Planul lectiei:

1.Geneza doctrinei neoclasice.

2.Ideile de baza a doctrinei neoclasice.
3.Scoala psihologica austriaca.
4.Scoala matematica elvetiana.
5.Alfred Marshall ultimul neoclasic
6.Merite si limite ale doctrinei neoclasice.
Apare in a doua jumatate a sec XIX.
Doctrina neoclasica vine in scena ca o doctrina neutra, care avea
capacitatea sa asigure atit eficienta economica, cat si echitatea sociala, dar mai
ales sa eliminea posibiltatea conflictului armat intre muncitori si burghezi.
- Apare in conditiile in care problema centrala a activitatii economice nu este
acumularea capitalului ci desfacerea marfurilor.
- Teoreticienii isi schimba preocuparile din domeniul productiei in cel a
circulatiei.
- Se accentueaza lupta de concurenta si sa accentuat problema raritatii, ca
trasatura distinctiva a tuturor bunurilor economice.
- Precursorii doctrinei marginaliste sunt: Johann Heirich von Thunen, Heirich
herman Gossen, Antoine Auguste Cournot.
Thunen este fondatorul economiei matematice si al econometriei,
elaboreaza teoria productivitatii marginale si analiza costului de oportunitate.
Cournot studiaza formarea pretului in conditii de monopol, duopol
si concurenta perfecta.
Gossen este autorul a trei legi psihologice fundamentale de natura
psihologica.

1. Geneza doctrinei neoclasice

Trasaturile comune intre doctrina liberala clasica si
doctrina neoclasica:
1.Recunoasterea ordinii naturale
2.Principiul hedonist
3.Proprietatea privata si libera concurenta
4.Homo economicus
5.Principiul mainii invizibile
6.Interventia minima a statului in economie
7.Profitul-forta motrice a dezvoltarii economice.
Diferente:
1.Obiectul de studiu- oamenii cu gusturile si preferintele lor
2.Societatea impartita in consumatori si producatori
3.Teoria valoare-utilitate si analiza categoriilor marginale: utilitate
marginala, utilitate totala, produs marginal, cost marginal, etc.
4.Dezideologizarea teoriei economice prin introducerea termenului
de economics

2. Ideile de baza a doctrinei neoclasice

3. Scoala psihologica austrica
Carl Menger (1840-1921) si Eugen Bohn-
Bowerk(1851-1914) scoala subiectiva
Carl Menger elaboreaza urmatoarele teorii:
- Teoria bunurilor
- Teoria valoare-utilitate
- Teoria schimbului si a preturilor
Bunurile sunt niste produse care satisfac o anumita nevoie umana.
Bunurile sunt economice si libere (neeconomice).
Teoria valoare utilitate valoarea unui bun depinde nu de munca
incorporata ci de aprecierile subective ale indivizilor, de gusturile si
preferintelor lor reprezentate prin utilitatea marginala. Utilitatea
marginala este utilitatea cea mai mica a ultimei unitati dintr-un stok de
bunuri omogene, cre stisfce cea mai putin intensa nevoie.
Teoria schimbului si a pretului spune ca preturile la care se vand bunurile
sunt determinate de utilitatea marginala a acestora.
Eugen Bohm Bowerk teoria deprecierii viitorului sau teoria dobanzii.
Imparte bunurile in bunuri prezente (salariul) care valoreaza mai mult
ca acelasi si bun in viitor (capitalul). Dobanda este diferenta dintre
valoarea mai mare, pe care indivizii o acorda bunurilor actule, si
valorea mai mica, acordata bunurilor viitoare, deci e o plata
asteptariicapitalistului.

4. Scoala matemtica elvetiana (scoala de la Lausanne)
Leon Walras (1834-1910) si Wilfredo Pareto (1848-1923)
Leon Walras imparte economia in 3 compartimente distincte:
1) economia pura, care foloseste metode matematice de cercetare
2) Economia aplicata, care are drept misiune studierea procesului de productie, a
circulatiei monetare si a formelor de organizare a acestuia
3) Economia sociala, se preocupa de gasirea principiilor de echitate sociala.
Elaboreaza modelul concurentei pure si perfecte, un model ideal de formare a
preturilor bazat pe 5 premise:
- Atomicitatea pietei
- Omogenitatea produselor
- Libera intrare pe piata
- Mobilitatea factorilor de productie
- Transpartenta pietei.
Teoria echilibrului general se stabileste pe 3 piete principale: piata produselor,
piata fortei de munca si piata capitalului. Echilibrul economic generl se stbileste
tunci cand oferta este egala cu cererea pentru fiecare produs si pe fiecare piata.
Interventia statului in acest proces este inutila
Wilfredo Preto considera ca economia are 2 forme: economie pura si economie
aplicata. Este autorul teoriei despre curbele de indiferenta. Este autorul teoriei
numite optimul lui Pareto care inseamna o asemenea distributie a resurselor,
cand cresterea bunastrii cel putin unui individ nu contribuie la reducerea
bunastarii altor indivizi. Poate fi realizat doar in conditiile concurentei pure si
perfecte

6. Alfred Marshall (1842-1924)- ultimul
neoclasic
Sustine ca economia politica este o stiinta care studiaza, in acelasi
timp, atit bogatia natiunilor, cat si comportamentul uman.
Studiaza formarea preturilor in conditiile concurentei imperfecte
Sustine inlocuirea termenului de economie politica cu economics
Elaboreaza teoria pretului fara valoare potrivit careia pretul se
stabileste in functie de 3 factori:
a) Cheltuieli de productie;
b) Utilitatea marginala;
c) Cererea si oferta
Descopera fenomenul de perioada lunga si perioada scurta de
timp. Pe termen scurt pretul este influentat mai mult de utilitate, iar pe
termen lung de costurile de productie.
Introduce notiunea de elasticitate a cererii.
Elboreaza o noua teorie a salariului: salariul depaseste nivelul
minimului mijloacelor de existenta, ridicandu-se la inaltimea unui
anumit confort. Pe termen scurt salariile sunt determinate de
productivitatea marginala , iar pe termen lung de costul de productie
al fortei de munca.

6. Merite si rataciri ale doctrinei neoclasice
Merite:
Ei au propus o schimbare esentiala in ceia ce priveste obiectul de
studiu al teoriei economice, imbogatind totodata stiinta economica cu
un sir de notiuni total noi
Au reorientat directia de inestigatie de la domeniul productiei la
domeniul circulatiei
Au elobaorat un model de piata pura si au studiat mecanismul
functionarii lui
Au folosit pe scara larga procedee matematice, imbogatind astfel
intrumentul analitic al teoriei economice
Limite:
Au acordat o atentie exagerata microeconomiei si statisticii, in
detrimentul analzei macroeconomice
Au scos din campul de studiu problemele sociale si politice
Absolutizand importata consumului si a cererii, au subapreciat rolul
productiei si a ofertei.