Destinul operei de arta

Tinand cont de vremurile in care traim consider ca destinul operei de arta este unul destul de
sumbra deoarece ne-am incojurat de atat de multa tehnologie incat nu mai recunoastem arta sau, si mai
rau, nu mai stim ce este arta. Totodata, exista si motive sa nu fim pesimisti deoarece o data cu
tehnologizarea in masa a vietii, se pot realiza mult mai usor opera de arta, opera foarte complexe
folosind instrumente de ultima generatie.
In primul rand tin sa precizez ca sunt foarte sceptic in ceea ce priveste soarta artei deoarece am
ajuns intr-un punt in care nu mai suntem interesati de frumos ci suntem interesati numai de util. In
vietile noastre a patruns atat de multa tehnologie, care este inexpresiva si rece, incat nu mai suntem
capabili sa recunoastem frumosul din arta, sa ne bucuram de el. Am ajuns niste fiinte usor manipulabile,
fara o gandire libera si proprie, care nu pot petrece un minut fara tehnologie si care nu au capacitatea
de a deshide ochii la frumosul vietii si la arta care inconjoara oriunde am merge.
Cu toate acestea, incerc sa fiu optimist in legatura cu destinul operei. In opinia mea, puternica
tehnologizare la care am luat si inca luam parte are si parti positive fata de operele de arta. Astfel,
suntem capabili sa realizam lucrari mult mai complexe si mai impresionante decat in anii precedent
deoarece beneficiem de mijloace moderne care ne fac (cel putin ar trebui sa ne faca) vietile mai usoare.
In concluzie, incerc sa ma conving ca destinul operei de arta nu va fi unul sumbru, insa daca
continuam sa ne traim vietile in acelasi mod, puternic legati de zona noastra de confort, arta va avea
de suferit enorm. Pentru a sustine aceasta idee dar si pentru a incheia acest text ma folosesc de citatul
filozofului Italian Francesco Orestano care spunea astfel: Arta este imortalizarea experientelor
omenesti.