Sunteți pe pagina 1din 4

PSIHOTERAPIE 21.10.

2003
curs 1
GENERALITATI
Def psihoterapiei:
actiune psihica sistematica si avans la baza un sisitem teoretic, conceptual bine definit si care se exercita de catre un
terapeut calificat (psiholog sau medic) asupra clientului sau pacientului.
tilizeaza actiuni si metode specifice si nu se confunda cu actiunea calda si simpatetica pe care o desfasoara empiric o
ruda, un preot sau un prieten.
Dreptul de practica a psihoterapiei il au medicii si psihologii, dar nu automat in virtutea diplomei, ci dupa participarea la cursuri
post universitare, cu atestat din partea !sociatiei "sihologilor din #omania.
Factorii de apreciere a succesului in cadrul unei psihoterapii:
!. $rairea subiectiva a clientului (disparitia simptomelor
%. #ecunoastrea sociala (progresele realizate in profesie, familie, etc)
&. 'aterializarea expectatiilor terapeutului in ce priveste modificarile realizate in sfera personalitatii si comportamentului
clientului.
Obiectiele psihoterapiei:
scoaterea clientului din criza existentiala in care se afla
eliminarea sau reducerea simptomelor
intarirea eu(lui si a capacitatii integrative a clientului
rezolvarea sau reconstruirea conflictelor intra psihice
modificarea structurii personalitatii in vederea obtinerii unei functionari mai mature, cu o capacitate mai mare de
adaptare la mediu
reducerea sau inlaturarea acelor conditii de mediu care produc sau mentin comportsmente de tip dezadaptat
modificarea opiniilor eronate pe care le au clientii despre ei si despre lumea incon)uratoare
dezvoltarea unui sistem clar a identitatii personale
!lasificarea pri"cipalelor sisite#e terapeutice
PRO$LE%A A$ORDAREA DINA%I!A
A$ORDAREA
!O%PORTA%ENTALA
A$ORDAREA
E&PERENTIALA
preocuparea principala represiunea sexuala anxietatea alienarea
conceptia psihopatoloica
(explicarea cauzelor aparitiei
simptomelor
conflicte de natura
instinctuala, dorinte libidinale
timpurii ce raman in afara
constientizarii
deprinderi invatate,
comportamente deficitare sau
in exces, ce au fost intarite de
factorii de mediu
disparare existentiala,
pierderea posibilitati*or
umane, fragmentarea eu(lui,
lipsa de congruenta in cadrul
experientei personale
concetul de sanatate psihica
rezolvarea conflictelor
refulate, victoria ego(ului
asupra id(ului, intarirea eu(lui
reducerea simptomelor,
absenta simptomelor,
reducerea anxietatii
autorealizarea potentialului
uman, autodesavarsirea
personala, castigarea
spontaneitatii si autenticitatii
modul in care se realizeaza
schimbarea
realizarea unui inside profund,
intelegerea intelectual +
emotionala a problemelor din
trecutul emotional
invatarea directa a modului in
care trebuie sa se comporte
clientul in prezent
trairea experientei immediate,
exprimarea spontana a
experientei
sarcina terapeutului sa inteleaga continutul mental
de notiuni inconstiente,
semnificatiile sale ascunse in
istoria vietii clientului
programarea, recompensarea,
inhibarea sau elaborarea de
noi modele de comportament
sanatoase, ca raspuns la
stimulii anxiogeni
invatarea clientului sa
interactioneze intr(o atmosfera
de acceptare mutuala, pentru a
facilita exprimarea eu(lui
PRO$LE%A A$ORDAREA DINA%I!A
A$ORDAREA
!O%PORTA%ENTALA
A$ORDAREA
E&PERENTIALA
tipul de tratament de lunga durata si intensiv de scurta durata si non
intensiv
de scurta durata si intensiv
tehnica psihoterapeutica de
lucru
intrebarile, asociatiile libere,
analiza transferului , a
rezistentelor, actelor ratate si
visurilor
conditionare, dezinhibare
sistematica, intariri pozitive si
negativa, formarea de noi
modele de comportament
interactiunea, dialogul mutual,
)ocul de rol, trairi experentiale
modelul terapeutic
medical, de tipul relatiei
medic(bolnav, parinte(copil,
autoritar, bazat pe un control
terapeutic
educational, de tipul profesor(
elev, parinte(copil, autoritar,
bazat pe o conventie de
invatare
existential, egalitar, de la om
la om, adult(adult, bazat pe
intelegere umana
rolul terapeutului
interpretare, reflectare,
indirect, nepartial, frustrant
sfatuitor, formator, direct,
practic, centrat pe rezolvarea
de probleme
de acceptare mutuala, de
interactiune, permisiv,
gratificant
PSIHOTERAPIE 2,.10.2003
curs '
PSIHOTERAPIEA !O%PORTA%ENTALA
"sihoterapia comportamentala a aparut ca reactie la psihoterapiile bazate pe inside, ce puneau accentul pe fortele ascunse de
natura inconstienta.
%aza teoretica a terapiei comportamentale isi are originea in teoriile invatarii. $erapeutii comportamentalisti se ocupa de
comportamentul observat si de conditiile de mediu care il modeleaza. -n aceste conditii, psihoterapia trebuie inteleasa ca un
proces de invatare., iar nevroza este considerata un fenomen invatat (prin aceasta ea isi pierde caracterul misterios). #eactiile,
emotiile, deprinderile cu caracter dezaptativ au fost achizitionate de(a lungul vietii pacientului si s(au fixat pentru ca i(au permis
acestuia sa evite anumite experiente traumatizante. !ceste experimente negative tind sa se repete nu doar in prezenta stimulilor ce
le(au creat ci si in situatii asemanatoare.
"sihoterapia nu(si propune o restructurare ampla a personalitatii, ci doar o inlaturare a simptomelor. "sihoterapia contine un set de
procedee menite sa elimine o serie de reactii dezaptative, de comportamente nedorite si sa elboreze noi metode de comportament
eficiente, care sa(- permita individului sa faca fata vietii cotidiene.
&onceptele de baza ale psihoterapiei:
de intarire sociala (principiul intariri : manipularea stimulilor ambianti, astfel incat comportamentul nedorit sa fie
descura)ate, iar cele dezirabile recompensate.)
de control a comportamentelor
TEHNICI:
tehnica stingerii comportamentelor nedorite:
'odelele de comportament invatate au tendinta de a slabi si dispare in timp daca nu sunt intarite corespunzator. !cest lucru este
evident la copii, unde comportamentele nedorite sunt observate de alte persoane (adulti in general).
e(: un copil este adus la terapie deaorece era foarte violent, agitat, rau atat in familie, cat si la scoala. .in discutiile avute cu
parintii si copilul, terapeutul a descoperit ca parintii erau deosebit de permisivi cu absolut tot ceeea ce facea copilul. "arintii au
fost a)utati sa discrimineze intre comportamentul real si cel cu un caracter demonstrativ, au fost invatati sa ignore copilul,
nedandu(- atentie la comportamentele demonstrative is recompensandu(le pe cele dezirabile. .e asemenea, invatatoarea a fost
invatata sa(- ignore conportamentele negative, si sa(- acorde atentie atunci cand se comporta bine.
/xista doua tehnici psihoterapeutice mai cunoscute care se bazeaza pe principiul stingerii comportamentelor indezirabile:
tehnica imploziva
tehnica expunerii
'etodele sunt asemanatoare in esenta, diferenta consta in faptul ca pacientul se confrunta cu stimulii anxiogeni in plan imaginar
sau real.
-n teh"ica i#plo)ia pacientului - se cere sa(si imagineze stimulul care(- produce anxietate, iar teraputul, in loc sa(l linisteasca,
manevreaza astfel situatia incat sa(- produca o crestere masiva a anxietatii. "rin expuneri repetate, in conditii de securitate
afectiva, stimulii anxiogeni isi pierd forta, iar comportamentul de evitare tinde sa se stinga. 0e poate utiliza relaxarea, hipnoza sau
tranchilizante usoare pentru a creste susceptibilitatea pacientului si pentru facilitarea terapiei.
-n cazul teh"icii e(pu"erii, confruntarea are loc in plan real. !ceasta este mai greu de rezolvat si se utilizeaza de regula la copii
sau la subiectii cu capacitate imaginativa mai redusa.
tehnica desensibilizarii sistematice
0(a dovedit utila in reducerea unor comportamente nedorite prin punerea in actiune a unor modele de comportament antagoniste.
"rin tehnica desensibilizarii, clientul este invatat sa se relaxeze si sa se comporte intr(un mod incompatibil cu aparitia anxietatii in
prezenta unor stimuli anxiogeni reali sau imaginari. !utorul acestei tehnici este 1oltet. /l porneste de la principiul ca modelelel
de comporrtament bazate pe anxietate nu sunt alceva decat raspunsuri conditionate. $erapia consta in a(l invata pe client sa
ramana calm si relaxat in situatiile anxiogene.
etape:
invatarea relaxarii de catre pacient ( se realizeaza in primele 2 sedinte*+ 1oltec utiliza metoda relaxarii treptate a lui
3acobson
stabilirea ierarhiei factorilor anxiogeni (se realizeaza tot in primele sedinte): se stabileste o ierarhie in ordine
descrescatoare, de la situatia cea mai anxiogena la cea mai putin anxiogena
procedeul desensibilizarii: dupa ce subiectul stapaneste bine tehnica de relaxare, - se cere sa se relaxeze cu ochii inchisi,
in timp ce terapeutul ii descrie scene incepand cu unele neutre, crescand progresiv in ierarhie pana la cele mai
anxiogene. "acientul, aflat in relaxare, este solicitata sa(si imagineze fiecare situatie descrisa de terapeut. -n momentul in
care aceste simte anxietate, sedinta se incheie. $ratamentul continuas pana cand pacientul ramane relaxat chiar si in
scenele imaginative cele mai anxiogene.
.urata unei sedinte este de 30 min , de 2(3 ori pe saptamana.
/xista si variante terapeutice in cadrul carora desensibilizarea se realizeaza si inplan real, clientul fiind solicitat sa se confrunte cu
situatii pe care le(a exersat in exterior.
1oltet punea ca aceste tehnici nu sunt suficiente la pacientii cu greutati in invatrea relaxarii, la subiectii care au probleme
imaginative sau cand ierarhia a fost alcatuita gresit.
'etoda este utila pentru reducerea tracului de examen a tracului competitional, fobiilor, agorafobiilor si a tulburarilor cu anxietate
generalizata.
psihoterapia aversiva
ea presupune inlaturarea modelelor nedorite de comportament prin metoda sanctiunilor. 0anctiunea presupune atat inlaturarea
intaririlor negative, cat si administrarea de pedepse (de ex: socuri elctrice de mice intensitate). "edepsele sunt rareori eficiente ca
metoda de tratement, lucru demonstrat de cercatril*e facute pe alcooloci, fumatori, dependenti de droguri sau bulimici. -n acest
moment, utilizarea socurilor ca stimuli aversivi a scazut foarte mult datorita aspectelor etice si faptului ca noile comportamente
dezirabile nu au tendinta sa se generalizezesi la alte situatii asemanatoare din exterior.
metoda modelarii.
"resupune insusirea unor modele comportamentale dezirabile prin imitareaaltor persoane (terapeutul, parintii). 0e foloseste la
copii mici si la persoanele cu deficiente de antura cognitiva.
psihoterapia asertiva
a fost utilizata atat ca metoda de desensibilizare, cat si ca metoda de a face fata unor situatii de viata.. se foloseste la subiectii acre
au dificultati de comunicare interpersonala datorita anxietatii (ex: subiectii care nu pot s4pune nu + terapia asertiva are menira de
a(l invata sa(si exprime deschis si adecvat gandurile si sentimentele. - se explica pacientului diferenta intre comportamentul
agresiv prin care se incalca drepturile celorlelti, comportamentul defensiv si comportamentul asertiv, acesta din urma fiind definit
ca modul de exprimare a unor solicitari sau refuzuri calm, dega)at, fara teama si cu respectarea drepturilor celorlalti)
!cest antrenament are loc mai intai in cabinetul terapeutului, apoiu si in afara lui.
'ai exista o orientare care conciliaza teoria comportamentala cu cea psihodinamica: !rnold 5azarus a facut incercari in aceasta
directie. -n spatele unui comportament fobic se poate ascunde o problema mai complexa, de aceea nu este indicat sa aplicam
tehnica desensibilizarii intr(un mod rigid
/x: clientul cu fobie de poduri: dupa o scurta investigare psihologica, terapeutul descopera ca pacientul suferea de o frica de
asumare a responsabilitatii, ce avea la baza trairile negative din copilarie legate de mama sa.