Simptomele si tratamentul hipoglicemiei

Hipoglicemia nu este o boala in sine, ci o afectiune care apare datorita nivelului

scazut de zahar din sange. Simptomele nu sunt unice sau specifice hipoglicemiei, alte boli
putand avea simptome similare sau identice. Simptomele pe care o persoana le are pot varia
de la episod la episod si de la un individ la altul. Ele devin din ce in ce mai severe pe masura
ce scade nivelul glucozei din sange.
In functie de evolutia simptomelor avem:
Hipoglicemia usoara. La indivizii normali, nivelul glucozei in timpul postului este intre
70-150 mg/dl. Simptomele hipoglicemiei usoare apar cand zaharul din sange scade sub 60-
65 mg/dl si includ: greata, foame extrema, nervozitate, piele rece, lipicioasa si umeda,
transpiratie excesiva, tahicardie, amortiri ale degetelor sau buzelor, tremurat.
Hipoglicemie moderata. Daca nivelul zaharului continua sa scada sub 50 mg/dl, lipsa
de glucoza adecvata incepe sa afecteze creierul si intreg sistemul nervos. Simptomele
aditionale, care pot afecta comportamentul si judecata, pot include: iritabilitate, anxietate,
furie, confuzie, lipsa de concentrare, vedere neclara, ameteala, dureri de cap, lipsa de
coordonare, vorbire si mers dificil, oboseala, toropeala.
Hipoglicemia severa. Simptomele hipoglicemiei severe se dezvolta cand zaharul
scade sub 30 mg/dl si pot include: convulsii, pierderea cunostintei, coma, hipotermie.
Hipoglicemia severa prelungita poate cauza afectiuni ireversibile ale creierului. Daca
tratamentul medical de urgenta nu se asigura, hipoglicemia poate fi fatala.
Tratament
Simptomele imediate ale hipoglicemiei pot fi tratate relativ usor. In cazul reaparitiei
simptomelor datorita unei boli cronice, tratamentul complet necesita identificarea si
tratamentul afectiunii care a cauzat hipoglicemia.
Tratamentul hipoglicemiei acute. Daca persoana este constienta si capabila sa
reactioneze, simplu fapt de a bea sau a manca ceva dulce (sucuri de fructe, bomboane)
aduce o ameliorare rapida a simptomelor. Daca dulciurile nu ajuta la refacere in cateva
minute sau daca persoana este deja inconstienta, este necesar ajutorul medical de urgenta.
Tratamentul imediat include adesea injectarea unei doze concentrate de glucoza direct in
sange. In alte cazuri, injectarea de glucagon va stimula eliberarea glucozei stocate in ficat in
fluxul sanguin.
Cazurile severe de hipoglicemie pot necesita spitalizare si persoanei i se va administra
suplimentar glucoza intravenos, pentru o perioada mai lunga (cateva zile) pana cand nivelul
zaharului este stabil si in limite normale.
Tratamentul hipoglicemiei cronice. Dupa ce persoana si-a revenit in urma simptomelor
acute, tratamentul se axeaza pe identificarea si tratarea cauzelor de baza ale hipoglicemiei.
Tratamentul depinde de cauze. In multe cazuri, o data ce cauza a fost identificata, noi
episoade de hipoglicemie pot fi evitate. In aceste cazuri, cauza poate fi o afectiune ce poate
fi evitata sau vindecata.
Cand hipoglicemia are cauze pe termn scurt, ca postul sau exercitiul fizic extenuant,
tratamentul nu mai este necesar. Persoana poate avea nevoie sa discute cu medicul despre
evitarea situatiilor care conduc la hipoglicemie. In situatiile in care medicamentele cauzeaza
hipoglicemia, acestea nu se vor mai lua sau se va schimba modul de utilizare.
Alte cazuri de hipoglicemie pot avea o cauza pe termen lung, dar una care poate fi
vindecata. Daca este cauzata de unele afectiuni endocrine sau boli ale ficatului si
pancreasului, hipoglicemia este prevenita daca sunt tratate acele boli. Problemele de stomac
ce cauzeaza hipoglicemii pot avea nevoie de operatie pentru o vindecare completa.
Tratamentul efectiv pe temen lung al unei tumori ce produce insulina din pancreas
insulinom necesita localizarea tumorii si scoaterea ei prin operatie. In unele cazuri,
tratamentul cu medicamente poate preveni cresterea tumorii si eliberarea de insulina.
In cazurile in care hipoglicemia are cauze cronice care nu sunt tratabile, tratamentul
afectiunii poate adesea sa ajute la evitarea episoadelor de hipoglicemie. O persoana care
face un anumit tratament sau care are diabet poate lua masuri impotriva aparitiei
hipoglicemiei.
Personele cu hipoglicemie isi pot modifica dieta ce, cand si cat mananca -, pot
schimba dozajul si tipul medicamentelor si pot schimba nivelul de dificultate al activitatii fizice
depuse. Acest tip de control este cel mai obisnuit la oamenii cu diabet, afectiuni cronice care
au nevoie de un tratament indelungat boli de ficat, insuficienta renala, probleme endocrine
si deficiente enzimatice si hormonale genetice. Poate fi de asemenea util in bolile provocate
de alcool.
Persoanele cu risc de a face hipoglicemie trebuie sa fie constiente de afectiunile sau
situatiile care duc la episoade de hipoglicemie si cum sa le trateze cand apar. De asemenea,
ele trebuie sa fie constienete de simptomele precoce ale nivelului scazut de zahar din sange.
Ele pot invata sa recunoasca aceste simptome si, cand se intampla, trebuie imediat sa bea
suc sau sa manance ceva dulce.
Deoarece o persoana poate sa nu fie constienta mental in timpul unui episod de
hipoglicemie, celelalte rude ar trebui sa invete sa recunoasca simptomele hipoglicemiei, si,
daca e cazul, sa dea ajutor de urgenta.

Hipoglicemia este un termen medical care inseamna un nivel scazut al concentratiei
zaharului (mai exact a glucozei) in sange (sub 50 mg/dl). Hipoglicemiile usoare sau medii
(fara pierderea starii de constienta) reprezinta pretul pe care un pacient de obicei insulino-
tratat l plateste pentru obtinerea unui echilibru metabolic bun. Hipoglicemiile severe fac si ele
parte din acelasi pret. Printr-o buna educare a pacientilor nsa, ele pot fi evitate
Hipoglicemia severa sau coma hipoglicemica se defineste prin pierderea starii de
constienta sau prin incapacitatea pacientului de a actiona coerent pentru a iesi din
hipoglicemie, fiind necesara interventia unei alte persoane. Putini sunt pacientii insulino-
tratati care n decurs de 5 ani sa nu fi facut cel putin o coma hipoglicemica. n ultimii 10 ani,
paralel cu scaderea numarului comelor cetoacidozice, numarul comelor hipoglicemice a
crescut n mod simtitor.
Semnele si simptomele hipoglicemiei sunt: 1. Tremuraturi ale mainilor; 2.
Ameteli; 3. Transpiratii; 4. Foame; 5. Dureri de cap; 6. Piele palida si umeda; 7. Instabilitate
emotionala (de ex. plans fara motiv); 8. Miscari greoaie, mai ciudate; 9. Convulsii; 10.
Scaderea atentiei, confuzie; 11. Furnicaturi in jurul gurii; 12. Ochi stralucitori.
Nu toti pacientii cu diabet simt cand au o hipoglicemie. Unii pacienti isi pierd
cunostinta si fac astfel o coma hipoglicemica fara sa simta absolut nimic inainte. Cel mai
frecvent ei au diabet de mai multi ani, au neuropatie (afectarea nervilor in cadrul diabetului),
au un tratament intensificat (mai multe prize de insulina sau mai multe pastile), au alte
tratamente pentru inima sau tensiune. Alti pacienti simt hipoglicemia, dar in timp simptomele
se pot modifica si pot deruta, pacientul nemaifiind sigur ca este sau nu o hipoglicemie. Toate
acestea sunt un foarte bun motiv sa va testati cat mai des glicemia si sa ii invatati pe cei din
jur (acasa si la servici macar) cum se manifesta hipoglicemia si cum se trateaza ea.
Probleme dificile de diagnostic ridica un diabetic, gasit n coma la domiciliu si pentru
care familia nu poate da relatii privind circumstantele si momentul instalarii comei. n aceasta
situatie, dilema majora pentru medic este aceea a diagnosticului diferential, ntre coma
diabetica cetoacidotica (glicemie foarte mare) si coma hipoglicemica (glicemie foarte mica).
ntruct atitudinea terapeutica n aceste doua situatii este total diferita, cunoasterea semnelor
de diferentiere este deosebit de importanta.
Cauzele hipoglicemiilor severe sunt (in ordinea frecventei lor): 1. Aport glucidic
scazut; 2. Efort muscular crescut; 3. Supradozarea de insulina; 4. Consumul de alcool. Cele
mai multe hipoglicemii severe se datoresc asocierii a doi sau mai multi factori. La tineri, ele
se datoresc cel mai adesea necorelarii aportului glucidic cu orele de efort fizic crescut sau
consumului circumstantial de alcool fara aport concomitent de alimente.
Administrara unei doze mari de insulina n scop de sinucidere este rara, mai
frecvent la femei, pe un teren depresiv, n conditii sociale defavorabile. Ocazional, o coma
hipoglicemica poate aparea la pacientii tratati cu doze prea mari din sulfonilureice din a doua
generatie. In acest caz hipoglicemiile pot fi prelungite si severe. Tratamentul lor este similar
cu cel al comei hipoglicemice insulinice.
Hipoglicemiile severe, recunoscute la vreme si tratate promt, au un prognostic
foarte bun. Eventuale tulburari functionale cerebrale minore nu pot fi detectate dect prin
teste psihologice de finete. Cnd durata hipoglicemiei depaseste 510 ore, coma este
profunda, iar valoarea glicemiei este foarte mica (sub 25 mg/dl), recuperarea totala este de
cele mai multe ori posibila, dar necesita o perioada de tratament mai prelungita (mai multe
ore sau zeci de ore).
O gravitate mare o prezinta hipoglicemiile severe si profunde, care dureaza de mai
mult de 10 ore si care, de multe ori, se datoresc administrarii unei doze repetate de insulina
(n special insuline cu absorbtie lenta). Gravitatea acestora poate fi legata de doua
complicatii care pot surveni: (a) inslatarea unui accident vascular cerebral sau a unui infarct
miocardic, care includ n mod automat un factor independent de mortalitate crescuta; (b)
instalarea encefalopatiei posthipoglicemice sau a unei hemoragii retiniene masive cu
pierdera vederii, ambele situatii putnd deteriora grav capacitatea pacientului de a se
autongriji. n cazurile cele mai severe, pacientul poate ramne partial sau total decerebrat,
devenind pentru tot restul vietii un dependent social. Mortalitatea prin coma hipoglicemica
variaza ntre 1,5% si 25%. Procentele mari se nregistreaza la vrstnici, cu vechime mare a
bolii si cu multiple complicatii cronice.
Tratamentul hipoglicemiei usoare si medii este simplu si cu rezultat prompt. Cel
mai simplu mod de a ridica nivelul glicemiei este de a manca ceva dulce, de ex. zahar cubic,
bomboane, suc de fructe. Este bine sa aveti intotdeauna o sursa de zahar la indemana
pentru a fi folosita in caz de hipoglicemie. Algoritmul de tratament este urmatorul: la orice
semn de hipoglicemie va faceti o glicemie pe test (din deget) si daca valoarea este mica
(<50-60 mg/dl, dar daca simptomele sunt clare chiar si la 60-70 mg/dl) mancati ceva dulce
(de ex. 2 cubulete de zahar sau un mar). Dupa 15-20 de minute repetati glicemia pe test si
daca valoarea este tot mica si simptomele nu au trecut mai mancati ceva dulce. Dupa ce va
reveniti nu uitati sa mancati in mod normal, fara sa mai sariti mesele.
Netratata la timp, hipoglicemia se poate inrautatii si puteti sa va pierdeti total
cunostinta. Un pacient confuz poate indeplini in mod automat ceea ce i se cere si se
poate alimenta astfel la comanda celor din jur. Nu acelasi lucru se intampla cu un pacient
complet inconstient. In acest caz cei din jurul dvs. trebuie sa intervina in felul urmator: 1. Sa
nu va dea insulina; 2. Sa nu va dea da mancare sau de baut daca sunteti complet
inconstient; 3. Sa nu isi bage mainile in gura dvs; 4. Sa va faca o injectie cu glucagon (se
face exact ca insulina, 1mg subcutanat sau intramuscular); 5. Sa dea telefon la salvare (965).
Daca interventia este rapida, rezultatul poate fi spectaculos. Bolnavul devine
constient n cteva minute, trezindu-se ca dintr-un somn profund. Dezorientarea initiala
dispare curnd dupa un aport suplimentar de glucide. Si n cazul interventiei familiei si n
cazul interventiei medicului de la salvare, daca n primele 30 minute revenirea starii de
constienta nu s-a obtinut, pacientul trebuie transportat de urgenta la spitalul cel mai apropiat.
Aceasta situatie survine, de regula, la pacientii aflati n coma hipoglicemica prelungita sau la
cei la care, din eroare diagnostica, s-au efectuat doze repetate de insulina.
n cazul n care pacientul nu este spitalizat, el trebuie sa ia legatura cu medicul
care l ngrijeste obisnuit, sfatuindu-se asupra urmatoarelor doze de insulina, stiut fiind ca,
dupa o hipoglicemie severa, cel putin pentru o perioada de timp (uneori ore, alteori zile)
necesarul de insulina poate fi mai mic dect cel obisnuit. Daca doza de insulina nu se scade,
hipoglicemia se poate repeta, impunnd internarea pentru reajustarea dozei si, eventual,
pentru detectarea cauzei hipoglicemiei, la prima vedere neidentificabila. La pacientii insulino-
dependenti recent descoperiti, poate fi vorba de instalarea remisiei tranzitorii; n cursul
sarcinii, se poate datora scaderii necesarului insulinic datorita transferului de insulina fetala
(secretata de copil) n circulatia sistemica a mamei; la persoanele diabetice de lunga durata
poate arata instalarea unei insuficiente renale cronice (afectare severa a rinichiului).