Tema 6.

Protecia juridic a denumirii de firm

n doctrin, obiectele dreptului de proprietate industrial se mpart n: creaii noi - inveniile, desenele i modelele industriale; modelele de utilitate; semne noi - mrcile defabric, de comer i de serviciu, denumirile de origine, indicaiile de provenien. Dac drepturile asupra inveniei sunt recunoscute i aprate prin brevetul de invenie care confer titularului su un drept exclusiv de exploatare pe durata de valabilitate a acestuia, atunci mrcile de fabric, de comer i de serviciu sunt semne distinctive folosite de agenii economici pentru a deosebi produsele, lucrrile i serviciile lor de cele identice sau similare ale altor ageni economici i sunt pri componente ale fondului de comer (patrimoniu comercial).

Utilitatea fondului de comert a fost reclamata de nevoia comerciantilor de a-si proteja clientela de agresiunea concurentei, pe de o parte, iar, pe de alta parte, de nevoia creditorilor comerciantilor de a-si constitui acest fond ca o garantie a executarii obligatiilor asumate. n literatura juridica, fondul de comert a fost definit ca ansamblul de bunuri mobile si imobile, corporale si incorporale, pe care un comerciant le afecteaza desfasurarii unei activitati comerciale, n scopul atragerii clientelei si, implicit, obtinerii de profit. I. L. Georgescu numea fondul de comert, metaforic, patrimoniu comercial. Notiunea de fond de comert se distinge de patrimoniul comerciantului, care reprezinta toate drepturile si obligatiile acestuia cu valoare comerciala, prin aceea ca fondul de comert nu cuprinde nici creantele nici datoriile comerciantului. Notiunea juridica a "fondului de comert" a fost determinata pe baza elementelor care l alcatuiesc : - ansamblul bunurilor mobile sau imobile. ntre bunurile mobile unele sunt corporale, altele sunt incorporale. Imobile fac parte din fondul de comert numai daca sunt proprietatea comerciantului si n acestea se exercita comertului.

Bunurile corporale care intra n alcatuirea fondului de comert sunt : - masinile, uneltele, instalatiile; - marfurile si ambalajele, mpreuna cu dotarile inclusiv mobilierul; - materiile prime, materialele, stocuri de combustibil. elementele incorporale cuprinse n fondul de comert sunt : - dreptul asupra numelui comercial (firma), asupra emblemei sau altor semne distinctive; - drepturile asupra marcilor de fabrica de comert si de servicii, a brevetelor de inventie, a denumirilor de origine, a indicatilor de provenienta; - drepturile asupra clientelei, vadului comercial; - drepturile de autor; - dreptul asupra contractelor de locatiune pentru spatiile destinate activitatii de comert. Din enumerarea de mai sus se poate concluziona ca fondul de comert este o universalitate de fapt, creata ca atare prin vointa titularului sau si totodata un bun mobil incorporal.

Delimitare notiunii de fond de comert de alte notiuni - n primul rnd, fondul de comert trebuie delimitat de ceea ce se numeste magazinul n care si desfasoara activitatea comerciantul. "Fondul de comert" nu se poate reduce la notiunea de magazin care, n mod traditional este specific comertului "en-detail". Din acest punct de vedere "fond de comert" pot fi urmatoarele: o uzina, un birou, un magazin amplasat pe spatii ntinse (supermarket). - Fondul de comert nu se poate confunda nici cu imobilul n care si desfasoara activitatea. - Imobilul se disociaza de fondul de comert pentru ca acestea sunt doua categorii de bunuri care nu apartin totdeauna uneia si aceleiasi persoane. Titularul fondului de comert este, de multe ori, locatar.

- Fondul de comert trebuie delimitat si de notiunea de ntreprindere. ntreprinderea este mult mai vasta dect aceea de fond de comert, astfel : a) ntreprinderea nu se limiteaza numai la activitati comerciale, existnd ntreprinderi civile, profesiuni liberale, de artizanat n domeniul agriculturii; b) ntreprinderea contine att elemente materiale ct si elemente grupate si organizate de comerciant, pe cta vreme, fondul de comert este lipsit de factorul uman. - ntreprinderea este subiect de drept, are personalitate juridica, pe cnd fondul de comert este lipsit de autonomie patrimoniala chiar daca, unele bunuri au regim juridic diferit de cel recunoscut celorlalte bunuri din patrimoniul comerciantului. n categoria elementelor incorporale ale fondului de comert sunt cuprinse drepturile care privesc: firma, emblema, clientela si vadul comercial, brevetele de inventii, marcile de fabrica, de comert si de serviciu, dreptul de autor. Aceste drepturi, denumite si drepturi private, confera comerciantului dreptul exclusiv de a le exploata n folosul sau n conditiile stabilite de lege. Aceste drepturi au o valoare economica si sunt ocrotite de lege.

Firma comercial (denumirea de firm) n exercitarea comertului, firma devine un element de atragere a clientelei. Sub acest aspect, firma dobndeste o valoare economica, ea confera un drept patrimonial. Asupra firmei, comerciantul dobndeste un drept de proprietate incorporala, care poate fi transmis (n conditiile legii) odata cu fondul de comert.

Firma comercial (denumirea de firm), ca element de individualizare a comerciantului n cmpul activitii comerciale const n numele sau denumirea sub care un comerciant este nregistrat n registrul comerului, i exercit comerul i sub care semneaz. Coninutul firmei difer n funcie de categoria de comerciani. n cazul comerciantului persoan fizic, firma se compune din numele comerciantului,

scris n ntregime, adic numele i prenumele, sau din numele i iniialele prenumelui. Sunt admise i meniunile care sunt menite s arate mai precis persoana comerciantului sau felul comerului su.

Emblema comerciala Ca si firma, emblema este un atribut de identificare n activitatea comerciala, ea fiind semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de altul de acelasi gen. Consacrarea emblemei ca element distinct al fondului de comert a fost impusa de necesitatile practicii comerciale ntruct numele comercial s-a dovedit insuficient pentru a realiza, pe de parte, atragerea clientelei si pentru a da satisfactie, pe de alta parte cerintei de originalitate, de individualizare. Spre deosebire de firma, care este un element obligatoriu pentru individualizarea comerciantului, emblema are un caracter facultativ. Continutul emblemei, este un semn sau o denumire. Prin semn, n acceptiunea codului comercial, se ntelege o reprezentare grafica, figurativa sau nonfigurativa (Ex. de emblema grafica figurativa: Pelican, nonfigurativa: Renault, Opel, Mercedes). Denumire poate fi fantezista sau un nume propriu. Ea nu poate fi o denumire generica, fara nici un fel de specificitate. Emblema trebuie sa fie un semn distinctiv mai sugestiv dect firma, deoarece numai astfel va fi apt sa atraga clientela.

Clientela si vadul comercial Nu este reglementata n legislatia actual. n legislatia franceza (Legea din 1909), clientela este considerata un element esential al fondului de comert. Clientela are un rol important pentru activitatea unui comerciant; ea determina, prin numar, calitate si frecventa, situatia economica a comerciantului, succesul ori insuccesul acestuia.

Clientela este definita n literatura de specialitate ca totalitatea persoanelor fizice si juridice care apeleaza, n mod obisnuit, la acelasi comerciant, la fondul de comert al acestuia, pentru procurarea unor marfuri si servicii. Un fond de comert nu poate exista dect daca are o clientela. Pentru a fi inclusa ntr-un fond de comert, clientela trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: - sa fie comerciala spre a o deosebi de clientela civila a medicului, avocatului, notarului sau mestesugarului; - personala pentru a o putea distinge de clientela altui comerciant; - actuala (sa existe n realitate, sa fie sigura si reala) pentru ca o clientela cedata sau pierduta nu mai poate fi considerata ca element a unui fond individual de comert. Clientela se afla n strnsa legatura cu vadul comercial, care este definit ca o aptitudine a fondului de comert de atrage publicul (vadul comercial este locul foarte frecventat). Vadul comercial depinde att de factori obiectivi: locul de amplasare a magazinului unde comerciantul si desfasoara activitatea, fie locul unde se afla uzina, fabrica sau depozitul producatorului ori intermediarului, ct si factori subiectivi: calitatea marfurilor si serviciilor oferite clientilor, preturile practicate de comercianti, comportarea personalului comerciantului n raporturile cu clientii, influenta modei, abilitatea n realizarea reclamei comerciale.

Menionm i faptul c exist trei reguli fundamentale care guverneaz att legislaia mrcilor, ct i legislaia n materia numelui comercial, respectiv: - principiul teritorialitii: n general, mrcile sunt protejate n mod distinct n diferitele state (cu excepia mrcii comunitare); de asemenea, numele comercial este protejat n general pe teritoriul unui singur stat sau pe o parte a acestui teritoriu; - principiul specializrii: mrcile identific bunuri i servicii particulare, iar numele comercial identific respectivul comerciant; - criteriul esenial pentru a determina dac exist nclcarea dreptului exclusiv la marc sau la numele comercial este utilizarea unui semn identic sau similar, de natur a crea confuzie.

Distincia dintre numele comercial i marc ntruct de multe ori, numele comercial poate fi utilizat i ca marc menit s identifice produsele respectivului comerciant, distincia se poate dovedi deosebit de dificil i se raporteaz la dou criterii: formal (nregistrare) i funcional (folosire efectiv). n principiu, criteriul este reprezentat de funcia concret pe care semnul distinctiv o ndeplinete: n timp ce marca servete la diferenierea produselor aparinnd comercianilor concureni, firma servete la identificarea acestor comerciani, evitnd riscul de confuzie n cadrul clientelei. Criteriul nu prezint ns o utilitate deosebit n cazul mrcilor de servicii, dat fiind imaterialitatea obiectului asupra cruia se aplic semnul i, n plus, ambele elemente se materializeaz prin intermediul acelorai mijloace (afie publicitare, fotografii, etc.). Acest criteriu funcional este ns insuficient n situaia mrcilor de serviciu, care ridic probleme speciale, ntruct n ambele cazuri marc sau nume comercial este vorba despre un obiect imaterial, iar mijloacele de materializare a semnului distinctiv ori a numelui comercial sunt identice (afie publicitare, logouri, etichete, pliante informative, etc.). Sub aspect formal, existena unor registre distincte i condiiile diferite n care se realizeaz nscrierea mrcilor i a firmelor poate genera situaii de conflict ntre aceste figuri juridice, deoarece att nregistrarea numelui comercial, ct i nregistrarea mrcii genereaz drepturi exclusive, dar de natur distinct. Aceast situaie este generat, dup cum am artat, de condiiile distincte n care se realizeaz nregistrarea celor dou categorii de semne distinctive. Folosirea unei firme identice sau similare cu a altui comerciant, de natur s produc o confuzie, reprezint infraciunea de concuren neloial. n cazul mrcilor, drepturile exclusive ale titularului pot fi aprate printr-o aciune n contrafacere sau n concuren neloial. Problema unui conflict ntre firm i marc sau alt semn distinctiv nu este ns analizat n legislaia noastr. Se consider c un asemenea conflict se poate ivi numai dac unul dintre comercianii implicai acioneaz cu rea-credin, cutnd s beneficieze de

reputaia semnului anterior, fie c este vorba despre nregistrarea ca marc a unei firme renumite, aparinnd altui comerciant, fie c este vorba despre nregistrarea unei mrci anterioare ca nume comercial (rataare parazitar). Fiind vorba despre drepturi exclusive, este evident c o aciune n instana de judecat, prin intermediul creia titularul dreptului face apel la fora public pentru a obine respectarea dreptului su este admisibil. n toate cazurile ns, instanele trebuie s realizeze o analiz a celor dou semne distinctive, simpla existen a certificatului de nmatriculare a societii sau a certificatului de nregistrare a mrcii nefiind suficient pentru a constata incompatibilitatea dintre acestea, dup cum nu pot demonstra, per se, caracterul legitim al nregistrrii celor dou semne. Independent de utilizarea unui cuvnt identic sau asemntor, existena riscului de confuzie sau de asociere poate rezulta numai din cercetarea comparativ a semnelor n ansamblul lor. Dac atragerea consumatorului este consecina asemnrii sau identitii, nu prezint importan faptul c ulterior, analiznd eticheta, de exemplu, consumatorul are posibilitatea de a-i da seama c este vorba despre doi comerciani distinci. De la aceste reguli fac excepie mrcile notorii, care nu pot fi utilizate ca firm de ali comerciani din acelai domeniul de activitate, indiferent de existena sau inexistena riscului de confuzie. Ct privete folosirea ca firm a mrcii notorii de ctre un ter care acioneaz ntr-un alt domeniu de activitate, nici aceasta nu poate fi acceptat, existnd riscul dilurii mrcii.