Sunteți pe pagina 1din 17
Etiologia si etiopatogenia cancerelor Sef lucrari: Dr. Mihutiu Simona
Etiologia si
etiopatogenia cancerelor
Sef lucrari: Dr. Mihutiu Simona

Etiologie si

etiopatogenia cancerelor

Importanţa cunoaşterii etiologiei şi

etiopatogeniei cancerelor se regăseşte în:

Determinarea factorilor de risc

• Elaborarea de măsuri de educaţie sanitară

• Consiliere genetică

• Elaborarea măsurilor de prevenţie

• Implementarea măsurilor de screening

Tratament adresat defectului molecular

Elaborarea măsurilor de prevenţie • Implementarea măsurilor de screening • Tratament adresat defectului molecular

1.1 Factorii genetici

• Modificările apărute la nivelul genelor care

intră în componenţa cromozomilor conduc la pierderea mecanismelor normale de

control al proliferării, al diferenţierii, a

apoptozei (moartea celulară programată), a organizării celulare, a mecanismelor de

adeziune celulară, având drept consecinţă

apariţia tumorilor

programată), a organizării celulare, a mecanismelor de adeziune celulară, având drept consecinţă apariţia tumorilor

1.1 Factorii genetici

• normal există un echilibru între

proliferarea celulară şi pierderile celulare.

Pierderea acestui echilibru conduce la

dezvoltarea tumorilor, invazivitate locală şi

metastazare la distanţă.

Factorii exogeni pot cauza mutaţii genice somatice, putând conduce, prin acumularea

acestor leziuni la nivelul ADN-ului uman, la

dezvoltarea unor cancere sporadice.

putând conduce, prin acumularea acestor leziuni la nivelul ADN-ului uman, la dezvoltarea unor cancere sporadice. •

1.1 Factorii genetici

a) Oncogenele

Oncogenele sunt gene, componente normale ale genomului

uman, care stimulează proliferarea celulară: codifica proteine care acţionează stimulator asupra unor puncte cheie ale ciclului celular.

• Astfel de proteine sunt factori de creştere sau receptori

pentru aceşti factori de creştere, localizaţi pe suprafaţa

celulelor, cu rol în transmiterea semnalelor de proliferare, printr-o succesiune de reacţii biochimice, de la exteriorul celulelor până la nucleu.

• Excesul cantitativ sau de funcţie a acestor oncogene -

supraexpresia sau amplificarea duc la ruperea echilibrului

dintre proliferare şi supresie celulară.

oncogene - supraexpresia sau amplificarea – duc la ruperea echilibrului dintre proliferare şi supresie celulară.

1.1 Factorii genetici

b) genele tumor-

supresoare

Genele tumor-supresoare = componente normale

ale genomului uman.

• Fiecare celulă conţine o pereche de gene tumor- supresoare - rol în inhibarea proliferării.

• Pierderea completă a funcţiei presupune:

inactivarea ambelor alele prin mutaţii, având drept consecinţă proliferare necontrolată şi, subsecvent, cancerogeneză.

• Mutaţiile pot fi ereditare sau dobândite.

consecinţă proliferare necontrolată şi, subsecvent, cancerogeneză. • Mutaţiile pot fi ereditare sau dobândite.

1.1 Factorii genetici

c) genele de reparare a ADN si d) alte gene implicate in tipuri specifice de cancer

Genele de reparare a ADN sunt componente normale ale

genomului, cu rol în repararea leziunilor ADN.

• Pierderea funcţiei acestor gene permite acumularea de leziuni ADN, cu rol în cancerogeneză.

Gene asociate cu o penetranţă crescută, cu o transmitere

dominantă.

Exemple:

- genele BRCA1 şi BRCA2 - în cancerele mamare ereditare, în sindromul sân-ovar; - genele APC implicate în polipoza colonică familială

- gena tumor-supresoare RB1 (când sunt afectate ambele

alele, conduce la apariţia retinoblasomului).

familială - gena tumor-supresoare RB1 (când sunt afectate ambele alele, conduce la apariţia retinoblasomului ).

1.2 Factorii infecţioşi

• Se consideră că 16 % - 25 % din cancere se

datorează infecţiilor. a) Factorii virali

• Acţiunea cancerogenă a virusurilor se

realizează prin integrarea genelor virale în genomul gazdei.

Apariţia cancerului necesită prezenţa

prelungită, pe o perioadă lungă de timp, a

virusului respectiv

gazdei. • A pariţia cancerului necesită prezenţa prelungită, pe o perioadă lungă de timp, a virusului

1.2 Factorii infecţioşi

a) Factorii virali

Virusul HPV (virusul papiloma uman)

- are a o transmitere sexuală,

- infecteaza în mod specific epiteliul scoamos al colului uterin

(80 % din cancerele de col uterin, cancerele de vagin, vulvă, penis

sau în cancerele sferei ORL).

Cele mai frecvente subtipuri (80 % din cancerele de col uterin de cauză virală): subtipurile 16 şi 18.

-

- Vaccinarea de rutină anti-HPV va avea un impact major în viitor

în scăderea incidenţei acestor tipuri de cancere.

Virusul EBV (virusul Ebstein+Barr) este un herpes-virus: 60 – 80 % din limfoamele Hodkgkin, în limfomul Burkitt şi în cancerele de rinofaringe.

Virusurile herpetice tip B: sarcomul Kaposi asociat infecţiei

HIV.

Virusurile hepatitice tip B şi tip C se asociază cu o creştere de 100 de ori a riscului de hepatocarcinom. Peste 80 % din hepatocarcinoame se datorează infecţiei cronice cu virusul

hepatitei B.

•

Virusul HTLV-1 (virusul limfocitic al celulelor T umane tip 1), retro-virus: leucemia-limfomul cu celule T

1.2 Factorii infecţioşi

b) Factorii bacterieni c) factorii parazitari

Infecţiile bacteriene

Există dovezi ale asocierii Helicobacter Pilori cu adenocarcinomul gastric, considerîndu-se că 30 %

-

50 % din cancerele gastrice ar putea fi atribuite

-

infecţiei cu Helicobacter pilori, bacteria avînd un

rol şi în dezvoltarea limfomului gastric.

Infecţiile parazitare - Schistosoma haematobium este asociată cu cancerele scuoamoase ale vezicii urinare.

• Infecţiile parazitare - Schistosoma haematobium este asociată cu cancerele scuoamoase ale vezicii urinare.

1.3 Factorii chimici

a) factori comportamentali

Fumatul = cel mai important carcinogen

- responsabil pentru 15 30 % din totalul cazurilor de cancer si peste 80 % din decesele prin cancere pulmonare.

-

mai mare la un fumător comparativ cu un nefumător, dependent de intensitatea fumatului, şi de tipul de ţigări.

- Fumatul pasiv, pe de altă parte, este responsabil pentru 15 – 30 %

din cancerele pulmonare dezvoltate la persoane nefumătoare.

fumatul este implicat şi în cancerele uro-genitale, ale sferei ORL, de pancreas, cervicale, etc.

-

Riscul de a dezvolta un cancer pulmonar este de 10 30 de ori

Fumul de ţigară conţine hidrocarburi aromatice policiclice, fiind

-

principalele substanţe chimice carcinogene ale fumului de ţigară.

Alcoolul este implicat în cancerele sferei ORL, unde are un efect sinergic cu fumatul, hepatocarcinom, cancer mamar

• Alcoolul este implicat în cancerele sferei ORL, unde are un efect sinergic cu fumatul, hepatocarcinom,

1.3 Factorii chimici

b) Expuneri profesionale

Expunerea la azbest este implicată în mezotelioame şi cancere pulmonare.

Expunerea la substanţe chimice utilizate în industria vopselelor, cum ar fi naftil-amina sunt incriminate în cancere uro-genitale.

Nitrosaminele sunt asociate cu un risc crecut de cancer gastric.

Agenţii alchilanţi, prin acţiunea de adiţie a grupurilor alchil la ADN, produc modificări de conformaţie ale ADN-ului, care, în final, pot conduce la

diverse tipuri de cancer.

Expunerea la vinil-clorid se asociază cu unele tipuri de ahgiosarcoame şi cu glioamele cerebrale.

Expunerea la rumeguş este incriminată în cancerele sinusurilor nazale.

Expunerea la nichel şi crom se asociază cu cancerele pulmonare.

Uleiurile minerale sunt incriminate ca factor de risc pentru cancerele de

piele.

asociază cu cancerele pulmonare. • Uleiurile minerale sunt incriminate ca factor de risc pentru cancerele de

1.3 Factorii chimici

c) Dieta

Dieta poate constitui un factor de risc pentru multe

neoplazii, în special ale tractului digestiv.

Regimurile bogate în fibre vegetale scad riscul cancerelor colorectale, în timp ce regimurile axate pe consum crescut de carne roşie sunt asociate cu creşterea incidenţei

cancerelor colorectale.

Carnea conservată în sare sau afumată este citată ca factor de risc al cancerelor gastrice, esofagiene.

Alimentaţia hipercalorică şi obezitatea sunt factori de risc pentru numeroase neoplazii, cum ar fi: cancerul endometrial,

de sân (în postmenopauză), colorectal, prostată, etc.

pentru numeroase neoplazii, cum ar fi: cancerul endometrial, de sân (în postmenopauză), colorectal, prostată, etc.

Facorii1.4fizici potFactoriicauza în mod directfizicileziuni ale ADN-ului.

Radiaţiile ultraviolete, în exces, pot cauza cancere ale pielii ex: melanomul.

Radiaţiile ionizante în doze mari cauzează leziuni ADN, cu cancerogeneză subsecventă – ex: victimele accidentelor nucleare; radioterapia poate determina, la rândul ei, cancere în teritoriul iradiat - cancere radioinduse, (risc de aproximativ 1 % , la

pacienţii supravieţuitori pe termen lung, dar beneficiul

depăşeşte riscul); expuneri la doze mici, dar repetate excesiv -

investigaţiile radiologice.

Radiaţiile ambientale: expunerea la uraniu şi la produsul său, radonul - minerii din minele de uraniu (cancerul pulmonar).

Materialele de construcţie provenite din aceste zone miniere, în

special din zonele bogate în granit.

pulmonar). Materialele de construcţie provenite din aceste zone miniere, în special din zonele bogate în granit.

1.5 Factorii imunologici

• imunitatea mediată de celulele T este implicată în medierea răspunsului imun antitumoral

imunosupresia poate favoriza unele tipuri de cancer: pacienţii cu AIDS dezvoltă într-un procent important diverse malignităţi sau pacienţii cu imunosupresie iatrogenă, post-transplant sau a unui tratament imunosupresiv pe termen lung, cu

corticosteroizi pentru boli autoimune, spre

exemplu.

-transplant sau a unui tratament imunosupresiv pe termen lung, cu corticosteroizi pentru boli autoimune, spre exemplu.

1.6 Factorii endocrini

• Multe celule expimă pe suprafaţă receptori pentru

hormoni.

Hiperstimularea acestor receptori prin hiperexpunerea la hormoni endogeni sau exogeni

poate cauza proliferare celulară în exces.

• Un exemplu îl constituie expunerea prelungită şi excesivă la estrogeni, la steroizi: adenocc. de endometru şi mamare, sau deficienţa cronică de

iod, cu stimularea subsecventă a producţiei de

TSH în cazul carcinoamelor foliculare tiroidiene

deficienţa cronică de iod, cu stimularea subsecventă a producţiei de TSH în cazul carcinoamelor foliculare tiroidiene

susceptibilitateaunorb) 1.1genelec)tipurialteFactoriispecificetumor-supresoaregenedeasociategeneticidezvoltarede cancera

Genele de reparare a ADN sunt componente normale ale

genomului, cu rol în repararea leziunilor ADN.

• Pierderea funcţiei acestor gene permite acumularea de leziuni ADN, cu rol în cancerogeneză.

• Aceste gene se asociază cu o penetranţă crescută şi au o

transmitere dominantă. Exemple în acest sens îl reprezintă

genele BRCA1 şi BRCA2, implicate în cancerele mamare ereditare, în sindromul sân-ovar; genele APC implicate în polipoza colonică familială sau gena tumor-supresoare RB1, care, atunci când sunt afectate ambele alele, conduce la

apariţia retinoblasomului.

sau gena tumor -supresoare RB1, care, atunci când sunt afectate ambele alele, conduce la apariţia retinoblasomului.