1. Societatea deschisa: cat de deschisa? Incep prezentarea printr-o intrebare si anume cat este de deschisa societatea?

Alaturarea termenilor de societate deschisa respectiv societate inchisa apartine lui Karl Popper, capitolul plecand de la premisa c o societate bun nu trebuie sa fie inchis,dar totusi cat de deschisa poate sa fie o societate deschisa? Se subntelege faptul ca o societate deschisa este aceea care nu risca autodistrugerea, explozia sau implozia si nu are frontiere. Dei frontierele sunt schimbatoare, ele vor exista intotdeauna, in ciuda faptului ca posibilitatea de a le trece poate varia in mod semnificativ. Karl Popper a teoretizat societatea deschisa in cartea Societatea deschisa si dusmanii ei, in care primul duman, adica strmoul societtii nchise, era chiar Platon. Sartori vede acest aspect ca pe unul forat, motiv pentru care teoria lui Karl Popper a societatii deschise ar conta mai putin. Este de ajuns ca un aspect sa fie demn de retinut si anume acela c societatea deschisa este de fapt societatea libera, asa cum o intelege liberalismul. Discursul interogativ al lui Sartori continua prin intrebarea potrivit careia la ce anume este deschisa societatea si pana n ce punct? El se intreaba daca aceasta poate ajunge sa includa o societate multiculturala si multietnica, bazat pe cetenia difereniat. Pentru a intelege pn la ce punct este posibil s se deschid o societate, trebuie s se identifice un cod genetic, acesta fiind pluralismul. Acesta descifreaza cel mai bine criteriile de valoare si mecanismele care au produs societatea libera si orasul liberal, din punct de vedere istoric, si care nlesnete aprofundarea deschiderilor ce urmeaz a fi dezbtute. 2. Pluralism i toleran La o prim vedere, notiunea de pluralism poate prea fie ceva greoi, prea obscur si complicat pentru a servi drept fir cluzitor, fie o notiune universal, prea facil n gsirea adevarului. Ultima obiecie, din pcate, este una ntemeiat. Din pricina freneziei de a fi nou si original cu orice pret, s-a produs o constrngere a limbajului care st la baza ideilor limpezi si distincte. Cuvantul pluralism se afl i el printre cuvintele ubrezite, iar fiindc era considerat un cuvant la mod se nfisa ca fiind trivializat, adic necuviincios. Astfel, s-a gandit refacerea cuvantului si nu abandonarea sa totala. Din reconstructia sa a rezultat faptul ca notiunea de pluralism este complicata, c toate conceptele importante sunt complicate i c nu este un cuvant obscur, neclar. Din punct de vedere istoric, ideea de pluralism este implicata in ideea conceptului de toleranta si in treptata sa acceptare din secolul al 17-lea, in urma razboaielor religioase. Deci,

cuvintele toleranta si pluralism sunt concepte diferite, dar sunt intrinsec legate intre ele. Rezult faptul ca pluralismul presupune toleran, i prin urmare un pluralism intolerant este un pluralism fals. Diferenta consta in aceea c tolerana respect valorile pluralismului, n timp ce pluralismul afirm o valoare proprie, cum ar fi diversitatea si deosebirea de pareri, care imbogesc att individul ct si comunitatea sa politica. n cele ce urmeaza, se subliniaza o rasturnare de perspective. Reforma protestanta pluralizeaza bisericile, iar in aceast fragmentare nu este nimic intrinsec pluralist. In privinta puritanismului, cu referire la experiena congregaiilor si a comunittilor putitane, se va observa c pentru puritanii englezi i americani, democratie si libertate erau cuvinte si idealuri demne de dispre. Cu toate c puritanii militau pentru libertatea de constiinta si de opinie; de fapt ei revendicau libertatea propriei constiinte si opinii, pentru a fi mai apoi intoleranti fata de opiniile si religiile celorlalti. Pluralismul nu inseamn a sfida autoritile constituite in numele libertatii de constiinta, atta timp ct ceea ce revendicm pentru noi nine nu le este recunoscut celorlalti. Experiena puritan a atrnat mult in depolitizarea societtii, dar asta nu inseamn c puritanii ar fi descoperit viziunea pluralist a lumii. Insa nu este important cine a descoperit viziunea, ci s se neleag noutatea extraordinar a descoperirii. Pana in veacul al 17-lea se considerase mereu c un stat snatos presupunea unanimitate. Dar chiar in acel veac s-a impus treptat o conceptie opus si unanimitatea a fost cea care a devenit treptat suspect. Imperiile Antichittii, autocraiile, regimurile despotice sunt stegarii unei viziuni monocrome a realittii, n timp ce democratia este multicolora, democratia liberal care se intemeiaz pe deosebirea de preri si pe diversitate. 3. Pluralismul partidelor Numele partidelor se explic prin faptul c sunt pri. Iar cand susinem c disensiunea si diversitatea sunt favorabile corpului social si comunitatii politice, subintelesul e urmatorul: comunitatea politic e facut, si chiar e bine s fie fcut, din pri, iar acele pri pe care le numim partide s-au afirmat, istoric vorbind, in virtutea acelui subinteles. Termenul partid apare la inceputul veacului al 18-lea si iese la iveala odata cu Dissertation upon Parties, lucrarea lui Bolingbroke din 1733-1734, dar abia in 1770, datorita lui Burke, partidele sunt pentru prima oara declarate nu doar necesare, ci si demne de respect. Burke se exprima astfel: partid inseamna un ansamblu de indivizi uniti in vederea promovarii, prin angajamentul lor comun, a intereselor nationale, in baza unui anume principiu asupra caruia cad toti de acord.

Pe de alta parte, faciunile reprezint doar o lupta meschin si interesat pentru dobndirea unor posturi si remuneratii, in timp ce partidele sunt honorable connections, conexiuni onorabile trebuincioase pentru a ne achita pe deplin de datoria noastra publica. Notnd cele de mai sus, Burke contrazicea opinia din vremea sa cum ca partidele degenereaz intotdeauna in faciuni si afirma c reprezint o depire a lor, un temei teoretic. In afara pluralismului, impartirea, separarea si afilierea la una din parti inseamn un lucru rau, inseamn s fii parte impotriva ntregului, adica faciune. Numai odat cu pluralismul, notiunea de a se desparti devine ceva bun si drept urmare si partidele ca parti ale unui intreg. Partidele sunt de neconceput in cetatea lui Hobbes si nu figurau in cetatea lui Rousseau. Partidele iau fiin abia atunci cand se impune credina c o lume divers si multipl este mai bun decat o lume monocrom. 4. Srcirea conceptului Din punct de vedere istoric, asa cum am menionat i mai sus, conceptul de pluralism se dezvolt de-a lungul traictoriei care evolueaz de la intoleran la toleran, de la toleran la respectul disensiunii si de aici la credinta in valoarea diversitatii. Cand insa cuvantul pluralism a fost creat, precursorii intelectuali pomeniti au fost ignorati sau uitati. Pluralistii englezi Figgis, Cole, Harold Laski isi deduc doctrina dintr-un tratat german teoretizat de Gierke din care cauza au redus pluralismul la o teorie a societatii grupurilor multiple, menit sa nege primatul statului. Aceast reducere este acceptabil, insa constituie o drastica saracire a conceptului. Pluralistii americani ai anilor cincizeci au facut si mai rau. In versiunea politologica americana, pluralismul incepe cu Arthur Bentley si are drept rezultat pur si simplu o teorie a grupurilor de interese, expresia in limba engleza fiind interest group theory of politics. Sartori spune ca acest lucru constituie o nebunie pura. Daca pluralismul ar incepe cu Arthur Bentley, este din punctul de vedere al istoriografiei, considerat drept o expresie si o revendicare de interese, fapt ce ar duce de rp toat nobletea conceptului. In Africa, India sau in Uniunea Sovietica pluralismul exista peste tot prin forta lucrurilor, cci toate societatile sunt intr-un fel sau altul plurale si diferentiate. Pluralism nu inseamna existenta plurala. Amestecare celor doua concepte este ca si cum am pune laolalta, intr-o noapte hegeliana in care toate vacile sunt negre, o fragmentare tribala (Africa), un sistem de caste (India), si pe deasupra existenta in cadrul ornduirii medievale. Iat o tipic operatie pe care Sartori o numeste evaporarea conceptelor, distrugerea ideilor limpezi si distincte.