Sunteți pe pagina 1din 44

Chimia Materialelor

Prof. dr. ing. Lelia Ciontea As. dr. ing. Amalia Mesaros As. dr. Liviu Bolundut CS dr. ing. Bianca Mos CS dr. ing. Mircea Nasui

C409, tel. 0264-401776

E10, Str.G. Baritiu 26-28, tel. 0264-401475

Lelia.Ciontea@chem.utcluj.ro

Bibliografie

1. G.Niac, E.M.Pică, O.Horovitz, E.Vermeşan, L.Marta, “CHIMIE PENTRU INGINERI” (2 volume), U.T.Press, Cluj-Napoca, 2007

2. Horea Nascu, Liana Marta, Chimie anorganica pentru ingineri, U.T.PRES Cluj-Napoca, 2003

3. P. Atkins, L. Jones, Chemical Principles, Quest for Insight, 4th Ed, W.H. Freeman and Company, NY, 2007

4. B. Averill, P. Eldredge, Chemistry: Principles, Patterns, and Applications, 1 st Ed, Prentice Hall, 2006

INTRODUCERE

-Materiale naturale (lemn, os, piele, minerale)

-Metale

-Semiconductori

-Materiale anorganice nemetalice (ceramica oxidica si neoxidică, sticlă)

-Polimeri organici

-Materiale compozite (cu matrice polimeră, ceramică sau metalică)

-Biomateriale

Os Gresie Cupru Aluminiu
Os Gresie Cupru Aluminiu
Os Gresie Cupru Aluminiu
Os Gresie Cupru Aluminiu

Os

Gresie

Cupru

Aluminiu

SiC Al 2 O 3 Fibre optice OLED
SiC Al 2 O 3 Fibre optice OLED
SiC Al 2 O 3 Fibre optice OLED
SiC Al 2 O 3 Fibre optice OLED

SiC

Al 2 O 3

Fibre optice

OLED

Relativitatea clasificarilor/delimitarilor: chimie anorganica-organica

-compozitele polimer-ceramica inlocuiesc metalele

-sticlele organice transparente inlocuiesc sticlele silicatice

-semiconductorii organici tind sa inlocuiasca, pentru unele aplicatii, semiconductorii clasici pe baza de Si

Noi clase/concepte de materiale

Ecomateriale-materiale ecologice

termen introdus in 1991 de R. Yamamoto

environment +consciousness/ecology

-să nu conţină componenţi toxici -proiectate cu o strategie de reutilizare la sfârşitul duratei de viaţă -să încorporeze deşeuri -realizate din resurse regenerabile (de ex. lemn) -cu funcţie ecologică (de ex. catalizatori) -realizate prin procedee cu impact ecologic mai mic/tehnologii prietenoase din punctul de vedere al mediului

Epoca de piatra/bronz/fier

Secolul XX

-Epoca metalelor, a materialelor ceramice, semiconductorilor, compusilor organici, compozitelor-materiale avansate cu proprietati speciale –Stiinta Materialelor -Productie de masa, consum de masa, deseuri de masa -Consumul resurselor si a energiei -Deseurile ca resurse -Resursele sunt limitate

Secolul XXI Limitari si crize

-Cresterea populatiei 6,94x10 9 , cu 150/min -Consum de masa a resurselor si a energiei -Polarizarea societatii -Modificarile de clima: incalzirea globala, poluarea atmosferica/emisii de CO 2 , disparitia padurilor -Substantele toxice -Problema apei si a hranei

Metamaterialele o nouă clasă de materiale compozite ordonate cu proprietăţi exceptionale care nu se întâlnesc în natură. Aceste proprietăţi derivă din răspunsul care

(1) nu se observă în materialele constituente

(2) rezultă din includerea unor neomogeneităţi de dimensionalitate redusă fabricate artificial

Material

-natura chimica: substanta elementara/compus -transformare (tratament termic: topire, sinterizare – densificare; reactie de hidratare, polimerizare/ reticulare) -dimensiuni si forma (pulbere, masiv, fibre, filme)

-corelatie:

compozitie-structura-proprietati-utilizari

tehnologie

(design/sinteza)

Chimia

ştiinţa

se manipulează atomii şi

moleculele pentru a obţine compuşi cu proprietăţi dorite pentru aplicatii specifice

prin

care

Exemple:

-Supraconductori Nb 3 Sn, YBa 2 Cu 3 O 7-x , R=0

-Kevlar C 14 H 10 O 2 N 2 , rezistenţă şi flexibilitate, vestă antiglonţ, schiuri, cabluri-frânghii

--caroten C 40 H 56 , culoarea portocalie în alimente

-Trinitroglicerina C 6 H 5 (NO 2 ) 3 , explozibil

-Alchilbenzensulfonat

detergent

de

Na,

NaC 18 H 29 SO 3 ,

Structură-proprietăţi-utilizări

morfina heroina codeina
morfina heroina codeina
morfina heroina codeina

morfina

heroina

codeina

Etanol

Etilenglicolantigel

C

2 H 6 O

C

2 H 6 O 2

provoacă intoxicaţii

toxic

Prin ce difera materialele?

-contin elemente diferite/combinatii diferite

-contin legaturi chimice diferite

-dimensiunile unitatilor structurale

-asamblari diferite a unitatilor structurale

CHIMIA MATERIALELOR

I. Introducere in Stiinta Materialelor

1.Ce este chimia materialelor? 2.Principiile fundamentale care stau la baza chimiei materialelor 3.Chimia sintezelor si a reactiilor 4.Determinarea structurii /tehnici speciale de caracterizare a materialelor

II. Diferite tipuri de materiale

1. Solide cu molecule mici

2. Polimeri

3. Materiale ceramice si sticle

4. Metale

5. Aliaje, compozite

III. Materiale in tehnologii avansate

1. Materiale semiconductoare

2. Materiale supraconductori

3. Materiale pentru generarea si stocarea energiei (electroliti solizi)

4. Membrane

5. Materiale optice si fotonice

6. Stiinta suprafetelor

7. Biomateriale

8. Materiale in nanostiinta si nanotehnologii

Ştiinţa materialelor

Ştiinţa materialelor

htp://www.chemicool.com/

Sistemul periodic al elementelor

htp://www.chemicool.com/ Sistemul periodic al elementelor
- elementele sunt aşezate în coloane verticale – grupe , respectiv şiruri orizontale – perioade

- elementele sunt aşezate în coloane verticale grupe, respectiv şiruri orizontale perioade; numărul grupei reprezintă numărul electronilor de pe ultimul înveliş, care determină proprietăţile chimice ale elementelor- rezulta similitudinea proprietăţilor chimice în grupe; numărul perioadei

din sistem este egal cu numărul cuantic principal (al stratului electronic în curs de ocupare)

-poziţia pe care un element o are în sistemul periodic determină în cea mai mare măsură proprietăţile sale chimice şi fizice, determinate-la rindul lor-de structura electronică a atomului respectiv

- elementele care au pe ultimul nivel doar electroni s şi p constituie grupele principale (A) sau elementele netranziţionale

-elementele care posedă ca orbitali de valenţă, orbitale d, formează elementele tranziţionale sau grupele secundare (B)

-forma actuala a sistemului periodic opereaza cu blocuri - blocul s - format din primele două grupe principale (grupele 1 şi 2 sau IA şi IIA), respectiv metalele alcaline şi alcalino-pământoase, care au pe ultimul nivel unul, respectiv doi electroni într-o orbital s. - blocul p - constituit din următoarele 6 grupe principale (grupele 13-18 sau III - VIIIA) care îşi completează succesiv cei 3 orbitali p cu câte 2 electroni; elementele din grupa 18 au configuraţie

electronică de octet, cea mai stabilă configuraţie posibilă, de aceea aceste elemente au fost numite mult timp “gaze inerte”, fiind considerate complet nereactive.

-blocul d-elementele tranziţionale- formeaza 4 serii de câte 10 elemente, corespunzătoare ocupării celor 5 orbitali d cu câte 2 electroni (total 10 electroni):

-prima serie: Z = 21 (Sc) - Z = 30 (Zn), perioada 4, -a doua serie: Z = 39 (Y) -Z = 48 (Cd), perioada 5, -a treia serie: Z = 71 (Lu) -Z = 80 (Hg), perioada 6, -a patra serie: Z=103 (Lr)-Z = 112 (Uub)*perioda 7

* Uub= ununbiul (elemente transuranice, Z>102)

-blocul f - corespunde completării orbitalelor f cu 14 electroni şi cuprinde două serii de câte 14 elemente:

lantanidele de la Z = 57 (La) la Z = 70 (Yb), actinidele de la Z = 89 (Ac) la Z = 102 (No)

-proprietăţile chimice ale elementelor sunt determinate în primul rând de tendinţa atomilor de a realiza configuraţii electronice cât mai stabile (cea mai stabilă este configuraţia de “octet”) şi de a-şi folosi cât mai complet orbitalii de valenţă

-locul hidrogenului în sistemul periodic este şi acum controversat; desi este plasat, formal, în grupa 1 (I A) nu seamănă deloc cu metalele alcaline, fiind un gaz la temperatura obisnuita

-primele elemente din grupele principale se deosebesc destul de mult de elementele grupei respective, dar prezintă asemănări pe diagonală cu elementele grupei următoare (mai ales până la grupa 4 (IVA):

Li

Be

B

C

N

O

F

Na Mg

Al

Si

P

S

Cl

astfel, Li şi Be au caracter electropozitiv mult mai puţin accentuat decât celelalte elemente din grupele 1 şi 2 care sunt cele mai electropozitive metale cunoscute; la fel borul este nemetal, pe când celelalte elemente din grupa sunt metale

-comportamentul chimic al elementelor din grupele principale este determinat în mare măsură de energia de ionizare, afinitatea pentru electroni, respectiv de electronegativitatea lor

Energie de ionizare-energia consumată la îndepărtarea unuia sau a mai multor electroni dintr-

un atom izolat în stare gazoasă pentru a da naştere unui ion pozitiv, cation (se masoara in eV/particula)

Afinitate pentru electroni- energia degajată (sau consumată!) de un atom izolat care acceptă un electron şi se transforma într-un ion negativ, anion (se măsoara în kJ/mol)

Electronegativitatea-capacitatea unui atom, făcând parte dintr-o moleculă, de a atrage electroni (Pauling)

-metalele din grupele 1 şi 2 - alcaline şi alcalino - pământoase au cea mai mică energie de ionizare,

ele au un puternic caracter electropozitiv; energia de ionizare scade în grupă, cea mai mică valoare o are cesiul, acesta fiind elementul cel mai electropozitiv; în perioadă energia de ionizare creşte de la stânga la dreapta, astfel că energiile de ionizare ale gazelor rare sunt cele mai mari

-elementele netranziţionale sunt împărţite în două printr-o diagonală care trece prin B, Si, As, Te; această diagonală marchează aproximativ limita între metale (în stânga diagonalei) şi nemetale (în dreapta diagonalei); elementele situate în imediata vecinătate a diagonalei sunt numite semimetale.

-în mod simplificat, se poate afirma că metalele sunt conductori electrici, nemetalele sunt izolatori, iar semimetalele sunt semiconductori (modelul de benzi!)

-în dreapta sistemului periodic sunt grupate nemetalele; caracterul electronegativ creşte de la stânga la dreapta şi este maxim în grupa 17(grupa VII A); cel mai electronegativ element este fluorul, care are cea mai mare afinitate pentru electron (-333 kJ·mol -1 ); valorile negative indică faptul că, la aceste elemente, acceptarea unui electron se face cu degajare de energie; toţi halogenii degajă

energie la formarea ionilor negativi, la fel ca şi oxigenul.

-nemetalele din dreapta sistemului periodic sunt gaze la temperatura obisnuita, iar în grupa 17 a halogenilor, bromul este lichid, iar iodul este solid

-electronegativitatea elementelor creşte în perioadă de la stânga la dreapta şi scade în grupă de sus în jos; astfel, cea mai mică electronegativitate o are cesiul (0,7) şi cea mai mare, fluorul (4,0).

-elementele cu caracter chimic foarte diferit (electronegativităţi foarte diferite) vor prezenta cea

mai mare tendinţă de a forma combinaţii ionice; de exemplu, între metalele alcaline (grupa 1) şi halogeni (grupa 17)

-elementele

forma

covalente

cu

electronegativităţi

cu

predilecţie

combinaţii

apropiate

vor

cu

legături

-toate elementele tranziţionale (elementele blocului d şi f ) sunt metale

Sursele si caracteristicile materialelor traditionale

Petrol/Gaze naturale

Zacaminte minerale

traditionale Petrol/Gaze naturale Zacaminte minerale Polimeri  Usor de fabricat  Rezistenta 
traditionale Petrol/Gaze naturale Zacaminte minerale Polimeri  Usor de fabricat  Rezistenta 
traditionale Petrol/Gaze naturale Zacaminte minerale Polimeri  Usor de fabricat  Rezistenta 

Polimeri

Usor de

fabricat

Rezistenta

Tenacitate

Izolatori

electrici

dar

Sensibili la

caldura si

oxidare

Sensibili la

radiatii UV

si gamma

Diz. solventi

organici

Solide cu molecule mici

Structuri usor de determinat

Izolatori/Semiconductori

electrici

dar

Puncte de topire scazute

Sensibile la radiatii

Dizolvare in solventi

Casante

organici

Ceramica Metale Semiconductori Sticle  Inerta  Conductivitate  Rigida electrica  Conductivitate
Ceramica
Metale
Semiconductori
Sticle
 Inerta
 Conductivitate
 Rigida
electrica
 Conductivitate
electrica prin
 Proprietati
optice
 Stabila
 Rezistenta
dopare
 Rigide

termic

Stabila

chimic

Ieftina

dar

Casanta

Tenacitate

Stabilitate

termica

Ieftine

dar

Se corodeaza

Grele

Stabilitate

termica

dar

Dopare

laborioasa/

scumpa

Transparente

Puncte de topire ridicate

dar

Casante

Greu de

fabricat

Material →Aplicatie

Material →Aplicatie Aplicatie →Material

Aplicatie→Material

Material →Aplicatie Aplicatie →Material

« Top-down » /clasic

« Bottom-up» /modern

Abordare

-materiale cu proprietati cunoscute sunt manipulate (tratament termic, incorporare, creare de defecte, etc.) fara modificarea dramatica a structurii pentru a induce proprietati noi (“eroare si incercare”) ;

-abordarea structuri noi

prin

prisma

chimiei

moleculare–

-ambele abordari sunt importante, iar marea provocare este de a le combina

Chimia materialelor este “motorul” pentru design-

ul, sinteza, determinarea structurii si a proprietatilor

a noi compusi care ajuta la progresul fizicii,

ingineriei, biologiei si medicinii

Chimia moderna-studiul substantelor cu molecule mici/mari

Chimia moleculelor mici (2-100 atomi/molecula) – chimia traditionala

Chimia

extinse –materiale

moleculelor

mari/structuri

sau

retelele

Rolul chimiei in stiinta materialelor

-de la molecule mici la macromolecule, ultrastructuri si materiale

-organizarea cercetarii cu accent pe proprietati

Molecule mici

Materiale

(2-100atomi/molecula)

Produse farmaceutice

Materiale structurale

Produse ignifuge

Fibre textile

Cerneluri si vopsele

Filme si membrane

Detergenti

Acoperiri

Aditivi alimentari

Biomateriale

Combustibili pe baza de hidrocarburi

Semiconductori

Insecticide si ierbicide

Supraconductori

 

Materiale optice (lentile, fibre optice)

Utlizarea materialelor avansate in dispozitive

Electrice

Fotonice

Medicina

Mecanica

(functionale)

(functionale)

(functionale)

(structurale)

Stocare de energie

Monitoare plate

Restaurarea

si

Materiale (domeniul aerospatial, de gaz)

rezistente

(baterii

si

regenerarea

supercondensatori)

tesuturilor

turbine

Generare de energie (pile de combustie)

Procesarea optica a informatiei

Eliberare

treptata

Materiale

de

de medicamente

temperatura

ridicata

   

(motoare)

Magneti

Stocarea

Organe artificiale (cardiovascular, ficat, pancreas, os, rinichi)

Materiale usoare

supraconductori

informatiei

CD,

DVD

Prelucrarea

Conservarea

Senzori

pentru

Materiale rezistente la abraziune (rulmenti)

informatiei

energiei

(geamuri

procese biochimice

(semiconductori)

inteligente)

 

Senzori

Senzori

Suprafete pentru culturi de celule

Suduri/brazari

Fibre optice

Instrumente

Acoperiri de suprafata

medicale

Electronegativitatea elementelor

Fibre optice Instrumente Acoperiri de suprafata medicale Electronegativitatea elementelor
1.a. Ce formulă chimică rezultă la combinarea ytriului cu oxigenul ? A YO B YO

1.a. Ce formulă chimică rezultă la combinarea ytriului cu oxigenul ?

A

YO

B YO 2

C Y 2 O 3

D Y 3 O 4

b. Care este contribuiţia caracterului ionic (în %) la legătura chimică Y-O?

A

30%

B 50%

C 70%

D 90%

2. Care este % de caracter ionic al legăturii în MgO, SiO 2 , SiC? (electronegativităţile şi dependenţa fracţiei de caracterul ionic al unei legături de diferenţa de electronegativitate sunt prezentate în figurile 1,2)

E Mg - E O = 2,3 fracţia caracterului ionic în MgO = 0,75 75%

E Si - E O = 1,7 fracţia caracterului ionic în SiO 2 = 0,5 50%

E Si - E C = 0,3 fracţia caracterului ionic în SiC < 0,1 10%

3.Care este gradul aproximativ al legăturii covalente în diamant, Si 3 N 4 şi SiO 2 ?

E C – E C = 0 fracţia caracterului covalent în diamant C = 1- 0 =1

E Si - E N = 1,2 fracţia caracterului ionic în Si 3 N 4 = 0,3

fractia caracterului covalent in Si 3 N 4 C = 1- 0,3 = 0,7

E Si – E O = 1,7 fracţia caracterului ionic în SiO 2 = 0,5 50%

fracţia caracterului covalent în SiO 2 C = 1- 0,5 = 0,5