhale, rimase pe malurile réurilor Mesopotamiei dela cei cessi petrecuse viafa acolo, merit reprezentan{t ai adevaratet religii cu fagaduinele ei, ca Avraam gi Iacov. $i c& aceasta era aga, despre asta marluriseste personalitate a megului mesopotemien Valeem, care in necuvéatitile sale {8r& de voe, dete poporuluf Israilit a mantle tat, cX cunostea deaproape edevarurile adevaratel religii si pe iemeiul acestei cunostin{e si sub dumnezeeasca inspiratie, a 1) Tac, Hist, V, 35 Suet, Vita Vespasiane, Cap. 1V.= rostit vestita prorocie despre. aceea, c& din Israil trebue s& rasar4 candva o mare stea @ mantutrli‘). Dupa acela din cauza risiptrit iudeilor, care in mare mulfime tr8iau prin toate farile rastritufui si cu deosebire in Mesopotamia, si deasemenea si a traducerei cdrfilor sfinte ale Vechiulut Testament in limba greceasc’, genes ral cunoscuti atuncea, cu studiul c&ria {rk indoial’ se ocupau si sacrificatorii haldei (cum se vede aceasta din exemplul sacris ficatorului Beroze, care a scris despre Babilonfa pentru greci in limba greacd in veacul al Ill a. Hr.), péganii ras&ritului in genere, far haldeli in special, cunosteau bine asteptarile iudeilor relativ de yenirea iui Mesia, In fine cu aceasté n&dejde a ful Israil ine feleptii haldeeni irebue s& fi fost bine cunoscufi muljmit’ acelei imprejurari, c& de clasa lor finuse candva prorocul Daniil, care cu o deosebiti expresivitate a prezis venirea lui Mesia si chiar data precisa (vestita sistema a s&ptimanilor) a venirii Lui, Toate acestea erau deajuns pentru magi la vederea stelei cerestl, ce se aritase atuncea pe cerfu, ca si ajunga la convingerea deplind, c& steaua asta vesteste anume nagierea lui Mesia Dar ce fel de stea era asta? Fostea oare aceasta in adevar un fenomen astronomic, sau numai un semn vizut, care se arte tase in chip miraculos haldeilor injelepfi, ca s& vesteasc& prin ef fumil p&gane nasterea Izbavitorului demult esteptat ? Astronomia moderna da la intrebarea asta un rispuns uimitor. Depa cerces tarile astronomice se vede, c& in acel timp sau aproape de acel timp, gi anume tn anul 747 dela fondarea Romei pe ceriu s’a vazut un fenomen stelar neobignuit si anume o combinatie intes Tesanté in cel mai mare grad, a planetelor Jupiter si Saturn in constelatia Pestilor. Asemenea combinajie se produce odata fa 800 de ani, iar in acel an ea a avut loc nu mai pufin de trei ori, si anume in Mai, Septemvrie si Decemvrie. Acest fapt acum se recunoaste de tof! asironomil, Fonomenu! acesta a fost nu numel neobigauit dupa insusi flinta sa, der prezenta si o priveliste foarte stralucitoare pe fondul cerului de noapte, si el nu se putu si nu atragé atentiunea tuturor celor ce se ocupau cu fenomenele stex fare, si negresit mai ales a celor ce se ocupau cu astronomia, adeca anume a injeleptilor haldeeni sau a magilor. Mei mult inc’, in anul urmétor, adecd tn anul 748 dela fondarea Romei, fa aceasti combinafie se al&tur’ inci si Martie, care inc’ si mai mult spori caracterul neobisnuit a intregului fenomen. Cinsiea 1) Numer, XXIV, 171 JI vid dar acum ined ne) Il privesc, dar nu sprospe: Ree sare o sten dia lacoy, slse ridiea toleg din lsrait”, Vex! Bibl, Is. V. T, tom 1, pag. 748sry descoperirel acestul fapt remarcabil apartine vestitului Cepler, care pe temeiul acestei descoperiri, asezé si insusi anul nesterei Jul Hristos in anul 748 dela fondarea Romet’). La aceasta descoperire, Cepler a ajuns muljamitd faptului, cd pe vremea lui, anume in anul 1603-1604 a avut foc o constelafie fa fel a planeielor, si pe lang aceasta el observa deasemenea, c&, atunci cénd s’a prox dus combinatia celor trei planete, inire lupiter si Saturn eparu o noua stea l&turalnicd extraordinar de strélucitoare si revarsind o fumina suigeneris, si dupa presupunerea sao asemenea stea trebue sa se fi aratat pe ceriu si in anul nasterei {ui Hristos. Or cum am privi la aceasti coincident’, dar ea in tot cazul este remars cabila in cel mai inalt caz gi f&r& voe aduce aminte de ziua psals mistului, ca cerurfle spun slava tui Dumnezeu, Dupa aceea, in tAblifele astronomice ale chinejilor, yrednicia justi a cérora o a adeverit-o cu inalta sa autoritate vestitul autor al ,Cosmosului* Humbold, deasemenea se observa 0 stea colaterala catre acea vreme. Pingre si alfi astonomi presupun, cA aceasta a fost 0 cox meta, si dupa calculele lor ea trebue s& se fi aratat pentru prima cara pe ceriu ta Februarie, anul 750 dela fondarea Romel, lar aceasta dupa toat& probabilitatea si este acel timp, cand magi, care au fost la leruselim, plecara spre Betleem si se inchine noului nascut Heistos, de oarece tnchinarea lot {ard indoial a precedat moartea lui Irod, care a avut loc in Martie acelasi an 750. Mai mult inca, astronomiceste s'a dovedit?), Sa critat ineintea ochilor acelora, care eseau din leruselim, gi c& el, se poate zice, chiar le mergea inainte, sau fi conducea in die rectia Betleemului. Toate acestea cu adevérat sunt miraculoase, chiar decd noi nesam margini aici la presupuneraa unui simplu si curat fenomen astronomic. Dar dacé la asta yom addoga credinja, netagaduita de stiinja sind toasd, c& in lumea stelelor, ca una ce se afld in intregime in ména cea puternicS a atotfiitorufui Facdtor, dup& voia Lui si se producé si asemenea fenomene neobisnuite, care es in afara de orce calcul astonomic, atunci steaua, care a uimit prin aparifia sa pe infelepfii rastritului, putea sé aib& si caracter cu totul mirax los si supranaturel, in care cez combinatiile naturale a planetelor au putut servi de indicif pregatitoare a aparifiei sale pentru injelepfi, 41) De stella nove, Praga, 1606) Vest Edeshelm, vel, J, pag. 213. 2} Astronomal Haldgmit, vex! Wieseter, Chron. Sya. p. 12. Erdershelm, tbidem, Veche medal t aintireatnchinietl Mae ilor ou chipal Manteltoratat Hest,46 Aratarea acestei stele neobignuite in imprejurarile expuse si sub influenta asteptiérii ui Mesia, dominant pretutindenee, a fost temeiu suficient pentra magii dela résArit s& ajunga la convinges rea, ci in lume in adevar a sosit ceva mare, si anume s’a ndscut Hristos. Si daca ei peléng’ aceasta au primit si 0 deosebité rex yelatie, de exemplu, in vis, cere era unul din mijloacele contace tului cu fumea superioera duhoyniceasc&é nu numai Ja iudel, of si la haldei si in genere la popoarele rastritulul, apot ei au gi plecat din mediul lor cétva membri‘) s& se incredinfeze in adevar de s'a sAvarsit marele eveniment si in cez c& el s'a_reelizat, si aduc& deruri si inchinare nou nascutului Rege. Si até ei, sosind fa Ierusalim, incepura a inireba de tofi, .Unde este Regele Iudeet Celce s'a nascut?" In Intrebarea magilor sun& incredinfarea de- pling intru aceea, ca acest Rege deja s'a ndscut si lor fi era new cunoscut numai unde se alla El in momentul dat, der negrestt, dupa presupunerea lor, in capilala ludeei fiecore trebue si stie despre aceasta, Dar care nu fu mirarea for, cénd aflar’, c& acolo ined aproape nimenea au stie despre marele eveniment ce se st varsise, sf fudell tntrebau mire{i pe megi, cum au aflat ei despre nasterea regelui Iudeei. La asta magii le raspunser’, c& ei ,au vézut steaua lui la rasarit, si au venit sd se inchine Lui. Aseme~ nea ceclarafiune nu trebuia si lise par strenie, pentrucd gi intre dansii era foarte réspandit8 pirerea astrologica, c& soarta came: nilor se afl in stransé dependenté de fenomenele ceresti, mai ales de planeie si de combinatia planetelor, aga c& de exemplu osif Flavie didea o deosebit& importanjé feptulul, c& inainte de c&derea lerusalimului timp de un anintreg deasupra nenorocitului orag lucl 0 stea in form& de Sabie’). Mulfi din iudei, mai ales printre c&rturari sau rabini se occpau cu astronomia, aga cd dupa expresia unui tratat iudeu, ,Citirea in stele este desfaterea rabie nilor“, Parerea aceasta isi giseste r&sfrangere gi in Talmud, care spune, ci ,planetele dau infelepoiune si bogatie", si in alt loc adaog’, c& ,viafa si soarta copiilor alarn’ nu de cucernicie, . ior, care au wealt fa Terve umirul exact of Jor, 998 8 ce, dar dupa pererea pre 4) In istorisires salim, In tradie deasemenes nu s'a pastrat amintirea cesp ff. loan Gurddeour gi fer. Augustin 1 numéra pint ia doispr Comineats of au fest trei, probabil corespunzator cu acelesi aumér al darurlior eduse de ‘angi Dupa tnchipuirle dis catacombe magii se presinté deasemenee diferit; in numér Ge dol, de tre gi de patru, Pe o vesilte medelie veche In eminticea magllor el sunt tre Muanele for: Melhior, Gasper s1 Beltazes, Memorte lor tn biscrica de apus o€ clnotegte fa 6 Tanare sub numele de trel reql. La blserice cin Chloln se araté moagtele for. 9) I. Flevie, Bell. Jud, VI, 5, 3 gheltes ni ¢ tnsemnet aumérul ma cide stele ')‘. Ce se atinge de aceea, cé si soarta lui Mesia celui steptat de ef trebufa si se afle intr’un raport sau aftul cu lumea stelefor; aceasta ludeilor li era cunoscut mai mult decat altora, de are ce vestita prorocie a lui Valaam despre steaua ce avea s& résar& din Iecov (Numere, XXIV, 17), era inserat& in cértile lor sacre gi ei dedemult o referise anume la Mesia cel asieptat, aga ca de aceasta credin{a s’au folosit chiar uzurpatorii in scopul de @ influenja mei puternic asupra maselor populere *). In vedes rea tuturor acestora, atét aparifia acestor ciudafi calatori, si mai cu sama spusa lor starnira in Ierusalim atenjiunea generala si scopul venirii lor imediat a fost raportat fui [rod. Vestea aceasta ca un trasnet a fovit pe b&nuitorul Irod, care in acest timp, impovarat de ani gi de o boald uri cioasd, si simfind deja o nesuferitd mustrare de cuget pentru toate pacatele si crimele singeroase din viafa sa ticdloasa, se afla in stare de tampenie aproape asemenea cu nebunia. In mijlocul strilucirif si luxului, cel inconjurau in magnificul palat, care ine trecea probebil prin luxul si iscusinfa arhitecturii sale insugi tems plul, el urand pe toff si ural de toff, dandwsi sama c& acesti sue pusi ai si nu mai pot astepta decat moartea fui, in singurdtate posomoratd se gandea la soarta sa. ‘Situafia sa deveni tot mai lipsité de n&dejde. Nu cu mult inainte de aceea a fost chier in palat © conjuraie, care adusese intr'o extrem turburare tot lew rusalimul. Fariserii in num&r de gase mii refuzari s& depuna juramant de supunere Jul, si c&petenitle for, c&rora poporul fe recunogtea darul prorocesc, chiar pe fafa afirmau, c& dupa hot& rarea lui Dumnezeu, Irod cu tot neamul lui va fi izgonit de pe tron, ca s&l curate pentru Mesia, $i iatd pentru a contribui la cat mai repedea implinire a prezicerei cu partasia lor s’a organizat printre damele dela curte 0 conjuratie, in care rolul principal ra jucat eunucul Bagoa, crezind declaraliunii viclenilor farisei, c& anume din el se va naste Mesia’). Conjuratia a fost indbusit’ in sangele partasilor ei, cum aceasta demulte ori se facuse deja si 1) ,Planets zilel, contiova Telmudul, au are tnsemestete, el plancts ceasulul (nogler rei) are mare tnsemaatete, Aceta, carl s'au nascut sub soare, sunt {cumosl sf nobll 1 tne Sipsere cel ce Sau néseut sub Mercurie sunt puternici Ia memorie sl Injelepi!; cel ce 25 sAscut sub Martie, sunt ferieitis cel ce sau néscut sub fund sunt slabl #1 nestatorniel ent asscuti sub Jupiter, sunt drepti*. Geikie Life of Christ. 1, p. 145. 2 Aye PecudoMeata, ce seri in timpul ful Adrian, se numea pe sine ,FiulItelel/— Becks, anume fAcand alusiune fa prorocts lu! Valaam st in acord cu credinja réspaxe jm priate Indes, ca ,cand se va arita Mesla, o stea se va arata le ristri luminand eu esiucle mere, l aceasta .stea a ful Mesia va sta la résdrit, clnekprezece zie" Sobar, Jie Enve, $! Pesta Sotaria fa-Numer. XXIV, 17, Gelkle, tot acolo. Flavle, Antleltay, XVI, 9, 648 mai tnainte. Dar iata varsiut un intreg parau de sAnge, pentrua nimici pe tofl, cati aveau macar cat de putin drept sau pretentie de a ocupa tronul, el pozitiv se insp&imantd, cand ejunse si pand la el vestea, c& anume acum, cand puterile il p&rasise pe tiran sil lipsau de putinfd de a actiona cu energia de alta data, anume acum s' n&scut si Mesia, adeviratul fiu al fui David, c&rule si apartine de drept tronul, ilegal ocupat de dansul. Impreun& cu dansul si tot Ierusalimul, toaté acea numeroasd clasd a populas fiunii, care uitand cinstea si constiinta, reusisé s& se arenjeze la curtea uzurpatorului, se bucura de bun8voinfa lui gi sub protece fiunea lui traia pe socoteala poporuluf impilat si necasit. Pentru astfel de oameni, de care era plin Ierusalimul, orce schimbare la stépanire ameninja cu 0 total rasturnare a propriei lor situatiuni, asa ci alarmarea lor a fost cu totul Intemefata si injeleasa. Acesiei alarmari negresit a contribuit nu pufin si bucuria neascunsi a acelora, care inadevar astepteu detronarea lui Irod sia casei lui, si se foloseau de orce- zyon, ca si raspandeascd aceasta idee. Atunel, ca s& lsmureasc& acest Iucru important gi in caz de nes voe si fa mésurile trebuitoare, Irod imediat ,a adunat pe tofi athiereii si carturarii poporului, si le ceru, ca sd raspunda la intrebarea: unde trebue sé se nascd Hristos*, Teologilor tnvafali ai ludeilor nu le fu greu sa raspunda la aceasta intrebare. Stina Jor deja demult determinase si cu totul regulet, ca Mesia trebuia si se pogoare din luda, trib care devenise foarte vazut si mai vestit dia poporul ales. Din el anume esise David, strabunicul si prototipul [ui Mesia, si cuvintele binecuvantérii lui lacov, cd ,nu va trece sceptru din luda, pan& nu va veni Impaciuitorul‘, de demult fusese referite anume la Mesia. ,Cat de frumos este res gele Mesia“, — spune Targumul ieruselimlean cu ocazia acestei prorocii, — care se va ridica din casa lui luda". ,Rege se va scula dintre filt ul Esei*, zice acelasi Targum in alt loc, ,si Mee sia se va scule din lor uit, De’ aicea numirea ,Fiul lui David* necontenit se aplica regelui asteptat. Dar find descene dentul fui David, El, dupa credinja iudeilor, trebuia si se si nascd in oragul ui David, adec& in Betleem, si anume in acest senz invafatii iudei amintind prorocia Jui Miheia. ,Si tu, Betleeme, pémantul ful luda, nu esti nici decum mai mic intre voivodatele fui Judas c&ici din tine ore s& ia c&petenia, care are sé pascd pe poporul Meu Israil'). Totodata printre iudei totusi era ras« 1) Mis. V, 2, Anume tn acest senz prorocie aceasta se Interpretears in targumorl Un arab spune unui fidew dupa plagel eau", spune talmudu, Meio ol thu e's aazcat! Unde s'¢ ntscut tntreabe iudeut. ,In castelul regesc din Beilezmul {ul luda", ase erebul,45 pandita credinfa, c& locul exact al nasterei lui Mesia va fi cunoscut. Exprimand in urmi indoiala sa relativ de mesianismul lui Tisus Hristos, iudeii discutan profund intre dangii+ ,noi il stim pe Dansul, de undesl. lar Hristos cand va venl, nimenea nu va sti unde este“ (loan, VII, 27). Anume in acest inteles si rispuns ser invafatii iudei teologi, la intrebarea lui Irod. Indicand Betles emul, ca ua astfel de orag, in care, dupa prorocia lui Miheea, se Monastires naytere! (ut Firistos tn Betletin. poate astepta nasterea lui Mesia, ei se m&rginird numai la aceasta comunicare generala, ne determinand mai mult timpul si condle fille nasterii Lui, Asemenea raspuns, negresit, n'a putut satisface pe Irod, si el dup% terminarea consfatuirii, chemand tainic pe magi, il Intreb’ despre timpul ardtarii stelel, n&dajduind pe aceasta cale si determine timpul nasterii lui Mesia, si dup’ aceea, Lémur tindusle lor, c& El trebue s& se nascé in Betleem, fi indrepta Inte’acolo, danduele o vicleand tnsdrcinare: ,Mergeti si cercetafi cu améruntul despre Prune, i, cand il vefi gasi, sd ma vestifi si pe mine, ca si merg si eu si ma inchin Lui". Nestiind nimica de dorinja sangeroasa a regelul, magii plecaré Je drum si cu mare bucurie vazura, c& steaua vazuté de ei la rés&rit li se arétd din nou tnaintea lor sisi duse numai bine la acel loc, unde era Pruncul nou néscut, adect Mesia, ,Si tntrand in casa, au vazut Pruncul cu Mama lui Maria, si c&zind s'au inchinat Lui; gi dese chizand vistieriile Jor, kau dus daruri: aur, fmae si smirna", erdtand asifel Prunculus, fa saracaciosul domiciliu, onoruri, pe cere ei nu le aratase nici lui Irod in palatele lui cele luxoase. Aducéndwsi darurile lor si inchinandusse miraculosului Prune, Lacerta Sibltod ‘5 migil negresit s’ar fi intors Ja Ierusalim, ca s& tmparta bucuria lor.cu leod st set dee prilej sé se inchine si el lui Mesias dar revelafia ce au avuto ei in somn descoperi inaintea lor planul viclean al lui Irod, si ef ,s'au intors pe alt cale in fara lor*. In ecelasi timp si losif primi o prevenire de sus despre pericolul ce se pregiteste Pruncului, si dupa indicatia ingerului se str3mut& in graba cu familia sa in Egipt, care din timpuri departate era focul firese de refugiu pentru tof! cei prigoniti tn Israif, Intre acestearegele, vazinduse ingelat de magi si binuindu:i in departasie cu regescul Prune, se umplu de o furie inca si mai mere, care lui chiar un caracter lugubru. El nu avea mijloace si afle pe regescul Prune din neamul lui David, siinc& gi mai putin nes gresit sar fi apucet si-L caute intr'o pesteré, cere dédea adépost turmelor pistoresti eproape de un han din marginea Betleemului. Dar el stia, cX Pruncul, asupra c&ruia in urma vizitel magilor incepuse a privi, ca fa un rival al siu sau al casei sale, era inc& prunc Ja sdnul mamei sale; si de oare ce in risirit mamele de obiceit alapteaz’ pe copiii lor timp de doi ani, atunci el nu se opri in fala celei mat grozave crime si dadu porunca sangeroasd: s& se ucidd toti copifi de gen bérbatesc din Betleem gi din ime prejurimile lui ,dela doi ani in jos“. Despre mijlocul cum s’a adus la indeplinire aceasta porunc’, nu se stie nimic, Copili au putut fi ucigi in taind, treptat si prin diferite mijloace, sau dupa spusa obsteascé, uciderea a putut fi sdvarsitd intr’un ceas anume hotérat, Porunctle unor astfel de tirani, ca Irod, de obiceiu sunt acoperite de intunerec nepatruns; ei umplu pe tofi de groaz’ si de uimire, faji de care nusi siguranja s& vorbesti chiar in soapta. Dar nici o tirante n’a fost ta stare s& {acd s& tac pe nelericitele mame, clrora lise lua cu aga s&lbatacie copiii, si bocetul dise perat ce se auzea se prea, ci pare cd iar pléngea marea stra moasi a lor Rahila, mormantul cia se alld lang& drum, com la doi chilometrii dela Betleem si ad&oga glasul s&u la plansul gi bocitul nefericitelor mame, caressi jleau fard mangaere copilasii lor macelériji'). Intre acestea, cand in Betleem béntula furia dornic& de singe a lui Irod, sfante familie traia linistité in Egipt. De oarece toata Palestina se afla sub stapéniree acestui tiran, apoi el or fi putut apuca Pruncul in orce loc si in orce finut al ei, in Egipt insé sf. 1) Dupa tredile, dia oricina furiel stngeroase a Iul Irod eu plerit 14.000 de pruncl, Amintices lor s0 olasiggle 12 99 Decembrie,Lit familie era in deplin siguranfa. In acel timp jara fereonilor era oare cum ca o adoua Iudee, de oare ce de pe timpul Prolomeis lor, care se raportese foarte binevoitori c&tre iudei si incurajase in tot felul stramutarea lor acolo, unde s'au agezat sute de mii din ei, si chiar in Alexandria cu cei 500,000 de cet&{eni liberi, din cinci cartiere ale oragulut, dou& ba poate si mai mult, erau ocupate de iudei. Ei aveau acolo templul lor in Leontopol, zidit in anul 160 a. Hr. desi ef 1a sarbatori preferau si mearga la lerusalim. In Egipt ins& a fost facut, cum se stie, traducerea Bie bliei in limba greaca, gi aceast traducere are o mare raspandire inlocuind originalul ebraic, ca unul ce este accesibil numai rabi+ nilor invatati, Rabinii egipteni erau vestiti prin eruditia lor, si in scopul de a face religia evreeascé mai Infeleasd si mai accesibila grecilor si romanilor, ei se sileau s& ridice iudaismul intr’un fel de sistem& filosofic& gi intemetard o deosebita scoala teologica care in urma cdpatd o mare importanfa. Desi Iosif era sérac, dar lui, ca meseriag, nuei fu greu si giseasc acolo destul de lucru, de oare ce diferite clase de meseriasi iudei in Fgipt traiau si lu- crau in sindicate, care susfineau pe confrati de meserie in caz de lipsi de céstig sau fi primeau pentru un timp in sindicatul for. In asemenea sindicate trdiau mesterii aurari si argintari, {& c&torii de bolduri, ardmari $i fasdtorii, care si considerau de das toria lor s& susfin& pe confrafii lor nevoiast. Un asemenea sins dicat, dupa toata probabilitatea, alcatuia si lemnarii, gi intre ei losif fara 0 deosebité greutate, a putut s&-si gaseascd sprijin sau ocupatie, cu atat mai mult, c& el, dupa traditie, era lemnar iscusit si prin urmare om trebuincios in asemenea oras mare si bogat, ca Alexandria sau Memilisul, cate care tradiffa pune mal ales silayul sf. Familii tn Egipt '). Totusi ne luand in sama acestea, c& Egiptul putea da sf. Familii nu numai adapost contra ful Irod, cl si izvorul castigulul, la dreptul losif nu putea s& nu fie dorinta, ca dup& putin{a cat mai repede sd se intoarcA in fara nalald. In esen{i nici grecif, care alcitulau muljimea cea mei de sama a orayelor, nici egips tenfi s&teni, nu erau deosebit de prieteonsi c&tre iudeli strdini, cari cu sutele de mii inundasera valea Nilului. Vechea dusménie intre fara Migraim si flit Jui Isreil in oerecare masuré continua a se manifesta gi in acest timp. Iudeli urau pe sacrificatorit egipteni 1} Mat exact traditia ne aratt locul gederel sf. Famili ta Matares, aproape de Tilo polis [au departe de Meats} unde ql pint astiatse araid dol enormi slzomori, sub umbre clcora pentes prima oad giau gaat odihad drepil fost sl Marle, cu Pruncale5 cu fainele lor absurde si cu simbolurile ridicole, si se mandreau fin faja lor cu o religie mult mai cureté si mal tnalt&. In Egipt ef vazuse intruparea celui mai grejos paganism gi cel mai denaturat. Porunca ,sd nur{i faci idol, si nici © asemanare* nicdirea nu se eailca in aga mésurd, ce anume pe malurile Nilului. Chier Filon, Care insusi isi avea leaganul in Egipt, observa, c& religia egips tean& prezenta cea mai josnica din toate formele de idolatrie, de oare ce isi cduta obiecte de adorare nu in cerlu, ci si pe pamént, zeificand chiar si Nilu! cu gadinile fui‘), losii Flavie deasemenea a luat in ras religia, care diviniza crocodilul si momita, tardtoarele gi pisicile, si chiar romanul luvenalie s& nu invenineze cu sercasmul s8u pe poporul, fa care oteii cresteau prin gr&dintle de zare zavat. Apostolu! Pavel evident a avut in vedere idolatria egiptean’, cénd vorbind de p&ganism, il mustra intrus aceea, ci el ,slava nestricdciosulut Gatelt pentru cap # sacriftcatorifor Dumnezeu o a schimbat in chip ase= PER, menea omului stric&cios, sia paserilor, sia patrupedelor, si a tératoarelor (Rom. |, 22). Pe dealta parte judeii sufereau din pricina uret traditionale fafa de neamul lor din partea egipteniior, care nu incetau a repeta fa{4 de dansii cele mai dusménoase esirf si s& arunce asupra lor cele mal rusinoase clevetiri, care se ir uibase in mintea lor din timpul egirii iudeilor din Egipt. Pintre evipteni circuleu povesti, c& israilifi, pe care Moise isa scos din Egipt, au fost niste leprosi, pe care insust fax raon isa izgonit din fard; grecii apucau aceastd traditie oi cu obisnuita lor deriziune muscatoare pentru conceff{enii lor iudei, pe care ei deasemenea nue iubeau, Intampinaad in ef concurent! periculosi, in cariera comercial’ gi industriald. Aceast’ ur din partea populajiunii egiptene crescu inca si din acea pricin’, c& romanii, considerénd pe fudei un element foarte conservativ si prin urmare de nadejde pentru guvern, le didea deosebite prix vilegil, care firesie stérneau zavistia contra lor. Lucrurile ajunse pana acolo, c& in contra iudeilor se starnira si revolte fatige, care se terminau cu devasiarea cartierelor evreesti, aga ci bogata cow fonie iudaicd din Alexandria se temea chiar de o totala izgonire 1) Phi , Mes. 3. Leg ad Corl, Mf, $69,53 si rufnd*). In vederea acestora nusi de mirere, c& dreptul losif cu familia sa nu se putea s& nu doreasc& ca orcét s'ar putea mai curand s& se intoarc& in patrie. Exact nu se stie, cati anume vreme sf. Familie a trebuit sa stea tn Egipt, dar probabil nu mult, Uciderea pruncilor a fost ultima crim& mare a lui Irod, si curand chinuitoarea boalé fl culc& in pat. Urata boala fi roase interiorul si in uricioasa ran& se cute ‘barira vermii, Putoarea nesuferité dela tiranul bolnav se rispandea prin toate camerile [uxoase ale mérefului palat, alungind dela Gansul pe tofi cei deaproape, Nefericitul rege se incercd st puna cap&t sulerinfelor sale de neindurat prin sinucidere, der el fu impedecat de la asta, ca si cum degetul {ui Dumnezew ar fi dee terminat s& supuna toate partile trupulul stu pedepsel, pentru toste crimele lui, Insegi respirafia ii pricinuia durere si frigurile perma: nente ff f&cea s& sufere chinurile cele mai grozave ale setei, pes tang’ care in acelasi timp el nu putea cu nimic satisfece nici foamea sa. Cu un cuvént, Irod trebuia s& sufere toate chinurile trupesti ale omului de toti lep&dat si oséndit, chinuri, care inca si mai mult se mareau de suferinfele morale, Dar esta nu smeri deloc pe Irod. Stiind c& nimenea in toat& fara nu va varsa nici o lacrimé, el puse fa cale un plan infernal: sd nimiceasca chiar in clipa morjfi sale toata arlstocrafia ari, invitet& cu viclesug la © petrecere in circ, ca macar prin lacrimile rudelor acestor ucisi s& semnaleze ziua morfii sale. Din fericire porunca lui in aceasta privinia n'a fost executata si Irod, inc numai cu cinci zile inainte de acea, dand decret s& fie ucis fiul siu Antipatru, cu putin inainte de pastile anului 750 dela fondarea Romei, muri in vérsta de 70 de ani, in anul 34 de domnie”). Vestea despre moartea crudului tiran se 1&{i repede pretue tindenea si tofi respirard ugurafi. Aceasta veste ajunse sin Egipt, Dreptulu Iosif { se ardita tngerul Domnului in vis sisi zise : ,scoald, ia Pruncul si pe Mama Lui, si mergi in pamantul lui Isreil, c& au murit ceice céutau sufletul Pruncului*. Cu sufletul usurat [osif plecd din Egipt. Dar sosind Ja hotar, el afl, c& in Iudeea s'a facut rege Arhelae, fiul lui Irod, gi s'a temut sd meargd mai de: parte, de oare ce Arhelae fiind cu totul vrednic de tata! sdu, chiar la urcarea pe tron igi ar&t& natura sa crudd, ordonand si 1) Iosif Flavie, Conte. Aplon. 1, 6. 2) Unt reporteace moertes ful Irod oftre primdvara anulut 755 dele fondares Ro, eel seu chiar cdtre lenuare a aezstul an, bazinduese pe oare cose date talmudice, dar ts aenere feta de sartcla de date, chest aste aug poate gésl o solujune exactt.54 ucid& in templu trei mil de supusi ai sai, Greaua stare pe gan duri a lut losif tn asemenea imprejurdri ira fost din nou deslegaté prin o revelatiune, in care i se d&du indicatie s& se ducd in Gae lileea, care cézuse de mostenire lui Irod Antipa. Acest din urma, distingéndu-se prin un caracter mai dulce si om de o politict mai sinatoas’, chiar dela inceputul domniei lui intoarse toatd actiunea sa la intarirea prosperitatii provincii sale, atrese intr’insa str&ini folesitori pentru fori si pe cét fu posibil se sili sé imbue natfasc& situafia poporului stu. Atunci Tosif p&rasi intentiunea, ce se pare ca o avea de a se ageza in orasul natal al regesculul sdu sirimos David si plect spre oragul stu de mat nainte Naze« ret, care asifel s’a invrednicit de cinstea de a educa in sine pe Maatuitorul lumii,dae de inelepeiunes si herul ul Dumaeren ere | peste Dons Eoanyhette Lace, I, 40 CAPITOLUL V. COPILARIA MANTUITORULUI HRISTOS IN NAZARET. Antuitorul lumii, nascut Intr'o pester’, care servea la vreme rea de ad&post unor pistori seraci sl turmetor for st fusese culcat tn esle, binevol sdesi petreacd gi toti anti cresterei sale in oragul, care nu corespunde nici decum ideei omenesti de maretle si slava. Nazeretul era unul din acele oragele neinsemnate ale Galileei, care ca una ce era ocupaté de 0 populatie amestecat’ de iudei si p&gani, nu se bucura la adevaretii iudeii de ua nume bun, Limba stricaia grecor iudaicd sau aremaica si caracterul indoeinic al religiei agezase aceasti provincie aga de jos in parerea carturarilor iudet, c& la ei chiar se fore mase conyingerea, cd ,din Galileea nu s'a sculat proroc* (loan, VII, 52). Dar acest nume rau, impartisita de toaté Galileea, cu o deasebit’ putere cddea mai eles asupra Nas zareiulul, cate care cu dispret se refereau chiar pan& si Galt lien}, Cauza acestui fucru nu se gtie, da ea se putea cuprinde sau in raporturile lui stranse cu paganii, sau in insesi caracterul locultorilor, care se distingeau prin o extrema necredin(& si ras: 1 Cat de limpede se vede atta din proverbul lor Din Nazaret poate oare fi ceve beat loans ty 46,58 vratiri crude, pe care in urmé a avut si fe incerce gi insugi Hristos (Mat. XII, 51-58; Luca, IV, 16-28). In fine si in genere acesta era un oragel aga de nimica, incét cu dansul au stitea in les gatura nici un fel de amintiri istorice din viata poporului ales si chlar fnsusl numele ful niciodaté nu se tntalneste tn Vechtul Tese tament'), Dar cu toate acestea, Nazaretul, agezat in una din cele mai frumoase cotlovine ale Galileei si inconjurat din toate partile de dealuri pitoresti, prezenta locul potrivit, unde sf. Familie putea pastra fn liniste si obscuritate dumnezeescul amenet, ineredintat pure t&rel ei de grijé, pana ce va sosi timpul aparitiel Ini Mesia la opera mantuirii lumii. Si enume acolo dumnezeescul Prune a crescut sub acoperigul séréc&cios a numitului su tat’, [osif, lemnarul din Nazaret. Dupa marturia expresiva a sf. Luca, El crestea si se intirea cu duhul, umplandusse de infelepciune si harul ul Dums nezeu era peste Dansul* (Luc. Il, 40). Ca om adevarat, Pruncul Hristos incerca si neputinjele omenesti ale copilariei, asacd vrasta majoratului trupesc si duhoynicesc a fost ajunsi de Dénsul cu aceeasi trepialitate, cum se ajurge ca de oameni obignuifi. Evan- ghelistil nu ne comunica nici un fel de am&nuntimi din vista cos pil&riei lui Iisus péndla vrésta lui de doisprezece ani, dandune lamurit a tnfelege, c&, contrar istorisirilor apocrife, care umplu copiléria Lui cu felurite minuni, chiar in jocurile coptlaresti, El a trait viafa omencascd obignuit8, desi strain de orce pacat gi crege tea tn conditii obisnuite viefei religioase, familiare si obstesti de atuncea, Aceste condifiuni, cunoscute contimporanilor, nu au nevoe de explicatie deosebit’ a lor pentru cititor, pentru care lueru evanghelistii esau si trecut sub f&cere, cum de obiceiu scrlitoril trec sub ‘cere conditille viefel Inconjuraioare de toate zilele, presupunandu-o cunoscutd lor. Dar pentru noi, desparfiti de acel timp de mii iniregi de ani si care tréim cu fotul in alt climat, pe alt taram, sub alte cerurf, in condijluni cu totul altete religioso-morele, socialo-familiare si de stat, condifiile vietii de atuncea ne prezint& ceva cu totul neobignuit, care cere studiu si Lmuriri. De aceea nui deloc de prisos s& ne émurim anume acel mediu original, in care au fost petrecuti de Hrisios Mantuitorul anii copilariei sale cu emintirile ei, care se reflecteazé in urmée toarele cuvinte si pilde cle tui Hristos. Find dup% omenire fiul unor parinfi credinciosi, din care 1) Dealtmaintrelea unli ientificd Nazeretul cu Saridul eau eu EnSeridul, oras, care pe vrenes lui llsus Navi teseamné grenija de sord a tribulut fal Zabufon. L Navi, XIX, 10-11, Eéersheim pag. 145aT numitul sku tat s'a tnvrednicit din partea evanghelistulut de nue mirea de ,Om drept* (Mat. J, 19; ,fara Iosif, flind om drept*, etc,), adecd, care din tinerete implinise legea fui Dumnezeu, iar Preasfanta Mama a fost numil& ce inger ,Plind de har“), adeca pentru evlavie sa si pentru morela treprosabild si peniru cura fenia trupeasci plin& de darurife inalte ale harului —lisus astiel « din anii copilariei s’a educat in atmosfera cea mai curaté a unei familit cu adevarat sfinte. Dar chiar gi in afara de aceste conditil exclusive, care in&lfau casa fui losif din randul celorlalte case, se stie, c& viata familiara a poporului vechiu iudeu, cu toate ne+ cazurile istorice din soerta fui, si in genere prezenta un tablou foarte atrigztor si inalfator. La ei niciodati nu s'a perdut din vee dere acel ideal al fericirei familiare, care a fost realizat in viata patrierhulut Isaac cu femeea sa Rebeica, Femeea intre iudei nicie odat& n’a fost pogorata la starea asa de atarnatd si disprefuit’, cum era asta la celelalte popoara ale rasaritului, pentrucd prea: sfanta carte a lui Dumnezeu ii invija, c& femeea este os din oasele b&rbatulul si trup din trupul [ul si e menit& s& fie ajutorul Jul (Fac. Il, 20-22). $1 femeea Vechiulul Testament in cele mal bune reprezentante ale ei a justificat in totul situatia sa vrednici gia realizat idealul fericirii familiare si a prosperitatii. Ea gira fasat urmele pe multe pagine a cértilor sfinte, st s'a invrednictt de cele mai inalte loude. Idealul femeei bune, cum e zugravit ef in cartea pildelor lui Solomon, ne 2ugravesie inainte asa tip simpatic, care a putut si rasard numal pe terenul sdnatos al viefel femiliare solide si mfrete, ,Cine gia gisit femee virtuoas&? intreab& regele Solomon. Preful ei e mai mare decat al perlelor. — Se ridicd coplil, — si o fericesc; se scoali barbatul si o faudé; au fost multe femei virtuoase, der tu fe intreci pe toete. Fata delicati e amAgitoare si frumusefa desarté; dar femeea, care se teme de Demnul e yrednici de lauda* (Proverb. XXXI, 10, 28-30}, Si inadevar nici intr’o literaturé nu se poate gsi incd un ideal aga de inalt si ffumos de femee si mama, ca acela pe care nil pres zinté poezia sacré acum nu mei pujin de trei mii de anf, cand in Grecia abea incoltia viata civilizata, iar Roma nici nu era ins scrisi pe harta lumii, Chipul, conturat de stilul inspirat de Dums nezeu al Infefeptului, sia pastrat tnfelesul séu pentru toate veacus rile urm&toare. Cu veacuri intregi imainte de preasfanta Maria imnul entuziast al Iui despre femeia virtuoasd era pe buzele fies © 1) Leo, 1, 28) «Bus eytl tu inze femel", cee pling de her, Domsul este cu Tine; binecuvent58 c&rei fete din Vechiul Testament, pentru ca sentintele cariilor sfinte erau bine cunoscute intreguiul popor iudeu. Tabloul conturat in te'insele a iubitoarei de fidelitate, a activitajii necontenite, a infes lepciunii, a gospodariei, a crufarii si a respectulut de sine, a rese peciulul nobil c&ire b&rbat si a evlaviei cétre Domnul, gi in fine a iubirei materne si a ingrijirif de copii, prezenta obiectul_demn al ravnei pentru multe femei din Vechivl Testament. Si acest ideal, dup& cum suntem tn drept s& asteptim si sti presupunem, a fost perfect realizat de Preasfanta Fecioara Maria in modestul ei cere familiar, ~ atat in caracter, cat si in toate trebile casnice, si aceasta a fost prevazut de Fiul ui Dumnezeu, Caressi alesese pe dines cuvantata Mama, c8utand la smerenia Ei si supunanduse smerit grijei Ei materne despre educafia tn copflirfe si tinerefe. Cu buna randuiala si tonul tnalt al familiei, natural, se impre+ un& respectul profund al copiilor c&tre parinfi. Fiecare copil ga sindursi un ideal sacru de respect si de ascultare de périn{i, in infelegere de bund voe afui Isaac chier la junghiere, c&nd aceasta a certo vointa tatdlui. Fiecarui prune iudeu din anil copilariei i se inspirau cuvintele, pe care insusi Dumnezeu le serisese pe tablele de piatrd: ,Cinsteste pe tetdl tiv si pe mama ta, ca si se prelungeasca zilele tale pe pamant". (Es. XX, 12), si aceasté poruncd se repeta mereu in tege (Lev. XIX, 8). Neascultarea de taté sau de mamé& se ridic& la gradul de crima social, care se putea pedepsi cu moartea. Copifi nevrednici se supue neau la cele mai grele ameninjari ale méniei Dumnezeesti, In ise toria sfant% copilul putea citi, ca Iosif, acest tip prea nobil de iubire sfanti, ,intélnind pe tatal siu, c&zu pe grumazul Ii sl a plans muli* si ys'a inchinat luipén& fa pdmént", cu toate ca era mare demnitar al fui faraon (Fac. XLVI, 29; XLVIII, 12), si cum. marele legiuitor al [ui Israil, Moise, intimpinand pe oaspeiele su, »8'a Inchinat tui sila sacutet* (Es. XVII, 7), Pruncul de timpuriu cunostea istoria blest8muluf, care a c&zut pe nerespectuosul fiu al lui Noe, si lui { se inspira legea, dupa care tinerli ,Trebue s& se scoale inaintea persoanelor c8runte si si cinsicascd fata bae tranului* (Lev. XIX, 32), si deasemenea si sentintfa inteleapta a fiului fui Sirah, care spune: ,Din toat inima sa cinstesti pe tatdl tu, si s& nu uifi durerile de nastere ale mamei tale. Adu+{i aminte, c& tu esti n&scut din ei, si ce poti it: s& le dai tu, cum fisau dat ei tie“? (Sir, Vil, 29, 50) Si cat de adanc aceste inspirajiuni se inrdd&cinase in poporul iudeu, ne arati aceea, cat de colosela gi cu adevérat sfant’ importanfa se da binecuvantérii parintilor si58 ce nenorocire se considera perderea sau privatiunea de dansa Viafa familiar’, care se intemela pe asemenea principii pres zinta un mediu foarte plicut pentru educafia morali a copiilor, pe care la randul lor parinfii if considera cea mai mare binecus véntare pentru dangii si o adevarala fericire, revairsand asupra [or toati puterea iubirii lor si a grijei for. Ingrifirea lor se exprima cu deosebire in siguranta de a le da copiilor cea mai buna edus cafie, si anume in spicitul fegii Domnulul, In opera educa(tei luau parte amandoi périnfii, cum se vede aceasta din istoria Susanci, despre care se spune, cé ,périnjii ei, fiind drepti, invajard pe fica lor tegea fui Moise“ (Dan. XIII, 3), si deasemenea din istoria lui Timotel, care ,din copilarie tia sf. Scriptura si primise o educetie religioasa dela matusa sa Loida si de la mame sa Eunica @ Pim, |, 5; Ill, 15). Dar mai important ca orce anume asupra tatalui apaisa datoria s& invefe pe copii de ambele sexe gi s& le predea legea sf in genere sf. Scriptura, care alcdtuiau aproape esclusiy obiectele culturii iudeice. Prin hotdrari directe se cerea dela orce tata, ca el si predea cu sacguinf¥ copiifor sii istoria sfanté a poporulul stu cu marele fapte sl feluritele necazuri din viafa strébunilor lor, precum gi hotérarile legii, si s8 convorbeascé cu dansii despre ele, fie stand in casd, sau aflandusse pe cale, plecand sa se odihneascé sau sculandu:se din pat (Deut VI, 7; XI, 19; IV, 9 10). Lamurind hottrdtile legit, rabinii cereau, ca copilul sé inceapa invafarea legii pe de rost, cand a implinit cinci ani, jar rugéciunile incepatoare ele slujbel de dimineata sii se predea din acel moment, cénd el a inceput a gai, Necontenita randuire a marelor sarbatori cu ceremoniile for natural stérnea curiozitate copitlor really de efe, si explicarea insemnare! lor se impunea parintilor ca o datorie sfant. Cartea pildelor lui Solomon abunda in dovezi despre aceea, cu ce ingrijire seimplineau aceste prescripfiuni atat de tata, cat si de mama, Intr'e casa bine orgae nizat& si eviaviosi nu se pierdea nici o imprejurare potrivit’ — nici lamasa dela pranz, nici dimineata si sara la lucru manual — pentru a inspira minfilor tinere respectul c&tre Dumnezeu si nee contenit de a le preda poruncile gi legile, panace ei le invitau pe de rost. Asemenea réndueli predomineu din veac in flecare familie evlavioasd de iudeu. Dar educatia familior’ mai tarziu incepu fncetsincet s& cedeze locul gcoalei. Scolile la inceput au fost ins troduse numai peniru educalia si cultura orfanilor, care astfel nu ayeau putinfa si primeasc& educatie casnick; dar mai tarziu in60 scoli au inceput s&-gi trimita copii si insusi périnffi si opera gcoalei, catre timpul nasterei lut Hristos, capaté pintre iudei o largé dese voltare. Fiecare oras obligator trebuia s& aib& scoala sa de oare ce ,oragul, zice Talmudu, care nussi are scoala sa, trebue sd piari® ,lerusalimul a peril de aceia, céa neglijat educetia copiilor s8i**), Iosif Flavie nu odat& vorbeste cu mandrie de acea grifi, cu care iudeii se refereau la educatia copiilor s8i. ,Despre edue catia copiilor sii, zice el, not ne ingrijim mai mult decét de orce alta, si paza legilor si inspirajia prin ele a evlaviei noi o consi derém ca lucrul cel mai important pentru toaté viafa). Aceia isl atrase asuprésle rusinoasa numire de ,amhaore}‘+ yoamenii p&man« tului“, care avand copii, nu lezau dat cunostintile cuvenite in lee gea Domnutul cu ajutorul invataturit acasé sau in scoala. Rabinii determinau exact insusi inceputul invafaturei in scoel8, .s% nu incepi a invaja pe baiat (in scoala), spune unui invafator savantul rabin Rabba, panala etate de sase ani; far din acest an tal sid invaf’, cum inyefi boul, care din zi in zi duce povere tot mei grele*. Chiar numfrul elevilor se defines exact pentru un invas (ator. Invafatoru! putea st aib& in scoala 25 elevi, far dacd el erau 50, atunci trebuia doi inv8{Stori; daca ins& erau 40, atunci trebuia un invafator si un ajutor, c&rvia trebuia s8-i plateascd o parte Invafatorul principal si o parte parohia. Seful scolii de obi ceiu era havenul, adec& geful celei mai apropiate sinegogi, ba si insusi scoala in majoritatea cazurilor se instala in sinagog’. In scoala, copiit potrivit cu etatea lor, sedeau pe pardosalé, cum e asta si ast&zi in ras&rit’), in care caz invatatorul ocupa loc pe un postament deosebit mai inalt. Copii cei mai mici aveau in manile lor, in calitate de abecedar, mici exirose din Biblie‘), de oare ce carfi dup& infelesul nostru atuncea nu existat: ine’. In scolile orientale de astézi lectiile se scriu de elevi cu cretd pe plici de lemn, in genul pl&cilor noastre, de pe care apoi se pot sterge, ca si se scrie in locul for altele. Aga, dupa toat& probas bilitatea, se proceda si in vremea veche. De problema principals a sa invafétorul isi punea: si comunice copiilor cunostinfa prex fioas8 a legif, necontenit adapténdusse Ja capacitatea si falentele lor, temperand severitatea cu bunatate, si mal cu sama avand in vedere scopul suprem al educatiunii. A feri copifi de orce 1) Sabbath CXIX, 6, ettat 1a Ginsburg, Syect Bibe 2) |, Flavie, Contr ap. 1. 12. 3) Mal tarsiu au fost Introduse § scaune. 4) Din causa gril despre pastearen.61 contact cu viciul, a cultiva intringif blandefa, chiar si cdnd ei ar fi trebuit si suporie si cea maf mare nedreptate, mai curand a arata pacatul in toatd uraciunea lui, de cat ae! feri de consecinte, s& laspire dreptatea riguroas’, a evita tot ce ar fi putut duce la idei nepldcute sau impresii si a face tote acesiea fra nici o patima, fara severitate peste masur& si in acelasi timp fara slibi- tea disciplinif, cu distribuirea rationala a timpului intre ocupatiuni si repaos, cu grija cumpanité despre temelnicla cunostinjelor : jatd in ce sta idealul, pe care fiecare invafétor iudeu il ayea inaintea ochilor sai si pentru care anume era si inbrafisat cu aga respect inalt invafitorimea in Iscail. Ce se atinge de obiectele de inva{atur’, apoi in genere clevii pandla varsta de zece ani se ocupau esclusiv cu invétarea Bibliei, dela zece panila cincisprezece ani cu invatarea legii nescrise, sau @ misnel, dupa care elevul putea deja pai in acele discutiuni teclogice, care serveau de oblect principal de ocupatie in scolile de rabini. Acest curs, negresit, nu era obligatoriu pentru tofi, aga c dupa trei sau cinci ani de invafatura baiatul dac’ nu mani- festa un deosebit succes si nu dadea mare nadejde in viiter sau simplu nu avea mifloace indestulétoare pentru a urma sh se cule live mai departe, atunei cultura lui se termina cu scolile inferioare. Invafarea Biblici se incepea cu cartea Leviculuf in parte cu acel scop, ca din anit tims OSG, puril sé deprinda pe cos » : ee Maan iste pii cu legiuirile rituale, 2 care se cuprind in aceae LAGE Qe 3855 veteranii lui Alexandru ele orasitul Gheraza cel Mare, si deaceea numit& pe numefe propriei lor capitale ma« cedonene, si Gadara renumitd pe vremea lui Hristos prin apele sale minerale. Gadara a fost restauraté din ruinele sale de Pome peiu si se falea cu ulitele ei pavate cu bazalt, cu coloanele sale corintice si cu edificiile sale mastve in sill roman, 1n care a fost si Hristos, de oarece in imprefurimile acestui oras El a vindecat doi indraciti (Mat. VIll, 28; Merc. V, 1). Numeroasele gropnite scobite in dealurile inconfuratoare, inca si ast&zi prezintd o mare turie izbitoare 2 veracit8tii istorisirii evanghelice. Populatiunea iudeicd din Pereea era pujin numeroas’, de care ce inir'insa predominau paganii. In partea nordic& a ef, de preferinf’ traiau sirieni, iark la sudyarabi. Insesi oragele acestei provincii in cea mai mare parte erau neatarnate cu finutul ce128 apartinea fiecdruia din ele, si astfel, desi aflanduse in hotarele posesiunilor lui Antipa, in realitate au alcétulau parte integranta cu posesiunile sele. Sub denumirea de Decapolia, care alcStula un grup de zece orase ale sale,— Filadelfia, Gadara, Gipnos Refana, Dio, Pela, Gherasa si Canala, impreuna cu Schitopole sunt situate pe malul apusean al Iordanului, alcdtuiau sub nemijlocita stépanire romana o alianja, alcatuita in scopul apirarei contra bandelor locale de prédalnici si a hoardelor arabe, si aceasta in tealitate le facea pe ele oare cum un stat aparte. Lui Antipa de fapt ft apartinea numai acea parte din aceasta provincie, care nu intra in conducerea acestor orase. Mai sus, dincolo de Pereea, pe vremea lui Hristos se afla tetrerhia lui Filip, ce se intindea panala coastele Ermonului la nord si panila pustie spre sud, Ea cuprindea in sine finuturile Glavonitida, Ituria, Trahonitida, Avramitida si Batanea. In toate finuturile acestea in timpul vielff pamantesti a Méntuitorului, locuia © mare populafie iudaicd in mijlocul unef populatiuni incé si mai numeroase de sirieni, arabi, greci si fenicieni. Provincia aceasta se afla sub carmuirea ul Filip, fiul tui Irod si a Cleopatre! teru: salimleanca. Dup& etatea sa el ocupa mijlocia intre Arhelae gi Antipa si impreuné cu dangii s'a educat la Roma, dars'a finut cu totul la o parte de intrigile familiare si era destul de sincer, ca s& mijloceascd pentru causa lui Arhelae inaintea lui August. Find cel mai bun dintre fii lui Irod, el nu numai susfinu causa casei sale, dar s'a si bucurat de inalt respect inaintea romanilor, iar iudeii il respectau fn chip deosebit pentru c& nu era fiul sax marinencii, ci se tragea din fiica Sionului. In curgere de 37 de ani ai domniei tui, ei a fost nu mai putin bland cu supusil sai, ca si iubitor de pace fafi de vecinii si. ,E! manifesta, ~ zice |. Flavie, ~ cumpatere si liniste in viafa gi cdrmuirea se. Necontenit a tlt in fara supuse siesl si mereu cAldtorea printr’insa pentru instaurerea dreptafii: scaunul su de judecats ~ sella curulis - purvreasl insojea, asa ca el putea fi imediat asezat in piafd sau lang& drum, ca de pe el si audé plangerile f&r8 nici o emanare“'), Curiea lui consta numai din putini prieteni, pe care el rar ii sschimba, si despre el se spune, c& in grifa sa de popor lua dela dansul aproape mai putine impozite decét i se cuvenea. Masurat’ in ambifia sa, el se ocupa mai mult de cinstea modest de a descoperi izvoarele Iordanulut decat de slava zgomotoasa politica*). i) I Flav. Ange XVID, 4, 6 2) L Flav, Antig. XVI; 19, 7139 In Evanghel yoarea sa 5 ce el nu se pomeneste, desi marturie bund in far rvesie eccea, cd Hristos nu odal& a fest in heterele pesesitinilor tui, cand se indeparta dela viclenfile propriului su domnitor Antipa st de ura feriseilor galilieni. Filip era cdsatorit cu neposta sa Selomia, fiica lui Irod Filip, fratele stu neincoronat, si care era vestit’ prin rdutafile ei de lrodiadé. Domnia lui s'a prelungit tn tot timpul vietii pamantesti a Mantuitorului si a murit {nsfarsit {r8 de copii, la un an dupa réstignire, in Vitsaido, sau Livia, pe malul lacului Galileei, si a fost pus in gropnita, pe care sho ficuse singur ca loc al cdihnel sale.CAPITOLUL X, LA ZORILE ARATARII LUI MESIA. ne& nici un"stat nu ardtase atat de mare putere de asimilare a popoarele supuse siesi, ca imperiul Roman. Provinciile supuse lui de obiceiu mai tarzit igi inecau viafa lor national in viafa cuceritorulut or. Legile iui, limba si religia intr'o masuri mai mare sau mai mic& se Inrédacinau pretutindenes, unde erau indifati vulturii sai, si dovadd a triums fului sdu serveste larga rispandire a rasei aga zise romana chiar si in ziua de astézi. Dar cu totul altmintirelea era in Palestina. Acolo Roma se intélni cu o stare de lucruri necunoscuia ei pana atuncea, asupra cérefa ea nu tntoarse atens fiunea cuvenit’, dar nici, nu fu in stare s& 0 pri- ceapa. Iberii sau Galii, fiind odata cuceriti, nu le mai pricinui vreo nou& grifé cuceritorului, cl cue rand primeau obiceiurife, civilizajia si legile Romei. Numai mune tenil ludeii refuzau orce raporturi pagnice cu stépanitorul [umii, se raportau cu dispret truias, c&tre cei mal mandrii ffi i sai of chiar in prezenfa lor, ia fara lor, priveau ca la nigte spurcafi Scoala cea espra de veacuri, strabatuta de poporul inden pana la cucerirea Palestinei de citre Rome, sub Pompeiu, fauriseMa. dintr'insul sub toate raporturile un popor unic in felul sau. In: tulfile religioase ale ste&mosifor devenira pentru dansu! obiectul devotamentului pasionat de neinvins, de care se entuztasma toaté viafa. Nenorocirea robiei babilonice, invé{atura conducatorilor lui dup& iatoarcerea din robie sia succesorilor lor si fupte religioast- moral sub steagul unor astfel de patriofi plini de ebnegatie, cum au fost Macabeii, au facut din iudei, incetul cu incetul un popor, a carul existenta era strans legata cu legea lui; un popor, care era gata s% suporte mai curand orce tortura si sA se predea s8 fie mancat de flarele sélbatece In circ, decat s8 schimbe un singur cuvant din cele ce se opreau de lege’). jemeile erau gata s& sufere {ate chinurile muceniciei decat s& guste hrand necurata, si barbajil ereu gata maf curénd sd se predea la taiere in bucd{i fKrX nici o incercare de impolrivire, decét s& scostd sabia in ziua sambetei (1 Macav. ll, 27-38). Toaté viata lui era anturaté de rituale s{ de Insiltufiuni religioase, care aveeu pel.iru dansul caracter absolut sacru. Contactul cu celelalie popoare dupa putinfa se admitea numai pana Ja anumite limite. El se indeparta de toate celelalte popoare, ca de necurdfenie sau ca de lepré. Iudeul cum se cade evita pe pagan sau pe samarinean, fariseul se ferea de tudeul de rand; evreul ascetic se deparia de tofi oa menii in genere in pustie. Frice de Intinaree rituala silea pe fies care s& caute singurul refugiu de ea in pustie pana ce insfarsit lucrurile ajunsera la o stare bolnvicioasd, de felu! acela, in cere se aflau colonistii samarineni ai insulelor mérei Rosii, care rugau pe fiecare strain s8 nu se apropie de ei). Insesi tara, sfinfita prin atat de multe curdtiri, se considera sfanta, si deaceea pentru simful poporului nu putea fi o intinare mai mere decét dact cineva sub raport ritual necurat s'ar apuca sé 0 profaneze prin prezenfa sa. Chiar si prinire ludel, tofi cereau unul dele altul susfinerea sau restabilirea curafenici sale; dar prezenfa paganilor intre ei facea profanarea zilnicd aproape inevitabila. ji poti inchipu’, ce groazi a fost pentru popor, cand chiar sfante sfintelor, in care putea si intre numai singur arhierevl gi ined si el numai odei& in an, ~ dupa multe curajiri, a fost profanaté de pagénul Pompei si cand insusi numele Dumnezeului ler, pe care iudeii nu indrézneau stil, rosteasc’, incepu zilnic sa fie supus 1a hule de cdire soldefii Tomani pagani! Plangerea psalmistului izbucnind din pieptul siu in timpul deja demult trecut deveni,din nou deviza fiecdicul fudeur 1/1, Fav. C. Apion. 1, 9) Jost Gesehlente, f, 7.143 »Dumnezeule, paganii au intrat in mostenirea ‘Ta, gi aw spurcat biserica Ta cea sfanté?* (Ps. LXXVII,’), Asemenea nenorocire iudefi o puteau atribui numai méniei lui Iehova pe poporul séu cel ales. In sinagogi necontenit se citeau cuviniele, in cere limpede se exprima aceasi& judecaté a fui Dumnezeu: ,Si s’a aprins mania Domnului asupra poporulut Lui, $i s'a ingrefosat El de mostenirea Sa, si ira dat pe dansit'in manile p&ganilor, si cei cesi urau au inceput séi stépaneasc&! (Ps, CV, 40, 41). Insesi pamantul se afla sub blestim. Poporulut i se parea c& oarecum asupra Iui nu mai céidea indestulator roua binecuvantirii, pare c& fructele isi pierduse aroma si gusiul, si agoarele nu mai dadeau secerigurile cuvenite?). Romanul practic nu putea pricepe pe un popor asa de idealist; dupa parerea sa, legea lui avea nu mai putin’ importan{i superioar’ decat si 1a judei, dar legea lui era legea imperiului, iar legea iudeului era a Dumnezeului celui nevazut; scopul el principal era susfinerea ordinei externe si a civilizatiei materiale, pecand iudeul se raporta neglijent la progresul material si se scula contra celei mai prime condilii de supunere politic’. Asemenea iudeului, romanul pleca dela ideea de datorie; dar aceasta era datoria, pe care el o datora statului; iudeul insa lepaida orce independenf& in ce priveste autoritatea piménteascd si se finea strans numai de teocrafie. Romanul se ingrija numai de viata prezenta, iar pentru iudeu toate cele prezente erau indi« ferente. Unul se inchina celor vazute, celdlalt celor nevazute. Pentru iudeu, romanul era un om necurat si lepros ; pentru roman judeul era ridicol dupa religia sa si uriciosi in fata trufiei sale. Ambii se disprefuiau unul pe altul, Pompei a inceput cu aceea, c& s’a raportat cu nepasare c&tre credintele lor sfinte, si succes sorii s&i au pasit pe urmele ful. Desrédacinatorul case! lor regale si priefenul samarinenilor urafi de dansii, a fost facut rege in lerusalim, si mai tarziu procuratorii romani au stors orce viaga din far& si cu tmpilet poporul panala extrem, nedand nici o a: tenfiune la cele mai delicate sentimente a lor. Religia romani consta din credinfa in puterea magied a numelui de roman si in invineibilitatea armei romane; intr’insa se diviniza numai forja brutala, fara suflet si cruda. Slujitorii unei astfel de religii au puteau s& injeleagd nimic aga ceva inalt, ce alcatuia obiectul credinfei iudaice, si pentru dangii era ciudad insusi indltimea 1) Mischina cltatt fa Giedrer, das Jabrhunder des Hels I, 196 9) Idem.14 pentru oameni de a da o imporianfi inalt& ideei, si inc& si mat putin a muri pentru ea. Nusi de mirare c%, carturarii iudei vedeau in imperiul roman a patra fiard a vestitei vedenii a prorocului Danifl, fiar8, care era deosebit& de toate si foarte grozava, cu dintil de fer gi uns ghiile de aram&, manca gi sférma, gi restu! c&lca cu _picioarele* (Dan. VII, 19). ,Doamne, se spune in una din cértile cele mai noui, ,pentru noi ai creiat Tu veacul acesta. lar despre celelalte popoara, care se trag din Adam, Tu ai zis, cd ele sunt nimica, chs asemenea scuipatului si toaté multimea lor Tu o ai asim&nat picdturilor, care picur&é din vas. Si acum, Doamne, iat& aceste popoard socotite de Tine drept nimica, au inceput s& ne sl&pée neascd pe not si sd ne manance. lari noi, poporul Tau, pe care Tu lai numit intéiu ndscutul Tau, unul n&scut, iubitul Téu, sune tem dati in manile lor. Dac& pentru noi este creat veacul acesta, pentruce nu primim noi mostenire cu veacul? Si pand cand aceasta ?* (3 Ezdra, VI, 55-59), In urma& iudeii anume citre ros mani aplicau cuvinte, in care se exprim& preamérirea iudaismulut peste lumea ceialalté. ,Ascultd, ce am sé-{i vorbesc eu si ce are s&ti spund Cel preainalt~si cu privire la romani au interpretat judeii aceste cuvinte ~ n'ai rimas tu esti care rAmas din cele patra hiar&, pe care eu lesam pus st domneasca in veacul Meu, ca printr'insele s& vie sférsitul vremilor acelora, si a patra din ele a venit si a pus capat tuturor fiarelor foarte inainte si a finut veacul in mare groazi si toaté lumea tn impilare grea si cu cea mai mare stramtorare a celor de sub st&panire gi atat de multd vreme a locuit pe pamant cu viclesug. Tu ai judecat péméniul nu dup’ dreptate. Tu ai stramtorat pe cei blanzi, af fignit pe facatorit de pace, ai jubit pe mincinosi, ai ruinat casele acelora, care au adus folos, si ai d&ramat zidurile acelora, care Mu fiau adus vatémare. $i a intrat Ja Cel preainalt jignirea ta, si trufia ta la Cel puternic. Si a privit Cel Preainalt fa vremile trufiel, si tata Aen ele s'au terminat, s'o umplut mésura (heo. Xi, 13) nelegiuirilor ei, Deaceea s& dispari tu, vulturufe, cu groznictie arfpi ale tale, cu grefoasele tale pene, cu relele tale capete, cu crudele tale ghiar& si cu tot trupul tdu netrebnic, ca sd se odihneasc& tot145, pamantul si sd scape de silnicia ta $i s& n&d8jduiasc& in juder cata si mila Creatorului sau“ (5 Ezdra,XI, 38-46), O asifel de urd neimpicatd si dispref crdacen din partea unui popor asa de slab gi in multe privinte aga de ridiccl pentru romani, fireste intémpina impotrivire o nelubire le fel sl, daca e posibil, o si mai mare disprejuire. ludefi la ince put in Rora in mare masura constau din robi, si numérul lor din en in an se mirea, de oarece ei cérduri iniregi se vindeau tn pie(cle de nee volnici. Dar cumparatorii gasir8, c& robii diatre iudei, cu legea si cu ritualele lor pricinuiau mai multa grijé in gospodarie decat sa fi fost buni de lucru; si deaceea fi se ing&dui s&-si rdscumpere libertatea pe prefuri foarte mari. Astfel in Roma se ingramadi ireptat © enorma mulfime de libertini iudei spre groaza rumanilor in genere, care i enumerau Ja una din cele maj mari plagi ale orasului. Din cartea Faptelor Apostolilor se vede, cit de adesa au fost ei pricina turburarilor (Fapt, IX, 25; XIII, 45, 50; XIV, 1; XIV, 19, XVI, 10; XVII, 5; XVII, {, 2; XXI, 30), Mizerabili, zolosi, turburatori, desgustatori si necontenit aroganfi in nadejdea de asi face prozelifl, fudelf au fost pe rand obiectul deosebit al glumelor, al injuriilor si al urei arogantilor romani, si aceasté ura a sporit din pricina acelei indulgente care religia lor o gisi pinice femelle si fetele romanilor. Demnitarli, cari pleceu din Roma in Iudeea pentru guvernarea acestui popor, deja adusese cu sine dissret si desgust pentru dansul, caressi gasise expresia sa in dispozitia de a crede povestirile asa de revoltatoare st absurde, cum e aceea, cum cf iudeii in templul-lor s'ar fi inchi- nand la un cap de mdagar, ca la Dumnezeu'). Ce referinte catre sine ar fi putut ei astepta dela romani si dela guvernul roman, aceasta se vede din multe sentinje ale scrlitorilor romani, Vore bind de iudeli, trimisi in Sardinia, cu climatul ei ucigétor pentru @ nimici acolo pe bandifi, Tacit adaug’, cd ,chlar daca el vor peri din pricina climatului, nu va fi nici o paguba"*), Apolonie Teonul ar fi spus lu Vespasian in Alexandria: ,Cand cineva a yenit de pe cdmpul de razboiu si a spus, c& voi afi fi ucis panala 30000 de iudei si in altd batAlie panala 50.000, atunci eu am luat pe vorbitor {a o parte sf bam intrebat: cesmi vorbesti tu de asta; s¢ poate oare si nu ai ceva mai demn de spus“®), Chiar Mare Aureliu, cel mai inalt in vederile sale mai tarziu, ar fi mae 4) Fac, Hit. 51. 2) Annal. I, 85. 3) Philos. Ap. Il, 33,146 nifestat 0 asa urd catre iudei, care dupa disprejul siu mugcator fntrece un raport tot ase de mugc&lor fe{é de dangil a tuturor celorlal{i, .O marcomani, si sarmati!* esclam% imparatul trecand din Egipt in Palestina, si pomenind despre iudei: jeu am gésit in fine un popor, cere e mai jos si mai réu chlar si decat vol" Dintru inceput iudeii se raporiau c&tre romani cu mirare gi Tespectau pentru vitejia lor si pentru marile intreprinderi. luda Macabeul a objinut o alianta cu dansii, si chlar si mal tarziu, in timpul domniei lui Ioan Hircan poporul inc& nutrea fa de ei sentimente bune. Pricina pentru care s'a sévérsit asemenea schims bare bruse’, a fost gresala lui Pompei. Viclenia, cu care el a pus stpanire pe far& si pe capitala Iudeei, obraznicul dispret, cu care el a intinat Sfanta Sfintelor, si aroganta, care la facut, in scopul indlfarli triumfului su, sé duct in ceptivitate femilia regald, care cu incredere se diduse sub protectiurea sa, starnir& in pox porul iudeu o uri de nedesradacinat catre insesi numele de roman, ~ urd, care in trisituri infl&cdrate se infatiseaz’ in literae tura sa contimporana (in asa _numifii psalmi ai fui Solomon si alii). Urcarea pe tronul fui David a uriciosulut idumeian Irod, triofii considerau opera nationala, inca si mai mult intérir& intr'insfi aceste sentimente. In miflocul tuturor acestor nenorociri si dectideri in viafa sa, poporul totusi se menfinu pe nesimfite in credinja sa scumpa sufletului su, pe care o sustinea in sine focul ferbinte al cons gtiinjei sale religioase gi morale. In c&rtile lor sfinte necontenit se prezicea ardtarea merelui Izbavitor, care va izbavi pe Israil din toate necazurile lui. ,Tofi prorocti, ~ spune talmudul, ~ au pros rocit numai despre silele lui Mesia“. In timpurile de mai térziu nadejdea aceasta 0 desvollase cu deosebire larga in literatura national. Inc& cu patcu veacuri tnainte de nasterea tui Hristos cattea prorocului Daniil a produs o profunda impresiune prin prezicirile sale, ce au cApatat o raspéndire generala, despre peitea paganilor si inélfarea poporului celui ales pe cea mai inelté treapt a slavei sub stpanirea lui Mesia (Dan. VII, 15, 14, 18). La inceput, aceste prorocii se interpretau in senzul aplicarii lor la nenorocitul period al prigoanei religioase sub Antich Epifanul (intre ani 175-161 a. Hr), care a provocat rscoala macabeica si s’a terminat prin 0 eliberare vremelnic’ a poporului, cu un mic luminis de prosperilate, ca si cum ar fi prevestit tmpardjia lui Mesia. ,Paganii vor devora tot pamantul, célcandusl si sia147 ramandu:l, dar impérafia si stpanirea, slava cérmuirei de sub tot ceriul se va da poporulut slant al Celut Preasfant, tmparatta Caruia este imparatie vesnick si toate st8panitile vor servi st se vor supune lui*. In asemenea cuvinte Israil vedea slava viitoare politicd in calitate de sediu al teocratiei universale, cere irebuia s& inlocuiase’ regatele paganesti si s& infloreasc’ in stapanirea sa vegnicd peste toaté omenirea. In capul acestei monerhii unie versale, dup& vederile lor, va sta ,Fiul omenesc*, care va veni pe norii ceriuhti si va primi st&panirea, slava si tmparétia, aga c& toate popoarele, neamurile si limbile vor fi date Lui de catre Cel vechiu de zile si vor sfuji Lui in veci (Dan. Vil, 13, 14, (8, 22, 23, 27). Cand slava repede trecdtoare a pericdutul Macabeilor, dupa © scurta sirdlucire, iargi s'a intunecat si sub inrdurirea descom+ punitoare a cirmuitorilor de mai tarziu a sosit decderea entue ziasmului religios, ca reaciie eparu vesta literatura, care, in: meindurse pe cérfile prorocesti ale tui Daniil, arat’ o profund’ ins fdurire asupra duhului poporului. Dupa intoarcere a poporului din robia Babionulul, vocile vii ale prorocilor in miflocul lui au mutti, Adevarat, au mai aparut si epoi proroci, ca Zaharia si Malahia, si dupa intoarcerea din robie, dar cu acesti din urma, dupa recunoase terea_generalé, s'a lerminat seria prorocifor. in reafilate si el singur a vestit despre aceast construire 2 prorocilor, indicand la venirea lui llie, ca prevesiitor sosirei zilei celei mari si groznice a lui lehova (Ma'ah. IV, 6). Din acest timp in popor s'a inrddacinat credin{a, ca Ie sau in genere ,un proroc asemenea lui Moise" (Deuter. XVIII, 10) se va arata propoveduitor al lui Mesia si al imparaliei Lui, Situofia suigeneris a poporului inevitabil dadu acestei slave vile toare a lui un caracter mai degrab politic, decat duhovnicesc, pentcucd Imparajia lui Dumnezeu el o infelegea in sensul teoz crafiei, cum era ea pe vremea lui Moise, in sensul unui regat pamantese, fn capul cAruia st Dumnezeu, iar Unsul Lui in calitate de loctiitor implineste fegea Lui scrisdé. Pintre ei se afirma tot mai mult ideea c& Unsul, adecd Mesia, va reprezente ceva in felu! acelor conducatori de popoarg, care apfrea in vechea {ui storie, Ei stiau istoria lul Molse, Iisus Navi, judecatorilor si regilor; stiau, c& despre pairiarhi in sf. Scripturd se spune ca de ungii lui Iehova sau Mesiii Lui, si asemenea numire se aplica arhiereilor sl prorocilor, regilor si chiar regelul Persiei, Cirus. Pintre iudeii de mai tarziu, din timpul ce a precedat imediat ardtarii lui Hristos, cuvantul Mesia deveni numirea obignuita a148 I:bavitorutui, prezis de proroci, si aproape esclusiv marginit de ei, Dar fojelesul lul duhovnicesc in realitate niciodaté nu s'a deos sebit de cel politic, si confundarea acestor concepfii inc& gi maf mult a fost ajutata de invatatii c&rturari, care sub impresia agitas fiilor petrecute ta viefa lor, sf pozitiv slau crefat chipul unut Mesia politic. Negresit, in sufletul numai a putine persoane mai findlfate sufleteste ideea despre imparatia lui Mesia rémasese cureta gi thalta. Inima unor astfel de persoane, ca Zebaria, Elisae beta, drepjii Simeon si Ana, etc. simfea limpede nevoea de riscumpararea poporului de sub jugul siu duhovnicesc si a striciciunfi, Dar numei anume persoane, injelegénd aya imp&rdjia fui Mesia, erau straine de visurile mandre de inchipuirea reli« gioesé-politicd a iudeilor. Ideia predominanta ins a rabinilor si poporului in genere, pe vremea lui Hristos era aceea, ck Mesia va fi pur si simplu un rege mare, care va intemeia o impérafie neintrecutd In stralucire. Chiar ideia despre origina Sa cereasc& nu era generald, sf aproape tofi isi inchipufau, c& El va ff numai simplu un om-erou, care va duce pe iudei la biruin{é. Dupa parerea lor, El insusi nu va sti, c& El este Mesia, pana au va veni llie, insofit de alfi proroci, gil va unge. Pana atuncea el se va ascunde de popor, tréind necunoscut intre dansii. Cet mai buni rabint tnvajau, c& aratarea Lut o tmpedecau pacatele poporului, si cé ,daci iudeii se vor pocdi macar peniru o sine gura zi, El n’ar intérzia a se arata‘, La inceput El trebuia s& se arate la nord, pentruc& cele zece triburi israflite, au fost intatu supuse robiei de c&tre pigani, cele dintéiu gi trebue s& capete eliberarea. Mesia trebuia sa elibereze pe Israil cu puterea armelor si si supund lui toalé Jumea. ,Cat de minunat, ~ se spune in targumul jerusalimlean, ~ Regele Mesia, care se trage din casa lui luda! El igi incinge mijlocul siu si se pogoar si porunceste s& se inceap& lupta contra vrismasilor Sai si ucide pe regit lor si pe c&petenii, si nimenea nu e puternic pan iniru atéta, ca sa i se impotriveascd, E] va rosi muntii cu sangele vrasmesilor s&i ucisi; hainele Lui rosite cu séngele lor, sunt asemenea cu coaja bobifelor purpurii*, ,hiarele cémpului in curgere de 12 funi se vor hréni cu trupurile ucisilor, si paserile aerului se yor nutri cu ele in curgere de sapte ani. Domnul, ~ se spune mai departe in Targum, ~ igi vor rasbuna pentru not pe taberile luf Gog. In ceasul acela va fi sfarmata puterea popoarelor; ele vor fi asemenea corabiel, pe care sunt sidrémote catorgurile si pe care e slarmata carma, aga c& nu se mai pot ridica vintrelele deasupra149 ei, Atunct Israil va tmparfi comorile popoarelor tntre sine, ~ marele depozit de pradi si de bog&jfe, ase c& daci intre ef vor fi schiopi si orbi, atuncea si ef vor primi pariea lor. Atuncea paganii se vor intoarce la Domnul si vor umbla in tumina Lui Intemeiata astfel imptrdtie universal va fi raful p&mantesc pentru fudei. In ziua aceea, ziceau rabinii, panea va creste din belsug pand chiar sl pe vériurile muntilor, si tulpina verdetelor va fi asemenea arborilor de palmier sau coloanelor. Der la acestea nu va fi nici o greutate la secerts, pentruc’ Dumnezeu va trimite din selesurile sale vant, care va sufla direct din spice fainé. Un spic de grau va fi la m&rime cdt dowd burdufuri din cei mai mari boi. Tofi arborii vor aduce necontenit roade. Un strugure de vie va umple o corable intreag’, i cand va fi adus acasd, atunei vinul din el va curge ca din poloboc, Acest mare rege va avea o capitala mare, si deacum-lerusalimul, capitala regeiut Mesia~va fi slavit {ar incetare. In celelalte zile, ziceau rabintl, Dumnezeu va eduna la un loc Sinaia, Taborul si Carmilul, si pe ef va pune lerusalimul. Orasul va fiasa de mare, incét va acoperi atéta spatiu, incdt un cal abee=l va tnconjura tatr'o zi de dimi+ nea{a pana sara. Hotarele lui se vor intinde pan&la portile Dar masculul. Uni rabini vorbeau chiar, cd casele intr’insul se vor construi péndla o in&lfime de cinci chilometri, Portile lui vor fi facute din pietre prefioase si de perle, tnalte de treizeci de cofi si létime. Tara imprejurul lui va fi plind de perle si de pietre prefioase, asa c& iudeit din toate farile lumii pot veni si s8 fe dintr’insele cat ti trebue fiec’ruia e In acest méret oras, continuau si propovSdutesca rabinit, Mesia va imparati peste poporul care va fi tot alcatuit din proroci, De sub templu va curge un rau roditor si va uda pémantul, si melurile fui se vor umbri de arbori, incarcati de cele mai luxoase fructe. Nu yor mat fi nici boale, nici vreo lipsi; nu vor mai fi nici schiopi, nici orbi, nici leprosi, mufii vor vorbi si surzii vor auzi. Cu un cuvént, asta va fi timpul impardifei slavel si a des* fatérilor poporului iudeu. Toate ideile acestea referitoare la Mesia, propoveduite de rabini in chip exagerat, tsi gastrd o reflextune mai curet& tn lites ratura religioast-nafionalé a acelui timp, ca de exemplu in aga numifii psalmi ai lui Solomon, scrigi fn timpul invaziei lui Pome 1) E ce remercat, ef tonte eceste alurdel reblall le exirégeau cia's! Scriptura, tn care se slleau sa géseascd locurl, cu care s'ar fl conflemat aceste parer’ ale lor. Asa de ‘exemple! se tefereay la ls Il, 2; Zabar. IX, £) XIV, 10, 20; oll Il, 15 Tezec. XXHUL 12, eter150 peiu. Intringii se exprima tncredintarea tare, in venirea lui Mesia, care va restabili tmpdrafla vegnic& a lui Dumnezeu, cand fill gi fiieele Ierusalimului vor fi iar&si adust dela rasérit si dela apus, pentruc& lehova s'a milostivit asupra starei lor nenorocite '). Pselmit 17 §1 {8 cu o deosebitd viofciune si frumusef& reproduc inaintea noastré acele n&dejdi, cu care a trait neamul iudeu in timpul venirii lui Hristos si care se exprimau in rascoala furtunoasé ree figioasé a lu Tuda Gatelianul. Apoi in descrierea suferinfelor popo- rulut iudeu, psalmistul se adreseazd cu rugdciune cétre Dumnezeu pentru rizbunerea contra péganilor: ,Alunga pe pacatost din mostenirea Ta, prefa in pulbere mandria nelegiuifilor, sfarma toata putctea lor, cum vasul olarului se sfarma cu toiagul de fer. Nir miceste cu cuvintele gurii tale pe pagant, cari au calcat legea Ta, si prin venirea Fiului lul David piganii s& fag’ inaintea feffi Lui, Si El va acuce popoarete pigane sub jugul su, si vor inalfa slava Domaului peste tot pamantul. Si va curati El lerusalimul intru drepiaie, aga c8, intocmai ca 1a inceput, p&ganii vor vent din p&rfile departate ale pamantului, s8 vada slava lui si chinuifti ui, fstovitil fii se vor intoarce cu daruri st vada slava Domnulul, cu care Dumnezeu va proslavi sfantul orag al Sdu. Si El va fi Regele cel drept peste dansul, care inva(é despre Dumnezeu. Printre dansii nu va ff nedreptate tn zilele Lui, pentru c& ei cu tofii vor fi sfinti si Regele lor este Hristos Domnul. Israil nu va nadajdui in cai, in c&rufe, si in arii, nu va aduna pentra sine argint si aur pentru razboiu, si nu se va bizui pe armat& numes roasa in ziua Luptei. Insugi Domnul este Regele tui, si n&dejdea ful este in Dumnezeu atotputernicul, si El va lovi pe toji paganii cu groaz inaintea sa’), O deseriere inc& si mai luminoas& a acestor agteptiri se cuprinde in certea a treia a tut Ezdra. Indie cand aceia, ci la sfarsitul veacului acestuia se va face rege Isav (aluzie fe stapanirea edomita), scriitorul sacru zice, c& in timpul viefii fui, sau 1a moartea lui, se va pogort din ceriu Mesia ew acei barbafi, care n’au gustat moartea, si carfile vor deschide in fata tériei, si fofi faolalté ii yor vedea, si va trambifa trambif& cu zgomot, si fata tuturor se vaingalbeni, auzindko. Prietenii se vor lupta in acea vreme contra prietenilor, si se va Ingrozi pamantul cu ceice tresc pe dansul, si vinele izvoarelor se vor opri $i trei ceasuri nu vor curge. ,Si vor vedea oamenii cei alesi, care n'au gusiat moarte dela nagierea lor, si se va schimba inima celor ce 1) Pealmi Solomons, edit. Friesches Ps XL. 17. 2) Paslaat Sofomonis, XVIL Faia Int Cilgesteld.151 trdesc, sf se va preface in alti simfire Caci raul se va nimici 5 va dispare viclenia; va tnflori credinfa, va fi biruité stricéciunea, si va arata adevarul, care atéta timp a ramas far rod" (3 Exdr. VI, 18—98). Tara care pana atuncea era necunoscuta si fara roade, va fi simanaté, spre rusinea pagénilor, care vor vedea, cu cat slava imparatiei lui Mesia e mai presus de slava lor. Dar acest veac de aur va dura numai 400 de ani, fa sférsitul cérula va muri Heistos (5 Ezdr. Vil, 28-29). Pamantul va dispare, morfii vor invia si va veni marea judecet8, dupa care ,adevirul se va intemeia, credinta se va intari; se va deschide rasplata, se va scula dreptatea, Va inceta de e mai domni nedreptatea (3 Ezdr. Il, 33—35). Asemenea literatura, care a avut 0 mare réspandire in popor, susfine intr’ansa cele mai vil nadejdi in venirea curand a lui Mesio, — Mesia anume in acest inteles. Tema asta dup’ aceea a fost obiectul discuffilor gi in alte multe c&rfi, care inflécdreu sus fletul in- timpul fui Hristos. Deci, tot niste asemenea idet se dese volta in targumurf, in scrierile fui Filon si in cartea iubileilor. In timpul lui Mesia, citim noi in ultima, ,zilele vor incepe sa se lungeasca si fil oamenilor vor trai mai mult din generatiune tn generofiune si din zi in zi, pand ce via{a lor va ajunge aproape o mie de ani. Nu vor mai fi nici batrani, nici slabanogiti de viafa, ct toft yor fl asemenea copiilor si baetenilor, sirgi vor pe trece zilele viefii lor in pace si bucurie, si nu va fi intre ei nici acuzatori, nici ademenitori; cdci toate zilele lor vor fi zilele bines cuvantarii ’). Rezultatul acestor inrduriri a fost o asemenea starnire duho- vniceasc’ in popor, care in veacul nostru rece gi practic e greu aproape si de gacit. lar inire allele reelitatea st&tea carecum in contrazicere cu toate aceste nadejdi si cu atat mai puternic Inc’ facea sa se astepte realizarea lor cat mai repede. Lunga domnie a lui Irod a avut o enorm& inréurire asupra poporului iudeu. Rezultand dintr’un popor, urit de iudei, si find fiul unui tat’ uris cios, el isi datora domnia sa senatului roman, care ira prezentatro anume ca recunostinfé pentrucé el a fost in stare s& calce in picioare voinfele nafionale ale poporului iudeu gi s& apuce titlul de rege iudeu, pe care ineinte de dansul nu fea purtat nici un strain, Dup& caracterul su, acesta era om crud si faré de suflet; vista lui si gusturile lui se distingea prin 0 extrema senzualitate gi prin un caracter pigan; toata natura lui mergea in imponcisare 8) Cartes tubtieetor, XX152 cu toata viata si vederile iudeflor. El a ucis unul dupa altul pe membrii neamului sdu gi intre elfii, pe ultimii reprezentanti ai casei princiare autoctone, care se cinstea de popos, a dat morfii pe majoritatea rabinilor marcanti, 2 umplut jare de arhitectura p&ganeasca, a intinat lerusalimul cu circul gi cu teatrul, a injosit arhieriea, a dat morjii pe doi arhferei, mai intaiu ia depus, a profanat mormantul luf David prin cautarea de comori intr'insul, a ars genealogiile nationale asa de mare insemnatate avea succes siunea nu numai in preotie, ci si in viata de toate zileles in anii sai deja inaintafi el arse de vil pe doi rabini vesilff si a ucls pe multi tineri din Ierusalim pentru révna pentru lege si, murind, Iasi in fine ultima porunca s& fie omorati anume batrénii por poruiu! aduneti, ca in ceasu! morti sale sd umpla jara de bocete side durere, dact nu dup& dansul, apo! cel pufin cu prilejul mortii fui. Jugul unui astfel de st&pénitor trebuia sé si poarte poporul judeu tn acest timp de extraordinara agitatie. Ura popos rului catre uzurpatorul strain era aga de mare, cd tn impotrivirea contra {ui se unira intre ele ambele partide principale — a farie seilor sl a saducellor, cu toat& deosebiree dintre ele. Cu excepfia arhiereilor, care au fost creaturife lui Irod, a curtezanilor, care se inchinau forjel zilel, si ostasilor devotafi razboinicului rege, printre iudei foarte putini erau pentru Irod. Saduceii se departara de curte, arhieria pentru un timp fu luatd dela partidul lor. Ea fu data unei familii din Alexancria cu care Irod se inrudea prin casétorie, — 0 familie care traia in totul cu alte Idel, era devotaté uriciosului rege gi str3in3 de popor chiar dupa origina sa. Din timp in timp incepurd sA se iveasc’ gi propoveduitori infldcéra{i, cere prin ins vafitura lor inflécéra dubul poporului impilat. Ultimii mucenici sub domnia lui Irod: Iuda fiul lui Sarifei, si Matatia, frul lui Mare gluta, au fost in realitate tribunii poporului, sub influenja cur yéntirilor st&ruitoare ale c&rora s'a produs acea mere turburere, cand a fost doborat vulturul roman de aur, care atérne deasus pra templului, Ei au fost ersi, der in locul lor aparuré oament de un gand cu dangii, partizanii si amicii af acelor numerog oameni, care fugise in munti, ca din timp tn timp si navas Jeascd asupra armatel Jut Irod. Des! irodianif, cum se numeau tofi partizanii idumeianul urit de popor, ii considera bendi{i, dar in realitate ei eran Macabeii timpului for. ,Urmasii lui luda Galiletanu, zice losif Flavie ') in toate parerile sale sunt de acord cu fariseii, edect cu poporul. Dar ei au o pasiune de nedesré dacinat pentru libertate si nu vor si recunoasc& de stépanitor al 3) Flav. Antiqn XX, 4, 6.158 lor pe nimenea afera de Dumnezeu. Ei nu socotesc decat drept nimica orce palimire, ce fi s'ar intampla si sulere, orcai de gros vave ar fi ele, si nu dau nicio atenfiune p&timicilor, pe care rue deniile, sau prietenii lor ar avea s& Je indure din pricina lor (pentrucd acesti din urma s'au supus pedepsei in caz cf ¢i n'au fost pringi ca vinoveti). Dar nimica nusi putea constrange s& rex cunoascad vre un om oare cere de stipan al lor“. Pentru predarea , lui Ezechia, total ui luda, la moarte, fa inceputul domniei lui Trod, Sinedriul, care inc& continua si existe, a fcut chiar incers carea sd tragd pe Irod la Judecata, ceeace el niciodata n’ar fi ficut, dacd acesta ar fi fost ua simplu bandit. Dar cum se raporta poporul c&tre fiul stu luda, aceasta se vede din cuvintele unui rabin: ,{n viltoarea lume Dumnezeu va aduna imprejurel fui luda oameni asemenea lui sisi va pune inaintea {efi sale. Oame de felul acesta s’au prezentat deja lui Pompeiu in Demase, mije focind nu pentru Hircan sau Aristobul, ci pentru poporul tui Dumnezeu, institufiile ciruia niciodeté nu erau binevoitoare eue toritatii regale. Dar aceste idei pentru prima oard devenira deviza unui partid deosebit organizat, anume sub domnia lui Irod si imee diat inainte de moartea lui. Dar poporul se plictisise de judecttorii gi de discufiile lipsite de viafi ale c&turarilor. Subtilitatile si discufiile lor legiste nus migcau inima. Dar cand apareau astfel de oameni, ca Ezechia, luda Galileienul, Matotia gi luda, fiul lui Sarifeu, atunci cuvantarile lor aprindeau in inimile lui flécdra nes potolita a patriotismulul. Acesti oameni nu dadeau atenjiune ta subtilitatile goale, ci propoveduiau si starneau. Discufiile lor ei le intretineau nu asupra unor oare care locuri obscure din cartea Esirei sau Levitic, ci luau ca texte ale lor cuvintele inspirate ale prorocilor, sfaturile arzétoare gi entusiaste ale lui Isaia gi leremia, Anume aceste texte ei le repetau, le talcuiau si le desvoltau gloar telor poporului ce cu sete fe ascultau. Glasul vechilor proroct primi din nou vitalitatea lui gi era pan& tntru atat aplicabil la yremea ce se strabatea, incat parea ci sfintele c&rfi ale lor erau scrise anume pentru el. Era deajuns, ca tn loc de Joachim sa zici Irod, fn loc de Babilon, s% zici Rome, si posomoritele prorocii ele fui leremla, se parea, cd sunt gata si se realizeze din nou si asupra noului Templu. Arborele aproape uscat al nafionalita{ii iudaice, se parea, cd se insangera din nou. Pe terenul cuvantului {ui Dumnezeu el inverzi din nou si iarasi intinse ramurile séle. Dar tofi heralzii, sub starnirea c&rora se producea esemenea inviorare, au platit siava lor primejdioas’ cu moarte silnicd.154 In timpul viefii paméntesti a Méantuitorului in partidele reli gioasesmorale s'au produs diferite schimbiri. Voetuzimil, sau Alexandrinii, ridiceti de Iod ta vrednicia de athierei, devenirs frodieni, adec& aderentii regelui, Einidajduiau, c& sub protectiunea regelui si a romanilor ei vor fi in stare s& menfin& trebile bises ricesti in starea lor prezent& si s¥ menjind pentru dangii privilegiile for. Acesta era un cerc al acelor case arhieresti, despre cruzimea sl trufia c&rora vorbeste asa de des Talmudul. Poporu! ura aga de mutt acest cere arhieresc, incét pe ulifele lerusulimului rasunau liber asemenea anateme asupra lui: ,Blestém casei iui Boet? Bles« tm esupra casei lui Hanan’)? Blestim asupra sueratului ei de viper&1 Blestm asupra casei lui Ismailben — Fabi! Blest&m asupra Pumatlor lor? Insusi ei arhiereii, fili lor edministreezé banti, ginerif lor sunt c&petenti si slugi stalcese poperul cu ciomegile lor! ), Pridvoarele fScasului slant, — continu& Talmudul,— risuna de patru strigate: Departatteva de aicea, fill lui Elie), voi ati pros fanat templul celui vegnic; depértajievd de aicea Isahar Chefr Bareai, care se gandeste numai la sine si prefaneaza jertfele sacre ‘) Dup& aceea cu ironte amera rasuna strigstul: Deschide portile Tale, 0, templule, gi e& deumul lui Ismail-ben-Fabi, ucenicul Iui Finees §), ca s& svarsasc& el rituatele arhieresti? Si in fine rasund al patrulea glas: ,deschideti-va larg portilor, st dati drumut lut Tahanen, flul lui Nehedai, ucenicul imbuibstilor gi fubitorilor de pl&ceri, ca el s& devoreze jertfele"). Ca acest din urma, urménd exemplul sté panilor sii romani, a cipatet asemenea numtre, va devent de nes mirat, dac3 e s& credem spusele Talmudului, c&é el separa pentru bucdtiria sa cate treizect de vifei, tot pe atétea butoae cu vin si patruzeci custe cu porumbei”). Luxul gi mandria unora din acesti usurpatori ai vredniciei de arhiereu erau cu adevarat uimitoare. Despre Ismaileben:Fabi se povesteste, cd mema fui a facut pentru dansul haind core a costat [00 de mine, adec& aproape 290.000 lei dup cursul nore 1) Arhlereul Ha 2 Ax fui Abbe Sel (ara ‘atau, care era tn Ferusalio a timpul (at Agripa fsau curand dupa aceea st Jee a zit dla gura lui Adba losf, focuitor din lerasalim. Agripa a domnit Int:e ait 4. Hr adect eurdnd dupé résigalre, Geiger, Urschirif, 118 A Asemensansivire se dades in ganere precillos panien neerediata or (I Reg. I, 92. 4. Anuime despre el se gtle e& Imbrdse manus! de mAtass, co 28 nu pateze manile 1 pat steel jertétor, 5, Unul din nevrednieli fi al ti Bie © Pesatla 87 be st Kerltet, 20 @ vezi Derembaure. 7 Nu se stle, desitmintrelea, pentru ctia vreme. 2, pomenit in Evoaghele blestem se comunica th Tolmud pe temeiul mart155 mal. Mama lui Eleezer-ben-Harsam a facut pentru fiul séu.o haind fa fel, dacé putem sa credem asta, care a costat 20,000 de mine, adec’ 8,000,000 fel, dar haina aceasta era aga de subfire, incat ceilal{i preofi nusi ing&duira s@ 0 poarte, pentru ca el, din cauza tansparen(el ef, sé parea cf e gol. Alcea, negresit, nu se poate sinu vedem 0 exagerare, de oarece in genere bogi{ia fabue loasi a acestui preot milionar serveste drept tema favorita pentru fantezia rabinicd. Dar esifel de exagerere in tot cazul isi avea destul temeiu in realitate. Arhieria in genere se pogorase in timpul din urma pané la ultima treapta de stricdciune. ,La ce timp, — ine treab& rabinul Ichanen, — se referd cuvintele: frica Domaulvi adaoge zilele?* — la vremile primului templu, cere a siat aproepe 410 ani si a avut numai 18 arhierei dela primu! pana Ja ultimul- Der la ce vreme se refer cuvintele: anii necredinciogiler inst se vor scurta? —la timpal templului af doilea, care a duret 420 de ani si a avut mai mult de 300 de arhierei, pentrucd dacd s'ar referi 85 de ani la 5 arhierei excepfionali, apoi pentru toti ceilalti arhierei, va rimanea nu mai mult decat cate un an de fiecare’). Fariselt si saduchell in acest! ani intunecati au trebult si se departeze cu totul de pe erena vietii politice gi s&gi coute mans gaere in studful legit si in etragerea poporului la gcolile, unde ei invafau sau Intrejineau intre dénsii discufiunt, Partidul extrem cel dintai —anume zilo{ti—se foloseau in totul pentru scopurile lor de o iubire entuziasta si devotamentului tineretullui®), Patriofii netne duplecati, care nu recunosieau nici un fel de invoele si trampe, ef visau, c& si in slébiciunea lor vor triumfa cu ajutorul lui Dume nezeu, pentru care ei slau luptat contra taberilor st&panitorului lumii. Nici un fel de primejdie nu slabiré patriodsmul tnflécdrat, nici o jertfé nu era grozava pentru eroismul ler. Astiel c&tre timpul nasterei gi cresterei iui lisus Hristos religia iar& devent un factor principal tn viala poporului fudeu. Sangerosul rege muri in zvonul despre curanda venire a lui Mesia. Vizita magilor, care a urmat curand dupa aceea, lireste, la randul séu a intacit agitajie poporului, cere inc& si mai mult erescu din cauza uciderii pruncifor in Betleem. In tofi se aprinse nadejdea, ca se apropie o mare rasturnare a lucrurilor in soarta poporului si tot mai indrésne} apireau oamenif, gata sf conlucre la aceasti r&sturnare, ~ si anume intru slave lui Mesia cel age teptat, Réscoale disperate sub comanda lui Simon, robul Ivi 1} Joma, % 2 Anlle, XVI 6 8.168. Irod, [uda Gulillianu gi a pastorulul din Pereea, Afrong, ~ tof maf mult sau mai pufin, s’au ridicat sub inrdurirea acestei influente. Deputatiile iudeilor, trimise la Roma cu rug&mintea caire August pentru inliturarea lui Irod dela tron si pentru permisiunea de a restabili vechia teocretie, s& ridice duhul in populaiue nea iudaicS.. a insesi Romei, Rabinii chinuiji pentru rasturs narea vulturului de aur, si Iuda cu tovarésul sau rabinul Sado, prin cuvantatile sale, inspirate si prin citatele sale din sf. Scriptur’, precum si prin eroismul sdu si prin indltimea scopurilor sale, pana intru atata a excitat entuzlesmul religios si a starnit si inflSc&rat petrictismul national, incéi tineretul farii deacum cu o ravna de neinvins pasa pe urmele lor, Chiar oa menil maturi priveau la dansii, ca la slava veacului lor. Patrice tismul din ce in ce mai mult se identificase cu ravna pentru lege, si razboiul cu paganli din pricina sa deveni simbolul cree dinjei pentru poporul afifat. me OE iNCAPITOLUL XI APROPIEREA IMPARATIEI LUI DUMNEZEU nume in niste asifel de imprejurari s’au strecurat anii viefit necunoscute a uf Hristos in Nezaret. Evenimentele inconjuratoare, ce siau produs atat in Galileea, cat si in Iudeea, n’au putut sé nu fie obiectul discuffilor pe ulifele si piefele, care alc&tuiau centrul tuturor informatiilor si zvonurilor in orient, si esa sau altmintrelea sa se reflecteze in inimile tuturor fiilor poporulul. Nou’ nu ne este descoperit, cum aceste imprejurari s'au refleciat tn inima Dumnezeu-Omulvi, care crestea si se intirea cu duhul. (Luce, Il, 40), desi din cuvantés rile sale urmatoare nu se poate si nu vedem, c& El cunostea deaproape evenimentele politice ale timpului s&u‘), Dar pentru Dansul fucrul cel mat important era pregatirea pentru slujirea ceeL. astepta faj& de voinfa lui Dumnezeu, si perfodul tacut al primilor treizeci de ani ai vietii Lui a fost, aga zicand, timpul al luptei ul neva. zute pentru sufletul Lut sfaat, Se poate presupune, ci si El s'a amarat de timpurile rele cesL tmpresurau, suferea la vederea necazurilor concetafenilor sai gi de asa indelungata domniel a 1) Cum la asta raid impede pido, dett dela mai aus din Luce XIX, 12,158, rdului. Dar El invata a astepta cu rébdare apropierea implinirei yremilor, pana ce va veni ceasul Lui". Viafa Lui in Nazaret trecea aga de neobservata, incat chiar Natenail, care trdia in Cana Galileei, abea la cativa chilometri dela Nazaret, nictodaté au auzise de dansul pana chiar fa p&sirea lui la slujirea obsteasc’, gi concetd{enii Lui nu-si puteau inchipui, ca in cunoscutul lor lisus se ascundea ceva mai mult decét un tandr stoler. Dar cu toati instrainarea aceasta de migc&rile Iumesti, acesti ani au servit pentru Dansul ca pregatire pentru sdivarsirea marei opere a mantuirei omenirel, pentru care fusese trimis El de Tatal sau ceresc. Acesti ani necunoscuji ai viejii lui Hristos ne inva’, c& viafa, in infelesul ei cel mai inalt, nu este numaf activitatea, ci imparajia linistita a iubirl| detorlel feté de Dumnezeu gi de cameni In sfere rezervet’ noua, c& cea mei sfanti bucurie a viefii nu se cuprinde in sgomotul si strélucirea activité{ei sociale, cl mai curand sildslueste acolo, unde, mufjimilé linistei inconjurétoare, ceriul, zicand, isi giseste reflexiunea in duhul neturburat si ne agitat de nici un fel de smintele ale lumif Intre acestea timpul se apropia tot mai mult de punctul, cand trebuia s& sosasc& ora erétarii lui Mesia tui Israil. Impiletianea politica in puterea reactiei naturale, panéla un grad ne mat por menit a trezit in popor nadejdea intr’o mere sicurdnd’ izbévire. In alte vremi asemenea nédejdi se margineau numai in granifele inguste ale [udeei, iar’ acum ele au esit pani departe peste hor tarele ei si agitard toata lumea, Ele coincidard cu simjul involun tar, de care in acel timp erau p&trunse popoarele tuturor {arilor, c& starea prezent& a lucrurilor nu putea si continue mat departe. Imparatia raului in toaté ivmea atinsese, se pare, culmea sa. In Roma netrebnicul Scion, care fusese mult vreme favoritul lui Tiberie, cazu in fine, dar nu mai inainte dupéce activitatea sa rus sinoasé umplu de groazd toata lumea. Schimbarea legiuirilor vechi despre cimatirie atrase dup& sine ruinarea financiard in tot ime perful. Din cauza vanzarilor forfate, proprietatea pierdu aproape orce valoare. Preiutindenea se sivargeatt falimente, Tribunalele erau pline de oameni, care se rugau pentru schimbarea legilor uricioase, si intre acestea capitalistii reusise deja pe contul oas menilor séraci sé ingrimadeasca enorme bogifil. Industria decdzuse in toaté lumea. Mulfi din bogiatasi, pe de alté parte, fusesera adusi pana la starea de sardcie, si stramtoarea general a popoas relor devenea tot mai insuportabili. Al&turea cu ruinarea genes ral&, in Roma asupra tuturora ap&ru spionajul murdar, aga cé se159) uitase orce forma de judecata legals. Cardurl intregl de oameni, atat vinovetl cat si neyinovatt pereau in temnitele romane, per reau barbati, femei si copii, ‘trupurile c¥rora se sruncau pur si simplu in Tibru. Afar’ de asta, victife fui Tiherie, inciudat pe toatd lumea, deveneau din zi in zi tot mai monstruase. Anil si necumpanirea in plicerile senzuale inght bogese trupul Ini, feta lui era acoperité cu cosuri urate, dar in acelasi timp inclinativnea lul céitre placertle grejoase crescu tot mal mult s{ ca {ard pedicd si se dedea la ele, cl se depirta de tofi in insula Capreea, unde-si si petrecea vremea in cele mai gretoase placeri, Virtutea si viata deasemenea depindeau de mila tul: nlmenea nu se putea considera in sigurant’ de p&rtasii gi denunf&lorii lui gretosi. Uciderile legale si confiscatiile fara suilet sporeau, imorelitatea si viciul domneau nedespariite. Tarile cele mal depiriate tremurau tneintea Romei, dar despre carmuirea ei peste ele se poate judeca dupa acea cruzime, criminalitate si siricdciune, care domneau chler in insesi capitala lumii. Aflandusse sub 0 rea carmuire, Orientul era adanc agitat de presimfiri agitétoare ale unei schimbéri, ce trebuia sd sosasci. Nu numaj iudeii, ci si férile Inconjurdtcare se aflau in stare de age teptare nelinistit&. Aga, probabil, in acelasi an, cand r&sun& in pustie glasul Inaintemergatorulul, sacrificatorii egipteni declarara, c& ef fardsi au vazut paserea cunoscutd sub numirea de Phéenix *), Fiind la inceput o emblema mitologica a soarelui, Phéenixeul tncetul cu incetul incepu sd se considere simbol al circulaftunel vietit lumii, si dup& p8rerea egiptenilor, se arta in anumite intervale, ca s& se ard si far si se scoale din cenusa sa, ca semn tainic al sfargitulul unu! mare period universal si sostref altula. El s'a aritat pe vremea fui Iezostris, a lui Amasis si 2 lui Ptolomeu al treilea rege al dinastiei macedonene. Aratarea lui acum sia parut neoblgauita, de oarece fatervalele revenirit lu! se determinau ta 1461 si 509 de ani, iar din timpul lui Ptolomeu eu trecut numai 939 de ani. laire altele colegiile'sacre ale sacrificatorilor din Roma, au aficmat aceea, ce a fost declarat de sacrificatorii din Egipt. Dup calculile lor deasemenea s'a inceput ultimul perfod, anume luna universala a lui Apolon, dupa care trebuie s& vind sfarsitul lumii, Virgiliu 7) deja cu o generafiune inainte de Hristos a scris vestita sa a patra Eclog’, in care se infafigaz’ sosirea veacului 1) Tac, Ana. VI, 28 2) In antl 72—19 9, He,160. de eur, in care caz insusi tabloul a fost imprumutat dela prorocul Isaia, prin mijlocirea poemelor sibitniee tudaice, care aveau atuncea © larga r&spandire pretutindenea'). La aceeasi presimfire edancd in lumea enticd despre marea schimbare ce se pregatea instalarea omenirei ne aratt si legenda despre moartea marelui zeu Pen, care, dupa marturia lui Platarh, s’a aleStuit in timpul lui Tiberie. ,In yremea aceea,—se spune intr'insa,—o corabie, care venea din Corfu din grozava pricing se opri, si carmaciul, egipteanul Temius, euzi dinspre insulele Fhitad un glas puternic, caresl numi pe nume sisi porunci, ca atunci cand va sosi la Palad, si comunice tuturor, ca marele zeu Pan a murit, Egipteanul a ficut cum i se spusese, dar indat& ce el raspandi vestea despre asta pe {Armurile cei se fafizasz, Indati résund Imorejur mare planset si acest sunet tainic umplu pe marinari de fricd. Povestea aceasta, cénd se rise in Roma, turbura pe imparatul Tiberie, si deasemenea si poporu!?} Marele Pan in adevér murise, si ceflalfi ze plangeau la patul fut de moarte. Oracolii si vestitorii acelui timp presimfau o mare primejdie a unei catastrofe universale ce se apropia. Zilele lumi nate ale yeecului ut August trecuserd deja demult. Insust atmos fera de deasupra Romei era imbibati de sange. Uciderile si sinue ciderile erau fenomenul obicinuit si la moda, si pana si femeile hu erau nepericuloase in fata lancii ‘), Ruina financiard atrase dupa sine s&r&cia generalé a mulfimei poporului. Chiar si provinciile sufereau de criza grozava de bani. In Palestina se putea vedea, cum viitorul rege Agripe, dus pana la extrema nevoe de bani, imprumuté unde putu, cu bucurie primind banif, oferi{i fui tainic sub forma de mituire, Datornicul, imprumutatorul si temnifa, care asa de des se intdlnesc in pildele lui Hristos, ereu numai o vie ilustrafie a starii poporului in genere. Acesta era timpul de trans aitie, timpul indoelel generale, a neincrederei si asteptéril. In Jumea pigand oamenii nu stiau, ce s8 creadi despre viitor; in ludeea ei asteptau aratarea f&r3 de neveste a lui Mesia. Drama vechei obstii era jucata. Colosalul imperiu se ridicase pe ruinele nationalitajilor, care pan’ atuncea trdise viafa separal8, si aceastt centralizatie politic struncina credinja in zeit locali, c&tre care pana aiuncea popoarele alergasera dupa ajutor s! ocrotire. Dupa veacuri de r&zboae neintrerupte intre orage gi state sosi linistirea generala, care se manifesté prin o total prefacere in viafa. Pe 1) Hucsrath, Neutaaramentiche Zaltgeschilcte If, 110. 8) Plutarea, De def, Orac 17. 3) Tas. Aan, VI, 2.=16i urmele legiunelor, care raspandeau stapanirea romana, urma striciciunea si tmpifarea, si umpleau fumea de tendinja nedeters minaté spre moralitatea Inalt& si cu n&dejdea intr’o religie mai inalté decat sistemele invechite ale timpurilor trecute. Insusi triums ful unui stat asupra tuturor celorlalie in afar de orce alta pres gatea calea pentru noua credinfé a ful Hristos. Instr&inerea por poarelor dusmene intre dansele a fost zdrobita, si in sufletul tue turora se infiripd ideea obscur’, dar mérea{é a fréfici umane generale, desi deocamdata sub forma supunerei unui monerh universal. Marele cal ale Romel dadura mijlocul indamanos cone tactului cu toate farile. Guvernul ei si legile ei garantau ordinea si siguranta pretutindenea, unde ele c&patau putere, dar mai ins semnat ca orce Imperlul roman a pregatit lumea pentru religia, care trebuea s& se propoveduiasc’ intregei omeniri, inlaturand nenumératele pedici a natiunilor ce se concurau, cu invidia lor politic& si cu prejudiiile de neinvins, si unind toate popoarele intr'o mareaja aliaafé ia calitate de concetafent a unuia gi aceleiagi monarhii marete. Fal cu o asemenea stare de fucruri, cand organtzaiia vex chei obstii vadit fu distrus’, iar lumea noua nu se sculase inc’ din ruinele celei vechi si s’a nascut prevestitorul prevestit de Proroci al apropierei novei ordine religioase morale de lucruri. Fiul dreptului preot, Ioan, fost chiar din copilérie impresuret de influenfa, care a lucrat binefacator la desvoltarea caracterului lai, Fiind om de obarsie preofeascd alat dupa tald, cai si dupa maméa, el sia inceput viata sa in condifiuni prielnice, pe care le putea prezenta neamul vechiu, care se bucura deo mare cinstire in popor. In comunitatea orasului sdu natal p&rinfii lui fara ine doiald ocupau o situajie vazut& si respectata, si ténSrul lor fiu din aceasii causa era Inconjurat deasemenea de respect, care pe nes simfite educd gi inobileazd pe om, Educajiunea lui timpurie, primité de dansul dele nobilii sai p&rin{i, trebue sa fi aplicat asupra lui, pecetea situefiunii lor si a cucerniciel lor. Din cet mai plapanzi ani, copilul a putut auzi povestiri din istoria popor Tului sau si din acel mare neam preojesc, sangele céruia curgea in vinele sale, Ca fiu al unor rigurosl ravnitori ai legii, loan a erescut in duhul implinirei exacte al legii lui Dumnezeu, pravie lele caria el le implinea nu numai cu severitatea legistd, ci si in duhul pietafii pacinfilor sii, Parinjii tu amandot erau drepy{ inaintea fui Dumnezeu (Luca, |, 6) in mai inalt tnfeles decat dreptatea rae binicd. Religiozitatea lor era adancé si sincera, de oarece ei apar« Intorte Biblies u16d, finea la acel rest tn Israil, care era Insuflefit de idealul sacru al dumnezeestilor porunci: ei fceau dreptatea, iubeeu mila si um+ blau cu smerenie inaintea lui Dumnezeu (Mat. VI, 8). Fiul lor mosteni dela dansif aceste preanobile insusiri ale inimif si deja chiar din pruncie el manifesti 0 profunda evlevie (Luca,, 15). Ca unic fiu al unui preot respectat, e! ar fi putut in cursul intreget vie}i s& se bucure de respectul momitor si sd se desfateze cumpatat fn toaté indestularea; dar ef de timpuriu se p&tiunse de dubul marilor barbati ai timpului si ai poporului s8u, de care el a putut auzi multe dela parinti sau a citit in cartile sfinte, Instrainindusse de orce desfétare, sufletul lui, sub influenta familiei, chiar a timpului si religiei, se umplu de setea inflac&rata a pusniciei, caress gasi cea mal tnaltd satisfactie a sa in ascetism $i in lepadarea de sine. Ine clinafiunea c&tre nevointa ascetic’ in genere alc&tuia trésitura vieibild in viata preotiei iudatce. Simfind, aga zicdnd, pulsul ela- nului duhovnicesc, care batea in inima poporulul ce+l Inconjura, cugetand Ja suferintele lui, la p&catele lui si la ndejdele lui, loan, desi si dupa insusi nagterea sa predestinat s& fie preot, s'a cons sacrat inaltei chemari de proroc sisi jertfi viefa sa pentru lupta cu aga de mult deplansul rau gi pentru renasterea religiel parin« {ilor sai. Chemarea sa vitalé negcesit ia oare care mf&suré a fost predestinat’ de dorinta gi hotSrarea parintilor lui, care au avut loc inainte de nagterea lui. Ei incd deatuncea dé duserd fag&duinja, cf el va fi nazoreu tn curgera intregei sale vieti, gi astfel formal il consacraré lui Dumnezeu, si el insusi dupa aceea primi aceasti fagdduinta. Nazorii inire iudei puteau fi dintre persoanete de ambele sexe, gi ef se considerau tn deo sebi consacraji lai Dumnezeu. Obiceiul acesta exista in Israil din cele mai vecht timpurl'). Nazoreul trebula si se abjind dela vin si dela bauturile tari, s& nu bea nimic astfel, ce se pregatea din siruguri, nu trebuia sf m&nance bobife de vie nici crude, nici uscate. In toate zilele nazoreatulul séu, exact glésula legea, nu trebue si manance (si se bee) nimic ce se face din struguri, dela bobijé panala coaja*. Dupa aceea ,in toate zilele nazoreae tulul ful, briciul nu trebue sa se ating’ de capul tui", Pana la plinirea zilelor, pentru care s'a consacrat de nazoreu al Domnului, ele sfant, trebue si crease’ pirul pe capul Iui (Numer. VI, 3~5), Pentru tnlaturarea orcdrei intinari rituale de vreun trup, 1) Despre taflinjares nazorelsmulul se vorbeste in certee Numere, VI, 121,183 el niciodat& nu trebuia si se aproapie de vreun trup mort, chiar daca acela ar fi rupul tatélui, sau al mamei sau al fratelul, sau al surorii sale: ,pentrucé este consacrat lui Dumnezeu‘ (Numer. VI, 6). $i in caz dac& acolo, unde se afla el, ar muri un om, atunci intinarea putea fi indepartaté numai prin o curdtire de ,sapte zile", in care caz el nu trebuea sisi tundd capul stu si s& aducé o anume stabilita jertfa de curdfenie. Insusi votul s8u in acel timp se considera violet si el trebula stl Inceepa din nou. Votul de nazoreu de obiceiu se da pentru un anumit timp (Fapt. XXI, 25-24), dar parinfii puteau da votul pentru copilul for sau pentru copii in genere inainte de nasterea lor cu con sacrarea for lui Dummnezeu pentru toatd viata, Aga a si fost aceasta cu loan, dupa cum fusese asta mei inainte cu Semuil si cu Samson, tar dupa traditie si cu Iacov cel drept, fratele Man- tuitorului, Dar gi fiind consacrat lui Dumnezeu si osebit de tofi ceilalfi prin osebite semne, nazoreul cu toate acestea nu era shastru in infelesul ceplin al acestui cuvant, care slar fi inder partat total de famile, de viata obsteasc& sau cetéfeneasca. El se retragea numai dela anumite forme sau laturi ale vietil sociale, desi unele dup’ propria sa dorinfa petreceau aceasta abnegatie si mai departe (ler. XXXV, 6~7). Uni se indepartau in pu si muntii ludeel sudice si traiau prin pesiere, Ingaduindurgi s8 se nutreascé numai cu hrana grosiera a pustiului gi sa se folosasc& de imbrScémintea cea mai sumara, Aifii, asemenea lui lacov cel drept, nu iatrebuinjau nicl uleiu de uns, desi in facile calde el alcdtueste aproape o nevoe vitald, si nu méncau carne'). Dorinfa dea evita orice intinare rituala, cares facea sé se supund la asemenea nevointa, decurgza din osebita lor consacrere tui Dumnereu, raporturile deosedite caitre care cereau o permanenté cursjenie ritual’. Cerinfa de a evita atingerea de trupuri moarte era numai o repetare @ ceeace se cerea dela omul sfant sub raport ritual in conceptia poporulul, anume a preotului (Levit, XXI, 11). Infranarea dela vin si dela b&uturile tari ferea pe nezoreu de ispita, indoit pagubi+ toare In omul, care s'a consacrat lui Dumnezeu, slujirea inaintea Céruia cere limpezime permanentd si trezirea duhutuf. Parul lung netuns era probabil semnul vazut al devotamentului intreg st neatins a omului intreg Jul lehove. Pérul era simbolul barbayi eununa si podoaba ei gi buclele ne tunse serveau astfel drept simbol consacrérii rafiunii si inaltele insusiri ale duhului in slujba tui Dumnezeu. Astfel considerandusse {atr'un infeles deosebit 1) Rurwble Gtorla Bisericeasca, I, 23,°ied »stant“, nazoreul pe viaf stitea pe acelasi nivel cu preotul si putea s& intre in interiorul templului, cum vedem aceasta in exemplul fui Iacov cel drept. Votul de Nazoreu adesa era dat in scopul ajungerei impli« nirei vre unei dorinfe, de exemplu a dorinfei de a primi deta Dumnezeu sinatate, neprimejduire sau izbandé intr'o anumita Ine lucrare. Dar unde el se da pentru toata viafa, acolo deja nu mai putea evea importanfa de infeles de mijloc, care sti dea anumitt putere in lupta cu vrsmasii poporulvi fui; ci pentru asemenea persoana, cum era loan, tot Infelesul_nazoreatulut consta in tens dinfa sinceré citre perfectiunea religioas& superioara. La dansul el era protestul vadit si nebiruit contra degertaciunei lumesti i a indiferenjel duhovnicesti a omentrel inconjuratoare. Nazoreismul in curgerea istoriei Vechiului Testament a trecut nu prin pufine oscilatiuni. Cea mai inalti desvoliare el a atins BOTEZUL DOMNULUIL. utoritapile tudaice incepurd sd se nelinigteascd de izbanda neobisnuita a lui Ioan Botezatorul in po por, care incepuse s& priveased la dansul, daca nu ca la insesi Mesia, apoi ca la inainte merga+ torul Lui. Spre evitarea’ ciccnirei cu dansii, pre+ cum si in scopul de assi largi sfera activititei lui, Ioan trecu cu predica sa in alt loc sf se departa peste hotarele Iudeei. Din valea joasa a lordanului el, evident, s'a ridicat mai sus pe un mic ges, ce se intindea lang’ rau, aproape de Schitopole, unde vestitul ,lzvorul fiorului* lui Ghedeon stra bate direct din marginea r&sdriteané a gesului Ezdrilonulul tn valea Djalud tn directia spre lors dan, Acolo gia si ales ef loc pentru predica sa, aproap2 de satul, cunoscut in acel timp sub nu: mirea de Betabara (loan, 1, 28), unde pe rau se aflé un ved si inlesnea putinja pentru sdvarsirea botezului'). Aceast’ departare 1) Conder in Palest. Report, April, 1875. Diet. of Bible, articolul Rethabera. in nele manuscrise veebl In loc de Betabara ge eiteste Vitonia (de peste Tordan), Dar ta Origen gas peste Jordan un satyor cu aceasta numire, nu deperie de Teslhon, 31 0 sewneast vadalul” — inéiei la vadul Toréanuivi aproepe de sat. Dealtmintres Tee leoalliatea asta ined nus steblita de cercetatori202, a sa intr’o localitate mai nordicé deschise pentru ef o noua tnx deletnicire, din causa apropierei acestei localit¥{i de Gelileee. Starnirea a ramas tot aga de mare, ca si mai inainte. Din oragele, situate pe malurile lacului Galilei, si chiar din satele de pe partea nordic& a sesului Ezdrilonului poporu! curgea cu cérdul Ja noul proroc. Cu sosirea verei, cand lordanul dicea devine foarte mic, pentru a se sdvirsi intr'insul botezul, loan trebui s& treaca tara in alt loc, !a Enon, aproape de lelim'), unde raul prezenta mai multi indmanare in aceast privin{z. Trecu inc oare care timp, dar tot nu erau incé urmele asteptatulul Mesia, Adunarea popot rului gi marea fapta, ce se s8virga pe malurile lordanului era preg&tirea necesar’, predestinata in sfatul dumnezeesc peniru ca sd se pregaleascé demn celea pentru venirea Inb&vitorului lisus Hristos in acest timp, in liniste igi termina enii educatiei sale in necunoscut la Nazaret, ca dupa aceea sa pasasca inaintea felii prevestitorului S&u, cere pan’ acum in lipsé preg’tea calea Lui pentru aratarea Lui, Desi rude intre dansii, loen Bote28torul si lisus Hristos, niciodaté nu se vazuse unul cu altul, pentrucd tediserd in margini opuse ale {Srii, cu atét mai mult c& loon isi petrecuse toi anii viefii sale in singurataiea pustithsi, departe de oameni. Dar desi loan nu cunostea pe Hristos personal, el fara indoial& auzise de imprejuririle miraculoase, core insofiser’ nagtes rea Lui, si trebue din zi in zi sX fi asteptat, ca El s& psasct In fine inaintea poporului. Si iat’, in acevér, Firjstos pardst Now zaretul gi impreun& cu compatrioffi Séi sau deosebit de dangif, se indrept& spre lordan, ca si primeasc’ deasemenea botezul. Ca Dumnezewrom fara de pacat, el, negresit, nu avu nici o nevoe s& primeasca acest simbol al pocdintii, Dar ce Miel al fui Dum- nezeu, luand asupra Sa picatele lumii, El trebuia inaintea fefli tuturor camentlor sési arate aceesi& destinajie a Sa si, primind botezul din ménile fui loan, prin insesi aceasta a voit s% arate, c& El in adevar a luat asupra sa pacatele a toaté omenirea, si botezul dela loan era pentru Dansul simbolul, c& Ef a yenit s&i cura{ascd prin viafa sa, prin invat&tura Sa si prin moartea Sa. In acest moment Hristos pentru prima oaré aparu inaintea lumii in toai& desévarsirea si b&rb&tia sa omeneasc’. [ubirea gi evlavia c&tre Dumnezeuromul far& sd vrea destept& dorinja vadi« & pentru ace! chip omenesc, in care se inirupase Dumnezeu, si deaceea nuri lipsit de interes s& prezentim date, care pot servi 4, Locaittetea aczoste pana acum au € determinats geogreticeye.208 pentru determinarea exteriorului Siu, care din acel moment servea de obiect al nenumaratelor inchipuiti sia inspirat pe diferifi artist! mari si mici, Cei mai apropiati martori ai vietii Lui paméntesti, evanghelistii nu ne dau nici un fel de date pentru tnchipuirea Sui Hristos, aga c& deja Biserica incepatoare a trebuit sX se conducd intr aceasta numai de singure tradifiunile, iar aceste tradijiuni sunt felurite. Avénd in vedere prezicerea despre Dansul din cars tea prorocului Isaie: ,nu esie intr'insul nici Infafigare, nici mares fie, si noi Lam vazut, si era intr'insul o infafigare, care ne-ar fi atras catre Dansul" (Is. LIll, 2), si in Psaltire: ,Tofi ceice maw varut m’au oc&rit, ,Biserica insesi expunéndw-se la prigoniri, si prezentat siesi pe dumnezeescul sdu Fondator si Cap in inféjisere umilitd, aga ca s4 nu I se descrie nici un fel de semne de frumusefa personala'), lustin filosoful spune despre Dansul, ca El nu avea nici o frumuseté sau atractiune, si exteriorul Lui era fantomatic’). Climent Alexandrinul if descrie, c& El deasemenea ayea un extes rior injositor. Dup& parerea toi Tertufian, el nu aveanici macar frumuseja omenee c& obignuit& gi ine’ si ma putin o irumuseta cereasca Origen spune, c& El era pmic de staturd ginepropor: fionat, caostarpitura*,s »singura Lui frumuse(a era numai ta suffetul Lat, si viata Lui", Dar incurénd gnostici crest antipatie caire arta pag i, necvand au inceput a prezenta chipul Lui cu totul almintretea. Il inchipulau pe tablouri, pe medalii si in mici stae tuete; trlsdturile pentru aceste inchipuiri ei le luau de pe portres tul, care, dupa traditie, a fost Iuat dupa El din ordinul tui Pilat. In veacul al treifea o ascmenea inchipuire pilrunse in capeta de casi a imparatului Sever, unde ea a fost agezata alturea cu chipu! vestitilor regi si impre{i, precum sia unor astfel de sfinte suflete, ca Avraam, Orfeu, Apelonie, etc.’). Intre acestea Biserica 1) Ake, 2 Faia cu aceests descr! Injomtoere 51 saferiadr, care na dau deloc dreplat fa osre care acregular flume « teisiturllor fe sale, Cenzor arhtinendrit Tikon 2 i Lil, 145 LXIML 2. 5) Lamprid, Alex. Sever, c. 29, Just, Dial. Cum Tyeph. XIV, 38, 85, 88). Tustin elieard prorosille, care inchipuese pe [leis In stare204 chiar evita orce inchipuiri ale iui Hristos, aga c& chipurile din catacombe poarti un caracter curat simbolic, In foct! numelui Lui se seria pur si simpu chfpul pestelui, din couzd cd literile grecesti din numirea peste puteau servi ca iniffale pentru titful complect’); céteodatd El era inchipuit deasemenea prin simbolul unui miel sau prin bunul pastor. Cu trecerea timpului incepurd s& apard inchipuiri ale lui Hristos sub forma unui tandr, si dupa aceea se intaineste chipul Lui pe cruce. Un monument vredaic de luat in seam& a inchipuirei exteriorului lui Hristos a servit 0 statue vazutd de Evsevie al Cezereei in Ponea, sau in Cezareia ful Fillp, tocul nastere! si locul sederei femeel, care a primit dela Hristos vindecarea minunat& de curgerea de sange. ,La poarta casei ei“, zice el, ,pe un pedestal inalt st& chipul de bronz al femeel, care cu genunchile plecate a intins manile sale, ca si cum ar ruga pe cineva de dinaintea sa). Dinaintea sa st& un chip la fel al unui barbat in situafie dreapta, intr’o mantie lung’, caressi intinde mana cétre femee*. ,La picioarele ei*, adaog’ el, ,gi pe acelag pedestal creste oarecare planta ciudaté, care se ridic’ panala insesi invaluirea hainei si este contra otrava tuturor boalelor. Aceasti stetue, cum se spune, este ine chipuirea lui Ifsus Hristos**). De oare ce aceasta statue nu s'a pastrat, apoi e si imposfbil si judecdm, in ce trasituri prezenta ca pe Hristos, deci in adevar aceasta era inchipuirea lui Hristos, de care Iucru nu era incredinfat nici insusi Evsevie. Cic& in yremea lui Evsevie era in circulatie inchipuiri, care se considex rau in adevar asimandri ale Méntuitorului, si deosemenea ale apostolilor Peiru si Pavel, in aceasta privin{& nu poate fi nici o indoiala, pentru c&, dup& cuviatele lui, el insus! lea vazut si lesa considerat_monumente vechi de recunostinfi ale acefora dintre paganii evlaviogi, care se purtau cu respect fai de Hrise tos gid aratau tot o aga cinstire, care el de obiceiu o ardtau propriilor for zei. Inchipuirea de dinainte a exteriorului lui Hrise tos, intemeeat& pe prezicerile Iui Isaia, catre acest timp cedase definttiy locul altuia, care slévea frumuseta Lui, ce expresla nae tural& a exteriorului, a curafeniei divine si perfectiune a fiinfei Lut interne. Grigore de Nisa adaugi nu numai la invafatura Lui, cf si la personaltatea Lu! acele inchipuirl méreje, care se tnires 1) TXOYE = Ironic Noiovis, atu Libs onty = sus Histo, Ful fal Dumnezeu, Mane foltor 2) Euseb, Hint, Beles, Vil, c.f. Stetula aceasta ar fi fost sferameta de Tutlan sas, capa maruria altore, de Maxinin, Mofmana, Leben emu, 293, 3) Euseb, Hit. Eecles Vil c. (3.205 buinteacé in Cantarea Cantirilor. Fer. leronim descrie slavitul ideal, care in urm& la desfasurat aria cresind, intemeindussi inchipuirea sa despre Dansul deja nu pe descrierea a unui ysu« ferind" rob a lui Dumnezeu din prorocul Isaia, ci pe cuvintele psalmistului, care glisueste: ,Tu esti mai frumos decat fill ome nesti* (Ps. XLIV, 3). ,F&r& indoial&*, zice el, ,c& stralucirea gi méarirea dumuezeirei ascunse, strélucind chiar in persoana sa omeneasc’, putecu dela prima privire sé atragé la sine pe tofi, ceicesl. vedeau. Dac& Fl n'ar fi avut ceva divin in exteriorul stu, etunci apostolii n’er fi urmat imediat dupa dansul"), Sf. loan Hrisostom spune, ck dumnezeescul Parinte a revarsat din plin belsug peste Dansul acea frumusef’ personal’, din care numei céle o picdtura se di oamenilor muritori"*), st fer. Augustin, cu puternica sa clocyen{i obisnuit’, spune, c& ,Hristos a fost minus nat la sénul maicei Sale, prea frumos in brafele p&rinfilor si, prea frumos pe cruce si minunat in mormant", Dealtmintrelea el singur adaog’, c& despre ,exteriorul Lui noi nu stim nimica, Pentrucd inchipuirile Lui variazi dup’ inchipuirea artistilor Cele mai temeinice inchipuiri ale ful Hristos in chipul ful omee nesc se arat in r&sarit in veacul al cincilea, cand apare istorie sirea amanunfita‘), care reproduce o traditie veche, cum Avgar, regele Edesei inci pe vremea vielii p§mantesii a trimis la lisus pe pictorul sdu sé ia dupa el portretul, Dar de oare ce pictorul n'a fost in stares facd aceasta, din causa stralucirii orbitoare a fefii Mantuitorului, atunci Hristos, cum spune tradifia, ca sa satis« faci dorinfa pioas’ a regelui, a luat un prosop, cu care se stergea El de obiceiu pe faj3, s'a sters cu el si lea trimis lui Avgar, gi pe acest prosop se reproduse “chipul minunat al fetit Sale®), In biserica de apus s'a pastrat 0 alt& tradifie, intru catva asemenea acestela. Dupa ea, in Ierusalim traia o femee eviavicasd Veronica, care, vazdnd pe lisus trecand pe calea crucel spre Golgota, cand pe faia lui curgea sangele sirloae din cauza cor roanei celei de spini, ts! scoase acoperémantul de pe capul su girl dadu Lui, ca si-si stearg’ fata Sa, Drept recompensé pentru aceasti dragoste a ei, Veronica primi pe acopersméntul capului su chipul fefli ful Tisus, nu mareaya $i linistita, cum se prezinta 1) ler. la Mat. Tl, 9. Eplet. ad princip, Virginem. 2) Talcuire te Psalioul XLIV, 3) De Tun, B. Vil, ¢. 4, 5 4) La Moise de Harense, pe ta anul 470, 5) Tradiia despre scrlsoarea lel Avgar cétre Heistos si del se pomeneste deja pela Jumdtates vesea! al doiies [a lustin Fi208 chipul din Edesa, ci intunecat de intristare si de suferinfa!). A trela inch{puire miraculoasa a intreg tropului lui Hristos a ramas pe acele scutice, in care a fost el infagurat in mormant’), si iata chipul. a tcecut, dup’ tradifie, in proprietatea ui Nicodim, si dupa aceea a fost predat crestintlor din lerusalim, dela care pe rite céi a fost strémutat in sfarsit, pe la anul 1578 in Turin, unde se aflé acum. Din cele mai vechi inchipuiri de felul acesta doud existé si pana astézi, Asemenea chipului lui Pita: gora, a lui Platon, a lui Aristotel si al altor infelepfi, inaintea c&rora gnosticii stéteau cu respect la fel ca tui Hristos, ei au inféjigarea de medelion, Unul din ele e de piatra, cu chipul capului lui Hristos tanar si f&r& barb, in profil cu designarea cuvantului ,Hristos* cu litere grecesti si cu semnul simbolic al pestelui jos, Alia prezinta ceva in genul unei medalii, care ins chipueste pe Hrislos cu par lung, desp&rtit prin o c&rare dreapté si ldsanduese pe dupa urechi peste umere. Pe aceasta inchipuire se scrle numele lisus tn evreeste, Aceasti inchipuire, probabil, era opera vre unui crestin dintre judei. Pe temaiul azestora si al altor inchipuiri si tradijiuni, in veacul al paisprezecelea istoricul bisericese Nechifor a gésit cu puiin(é s& zugriveasc& chipul complect al extericrulvi lui Hristes, care alcdtueste baza tuturor chipurilor de mai tarziu. ,Eu descriu, zice Nichifor, extericrul Domnului nosiru, cum el ne este predat din vechime. El era foarie frumos. Stetura Lui alcdtuia sapte palme pline *); parul Lui era lumin »s de culoare castanie" nu tocmai des si desprinzandusse ugor in bucle mol. Sprincencle Lui erau negre si inbinate, si ochii Lui pare e& revSrsau din ei o luming delicata aurie. Ei erau foarte frumosi. Nasul Lut pronunjat, barba placut’, dar nu prea lung’. Parul capului, din contra, il purta foarte lung, pentru cd farleca niciodala nu s’a atins de el, cum nus’a atins de el nici mana omeneascé, afari de mana Mamet Sale, cand ea se juca cu el in copilaria Lui, El era putin curbat, dar trupul Lui era bine alcatuit Culoarea pielei sale se apropia de culoarea graului copt, iar fafa Lui, asemenea culoarei fefei Mamet Lui, era mai curand ovald decét rotund’, cu o mick iuan{& de rumen’, der pe dansa 1) Aceasta inchipuire a putruns dela apus sl la nol, #0 Intalnitn chiar in ceésuta toi Petru cel Mare din Petersburg. Valul original al Veronieai se pastreaza in. biserica Si. Petru din Rome. 2) Niceph, Hist. Eecles, I, 7 3) Nu se glie ce anume se lntelege in cazul dat prin palma prin care de obicelu se infelegea distentd Intre vir‘ul degetulut celut mare st vérful degetulul eclut falc In ces mai mare intindere a for. Judecind dupa ideca generals, ck statura lul Hrstos era Inalid, se poste erede, of aczesta aleatula cam ace ploosre207 fuceau demnitatee, injelepciunea sulletului, blandeta si o liniste adanci a sullelului neturburet. In genere Ef se asdm&na foarte mult mamei sale celei preacurate" '), Daca in orient in temeiul fnchipuiril lui Hristos s'a asternut eceesta descriere @ exteriorului Sau a lui Nechifor, apoi. la pus tol o asemenea importan{a a avut scrisoarea lui Levtul c&tre senatul roman, Seriscarea aceasta pentru intaia oara a fost gasita pela finele veacului al cinspreze: celea, cand s'au adunat si s'au tiparit operele tui Anselm. Desi relativ de autenticitatea ef se exprim serioase indoeli, dar ea totus capata interes ca expresie a acelor péreri, care Ja apus existau relativ de exteriorul fui Hristos. Levtul in scrisoarea sa comunicd: la noi s'a ivit si inca traeste un om de mare virtute Vales lerdanelul aproape de leritvon (presupus loc al batexutat Domaule). cu numele lisus Hristos, numit de ucenicii s&i Fiul lui Dumnezeu, El invie morfii si vindeed boalele. El este um de statura inalta gi de un exterior nobil. Inféjisarea lui e vajnica si expresiva, asa c& privind le Dansul, nu se poate s% nul iubesti si totodata s& nu te temi de Dénsul. Pérul lui e ondulat si cref, putin mai ine tunecat decat acolo, unde cad pe umere’). El se imparte in doud parfi dup’ obiceiul nazarinenifor (sau al nazoreilor), Fruntea lui € neteda si miraculos linistité; Pe fata Lui nu se afl& nici o i crefitur’, nici vre un fel de pete, dar rumeneala face obrajii sai minunafi. Nasul si gura Lui sunt perfecte. El are o berb& deas’, 1) Nechifor @ trait in Constantinepote g1 a fest, probabil, monzh. El a Inchelat seria Istonlelor greci. Timpul naslerei si mori tei ru se gil, der a tealt pela onll 1220 seu 1586, 2) Dupa a4 citire in exp ondulure pirstel, pane la urcchi (asa lucire # neted, der mal jor cl e ret, onéulat, mult mol fatenscat #1 cu mare luetve,208. castanie, nu lung’, dar desparfiié in furculif2. Ochii Lui tuminosi si pare c& au lumini diferite in diferite timpurl. El e groaznic in mustrarile Sale. Om iubitor si iubit, vioi, dar necontenit serios. ‘Nimenea niciodata nu ‘a vazut razind. Vorbirea lui e uniforma ai interesanté. El ¢ smerit si bland, cel mai minunat din fiii oamenilor ') Cand Hristos s'a arétet pe malurile fordanului, atuncea dupa inspirafia Duhului [ui Dumnezeu, Ioen cunoscu in persoana Lui pe Mesia cel asteptat. Luminat de sus, Ioan imediat a infeles, c& are inainiea sa cu adevarat pe Dumnezeuomul. Maretia duhovs niceascd poerti asupra sa oare cum o coroan’ imperial’, care fara voe inspiré respect. Dac& acesta ar fi un rege paméntesc, atunci loan ar ff ramas fat de dansul proroc aspru, fara fricds daca el ar fi fost reprezentantul suprem al preofiei paméntegt atunci loan ‘otusi s'ar fi simfit mai presus de dansul, in constiinga fnal{imii stujirii sale. Der regalitatea vit inaintea sa nu era din lumea aceasta, si preotia mai presus de preotia lui Aaaron. lisus venise si primeasc dela Ioan botezul, dar asprul proroc al pus« tiului, pentru prima oar de cand incepuse si se adune Impres jurul séu mullimi evlavioase, care primeau dela dansul botezul, sa turburat si se dadu inapoi. ,Mie mi se cade s& fiu botezat de Tine“, respectuos zise e! citre lisus, ysi Tu vii la mine ?* (Mat. IIl, 14). Cu sufletal sau luminat de Dumnezeu, el vazu in lisus anume obiectul lungilor sale nadejdi si asteptari. Eu nu Iram stiut*, zise el ceva mai tarziu (loan, J, 50), ca si cum ar fi veut prin asta s& zic8, c¥ el a inceput propoveduirea sa nici de cum nu pentru ca il stia pe Dansul, sau dupa infelegere cu El, ci boteza si trezea duhovniceste pe Israil, ca poporul, luminandu-se duhovniceste s8 poarte in bund dispozitiune pe Hristos cand se va ardta in calitate de adevaratul Mesia, Deja mal inainte, de a se arta Hristos, Ioan isi exprimi 0 tare convingere, ci Dumnereu a auzit strig’tul poporului Sau si ea daruit pe Mesia, desi ined nu i se descoperise tui. In n&dejdea sa 1a Dumnezeu, el spusese poporului: ,St& in mijlocul vostru Cineva, pe Care voi nue stifi* (loan, I, 30), anume adevaratul Mesia, ,El este Celce vine dupa mine, dar Care a fost inainte de mine“, adeva ratul Mesia, Céruia ew nu sunt vrednic sil desleg cureaua ine caltimintei Lui*. Acesta nui om de origina obignuita, ci trimis dela Dumnezeu, ca vremeinfe s& locuiascé intre oameni. Index 4) Egipt Leut, ,Textol deplin ates vezi in erticolul Leutulus In Enciclopedia reala 2 lat Herzog.208 lungatul contact a fui loan cu Dumnezeu in pustie, rugaciunile si laccdmile lui il ridicasera la indl{imea mérefiei cuhoynicesti, cere fi daduse p&trunderea miraculoas’ de a prevedea ceeace inca au era descoperit. Pentru duhul sau luminat de Dumnezeu venirea lui Mesia devenise deja un adevér viu, care astepla numai timpul destinat manifestarii lui, gi in fine acum el v&dit st&tea inaintea lui in persoana Aceluta, Care cerea botez de la dansul. Nui de mirare, c& Ioan s'a turburat in fata acestei cereri din partea Celui ce s'a prezentat inaintea lui, si anume a Dumnezeu- omulut. El stia, cd Mesia putea s& fie numai accla, Care e com plect liber de pacat, si aga si era Celce stitea inaintea lui, Pentru asia marturiseau limpede smerenia ces izbise pe dansul, bléndeta si curafenia, si inima fui Ioan se zgudui la gandul, c& el vede inaintea sa anume ,pe Melul [ui Dumnezeu, Care tidied pacatele lumii" (foan, |, 29). Inalta inchipuire dela Isaia a Aceluia, esupra Céruia lehova a pus pacatele poporului Sau si Care, ca un mel, a fost adus la junghere, deja demult se adscrieau lui Mesia, si aceasta idee indaté apéru in sufletul lui loan, cand a vazut inaintea sa pe Mesia, care in adevar a luct asupra sa pacatele omenirei. Cu toat’ opunerea lui Ioan Botezdtorul, inspaimantat de a supune ritualulut curafemiei pe Cel intru tot sfant, Hristos repeta dorinfa sa pentru botez gid spuse sldruitor: ylas% acum, c& aga se cuvine noua s& plinim toat’ dreptatea*, Ceeace Dumnezeu cere dela Israil, ca datorie, nu putea ‘Inlatura dela sine nimenea dintre israilifi, Botezul era asezemant dumnezeesc, care era introdus de prorocul Lui in calitate de introducere in Nou! Testament. El alcdtula o parte ,a dreptiyi', adec& alcitula o parte a legti fui Dumnezeu, pilda implinirii ciria Hristos si venise s& arate lumii, atat dupa liter8, cat si dup& dub, Afard de asta El nu primlse Inc 0 consacrare vadité de la Duhul lui Dumnezeu, care odihnea peste Dansul si nu primise inc’ marea vrednicie de Mesia, ci ramasese pénd acum un necunoscut locuitor al Nazaretulul. Atunci Ioan nu s'a mai impotrivit si, introducand pe lisus in rau, a s8varsit botezul asupra Lui Si acest eveniment a fost momentul deciziv in vieja lui Hristes. Fiind sfant-si curet inainte de ofundarea in apele lordae nului, El a egit dintr'insele luminat cu slava suprema in fafa Sa. Viata Sa trecuté fu terminata si se incepu o viata cu totul noug. Pana atuncea El fusese un necunoscut locuiior al unui mic orasel si era ascuns de lume: iar acum El psi fn calitate de Mesia la sergirea deschisi omenirel. Acesia a fost cu adevarat Astorle Biolica 6aso marele monument al pasirii Lui intr’o noud viaf’. Tofi anti s&i de maf tnalate a fost, aga aleand, ingropatl tn apele Tordenulul, El tntrase intc'insele ca lisus, fiul Mariei, si esi din ele ca Hristos, Fiul lui Dannezea, Si acest mare moment din viata lui Hristos fa tasemaat pria fensmene neoblgnulte, cu care tnsofise Dumnee zeu borezut. Primind botezul, Hristos est din ap& si, dup% m&r« turia sfantului Luca, s'a rugat (Luca, Ill, 21). El se dete cu totul s& slujeasck vojnfel ful Dumnezeu, ca si cum ar fil strigat cétre Tatal SAu cel cerese: ,lata vin, s& implinese voia Ta". Si in acest moment, ca exorimare pentru Dansul a inaltei buneivointe, sta deschis cerul in raze strélucitoere de soare si se arat un semn deosebit al Duhului Sfant, ca in chip de porumbel, simbolul curéteniel si al pci, si tun’ de sus glasul dumnezeesc, care proclama: ,Acesta este Fiul Meu iubit, in care este bunavointa Mea“. Prorocul Isaia cu mult tnainte prezisese, cum Duhul Doms nului se va pogori peste odrasla din radacina lui Iesei, duhul infelepciunii si al injelegerei, duhul sfatului si al puterii, duhul stlinfet si al temerei de Domnul* (Is. XI, 2), pentru ca s& bines vesteasc& saracilor, sd vindece pe cei zdrobifi la inima, si pros poveduiascs celor robifi eliberare si celor inchisi deschiderea temnifel, a vesti anul grafiei Domnului, si ziua rézbunarei Dume nezeului nostru (ls. LXl, 1), consacrarea formala de sus in slujba fui Mesia, si in acest senz acesta a fost adevaratul ceas al nasterei crestinismulul. Aceasta a fost inalfarea solemn& a Lui in demnix tatea de arhiereu al Noului Testament. Dela fill lui Aaron cerea legea ritual, ca ei sX se consacre in inalta lor vrednicle prin spilare si ungere, si Acela, Care acum se imbracé inlr'o preotie incomparabil mai inalti, a trebuit deasemenea s& p&sasck in vrednicia Sa inalt& prin spalare si ungere, un ritual insé mult mai tnalt si miraculos de consacrare. In loc de templu facut de man’, El avea imprejurul Siu marele templu al naturei, in loc de spalatoare de bronz, Fi avea curenjii curg&tori ai lordanului, care rasfrangeau tn sine méareata boltd cereasca. Daca pe sine nu avea haine jesute cu aur, apoi pe dansul era vestmantut cuviosiei fara de pacet, gi in locul ulefului sfinfit asupra Lui era tural haru! Sfantului Duh, Ioan, dupa inspirafie de sus, deja stia, ca Duhul trebuia si se pogoare astfel asupra Aceluia, care va fi botezat de Duhul Sfant'), ¢i astlel a vazut in aceast’ 1) Joan, 1 33, Eu nw. silam pe Dinsul, dar celce m’a trimls #4 Soter cu aps mba sous: peste Core vel vadea Duhul pogorinduse «f rimanind perte El, Acela este Care botenck ou Dub Santaul confirmarea credinjei sale in aceea, ca lisus in adevar era Melul tui Dumnezeu si Fiu al Lui (loan, I, 54). Impreuai cu aceasta, in botezul fut lisus s'a manifestat solemn participarea intregei sfintet Treiml, in numele celor trei persoane ale Ciria se si sé vargeste botezu! crestin, ca taind. Bofezand pe lisus gi indepfinind astfel jinta principala a slufiril “sale, {oan a continuat si propoveduiascd pocdinfi si dupa aceea, iar lisus plin in duful stu omenesc, de cugete si de sens timente cu privire la slujirea ced statea fnainte, pentru un timp sia c&utet 0 fizolare, ca sa fie singur cu Dumnezeu si sa se pregateascd pentru marea operdi. In acest scop El se retrase dela apele Iordanului in pustie, unde a si petrecut timp de 40 de zile, care au s{ fost insemnate prin triumful Sau asupra puterelor intunerecului lumii acesteia.Cuarantaria® (muntele ispitir). CAPITOLUL XY ISPITIREA IN PUSTIE erescul glas, care a résunat asupra Lui la esirea Lui lisus din apa Iordanului, a fost pentru Dénsul consacrarea de sus si chemarea la © nova viafi {a inalta slujire absteasca in calitatea de Mesie. Insusi Dumnezeu prin glasul Séua mérturisit tui Israil, c& demult asteptatul de dénsul Mesia a venit in perscana Sut lisus, si fut Hristos insugt i dece ard, c& a sosit vremea, ca El sdinceapi slujirea Sa. Un indoit simfimant a trebuit la aceasta si umple pe noul consacrat Hristos: pe de o parte simful de jubire gi de recunogtin{& c&tre Dumnes zeu, Cares! proclamase Fiu al Sau iubit, si pe de alt parte un simj {ard sd yrea de fric’, inointe de inceputul marei slujiri mesianice. Ca om, n'a putut si nu incerce ace! sentiment de fricd, pe careel incearca fie care om inainte de sivarsirea yre unui pas insemnat in vie(3, cu deosebire injugat cu vre 0 réspundese mare si cu meri pee ricole, mai ales cand, decurge din constiinfa neputinfel firil omes nesti. El tu8 esupra Sa marea slujire, care era posibili pe pie mént; slujirea, in care El avea s& sivargascd opera de renastere duhovniceascé a omenirei celet cdzute si in acest scop a sustinut214, © stragnicd lupti cu puterele tntunereculuf, in st&panirea c&rora se afla omenirea pacatoas’. Inainte de a pasi la aceasta slujire, El dup% omenire avea nevoe de aceea, ca mai intdiu si se int& reasci cu duhul, si masoare duhovniceste toati marirea probles mei ced stiitea inainte si si se_pregiiteascd pentru marea operd prin © ispitire premergatoare. Si iat intr’insul se ivi nevoia s& se separe pentru un timp, ca si fie singur numai cu Dumnezeu, departe de oat lumea cea degartl, si in acest scop Sia gi dew partat El in pustie. Propriu care pustie se injelege aicee, Evanghelistii nu neso determina exact, Dar dupa toati probabilitatea aceasta e tot acea pustie, amintirea c&ria s’a pastrat in tradifie si care se afla in acea focalitate nelocuit’ si muntoas’ dintre Ierusalim sf Ierthon. Unul din munfii acestei locolitati pustii tradifia i! numegte mun+ tele Cuarantania adec& a celor patruzeci de zile,— anume in les gétura tut cu peirecerea fui Hristos acolo timp de 40 de zile. Inc& si astizi, nu departe de ruinele Ierihonulul, se inalf’ o stanc& cu vérlul tare ascufit, care se las& spre pustie prin o prapastie asa de grozava, pe care cilatorli o compar’ cu cunoscuta pré« pastie a stincii Gibraltarului si mulff presupun, c& anume de pe aceasta sténca ispititorul a si desfasurat inaintea lui Hristos mae gicul tablou al irhpardfiei lumei acesieia, Pe coastele acestui mun« te se afli cateva pestere, in care si astzi locuese cafiva pusnici, care prin viaja lor in pustie se silesc sa imiteze pe Mantuitorul si pe Dumnezeul lor. Hristos s’a reiras in aceast’ pustie, ca s& se separe de toati omenirea pacdtoasa, ce-L, inconjura si si sdvarsesca ecolo aceeasi nevoint&, care ar fi trebuit sal fi sdvarsit candva Adam, dar pe care el n'a sdvarsiteo, atrigénd asupra tuluror urmasior sti jugul pacatulul, blestemuluf si morfii. Daca primul om s’ar fi aflat intru aceasta in cele mai.bune condifiuni ale fpturii, care, stimnind intr'insul simfimaniul de recunostinf’ citre Facdtorul, prin insesi aceasta, si prin asia fear fi dat o necontenita prevenire asupra c&le&rei poruncit tui Dumnezeu gi int&rire in nevoinfa moralé, atunci Hristos, ca al doilea Adam, ardténdisse s& r&scumpere omeniree p&c&toasi, ar fi trebuit si sdvarsascd pentru esia o nes yoin{i cu totul in alte condijiuni. La s&vargirea nevoinfei ceri stétea inainte, El a fost inconjurat nu de bunatafile raiului pamans tesc, cf de fablourile moarte ale pustiuful, ca de cele mal fumi noase si mai palpabile marturii ale acelui blestem, care, dupa vina omului, se asterneau si asupra intregei naturi. Pustiul pres215 zenta contrastul intreg cu raiul, intr’insul anume omul putea mer puternic ca orce s& simi, in ce greu blestem a aruncat el pa méntul prin nelegiuirea sa si anume in prezenfa pustiulul piman- tul mal tare decat orce striga pentru izbavire. Rar piciorul omue lui pasegic in aceste locuri de grozavi pustietate, si numai rar fiarele sdlbetece nimeresc prin vaiugile stancilor neroditoare, cdutandurgi aicea refugiu de vragmagul lor de moarte, care este omul gi care céndva era bunul lor stipan si rege, ior dup’ ci derea in p&cat a devenit vecinu! lor cel mai rau si mai primejs dios sf oblectul dusmanies reciproce, Hristos, ca Dumnezeteom far de pacat, pagind acum in pustie, ne adus cu sine aceasti r&utate secular& fajé de lumea necuvantdtoare, si rodul nesfarsitei Lui nerdutati a fost acele, cd in locul peirecerei Sele nu intarzia a se restabili inte om gi fiari acea pace, care domnise candva in Edem. Dupa mérturia limpede a evanghelistului, El era acolo cu fiarele (Mat. I, 15). Aceastt observatie a evenghelistului, nu e fScuta simplu pentru sporirea coloritului ca zugravirea s&lbata ciei si lipsa de oameni in acea pustie, in care se reirdsese Hris« tos. Ea in infelesul propriu insemneazi, c& fierele, care In starea for obisnuita evité omul, se refereau cu totul alimintrelea catre Hristos, in Care simfeau toaté curafenia primitiva si bunatate a naturei omenesti, si deaceea il inconjurau fra fric8, supundaduse Lui perfect aga, cum se supuneau céndva lui Adam in raiul mantesc. Un aga raport al fiarelor salbatece c&tre Hristos, étipa mirturia evanghelistilor se manifestase deja si mai inainte, in anif copilariei Dumnezeu - omulul, asa ci in timpul fugei in Egipt, sangerogii Loe cuitori ai pustiulul — leii si leoparzil — se culcau smeritf tanga Dansul, nepriciauindusi nici cel mai mic rau. Acum aceasta s'amanifestat deplin Yéatiovre cups fart sete (dupd un in fafa Dumnezeu-omului ia seers ae plind varsta barbateascé, si in asta s'a manifestat deja prima Lui biruinf& asupra acelui desacord, care s’a instauret in naturé din cauza c&lcérei de c&tre om a poruncei de bazi a fui Dumnezeu. Acest triumf al fui Hristos asupra desarmoniei naturei a fost priv mul act al activitite! sele rscumplritoare, si de roadele acestui triumf al Sda au deplind posibilitate s& se folosasc& tofi adevarafit216 lui urmatori. Tuturor acelor adevarati urmatori ai S2i, care se vor patrunde deplin de fubirea poruncitaé de Hristos, ca de semnul cel mai insemnat distinctiv a uceniciei sole gi in acelasi timp gi virtute principala in noua impérafie, li sa fag&duit, c& yet vor lua serpi*, ,vor c&lca peste serpi si scorploni", si chiar nicl acest! prea rai reprezentanti ai desacordului din impardjia naturel cu omul, nui vor pricinui nict © vatamare (Marc. XVI, 18; Luca, X, 19). Si aceastd fagdduinja deja s’a fustificat cu multi din meri sfinf{ ai lui Dumnezeu. Apostolul Pavel f8r8 nici o vatimare a scur turat de pe mana sa o viperd veninoase (Fapt. XXVIII, 5), spre marea mirare a reprezentantiler lumii vechi, care sccoteau c& el va c&dea imediat mort. Si dup& aceea vietile sfinjilor Noului Testament prezinté multe dovezi a putintei reale pentru om de a primi acest mare ayantaj in raporturile cu impérs{fa animalelor, In aceste vieti adesa se zugriveste, cum cuvéntulut gi vointel sfins {llor sihastrii se supuneau cele mai salbatece fiare: El chemau pestii sX asculte invafStura for, treceau raul pe spinarea crocos dililor, stau prieteneste de vorb& cu neimblanzifii locuitori ai pus: tiufut si padurilor si fac multe alte asemenea minuni‘), Nu se poate deasemenea nega, ci omul si in starea sa_neturald poate cate dati si atinga starea sau insugirea de a aduce animalele silbatece la supuneree sa; resturi de ale sceptrulul stu regal au rémas la el in mani: ,fie care fire de fiar& si paseri, dup& cu: vantul apostolului, de taratoare si animale marine, se imblanzeste sia fost tmblanzita de firea omeneasca", aga cd nol ,varim re bata in gura calului, ca el s& se supund noua (lov, Ill, 3, 7). Alara de asta si in zilele noastre exist imblanzitori de lei si de serpi, dar aceste resturi de sceptru regel, omul pacdtos numai cu gret: le mai fine in manile sele, recurgénd ia diferite mijloace artificiale, in care caz fiarele salbatece acesa ies din ascultare sisi riizbund crunt pe poruncitorul for. Hristos ins8, ca om féra de pacat, activa cu deplina autoritate, supunandursi Siesi [umea animalelor anume nature faré ce pécat a omului prin puterea fascinatiunet sau a prestigiului regal !éuntric, inerenté neturei omenesti fari de pacat. Si indicand anume aceasta stare, 1) Ca exemplu putem indice de pe sf. Sergiu de Radonej, care a intret'nut 0 ree marcobild preteale cu un urs. care asculla cuviniele luis! era band cn 0 o2e. .Ce mt poate face virtatea ™ spuae erarhal Moscovel Plato. ,Soco! ed larcle silbutece’ acum au deventt forioaie din peicine ceusint! moravucilar noeste, ler lblcea 9 y-ttes, pot {aria 20.0 prefaca In tlaodeys gl suponere". Yeu! viata 41 nevolnicle preecuviosules Serie, ediia reductiel follor Trojchth, anul 1891, pag. 64At evanghelistul spune, ci Hristos era in pustie cu fiarele '). Fiind refugiul fiarelor salbatece, pustia, ca semn blest&mului pus asupra p&mantulul, impreund cu aceasta totdeauna s'a socotit Jocul tubit de petrecere a duhurilor rele. Aceasta pérere, inspirata negresit mai intéiu de toate de insugi caracterul pustiei, ca loc ce poart& asupra sa cele mai multe semne ale st&pAnirei puterilor distrugatoare si ale mortii, ere odati cu aceasta o bezé mult mei adancd. Omul fri si vrea simte c& dacd este undeve imp Ftia puterilor rdutatii pe plant, apoi ea poate fi numai anume in pustie, ca localitate, parasita de Dumnezeu si de oameni. Anume de aceea fa toate popoarele silbatece, locurile salbatece se socoteau locuinfa duhurilor rele. Si tot deaceia diavolului i se zice in popor ,duc&&se pe pustiu’. Dupa credinja vechtlor persi, Ariman si duhurile fui rele locuiau in stepele Turenice gi prin pustiu, spre nord de fericitul Iran, care se afla stb st&pénirea virtuosului Ormuzd; dupa credinta egiptentlor, stepa Libiel nist poase era impirStia lui Piton cel ray, iar roditoarea vale a Egiptului era imparafia binefacétorului Oziris. Aceeasi idee despre pustie, ca foc af petrecerel duburilor rele, se edmite tn totul si de sf. Seriptur3. Prorocul Isaia, dorind <8 descrie grozivia pus! din pémantul iui Isreif, spunea, cé acclo impreund cu fierele siibatece ,¥or s&lla si impelijajii cu b&rbi de jap‘, ysi strigoit se vor striga unul pe altul (Is. XIll, 21; XXXIV, 24), si dupa insusi cuvéntul lui Hristes; ,caénd duhul necuret iesi din om, etunci umblé prin locuri fra de ept, cduland odihn’, si nu efli* (Mat. XI, 45), Si fetd pentruce 2colo anume in pustie s'a gi intalnit Hristcs cu reprezentartul réului cin lume si a trebuit $8 sustind o victorie prin lupi& grozeva pentru firea omeneascé cu ispititorul (Mat. IX, 1-{1; Mare. |, 12, 13; Lue. IV, 113). Dup& cum candva tn gradina Edemului diavolul a supus ispitirii pe omul nevinovat, abea creat {ri de p&cat st la pierdut, tot ea urétorul de om cel dintru inceput nu putea suleri prezenta unui om féré de pacat nicl acum in pustie si deasemenea s'a incercat st-L piard&’. Der dac& in gridina Edemului viclesugul lui rauticios @ triumfat, apoi acum a trebuit s& sufere o infrans gere tolala si rusine. Hristos a biruit pe diavolul st prin aceasta neea dat nou o arma nebiruit& contra tuturor intrigiler fui. 1) Veui ariicotul araiepiscopulul de Dublin Trenci, tn cofecila Fercev, tom J, pag. 251 sf urmétoarele. Din isoria sl. muceniet deasemenca ne sunt cunoseie cezurl, cum fiarale silbatees, slotozite acuprs lor tn amfitcatea sub ochii dornicl de singe ai ¢pe rior, au se arencau asupea lor eu obigavita fer Idcomie, ef sinjind inteing veednicia ce: goatee ¢ adeveretulu! om, eiberat de padaile chisiauive, chr se gudurau inainten lor, ‘nor stépini. Vezi de pilda viala al, Pantelemon 9 multe altel.213 R&utatea vicleané a urétorului de om celui dintru tnceput a nascocit tre! forme de ispitire, prin cere se aling laturile nes putincioase ale fiinfei omufui si anume placerea trupului, ambitia sl fubirea de stapanire, si cu aceste ispitiri a si pasit diax volul citre Hristos. Asemenea prototipurifor sale din Vechiul Testament ~ Moise si Ilie - s'a departat deasemenea in pustie pentru o vreme si Hristos, gi s'a supus ecolo unui post de patruzeci de zile (Es. Ill, 1; 4 Reg. XIX). lisus Hristos ,n’a mancat nimica tn aceste zile, far dupa trecerea lor in cele din urma a flamanzit*. De acest moment al neputinfei omenesti s'a gi folosit ispititorul. Apropiin« durse de DumnezeusOmul ce! faré de picat, ispititorul | se adresé cu cuvaatarea vicleang: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, zi pietrelor acestora si se fac& pani. Chinurile foamei se simt cu atat mai puternic, daci ele se sustin de chinurile inchipuirei; dar numai bine fnaintea ochilor fui lisus stateau pleire cere se ase+ mina uimitor cu niste pani si, dupS tradifie, eau anume pani impetrite ale locuitorilor pentepolei Sodomei, care a atras candva asupra se grozeva ménie e lui Dumnezeu. Ardtand ,spre aceste petre‘, ciavolul conta tot aga de icbutit s& ating’ neputinta simfuald_a tui Iisus, cum el o atinsese candva in primt! oament in raj, Odath cu azeasta incercare a lui, aceasta se acoperea cu © multime ce zigzaguri ele cugetarii. Israil deasemenea a suferit mult de foame In pustie, si acolo la 0 nevoe extrema Dumnezeu La’ hranit cu man’, care era ca un fel de pane ingereascd din ceri. Pentru ce s8 nu se aprovizioneze si Fiul fui Dumnezeu cu hrana in pustle? Doar El poate sd facd aceasta, numai sé volascd. Si pentruce s& intérsie? Dact ingerul a ardtat izvorul Agarei insetate, dacd ingerul a ardtat hrand lui Ilie cel ce flémanzise, atunci pentruce El si astepte chiar si servictile unui Inger, cand de asemenea servicli nu era nevoe, si cand El numai de ar fi voit, ingerii cu bucurie Lar fi slujit Lui? Der réspunsul ce a ucmat deodaté a nimfcit logica vicleand a Isptiftorului. Referins durse la aceeasi fecjie, care decurgea din slivitele sentinfe ale Vechiului Testament, Mantuitorul raspunse .scris este: nu numai cu pane va trai omul, ci cu tot cuvéntul, ce ese din gura ful Dumnezeu" (Deut. Vill, 3). Prin acest raspuns se aplic& lovitura decisiva dominajiunii trupului in om, si el araté, cd omul nu este o [lin{& esclusiv teupeasca, ci dimpotriv este o fiinf§, care totdeauna poate triumfa asupra neputinfelor trupului. Cine socoate cA noi trdim numai cu pane, acela face grija de pane finta sla219 vit a vietii sale, la procurarea ei tsi cheltueste toate puterile sale, si devine jalnic si risvrétit, cand chiar numel pentru o vreme va lipsit de ea. Necduténd altS hran& mai superioard, el inevitabil se va chinui de foame chiar in mijlocul ei. Dar cine simte, c& omul nu tr&este numai cu pane, Acela nu va perde din pricina ei ceea ce face viata mai scump& gi mai sfanta; implinindws! datoria sa, ef va nddajdui in Dumnezeu cu privire fa toate cele necesare pentru trup, cu mare révna si grijé va c&uta panea cea cereasc ca si acea apa a viefii, pe care bandeo nu va mal fnseta in veel Asemenea rispuns arat& ispititorului, cu cine avea el desa face, deaceea, cu 0 uimitoare ind&manare furisinduse sub cise pozijia duhulut manifestat de Hristos, ef se incearcd deja s&L. ispiteasc anume in vederea acestei nidejdi nemarginite in Dum: nezeu: »Apoi L-a luat diavolul in sf. Cetate si Lea pus pe aripa templului*. Din partea naturei sele inferloare trupesti Hristos se plrea un timp parec& in st8pénirea deplin’ a diavolului, care cispune de trupul Lui cu aga arbitraj, dar cu atét mai mult a sufecit ispititorul infrdngerea dela duhul Iai Hristos. Nu se site ce anume se fnfelege prin aripa templului: poate acoperigul pridvorulut imperial in partea sudicé a templului, care privea prapistios in addacimea viii Cedron din o aga grozava inaljime c& dupa descrierea fui [. Flavie, pe tot cel ce indréznca s& pris yeasca in jos, din pricina adancimei prapastiei il apuca amejealas sau poate a acoperisului pridvorului fui Solomon, de pe cere, dupa tradijie, a fost aruncat jos in curte sf. Iacov, fratele Doms nulul. $i unul si altul erau deopotriva potrivite pentru scopul ispititorului, de a stérai in lisus mandria parerei de sine. Daci El in adevar este Fiul lui Dumnezeu, atunci pentru ce sé nu se erunce dela aceasta tnaljime emefitosre jos, ca inaintea intregutul eras s& dovedeascd numai de cat vrednicia sa dumnezeeascd gi prin asta si contribue atingerei cat mai repede a scopului sau. Cat priveste siguranja Sa personala, apoi ca Fiu al fui Dumnes zeu El putea in totul s& conteze pe ajutorul ingerilor, c&ci scris este: ,ingerilor Sai va porunci pentru Tine, si pe mani te vor purta, ca si nu se loveascd de piatr& piciorul Tau“ (Psal, XC, 11, 12). Nu vor fi toate acestea o dovad’ minunat& a nemar- ginitei ndajduiri in Dumnezeu si implinirea prorociei? Ispita fusese chibzuita fin si profund, si ca confirmare a ei diavolul recurse {a si. Scriptura. Dar aceasia ispitire s'a dovedit neputine cloasa inaintea fetii omului fara de pacat, La toate aceste incor220 laciri a lingusirei viclene, Hristos raspunse linistit: ,Scris este deasee menea; s& nu ispitesii pe Domnul Dumnezeul tau* (Deuter. VI, 16): Suferind neizband’ in ispita neputintei trupesti si in cea a mandriel_duhovnicesti, diavolul facu ultima incercare disperaté, s& ispiteased pe lisus cu visul unei autocratii nemarginite peste toate regatele pamantului. Urcandu-l, intr'un munte inalt, desf&- sura inaintea lui lisus tabloul magic a tuluror regatelor tmii in toaté slava lor gis] zise: Toate acestea {i le vol da Tle, daca, c&and, Te vei inchina mie“. Diavolul sta c& lui Hristos, ca Mantuttor af lumii, ii sttea inainte grozava cariera de injosire si de patimire, in fofa c&ria fSr8 s8 vrea trebuia st se cutremure inima Lut omeneascé. Pe cand toate acestea se puteau inlatura de c&tre El si sd devin prin asta anume groaznicul Mesia cuces ritorul gi stSpanitorul a toaté fumea, cum if si asteptau sel. vada mejoritate-poporului iudeu. De ce si nu apari El in infafisarea aceasta din urma? $1 toate acestea yor fi, numai dac& El se va inchina ispititorului. Dar in aceasta ispitire, indr8zneala fui salana trecu toate marginile, si Hristos raspunse biruitor: ,piei dela Mine Satand, caci seris este: Doninulul Dumnezeulul tau si te inchini, si numai Lui sal slujesti* (Deut, VI, 3). Astfel_protopirintele omenirei Noulut Testament, a aplicat prima infrangere urdatoruful de oament cel dintru inceput, ara tandu+i, c& timpul domniei lui a trecut si a sosit domnia harulul cumnezeesc pe pamént. Desi diavolul si mai tarziu a {cut incers c&ri de a ispiti pe Hristos, dar acum pentru o yreme a trebuit sil. parasasea. Si iafX ingerii au venit gief stujeau Lui. Cu istoria ispitirei lui Hristos st& in legituri o intrebare foorte grea, $1 anume intrebarea: pana la ce grad puterea ispiti torului a putut s& se intind’ asupra sufletului Dumnezeu ~ omului si intru cat Dumnezeu ~omul a putut si cedeze puterei ispitei celui riu?, Dack se presupune, cd Hristos ca adevarat Dumnezeu ~om, fiind strain de orce pacat, nu putea fi expus c&derei, ae tunci insusi ispitirea perde pentru Dansul orce pericol si biruinta asupra ispititorului se lipseste de orce merit. Dar aceasti presus punere se bazeaz’ pe ideea despre aga contopire in Hristos a yoinjel dumnezeesti si omenestl, in fafa ciirla se inldtura si se prezint absurdé lupta moral a naturei umane a lui lisus Hristos cu ispititorul si cu ispita. Pe cand istoria reala a viefit lui Hrise tos pe pamant ne araté limpede netemeinicia unui atari idel. Noi stim, e& Hristos adesa a incercat sentimente curat omenesti de bucurie si de intristare si in momentul celei mai profunde injosiri ale sale chiar exclamate: ,Dumnezeul Meu, Dumnezeul221 Meu, pentru ce M’ai pardsit?* E limpede, c& natura omeneascd a lui Hristos, destinat& sé fie modelul suprem pentru oameni, dar din cand in cand era pand intru atata l&saf& sie insusi, cl in aceste momente prin propriile puteri trebuia sa realizeze des: tinafia Sa gi si sivargeascd nevointele, care de aceea puteau si se considere cu totul nevoinfe curat omenesti, Numai fa cu o asemenea vedere se si rezolva intrebarea pusd mai sus. Anume © asemenea activitate independent& a fost rezervati tui Hristos ca om adevérat in momentul ispitirii. Divinitatea intc’insul cu toate insusirile Ei s'a ascuns tn adancul naturit Lut umane, care singura pasi in toatd deplinatatea sa si singur& a intrat in lupta grozava cu vechiul dusman al omului, asa c& era expus% aceliasi primejdii a ispitirii cum a fost si firesc omului frat de pdcat in tai. Dar intrand astfel in aceasté primejdioas& lupt& cu'demonul tumil acesteia, omul lisus in acelasi timp n’a incetat a fi Dums nezeu, si deaccea in realitate, find tn total supus mestesugirilor ispititorului gi chiar primejiei c&derii, n'a putut sd cad& in acelasi injeles, cum @ cézut primal om in raiu. In cel mai critic mos ment, dacé ar fi sosit un asemenea momeat, puterea ispiitorulul s'ar fi intanit cu divinitatea ascunsé si ar fi suferit infrangere. Dar meritul personal al lui Hristos ca om s'a artat deplin in aceea, cé El chiar numai cu mijloacele sale curate omenesti a espins pe ispititorul si astfel n’aur ajuns lucrurile pana la aga moment critic, sosirea caruia ar fi aratat slabiciunea puterei Sale curat omenesti si in masur& mare ar fi lipsit de vrednicie chiar si fericita incheiere a luptei') : iene 1, Compara pe Le Camus, La Vie de Jesus Crist, vol. pag. 240. Rezolvind a+ ceeng! intrebare, Schaph tice: Hrlitos iara Indoialt s'a supus iepitirli tot aga, ca 91 noi, dar H aiciodsia n'a fost biruit dz ipita Lipsa Sa de pécat era mai inainte de toate nepdedtosia relativa s Tal Adam tnalnte de elders dealeea qi neccaitatea lapilrl cers cearit, qi foseyt putinga cideret, Daca Et chiar wdela Inceput ar {i fost darult ocapactiaf obsolute dee grep, otunci ner Ml pulut sa fle om adevarat, sl de aceea insug ner fi Putut {L model pentru au Imite, Find ast om adevarat, Hulstos a trebult sf deving fins Hbera moraliceste 31 moraticese rispunzitoare; ir Iibertatea presupune deesemenca pus linia atat a {mplintrel, cat sia natmalintrel parueciior fal Dumnezsu gl lath in puteces fntrobuinjarll deepte a acestol liberty! nepsestogis relaiivs in Hrlstos, treplat a devenit tot mat mult absolute, Cu alle cuvinte putlnja priailiva a nu greg!, care cupringes in une pulinfa pacetulu, dar realiiatea care a exclus, sa desvoltat in El pand la imposi« biltatea de 2 gresi pind la nepscdtos, care nu poate gres, pentru c& nu voeste. Acests este cel maf inalt grad de libertate, unde ea devine irlemfatoare cu neceritetca moralt sau determinare de sine absoluts sf permanenta determinare de sine neaparalé fa bine, Ubertates pe accasts treeptt este hiberteiee fat Duwnezeu 31 a slinlor in ceria cu aces eosebice, e2 sfin(l ejung Ja aceasta stare de Hbertate prin tubdvires de legiturlle pee catstur si ole mortit pe cind Hristos a debéndito cu proprille sale pateri*, lisus Filstos minuned istoriel, peg. 34-38,Vedere generalé ¢ rutnelor Cane! Getiteet MARTURIA LUI IOAN DESPRE HRISTOS. PRIMI URMATORI Al LUI ISUS HRISTOS SI INTAIA MINUNE. otezarea de citre loan a unui anumit galelfan, care a fost insofit de semne neobisnuite, nu pufin a ingrijorat chiar sfatul superior iudeu, sinedrionul. fa acest timp el se afla intr’o exe trem injosire si neputini&, de oare ce despox tismul lut Irod si al urmasilor fui, iar dupa aceea gi a procuratorilor romani, el a fost lipsit de orce indepencenti gia devenit unealta supus& a polilicel rusinoase, indreptatd numai spre bunul plac al romanifor. Precum arhierefi, care se schimbau necontenit, asa si majoritatea membrilor sinedriului ereu ocupati aproape esclusiv cu intrigi marunte, neingrijinduse de adevaratele nevoi ale viefii religioso-morale a Poporului, si se daduré de-a binelea viejii laice gl imbogatirel lacome pe socoteaia lui Israil strdcit si material si religiosoemoral, Pentru asemenea sinedrion, vestea despre aratarea lui Mesia nu se putea s& nu fie ingrifordtoare, si el crezu neceser si intrebe oficial pe Joan, cu ce drept boteaz’ si apare in calitate de inva224 {ator al poporului. Instruirea religiosoemorala a poporulul ei 0 credeau dreptul lor esclusiv, Ei anume dupa fudula lor parere de sine, ocupat scaunul lui Moise si aveau_in manile lor cheia cunoasterei legii’), asa ca socoteau atentator la dreptul lor pe fot cel ce f&rd invoirea lor si oficiala imputernicire, lua asupra sa vrednicia de invatétor public de a fi invafatori ai poporulut 4), De aceea pe maturile [ordanulut, unde propovedula gi boteza Joan, a fost trimis’ de sinedriu o deosebitd deputatie de preoji side levifi, care trebuieu s& intrebe noul aparut invatator si si cearé dela dénsul Jamuriri privitoare la persoana sa si tmpulers nicire la slujirea, cevsi juask esupra sa, Deputatia puse inaintea lui intrebarea hotaritd: Cine esti tu? Dupa& insusi tonul intres bari lor Ioan tnjelese, c& deputatif se aflé sub impresia zvonului poporului, dupa care ei ar fi Mesia. Deaceea El le raéspunse la inceput nu la intrebarea, cine este el, cum era de asieptat, ci raspunse, cine nusi el, ca deodat& sd curme or ce asteptere ze darnie’, Far& nici o turburere si hotdrit le zice: jeu muss Hrise tos“. Nusi nimic mai pldcut omului, dupa insesi natura iubitorus tui de slavd, de cat sisi insugasc¥ dreptul, care i se rezerva lui de insusi zvonul din popor, si una din cele mai grele jertfe peniru Inima sa const in acees, ca sd resping’ opinia poporus fui m&gulitoare pentru dansul si acea slavi, core i se aduce lui de c&tre popor. Pentru ioan Botezstorul a spune, cé el e Hristos, ar fi Insemnat a lepada pe Hristos, El ramane neciintit in devos tamentul siu, gi ca s8 arate, cat de mult atragerea de slava dee sartd era straind de sufletul drept si sfant al acestui proroc, Evanghellstul obsearva, ca el direct a declarat, cd puporul se ingala, gi c& ef ,nu este Hristos*, Deputefif, totusi, nu se fin satisfécuti prin acest raspuns, si cu aceeasi nerabdare intreaba: ratunci Ilie esti tu"? loan fer réspunse c& nui. Si in adevér, loan nu era llie, cum infelegeau interlocutorii, Iie venit ia trup si sange, llie pogorit personal din ceriu. Ci in el era duhul lui Iie gi toate virtufiite lui, aga c& cu el se implinise prezicerea lui Malahia, la care in cazul de fata f&ceau aluzie fudeii (Malah. IV, 5). Anume in acest senz a vorbit de loan si insusi Hristos (Mat. XI, 14). Dac& Ioan ar fi fost mai pufin smerit cu inima si 1) Met, XXil, 2: .pe scausut Jol Motse au sezut cdrturarii si farisel* Luc. XI, 52: Vai vous legittor, ef ait luat chin infefepeivnit g nici vol n'all Intrat sl slct pe cei ce Yor 8 folre ast Lisa Aga mustca mel tarsia Hristos preteatisnes lor trufage In drepil caclusly de invetatorl, 2) Infocmai ca un inierogator In fet despre Imputernicice azhiereii 9} batraalt por porulul in urma se adreserd lui Helstos, Mat. XXI, 25.mai putin inclinat a se micsora pe sine, el er fi putut réspunde, c& ef poarlé asupra sa ideea, pulerea si sufletul lui Ile, c8 el era reproductia lui nu material, ci cuhovniceasc’, si el n’er fi gresit contra adevarului. Ne flind satisficuti nici cu acest rasput tcimigii sinedritdut continuard s& intrebe mai deperte: ,Atunci rocul esti tu“? Traditia poporului spunea, c& cdaté Ilie, prevestitorul sosirii Imparafiei lui Mesia se va ardta inca ¢i alt trimis ceresc. Enoh, Iisus Navi, sau mai ales Ieremia, care produsese impresie mai mare asupra sufletului poporului, de care ce viata si activie tatea se referea catre timpul cand ajunsese pe popor robia babie lonic8. Dar Ioan gi fa aceast& Intrebare rispunse: ,nu". Toi acesti reprezentanfi ai poporultsi nu aveat nici un temefu. Atunci membril sinedriulul nemulfumindusse cu aceste raspunsur! nes gative, cerura lui Ioan Botezatorul o exact8 precizare a situaffuniet sale. Fi zisera catre dansul: Cine dar esti tu? Caci noi trebue sd dam raspuns celor ce nesau trimis. Ce sé spunem despre tine“? yEu, fe rispunse Ioan, sunt glasul celui ce strig& in pusties pregatiti calea Domnului, cum a zis prorocul Isaia* El este numal glasul, care proclamand, se plerde in véizduh, glasul vestitorului, care prevesteste sosirea Domnului, pentru ca cu venirea Lui si tac cut totul. Trimisii sinedrului nu pricepeau ideile lui, si se mirau numat de aceea, cum el, ne fiind nici Mesia, nici proro» cul, tsi ingiduie vajnice inovatiuni. Sensibili in trebile religioase, de oare ce ele apartineau fariseilor, se considerau pastratorit rigurosi ai traditiilor parintesti si totdeaun gata si ceari hotairat socoteala dela orcine, care se pare c& violeazi privilegiile lor, acesti interlocutori dovedeau deplin cd ei dupa vrednicie se foloseau de increderea sinedriului. ,Dar decd tu nu esti Hristos, nici Tlie, nici proroc, ziser’ ei hot&rat lui Ioan, atunci pentru ce botezi"? Numat trimiterea de sus, dup’ pirerea for, putea ste imputerniceascd s& s8vargasci botezul. De oarece el nu recur noaste c& ar poseda asemenea imputernicire, atunci in ce se cus prinde aceasti imputernicire? Atunci Ioan, ca s& le explice mes nirea sa, le spuse in ripunsul siu: ,Eu botez cu apa; dar std in mijlocul vostru Cineva, pe Care voi nu-L stifi, El anume e celce vine dupé mine, Dar Care a fost mai inainte de mine, Eu nus vrednic si{ desleg cureau incdltémintei Lui* (ls, XI, alah, Ill, 1; Compara Malah. IV, 5, ©). Aceasta deci este dese inafia slujirit Jui, S'e implinit asteptarea de multe veacuri a popoarelor; iudei pot ca s& nu stie inc& de Dansul, dar loan deja stie despre Dansul; si iatd pentruce, potrivit cu prevese Jsorte Bietea 8226 lirea prorocilor [loan, 1, 26, 27), el fi si pregiteste calea Lui, Nu se stie, ce urmaria avut aceasia solle a sinedriulul. Nes avand posibilitatea a desiega pentru sine aceasti problem’, sines driul, dup& toati probabilitatea, a lasat toate lucrurile acesiea far nici o urmere, rez&rvanduesi dreptul sX se amestece in ele mat tarziu, cand se va lamuri mai bine. Intre acestea Hristos, terminandursi pregatirea Sa in pustie si obfinand biruinfa asupra st&panitorului fumii acesteea, aparu \areql tn acea localitate, unde continua sé propoveduiascd si sd Soteze loan. Aceasti ardtere a fut Iisus a avut loc a doua zi dupa ce deputajia sinedriutui se adresase lui oan cu intrebarea despre Persoana sa si despre Imputernicirea sa, si acum el cpa putinta si dea marturie preciss pe Cine a botezat el sub niste semne asa de mult graitoare. Simfind cea mai mé&reati evlavie cétre lisus, respect, care oare cum se preféicu in fried, care nu-i da Putinja sd se apropie de Dansul si sa intre intro convorbire prieteneasca, Ioan, de departe ardtand la Cel ce se ardtase, public si solemn mérturisi, c& acesta este Mesia, care ica fost aritat lui prin semne deosebite. ,Melu! tui Dumnezeu, Care fa asupra sa pacatele lumii". La aceasta foan a si p&sit ea binevestitor despre venirea lui Mesia si vesti tuturor despre acele neobisnuite seme he, care s'au savarsit la botezul lui lisus, care-i dovedise [ul, ca sacesta este Fiul lui Dumnezeu (loan, I, 29—54), Aceeasi marturie © repeté loan si in ziua urmatoare, si ea @ produs asupra unora din urmatorii si o foarte puternicd im= prestune (loan, I, 35—51), Imprejurul !vi loan se formase deja un cerc de adepfi, care+l considereu de invéfator al lor. In mejoritas fe acestia erau oameni tineri, asupra clrora totdeauna se reflece teezi mal pulernic marele revoluffi, care se sivargesc in viaa duhovniceascé. Doi din ef impresionaji de neobisnuita marturie @ marelut lor invafator despre tainica yenire din Galileea, se hoe tirérd si urmeze dupa lisus gi sé se cunoascd mai deaproape cu Dansul. Acestia erau Andrei si loan, niste pescari tineri din Gas llleea. Neindréznind si declare deschis dorinja lor, ei tcand urmaré dupé Iisus, Care trecuse pe lang dangii, dar Fl intorcane durse deodat&, ti intrebs: ,Ce va trebue 2" Intrebarea aceasta ture bura pe tineri, si ef Il intrebard numai: yInv3fStorule, unde tra estit* — ,Venifi si vederi*, zise El catre dangii. Asemenea mae Joritaii poporulai, care se adunase s& asculte predica proroculut cin pustie, lisus, cum se poate presupune, traia in yreun ad&post, Pregatit in grabé din ramuri de palmier, sau in vreo pesterd, sia7 acolo urmara dupa Dansul tinerii pescari. Acolo ei ramaséra la el toal& ziua aceea, ba poate au si luet masa; si convorbirea din acea zi lesa descoperit limpede, Cine era Galileianul, Care:i uimise. Ei cunoscura si simfird in inima lor, cd asteptarile si sperantele poporului ales, care se prefungiser& atétea veacuri, acum insférsit se impliniser%, c& ei se alleu in prezenfa Aceluia, Care $i este asteptarea popoerelor, adevdaratul Fiu al lui David. Patrunzind eceesté mere tein’, Andrei moi intéiu de toate se grabi si foct bucurie fratelui siu Simon. El la adus la Hristos, si lisus, cus prinzandu-l cu privirea sa regeased, cere citi toate tainele ascunse ale inimii, vaézu deodata in acest pescar toati slibiciunea, dar tolodat& gi méretia ncbila a naturei omenesti, si determinand caracterul sau si meniea vittoare, fi zise: ,Tu esti Simon, flul fut Tona, tu te veichema Chifa, ceace insemneazé piatra')*. Prin aceasta schimbare de nume Hristos a determinat pentru totdeauna marea soarti ce agtepta pe acest pescar in viitor. Si acesti trei urmatori ai lui Hristos au devenit primii membrii ai Bisericii Noului Teste ment. A treia zi dupa intoarcerea din pustie, a fost probabil petres cut& de lisus Hristos in convorbire cu nouii Sai ucenici. In ziua a patra El a voit s& plece inapot in Galileea, dar in drum se ine falni cu alt pescer tanar, Filip din Vitsaida. Filip purta un nume grecesc, care fi fusese dat, poate, pe numele telrarhului Filip, de oare ce obiceiul de a numi copii cu numele domnitorilor a fost totdeauna raspandit in popor. Dacéi aga, atunci el avea in acest timp aproepe treizect de ani. E posibil deasemenee, cé numele su grecesc arta la raportarile sale apropiate cu vreo populafie care vorbea greceste, care tréia amestecaté cu Galilienii pe mes furile lacului Genisaret, si prin asta usor se explic& pentruce anus me s'au adresat la ef, iar nu cétre altul din aposioli, grecii, care mai tarziu au voit si vada pe lisus. Dupa un singur cuvant cu autoritate: ,urmeaztsMi" Filip a urmat lui Hristos si s’a f&eut ucenicul fui statornic. A doua zi la aceasta obste sfanti s'a adaugat al cincilea membru. Voind s& impfrtdsasc& bucuria sa, Filip a céutat pe prietenul si Natanail. Natenail in catalogul apostolilor in genere si aproape netndoeinic se indentific’ cu Vartolomei, pentruct Vartolomei este mai curand familia, iar nu numele ,(Bar-Talmai« fivl Iui Talmai), si peléng& aceasta Netanail numai inca intr’un foc se mai arninteste sub ecest nume (loen, XI, 2); Vastolomet 1) Toan, I, (12. Deas tea signed) Simon in urm: Introducerea cuvintulal plara, tn limbs greacd (I levenit cunosent mal multsub numires de Petru (Mat XVI, 8228 insd (despre care alim a noi nuem sti nimica) in catalcgu apostolilor necontenit se ingird aldiusea cu Filip’), Locuind tn Cana Gatlteel, Variolomei ugor a putut s¥ fecd cunostinfS cu tanarul pescar din Vidsaida. Simplul Filip, cum se pare, cu o deosebit’ placere a comparat cu mérefia slujirii tui Hristos origina sa din neinsematul térgusor. ,Noi am gasit pe Acela, despre care a scris Meist tn lege si prorocii*, a spus el prietes nului siu, anume ype lisus, fiul fui losif din Nazaret*. La inceput Natanail n'a dat nicio importan{a acestei m&rturii, ba chfar in. chip neytijent observa: ,Din Nezaret poate oare sa fie ceva bun ?* Dar aceasti nesocotire imediat s’a risipit, cand s'a arétat personal Hristos si imediat a determinat sinceritatea inimii fui zicand: riatd isreelit, in care nu este viclesug*, La asta Natanail a fost cu deosebire frapat de aceea, ci lisus a pétruns in cugetele sale cele ascunse, de care acela era preocupat inainte de aceea, sezind sub smochinul, caressi intindea umbra fa casa sa’). Aceasta vedere a lui lisus a provocet o total’ schimbere in p&rerile lui Natenall, st el entuziasmat a exclamat: ,Inv&{&torule, Tu esti Fiul lui Damnee zeu, Tu esti Regele lui Israil®, Si aceasta spovedanie a lui Natanail a fost risplatit’ prin fag&duinfa ce i se dele, c& in urma el va vedea iucrurl si mai mari decét acestea, si ei cu toffi ,deacum yor vedea cerul deschis, si pe ingerii lui Dumnezeu suinduse si pogoranditsse peste Fiul omenesc’)*. Lor, ca unor israelifi adevara{i si care citise sf. Scriptura, cuvinele acestea eu trebuit si le aminteasc&é miraculoasa vedenie a scdrii sirémogului lor Tacov. Acela, Care in aceast’ vedenie st&tea in capul scarii sus, acum se pogorase pe pamant sie prezent impreuna cu ei ca Fiu Omenese, si intra aceasta ei curand aveau si se convinga din acele fapte, care incepusd s& le sivargasc8 El. In comunitate cu urmatorif Sai, lisus Hristos se fntoarse in Galilee, ca mai inainte de toate in patria Sa si deschid’ cos moara fapteior sale méntuitoare (loan, Il, 1-11). A treia zi dupa Fo nous ceriera 4 Viet era fenomen celgnurt fa c pulerea si schimbe soarta omulul: milostenia, rugaciines, schloibarea irimit sf schimbares numelul*. Exemple de asemenea schintore anumelsi noi avem ia persoana {ui Simon, care a primit nune'e nou de Chila ear Betcu ¢i levis, davonit mult mai cunoceut in urmi sub numcte de Vernava (loan, I, 49s Fapte1V, 2, La 1udel cbicelul st se planteze aproape de casa lor smochini, #1 su9 umbra lor le piacee sit perreack ceasurlle de ragaz sau sf se dedee Ja cugetiri In rugaclune sau st eiteasca st. Scriptura 3. Ioan, I, Al. Tulsl Fic) omenesct aplicst ful Mesta ¢ Intrebuingst de proroeet Danitl Vil, 13, # era tial fubit, cu care ae aumen pe Sine Hristos, core I-a latrebulafet splicat sicsl de veeo 80 de ork De remarcat e; e& din scritoril Noulut Testament almenea mu I-2 eplicet incé Ja El229 intoarcerea Lut in orasul vecin cu Nazaretul, Cana, se intampls 88 fie 0 nurié'), si de oarece aceasta familie se afla nu numat in raporturi de apropiere, dar chiar si de inrudire cu sf. Fecioara Maria’), apo! atat ea, cat si lisus cu ucenicii sai au fost chee mafi la nunta, Cana in timpul de fli prezinté o movild de ruiney gi insusi locelitatea aga de pujin populats, incat ea serveste ca loc obignuit de vanétoare dupa fiarele salbatece. Pana si leoparzi se intélnesc cateodat& prin ruinele ei, iar poreii salbatici si sacalif se alld in adevarate carduri permanente in tufigurile dese ce acopar Imprejurimile ei, Printre ruine se intélnesc incé in parte cese pase trate, construite din calcar si unele din ele, se pare c& au fost locuite nu mai mutt de cineizeci de ani acum in urm’. Dar ast&zi acolo e totul pustiu si mort. ,Eu n'em tntalnit acolo, zice Sepp, nici un singur suflet viu, chiar nici miacar un céne: pretutindenea strajeri intélnifi ta Palestina, dar aicea nici macar un glas de af for nu se aude. Pasii mei résunau printre ruine, ca fntr’o noapin moarta si muta. Numai mustele s&varsau danful for vesel subrazele fierbinfi ale soarelui, ba si curcubeul minunat s¢ regchira deas supra turnului ruinat a Sepforisu tut’). Cu totul alt tablou prezenta el Coz-Kena (Vechea Cana) pe vremea lui Hristos, cand viaja ine dustrial clocotea intr'insul ca un izvor bogat, Dar de oare ce ordselul era micuf, apoi chiar fiecare familiald izbanda dar mai ales cea in nunt&, d&dea viefei ei o inviorere incd si mai vesel8. CésSioria in orient totdeuna se insofea de un ceremonial ingrijit, chiar siin familiile sarace, Mireasa se scotea din casi in amurg sau chiar noaptea, in care imprejurarea era impodobitd din cap pana in picioare de un acoperemént larg, 0 acopereau cu flori si in genere 0 Ime bracau cu hainele cele mai bune. Despre sositea ei la casa mires lui se vestea cu facle, cu cantairi, cu baterea dobelor si cu fluere, Ea era insofit& de fete, consitence, si mirele fi esa intru intimpis 1) Zu nuntil pentra fete, rabinll o fixase mercures, ter pentru véduve vinerl, asa ef muljumtd acestel imprejurdcl se poate cu probabiitate sf presupanem, anume in care zi anume 2 fost solemaliatea cisttoriel in Coma, 2) Dap o traditfe, aceasta cdastorle fo {cut fa casa ful Allew ql a Mericl, unui din fii carora se Invurase In aceaste imprejurare, Geile, pag. 482, note 6. capltolul XIX 3) Sepp, Das Leben Jesu, vol ll, 103. Sepp desltmiatrelea n'a Identificet evang. cu actualal Cheir—Chentol230 hare cu tinerii prieteni ai sai. Ospaful de nunt& la cei mai ine destulafi {ocuitor’ dura panéla sapte zile, ier 1a cele mei putin avule o zi sau dou’, care se petreceau in tradifia cea mai vesela si indestulati a caspeiilor invitaf{, Cel din urma sarac se silea si se arate cu acest priles bogat, si plin de prisos de hrand si biue tur& se considera semnul principal de ospitalitete galant8. Un rol cu deosebire cu acest prilej il juca vinul, care era simbolul cel mai dintéiu al bucuriei si veseliei. La iudei totdeauna s'a pistrat parerea despre vin, ca despre bautura, ,care veseleste pe zei si pe oameni (Jud. IX, 13), sau dupa expresie psalmistulul: ,Vinul veseleste inima cmulvi* (Ps. Cll, 15). lar un proverb evreesc qlasuesie: ,Vinul este cel mai bun din doftorii: unde e lipsd de vin, acolo este aliverigul dofiorifor*. De aceea e usor de Infeles, ce nefericire a fost pentru nouii casitorifi, cand deodaté s'a cons statat cd s'a ispravit vinul. Aceast& intamplere putea intuneca toaté solemnitatea nunfif si s& pricinufasc tnirlslare si mahnire atat intregei familii, cat si mai ales perechei mirelor, care ar fi considerat aceasta, cum se intampla si ast&zi in rasrit, nu numat © rusine extrem’ si nestearsd pentru sine, ci o prevestire rea. Imprejurarea aceasta s'a rasfrant foarte durerosin inima cea bun’ a Presfintel Fecioare Maria, care vadit ocupa unul din locurile de seam& la ospaful nunfii si chiar a luat dispozitiunt de gospodina fa el; si Ea modest i incetigor grai dumnezeescului Sau Fiu: , Vin nu au“, Observatia aceasta, a fost, evident, find, dar senzul ei nu se putea si nu feles. Nimenea nu stia age, cum stia Preae sfanta Maria, Cine e Fiul Fi; dar in curgere de treizeci de ani intregl de asteptare rabdatoare a declaratiunei Sale despre Sine Ea vazuse numai cum Ela crescut asemenea altor copii sia trait, adevarat, in smerenfe fericit’ si in infelepciune scutit’ de p&cat, esemenea unel flori delicate inafntea ful Dumnezev, iar in toate celelalte privinfe traia tot aga, cum trdiesc si alffi in tinerete, dise tingandu-se numai prin desavargita sa nepac&tosie. Dar acum Et avee trelzec! de ani dela nastere: glasu! marelul proroc slava c&ruia rsuna in tot poporul, fa proclamat drept Mesia cel fa- gaduit. Pe Dansul, tl nsojau pe fat ucenicii, care il recunoscuseri de Invafator si de Domn, Acum ff sta in fafa sa inlature 0 die ficultate si si s&vérgascX cu adevirat 0 faplX bund: trebuia si abata necinstea dela perechea modest, cu atét mai mult, c& si insesi neajungerea vinului probabil s'a produs din cauza sosiret un num&r mai mare decat se agteptase de ucenici de ai s8i. N’a venit oare ceasul Lui? Cine stie? Nu poate El oare sa facd ceva,281 dacé { s'ar intoarce luoarea aminte la dificultatea, care ameninfa @ intrerupe solemnitatea? St in adevar Ea ghici prin simul saw de mam’, c& ceasul descoperirei prin Sine a Fiului Sau sosise. Desi El a evitat participarea la acest lucru, spunénduci: ,Ce am Eu si Tu, femee?* Dar credinfa si iubirea de mama a Preasfintei Maria au ‘riumfat, si Ea cu deplind incredere a dat slugilor dise pozitiune, ca ele s& implineasc or ce va tice El. In fiecere casa in rasarit la usa de intrere in cas’, de obicei stau cateva vese pentru ap8, in care se pasireaz§ apa rece de izvor pentru obicie nuitele spaléri a piciozrelor dupa cal&torie sia manilor inainte de masa. Sase vase de acestea de pias tré se aflau gi in casa cu nunta. Intr'insele ramasese deja pujind apa, si lisus Hristos a poruncit s& le um- pla pana sus. Dupa aceea, poruncind slugilor sd 1a din aceast’ ap’ proase pata in vase mici, El le zise s& fe duca acelui oaspe, care fusese ales, dupa obiceiul stetornicit, ca dispue nator principal al ospétulul, Nunul, vase penerw spaiare tn ortent. c& aga se numea alesul, gustand epa ce se facuse vin si, ne siiind nimica despre cele intamplate, strig’ pe mire gi ti observa vesel, ef ef a procedat contra orcirei randuele de ospaé{: ,fot omul da intaiu vinul cel bun, si dupa ce mesenii se amejesc, atunci aduce si pe cel mai prosi, far tu al finut vinul cel bun pan& acum“'), Atuncea au aflat de sivarsirea minunii si rusinea ce ameninfa pe tanara pereche se prefacu pentru. dansii intr’ binecuvéntare neasteptati si mare »Astfel a pus lisus inceput minunilor in Cana Gelileei gi Sisa aratat slava Sa, $i au crezut intr'Insul ucenicii Lui* (loaa, Il, 11). Asemenea inceput a delinit impede caracterul si directia 1) Deg! fa ospetele de nunta vinul sa dadea In yoe, totusl a bea peste masura se socaten 0 nscuvilnia. Poporul evreu totdoaunt +'a distin prin cumpatere In intrebulnjarea Vinafel sl una din plldele dublie ole lul era vrmétoarea povestire despre origina viaululs iCind Noe a sadit via sa, sa apropiat de dansul satana gl fe tntrebai, Ce facet" ,Rasee Gesc 0 vie, r8spunse Noe. Peatru ce asta? Roadele ef Instere verde sau uscete sunt duct § lacute: no! facem din ele vin, care veselesie inima omului.In asemenea coz, rise satens, Bel eu nu ma dau inlatud de a parielpe Ia lucru. Bine, ise Noe. Satara dupa aceen & edus In vie ua mel, un les, ua pore gf © monitt, le ucise acolo gi cu singele lor a udet terenul de sub riddeine vifelor, Din aceesta cauzt se produce faptul, ca ineinte de a bea vin omul e bland ca un miei. Cand el bea cumpatat, devine ce un leu $1 socoate, c@ mis menes a poate sa fle ca dansul. Cand In fine ef bea prea mult, atunct se prefecein pore si @ lavalese In norol; si cénd bea st mal malt atuncl devine 9 momita greloust care se, clating fa toate pirile au glis ce ftee, Gellte, p. 475932 activitétit publice a lui lisus Hristos, Daca Ioan Botezatorul a pasit fa predicé severa despre pocin{d, apoi aceasta a fost numai 0 treapt’ de pregitire pentru activitatea lui Hristos si dup’ trecerea ei veni o alta treapté superioara, cand toate lucrurile au trebuit s& arate, ci Hristos n'a venit si strice sau si margineasc& con- difiile obignuite al yiefii omenesti, ci ca s& le sfinfeascd si s& le fnalfe. Luand parte fa ospaful nevinovat al nunf{ll, Méniuitorul a sfinfit taina nunfii stabilité de Dumnezeu, si expuse la pagani la diferite falsifictri si denaturari, si a ardtat vadit, ci raul, cere apasi vechea omenire, nu se cuprindea nici de cum tn insesi trupul si in tendinfele naturale a lui, ei n voinja cea rea si pa c&toas%, care si prin aceast’ pornire pac&toasé d& un caracter pacétos si criminal. In imparajia fut Dumnezeu se poate manca si bea, numai toate acestee si nu iast din marginile legiuite si si slujascd spre scopurile duhului. Aicea se sévarga trecerea dela Vechiul Testament fa cel Nou, dela lege la har. Avand de a face cu un popor tare 1a cerbicie si cu voinfa criminala, legiuis torul Vechiulai Testament prin necesitate a trebuit sa lucreze asupra [ul prin Interzicer! severe si prin ma&suri riguroase; acum noui Legiuitor avand s& instaureze imparafia harului, capabil de a topi cea mai rece inim&, putea deja si domoleascé asprimea ecestor mésurl si sd acjfoneze deadreptul asupra minjii si inimii oamenilor. Dupa terminarea solemnitafii nunjii din Cana, Mantuitorul Impreun& cu ucenicil Sal plecé nu la Nazeret, care nu prezenta dupa insirdinarea sa l&rgimea cuvenita pentru activitatea publica, ci in Capernaunul vioi si cu multi populatiune, care se afla pe malul nordevestic al facului Genizeret si, prin urmare, in cel mai bun loc al Palestinei, Si acest frumos orag deacum a devenit aproape sediul permanent al Mantuitorulul, far fara inconjurée toare, binecuvantatul bazin al lacului Genisaretului, locul princi« pal al stujirei sale publice. Acum aceasta localitate, ca si toata Palestina, se parea o pustie si numai ruinele de pe malurite facului mértutisesc de acea bogifie i vioiciune, prin care se proslivea céndva imprejurimea acestui loc minunat dupa frumue seja sa, La judei era zicatoarea: ,Dumnezeu a creat sopie locuri in piméntul Hanaan, dar numai pe unul din ele — facul Geni« saret [ra ales El pentru Sine tnsugi*. Si aceasta zicatoere pare c& s‘at fi adeverit acum prin alegerea malurilor lui ca loc el servirii Mantuitorului. El nu’ numai dup& frumusefa sa, ci si prin situafia sa central’, precum si prin populafia sa numercasa si233 prin migcarea sa vioae era minunat de potrivit pentru: inceputsil acelei slujiri, care era indeplinfrea vechel prorocil a lu! Isata, ca pamantul [ui Zabuloa si p&mantul Iui Neftalim fare de peste lordan, Galileea neamurilor ,vor vedea lumin& mere“, fea peste ceice umblau fn intunerec si in umbra morfii, va straluct lumina‘, Lui Hristos s’a cuvenit s& fie chiar in timpul vietit! sale pamantesti ,lumin& spre descoperirea neamurilor, precum si »Slava poporufui Sau Israif. In Imprejurimile focului focufau por poarele cele! mai diferite, pentruc& acesta era calea cea pelang’ mare. Intregi cele patru drumuri duceau spre malurile laculut. Unul ducea in jos ia valea Iordanului; pe partea apusand altul, trecand podul pe fa capatul de sud al lacului, mergea prin Pereea spre vadul lordanutui, pe aproape de Ierthon; al treilea ducea prin Sepforis, capitala frumoas& de olt&daté a Galileei, catre vest titul port Acka de pe malul m&rei Mediterane; al patrulea se intindea prin munfif Zabulonulul c&tre Nazaret si pe sesul Ezdri« fonului spre Samaria gi Ierusalim. Prin aceasti provincie treceau mari caravane pe drumul lor din Egipt in Damase, si paganii, care loculeu in num&r mare tn Betsafda Lut Iulfan si in Chesaria tai Filip, dup& toat& probabilitatea se intélneau necontenit pe ulifile Capernaumuluf. In vremile lui Hristos aceasta era dup& populatia st vioiclunea sa provincea industrala a Palestinel, si pe apele lacului siu in toate direcfiile aluneca sute de vase de tot felul — dela corabiile militare ale romanilor pana la barcile greoae ale pescarilor din Vitsaida si galerele aurite ale palatului fui Irotl Tot aicea fa ind’mén& se afla Iturf2, Samaria, Siria gi Fenicia, —n'aveai decat s& treci lacul, raul sau muntii. Tiberiada, intemeiatd de Irod Antipa si numiti tn cinstea {ui Tiberie, tmp’ ratul romanilor, capitala Galilei, a crescut cu o uimitoare repe+ ziciune, asa cé in urma dadu numele sau -insusi lacului Galileei; si Hristos a putut s& vad& zidurile ef incununate cu turle, case felul int&rit si, “palatul de aur“ a fui Antipa, aruncand departe asupra lacului umbrele Jeilor sai de marmord gi a coloanelor sculptate. Europa, Asia si Africa impreuna alc&tuiré populotia ci, si pe piaja ei in bazar se puteeu intélni oameni din toate neamurile si popoarele. In lungul intregului firm al lacului Gee nizaretului, iudeii sf pganii in amesiec desordonal, si fiif s8lbateci ‘ai pustiului — arabi gi beduini acofo se puteau vedea alsturea cu intrevazatorii fenicieni, cu molesifit Sirieni, cu trufasit romani $1 cu foarte culfii, dar gi stricafit si lingusitorii Greci. Din asemenea focalitate lumina Evangheliet putea mai inddmanos de cat de234 orunde sd se réspandeasca nu numai in toata Pelestina, ci si prin toate {ile inconjuratoare, ceeace a si servit de caus prins cipala a alegerei ei de centru de slujire public’ a lui Hristos pe pamaat'), De data asia sedereatui Hristos in Capernaum a fost de scutta duraté. Apropierea marei sirbatori iudaice a Pastilor, a fcut pe Hristos sd plece cu ucenicif ‘sai la lerusalim, ca si in acest centra si ad’post al Vechfului Testament ,si arate slava sa", cum siea aratat-o El in micul orasel al indep&rtatei Galilei,-Ravis case) Tale m'a @incai® Psatmut LEY, 10, CAPITOLUL XVI. IZGONIREA NEGUSTORILOR DIN TEMPLU. ~CONVORBIREA CU NICODIM. - ULTIMA MARTURIE A LUI IOAN BOTEZATORUL DESPRE IISUS HRISTOS. U epropierea sérbatorii Pastelor, din Galileea, dupa obiceiu, se increapi& spre Ierusalim o encrma caravana de inchin&tori pashali, si printre dansii era si lisus Hristos cu ucenicii s8i, Aceast cae Wtorie 1a Ierusalim a fost vesti! printr'un eves niment foarte insemnat, care deodat& atrase aten+ tiunea asupra Jui lisus Hristos nu numai a popos rului simply, ci si a inv8fafilor cérturari, farisei si a predtilor (loan, Il, 14—17) La sarbdtoarea Pastilor, in lerusalim de obiceiu se ingramédea de pretutindenea mulfime de popor si aceasta mulfime nenumarats, care venea de obicelu sf cu oare care provizii de bani, fireste atrigea multime de negustori gi industriagi, care se sileau si se imbogateasca pe socoteala simplilor vizitatori. Pens tru fertiire fa tezeurul templutut $i pentru tmpartirea de milostenfe la saraci se cereau bani mérunfi, iar pentru aducerea de jerife238 se cereau diferite animale, si iat& pentru satisfacerea acestor nes vol, tot spatiul de ambele pérfi a portilor raséritene a oragutul pan’ chiar fa pridvoral Jui Solomon se transiorm& in un targ general cu nenumarate randuri de pravalii ale diferifilor negustori si mese cu schimbatori de bani. Daca acest targ s'ar fi marginit in ulifile din preajma clidirei sfinte, atunci el ar fi fost scuzabil, de si nu in totul cuviincios (asemenea {arguri de iarmeroc, dupa mirturia scriitorilor pagani, se desfégurau aproape de niste temple renumite pigéne (ca de pild’ aproape de templul Veneret pe muntele Erix, in Sicilia, si a zeifii Siriei din lerap:le). Dar réul nu se mirginea fa esta, Marile clddiri ce ddeau spre curtea pa ganilor, si lergile arcuri prezentau o ispiti prea puternicd pentru licomia iudeiior. Din Talmud se stie, ci cineva Bavarben-Buta a intcodus trei mii de of tn curtea pig€nilor, prin urmere in cur prinsul sfant al templului, Acesiui exemplu batjocoritor repede au urmat toji. Pravaliile negustorilpr ¢{ aleschimbatorilor patrune ser& treptat in curtea slant&, Si iat8, chiar in curtea paganilor, revarsand vapori in 2ilele calduroase de 2 prilie si, umpland de putoare si de necurajie templul, se desln{uiau carduri tntregi de oi gi cirezi de boi, imprejurul cdrore zgomotos isi ficeau targuelele lor crescatorii de vite si nfimitorii, Negustorii cu mari custe ime pletite, pline de porumbel, ofereau sdracilor jertfe eftine, desi dupa preful artificial urcat de monopol. lar 1a umbra bolfilor in forma de arc, formate de cele patru randuri de coloane corintice, se deau schimbatori! fa mesele lor, inc&rcate cu movile de monede mérunte si cu ochii selipitori de l&comie, tsi ficeau calculele si rascalculele targului lor rusinos, Si aceasia era curtea de intrare in templul Celui Preainalt? Curtea, destinajia care mérturisi, ci acest templu trebuia s& fie casa de ruguciune pentru toate por poarele, era prefacuta in loc, care dupa neingrijire samana mai curénd cu ocol de vite, iar dup nerdnduiale negustoriei semana a bazar gélagios. Mugetul boilor, sberitul oflor, babilonic’ ames« tecare a limbilor, strigatele si discutiile negustorilor, sunetul mor nedelor si zgomotul cntarelor, poate adesa nedrepte, toate aces+ fea erau auzite de ceparte, si inabusau cAntarea levitilor si rug’ ciunile preotilor, Apostasia aceasta se sporea incé prin aceea, ca tn acest comer| participa tainic si ferarhia inalt&, Asa, vanzorea porumbeifor in mare misurd tainic se afla in manile aristocrafiei preofesti, si chiar arhiereul Hanaan insusi primea mari sperfuri de la prévaliile sale de porumbei de pe muntele Eleonului. Tot in folosul aristocratiei preofesti _mergeau gi insemnate vami, ce se237 ai verbim, 1. Pezenfa luau dela negusterii de cornute si de of Nu c& inc& mei mari avanieje le venea din periea uzurier schimbitorilor in curiea templului se explica intru catva de oare care o necesitete, Fiecare iudev, dupa lege, trebula si plateasca anumit tribut tempivlui pentru intrejinerea cl&dirii lui si a sluje belor sfinte dintrinsul, In acest secp din ambele par(i a portii dinspre rasarit ale templulul deja de demult fusese admise mese de schimb, care dadea putinfa schimbului de monete straine. Dela cincisprerece a lumii premergatosre, schimbitorilor li se ingéduia s&si pund mesele lor in oras, si dela 21 sau dela 22 inalnte de pasti {i se permitea sé introduc’ mesele for chiar in cuprinsul templului. Anumifi cumparatori de materiale peniru aducerea de Jertfe plateau o anumit’ suma la diferite mese unei enumite per soane fns&rcinaie cu functie, care sedea 1a templu, gi primea dela yanztor un semn de plumb, cu care ei primeau tot de ce aveau nevoe. Tot de la aceste mese dupa aceea se schimbau monedele mari, ca parfi si se pun’ in cele 13 cutii, care alcatuia tezaurul templului (Marc. XII, 41; Luc, XXI, 1). Fiecare iudeu, or cat de strac ar fi fost, efard de aceasta trebuia s& pliteascd anuel jumas tate de siclu (aproape un leu gi jomatate dup& cursvl normal), ca banii de réscumparare pentru sufletul sau si pentru intretines rea templului, De oarece acest tribut se primea exclusiv in mo= net& indigen’ numit& siclu sacru, care nu era peste {ot in circus latle, apol iudeil venifi din diferite ari, trebulau si se adreseze fa schimb&tori, anume ca si schimbe banii romani, grecesti, sau fn genere straini si sX primeasc’ moneda necesar’. Astil de ocupatie, negresit, dédea motiv la numeroase inselatorii, care erau foarte obignuite. Pentru schimb propriu se propunea cinci pro- cente, dar acest procent se urca extraordinar cu ajutorul a difes rite manevre si viclesugurl, prin care totdeauna a fost vestita astfel de ocupatie, din care causi tnsegi numele lor, asemenea numelui de vames, era disprejuit in popor si mérturia lor nu se primea fe fudecata. Toate acestea specule, cu nedreptaiea gi sue rub&riile for, profaneu templul Celui Preainalt, pelang’ care sgo« motul si strigtul mai addéogau si aceea, cé multi din popor ple: cénd prin oras cu tot felul de sercini, pentru scurtarea drumului intrau direct pe usa templulul, sporind dezordinea si imbulzala. O asa stare a templului turburd adanc pe lisus, Care fu ute imit la vederea josniciei batjocori din partea fudeilor. Plin de o dreapt& manie si stpanit de o indignare sfanta si de netnfrant, El, intrind in templu, isi facu un biciu din nigte franghii, ce sta