Autoritatea poate fi o anumita institutie cum ar fi biserica parlamentul prefectura,

dar poate aparea si sub forma anonima atunci cand norma respectiva este impusa de
catre o forta invizibila dar cat se poate de activa fie ca este vorba de presiunea difuza
dar deloc neglijabila a colectivitatii cum se intampla in cazul moravurilor si obiceiurilor fie
ca avem de-a face cu anumite cerinte care impun oamenilor un anumit comportament in
scopul adaptarii lor fata de legile naturii si ale societatii.
O a doua componenta a normei este vorba de subiectul normei este acea clasa
de indivizi carora li se adreseaza autoritatea normativa cerandule sau fortandui sa
urmeze un anumit model de comportament
Domeniul de aplicatie al normei reprezinta clasa de situatii sau de contexte
practice in care autoritatea normativa cere subiectului sa adopte un model de
comportament
A 4 a componenta se refera la sanctiuni si recompense, orice norma efectiva
este sustinuta si intarita de anumite sanctiuni dar si de o serie de premii de recompense.
Sanctiunile sunt aplicate pentru a amenda consecintele nefavorabile a unei actiuni
efectuate de catre un individ iar premiile recompenseaza aplicarea normei
Cand vorbim de specificul normelor morale avem in vedere in primul rand ne
referim la actele noastre libere cu consecinte asupra celorlalti sau asupra propriei
noastre persoane.
n al doilea rand forma cea mai caracteristica este data de expresiile normative
categorice si universalizabile care formuleaza anumite obligatii sau datorii de a savarsi
fapte de natura sa creasca valoarea intrinseca din fiecare individ.
n al ! lea rand normele morale se bazeaza pe autonomia vointei fiind impuse de
catre o anumita autoritate interioara subiectului
n al " lea rand ele au drept functie sociala promovarea unui maximum de
sociabilitate
#rincipiile morale
$ajoritatea teoriilor etice admit ideea ca libertatea vointei este de fapt
fundamentul moralitatii in formele ei cele mai evoluate. Actionam moral numai atunci
cand ne supunem unei reguli venite dinlauntrul propriei noastre constiinte in masura in
care credem cu adevarat ca oricine ar trebui sa faca la fel in orice imprejurari deoarece
asa este bine. Acest gen de autolegiferare pune cel putin o problema dificila si anume
cum si de unde stie subiectul moral ce trebuie sa faca atunci cand este in situatii atipice
si cu totul neprevazute. %ibertatea individului este incompatibila cu o lista completa de
modele comportamentale care sa reglementeze in mod strict viata noastra, destul de
frecvent ne aflam in situatii complexe dificile in care se iveste un conflict intre scopurile
noastre fiecare dintre acestea fiind asociat cu o alta norma moralaa. n astfel de situatii
complicate si atipice individul, agentul moral trebuie sa ia decizii pe cont propriu. &l nu
poate sa aplice pur si simplu un model abstract si inflexibil de comportament comprimat
in doar cateva cuvinte de genul sa nu minti sa nu furi sa nu inseli. Ca elemente de
autolegiferare, normele morale trebuie sa fie evaluate si erar'izate. Dar aceste operatii
necesita o supraregula sau o metanorma ce arata intotdeauna directia binelui. ar
aceasta regula suprema este #()C#*% $O(A%.