Sunteți pe pagina 1din 15

CONTRIBUŢII LA EVALUAREA IMPACTULUI POLUĂRII INDUSTRIALE ASUPRA MEDIULUI DE MUNCĂ ŞI A CELUI INCONJURĂTOR

Datele din literatura de specialitate şi din rapoartele Agenţiei Europene de Protecţie a Mediului relevă faptul că poluarea atmosferei este una dintre principalele

probleme de mediu, atât ca frecvenţă şi amploare a fenomenului cât şi ca interferenţă cu alte aspecte de mediu, ceea ce duce la efecte sinergice ce pun în pericol calitatea mediului la nivel global şi pe termen lung şi in acelaşi timp sănătatea umană. Evaluarea impactului activităţilor industriale este importantă pentru protejarea sănătăţii umane şi a mediului, iar perfecţionarea continuă a metodelor de lucru poate face acest proces complex mai accesibil, mai eficace şi mai eficient. Obiectivul general al activităţii doctorale, concretizat prin rezultatele din aceasta lucrare, a fost contribuţia la cunoaşterea şi perfecţionarea mijloacelor de evaluare a impactului activităţilor industriale asupra mediului de muncă şi a celui înconjurător.

Mediul înconjurător este un element esenţial al existenţei umane şi reprezintă rezultatul interferenţelor unor elemente naturale – sol, aer, apă, biosferă – cu elemente create prin activitatea umană. Toate acestea interacţionează şi influenţează condiţiile existenţiale şi posibilităţile de dezvoltare viitoare a societăţii umane.

Mediul înconjurător are o mare capacitate de biodegradare a substanţelor toxice, dar unele substanţe sunt rezistente Ia biodegradare. Efectele negative asupra mediului se manifestă prin acumularea substanţelor toxice, nebiodegradabile, în lanţul aer-apă-sol-

plante-animale-om. Contaminarea mediului cu substanţe chimice periculoase are loc datorită: emanaţiilor în aer (praf, fum, ceaţă, vapori etc), evacuărilor în cursurile de apă, depozitării în sol a deşeurilor.

Orice activitate umană şi implicit existenţa individului este de neconceput în afara mediului. De aceea, calitatea în ansamblu a acestuia, precum şi a fiecărei componente a sa în parte, îşi pun amprenta asupra nivelului existenţei şi evoluţiei umane. Ansamblul de relaţii şi raporturi de schimburi ce se stabilesc între om şi natură, precum şi interdependenţa lor influentează echilibrul ecologic, determină condiţiile de viaţă şi implicit condiţiile de muncă pentru om, precum şi perspectivele dezvoltării societaţii în ansamblu. Poluarea aerului este o problemă atât pentru mediul exterior cât şi pentru mediul din interiorul clădirilor, mediul de muncă. Mediul de muncă este reprezentat de ambientul în care executantul îşi desfăşoară activitatea şi cuprinde pe de o parte mediul fizic ambiant {spaţiul de lucru, condiţii de iluminat, microclimat (temperatură, umiditate, curenţi de aer), zgomot, vibraţiile, radiaţiile, puritatea aerului}, iar pe de altă parte mediul

social. Organismele internaţionale cu atribuţii în ocrotirea sănătăţii, protecţiei muncii şi a mediului sunt preocupate de creşterea poluării atât în mediul înconjurător cât şi în cel de muncă si acţionează în consecinţă prin legi şi directive. Având la bază liniile directoare ale strategiei comunitare de securitate şi sănătate în muncă, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împreună cu Ministerul Sănătăţii au elaborat politica şi strategia României în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cu următoarele obiective:

  • - Preluarea acquis-ului comunitar în domeniu;

- Dezvoltarea şi consolidarea instituţiilor cu rol în implementarea prevederilor legislaţiei privind securitatea şi sănătatea în muncă; - Dezvoltarea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale prin formarea unei culturi de prevenire a riscurilor profesionale şi combinarea eficientă a elementelor teoretice cu cele practice; - Dezvoltarea şi lărgirea structurilor de dialog social în vederea implicării într-o mai mare măsură a partenerilor sociali, atât la nivel decizional, cât şi la cel de implementare. Politica în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă (SSM) reprezintă punctul de plecare în stabilirea obiectivelor referitoare la securitatea şi sănătatea muncii. Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă reglementează, în principal, obligaţiile angajatorilor referitoare la securitatea şi sănătatea la locul de muncă, şi anume:

stabilirea şi aplicarea măsurilor, pentru protecţia lucrătorilor, pe baza principiilor generale de prevenire, luarea măsurilor pentru ca lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să primească toate informaţiile necesare privind riscurile la care sunt supuşi, consultarea în anumite probleme şi participarea la discutarea aspectelor referitoare la securitatea şi sănătatea lor la locul de muncă. De asemenea, în lege sunt stabilite principalele obligaţii ale lucrătorilor cărora le revine răspunderea de a avea grijă de securitatea şi sănătatea proprie şi a celorlalţi participanţi la procesul de muncă, precum şi de a respecta instrucţiunile date de propriul angajator. Securitatea şi Sănătatea în Muncă este o componentă a conceptului de Responsabilitatea Socială Corporativă (RSC) care reprezintă:

-integrarea pe bază voluntară, de către întreprinderi, a preocupărilor din domeniul social şi al mediului înconjurător în activităţile lor comerciale şi în interacţiunea cu factorii interesaţi; -element important de dezvoltarea strategică, responsabilitatea socială a întreprinderilor devenind o prioritate importantă şi în creştere, indiferent de dimensiunea şi tipul activităţii. Conceptul de R.S.C. înseamnă a merge dincolo de îndeplinirea în totalitate a cerinţelor prevederilor legale, prin investirea “suplimentară” în capitalul uman, în mediul înconjurător şi în relaţiile cu factorii implicaţi. În ideea conceptului de RSC şi componentei sale SSM, poluarea aerului s-a dovedit a fi una dintre principalele probleme de mediu în general şi de mediul de muncă în special şi constituie subiectul prezentei lucrări. În lucrare se tratează poluarea aerului în mediul de muncă intr-o întreprindere producătoare de feroaliaje şi în mediul exterior în imediata apropiere a unităţii. Noţiunea de poluarea aerului semnifică prezenţa în atmosferă a uneia sau mai multor substanţe adăugate, direct sau indirect de om în diferite activităţi, în cantităţi care afectează omul, animalele sau vegetaţia. Din fericire, toate aceste substanţe care intră în atmosfera nu ramân acolo, natura acţionând ca gazele şi particulele să fie eliminate din atmosferă. Cu toate că mecanisme din atmosferă ca precipitaţiile, sedimentarea gravitaţională sau absorbţia de către vegetaţie sunt foarte active, aceste procese naturale nu pot face faţă nivelului crescut de emisie de poluanţi din ultimii ani. Atât gazele cât şi particulele de aerosol din atmosferă, participă la dinamica globală a compuşilor din natură. În aceste cicluri biogeochimice, substanţele sunt mereu schimbate între diferitele medii ale Pămîntului: hidrosfera, litosfera, biosfera. Fiind sistemul cel mai dinamic, mediul atmosferic furnizează cele mai importante căi pentru ciclurile biogeochimice.

Despre aceste procese care determină o dinamică a compuşilor atmosferici s-a scris foarte mult în literatura de specialitate (Junge C, 1971; Prupacher H. şi Klett J, 1998; Seinfeld J., 1985; Stefan S., 1998) şi s-au publicat nenumărate articole ştiinţifice în reviste de interes ca Atmospheric Environment, Atmospheric Research sau International Journal of Environment and Pollution. În lucrarea de faţă am tratat compoziţia atmosferei, acordând o atenţie sporită aerosolului de fond şi poluant şi dinamicii acestuia

(Capitolul1). Din punct de vedere ecologic, pericolul de poluare legat de atmosferă are două aspecte: (i) unul direct legat de compoziţia atmosferei;(ii) altul legat de rolul de vehicul pe care îl poate juca atmosfera în transportul rapid al multor factori nocivi, începând cu praful şi terminând cu cele mai toxice substanţe în formă gazoasă sau fin pulverizate. În capitolul 1 în afara prezentării pe scurt, a compoziţiei atmosferei sunt discutate substanţele poluante, sursele naturale şi antropice ale poluanţilor, proprietăţile fizico- chimice ale aerosolului şi dinamica componentelor atmosferei.

Astfel, Poluanţii sunt clasificaţi în două categorii :

  • a) Primari: sunt aceia care sunt emişi direct în aer. Cei mai importanţi sunt: bioxidul de

sulf, monoxidul de carbon, monoxidul de azot, hidrocarburi. Autovehiculele emit cea mai

mare parte a acestora. Cu toate acestea, nu sunt cei mai des întâlniţi (sau singurii) poluatori ai atmosferei. În condiţii adecvate poluanţii primari pot intra în reacţii chimice în cadrul atmosferei şi pot produce noi substanţe.

  • b) Secundari: unele reacţii au nevoie de energie solară pentru a avea loc la un anumit

interval de timp şi la un nivel apreciabil şi acestea sunt cunoscute ca reacţii fotochimice.

Cel mai cunoscut poluant secundar este ozonul un produs rezultat din reacţiile

fotochimice în aerul poluat. Contaminarea factorilor biologici şi răspândirea poluării prin intermediul lor depinde de: (a) încorporarea agenţilor poluanţi în diferite organisme şi transmiterea lor prin reţeaua trofică;(b) schimbarea formei chimice a elementului contaminat prin diferite procese metabolice, dând astfel posibilitatea ca agentul poluant să apară în forme noi. Se cunosc numeroase încorporări de agenţi poluanţi în organisme: metale grele (mercur, taliu, plumb), radionuclizi de tot felul, pesticide. Unii dintre agenţii poluanţi pot să străbată mai multe nivele trofice iar alţii sunt neutralizaţi la primul pas. Astfel, oxidul de carbon sau clorul, care sunt agenţi poluanţi importanţi în mediul ambiant, nu se transmit

în lanţurile trofice, în timp ce metalele grele sau radionuclizii persistă până la ultima verigă chiar şi în deşeuri. În anumite condiţii, agenţii poluanţi pot provoca vătămarea directă a omului. Atunci când agentul poluant interferă cu produsele biologice la nivel microscopic, alterând procesele biochimice, putem vorbi despre toxicitatea sa.

Poluarea din industria metalurgică se înscrie printre tipurile de poluare din spatii inchise. Deşi volumul producţiei din prelucrarea metalelor neferoase este mai mic decât în cazul metalurgiei feroase, nocivitatea lor este în general mai ridicată, iar impurităţile lor au caracter toxic.

Sectorul metalurgic ocupă un loc important în industria României atât prin tradiţie (topitoria de la Reşiţa datează din 1771) cât şi prin capacităţile de producţie care au fost chiar spradimensionate în anii 70’-80’. Fabricarea feroaliajelor este generatoare de mari cantităţi de pulberi dar şi de poluanţi gazoşi (în special monoxid de carbon şi oxizi de azot şi de sulf) în toate etapele de producţie şi în cele auxiliare.

Poluanţii gazoşi au tendinţa de a staţiona mai mult în atmosferă decât poluanţii sub

formă de pulberi, sunt mai reactivi decât poluanţii pulverulenţi, putând reacţiona între ei precum şi cu umiditatea din atmosferă. Acest tip de poluanţi se pot adsorbi pe suprafaţa particulelor solide unde pot întâlni centre active (impurităţi cu rol de catalizator) ceea ce le măreşte capacitatea de a reacţiona cu alţi poluanţi sau cu elemente ale mediului înconjurător. Depunerea pulberilor pe plantele ce constituie hrană pentru oameni sau animale poate avea efecte asupra stării de sănătate cu atât mai grave cu cât elementele ce intră în compoziţia pulberilor sunt mai toxice. Efectele particulelor în suspensie asupra mediului înconjurător depind de asemenea de mărimea particulelor şi de compoziţia chimică a acestora.

Particulele în suspensie pot determina efecte :

  • a) asupra stării de sănătate a populaţiei: în funcţie de caracteristicile particulelor (mărime şi compoziţie), de caracteristicile expunerii (intensitate şi durata de expunere) şi căile de pătrundere în organism (inhalare, ingestie, contact cutanat)

  • b) asupra mediului: pe termen scurt şi mediu: efecte asupra calităţii factorilor de mediu ( aer, apă, sol) şi asupra faunei şi florei la nivel local şi regional; pe termen lung : schimbări climatice, efecte asupra calităţii factorilor de mediu, a biodiversităţii şi a resurselor naturale la nivel global.

Toate acestea, poluarea în mediul de munca şi efectele ei sunt tratate în capitolul al doilea ca un suport la ceea ce s-a urmărit în activitatea de cercetare: metode de monitorizare a poluanţilor în mediul de muncă si în exterior (capitolul 3), monitorizarea calităţii aerului în mediul de muncă (capitolul 4), modelarea calităţii aerului în mediul de muncă (Capitolul 5), evaluarea confortului termic si al impactului noxelor asupra sanatatii personalului din mediul de munca (Capitolul 6) evidenţiere riscului poluării aerului atât în mediul de muncă (Capitolul 7) cât şi în vecinătatea zonei industriale (Capitolul 8). Ocrotirea sănătăţii populaţiei reprezintă un obiectiv de maximă importanţă prin contribuţia sa directă la creşterea capacităţii de muncă şi constituie un element de prim rang în ridicarea permanentă a calităţii vieţii. De aceea, pentru asigurarea sănătăţii populaţiei, în special a personalului muncitor expus la noxe profesionale, se impune monitorizarea nivelurilor de expunere la noxe, utilizând metode şi dispozitive adecvate. Metodele instrumentale pentru prelevarea poluanţilor din aer sunt distincte pentru prelevarea pulberilor şi pentru prelevarea poluanţilor gazoşi. O complexitate de procese fizice în care este implicat poluantul stă la baza acestor metode de prelevare. Măsurările s-au realizat în mediul de muncă din industria feroaliajelor în timpul câtorva campanii, în perioada 2002-2006, folosind echipamente moderne. Probele prelevate au fost preparate pentru analize spectrofotometrice pentru determinarea compoziţiei poluanţilor. Metodele de analiză sunt specifice fiecărui tip de poluant sau clase (gaze, aerosoli şi particule, compuşi organici volatili). Se poate face o clasificare orientativă în funcţie de metodele comune folosite pe scară largă şi definite în chimia analitică. Metodele de lucru in vederea efectuării analizelor sunt: standardizate; aprobate de autoritatea în drept. (Ministerul Sănătăţii Familiei şi Protecţiei Sociale). (Ordinul nr. 462/1993; Ordin 592/2002; STAS 12574/1987; HG 355/2007; HG 1218/2006; Legea nr.

319/2006)

Având în vedere aceste considerente, în lucrare sunt abordate problemele legate de metodele fizico-chimice utilizate pentru evaluarea gradului de poluare a aerului în

mediul de muncă şi riscul expunerii la concentraţii mari de poluanţi gazoşi sau particule, în Capitolul al treilea. Pentru testarea corectitudinii măsurătorilor au fost investigate sursele individuale de eroare şi potenţialii factori de influenţă. În mod tipic, sunt investigate surse individuale de eroare sau incertitudinea doar atunci când acestea sunt semnificative comparativ cu indicatorii de exactitate în uz. În principal, accentul s-a pus pe identificarea şi pe eliminarea efectelor semnificative, mai puţin pe corectarea lor. În plus, pentru metodele analitice calitative s-au determinat: eroarea, incertitudinea de măsurare, trasabilitatea şi validarea metodei aplicate. Capitolul 4 conţine descrierea spaţiilor de lucru, a surselor de poluare, datelor privind concentraţiile de poluanţi şi parametrii meteorologici dintr-un experiment de dispersie a noxelor industriale organizat la uzina de prelucrare a minereurilor neferoase în

cadrul contractului de cercetare nr. 5141/ 2004Model matematic avansat pentru dispersia noxelor chimice în mediul de muncă în scopul controlului condiţiilor de lucru şi reducerii emisiilor în atmosferă” Program CALIST desfasurat sub egida Autoritatii contractante A.S.E.Bucuresti.

Pentru aplicatiile practice s-a ales un pilot industrial din industria de fabricare a feroaliajelor. Criteriile de selectare a pilotului au fost:

relevanţa impactului asupra sănătăţii şi mediului: activităţile desfăşurate în pilotul

industrial să aibă impact potenţial semnificativ, atât cantitativ cât şi calitativ. reprezentativitatea pilotului pentru industria metalurgică a feroaliajelor: procesele şi

utilajele folosite să fie comparabile cu cele utilizate în industria menţionată expuneresa concomitentă a lucratorilor ce activeaza in cadrul pilotului la mai multe

tipuri de factori de risc: chimici (pulberi, gaze); fizici (parametri microclimat, iluminat) configuraţia spaţiului de lucru care sa justific studiul dispersiei interne a poluanţilor:

spaţii mari, necompartimentate accesibilitatea: posibilitatea accesului la pilotul industrial pe perioade lungi pentru a evidenţia evoluţia factorilor de risc în mai multe puncte simultan pentru măsurătorile concomitente. Procesul tehnologic în care este implicat pilotul de studiu constă în fabricarea diferitelor tipuri de feroaliaje din minereuri a căror compoziţie variază in funcţie de tipul aliajului. Pilotul industrial este situat în hala de producţie feroaliaje de mari dimensiuni

( volum 105.000 m 3 ), împărţită formal în 5 zone, care nu sunt (fizic) compartimentate. Pentru studiul poluării în mediul de muncă pilotul industrial a fost delimitat corespunzător la doua dintre aceste zone:

  • I. zona de elaborare a aliajelor, proces desfăşurat în 5 cuptoare circulare, electrice, semideschise (cu funcţionare concomitentă sau alternativă) prevăzute cu sistem de captare locală şi evacuare a noxelor;

II.

zona de deşarjare şi turnare a aliajelor, în care se află gura de descărcare a aliajului topit în jghiab şi apoi în oala de turnare.

Fig.4.2. Caracteristici şi amplasarea surselor de poluare în hala de producţie: suprafaţă hală: 15.000 m ,

Fig.4.2.

Caracteristici

şi

amplasarea surselor de

poluare în

hala de producţie:

suprafaţă hală: 15.000 m 2 , Volum hală: 190.000 m 3 .

S-a studiat distribuţia spaţio-temporală a câmpului de concentraţii ale următorilor poluanţi gazoşi: SO 2 , CO, NO 2 , precum şi a particulelor în suspensie cu diametre mai mici de 2,5 μm şi cu diametre cuprinse între 2,5 μm şi 10 μm. Aceste măsurători de noxe gazoase şi pulberi făcute în cursul campaniilor desfăşurate în perioada 2004-2008 au fost folosite atât pentru determinarea calităţii aerului cât şi pentru modelarea proceselor ce au loc în interiorul halelor din industria metalurgiei neferoase . Simultan cu măsurările de poluanţi „in situ” s-au făcut măsurări pentru parametri meteorologici în vederea stabilirii condiţiilor de microclimat, atat inainte de desarjare cat si in timpul desarjarii.

Fig.4.2. Caracteristici şi amplasarea surselor de poluare în hala de producţie: suprafaţă hală: 15.000 m ,

Fig.4.3. Parametri de microclimat în mediul exterior

şi în hala

înainte de deşarjare (FOND)

Fig.4.4.Concetraţiile medii

de pulberi

(TSP) înainte de deşarjare ( FOND )

Concentraţiile medii ale pulberilor (TSP) înainte de deşarjare ( FOND) variază. La nivelul 0 m s-au obţinut valori comparabile cu nivelul 27m. Valorile maxime obţinute ale concentraţiilor medii se înregistrează la cota 4m în timp ce, la următoarele cote se înregistrează o descreştere a valorii concentraţiilor măsurate (fig.4.3).În timpul procesului de deşarjare se modifică semnificativ parametri de microclimat (fig.4.5.) temperatura şi umiditatea.

Fig.4.5. Parametri de microclimat în hală în timpul deşarjării Fig.4.6. Concentraţiile medii pentru pulberi (PM şi
Fig.4.5. Parametri de microclimat în hală în timpul deşarjării Fig.4.6. Concentraţiile medii pentru pulberi (PM şi

Fig.4.5. Parametri de microclimat în hală în timpul deşarjării

Fig.4.6. Concentraţiile medii pentru pulberi (PM 10 şi PM 2,5 ) în timpul deşarjării la cuptoarele

C1,C2,C3,C4,C5.

Concentraţia poluanţilor creşte în timpul deşarjărilor. Acest fapt este clar pus în evidenţă de măsurarea în timp real a concentraţiei poluanţilor. Raportul între fracţia PM 2.5 şi PM 10 subliniaza că poluarea este în mod esenţial datorată particulelor sedimentabile, PM 10 .

Fig.4.5. Parametri de microclimat în hală în timpul deşarjării Fig.4.6. Concentraţiile medii pentru pulberi (PM şi

Fig.4.11. Raport concentraţii

PM 10 /PM

2,5

în 450 min la cotele

4m, 8m, 19m, 27m

Fig.5.5.Evoluţia în timp a concentraţiilor de monoxid de carbon şi dioxid de sulf la cuptorul C1,C2,

Fig.5.5.Evoluţia în timp a concentraţiilor de monoxid de carbon şi dioxid de sulf la cuptorul C1,C2, C3, C4 si C5.

Modelarea matematică a calităţii aerului reprezintă unul dintre cele mai puternice instrumente moderne folosite în majoritatea studiilor de poluare a aerului, incluzând şi poluarea din spaţii închise. O definiţie simplă a conceptului de “model” poate fi următoarea: modelul este o reprezentare matematică a faptelor, factorilor şi interpretărilor unei cantităţi sau situaţii date.

Modelele sunt utilizate în special pentru: generalizarea şi interpretarea măsurătorilor, predicţia fenomenului de poluare şi simularea unor scenarii (răspunsuri la întrebări: ce se va întâmpla dacă…?) În plan operaţional modelele sunt folosite în prezent pe scară largă, principalele scopuri fiind:

  • a) Stabilirea măsurilor legislative de control a emisiilor de poluanţi în atmosferă, prin determinarea emisiilor maxime de poluanţi care pot avea loc fără a depăşi standardele de calitatea aerului;

  • b) Evaluarea tehnicilor propuse pentru controlul emisiilor (a tehnologiilor de depoluare);

  • c) Selectarea poziţiilor viitoarelor surse de poluare în vederea reducerii la minim a impactului asupra mediului;

  • d) Controlul accidentelor de poluare prin definirea măsurilor şi strategiilor imediate ce trebuie luate în cazul episoadelor de poluare accidentală (sisteme de avertizare şi strategii de reducere în timp real a emisiilor);

e) Asumarea responsabilităţilor pentru creşterea nivelului de poluare, prin stabilirea relaţiei sursă-receptor. În ultimii ani dat fiind interesul pentru calitatea aerului în spaţii închise, în mediul de muncă, s-au realizat o serie de modele care să poată suplini măsurătorile „in situ” care de cele mai multe ori sunt greu de realizat în timpul procesului de producţie. În lucrare, plecând de la ecuaţia de dispersie a poluanţilor în spaţii închise, a fost realizat, un model propriu numit POLMEM (POLuarea MEdiului de Munca ) care se adaptează foarte bine dispersiei noxelor în mediul de muncă din industria feroaliajelor (Rusu-Zagar şi altii, 2006). Creşterile periodice în concentraţia poluantului corespund episoadelor de deşarjare pentru fiecare cuptor. În figura 5.8, este reprezentată variaţia în timp a concentraţiilor de poluanti în celulele de jos, unde este amplasat în mod curent personalul. Se pot observa uşor maximele de concentraţii asociate etapelor de deşarjare ale fiecărui cuptor şi maxime secundare datorate deşarjării unor cuptoare vecine. Maximele principale de concentraţie sunt decalate în timp corespunzător intrării decalat în funcţiune ale celor cinci cuptoare. De asemenea, se observă o creştere globală a concentraţiei de poluant (o acumulare) în timp în toate compartimentele de jos ale halei, situaţie datorată unei insuficiente ventilări la acest nivel Programul furnizează şi valori instantanee globale ale concentraţiei de poluant în zonele halei. Un exemplu este arătat în fig. 5.11, unde momentul selectat este 130 min. de la pornirea lucrului. Pe verticală - cele patru şiruri de celule cu volum determinat (CVD). Pe orizontală - concentraţia instantanee, calculată prin aplicarea modelului, pentru fiecare din cele 5 cuptoare, la momentul considerat (130 min. de la începerea elaborării şarjei). Se observă concentraţii ridicate la nivelele inferioare ale halei şi maxime în dreptul gurilor de evacuare a cuptoarelor C2 şi C4. Aceste doua cuptoare au o productivitate mai mare decat cuptoarele C1 si C3 datorita imbunatatirii functionarii lor. La cotele superioare se observă scăderea valorilor concentraţiilor pentru toate cuptoarele, ca urmare a acţiunii de exhaustare a noxelor prin gurile de captare ale sistemului de ventilare.

e) Asumarea responsabilităţilor pentru creşterea nivelului de poluare, prin stabilirea relaţiei sursă-receptor. În ultimii ani dat
e) Asumarea responsabilităţilor pentru creşterea nivelului de poluare, prin stabilirea relaţiei sursă-receptor. În ultimii ani dat

Fig.5.11.Concentraţiile instantanee în pilotul industrial, la 130 minute de la pornire.

9

Fig.5.9.Evoluţia în timp a concentraţilor de poluant gazos SO2 în zona ocupată de l C1 C5
Fig.5.9.Evoluţia în
timp
a
concentraţilor de poluant gazos
SO2 în zona ocupată
de
l
C1 C5 =
i

Fig. 5.12. Variatia in timp a concentratiilor de CO masurate (histograme) si modelate (linie discontinua) pentru C1

Fig. 5.13. Variaţia în timp a concentraţiilor de SO 2 masurate (histograme) si modelate (linie discontinua) pentru C1

Modelul furnizează în aria selectată concentraţiile şi variaţiile în timp ale concentraţiilor poluantului. Modelul prezentat în detaliu în capitolul 5 poate fi folosit pentru monitorizarea calităţii aerului dar şi pentru prognoza calităţii aerului în mediul unei hale industriale. Se pot construi astfel diagrame care reprezintă variaţia în timp a concentraţiilor de poluant în diferite celulele Datele statistice demonstrează că bolile profesionale datorate noxelor chimice sunt foarte numeroase ceea ce justifică interesul pentru găsirea de noi mijloace de evaluare a expunerii profesionale la diferitele tipuri de noxe. Modelările fizico-matematice ale dispersiei noxelor în mediul de muncă, permit estimarea nivelului de expunere şi pot evidenţia zonele /punctele critice, constituind un suport util în luarea deciziilor privind adoptarea şi punerea în practică a măsurilor de protecţie. Sursele industriale de particule atmosferice pot fi caracterizate corect numai prin măsurarea poluanţilor atât la surse cât şi la receptori, cu considerarea tipurilor de poluanţi relevanţi. În condiţiile depăşirii limitelor admise sau a pragurilor de alertă se impune evaluarea riscurilor pentru sănătatea populaţiei. Prin compararea dozelor de expunere rezultate cu valorile recomandate se pot estima riscurile pentru sănătate. Protecţia muncii constituie un domeniu multidisciplinar ce integrează preocupări conjugate ale disciplinelor tehnice şi umaniste, interesate, deopotrivă, în găsirea celor mai adecvate mijloace de proiectare a funcţionalităţii locurilor de muncă. Scopul final al acestei activităţi este atât integritatea omului în procesul muncii cât şi prevenirea accidentelor şi bolilor profesionale. Pentru analiza confortului ambiental al lucrătorilor metalurgi precum şi al impactului noxelor asupra sănătăţii acestora s-a realizat un studiu complex care a presupus pe lângă măsurările de noxe (Capitolul 4) şi măsurări de microclimat la locurile muncă din hala elaborare feroaliaje din cadrul pilotului industrial (Capitolul 6). Indicii de confort termic şi tipul de metabolism influenţează doza de noxe inhalate care duce la modificarea stării de sănătate a lucrătorului într-o întreprinderea producătoare de feroalije. Calculul indicilor de confort termic şi a influenţei tipului de metabolism asupra dozei de noxe chimice introduse în organism prin inhalare ( Capitolul 6) stă la baza

determinării nivelului de risc profesional global pentru anumite tipuri de meserii. (Capitolul 7). Evaluarea riscului asupra stării de sănătate a populaţiei atât în mediul de muncă cât şi în mediul exterior, s-a realizat prin adaptarea Metodei de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională la locurile de muncă şi indicaţiile din Ghidul de evaluare ecologică de risc (Guidelines for Ecological Risc Assessmant) al Agenţiei Americane de Mediu (US EPA). S-a demonstrat ca posturile de lucru din industria metalurgica, implica expunerea la pericole diverse (factori de risc mecanic, chimic, biologic si fizic). Plecand de la analiza comparativa a metodelor de evaluarea riscurilor utilizate in prezent lucrarea a propus imbunatatirea celei selectate ( Pece & all1996), pastrand avantajele care au impus-o deja in Romania ca cea mai uilizata metoda de evaluare. Metoda pastreaza principiul evaluarii bazat pe corelatia dintre gravitatea si probabilitatea de producere a unui eveniment. Sunt mentinute cele 7 clase de gravitate si cele 6 de probabilitate, precum si incadrarea combinatiilor acestor clase in 7 niveluri de risc.

Asa cum s-a aratat metoda se bazeaza pe evaluarea factorilor de risc individuali dar nu ia in calcul efectul combinat al acestora. Datele prezentate in capitolul 4 dovedesc ca tipul de metabolism asociat diferitelor niveluri de efort fizic poate influenta atât cantitatea (doza) de noxe chimice inhalată cât şi percepţia ambientului termic de catre lucrător. S-a considerat prin urmare necesara stabilirea unor coeficienti de corelare dintre tipul de metabolism si nivelul de impact al conditiilor de munca asupra sănătăţii, care să contribuie la o evaluare mai aprofundata a riscurilor profesionale (contributie personala).

determinării nivelului de risc profesional global pentru anumite tipuri de meserii. (Capitolul 7) . Evaluarea riscului

Fig. 7.7. Ponderea factorilor de risc identificaţi după elementele sistemului de muncă a Locurilor de muncă nr. 1, 2, 3 respectiv, Metalurg deşarjare, metalurg, operator dozare

Metoda de evaluare de risc prezentată în lucrare în capitolul 7 şi aplicată în mediul de muncă pentru o întreprindere producătoare de feroaliaje permite :

a) identificarea tuturor factorilor de risc de la locurile de muncă, operaţie necesară în vederea autorizării întreprinderilor şi elaborării instrucţiunilor proprii de securitate a muncii ale acestora; b) radiografierea situaţiei existente la fiecare loc de muncă, rezultând riscurile acceptabile şi cele care se înscriu sub curba de acceptabilitate a riscului;

  • c) stabilirea dimensiunii riscurilor (nivelurile de risc) la fiecare loc de muncă şi

ierarhizarea acestora;

  • d) stabilirea priorităţilor privind măsurile de prevenire la fiecare loc de muncă,

respectiv utilizarea optimă a resurselor alocate în acest scop;

  • e) stabilirea unei ierarhizări a locurilor de muncă din punct de vedere al

periculozităţii şi nocivităţii acestora;

  • f) compararea diverselor locuri de muncă sub aspectul riscurilor de accidentare şi

îmbolnăvire profesională, cu aplicaţie în utilizarea optimă a pârghiilor economice;

  • g) gestionarea computerizată a riscurilor, dacă se constituie bănci de date cu

rezultatele evaluării. În lucrare sunt prezentate rezultatele activităţii de cercetare concentrată atât pe găsirea de noi mijloace de evaluare a expunerii profesionale la diverse tipuri de noxe cât şi pe efectele poluării industriale asupra stării de sănătate a populaţiei expuse şi asupra mediului. În acest sens s-a studiat poluarea atmosferică generată de activitatea aceleiaşi unităţi industriale cu profil de fabricare a aliajelor şi evaluează efectul poluării cu noxe

chimice şi pulberi în suspensie asupra a doua grupuri de receptori: populaţia din oraşul din apropiere şi populaţia unui cartier de case situat , în mod ilegal, chiar în perimetrul industrial (capitolul 8). În cadrul lucrării a fost elaborată o metodă de evaluare a riscului de mediu, reflectat prin impactul asupra populaţiei din zona învecinată. Metoda elaborată preia principiul şi avantajele metodei metodei de evaluare a riscului profesional pe care o adaptează la mediul exterior. Alegerea este justificată de următoarele motive:

  • i) similitudinea metodei pentru risc profesional cu cea recomandată de Ordinul

184/1997 al MAPM este evidentă, ambele având la bază aceeaşi corelare între gravitate şi probabilitate, ca expresie a nivelului de risc; ii) metodologia pentru risc profesional (cu adaptările de rigoare) a fost avizată de Ministerul Muncii şi a fost deja experimentată pe un număr de căteva mii de locuri de muncă, ceea ce permite o estimare mai corectă a limitărilor, inerente oricărei evaluări, indiferent de metodologie. iii) asemănarea abordării probelemelor de sănătate din punct de vedere al expunerii profesionale şi a celei datorate pouării mediului. Metoda de evaluare pentru mediu elaborata in cadrul temei are la bază relaţia dintre gravitate şi probabilitate în definirea nivelului de risc. Pentru evaluarea riscului pentru sănătatea populaţiei cauzat de poluare metoda de evaluare de risc elaborată (contribuţie personală) utilizează matrice sursă - cale – receptor care identifică factorii favorabili/defavorabili propagării poluanţilor de la sursa la receptor şi pentru stabilirea punctelor de eşantionare a probelor de concentraţia poluanţilor. Studiul poluării s-a realizat prin monitorizarea concentraţiei de poluanţi la sursele dirijate (coşurile de evaluare ale secţiilor de productie). Au fost măsurate concentraţiile de pulberi în suspensie, oxid de siliciu, mangan, crom, aluminiu, oxizi de azot, oxizi de sulf, monoxid de carbon, poluanti specifici proceselor industriale investigate. Principalii poluanti ( din punct de vedere al concentratiilor la emisie şi al toxicităţii) au fost măsuraţi şi la receptori ( imisii), în probe zilnice, pentru un interval de 9 ani consecutivi. În urma evaluarii riscurilor pentru sănătatea celor doua tipuri de receptori rezultă:

nivelul de risc evaluat este sensibil mai mare pentru locuitorii din cartierul de case decât cel pentru locuitorii orasului din apropierea zonei industriale. Distanta fata de sursele de

medie şi mai ales de joasă înalţime, modul de aprovizionare cu alimente si apa, fac ca locuitorii orasului sa fie expusi la poluanti aproape exclusiv prin inhalare, nivelul de risc rezultat fiind mic. Aceleasi elemente, aplicate gruplui de receptori constituit de locuitorii din cartierul de case arată că acestia sunt expusi şi la surselor de medie înaltime dar mai ales surselor de joasa înaltime, iar expunerea nu mai este preponderent prin inhalare ci şi prin ingestia poluantilor.

medie şi mai ales de joasă înalţime, modul de aprovizionare cu alimente si apa, fac ca

Fig.8.6.Ierarhizarea riscurilor pentru sanatatea populatiei din cartierele invecinate zonei industriale ( populaţia oraşului)

Fig.8.7. Ierarhizarea riscurilor pentru sanatatea polulatiei din cartierul de 20 locuinte

Sursele industriale de particule atmosferice( aerosoli) pot fi caracterizate corect numai prin măsurarea poluantilor atât la surse cât şi la receptori, cu considerarea tipurilor de poluanţi relevanţi. La unii poluanţi, efectele negative se resimt după un timp îndelungat, cum ar fi:

efectul de seră, distrugerea stratului de ozon şi ploile acide, cauzate de acumulările de dioxid de carbon, freoni, oxizi de azot, de sulf. Reducerea poluării atmosferice va trebui să plece de la sursa de poluare, deci retehnologizare în industrie, extinderea automatizării, îmbunătăţirea funcţionării utilajelor existente, calificarea forţei de muncă, cu alte cuvinte, prevenirea poluǎrii, şi apoi introducerea de sisteme tehnice şi organizaţionale pentru combaterea poluării.

Realizările originale aduse în cadrul tezei pot fi prezentate pe scurt în cinci direcţii după cum urmează:

I.

Studiul poluării, a poluanţilor şi a proceselor fizice în care sunt implicaţi aceştia

atât pentru mediul de muncă cât şi pentru mediul înconjurator „pilotului industrial” ales. II. Elaborarea unui model de dispersie a poluanţilor în mediul de muncă ce poate

fi utilizat pentru locuri de muncă în care există una sau mai multe surse de poluare.

III.

Studiul impactului poluării asupra sanatăţii umane în mediul de muncă.

IV.

Elaborarea unei metode de evaluare a riscurilor profesionale care ia în

consideraţie efectele tipului de metabolism şi a confortului termic asupra organismului expus.

V.

Elaborarea unei metode de evaluare a riscului poluarii industriale pentru

mediu şi calitatea vieţii.

Contributii :

  • - managementul campaniilor de măsurări care a presupus alegerea pilotului industrial după criterii clare, selectarea aparaturii de monitorizare corespunzătoare şi

procesarea şi interpretarea corectă a datelor obţinute din măsurări şi analize de laborator;

  • - concluziile generale pentru mediul de munca şi cel inconjurator cu privire la depaşirile repetate ale valorii concentraţiei admise la coş pentru pulberi totale, mangan şi crom; valorile concentratiilor poluantilor specifici la nivelul receptorilor nu depasesc limitele admisibile ci doar, ocazional, pragul de alerta;

  • - elaborarea unui model de dispersie a poluanţilor în mediul de muncă ce poate fi utilizat pentru locuri de muncă in care exista una sau mai multe surse de poluare; modelul denumit POLMEN ( POLuarea in Mediul de Munca) este cel mai bine aplicat pentru o unitate metalurgica cu mai multe cuptoare dintr-o hală care este dotată cu sistem de ventilare şi exhaustare.

  • - studiul impactului poluarii asupra sanatatii umane in mediul de munca ales prin determinarea indicilor de confort termic şi analiza cum acestia şi tipul de metabolism influenteaza doza de noxe inhalate care duce la modificarea starii de sanatate a lucratorilor cu diferite tipuri de meserii;

  • - folosirea unei metode de evaluare a riscurilor profesionale pe care a îmbunătăţit-o, prin introducerea unor coeficienţi de pondere suplimentari: coeficientul de corelare intre metabolism si expunerea la noxe chimice şi coeficientul de corelare între metabolism şi percepţia confortului termic; metoda ia în consideraţie efectele tipului de metabolism şi a confortului termic asupra organismului expus.

În ceea ce privesc direcţiile de cercetare în viitor pentru contribuţiile originale, se identifica următoarele direcţii:

posibilitatea adaptarii modelului matematic de dispersie a poluantilor in spatii

inchise si pentru cazul poluantilor ce reactioneaza chimic; posibilitatea extrapolării modelului POLMEM de dispersie a poluantilor in alte spatii

inchise; evidenţierea utilităţii modelului de dispersie a poluantilor, a avantajelor folosirii sale

de către alti agenţii economici pentru rezolvarea problemelor de poluare; extinderea cercetarii privind influenta transferului problemelor din mediul de munca in mediul inconjurator in industriile principal poluatoare; accentul pe Responsabilitatea sociala corporativa (RSC) in sensul integrarii de

către întreprinderi, a preocupărilor din domeniul social şi al mediului înconjurător, a merge dincolo de îndeplinirea în totalitate a cerinţelor prevederilor legale, prin investirea “suplimentară” în capitalul uman, în mediul înconjurător şi în relaţiile cu factorii implicaţi; realizarea unui soft pentru aplicarea metodelor de evaluare a riscului pentru mediul

de munca si pentru cel exterior; Aşa cum rezultă din cele prezentate, realizările se înscriu în cadrul cercetărilor utile pentru evaluarea impactului poluării industriale în mediul de muncă şi cel înconjurător. Contribuţiile personale au fost valorificate printr-un număr de 19 de publicaţii în reviste de specialitate, după cum urmează: 2 publicaţii cotate ISI în revistele Romanian Reports in Physics si Metalurgia International, 2 in periodice (Revista Risc si Securitate in Munca) precum şi în cadrul unor comunicări ştiinţifice naţionale (12) şi 3 in Proceedings-

urile Conferintelor Internationale: BPU, edited by APS (American Physics Society) si International Disaster and Risk Conference IDRC.