1

Curs 3 BAZELE NEUROCHIMICE ALE COMPORTAMENTULUI

Premise ale implicarii neuromediatorilor in comportament

In arsenalul metodelor de abordare a diferitelor tulburari si boli psihice si
somatice, cercetarea mecanismelor intime, moleculare este - in ultimele cateva decenii
un domeniu in continua dezvoltare. In zona denumita generic neurostiinte,
patologia moleculara vizeaza dezlegarea mecanismelor celulare si biomoleculare care
stau la baza activitatii complexe a SNC.
Neuromediatorii sunt acele substante care realizeaza transmiterea informatiei
nervoase de la neuron la neuron, precum si de la neuron la fibra musculara striata sau
neteda sau la o celula din compozitia unei glande. Implicarea neuromediatorilor in
comportament este azi evidenta, intrucat exista substante mediatoare care
inhiba/stimuleaza comportamentul, neuromediatori specifici anumitor tipuri de
comportament sau care se gasesc in anumite arii cerebrale sau in anumiti neuroni.

Rolul neuromediatorilor in comportament

Cunoasterea neuromediatorilor implicati in comportament prezinta o
importanta deosebita in intelegerea diferitelor tipuri de comportament uman normal si
anormal si ofera o premisa reala in tratamentul medicamentos al deviatiilor de
comportament. Implicatiile cercetarii comportamentului din punct de vedere molecular
sunt majore in psihiatrie, insa intelegerea rolurilor complexe ale neuromediatorilor,
corelata cu interrelatia dintre comportament si celelalte laturi ale psihicului uman (de
exemplu cu gandirea sau afectivitatea), ofera perspective terapeutice si in psihologie.

Acetilcolina
La nivel cortical, acetilcolina a fost pusa in legatura, de catre multi autori, cu
tulburarile de dispozitie: acestea ar avea la baza dezechilibrul acetilcolina-
noradrenalina la nivelul sistemul limbic si al cortexului cerebral (raport mare =
depresie; raport mic = manie). Un corolar al acestor constatari a fost folosirea
anticolinergicelor care opereaza pe receptorii muscarinici (centrali), in vederea
ameliorarii dispozitiei. Medicamentele respective sunt cunoscute sub denumirea de
antidepresive triciclice si sunt printre primele antidepresive cunoscute
(Amitriptilina, Nortriptilina, Doxepin). Din pacate, multe dintre reprezentantele clasei
au timp de latenta ridicat (2-3 saptamani) si efecte secundare semnificative (pentru ca
opereaza pe ambele categorii de receptori colinergici), generand asa-numitul sindrom
anticolinergic (atropinic: constipatie, uscaciunea gurii, tulburari de acomodare
vizuala), inaintea aparitiei primelor beneficii terapeutice. Din acest motiv, utilizarea
antidepresivelor triciclice a fost restransa, la ora actuala fiind medicamente de linia a
doua, dupa inhibitorii recaptarii selective a serotoninei (SSRI = serotonine selective
reuptake inhibitors).
2

Degradarea neuronilor acetilcolinergici a fost raportata si in boala Alzheimer (la
nivelul nucleului Meynert), precum si in sindromul Down.
Receptorii colinergici ar juca un rol important in memorie (in masura in care acestia se
gasesc in cantitati mari in hipocamp).

Adrenalina/Noradrenalina
Catecolaminele sunt cei mai importanti neuromediatori care intervin in
raspunsul de fuga sau lupta (fight or flight), in fata unui pericol.
Adrenalina, ca neuromediator, intervine in reglarea temperaturii corpului, a
presiunii arteriale si a frecventei respiratorii.
La randul sau, noradrenalina este extrem de importanta in dezvoltarea
normala a sistemului vizual (Robinson, 1998). Studii realizate la animale au aratat
influentarea dispozitiei de catre noradrenalina (creste cantitatea de noradrenalina in
manie si scade in depresie), precum si influentarea, de catre aceasta, a sistemelor
functionale de recompensa si a starii de arousal/ alerta (Overall, 2001). In acest sens,
noradrenalina este implicata in ciclul somn-veghe, aparitia starii de anxietate (panica)
sau in tulburarile de dispozitie. Efectul pozitiv asupra dispozitiei al unei secretii
crescute de noradrenalina se reflecta in administrarea de inhibitori de
monoaminoxidaza (IMAO) (ex. Isocarboxazida, Fenelzina, Tranilcipromina) in
tratamentul depresiei. Din nefericire, gama reactiilor adverse ale acestor medicamente
via cresterea secretiei de catecolamine - este destul de substantiala, intre ele mai
importante fiind interactiunea cu alte medicamente sau alimente care contin tiramina
(branzeturi fermentate), cu aparitia ulterioara de crize hipertensive (Teicher, 1988),
insomnie sau sedare diurna.
O crestere cronica a cantitatilor de catecolamine se inregistreaza la tipul de
personalitate A (Friedman&Rosenman, 1974). Intrucat acesti indivizi sunt tot timpul
alerti, concentrati, ocupati, nivelul lor de catecolamine este mai ridicat decat limita
normala, fapt ce ii expune unei incidente marite a afectiunilor cardiovasculare (infarct
miocardic acut, hipertensiune arteriala). Tipul comportamental A are si o determinare
culturala, fiind mai raspandit in societatile de tip occidental, pe fondul valorizarii
pozitive a autodeterminarii si activismului social.

Dopamina
Cea mai mare importanta functionala si clinica este data de dopamina care se
gaseste in 2 structuri distincte:
- tractul mezostriat (nigrostriat) (face legatura intre substanta neagra si nucleul caudat
si putamen). Scaderea dopaminei din aceste structuri este asociata cu aparitia bolii
Parkinson, fapt argumentat indirect si de: eficacitatea medicamentelor de tip levo-
dopa, care amelioreaza akinezia si dezechilibrul postural in aceasta boala (Marsden &
Fahn, 1987); efectele adverse ale tratamentului cu antipsihotice neselective (care
blocheaza receptorii dopaminergici postsinaptici) si care include in cea mai mare parte
simptome Parkinson-like;
- tractul mezolimbocortical (cuprinde structuri ale sistemului limbic: ex. nucleul
accumbens, amigdala, hipocampul, cortexul cingular). Aceasta structura ar fi stimulata
3

in schizofrenie, fapt demonstrat indirect de eficacitatea tratamentului cu antipsihotice
blocante ale receptorilor dopa-2, numerosi la nivel cortical.
Titrul de dopamina in SNC a fost asociat si cu modificari ale dispozitiei.
Astfel, dopamina, in cantitati mari, este implicata in aparitia starilor maniacale, iar in
cantitati mici, in depresie.
Frecvent, dopamina este citata ca mediator al dependentei de drog, in masura
in care consumul de droguri determina cresterea secretiei de dopamina, in special la
nivelul sistemului limbic, iar aceasta crestere sustine, la randul sau, motivatia pentru
consumul de droguri. Se instaleaza astfel un cerc vicios, care are putine sanse de a fi
intrerupt, in absenta unui ajutor psihologic specializat si a unei vointe puternice de
abandonare a acestui viciu.

Serotonina
Efectele serotoninei sunt duale, atat inhibitorii (cortexul cerebral), cat si
excitatorii (cortexul limbic). Efectele excitatorii asupra sistemului limbic explica
folosirea inhibitorilor de recaptare selectiva a serotoninei (SSRI) ca medicamente de
prima linie in tratamentul depresiei (Citalopram, Escitalopram, Fluoxetina).
Un important rol al serotoninei este in mecanismul somnului, in care intervine
alaturi de noradrenalina si dopamina. Serotonina este principalul neuromediator
responsabil de inducerea somnului lent, in timp ce acetilcolina si catecolaminele
(dopamina si noradrenalina) induc somnul paradoxal, prin actiune pe neuronii din
locus coeruleus. Trezirea este facilitata de SRAA.
Serotonina este implicata si in transmiterea durerii (Walton, 1975) si in
sistemele care mediaza starea de liniste (Robinson, 1998).

GABA (acidul gamaaminobutiric)
S-a observat ca GABA intervine in procese care tin de fiziologia sistemului
nervos (a fost constatata experimental cresterea de trei ori a cantitatii de GABA in
somn, fata de starea de veghe (Guyton, 1972), cat si in diverse stari patologice ale
acestuia (o crestere a GABA a fost raportata in tulburarile afective, in special in
depresie). GABA inhiba nucleul tegmental pedunculo-pontin, influentand astfel
comportamentele motivationale (Steiniger-Brach& Kretschmer, 2005).