Scolioza Inot

SCURT ISTORIC Folosirea apei in tratarea maladiilor sau a infirmitatilor dateaza din vremuristravechi.Chinezii, prin doctrina atitudinilor si miscarilor (Confucius), si mai tarziu grecii siromanii au pus bazele indicatiilor si aplicatiilor benefice ale exercitiului in apa (Euripide,Galenus si Aurelianus). Incepand cu sec. al XVIII-lea, cercetarile in domeniul hidroterapiei se intensifica,anglosaxonii (Hoffman 1712, Pressnitz 1830 si, putin mai tarziu, Kneipp) impulsionand preocuparile pentru folosirea apei in scopuri terapeutice. Dar hidroterapia se va organiza ca stiinta abia in sec. al XIX-lea si mai ales in sec.XX, prin tratarea sechelelor poliomielitei.Astfel, in 1924, C. Lowmann prezinta o metoda de tratare a paraliziilor, iar in1931, Lausson publica un tratat pe tema utilizarii hidrogimnasticii in poliomielita.In Franta, Leroy pune bazele tehnice si terapeutice ale kinetobalneoterapiei,termen care defineste toate exercitiile executate in apa.

PROGRAMUL DE REEDUCARE IN APA Prin deficienta se intelege pierderea sau perturbarea cu caracter definitiv sautemporar a unei structuri fiziologice, anatomice sau psihice; aceasta desemneaza o stare patologica functionala, care afecteaza capacitatea de munca, deregland procesul deadaptare si integrare in mediul natural si social. (Teodorescu s.a., 2003). Deficienta de postura (deficienta fizica) este definita ca fiind abaterea de lanormal, in forma si functiile fizice ale organismului, care tulbura cresterea normala sidezvoltarea armonioasa a corpului, modificand aspectul exterior, reducand aptitudinile,si puterea de adaptare la efortul fizic, diminuand capacitatea de munca productive (Fozza,2002; Dominteanu, 2005). Kinetoterapeutul dirijeaza tratamentul si tine sub observatie fiecare pacient, fiind prezent pe parcurul intregii sedinte de reeducare, ce variaza in functie de starea patologica, de varsta si de stadiul de recuperare a pacientului. Dupa obisnuirea cu mediul acvatic urmeaza formele speciale de exercitii.Se recomanda un numar restrans de exercitii intr-o sedinta, exercitiile usor deinvatat si de retinut de catre deficient, dar cu actiune clara, care sa se execute de maimulte ori (acest fapt permite executarea lor si in timpul liber). Obiectele plutitoare ajutatoare utilizate pentru executatrea mijloacelor corectivedin inot (atunci cand este cazul) trebuie sa fie adecvate varstei subiectului, sexului, fazeide tratament in care acesta se afla, etc. Exercitiile pot fi efectuate individual sau in grup, ambele prezentand avantaje sidezavantaje. Cele efectuate in grup prezinta avantajul ca dinamizeaza sedinta, aceastadevenind mai putin monotona si crescand dorinta subiectului de a efectua miscarile prescrise (se poate realiza numai in cazul in care mai multi subiecti au acelasi gen de deficienta).

Lucrul individual este mai monoton, dar da posibilitatea unei bune dozari aefortului si unui control strict. Durata programului si ritmului exercitiilor: Programul de reeducare va respecta principiul progresivitatii, atat ca ingreunare,cat si ca durata. Astfel, maxim 5 minute va dura imersia pentru acomodarea cu mediulacvatic, apoi se va desfasura programul propiu-zis, care are initial 10-12 minute pe zi sicreste treptat pana la 30 minute, putand fi repetat chiar si de 2 ori pe zi.In cazul persoanelor ce nu sufera de afectiuni grave, sedinta acvatica realizata prininot terapeutic poate dura aproximativ 45 minute- 1 ora, pentru obtinerea unui rezultatstabil. Intregul tratament se poate intinde pe o perioada de timp foarte diferita, de lacateva luni pana la cativa ani, insa o activitate cu larga recunoastere a benificiilor indusecum este inotul trebuie sa continue pe intreg parcursul vietii.Ritmul optim al exercitiilor acvatice este de 20-25 de minute, in cazul persoanelor cu afectiuni minore si de 12-15 miscari pentru cei cu suferinte respiratorii sau cardiaceinsemnate. Expiratia se face in timpul miscari, iar inspiratia in timpul scurt de repauzdintre doua miscari.Porgramul recuperator va fi mentionat in fise si va cuprinde urmatoarele date: Durata imersiei; Durata exercitiului(a reeducarii propiu-zis); Axele de miscare; Ritmicitatea; Gradul de dificultate ale elementelor (accesibilitatea); Momentele de crestere a gradului de dificultate;Fisele cuprind atat date privind structurile motrice ce urmeaza a fi executate, cat sidate despre pacient: Starea genereala a acestuia; Varsta, sex, antecedente; Diagnostic medical; Stare psihica; Nivelul capacitatii sale fizice (conditia fizica); Gradul capacitatii functionale a bolnavului(in special a celui cadiac sau cuafectiuni neuromotorii); Posibilele complicatii induse de practicarea efortului fizic etc. Pozitiile initiale folosite in inotul terapeutic: Orice miscare efectuata pe uscat sau in apa are ca punct de plecare o pozitieinitiala.Pozitiile fundamentale folosite in hidrokinetoterapie sunt: stand, sezand,culcat si atarnat.Orice pozitie este caracterizata prin: baza de sustinere, punctele de sprijin, pozitia centrului de greutate al corpului, echilibrul in general, pozitia segmentelor in raport cu trunchiul si celelalte segmente, prin actiunea muschilor care oferastabilitate pozitiei trunchiului si a diferitelor segmente ale corpului.