CURSUL NR. 1 FIZIOTERAPIA Fizioterapia este cea mai veche dintre disciplinele medicale.

Inca de la inceputurile existentei sale, omul a folosit aerul, soarele si apa ca factori de terapeutica medicala. Insusi Hipocrate in scrierile sale aminteste de actiunea factorilor fizici asupra organismului uman, iar Herodot, compatriotul sau prezinta cele mai renumite statiuni ale greciei Antice, printre care Lebos si Magnesia. In concluzie, Fizioterapia este stiin|a care studiaza actiunea fectorilor fizici ( apa, lumina, caldura, electricitatea, exercitiul fizic regulat, masajul) asupra organismului uman. Clinic vorbind, fizioterapia este tehnica de recuperare medicala indicata in afectiunile degenerative ale aparatului kinetic, in artroze, boli articulare, inflamatorii, autoimune, precum si in toate patologiile care afecteaza organismul uman: Oropedie- patologia spatelui (cifoze, scolioze, lordoze); post fracturi, luxatii, contuzii, intinderi musculare redori articulare Neurologie- nevralgii, neuromialgii, nevrite; Oncologie - terapia durerii; Boli cardio-vasculare- post infarct Dermatologie dureri resimfite dupa zona zoster; -ORL; -Medicina dentara -dureri dentare, nevraligia de trigemen, patologia artrogea a aparatului dento-maxilar, patologia musculara -Ginecologie. Alterarea, intr-o masura mai mica sau mai mare, a capacitatii de performare a activitatilor vietii zilnice reprezinta conceptul de boala. Actul medical are tocmai rolul de a readuce organismul uman la statusul care sa perrnita efectuarea activitatilor cotidiene intr-o maniera cat mai obisnuita, mai ,,normala". Un element important al actului medical il reprezinta si recuperarea medicala, ce se adreseaza tuturor categoriilor de patologie ce afecteaza organismul uman. Ea se aplica in scop: terapeutic, de combatere a deficitului existent si de readucere a statusului pacientului la un nivel cat mai apropiat cu cel premergator bolii profllactic la trei nivele: profilaxie primara: de pevenire a decompensarii organismului in anumite situatii previzibile, cele mai cunoscute fiind sindroamele de dezadaptare, de deconditionare (sedentarism, obezitate, scaderea capacitatii de termoreglare la rece) profilaxie secundara: prevenirea aparaitiei unei recidive a bolii de baza

profilaxie tertiara: in cazul existentei unui deficit permanent se combate agravarea acestuia si se incearca mentinerea sa la un nivel cat mai acceptabil si se previne efectul negativ al acestuia asupra altor sisteme si organe sau functii ale organismului.

Pentru realizarea acestor scopuri recuperarea medicala dispune de o serie de mijloace terapeutice: hidrotermoterapie: aplicarea de cald si/sau rece cu ajutorul compreselor, afuziunilor, spalarilor, dusurilor ,bailor (simple, cu bule de diverse gaze, cu ingrediente medicinale) electroterapie: foloseste o serie de stimuli electrici apropiati sau asemanatori celor care participa la procesul complex al comenzii si transmiterii impulsurilor care au ca rezultat final miscarea sau au caracter analgetic endogen, modern in trenuri de impulsuri modulate si supramodulate din domeniul joasei, mediei si inaltei frecvenfe masajul: clasic (uscat efectuat de catre maseur sau cu ajutorul unor dispozitive mecanice, umed) si reflexogen (toate acestea fac parte din ceea ce se denumea cu termenul vechi de fizioterapie) kinetoterapie (cunoscuta si sub termenul desuet si depasit de gimnastica medicala, cultura fizica medicala), ce foloseste miscarea ca si metode sau programe complexe standardizate pentru combaterea deficitului existent; terapie ocupationala in vederea reeducarii gesturilor cotidiene; activitati de edicatie fizica si sportiva de recuperare; programe minimale de exercitii ce se aplica la domiciliul pacienfilor.

cura balneoclimaterica ce apeleaza la factorii naturali de cura (climatul, namolurile, apele minerale terapeutice pentru cura interna sau balneatie), care si numai prin scoaterea din rutina zilnica are efecte benefice. Avand asemenea capacitati si caracteristici ea se adreseaza tuturor starilor morbide. Exista contraindicatii relative, ce tin de un status de moment la evolutiei afectiunii, sau absolute, dar numai pentru anumite segmente ale mijloacelor terapeutice uzitate, neexistand mijloace terapeutice ale recuperarii medicale care, folosite judicios, sa nu poata fi aplicate. TEHNICILE SI METODELE RECUPERARII MEDICALE: 1. FACTORII NATURALI DE CURA Ojma Peloidele (namolurile terapeutice) 2. HIDROTERMOTERAPIA Mijloacele si tehnica HTT 0 Compresele Q) Cataplasme (J) Hidrofoarele 0Fricfiunile JDSpcilarile Afuziunile j B d i l e QJijDuurile @ Impachetarile 10. Aplicatii speciale m Bdile cuvdr^_dejaa (whirl-pool) m
B Terapia

cufactori contrastanU (cura Kneipp)

m Sauna a Crioterapia Notiunea de climat include: Factorii atraosferiei, temperatura aerului, presiunea aerului, umiditatea aerului, compozitia aerului si curentii de aer; Factorii cosmicI - radiatiile solare, radiatiile cosmice; Factorii telurici sau terestrii , care la randul lor cuprind factori geografici (altitudine, latirudine, relief, vegetatie), factori geofizici (radioactivitatea magnetismului terestru) si factori geologici. Clasificarea climatelor: 1.Climatiul de crutare

- climatul de ses si de coline, pana la 500 m altitudine. Este indicat in bolile reumatice, pulmonare, ale sistemului nervos; - climatul subalpin, intre 500 si 1000 m altitudine, indicat in tuberculoze, pleurezii, astenii, anemii. 2.Climatul excitant: - alpin cu temperatura si umiditate scazuta, indicat in anemii, ciroza, - climatul de desert (cald ziua, rece noaptea), indicat in reumatismul cronic, bronsite, obezitate; - climatul de stepa, indicat in reumatismul cronic, diabet zaharat, obezitate. 3.Climatul stimulant sau intermediar: - climatul marin, creste metabolismul, tonifica organismul; - climatul stepo-marin (litoralul Marii Negre), este indicat in tuberculoza extrapulmonara (cutanata, articulara), in bolile pulmonare cronice, reumatismul degenerativ, obezitate. Contraindicatii: - tuberculoza pulmonara, insuficienta renala * Reumatismul = orice afecfiune dureroasa acuta sau cronica a aparatului locomotor. Bolile reumatismale potfi infecfioase, inflamatorii, degeneratice, periarticulare, etc. NAMOLURILE (PELOLDELE) - pelos = mal Sunt substante naturale, organice. Se clasifica in sedimente curative si pamanturi curative. Sedimentele curative sunt: namoluxile de mare sau provin din substante pur minerale; putrefactie, semiputrefactie, namoluri groase de

Pamanturile curative sunt produse prin dezagregarea rocilor (argile, luturi). Indicatii: boala reumatismala; afectiuni locomotorii posttraumatice; nevralgii; afectiuni ginecologice;

Modul de aplicare consta in impachetari partiale cu namol cald, la temperatura de 45 - 50 grade C sau namol rece si expunere la soare. HIDROTERMOTERAPIA Reprezinta folosirea apei in scop terapeutic. Factorii care actioneaza in hidroterapie sunt termici, mecanici si chimici. Factorii termici:

Se foloseste apa calda sau fierbinte (38 sau 39-40). Apa se poate folosi si la temperatura de indiferenta (35-37), organismul nerealizand nici senzatia de cald nici de rece. Au efect de sedare si relaxare. Pentru aer temperatura de indiferenta este de 20-22. Factorii mecanici:

Sunt reprezentati de presiunea hidrostatica exercitata in bazin sau lac asupra organismului. Presiunea influenteaza circulatia, respiratia si digestia. In apele sarate forta se exercita de jos in sus - forta de ridicare a unui corp scufundat in apa. Atentie! La bolnavii cardiaci, hipertensivi si cu probleme pulmonare. Factorii chimici:

Sunt reprezentati de substantele introduse sub forma de decocturi in baie - musetel, frunza de nuc, mustar, hrean, sare, iod, sulf, namol. Actiunea fiziologica a hidrotermoterapiei: Asupra circulatiei periferice: vasodilatatie vasoconstrictie Asupra cordului: "recele" precordial calmeaza si usureaza munca inimii, iar procedurile fierbinti obosesc cordul; Asupra sangelui: procedurile calde cresc procesul de coagulare Asupra respiratiei Asupra musculaturii: procedurile reci au efect stimulant asupra musculaturii netede Asupra sistemului nervos: recele a fost unul dintre mijloacele anestezice folosite din cele mai vechi timpuri. Caldura are efect analgezic in procesele inflamatorii cronice. ELECTROTERAPIA I. II. Curentul galvanic Curenfii cu impulsuri

Curenfii diadinamici Curenfii cu impulsuri, altii decdt curenfii diadinamici Curenfii Trdbert - curenfi de ultrastimulare Neurostimularea transcutanatd (TENS) ~ Media frecvenfa Inalta frecvenfa 1. Unde electromagnetice (UEM) >Unde scurte (US) >Unde ultrascurte (UUS)(microunde, unde radar) 2. Unde mecanice = Ultrasunetul (ULS) Magnetoterapie Fototerapia I. II. III. IV. Radiatiile ultraviolete( UV~actinoterapia) Radiafiile infrarosii (RIR-solux) Laserterapia Fototerapia cu lumina polar izata

MASAJUL Masajul este o forma de terapie foarte veche , fund utilizat in China antica in 2500 iHR. Masajul, ca forrna de terapie medicala, a fost apreciat si de "parintele medicinei" Hipocrate. De-a lungul timpului tehnicile de masaj s-au diversificat si s-au dezvoltat si in Occident, fiind clasificat in: A. B. Masajul occidental Masajul oriental

KINETOTERAPIA Kinetoterapia reprezinta terapia prin miscare si se efectueaza prin programe de recuperare medicala care urmaresc refacerea unor functii diminuate sau cresterea nivelului functional in diverse suferin|e. Kinetoterapia utilizeaza exercitii fizice statice si dinamice, fiind utilizata in programe terapeutice profilactice, curative si de recuperare. Kinetoterapia utilizeaza excercitii pentru: 1 .Relaxare (intriseca-metoda Jacobson, extrinseca); 2.Corectarea posturii si aliniamentului corpului 3.Cresterea mobilitatii articulare Cresterea forjei musculare Cresterea rezisten|ei musculare Coordonarea, controlul, echilibrul Antrenarea la efort Corectarea deficitului respirator Reeducarea sensibilitatii Tehnici si metode in kinetoterapie: Tehnicile de reeducare neuromusculara (facilitare neuromusculara si proprioceptiva-FNP)

Terapia ocupationala Activitatea motrica adaptata (conceptul AMA) Kinetoterapia poate fi utilizata in urmatorele tipuri de patologie: Boala artrozica; Lombosacralgii; Boli autoimune; Reumatisme inflamatorii; Sindroame miofasciale si fibromialgice; Accidente vasculare cerebrale; Disfunctii ale aparatului neuro-musculo-artro-kinetic, inclusiv disfunctii ale articulatiei temporo-mandibulare.