6 OECZIl*

23 dIc2oo 0 7 JM 1 3 -01- 2005

1 2 -Q2-
- 1 -03- 2005 28 &PR2005
2 7 -05- M
18 -06- 7005 29
l g -10- 200b
2 9 -12- 7005 1 1 -01- 2006 0 2 -02- 2006 2 3 -02- 2005 2 B-el-IM
11 -06- 2006 29 -06-2006
Colectia
EXCELLENS - UNIVER
SCoperta colectiei: Anamaria Smigelschi Redactor: Alina Opric
Editura UMVERS 79739 Bucuresti, Piata Presei Libere nr. 1
MihaiPop
OBICEIURI TRADITIONALE ROMNESTI editie revzut PostIat de Rodica
Zne editura JHR univers Bucuresti, 1999 13
" '... ~
iBtiOTEC, 1
-PETRc DULFU"
E
:
*585369*
ISBN 973-34-0622-8 NOT ASUPRA EDITIEI
Editia de Iat a crtii Obiceiuri traditionale romnesti este publicat de Editura
Univers pentru a Iace accesibil un text important pentru cunoasterea si studierea
culturii romnesti, un text aprut n 1976 care astzi este practic de negsit.
Repunerea n circuitul editorial a acestui text este necesar nu numai pentru
publicul specializat, ci si pentru publicul larg, interesat din ce n ce mai mult de o
perspectiv integratoare n ntelegerea culturii, n general, si a culturii romnesti,
n particular. Absenta acestui text este resimtit n mod deosebit n mediul
universitar, cartea Ii-gurnd n bibliograIiile pentru cursuri de antropologie,
etnologie, etnograIie, Iolclor literar, dar lipsind uneori chiar si din bibliotecile
Iaculttilor. Editia de Iat reproduce textul publicat n 1976, Mihai Pop, Obiceiuri
traditionale romnesti, Bucuresti, C. C. E. S., Institutul de Cercetri Etnologice si
Dialectologice, n raport cu care s-au operat n primul rnd evidentieri graIice
pentru a marca subdiviziunile capitolelor. De asemenea, s-a recurs la sublinierea a
dou categorii de termeni cheie: cei reIeritori la teoria obiceiurilor pe care o
propune autorul si cei reIeritori la terminologia Iolcloric legat de obiceiuri. n
cea mai mare parte, acesti termeni se regsesc n indicele de la sIrsitul crtii pe
care editia l pune la dispozitia cititorilor.
In ceea ce priveste textele citate de autor, n aceast editie s-a completat si s-a
actualizat, acolo unde a Iost posibil, bibliograIia, pentru a permite accesul
cititorului la sursa respectiv atunci cnd este vorba despre opere tiprite cu Ioarte
multi ani n urm care au Iost republicate n ultimul timp. Un exemplu n acest
sens este opera lui S. FI. Marian, aprut la sIrsitul secolului al XlX-lea, citat de
Mihai Pop n editia de atunci. n cartea de Iat a Iost indi- Mihai Pop
cat sursa actualizat, respectiv S. FI. Marian, |Trilogia vietii|, Bucuresti, Editura
,Grai si suIlet - Cultura National", 1995.
) l,
Erorile de tipar ale editiei din 1976 au Iost ndreptate tacit. O serie de Iormulri au
Iost revizuite pentru precizarea sau actualizarea sensului. Toate interventiile au
Iost Icute cu acordul autorului.
~H-; i-
INTRODUCERE
Interesul oamenilor s-a ndreptat, mai ales n anii din urm, tot mai insistent spre
obiceiurile Iolclorice.
Fenomenul se explic, n parte, prin Iaptul c, dintre toate maniIestrile noastre
spontane, obiceiurile se dovedesc a Ii cele mai rezistente n timp. Fenomenul se
datoreste si pluralittii valentelor pe care obiceiurile le poart, valorii umane,
sociale deosebite a unora dintre aceste valente, precum si interesului omului
contemporan pentru aceste valente.
Obiceiurile snt, Ir ndoial, pentru cei care le privesc din aIar, pitoresti
maniIestri Iolclorice, mari spectacole. Dar, dincolo de aceasta, ele nciIreaz
ntelesuri proIunde asupra relatiilor omului cu lumea nconjurtoare, cu natura,
asupra relatiilor interumane, asupra mersului normal al vietii sociale si asupra
solutiilor pe care, ntr-o evolutie de multe ori milenar, omenirea le-a gsit pentru
a Iace ca ucrurile s reintre n normal atunci cnd rnduiala lumii a Iost, dintr-o
pricin sau alta, stricat.
Aceasta pentru c n viata social traditional a existat o rnduiala Ir de care nu
ar Ii putut s Iiinteze attea veacuri, s treac prin attea vicisitudini Ir s se
dezagrege.
Din acest punct de vedere obiceiurile exprim viata social a comunittilor
umane, diversele aspecte ale rn-duielii ei. Le exprim si, totodat, contribuie la
realizarea lor. Snt expresii ale vietii sociale si mecanisme prin care viata social
Iunctioneaz.
In cultura noastr traditional, obiceiurile, n totalitatea lor, cele pe care
Iolcloristii le-au numit calendaristice sau de peste an, mpreun cu cele pe care
le-au numit ale vietii de Iamilie Iormeaz un sistem de complexe interrelatii, un
sis- Mihai Pop 1
tem corelat cu viata omului, cu viata neamului ca celul Iun damental a
societtii noastre traditionale, cu viata comunittilor mai mici sau mai mari,
locale sau regionale. Sistemul este corelat la normele care organizeaz aceast
viat, la regulile de convietuire social, la regulile dup care omul si
organizeaz, prin munc, raporturile lui cu natura. Acest sistem de reguli,
exprimat prin adagii, prin moduri da comportare, prin obiceiuri, asigur buna
rnduire a societtii traditionale, asigur o ordine echilibrat care, pentru a Ii
dinamic, era balansabil, n asa Iel nct orice perturbare a ei, orice deteriorare s
poat Ii nlturat si buna rnduial s poat Ii recuperat. AstIel, Iiecare
rebalansare ce ducea la restabilirea echilibrului putea s nsemne un progres, s
transIorme entropia n valoare cultural.
Acestor operatiuni de rebalansare le-au servit n trecut si le servesc si astzi, n
Iormele lor spontane, obiceiurile ca elemente primordiale de creare de noi valori
culturale n societatea traditional. Servesc, nainte de toate, omului, si treac
diIeritele praguri ale existentei, s depseasc situatiile liminale n care, n chip
Iatal, se poate gsi.
Obiceiurile Iormeaz deci un mecanism activ al vietii sociale, un mecanism
creator si pstrtor de ordine, un mecanism creator de cultur. Prin aceasta, ele se
deosebesc de celelalte categorii ale Iolclorului, de basme, de cntecele epice si
chiar de cele lirice care vorbesc mai mult despre situatiile n care se gseste
omul, despre anumite ntmplri ale vietii sociale, relateaz ca texte n sensul
propriu al cuvn-tului, pe cnd obiceiurile ne apar ca acte ale mecanismului
social.
Dar n raport cu regulile si normele care organizeaz relatiile omului cu natura si
relatiile interumane, interso-ciale, obiceiurile snt acte de comunicare cu limbaj
propriu, un limbaj activ n care, pe lng cantitatea de inIormatie comunicat,
cantitatea de actiune este mult mai mare dect n orice act de limbaj verbal.
Ca acte de comunicare traditionale ele au un limbaj corn plex pentru c la
realizarea Iiecrui obicei contribuie, d
Obiceiuri traditionale romnesti 9
Iapt, mai multe modalitti de expresie. Exprimarea verbal se mbin cu cea
muzical si coregraIic, cu cea gestic si mimic. Fiecare din limbajele textelor
Iolclorice propriu-zise, verbale sau muzicale, se coreleaz ntre ele si cu modurile
de comportare dup legile interne ale structurii Iiecrei categorii de obiceiuri,
dup normele logice de construire a unui act complex cum este obiceiul.
Ele se mbin n strategia de argumentare a discursului activ care este obiceiul, n
raport cu Iunctia pe care el o ndeplineste n conditiile pstrrii bunei rnduieli,
rebalan-srii ei dup ce a Iost balansat. Se mbin crend raporturi ierarhice ntre
limbaje, nu numai n ansamblul obiceiului, ci si n diIerite secvente, n diIeritele
lui momente. Se mbin pentru c obiceiurile implic acte rituale si ceremonii,
acte juridice si economice etc, valori morale si exprimri estetice, vechi mituri si
cunostinte dobndite din experienta oamenilor sau integrate din lexicul cultural
eterogen n succesiunea cultural a diIeritelor epoci prin care obiceiul a trecut.
Snt mrci plasate ntre secventele succesive ale vietii cotidiene, dincolo de
cotidian, pentru a-i sublinia diIeritele etape, pentru a-i da ritmul necesar unei
triri n dinamism propriu. Obiceiurile merit deci atentia pe care le-o acord
omul contemporan. Pentru ca aceast atentie s-si capete ns sensul deplin,
obiceiurile traditionale se cer cunoscute. Se cer cunoscute mai cu seam atunci
cnd, n Iormele maniIestrilor Iolclorice contemporane organizate,
ncercm s le ,valoriIicm". Se cer cunoscute n proIunzime pentru ca
valoriIicarea s nu rmn numai la supraIat, s nu retin numai ceea ce este
spectaculos si pitoresc, ci s scoat n relieI ct mai multe din valentele adnc
umane pe care maniIestrile traditionale le nciIreaz.
Pentru a servi aceast cunoastere vom ncerca s prezentm obiceiurile ntr-o
viziune unitar n care numai deIicientele discursului lingvistic Iac poate ca,
prezentate n suit, s Iie mai greu de sesizat sistemul, structura lor unitar,
ansamblul. ntr-o viziune n care datele concrete snt n legtur cu Iiecare obicei
n parte, iar descrierea nu are 10
Mihai Pop
menirea dect de a prezenta suIiciente date inIormationale pentru a putea
ptrunde pn la sens. Expunerea sintagmatic este deci menit s usureze
sesizarea paradigmelor si ntelegerea semniIicatiei Iiecrui obicei luat ca semn si
schimbrile de semniIicatie care au intervenit n lungul proces de evolutie a lor.
Prezentarea de ansamblu, expunerea sistemului n care obiceiurile se
organizeaz, a structurii acestui ansamblu cu toate corelatiile ei interne si cu
motivrile contextuale ale acestor corelatii, la nivelul ansamblului si al Iiecrei
categorii n parte, apoi a corelatiilor cu contextul socio-cultural n care
Iunctioneaz astzi sau au Iunctionat n trecut, are menirea s usureze lectura
Iiecrui obicei concret pe care cei care l j manipuleaz astzi n actiunile
culturale l ntlnesc si snt tentati s l valoriIice. Orientat spre Iolosul acestora,
expunerea, dincolo de sistem, se va opri deci, mai cu seam, asupra acestor
obiceiuri care snt pasibile de a Ii ,valoriIicate".
Lectura obiceiurilor ntlnite n realitatea contemporan porneste de la
constatarea c obiceiurile care se pstreaz prin traditie si se realizeaz spontan
pot cpta semniIicatii noi n raport cu contextul n care apar si c, tot n raport
cu contextul contemporan, pot s creeze obiceiuri noi. Aceasta Iiindc nici o
societate bine rnduit nu se poate dispensa, n mecanismul ei de pstrare
dinamic a bunei rnduieli, de ceea ce reprezint, ca expresii culturale active,
obiceiurile. Aceste expresii active ale spiritului uman, care dintotdeauna au
transIormat entropia n noi valori culturale, care au marcat momentele
importante ale vietii si muncii omului si care l-au ajutat s depseasc, nu numai
la nivel de grup, ci si la nivel individual, situatiile liminale, nu dispar ca
modalitate creatoare de cultur, ca sistem, ci doar se transIorm si se
regenereaz.
Traditionale sau noi, spontane sau organizate, obiceiurile ne spun ceva, au, n
esent, rosturi care nu le desmint pe cele cu care au servit ele de veacuri pe om
si Obiceiuri traditionale romnesti 11
societatea n pstrarea bunei rnduieli, cu care s-au nscris n istoria noastr
cultural.
Pentru ca s poat spune astzi ceea ce trebuie s spun n conditiile integrrii
lor n cultura contemporan, trebuie s stim bine si ceea ce au spus n trecut.
Este conditia valoriIicrii lor critice, a unei valoriIicri cu sens cultural adevrat.
ValoriIicarea aceasta se Iace azi pe diIerite planuri si n diIerite contexte. Deci
paginile care urmeaz as dori s Iie utile nu numai valoriIicrii n spectacol de
ctre echipele artistice de amatori sau de ctre ansamblurile Iolclorice
proIesionale, ci si celor care se apleac asupra obiceiurilor pentru a le ntelege,
Iolcloristilor grupati n asociatiile de cercetri Iolclorice si tinerilor din
institutele de nvtmnt superior sau mediu, care doresc s le culeag sau s le
studieze. As dori s ajute n viata cultural actual dialogului care are, n
multiple mprejurri, ca subiect obiceiul. S ajute si pe cei care, n conditii noi,
perIormeaz obiceiul spontan sau organizat, si pe cei care recepteaz aceste per-
Iormri, nu numai s nteleag just obiceiul spectacol, ci si s contribuie la
perIormri ct mai izbutite.
OBICEIURILE - ACTE DE COMUNICARE.
CONTEXTUL LOR SOCIO-CULTURAL SI MUTATIILE FUNCTIONALE
Cercetrile contemporane asupra culturii, asupra culturii jopulare traditionale, n
special, dar si asupra Ienomenelor ;i contemporane si asupra culturii, n general,
socotesc 'aptele de cultur acte de comunicare. Iar cum comunicarea ;urent cea
mai cunoscut este comunicarea prin limbaj, ;ste Iiresc ca n discutarea
comunicrii culturale, n general, s se Ioloseasc terminologia lingvistic.
Dar Iaptul c se Ioloseste terminologia lingvistic si nu numai terminologia, ci si
principiile lingvisticii moderne si metodele ei de cercetare se datoreste si situatiei
de stiint pilot pe care o are lingvistica n rndul stiintelor umane. Ajungnd, prin
cercetri concrete si printr-un eIort de sistematizare si de sintetizare, la concluzia
c limba este un sistem, o structur constituit din relatii ale elementelor pertinente
ntre ele si cu ntregul, lingvistica a reusit s dea teoriei si metodelor sale rigoarea
care o apropie de cea a logicii si a matematicii, s Iormuleze cu mai mult
precizie, ntr-o viziune de obiectivitate, rezultatele cercetrii, s descopere legile
generale si particulare de Iunctionare a limbii ca Ienomen cultural, ca mijloc
esential de comunicare ntre oameni. In analiza Iaptelor de limb ca acte de
comunicare ea s-a Iolosit, n chip Iiresc, de teoria general a comunicatiilor, iar n
determinarea raporturilor ntre semne si semniIicatia lor ea Ioloseste azi semiotica,
teoria semnelor, care i permite s mearg n ntelegerea lucrurilor pn la nivelul
de adncime, sa sesizeze n multitudinea Iaptelor reale esentele, modelele cu
valoare de generalitate, logica intern care guverneaz aceste modele,
concretizrile lor nesIrsite datorit capacittii lingvistice a omului, perIormrii
prin care se maniIest aceast capacitate. Dac operm deci si n cercetarea obij
ceiurilor cu concepte si termeni lingvistici si punem IapteW de cultur popular n
ecuatiile teoriei comunicatiilor! putem socoti c orice Iapt de cultur, deci si orice
obicei, estt un act de comunicare. Este un mesaj care presupune un ad de codare si
un act de decodare n virtutea unui cod cunos cut deopotriv de emittori si de
receptori. Ca act de comui nicare, el se deosebeste totusi de comunicarea prin
limb, d, comunicarea lingvistic curent, prin Iaptul c Ioloseste si alt limbaje -
muzical, coregraIic, gestic, mimic - sau limbaje spe cializate ca cele ale miturilor,
riturilor, ceremonialelor, obii ceiurilor, modurilor de comportare, bunei-cuviinte.
Daj atunci cnd actele culturale Iolosesc limba dincolo de comu nicarea curent
prin limb, textul lingvistic se nscrie ntr-ui sistem propriu de semne, sistem
semantic secundar Iat d sistemul limbii.
AstIel privit, actul de comunicare cultural stabileste, da Iapt, un raport de schimb
ntre partenerii lui, schimb dJ inIormatii, schimb de bunuri, schimb de servicii.
Fiecare aci de comunicare, deci si Iiecare obicei, transmite un mesaj priq care se
Iace schimbul.
In cultura traditional comunicarea ntre om si natur sej Icea la nivelul practicii
primitive, ntre om si reprezentrile pe care si le-a Icut despre Ienomenele naturii,
la nivelul miturilor si riturilor. Iar pe planul social concret, raporturilej de schimb
se stabileau la nivelul obiceiurilor, al normelor da comportare, al ceremonialelor,
ntre indivizii aceluiasi grupj social si ntre grupuri sociale diIerite, de natur si
dimensiuni variate: grupuri teritorial si etnic diIerite. Limita schim-i burilor era
determinat de puterea de ntelegere, de capaci-* tatea de a comunica, deci de
cunoasterea codurilor prin care se nciIrau si se desciIrau mesajele, a logicii care le
guverna, a teoriei argumentrii cu ajutorul creia se realizau diIeritele! categorii de
mesaje ce puteau Ii reduse Ia un model comun. Mesajele schimburilor culturale
snt Iapte delimitate, realizate si Iixate n semnele proprii limbajului prin care se
exprim, de cele mai multe ori printr-o pluralitate de semne
de natur divers datorit sincretismului de limbaje al oricrui Iapt de cultur
traditional. Mesajul n cadrul actului de comunicare, deci obiceiul ca act cultural,
este un ntreg structurat, un sistem de semne. n general, ca denumire a Iaptelor de
cultur, ca termen cu care operm n dialogurile asupra realittii etnologice, actul
nu are o existent de sine stttoare, nu pluteste n vid, ci este cuprins, ca orice
text, ntr-un context. ,n genere, textul nu are o existent de sine stttoare, Iiind n
mod inevitabil inclus ntr-un context oarecare (n realitate istoric sau
conventional). Textul exist n calitate de parte contractant alturi de elemente
structurale extratextuale, legtura dintre text si ele Iiind cea dintre doi termeni ai
unei opozitii" (I. M. Lotman, Lectii de poetic structural, Bucuresti, Editura
Univers, 1970, pp. 219-220). Actul este semnul unui continut. Un semn cu
semniIicatie proprie care poate Ii desciIrat prin analiz structural si raportri
semiotice. n raport cu contextul, Iiecare act cu structura bine nchegat are rosturi
determinate, Iunctii proprii. Actele de cultur traditional, deci si obiceiurile, nu se
realizau numai printr-un sincretism de limbaje, ci si ntr-un sincretism de planuri
contextuale. Ca semne cu circulatie generalizat n macrosistemul culturii
populare, ele erau deci poliIunctionale. Sincretismul de planuri contextuale,
poliIunctionalitatea conIer actului de cultur traditional polivalent, i explic
ambiguitatea si i asigur durabilitate n timp si larg diIuziune teritorial.
Durabilitatea si larga rspndire a unui Iapt de cultur popular luat ca mesaj era
direct proportional cu ambiguitatea lui. n desciIrarea textului ca semn, deci n
investigarea semniIicatiei lui, a sensului, trebuie s se tin seam de planul pe care
a Iost nciIrat, de contextul actului de emisie si de planul pe care a Iost receptat, de
contextul actului de receptare. Aceasta Iiindc ambiguitatea Iace posibil ca un
mesaj codat cu o anumit intentie, ntr-un anumit sens, s poat Ii decodat cu alt
intentie, n alt sens.
Planurile contextuale pe care se realiza - exista - un obi- 16
Mihai Pop
cei puteau Ii: socio-economic, de comportare, sacral, cere monial, artistic. De cele
mai multe ori,
contextul implica ma multe planuri concomitente, ceea ce oIerea Iaptelor etno
logice dimensiuni proprii. Dar, n cazul unei concomitenti ntre mai multe
planuri exista, de obicei, o ierarhie de impor tant a acestora. Existau planuri
dominante si planur subiacente. Planurile dominante se maniIestau vizibil, ia
planurile subiacente aveau o existent discret, o stare di latent.
ntruct planurile pe care se realizau textele etnologia determinau Iunctiile lor,
etnologii vorbesc de Iunctii domi nante si de Iunctii subiacente, de Iunctii
maniIeste si d Iunctii discrete. Ierarhia de planuri, deci si ierarhia Iunctiilor nu
era inamovibil. Ea era o realitate istoric determinat d conditiile socio-
economice si psiho-sociale n care exista Era schimbtoare n raport cu aceste
coordonate ale ei Schimbarea de planuri de realizare ducea la schimbri i
ierarhia Iunctiilor, la mutatii Iunctionale. Mutatiile Iunctional nu nseamn, cum
credeau cercettorii traditionalisti, elimi narea Iunctionalittii, golirea de sens, ci
doar o schimbare i ierarhia Iunctiilor, o trecere a Iunctiei dominante n rndu
celor subiacente si a uneia din cele subiacente n rolul di dominant. Nu poate s
nsemne eliminarea Iunctionalitti| golirea de sens, pentru c, n sistemul
culturii populare, m exist si nu pot s existe acte Ir rost, acte goale de sens
Chiar Iaptele ce par a Ii aberante, care se abat de la regul general, de la norm,
nu snt dect exceptii menite s ntreasc regula.
Cultura popular ne oIer la tot pasul exemple d mutatii Iunctionale. De pild,
un obiect de port cum ar 1 traista, ,tristuta" purtat de brbati n Tara Oasului
Traista este, n general, un obiect cu Iunctie utilitar. n Tar Oasului, n costumul
brbtesc de srbtoare, ea este un ele ment de podoab. Dar n ansamblul
portului brbtesc d srbtoare din Tara Oasului ea mai este si o marc
distinctivi o emblem a Iiecrui sat, Iiindc Iiecare sat are alt tip d tristut. n
contextul microstructural al Iiecrui grup socia
Obiceiuri traditionale romnesti
17
cum ar Ii un sat, Iunctia dominant este pentru locuitorii acestui sat cea de
podoab, dar, sub Iorm de latent n raport cu portul de Iiecare zi, poate s
existe si Iunctia utilitar sau cea de emblem. Aceasta din urm trece din latent
n maniIest de ndat ce contextul n care apare se schimb, de ndat ce
insiderul, omul unui sat, vine n contact cu out-siderii, cu oamenii altui sat sau
ai altor sate. Mutat din mediul rural n mediul urban, tristuta oseneasc suIer
o alt mutatie Iunctional. Pus ntr-o camer urban, pe perete, ea devine un
element de decor de interior.
Mutatiile Iunctionale dau actelor, mesajelor de cultur popular mobilitate. Ele
se eIectueaz la nivelul grupurilor sociale, deci al realittilor socializate, printr-
un act de optiune determinat de context si, n ultim instant, de conditiile
socio-economice, de pozitia ideologic a grupului, de schimbrile care intervin
n aceast pozitie.
n raport cu traditia si cu nnoirea ei, mutatiile Iunctionale snt elementul
dinamic care produce schimbrile. Ele se realizeaz prin translatarea actelor de
pe un plan pe altul, de pild, de pe planul religios pe cel ceremonial si apoi pe
cel artistic. n obiceiul traditional al nuntii exist mai multe momente rituale
care se situeaz pe plan sacral. Atunci cnd se joac bradul n Iata casei mirelui
dup cununie, este obiceiul, n unele locuri, ca n jurul horei s se presare
Iirimituri de cozonac si s se toarne vin. Se trage, de Iapt, cu cele dou elemente
al cror sens sacral advine n multe alte rosturi - pinea si vinul - un cerc magic
menit s apere nunta de inIluenta Iortelor nocive. Astzi, sensul strvechi, ritual
al actului s-a pierdut. El apare totusi ca un act care nu poate lipsi din
desIsurarea integral, dup anumite reguli bine stabilite, a ceremonialului, ca
un act ceremonial. S-a produs deci un Ienomen de translatie de pe planul sacral
pe planul ceremonial, o schimbare de Iunctie. Din Iunctia veche a rmas o
amintire care se concretizeaz prin credinta c ,este bine s se Iac asa". S-a
produs un Ienomen de deritualizare. Etnologii snt, n general, de acord astzi c
cele mai multe dintre riturile, miturile si obiceiurile populare trec printr-un
18
Mihai Pop
proces continuu de desacralizare. Ceea ce nu nseamn c i schimbrile care
intervin n cultura traditional nu pot existj si Ienomene regresive, n care
mutatia Iunctional nsemne revenirea ca dominant a unei Iunctii care, dir
dominant altdat, a czut pentru un timp n latent. cazul acesta, translatia de
planuri se Iace n virtutea revenii n sens invers. Fenomenele regresive se
observ, n mediile cu o cultur etnologic, mai cu seam n raportul dintre
grupurile de vrst. Am constatat, de pild, c tinerii preIer cntecele cele mai
noi, dup ce s-au cstorit si ai intrat n grupul celor nsurati, revin la cntecele
mai, traditionale. Acelasi lucru l-am constatat si la cei care intr n categoria
celor btrni n raporturile lor cu sacrul si pro-j Inul, cu vechiul si cu noul. Pe
lng aceasta, tot n rndulj mutatiilor Iunctionale intr si acele schimbri care
Iac ca ur text etnologic s devin opusul lui. AstIel de mutatii se, petrec
dintotdeauna n cultura popular si se pot stabilii analogii ntre ele si ceea ce
critica literar si dramatic! cunoaste astzi prin raportul literatur -
antiliteratur,! teatru - antiteatru. Le ntlnim, n cultura traditional, nj actele
parodice, de pild, n parodierea unor momente dini
ceremonialul de nmormntare, n jocurile cu msti de Anul j Nou, la ngroparea
caprei, a turcii etc. Stabilind o identitate I de sens ntre zeittile care ntruchipau
natura, Iertilitatea solului si masca de animal Iolosit n jocurile de Anul Nou,
etnologii au dedus c moartea animalului si renvierea lui / corespunde mortii si
renvierii din miturile si riturile antice, de Iapt credintei n moartea si renvierea
naturii la nceput de an, rspndit la Ioarte multe popoare. Dar, n contextul
jocurilor de Anul Nou al cror caracter ludic este incontestabil, prezenta acestui
sens este Ioarte contestabil. Chiar dac momentul din jocurile traditionale s-ar
deduce dintr-un arhetip ritual, el a trecut prin attea mutatii Iunctionale, nct
Iunctia lui strveche a disprut cu totul. Aceast Iunctie ns nu si putea gsi locul
n contextul jocului, tocmai prin Iaptul c jocurile cu msti de Anul Nou erau
maniIestri prin care omul srea dincolo de contextele vietii cotidiene, se ascun-
Obiceiuri traditionale romnesti
19
dea n dosul mstii pentru a se elibera de contingentele cotidianului, de
constrngerile sociale de natur ritualistic, ceremonial. Jocurile de Anul Nou pot
Ii deci exemple de consecinte externe ale mutatiilor Iunctionale, iar translatia de
pe planul seriosului n planul jocului arat c anumite planuri exclud anumite
Iunctii, deci c planurile contextuale pot avea, n raport cu Iunctiile, un rol
limitativ.
Translatia actelor de cultur popular traditional si deci si a obiceiurilor de pe un
plan contextual pe altul, mutatiile Iunctionale au dus si duc nc la schimbarea
sensurilor lor. SemniIicatia textului etnologic privit ca semn, n sensul raportrilor
Icute de Ferdinand de Saussure, nu poate Ii desciIrat Ir cunoasterea planului
contextual n care se realizeaz Iunctia dominant pentru care a Iost nciIrat si cea
n intentia creia s-a desciIrat. Deci, n raportul dintre semn si semniIicatie, sensul
este un dat concret, supus schimbrilor n evolutia n timp si n larga distributie
teritorial a actelor.
Se impune ns s Iacem o distinctie ntre semn si simbol. Semnul este un element
al unui cod, avnd o valoare de semniIicare n cadrul unui singur sistem de
comunicare, a unui singur cod. Simbolul este si el o unitate semniIicativ, un
semn, dar el are libertatea de a se adapta mai multor coduri, pstrnd n Iiecare
aceleasi semniIicatii. Poate c, sitund problema n parametrii lingvisticii
transIormationale, am putea presupune c semnul apare n actele de comunicare la
nivel de supraIat, pe cnd simbolul, expresie a esentei, apare la nivel de adncime
si, plasndu-se n limitele sistemului de gndire, ale logicii interne a lucrurilor, are
o mai larg valoare de generalitate.
Am artat la nceput c Iiecare act de cultur popular, Iiecare mesaj, Iiecare
obicei trebuie considerat ca un ntreg, ca un sistem, ca un ce structurat, Iireste, de
dimensiuni diverse, de la macrostructuri la microstructuri. Modelele lor structurale
snt modele categoriale, Iiecare Iapt concret putnd Ii transpus ntr-un model
categorial si Iiecare model categorial putnd Ii regsit n nenumrate Iapte
concrete. n
20
Mihai Pop
acest sens, multiplele variante ale unui obicei nu snt decti concretizri diverse ale
modelului categoriei respective.
ntre planurile contextuale ale structurilor categoriale sij concretizrile lor variate
exist un raport de strict depen-j dent: Iunctia actului i determin structura, deci
mutatiile Iunctionale provoac schimbri n structura actelor. Aceast constatare
este Ioarte important pentru ntelegerea diacronic a Ienomenelor, pentru
ntelegerea istoriei culturii populare. Trecerea de la un modul cultural la altul nu se
Iace liniar ascendent, printr-o evolutie lent progresiv, ci prin schimbrile de
structur care intervin datorit mutatiilor Iunctionale. Dialectica procesului se
ntemeiaz pe principiul trecerii de la acumulri cantitative la schimbri calitative.
Fiecrei Iunctii i corespunde, n timp, o structur proprie cu un model categorial
adecvat, structur pe care o gsim n realitatea sincronic, concretizat n
nenumrate variante ale cror diIerente, n distributia teritorial, snt numai
nuantri stilistice, atta timp ct Iunctia lor, semniIicati semnului, rmne aceeasi.
Cercetarea stiintiIic a actelor de cultur popular, de si a obiceiurilor, nu se poate
limita numai la simpla descrier a Iaptelor, ci presupune, nainte de toate, o
sistematizare concretizrilor variate. Se cere o analiz structural a Io pentru
stabilirea modelelor categoriale, apoi, prin compara rea modelelor, o tipologie
structural. Analiza presupune u: proces de gramaticalizare, de determinare a
codurilor c care opereaz Iiecare limbaj, prin care se realizeaz textele elaborarea
gramaticii Iiecrui limbaj, a sistemului lui d semne. Dar, dincolo de analiz, de
determinarea modelelo: si de tipologia structural, ntelegerea sensului necesit
cunoasterea planurilor contextuale, determinarea Iunctiilo textelor cercetate.
Numai o astIel de cunoastere total ne poate dezvlui sensul adevrat al
obiceiurilor studiate. Constiinta c n cultura popular se petrec continue
schimbri de planuri, mutatii Iunctionale cu repercusiuni directe asupra structurii
actelor, ne deschide perspectiva
Obiceiuri traditionale romnesti
spre ntelegerea dinamicii interne a Ienomenelor cult ne urale,
oblig la tratarea lor ca proces. Ne Iace s trecem de la
viziunea sincronic la cea diacronic si ne oIer o nou optic pentru
ntelegerea istoriei lucrurilor.
1
RELATIA DINTRE SISTEMUL DE NRUDIRE SI SISTEMUL
OBICEIURILOR Pentru a putea desciIra raporturile dintre obiceiurile
traditionale, sistemul de reguli de convietuire social pe care ele l exprim si
contextul social n care acesta se situeaz, n cazul oricrei lecturi a unor
obiceiuri concrete, unele consideratii n legtur cu structura de baz a societtii
traditionale, cu neamul, se impun de la sine.
Grupul social de baz al comunittilor etnologice romnesti era neamul care,
dincolo de Iamilia
nuclear, printi - copii, i cuprindea pe toti cei nruditi prin consangvinitate, prin
aIinitate si prin nsie.
Dac baza biologico-social a relatiilor de nrudire poate
Ii socotit consangvinitatea, iar aIinitatea, modul de a stabili
pe plan social, prin schimburi matrimoniale, un sistem de
aliant mai larg, nsia, care a jucat n unele zone un rol
21
deosebit n relatiile de nrudire, are la baz o aliant care se
realizeaz n acte sociale si economice. Nasii
erau cei care l asistau pe cel care trece de la o
stare social la alta, cei care l asistau pe copil
Ia botez si pe tinerii care se cstoresc, la
nunt. Ei erau, n sensul riturilor de trecere, cei
care initiau pe cei care eIectuau trecerea ntr-o
nou stare. Cu acest rol,
cu aceast Iunctie, apar n trecut la toate
popoarele europene. Dar n comunittile
etnologice romnesti, nsia nu era o Iunctie
ocazional, ci avea un caracter de durat.
Prin ea se stabilea cel de al treilea mod de
nrudire. Cel care era nasul unei tinere perechi
la nunt era si nasul de botez al tuturor copiilor
lor. n cazul cnd nasul care a asistat tnra
pereche la nunt murea, rolul trecea asupra
Iiului cel mai mare si apoi, iarsi, n caz de
absent a acestuia, asupra celorlalti Iii ai celui
care a stabilit initial aceast relatie de Obiceiuri
traditionale romnesti
23
orudire. n Ielul acesta, ntre cele dou neamuri se stabileau elatii de nrudire care
treceau din generatie n generatie si ;e maniIestau ntr-o serie de acte menite s
mentin, s ntreasc aceste relatii de nrudire.
Neamul, marea unitate care st la baza relatiilor de nrudire, a aliantelor prin care
se stabileau grupurile de nterese, se maniIesta, n comunittile rurale de trani
liberi neiobagi), pe plan economic, prin dreptul de a exploata n xHiiun partea ce
li se cuvenea din pdurea si psunea alpin ;olectiv, prin asociatii de Intni,
mori, locuri proprii n ;lile de adunri ceremoniale si printr-o serie de acte de
ntrajutorare, clci de secerat, de cosit, clci de construit case ;tc. Neamul si
pstra coeziunea nu numai n realitatea vie, i si dincolo de aceasta, n mit. Aceast
coeziune se maniIesta e plan ritual printr-o serie de acte care tineau de complexul
eremoniilor Iunerare si post-Iunerare.
n cadrul neamului, Iiecare membru, dup categoria n are se situa potrivit celor
trei linii ale relatiilor de nrudire, ivea un statut propriu si trebuia s-si
ndeplineasc rolul potrivit acestui statut, potrivit Iunctiilor care i revin n
diIeritele ipostaze n care se realiza comunicarea dintre el si ceilalti membrii ai
neamului. Neamul era o realitate cu ierarhie Jroprie, cu un limbaj propriu al
relatiilor interpersonale. limbaj, sistem de comportri ritualizate/socializate se
"ealizeaz nu numai n comunicrile verbale si n schimburile de bunuri si
servicii, ci si n ceea ce ne intereseaz n -hip special, n ceremonii, n obiceiuri.
n viata neamului roluri aveau un caracter de durat, altele se modiIicau 3dat cu
schimbarea statutului diIeritilor membri. Putem deci vorbi despre o dinamic
proprie a relatiilor de nrudire, -are si gseste, la rndul ei, expresia n obiceiuri.
In satele romnesti traditionale, neamul era o unitate
gam n cadrul unei endogamii locale. Cstoriile nu permise dect dincolo de
gradul al treilea si, n unele curi, chiar dincolo de gradul al patrulea de nrudire.
Prin raditie se socotea c nu este bine s se ncheie cstorii ntre :umnati, n aIar
de cazul cnd Iratele si sora unei Iamilii se
24
Mihai Pop
cstoreau cu Iratele si sora altei Iamilii si cstoria se cele* bra n aceeasi zi,
deci nainte ca relatiile de aIinitate la acesj grad s se Ii stabilit. n unele locuri,
aceleasi reguli de inter dictie care Iunctioneaz pe linie de consangvinitate si
aIini| tate erau valabile si n relatiile cu Iamilia nasilor.
n cazul cstoriei ntre cei care vor deveni cumnat schimbul devine simetric.
Acest model simetric este si astz Irecvent n unele zone de munte. Prezenta lui
este motivat| economic. Pentru ca averea s nu se mpart, n czu Iamiliilor cu
doi copii de sex opus, se caut o alt Iamilie c\ aceeasi structur. Cele dou
cstorii se celebreaz i aceeasi zi si, pentru Iiecare parte, n urma unei conventii
schimb reciproc avantajos, proprietatea rmne brbatilo care stpnesc casele
printesti si averea printilor, pe cn Iemeile trec n casele socrilor.
Comunittile etnologice romnesti, satele de tran liberi, nu erau asociatii
egalitare de neamuri. Ele au dez voltat probabil n evul mediu un sistem ierarhic
propriu p care, prin Iapte de arme, l-au ntrit cu titluri date de ctr domnitorii
celor trei principate romnesti.
S-a creat deci n raidurile tranilor liberi o ierarhi* bazat pe originea Iamiliei si
pe titluri. Structura satelor , cptat o organizare ierarhic.
Raportul dintre aceast structur, n care neamurile erai ierarhizate n cel putin
trei categorii, si principiu endogamiei locale prezint si el interes pentru
ntelegere; mecanismului intern al relatiilor de nrudire, al aliantelor s al
grupurilor de interese. Dac cei din categoria inIerioar numeric mai mare,
gseau posibilitatea de a stabili legtur matrimoniale n cadrul comunittii stesti,
deci respectai endogamia local, cei din categoria medie, chiar daci depseau
limitele satului, nu treceau de satele
vecine, deci n conditiile geograIice concrete ale satelor romnesti, de arie de cea
20-30 km. Cei din categoria ierarhic superioar mult mai putini, pentru a evita
mezalianta sau, mai bine zis pentru a stabili aliante multilateral utile, la nivelul
castelor erau obligati s-si extind reteaua de relatii matrimonial asupra unei
ntregi zone, asupra unui ntreg tinut.
Obiceiuri traditionale romnesti
25
Se poate vorbi deci, n raport cu ierarhia social, de trei zone de endogamie
local, de cuprindere teritorial diIerit: cea a satului, cea a satului si a satelor
vecine si cea a tinutului sau zonei. Aceast situatie corespundea legturilor de
nrudire din perioada Ieudal si, n unele locuri, s-a prelungit pn aproape de
vremea noastr.
Cunoasterea zonelor de endogamie local si a depsirii lor prezint interes pentru
ntelegerea rspndirii teritoriale a unor obiceiuri. AstIel, de pild, trziu, probabil
spre sIrsitul secolului al XVIII-lea, n zonele pastorale intercarpa-tice, atunci
cnd unii dintre trani au devenit proprietari de mari turme de oi si, depsind
economia autarhic rural, au nceput s produc pentru a vinde pe piat, ei au
Iost nevoiti s angajeze ciobani din aIara Iamiliei, adusi de obicei din satele cu
care hotarele lor se nvecinau peste munti, deci din 'zona exterioar a Carpatilor.
Unii dintre acestia au Iost acceptati n neamul stapnilor si au lrgit astIel zona
endogam local, transgresnd totodat si regulile de cstorie dictate de ierarhia
castelor. Noile relatii de nrudire au dus la stabilirea unui nou sistem de aliante
bazat pe necesitti economice.
Dar, n acest caz, grupurile sociale, altdat limitate de endogamia local,
aduceau din aIara zonei endogame numai brbati. Faptul a dus la transgresarea
sistemului virilocal. Potrivit traditiei, n cazul cstoriei, Iemeia ntotdeauna vine
n casa brbatului. Aceast regul este marcat si prin terminologia relatiilor de
nrudire. Un brbat ,se nsoar" iar o Iemeie ,se mrit". Dac n situatii speciale,
de pild n cazul cnd o Iamilie avea numai un singur copil, de sex Ieminin, care
se cstorea si, prin depsirea sistemului virilocal, brbatul venea n casa Iemeii,
se spunea, cu o conotatie depreciativ, c el ,s-a mritat". Deci toti brbatii adusi
de peste munti, nti ca angajati si apoi acceptati n neam, ,se mritau", se puneau
ntr-o situatie particular Iat de regulile traditionale. n schimb, realizau o
promovare economic si social.
26
Mihai Pop
Situatia este astzi, n aceleasi zone, rsturnat. In procesul de industrializare,
brbatii tineri prsesc satele pentru a se integra, sub diIerite Iorme, n societatea
urban industrial. Fetele, chiar atunci cnd rmn n sat, au tendinta de a se
mrita cu orseni, de multe ori chiar cu tineri plecati din satele lor. n acest Iel,
tinerii care au mai rmas n sat gsesi cu greu sotii n satele lor sau chiar n
limitele vechii zone d endogamie local. Ei snt nevoiti s-si caute sotii n satele d
peste munti, de unde altdat neamurile lor au adus brbatii Vechile relatii de
nrudire Iunctioneaz n aceste cazuri, n aceast zon extins peste munti, si
atunci cnd nu brbatiiJ ci Iemeile snt aduse din aIar.
n situatia aceasta, relatiile de nrudire se stabilesc pe baz de legturi preexistente
ntre cele dou grupuri sociale. Fata vine cu printii ei si i se d o cas unde-si
Iace pregtirile pentru nunt, pentru ca totul s decurg dup rnduiala
obiceiurilor traditionale. Deci relatiile de nrudire dintre cele dou neamuri se
realizeaz ceremonial cu respectarea datinei.
Regulile relatiilor de nrudire se exprimau prin terminologia acestor relatii si prin
limbajul complex, dar socializat, ritualizat al obiceiurilor.
Terminologia romneasc a relatiilor de nrudire este, n general, att ca structur,
ct si ca expresie lingvistic, apropiat de cea a celorlalte popoare romanice.
Familia mic se compune din tat - mam, sot - sotie, brbat - Iemeie/nevast si
copii, din unchi si mtus, att pentru Iratele si sora tatlui, ct si pentru Iratele si
sora mamei.
n linie ascendent, din bunic - mos, bunic - moas sau strbunic - strmos,
strbunic - strmoas, cu nepotul si nepoata, strnepotul si strnepoata.
Copiii, n Maramures ,coconi" sau ,prunci", ntre ei snt Irati; deci, cnd este
vorba de ntregul grup, se Ioloseste o singur denumire pentru ambele sexe. Dar
Irati snt, n sens restrns, numai copiii de sex masculin. Cei de sex Ieminin ntre
ei snt surori.
Obiceiuri traditionale romnesti 27
n relatiile cu unchii si mtusile snt nepoti: nepot si pOat, ca si n relatiile cu
bunicii si strbunicii. La acelasi livel, copiii ntre ei snt veri: vr si var, si, dup
gradul de nrudire, veri primari sau veri dulci, veri de Irate sau de sor,
u veri II, HI etc.
Familiile nrudite prin aliant se ncuscresc. Printii inerilor cstoriti devin
ntre ei cuscri: cuscru, cuscr, iar 'ratii devin cumnati: cumnat, cumnat. Pentru
mire si nireas snt socri, iar acestia, Iat de ei, ginere si nor. Relatiile de nsie
se denumesc prin nnasi: nnas, nnas si "ini: Iin si Iin.
Dup cum se vede, n aIar de tat, mam, sot, sotie, brbat, Iemeie (,nevast"
Iiind denumirea pentru sotie tnr) Irate, sor si unchi, mtus, ginere si nor,
diIerenta |ntre sexe se Iace la toate gradele pe baza denumirii mascu-ine creia
i se aplic terminatia pentru Ieminin: bunic -mnic, nas - nas, nepot - nepoat,
vr - var, cuscru -:uscr, cumnat - cumnat. n unele zone nu exist termeni
iparte pentru denumirea diIerentei de vrst la nivelul aceleiasi categorii. n
sudul Romniei ns Iratilor mai mari i se spune ,nene", iar surorilor mai mari
,tat".
O diIerent ierarhic se Iace ns ntre printii mirelui si :ei ai miresei, n
timpul ceremonialului nuntii. Printii mire-ui snt socrii mari, iar cei ai miresei
snt socrii mici.
Termenii relatiilor de nrudire nu se translateaz asupra categoriilor de vrst
din cadrul comunittilor dincolo de "elatiile reale de nrudire dect pentru unchi
- mtus si lepot - nepoat, prin care se pot denumi cei de vrst
orespunztoare, Ir relatii reale de nrudire.
Sistemul de reguli este exprimat prin obiceiuri - as spune, nainte de toate prin
ceremonii si prin comportri necere-Ttorriale - si si gseste verbalizarea n
cntecele ceremoniale, proverbe si zictori si n alte texte ale literaturii orale.
Arnold Van Gennep a descris modelul obiceiurilor vietii de amilie n lucrarea
sa Les rites de passage (Paris, 1909). Aest model al trecerii omului dintr-o stare
n alta, dintr-un tatut n cadrul neamului si al comunittii ntr-altul, l 28
Mihai Pop
regsim si n obiceiurile romnesti traditionale la care vreai s m reIer.
ntelesul acestor obiceiuri nu ne este dat d deplin dect daca le corelm cu
regulile relatiilor de nrudir dac le privim n raport direct cu necesittile
pstrrii, coi solidarii structurii de neam, ale stabilirii sistemelor aliant.
ntruct nu este posibil o descriere integral a acest obiceiuri, voi puncta doar
cteva momente unde corelat este evident.
n Maramures, unde comunittile de trani liberi m pstreaz nc urmele
evidente ale vechii ierarhii social schimburile matrimoniale se realizeaz ntre
neamuri acelasi nivel.
Stabilirea relatiilor de nrudire prin cstorie este pri mers de o serie de acte a
cror intentionalitate poate implicat, dar este si explicat. Printre cele din urm
trebu mentionate dou obiceiuri a cror realizare tine o dat brbati, a doua
oar de Iemei. Este vorba de dansul dumin cal, pe care l organizeaz Ilcii, si
de seztorile organiza de Iete. Cele dou grupuri de vrst au la dispozitie dou
ob ceiuri care, n stadiul premarital, snt simetrice. La Iiecai obicei particip ca
invitati si parteneri din grupul de se opus.
Jocul se desIsoar n cadrul comunittilor rurale si 1 trecut se desIsura si n
limitele ierarhiei acestor comunit si chiar ale vecinttilor. Dac Ilci din alt
grup social vc s participe la joc, nu o pot Iace dect la invitatia, uneo solicitat,
a grupului care organizeaz. n cazul acesti nainte de a lua parte la obicei, ei
trebuie s treac un cen monial de acceptare. S Iie primiti si osptati n casa
unui din grupul celor care invit. n aceeasi situatie, Ietele din al comunitti nu
pot participa dect dac snt introduse printr Iamilie din comunitatea respectiv
cu care snt nrudite, actele explicite care premerg stabilirea relatiilor
matrimoniali la dansul duminical si la seztori, particip cu mult intereA ca
actanti si spectatori, membrii ntregii colectivitti si, , adjuvanti, reprezentantii
celor dou grupuri sociale. Mai ci Obiceiuri traditionale romnesti 29
eam Iemeile neamurilor snt Ioarte active nu numai n a jrivi, ci si n a
comenta si apoi a actiona, uneori subversiv, jup mprejurri, pentru sau contra
relatiilor pe care tinerii stabilesc mai mult sau mai putin spontan. Ca si pe
ntreg teritoriul etnic romnesc, nunta este pre-iiers de logodn, act prealabil
prin care dou neamuri si naniIest hotrrea de a Iace schimburi
matrimoniale, sjunta este precedat, de asemenea, de ceea ce, potrivit
-nodelului riturilor de trecere, reprezint desprinderea de o stare, de un statut,
pentru a putea trece ntr-alt stare, a intra ntr-o categorie cu alt statut.
Actul desprinderii de grupul de vrst este obligatoriu jentru amndoi partenerii.
El are loc n ajunul zilei de nunt, nd Ietele pregtesc cununa miresei si bietii
steagul mireui. Desprtirea miresei de grupul de vrst este marcat brintr-un
cntec, act poetic si muzical. n unele zone, desprtirea aceasta se Icea cnd
mireasa mbrca hainele ceremoniale si cnd, pentru a se gti de nunt, mirele
era brbierit ceremonial. n ceremonialul nuntii mireasa este nsotit de dou-
patru reprezentante ale grupului de vrst, drustele, iar mirele de stegar, care
este si maestrul de ceremonii.
Dar desprinderea ceremonial se Icea nu numai de grupul de vrst, ci si de
Iamilie. Dac pentru grupul de vrst desprtirile erau simetrice la mire si la
mireas, desprtirea de Iamilie avea loc numai pentru mireas, Iiindc n
sistemul virilocal doar ea si prsea Iamilia pentru a trece, a se integra n
Iamilia mirelui.
Totusi simetria nu era total abandonat n ansamblul sistemului obiceiurilor
traditionale. Ea era compensat Printr-un act ce s-a pstrat ntr-o alt zon din
nord-vestul trii, n Bihor. Aici, atunci cnd mirele vine s ia mireasa Pentru a o
conduce la cununie, el este supus unor probe. I se Pun, sub Iorm de ghicitori,
astzi ritualizate, o serie de mtrebri prin care el trebuie s Iac dovad de
istetime si de standardul de cunostinte necesare statutului nou pe care l Va
avea. Este, poate, un act compensator, un moment care
30
Mihai Pop
marcheaz acceptarea lui de ctre neamul miresei. FamilJ miresei pierdea n
chip real un membru, deci se dezechilibr J dar accepta ceremonial, metaIoric,
un altul si si restabilea) ca de multe ori n rnduiala etnologic a lumii,
echilibrul prii saltul n metaIor pe care l reprezentau actele ceremonialg n
unele zone, de pild n Maramures, nunta se desIsur parelel la cele dou
Iamilii, trecerea dintr-un neam n altu Iiind marcat prin momente n care, n
limbajul obiceiuriloj se Icea schimbul eIectiv. Mirele nu venea la casa mire
pentru a o conduce la cununie, ca n cele mai multe zone al spatiului romnesc.
Cortegiul mirelui, Iormat din neamur: prieteni si vecini, pleca nainte la biseric
unde astept sosirea cortegiului miresei. Dup cununie, mirele cu nasii cu cei
mai apropiati din cortegiul miresei veneau la cai acesteia. Aici se servea o mas
ceremonial la care locuril erau Iixate dup un protocol traditional.
Dup mas avea loc, asa cum se mai practic n aceasi zon si astzi, prima
parte a ceremonialului de trecere, ma cat printr-un dans n doi numit ,jocul
miresei", Iiindc mireasa era actantul principal si obiectul schimbulu: Ordinea n
care mireasa era dansat marca iesirea din cas; din neamul ei. Stegarul dansa cu
mireasa pentru a introduc dansul. Urmau apoi drustele, dup ele unchii si
mtusil apoi Iratii si surorile si, n sIrsit, printii. Pentru a pute dansa cu
mireasa Iiecare ddea un dar n bani.
La terminarea dansului, mirele cu invitatii lui, mpreun; cu mireasa nsotit de
druste, de printii ei, de nasi si d ctiva invitati mai apropiati plecau la casa
mirelui. Aici, dup; actele rituale de primire,
stropirea proIilactic cu ap patru zri pentru a alunga Iortele maleIice,
aruncarea propitiatoare de gru, primirea cu mbrtisri de ctre mama mirelui -
soacra mare - se servea din nou o mas cu un proj tocol similar. Apoi, pentru a
marca intrarea n noua cas, d noul neam, se trecea din nou la dansarea
miresei.
Mireasa era dansat si aici nti de stegar, care introducea dansul, apoi de
nnasi, dup care urmau neamurile mai apropiate ale mirelui, unchii si
mtusile, apoi Iratii si suro-j rile, spre sIrsit printii mirelui. Ultimul care dansa
cu Obiceiuri traditionale romnesti
31
""Teasa era mirele, al crui dar n bani trebuia s depseasc licre din darurile
individuale oIerite de ceilalti.
Dup cum se vede, dansul nu era o simpl petrecere, ci un act ceremonial bine
organizat. El reproducea, n ordinea oarticiprii ierarhice, structura de Iamilie a
celor dou neamuri care au Icut schimbul matrimonial. Fr corelare cu
structura de neam si cu regulile relatiilor de nrudire, sensul dansului nu ni se
putea dezvlui deplin. Prin limbajul dansului, comunitatea exprima n sistemul
regulilor de nrudire eIectuarea schimbului, cedarea miresei de ctre neamul ei
si primirea ei n neamul mirelui.
Dup ce mirele a dansat mireasa, tnra pereche intr ntr-un dans n cerc la
care particip toti cei care au dansat pn atunci. Acesta era, de Iapt, sigiliul
care se punea pe actul contractual nescris dintre cele dou neamuri, exprimat cu
atta vigoare protocolar n dansul de predare si de primire a miresei. Apoi
mirele si mireasa se retrgeau si urma un dans general al tuturor celor invitati,
ca semn al acceptrii schimbului de ctre ntreaga colectivitate a celor prezenti.
Opresc aici extrapolarea datelor concrete din obiceiul nuntii menite s sustin
relatia strns dintre obicei si regulile de nrudire. Mai trebuie remarcat doar c
ceea ce se poate observa nc si azi, n unele cazuri, n ceremonialul real al
nuntii pentru schimburile matrimoniale dintre neamuri se poate observa la
nivelul ceremonialului si al ritului cu plan de reIerire mitologic n
ceremonialele Iunerare traditionale cu privire la desprinderea de jumtatea vie a
neamului si integrarea n jumtatea celor morti.
Mitul marii treceri, exprimat n cultura popular romneasc printr-un cntec
ceremonial, nu este dect partea a doua a ceremonialului unitar, a crui prim
parte se poate petrece n realitate, dar a doua nu poate Ii conceput dect la
nivelul mitului.
Viata comunittii rurale era organizat printr-un sistem de reguli care i
asigura echilibrul si orice schimbare nsemna 0 balansare a lui. Si n sistemul
relatiilor de nrudire orice schimbare nsemna o dezechilibrare. Pentru grupul
de vrst,
r
SBL1OTE'"
32
Mi hai Pop
orice desprindere a unui membru producea un dezechilibr n rndul celor vii
orice moarte nsemna o pierdere cart dezechilibra. Pentru neamul miresei
schimbul matrimonial nsemna, cum am artat, tot o pierdere. Orice pierdeA
tulbura sistemul echilibrat al comunittilor traditionalA Buna rnduial a
comunittilor etnologice cerea ns ( echilibrul s Iie restabilit. La restabilirea
acestuia sistem compensatoriu juca un rol deosebit. Compensatia se expri prin
limbajul complex al obiceiului. Dac Iiecare dintre ce dou planuri paralele nu
ar avea limba si graiul su, putea spune c limba regulilor de nrudire si gseste
expres: n graiul complex, multilingval al obiceiurilor. Dac n putem decoda un
mesaj Ir s-i cunoastem codul, gramati si lexicul, nu putem decoda nici
mesajul obiceiurilor Ir , cunoastem codul regulilor de nrudire, structura
neamului modalittile prin care se stabileau sistemele de aliante. Cel dou
sisteme, cel al relatiilor de nrudire si cel al ceiurilor, Iiind interconectate, primul
Iiind
SISTEMUL OBICEIURILOR numai exprimat n JL
prin terminologia proprie, ci si prin limbajul obi ceiurilor, este Iiresc ca, n
cercetarea etnologic concreta studiul lor s se Iac n strns interdependent,
datelj obsevrii nemijlocite a obiceiurilor neputnd Ii explicate Ir a cunoaste
regulile relatiilor de nrudire.
n ansamblul culturii populare traditionale, obiceiurile
irmeaz un capitol important, Iiindc ntrega viat a omu-munca lui din timpul
anului si diIeritele lui ocupatii,
ilatiile cu semenii lui si cu ntruchiprile mitologice erau si trecut ntretesute cu
obiceiuri. n Iolclorul nostru, unele
biceiuri au pstrat pn astzi Iorme ample de desIsurare, (1 care vechile rituri
se mbin cu acte ceremoniale, cu mani-
stri spectaculoase. Ele snt adevrate srbtori populare ogate n cntece,
dansuri, poezie si acte mimice si dramatice.
a aceste srbtori contribuie toate domeniile Iolclorului si iar unele domenii ale
artelor populare plastice, de pild
stumul si diIeritele obiecte de recuzit. Limba noastr cunoaste dou cuvinte
care denumesc eelasi lucru: obicei si datin, cuvinte pe care Dictionarul mbii
romne contemporane le consider sinonime. n mba literar si n cea a
specialistilor li s-au adugat si ter- enii de ceremonie si rit. n vorbirea curent,
cele dou
vinte se ntrebuinteaz cu acelasi sens si cei care le Iolosesc u ar sti s
diIerentieze usor sIera unuia de sIera celuilalt. otusi, o nuant, poate mai mult
stilistic, exist. Datin are a Ii termenul general popular pentru tot ce se
practic up anumite reguli de demult. Cuvntul are n limba literar n colorit
arhaic, pe cnd obicei este curent n uzul general al literare si a devenit termen
tehnic n studiile de Pecialitate. Obiceiul cuprinde ansamblul maniIestrilor
Adorice legate de un anumit eveniment sau de o anumit at. Ceremonia este o
parte a obiceiului constituit dintr-o
cvent organizat de acte solemne, ndtinate, cu conotatii nrnordiale de bun-
cuviint. Ritul este acel element al obi-
Obiceiuri traditionale romnesti
35
34
Mihai Pop
ceiului n care intervin reprezentrile mitologice care plaseaz deci la nivelul
sacrului, n virtutea credintelor ve ale mediilor Iolclorice.
n comunittile traditionale, obiceiul era o maniIest Iolcloric ndtinat pe care
o colectivitate dat o repeta regularitate la acelasi prilej, socotind-o just si
obligato Obiceiurile populare snt, n cea mai mare parte, transm prin traditie.
Ele au Iost supuse unui continuu proces contribuit n trecut la pstrarea Iorme
trinicia. Dar colectivittile umane pot s creeze si creei obiceiuri noi.
Obiceiurile au nchegarea unei colectivitti, traditionale de viat.
ncercnd o analiz a obiceiurilor, pentru a ajunge| deIinirea termenului,
Iolcloristul Irancez Arnold V Gennep pune n discutie problema ideologiilor
diverse ca stau la baza lor, de la credintele superstitioase pnT
Paul Sartori. Aceast Iort a exercitat n
AgE erau stpnite de acea ,Iort a pstrrii" despre lU vorbeste marele
teoretician german al obiceiurilor, H ristul Pl Sartori Aceast Iort a exercitat n
Ai
ctivittile traditionale coercitie asupra membrilor acestor l ctivitti. Ea a Icut ca
anumite obiceiuri s se pstreze r si dup ce si-au pierdut sau si-au schimbat
sensul. strarea obiceiurilor a Iost, n anumite momente, un mod de srare a
colectivittilor populare de inIluente dezagrega-venite din aIar.
Obiceiul, obligatoriu pentru ntreaga adaptare la noi contexte socio-culturale si
aceasta le-a asigi .wtivitate, nu se realizeaz ntotdeauna colectiv. De
emplu, obiceiul de a turna plumb de Anul Nou pentru a lici viitorul era
obligatoriu n satele cu viat Iolcloric ditional pentru toate Ietele, dar nu se
practica n colec-, ci n grupuri mici sau individual. Nici obiceiurile mai
portante, mai ample, nu se Iceau ntotdeauna cu partici-rea ntregii
colectivitti. La nunt si la nmormntare nu a parte tot satul. n schimb, n satele
cu viat Iolcloric aditional, obiceiurile de peste an aveau un caracter !
general a oamenilor, cu ct colectivittile Iolclorice si
cunostintele stiintiIice. Dup prerea sa, credintele au ju :neral. n aceste sate
colindau numai copiii sau ceata de un rol cu att mai mare n viata obiceiurilor,
n comportai ci, deci numai ei luau parte activ la practicarea obiceiului.
atusi, ntregul sat participa la desIsurarea lui, toate casele
gsit pe o treapt mai napoiat a dezvoltrii sociale. D au obligate s primeasc
colindtorii. Altdat, cei care
cauz c obiceiurile prezint nu numai un sincretism
mijloacelor de realizare, ci si unul ideologic si poliIunctioi :ci aici alte proportii
si alt caracter dect la obiceiurile de litate, era de cele mai multe ori greu de
diIerentiat n ot
ceiuri elementele care si au originea n practica primitivi muncii de cele care
reprezint credinte superstitioa: cunostintele empirice de cele stiintiIice. Aceasta
din caw c, n toate obiceiurile traditionale, alturi de element care ne duc spre
practica primitiv a muncii, spre constiii materialist spontan a oamenilor,
gsim Ioarte multe el mente care ne duc la conceptiile vechi despre lume,
reprezentrile mitologice precrestine, necrestine i-i primeau erau batjocoriti.
Participarea colectivittii avea
int sau de nmormntare. .Dup natura obiceiului, dup mprejurri si dup
nece-ti, colectivitatea traditional practica obiceiul n ansam-ul ei, n grup sau
individual. Ea credea ns n obicei si-1 specta. Cnd, dup natura obiceiului, el
se cerea practicat, "ice membru al colectivittii cuta s-1 ndeplineasc, nu
cerca s i se sustrag, respecta traditia. n acest respect al aditiei, n credinta n
obligativitatea obiceiului sttea, n tele cu viat traditional, puterea obiceiului.
Individul nu crestine, la ideologii diverse cu care s-a conIruntat societatea alt
solutie dect s actioneze potrivit cu datina, s se traditional n decursul
veacurilor (v. Arnold Van GennmIormeze rigorilor traditionale, s respecte
buna-cuviint Manuel de Iolklore Irangais contemporain, I, Paris, 1943).,
dtinat. AltIel se excludea singur din colectivitate. Cei
Obiceiul are un caracter colectiv si gener, Colectivittile traditionale aveau
tendinta de a pstra
36
Mihai Pop
care apartineau unei colectivitti erau obligati s-i aper s-i pstreze obiceiurile.
Obiceiul trebuia ndeplinit corect, potrivit rnduii traditionale. Nendeplinirea
corect contravenea bunei \ duieli ndtinate a colectivittii. n cazul riturilor, na
deplinirea ritului atrgea dup sine pierderea eIicacittii j| Aceast grij pentru
ndeplinirea corect a obiceiuri| ceremoniilor si riturilor a Icut s se acorde o
mare imp tant Iormei lor si a dus, Ir ndoial, si la o cristalizare j mala a
obiceiurilor, ntrit si de caracterul lor redundi Respectul Iat de traditie si
grija pentru Iorma obiceiului Icut ca, n satele cu viat traditional, persoane
cu aptitud si interes s se specializeze n anumite obiceiuri ale vii Iolclorice. A
Icut ca n statutul lor social s intre practica anumitor rituri sau ceremonii
pentru ntreaga colectivii sau numai pentru anumite grupuri. De pild, ,Iemt
numite" la nmormntare, vornicii la nunt etc.
Obiceiurile, ceremoniile si riturile reIlect, ca orice Ij de Iolclor, conceptia despre
lume a oamenilor,
contei socio-cultural n care ei triau. Este deci natural ca, odaUt dezvoltarea
societtii, cu schimbarea
contextului socio-i tural s se schimbe si rostul obiceiurilor. Schimbrile, Iunctie
au dus, dup cum am
artat, la schimbri de structi| si la schimbarea desIsurrii ntregului sau numai a
momente ale
obiceiurilor. t
La noi este si astzi obiceiul, la tar si chiar n Bucurej
Obiceiuri traditionale romnesti
Werke, ed. Eduard von der Hellen, XII, p. 327). la carnavalurile din Italia, se
arunc cu conIeti din hr- nbiceiul si-a pierdut ns cu totul sensul initial si
arun-u boabe de ghips sau cu conIeti este doar o simpl Iestivittii, marc cu
caracter nveselitor. La rndul lui,
~mnul, elementul strvechiului rit, griul sau ovzul, s-a himbat n orez, apoi
n boabe de ipsos si apoi n conIeti.
Obiceiurile pot astIel s si piard sau s si schimbe sensul, neori rmn
complet golite de sensurile primare. n inte-;santa lucrare asupra originii
teatrului italian, Paolo Toschi jloseste pentru astIel de rituri si de ceremonii
strvechi, unse astzi simple petreceri, termenul de rit-spectacol (Le rigini
del teatro italiano, Roma, 1955). El arat c aproape :~ate obiceiurile
italiene de Anul Nou si Carnaval,
care au vut caracter strvechi ritual si ceremonial, snt astzi mari pectacole
populare. Unele au avut din cele mai vechi timpuri
acest caracter spectacular, altele poate c nu au avut iciodat dect rostul de a
distra, de a nveseli lumea. Ceea
aIirm Paolo Toschi pentru cultura traditional italian ste, Ir ndoial, valabil
si pentru unele maniIestri ale ulturii noastre traditionale.
Cele mai multe obiceiuri traditionale Ioloseau, pentru a i realiza, un complex de
elemente care apar n mbinri iIerite. Aceste elemente Iormau de veacuri
vocabularul turilor, al ceremoniilor si al obiceiurilor. Fiind acte de
, t s hiar n BucureItlor, al ceremoniilor si al obiceiurilor. Fi ca de Anul Nou s
se arunce cu gru sau cu ovz si s se uJomunicare rituale si ceremoniale, era
Iiresc ca obiceiurile s belsug pentru anul care vine. Este un strvechi obicei Ioa
rspndit peste tot, altdat un act ritual menit, probabilA provoace belsug,
roade bogate, Iertilitate. El aprea si ceremonialul de nunt. Cnd se ntorceau
mirii de cununie, nainte de a intra n cas, li se arunca gru. Pn curnd, la noi,
n mediile urbane, se arunca cu orez. J. W. Goetl asistat n anul 1787 la
Carnavalul de la Roma si a v;
- realizeze prin actiuni sau prin obiecte cu valoare simbolic, rganizate, de
obicei, n opozitii binare n care un termen eprezint elementul, simbolul
pozitiv, iar cellalt elemen-ul, simbolul negativ. De pild, lupta si victoria, apa
si Iocul, Urul si impurul etc. Dar, Iiind elemente de vocabular, ;r,sul acestor
simboluri ca si cel al opozitiei lor nu era, n 'ate concretizrile, acelasi. De cele
mai multe ori, sim- cum lumea arunca cu ,mici boabe de ghips", vopsite
Jolunle erau ambivalente sau uneori chiar polivalente. Deci, multe culori, boabe
care seamn cu drajeurile si pe centru ntelegerea sensului lor n rituri sau
ceremonii, nu Iemeile elegante le purtau n cosulete aurite sau argint Jnotrile
generale, ci cele contextuale snt hotrtoare.
3
9
3
8
Mihai Pop
Dar, alturi sau mpreun cu actele, intrau n cor nenta obiceiurilor si textele orale,
recitate, scandate
sau
rinele
t rulum Denumiri ca: mocani, ungureni, acestei cui ., indicatii aie locurilor de
origine,
- 1 ...4 a
PAinr~Artori deprinderi, la
anumite comportri
-, . , -se ici t ampuri de populatie. De regul, cel
tate, oratiile, uraturile, strigaturile si cntecele ceremonl caracterizau aceste grup y
sc
repede obi-
sau rituale. Ele marcau, pe aceast cale, momente , ,nit dintr-un mediu strin ca
AA Uneori nsusirea
aspecte semniIicative ale ceremoniei sau ritului, vorW ;iurile locale pentru a nu i
AA A A AA
A
direct despre lucruri a cror semniIicatie constituia seq A Iornial si aceasta
punea F obiceiurilor, descriau practica ritual sau, n mod alego tuatii diIicile.
AstIel de situatii au k prezentau anumite situatii n procesul de comunicare di
nUIIleroase snoave, snoave e, u ' cu vmune
partenerii obiceiurilor. iIlectll pe margineaA unei reahtatA A A
A eristica despr teel* * yiat Iolcloric traditional
propriu vietii. Respectarea lor, practicarea lor dup nnl Cum am artat, in bmA
,
iala ndtinat imprima vietii colective, Iamiliei si, n gen* -o Ahirpiurilor
era o vietii sociale a satului o anumit cadent. n peri muncilor agricole ele
stabileau un echilibru ntre mun odihn, prin etapele care marcau sIrsitul
anumitor muri pregtirea pentru altele. Chiar n timpul unei zile de lucr coas
si la secer, se respecta cu mult rigoare prnzul mMublic a r prnzul mare,
odihna de dup prnzul mare la care se cntltrvechi obicei Iolcloric. Rostu eii
erA AA AA A A
se spun povesti si cina. Ziua de repaus, duminica, era oBatea de nenorocirile
care s- I acestja s-si ' J
nizat dup o anumit rnduial ndtinat, avea petrecePAnya greselilor unora,
sa-i iaca pe a sale proprii, dup cum aveau si celelalte zile marcante anului,
srbtorile. Deci, dincolo de credintele pe care le oglindit cndva obiceiurile, ele
au avut un sens social,
virtutea orientrii ideologice a colectivittii. Toate ceiurile se bazau pe principiul
reciprocittii, al compensat Iereasc ire
, mnri A? a distinse pe cei care erau n Irun-aramures era un moa ae a ui&uu&A
I Anelor de primvar, de a batjocor, s, pedeps,pe ce.
nesi. Aceasta Iiindc, n
colectivittile traditionale, indi-colectivitate, iar colectivitatea idul reprezenta
ntreaga
al ajutorului reciproc menit s asigure comunicarea normlspundea de Iiecare
membru a el- Iolclorul euro-
ntre oameni necesar echilibrului social. Reciprocitatea! Originea obiceiurilor pe
care ic A
?A
ajutorul reciproc Iormau unul din principiile acestor relaIean este Ioarte diIerita,
atitAc a c A &jun em s
Unele obiceiuri scoteau n relieI explicit aceste principii, \ pild claca. Si
darurile la nunt, la botez aveau la bg acelasi principiu, ca si nuntile cu dar de
astzi.
Desi obiceiurile romnesti aveau o structur unitar i tot teritoriul nostru
Iolcloric, n viata Iolcloric traditioni!
unoastem vreodat originea tuturor obiceiurilor. Realitatea ste prea complex si
documentele din trecut prea putine entru a ne-o lmuri integral (Sitte und
Brauch, Leipzig,
1910). '
Iiecare tinut, Iiecare loc avea moduri proprii de a se exprhw Aum -a vcA.A, o
A
ce ui muncii
prin obiceiuri. Obiceiurile proprii anumitor locuri prezentipoate Ii dedus din
practici aprute in pr
r ". r W~ * - u,3tnr3 m
rituri bazate r~e
Iorme deosebite de realizare, dind astIel putinta de a deosei prin aceasta pe
oamenii care pstrau si practicau nainl
Cum s-a vzut, originea unora dintre obiceiurile noastre dedus din practici
aprute n procesul muncii, ngmea altora poate Ii pus n legtur cu rituri
bazate pe 40
Mihai Pop
credinte si mituri strvechi. Altele, care au ajuns pn zilele noastre sub Iorm de
joc, de petrecere, s-au p naste ca atare chiar pe teritoriul nostru.
Multe dintre obiceiuri sau elemente ale obiceiu. traditionale par a avea originea
n cultura traco-dac. Al snt vdite mosteniri romane. Unele le-am mprunu,
probabil, de la alte popoare din antichitate, mai
cu seam la cele din bazinul rsritean al Mediteranei. Dar snt si ceiuri care s-au
Iormat n perioada Ieudal, datorit u msuri ale sistemelor politice de atunci.
Biserica a intra si ea o serie de obiceiuri si a contribuit la schimbarea sen lui si a
Iormelor obiceiurilor mai vechi. Am mprumutat L ceiuri si de la nationalittile
conlocuitoare, si de la popoarI cu care am intrat n contact.
Cercetrile Icute n trecut asupra originii obiceiuri au Iost uneori tentate s
gseasc, prin reconstituire, u Ioarte primitive. n general, aceasta s-a petrecut
cnd ceiurile au Iost cercetate izolat, neglijndu-se legtura lori viata
colectivittii si cu dezvoltarea general a Iolclorului, ajuns chiar ca obiceiuri de
provenient mai nou car intrnd n viata traditional, au cptat o coloratur
arhaici s Iie socotite strvechi. S-a ajuns s se cread c toate oI ceiurile
populare snt ,de origine magic" si c poporul, pit la un anumit grad al
dezvoltrii sociale, nu a creat dect al magice. Adesea, urmele vechilor obiceiuri
au Iost cutatei Iolclorul copiilor, socotindu-se c acesta reprezint staa mai
vechi de dezvoltare a Iolclorului maturilor, uitndu-se 1 si acestia puteau avea
dintotdeauna jocuri si obiceiul proprii.
Pentru a cunoaste obiceiurile sub toate aspectele, se cel s cunoastem locul si
conditiile n care apar, s cercets concret si cit mai minutios Iiecare obicei si
apoi si raportm la obiceiurile similare din alte zone ale Iolcloruluj la ntreaga
categorie de Iapte din care Iace parte n Iolclor nostru si n Iolclorul altor
popoare.
n structura general a obiceiurilor traditional romnesti, n care orice obicei
marcheaz un moment nec
Obiceiuri traditionale romnesti 41
. aj vietii, un moment important, un nceput sau un t jt n orice caz, o trecere de
la o stare la alta, obiceiurile coreleaz n asa Iel ntre ele, nct vechea separare a
obi-eiurilor calendaristice de cele ale vietii de Iamilie, desi mar-at prin anumite
trsturi Iormale, se justiIic numai iartial, Iiind redus prin caracterul polisemie
al Iiecrui ,bicei ca semn. Viziunea asupra lumii si a vietii a oamenilor lociettii
traditionale era global si implica n Iiecare act alente multiple menite s
ntreasc n om convingerea n strarea bunei rnduieli a vietii sociale ca o
unitate.
Totusi, contingentele contextuale sociale propriu-zise Iau numai temporale, n
legtur cu crugul anului sau cu rugul vietii omului, Iac posibil ca valentele
primordiale, n rarhia semniIicatiilor, s justiIice expunerea n succesiune celor
pe care le-am numit calendaristice naintea celor :gate de viata de Iamilie.
OBICEIURILE CALENDARISTICE DE PESTE AN
Folcloristica a grupat, n general, obiceiurile calendai tice n patru cicluri care
corespund celor patru anotimpi obiceiuri de primvar, de var, de toamn si
de iar Alturi de aceast sistematizare exist o alta care stabile numai dou
cicluri mari, desprtite prin solstitiul de iarn solstitiul de var.
Folcloristii nostri au cutat s le grupeze n ju ciclurilor celor mai importante ale
anului, acordnd o atei deosebit momentelor cruciale ale acestor cicluri. Ast
Simion Florea Marian, care a publicat importante luc: asupra obiceiurilor, si
mparte vasta sa oper Srbtorile romni n trei volume: I. Crnilegiile
(Bucuresti, 189 II. Presimile (Bucuresti, 1898); III. Cincizecimea (Bucure;
1910).
Marele Iolclorist V. I. Propp, n lucrarea sa Obiceiul agrare ruse (Russkie agrarnyie
prazdniki,
Moscova, 196 avnd o clasiIicare proprie, explic sensurile obiceiuri agrare prin
simbolurile pe care le cuprind n: mncrur ceremoniale, actele rituale simbolice,
cntecele si poe jocurile rituale si ceremoniale.
n ceea ce ne priveste, retinem pentru expunerea noas acele obiceiuri care se mai
practic si azi pe teritoriul I cloric romnesc si care prezint Iorme interesante
de in grare n cultura contemporan. Printre acestea, nainte toate, cele din ciclul
Anului Nou, deosebit de ample si pli de semniIicatie pentru cultura noastr
popular.
Obiceiurile de Anul Nou
Studiile mai noi care tind s lmureasc nu numai seni general al obiceiurilor
legate de schimbarea anului, ci
Obiceiuri traditionale romnesti 43
dezvoltarea istoric si semniIicatia particular a |Ieritelor rituri si ceremonii care
Iac parte din aceste
obi-iuri pornesc de la modul n care s-a srbtorit, la diIerite 'oare, trecerea de la
anul vechi la anul nou si de la data nd are loc aceast srbtoare. Deosebit de
importante pen-ru noi n lmurirea acestor probleme snt studiile lui vl.P.Nilsson,
Studien zur Vorgeschichte des WeinachtsIestes, Opuscula Selecta, I, Lund, 1951)
si ale lui V. Liungmann, Traditionswawderung Euphrath - Rhein (I - Helsinki,
974; II - Helsinki, 1954).
Studiind cu srguint mersul soarelui, al lunii si al telelor, babilonienii au ajuns -
dup cum arat autorii citati - cunoasc Ioarte devreme calendarul, s
potriveasc iocoteala timpului dup soare cu cea dup lun. Dup calen-larul
lunar, anul se mprtea n dousprezece prti, Iiecare )arte cuprinznd rstimpul
de la o lun la alt lun nou. 'ele trei zile de ntuneric de la sIrsitul Iiecrei luni
au trezit, robabil din cele mai vechi timpuri, n oameni un sentiment e team Iat
de Iortele necunoscute ale naturii. Cu timpul, i au ajuns s acorde o semniIicatie
deosebit sIrsitului de un dinainte de nceperea Anului Nou. S-a ajuns la
credinta :, n zilele cnd se trece de la un an la altul, Iortele tainice ile naturii snt
n miscare si pot aduce bine sau i pot pgubi ~e oameni. Vechii babilonieni
credeau c aceasta se ntmpl n momentul de egalitate dintre zi si noapte, deci la
echinox,
aceea anul nou a nceput la ei mai nti toamna, apoi primvara. Moment de
trecere, deci moment marcant, n urul lui s-au dezvoltat rituri si ceremonii.
Durata rbtorilor de trecere de la anul vechi la anul nou era de '-15 zile.
Srbtorirea Anului Nou de ctre babilonieni a ost consemnat nc din timpul
regelui Gudea, n jurul anu-ui 2400 .Hr., n cele 11 table ale eposului Ghilgames,
care Aorbesc despre mese srbtoresti opulente la care oamenii 'eau must, bere,
ulei si suc de struguri, care curgea ruri. Datele citate arat c la baza Iixrii
srbtorii Anului
1 stau strvechi experiente ale raportului dintre om si Jatur pe care le ntlnim
uneori si n Iolclorul nostru.
altIel, la popoarele antice, nici ziua nu ncepea cum
44
Mihai Pop
socotim noi astzi c ncepe, dimineata. La vechii greci, pi la urmasii lui
Alexandru Macedon, ziua ncepea de cu sea iar la romani la miezul noptii. Acest
Iel de a socoti zilj explic de ce si n Iolclorul nostru, mai cu seam atunci J este
vorba de zilele marcate, de srbtori, seara de aj tinea, de Iapt, de srbtoarea
zilei urmtoare. A5* La romani, dup rnduiala calendarului vechi, anul 1 ncepea
la 1 martie si cel vechi se termina la 23 IebruaJ ultima zi a acestei luni. Abia n
anul 153 .Hr. se IixeazS Roma oIicial data Anului Nou la 1 ianuarie. De Iapt|
romani anul nou ncepea odat cu intrarea n Iunctie a noij consuli. Aceast dat a
oscilat n timpul republicii. Pri? reIorm a calendarului pare a Ii avut loc n sec.
VI . adic la sIrsitul regalittii. La 46 .Hr., Iulius Caesar intj duce calendarul pe
care-1 Iolosim si noi astzi, n Iorma diIicat de Papa Grigore al XlII-lea, n
1582. Intrarea c, sulilor n Iunctie, stabilit deIinitiv prin calendarul iulian
ianuarie, se srbtorea n Imperiul Roman prin sacriIica a doi tauri albi, prin
sedinta solemn a Senatului n care d demnitari depuneau jurmntul, printr-o
mas Iestiv si n mari serbri populare. Mai trziu, srbtorirea mpratul
aceeasi dat si suprapunerea cultului solar oriental al zeii Mithra dau o si mai
mare important zilei de Anul Nou , bilite la 1 ianuarie.
Dup decderea Imperiului Roman, data oIicial a zi de Anul Nou se schimb
iarsi. Biserica crestin pornesa adevrat lupt mpotriva acestei srbtori pgne
si 1 secolul IV (354 .Hr.) caut s o nlocuiasc prin presupl zi a nasterii lui Iisus,
stabilit la 25 decembrie. Totusi, sri toarea bisericeasc oIicial nu este peste tot
recunoscutl zi a Anului Nou. n Franta, n timpul dinastiei Merovingiena (481-
751) Anul Nou este srbtorit la 1 martie. Si la Vena ziua de 1 martie se mentine
ca zi de An Nou pn n 1797. J rusi, pn n secolul al XlII-lea, Anul Nou ncepe
tot la 1 m tie si se numeste Noviciok. Se pare c si noi am pstratB Ziua Dochiei
si n Zilele Babelor de la nceputul lunii inm tie urmele nceperii anului nou
primvara. Imperiul bizantB Obiceiuri traditionale romnesti
45
Hnnd obiceiul oriental, mparte anul n dou, Ahtorind Anul Nou si la 1
martie si la 1 septembrie. n Fi ropa occidental, data nceperii anului la 1
ianuarie se troduce oIicial abia n 1691, iar la noi abia n 1701. Am prezentat
aceste date n legtur cu calendarul si cu eputul anului nou, pentru a desprinde
din ele Iapte mportante pentru ntelegerea sensului obiceiurilor noastre -i a
anumitor Iorme n care ele apar. Mai nti, trebuie s tinem seama c, n zona
Mediteranei orientale, anul se mprtea n dou cicluri - de var si de iarn - si c
aceast mprtire s-a pstrat, n lumea bizantin, pn trziu. Apoi, c ji la
strmosii nostri, probabil, nceputul anului era la 1 martie, deci coincidea cu
nceputul unei noi perioade de vegetatie. El a Iost mutat la romani, printr-o
msur administrativ, la 1 ianuarie, dat important a vietii politice n statul
roman, dar a continuat s se mentin, n Iorm popular, la nceputul primverii,
cum se vede c multe popoare uropene l-au srbtorit pn trziu la aceast dat.
Felul :um au evoluat datele srbtorii ne arat c, n Iorma ei cea mai veche,
legtura cu nnoirea
naturii, cu nceperea noii perioade de vegetatie a Iost hotrtoare. Schimbrile de
mai trziu au Icut ca obiceiurile, care de cele mai multe ori nu se explic dect
prin aceast legtur, s treac la 25 decembrie sau la 1 ianuarie sau s se
desIsoare pe ntreaga perioad a celor 12 zile care constituie la noi ciclul
srbtorilor de Anul Nou.
Deprinderea de a saluta cu mare bucurie venirea anului nou, de a-1 ntmpina cu
urri, daruri, petreceri, cntece si locuri este strveche si cunoscut tuturor
popoarelor -uropene. Caracterul esential al srbtorii este bucuria si ncrederea cu
care omul ntmpina trecerea de la anul vechi a anul nou, nceputul unei noi
perioade de vegetatie, al unei 101 etape n viata lui si a semenilor si, a
colectivittii n care rieste.
A In Iolclorul nostru, ciclul celor 12 zile care Iormeaz 'arbtoarea Anului Nou
este cel mai important ciclu 'arbatoresc popular traditional, cel mai bogat si
colorat )rilej de maniIestri Iolclorice.
46
Mihai Pop
Repertoriul obiceiurilor de Anul Nou cuprinde, n Io; lui traditional: colinde
de copii - de pitri - si colinde ceat - colinde propriu-zise; urrile de belsug si
re bogat cu Plugusorul si cu Buhaiul; urarea cu sorcova; Zoi sau zuritul;
Vasilca; jocurile cu msti: Turca - Ce Cerbutul, Brezaia, Cmila, Capra sau
Malanca; jocurile ppusi; dansurile - Clutii, Bumbierii, Cluserii; ncuraii
cailor; teatrul popular cu tematic haiduceasc, teat popular al mediilor
muncitoresti cu veche tradi romneasc si, ca suprapuneri bisericesti trzii din
secol al XVIHea si al XVIII-lea, cntecele de stea, colindele re gioase si
vicleimul.
Cu durat diIerit n timp si cu variate Iorme realizare, chiar cu variatii n
cuprinderea repertoriului, ol ceiurile de Anul Nou erau variate regional.
Deosebiri regionale corespund si etapelor diIerite n care se gsea, dezvoltarea
lui, Iolclorul diIeritelor tinuturi. Rspndire geograIic a obiceiurilor oglindeste
n acest Iel si dezvoltan lor istoric, dar, de multe ori, aceste deosebiri nu se
datora numai schimbrilor care au intervenit n cursul procesului dezvoltare, ci
au existat chiar de la nceput, din moment n care s-au nchegat, n diIeritele
tinuturi, comunitt sociale locale.
Colindatul deschide, de obicei, ciclul celor 12 zile srbtorilor Anului Nou. El
ncepea n seara de ajun si I tinua n unele locuri si n ajunul si n ziua Anului
M Altdat, poate, si la alte srbtori ale ciclului. La colin particip tot satul
traditional, desi eIectiv colind doar co si Ilcii constituti n cete, brbatii pn
la o anumit vrsi mai nou si Ietele, rar de tot Iemeile si, uneori, Ietele si Ildj
mpreun.
Traditia obiceiurilor de Anul Nou cere ca Ilcii ca! colind, ureaz cu
Plugusorul si cu Buhaiul sau Iac jocuri! cu msti s Iie organizati n cete. n satul
traditional, ceata constituia dup o rnduial ndtinat bine stabilit, avea
ierarhie proprie, un conductor si un loc de ntlnire, uneoj la o cas unde se
Icea si seztoare. Ea era organizatia ca Obiceiuri traditionale romnesti
44 i,n
timpul srbtorilor Anului Nou, ntreaga viat
~biceiul de ,a colinda" nsemna, de Iapt, a merge din n cas cu diIerite urri.
El se maniIesta pregnant n Iul Anului Nou, dar nu lipsea nici la alte obiceiuri,
de lild la Clus. La baza lui st principiul pe care se nte-neiaz rnduial
convietuirii si a solidarittii colective din atele noastre de obste: toti pentru unul
si unul pentru toti. "eata ca entitate constituit reprezenta ntreaga colectivi-ate,
dup cum Iiecare cas era o entitate a comunittii. "eata ura n numele tuturor,
Iiecruia, propitiind belsug sau icordnd protectie, implicit, ntregii comunitti.
Pe lng colindat, Plugusor, Buhai, jocuri cu msti si ;eatru cu tematic
haiduceasc, crora le asigura ntreaga lolemnitate traditional, ceata organiza
petreceri si jocuri ;are, n perspectiva cslegilor, nu erau indiIerente tinerilor si
|ici chiar btrnilor, printilor. Intrnd n ceat, tnrul xecea n rndul Ilcilor.
La jocurile ciclului de Anul Nou 'etele intrau n hor, iar n timpul colindatului si
al petrecerilor e deIinitivau sau se initiau nuntile cslegilor viitoare. n nele
regiuni din tar, ndeosebi n sudul si centrul transilvaniei, ceata si-a mai pstrat
si azi rosturile raditionale n desIsurarea obiceiurilor de Anul Nou. Ceata se
constituia cu mult naintea Anului Nou. Ea si ncepea activitatea prin pregtirea
minutioas a repertoriului. IVvea deci un rol important n pstrarea si
transmiterea jraditiei. nsusirea repertoriului se Icea prin repetitii colec-ive. Se
reproducea de numeroase ori actul colindatului pen-ru a-1 nsusi. Ca si toate
actele culturii traditionale, Qojirida iu se nvta prin memorizare, cum se
nsusesc cunostintele n cultura modern, ci se preluau si se transmiteau din gene-
aUe n generatie poezia, melodia, costumatia si desIsurarea 'Iamatic a
obiceiurilor. Caracterul ceremonial al reperto-ui impunea respectarea traditiei.
La concretizarea obi-inlor, n Iiecare nou context temporal puteau interveni
chimbri, puteau aprea variante doar n limitele ngduite e desIsurarea
traditional a obiceiului si de acceptarea lectiv.
48
Mihai Pop
Se colinda si se mai colind inc, n multe locuri Iiecare cas din sat. Gazda casei
colindate era ntotdeau ntrebat dac primeste colinda. Celor care nu prime
colinda li se strigau, dup cum am spus, strigturi batjod toare. Se cnta nti o
colind la us sau la Iereastr, co care vestea srbtoarea, apoi se cntau n cas
colini gospodarului - colinda cea mare si, la initiativa cetei sau cerere, alte dou
colinde. Colindtorii erau asteptai daruri. Acolo unde colindatul se desIsura cu
respecta rnduielii traditionale, darurile erau asezate pe mas: ce Irumos
mpodobiti, carne aIumat, crnati, rachiu sau vi Iuior si bani. Dup terminarea
colindatului se ura peni Iiecare dar n parte, iar la sIrsit se multumea gazdei cuj
muie traditionale. Colindtorii erau cinstiti cu buturi mncare. In unele regiuni,
se dansa la casele cu Iete sau m unde era loc mai mult, si veneau Ietele s
ntmpine ceati colindtori. Pe ulit, ceata se deplasa cu cntece si strigai n
Hunedoara, cu bti n dub. Colindatul era si este nej mare spectacol.
Scenariul ceremonial al colindatului,* asa cum se practic si azi n unele locuri,
de pild n Tara Lovistei, 4 supunea deci o desIsurare a actului n mai multi tin
luarea de contact cu gospodarul casei pentru a prima colindtori; colinda la
Iereastr prin care se vea srbtoarea, de Iapt se dezvluia sensul actului ceremoi
colinda cea mare n cas, adresat gospodarului; colind adresate diIeritelor
categorii de vrst, de situatie sau de n Iesie; multumirile pentru daruri si colinda
de plecare i cas (cI. C. Mohanu, ,Obiceiul colindatului n T; Lovistei", Revista
de EtnograIie si Folclor, XV, 1/19' pp. 217-230; 23/1970, pp. 217-304).
n zonele unde se colinda cu dube, de pild n Hunedoa ceata de colindtori
trecea prin sat de la o cas la alj cntnd sau strignd n ritmul btilor dubelor (cI.
O. BrlA ,Colindatul n Transilvania", Anuarul muzeului etnogra pe anii 1965-
1966, Cluj, 1967).
n unele prti din Transilvania, n noaptea
de Anul Ne Obiceiuri traditionale
romnesti
49
iezul noptii, ceata se urca pe o nltime, pe un loc nalt inda n ,patru prti ale
lumii". Tot aici era si obiceiul ca 1 Cie din acelasi sat sau din satele vecine s se
ntreac ntre le. n unele zone, ceata colinda nsotit de un instrument.
rn la primul rzboi mondial, aceste instrumente erau uierul si cimpoiul. Apoi
cimpoiul a nceput s dispar, Iiind nlocuit prin clarinet, taragot sau vioar. n
Muscel, unde nu xist ceat de colindtori si bietii colind mpreun cu etele, si
azi se colind cu acordeonul.
Desi se cnt n grup, colinda este cntat la unison. n multe locuri, colinda de
ceat se cnta antiIonic. Melodia colindelor este, n general, silabic. Forma ei
este stroIic si cuprinde unul pn la sase rnduri melodice. Bogtia ritmic este
uimitoare si se obtine prin alternarea liber a grupurilor binare si ternare de
numai dou, mai rar trei valori. Scrile snt variate, multe colinde se bazeaz pe
tetracord si pentacord. ntre ritmul colindelor si ritmul unora dintre dansuri este o
asemnare uimitoare care ne Iace s presupunem c, mai de mult, colindele au
Iost dansate. Exist mrturii c, la nceputul secolului, la hutuli, unde colindatul
se desIsura n Iorme asemntoare cu cele de la noi, colindtorii intrau n case
dansnd pe ritmul colindelor.
Rostul colindatului n satele cu viat traditional era ceremonial si ritual totodat,
Ielicitare cu rost ndtinat de bun-cuviint si urare de viat Iericit si
mbelsugat, ca act de propitiere. Prin desIsurare, continut si perIormatori
colindele se grupeaz n: colinde de copii si colinde de ceat sau colinde propriu-
zise.
Colindele copiilor snt scurte, vestesc srbtoarea, Ureaz belsug n miei, vitei,
purcei, pui etc. si cer, n versuri Pline de haz, darurile cuvenite: alune, mere, pere,
colaci etc. In unele prti ale Olteniei si n Transilvania, copiii, numiti PHari,
atingeau cu bete sau nuiele stlpii portilor, usorii usilor d5 Aa grajduri si hambare,
grinda casei si scormoneau n Carbuni pentru a aduce noroc si belsug. Colindele
lor semnau Cu cele amintite pentru romani de Du Cange (Glossarium mediae et
inIimae latinitatis, Paris, 1844, III, p. 962).
50
Mihai Pop
n colindele de copii, urarea este ntotdeauna direcd concret n enumerarea celor
dorite si a darurilor preti Ele au un caracter general, se potrivesc tuturor si se
cntai Iel la toate casele.
Copiii si tineretul colindau uneori si colinde cu ca hazliu. Acestea, rspndite n
Iolclorul occidental,
snt putin numeroase n Iolclorul nostru.
n colindele propriu-zise, colindele de ceat, urarea indirect. Explicit este doar
multumirea pentru da
Colindele propriu-zise sugereaz urarea n versuri
trebuie,
ObiceiuritradiionahwmneA----51
L1 marele text unitar al obiceiurilor de ventualitti ce ar putea s advin, citate
Aului solutiile rituale sau poetice prin care bunei rnduieli a vietii colective
sa
care cat
. ni marcheaz cei patru timpi ai colindatului, rbStTmodeXeremonialului se
pstreaz nc rotund, C'dreSiIc Wlor membn ai IamUiei sau ai comum.atr,
eM"ui, gospodinei, Ilcau.ui opilului, tinerilor
sugaciului, vduvei,
vorbesc despre ntelepciunea gospodarului, despre bogBn uanjiui, pescarului,
soldatului, nstrinam ui e . gospodriei, despre viata patriarhal tihnit, despre
vitejii. oun(je de doliu care se cntau la casele in care s j Ilcilor, despre
Irumusetea Ietelor, despre logodne si nuJLembru a\ Iamiliei mort de curnd.
minunate pe care le descriu n mbinri de idil si cntec er Amploarea
colindatului si gseste explicatia n cad terul de ,zi la anul" adic de Iestum
incipium al Anului Ne n Iond al ntregului ciclu de 12 zile. Acest caracter a dat
oH ceiurilor de Anul Nou nuanta de ceremonii deschise, prir mbru al Iamiliei
mori ae cui mu.
Aceast adresare direct a dus la o mare varietate de Sipuri, la o mare diversitate
Ap nhiecte. n
Iolclorul
de subiecte. In
&elSAHeSSS
"olului pe care acestea l nciIreaz se cere inca desciIrat,
toare pentru nnoiri. Tot ce se ntmpla n timpul ciclului ta-um se Cere desciIrat si
sensul colindelor cosmogonicA
buia s aib caracter augural pentru anul care ncepea. Micoiindeie traditionale
strvechi vorbesc, intr-o am A bine zis, tot ceea ce, n virtutea lucrurilor bine
rnduite legendar, despre lume si stihii, dar, mai cu seama, e pA societtii
traditionale, se prevedea c va adveni n anul trei domenii din viata satului
vechi: viata gospo areasc , A nou trebuia s Iie citat sub o Iorm sau alta. Sub
Iorma aBdiIeritele ei aspecte, puterea si Irumusetea tinI ri \erAezia goric a
colindei sau Plugusorului, sau sub Iorma cu renBsi iubirea vzute din perspectiva
viitoarei casatorii. o( niscente de rit a Turcii sau a jocurilor cu msti si a altor
acilcolindelor este de o mare Irumusete. Unele imagini sm , rituale, pentru a
cpta valoare propitiatoare. Sub IordBndoial, vechi simboluri, Iorme
ceremoniale ajunse pr spectacular pentru noi astzi, att de pitoreasc a
oHcizelare la o mare desvrsire. Ceea ce caracterizeaz poezA ceiurilor ciclului
de Anul Nou asistm, la nivelul metalingABcolindelor este o atmosIer de
optimism n care sm or A al riturilor, poeziei sau jocurilor, la marea repetitie a tot
ceMlate dorintele si nzuintele oamenilor. Uptimis &
ce oamenii vor Iace n spectacolul real al vietii lor dintr-ui limitele Iabulosului, iar
credinta n viitorul Iericit es e a 1 an. Acest sens proIund al srbtorii trecerii
dintr-o perioad,puternic si de plastic exprimata, incit imp de vegetatie n alta, a
obiceiurilor ciclului celor 12 explic valentele de Iecunditate si Iertilitate ale
actelor, di si pe cele cu caracter matrimonial si chiar Iunerar. Explic ce, n nordul
Transilvaniei, Miorita, cntecul despre jertI zidirii si altele apar sub Iorm de
colind. Ele nu snt cntec epico-lirice sau epice de curte deczute la Iorma de
colinde mplinirea urrii. , , it,ai *\
Cercettorii, Ir s tin seam de sensul global al Anului Nou ca Iestum
incipium, cred ca s-a ajuns~ la marea varietate de subiecte a colindelor datorita
Iaptului ca in cursul veacurilor alte categorii ale Iolclorului, alte ntualun s-au 52
Mihai Pop i
contopit cu colindatul, dup ce si-au pierdut caracter sine stttor. Ei caut s
stabileasc legturi ntre colinde descntece, Iarmece de dragoste, vechi cntece de
srbtcj cntece de nunt etc, desi aceste legturi snt Iormale sjj datoresc
similitudinilor din sistemul de gndire traditiona elementelor comune de
vocabular cultural, repertorii! unitar de simboluri.
Totusi, unele texte de colinde par a vorbi despre rituri j mult disprute. AstIel,
Waldemar Liungmann (op. jt p. 851) Iace o apropiere ntre colindul romnesc de
alege ca mprat a tnrului ostean si obiceiul antic al aleg regelui Saturnaliilor, a
crui existent n zona noastr atestat la anul 303 d. Hr. la Durostor, prin
uciderea lui Das (vezi si P. Car aman, Obrzld Koledowania u Slowan Rumunow,
Krakow, 1933, p. 374). Fr ndoial c ac colinde, care pot trimite la uciderea lui
Dasius, citeaz si I ceiul pstrat pn de curnd n Europa Occidental si la I
vecinii nostri din vest, de a alege ,regele carnavalulA ReIerindu-se la colindul n
care se vorbeste despre ntrece de cai, P. Caraman arat c astIel de ntreceri se
Iceai Boboteaz n satele muntenesti de pe malul Dunrii si Ia legtura ntre ele
si ntrecerile de cai care se Iceau la roma n ziua a treia a Calendelor (Substratul
mitologic*
srbtorilor de iarn la romni si slavi, Iasi, 1931). Tot el Ia legtura ntre reIrenul
,Flori dalbe de mr"
si obice pitrilor si al Sorcovei, presupunnd c altdat, n loc nuiele si bete
mpodobite s-ar Ii Iolosit mldite nIlorite (j mr. El observ c, pn nu demult,
la tar se puneau n cald mldite de mr pentru a nmuguri pn la Anul Nou. i
comuna Toplita, subzona Reghin, a existat pn de curnd j obicei de retinere a
roiului de albine. Acest obicei era nsoti de cntece asemntoare colindelor (cI.
G. Sbrces ,Obiceiuri, cntece si jocuri magice din comuna Toplita'I Revista de
Iolclor, II, 1-2/1957, pp. 157-166). Faptele citati arat c, analizate cu grij si n
perspectiv comparatista textele colindelor de acest Iel pot Ii surse de inIormatii
pen
Obiceiuri traditionale romnesti
53
ractici care au disprut sau care s-au modiIicat n asa Iel, 1 t snt greu de
recunoscut la prima vedere. Colindele au pstrat pn astzi una dintre cele mai
vechi . e aie poeziei populare romnesti. Desvrsirea lor Iormal s-a realizat,
Ir ndoial, n cursul veacurilor, la nivelul ntregii comunitti romnesti, nu
numai a celei rurale. Numai astIel ne putem explica de ce poezia colindelor se
situeaz ca Irumusete la acelasi nivel cu poezia medieval a Europei Occidentale
romanice. Aceasta ne ndreptteste s
Icredem c poezia colindelor pstreaz ceea ce a creat mai de seam literatura
romneasc medieval, nainte de a aprea primele texte literare scrise. Lucrul
ne pare natural cnd ne dm seama c este greu de conceput ca un popor care
avea o organizare de stat, politic intern si extern proprie, creatii de art
monumental s nu Ii creat poezie n limba national, chiar dac aceast poezie
nu a Iost scris, ci s-a pstrat numai oral.
Dup cum arat Al. Rosetti (Colindele religioase la romni, Bucuresti, 1920, p.
18) denumirea colindelor vine de la kalendae-le romane, dar kalendae are la baz
verbul latin calare ( a vesti), sens pstrat n colindele noastre care vestesc
srbtoarea (cI. V. I. Propp, Russkie agrarnyie prazdnikL Leningrad, 1963, p.
36).
Legturile poeziei colindelor cu poezia medieval occi-
I dental nu au Iost nc artate si constituie o problem de viitor a Iolcloristicii
noastre comparate. n schimb, legtura obiceiurilor noastre de Anul Nou si, mai
cu seam, a colindelor cu unele obiceiuri similare ale popoarelor slave vecine a
Iost de mai multe ori discutat de slavisti. Fr a relua dlscutia problemei,
trebuie s amintim remarcabilul studiu al 1 A. N. Veselovski, (Razyskanie v
oblasti russkogo duchov-ngo stiha, Petrograd, 1887) si studiul lui A. A.
Potebnea (Obiasnenie malorusskich i schodnych narodnych pesen, II, Warszawa,
1887). Folcloristul romn P. Caraman a emis 'Poteza originii colindatului n
obiceiurile de substrat ale geto-dacilor.
54
Mihai Pop
Obiceiuri traditionale romnesti
55
Colindele de pitri, a cror desIsurare am descris, mai nainte, cuprindeau, n
Iostul Mehedinti, urri ca acgl ,Bun-i ziua lui Ajun / C-i mai bun' a lui
Crciun / xm ceas bun! / Porci grasi unsurosi / S-i mnnce ornA, sntosi. /
Boi trgtori, / Stupi roditori, / Cai ncurtorj Oile lnoase, / Vacile lptoase. /
Pui de gin, / Pui de ra Pui de toate animalele, / Bani si sntate".
Urarea pitrilor din Hunedoara notat de Schmi Tibold (A hazai olhsg
kolindakolteszete, Budapesj 1913) era asemntoare ca structur, lexic si sens:
, crbuni n vatr, / Attia boi n poiat, / Cti crbuni n val Atti petitori la Iat, /
Cte pietre pe ru, / Attea stoguri gru. / Cte aschii la tietor, / Attia copii dup
cuptor".! seamn cu urarea copiilor care nsotesc n Maramuresj Boboteaz, pe
cei care merg cu botezul: ,Cti crbuni vatr, / Attia petitori la Iat, / Chiraleisa
Doamne. / pene pe cocos / Attia coconi burduhnosi. / Cte peri gin, / Attia
coconi la slnin", ,Chiraleisa" este un reIr ce vine de la grecescul Kirie Eleison.
Dup cum am artat, colindele de pitri mai cun nc o categorie tematic,
versurile cu haz n legtur conditiile colindatului si cu darurile: ,Noi umblm si
co dm, / Si nimic nu cptm, / Numa o coaj de mlai / Fc de nou ai, / De
cnd o Iost mosu crai. / Roztoare de covat De cnd o Iost moasa Iat". In
scenariul ceremonial al colindelor, unele texte vorb despre desIsurarea
obiceiului, n timp si spatiu. Despre tim si conditiile colindatului vorbesc
colindele de zori sau zurit. Tipul muntenesc al colindelor de zori, n varia
culeas n Tonea, judetul Ialomita (Ion Creang, IX, 4/191| p. 108) ncepe n
mod asemntor cu Cntecele Zorilor de nunt. Aceasta Iiindc Iiecare rit
comport un moment trezire n dimineata zilei ce urmeaz dup ziua desIsur
ritului: ,Voi, zori de ziu, / Si de miez de noapte, / Voi nu siliti / De v
revrsati, / C noi n-am umblat / Nici n-a colindat". n alt variant se
accentueaz, ca si n une variante din Plugusor, c junii nu si-au terminat nc
coli Obi
| Voi zori de ziu / Ce v revrsati // Cocosi n-au cn-
dat/1pop n-a tocat, / Juni n-au colindat, / Si noi tot umblm, / tat este sate, / Tara
jumtate".
Intervine apoi un element tic a crui valoare de simbol strvechi este clar: aIj
ndtorii vd doi vulturi suri care se lupt peste munti r alti n unele variante,
lupta se d pentru un mr de aur. n ltele, vulturii snt unul de argint si altul de
aur. Colindtorii K vneaz si i aduc la casa unde colind: ,Si noi i-am adus, /
(Cred la dumneavoastr, / C-aveti Ieti si Iete, / Fetele s-i poarte, / S-i poarte-n
cosit, / Bietii- n islice. / Bun dimineata! / La multi ani!". Urarea de la sIrsit
Iace legtura cu tipul zorilor din Transilvania care este mai amplu si mai 'bogat
n imagini poetice.
Varianta cntecului ardelenesc de zori pe care o citm a Iost culeas de A. Viciu
n comuna Cetatea (Colinde din Ardeal, Bucuresti, 1914, pp. 35-36): ,F-te
vesel, / Domnu bun, / Domnului bun, I C ne vin da junii buni, / Junii buni
colindtori, / D'uspciorii lui Crciun, |uspciorii oaspeti, n.a| / Lui Crciun
lui btrn, / n vestmntu mohort, / Lungu-mi, largu-n pmnt, / Pe la poale-i
polijit, |polijit poleit, n.a|, / Pe de margini mrgrit, / Jur-prejur de mnecele /
Lucesc stele / mruntele; / ntre doi umeri ai lui / Lucesc doi luceIerui, / Dar din
Iat si din dos, / Dar din Iat ce-a lucear? / Lucea soare cu cldur. / Dar din
dos ce mai lucea? / Lucea luna / cu lumina. / Junii buni asa griar: /-Si-am
venit noi junii buni, / Junii buni, colindtori, / Noaptea pe la cnttori, / Si-am
venit noi ctilin, / Ca soarele pin senin!/ Cesti domni buni asa griar: / - Ia
sriti n cea grdin, / C-n gradin-i / si-o stupin, / n stupin / si-o Intn, / n
Intn-i / aPa lin. / Ap-n vedre veti lua, / Rupe-un Iir de trandaIir / Si-un
strapsor de busuioc / Si veniti voi lin, mai lin, / Rnd n nnd s ploaie-n rnd, /
Ca vara mai greu plound, / C mi-s sIintii adormiti / Si sIintii s-or desteptare, /
SIintii porti ne vor deschide, / Jupne mese-or ntinde, / Fete mari Iclii
aprinde,/ Aazda-n cas ne-a primi / Cu bun dar ne-a drui / C-un colac A gru
curat, / C-o spat de godinat, |spat de godinat cstit de porc de un an, n.a| /
C-o Ierie ras-n mas / Si cu
56
Mihai Pop
doi-tri d-argintei./ Rmi, gazd, sntoas / Cu colinda vj loas!".
Aceast colind de zori este construit, ca si alte cnt din cadrul obiceiurilor
legate de muncile de peste nl pild cntecele de seceris sau unele descntece,
pe descrie actului ritual. Se descrie, n mod Iabulos, desIsurarea lui si apoi se
amintesc darurile pe care colindtorii urmea s le primeasc. Urarea este
nvluit n testura de miestrie artistic a povestirii, care azi ni se pare aproajj
Iantastic, despre junii lui Crciun, care ,rouream" proureaz". Pentru cei care
credeau altdat n valoari ritual a urrii, aceast poveste avea un sens precis,
Iieca imagine reprezentnd cndva, poate, nu numai un simbol ii lat, ci chiar un
act ritual cu valoare simbolic. Pentrul ntelege poezia colindei trebuie s
ncercm s dezghioca ntelesul imaginilor simbol, s vedem ce obiceiuri si
sensi} se ascund n spatele lor, despre ce realitti culturale si vald spirituale de
alt dat ne vorbesc.
Gazda se bucur c i vin buni colindtori n zori de Snt primii care intr n
cas n aceast zi mare n care ord, care vine primul, Iaptele care se ntmpl
primele, trebuie! Iie de bun augur. In toat zona sud- est european a exist
obiceiul Polaznicului, al brbatului care trebuie s int primul n cas n ziua de
Anul Nou si s ureze ,La mi ani!". Folclorul nostru pare a Ii cunoscut si el acest
obid dar el nu a Iost studiat temeinic. n orice caz, ,uspcior btrnului Crciun
amintesc Polaznicul. nItisarea btrnJ lui Crciun este mitic. El poart
,vestmnt mohor (mohort purpuriu), culoare socotit si azi, n unele locui
proprie numai solemnittilor deosebite. Vesmntul ampli cuprinde ntreg
pmntul, probabil pentru a nItisa simbolA puterea gospodarului. Stelele care
lucesc la mneci, luceIer dintre umeri, soarele de pe piept si luna din spate snt
semr ale Irumusetii si brbtiei care apar si n alte colinde. Ele amintesc si
mantiile de mare solemnitate ale mpratilc bizantini si nu par a Ii niste imagini
gratuite. Btrni Crciun apare, ca si n alte colinde nItisnd pe gospodari
Obiceiuri traditionale romnesti
57
"TApatriarhal, n toat splendoarea cerut de un cntec 'atU re menit s
sublinieze solemnitatea srbtorii, "inea'lui este, poate, singura imagine pe care
Iolclorul
aAIicat a pstrat-o despre eroul creator de cultur, enta lui att ca pesonaj, ct si
ca nume este strveche, restin. Etimologia numelui se cere revizuit acum cnd
t'm c la albanezi kraciun se numeste butucul care se pune
vatr pentru a trece Iocul din anul vechi n anul cel nou. "uvntul este de
substrat si el denumeste nu numai rbtoarea, ci si eroul principal al ritului
colindatului.
,Uspeciorii" cu rol de polaznic vin n cortegiu, ,ca nersul soarelui n senin",
comparatie cu valoare simbolic. i ndeplinesc un rit pstrat att n poezia
colindelor, ct si n ealitate n unele zone. n acest rit intervin elemente cunos-
ute si din alte rituri agrare: Intna, apa, Iirul de trandaIir, tlparul de busuioc,
rouratul care aduce ploaie grea de var. Darurile amintite n colinde, desi n
lumea credintelor
trvechi au avut rosturi simbolice, snt darurile reale pe care e primeau
colindtorii.
Intre colindele de zori si cele care vestesc srbtoarea Iinittile snt evidente. O
astIel de colind din Ardeal, dresat gospodarului, arat clar rostul obiceiului
(G. Breazul, "olinde, Bucuresti, 1938, p. 41): ,Veseleste-te, domn bun, / Rlorile
dalbe, / Flori de mr, / C v vin si junii buni, / Junii uni colindtori, / Ciocnind
pe la chiotori. / Asa mndru-mpo-biti / Cum snt pomii nIloriti. / Cnd n cas
au venit, / - asa toat' s-a veselit. / Dar daru ce-si aduc? / Cruce sInt-n nna
sting / Si de-a dreapta busuioc / Si la bru un spic de I, / La pieptare trandaIir. /
Dar darul cui l-or dare? / ruce-or da btrnilor, / TrandaIirul Ietelor, / Busuioc
Iecior, / Gru or da cmpurilor".
In aceast colind, urarea este dezbrcat de orice ele-nent Iantastic si
exprimat, ca si n alte cntece legate de nuncile agricole de peste an, doar prin
obiectele care o sim-nzeaz. Junii buni, colindtori asemuiti pomilor nIloriti,
Par si aici cu rolul Iastuos al polaznicului. La intrarea lor asa se lumineaz, se
nveseleste. Fiecare dar, destinat unei
58
Mihai Pop
anumite categorii, poart o semniIicatie precis. Busuioci trandaIirul snt druite
Ilcilor si Ietelor ca semn al viitoa cstorii, grul gospodarului pentru rodirea
cmpului, crJ element nou de provenient crestin, btrnilor. Si reIren este aici
un simbol de Iertilitate si Iecunditate. Mrul apa cu acelasi sens ca si n
ceremonialul de nunt. Valent-prenuptiale ale colindelor apar aici, ca si n cele
adres Ieciorilor si Ietelor, clar. Alte valente legate de viata de Iar nu lipsesc nici
ele. De altIel, din constatrile de teren, pud spune c, de obicei btrnilor,
vduvelor, vduvilor li se ch colinde cu teme legendare sau apocriIe.
O alt colind, de data aceasta din Muscel, dese potentnd realitatea, Ir s
introduc elemente Iantastic bogtia n grne si vite a gospodarului: ,Ia sculati,
sculat Voi boieri bogati, / De mi v uitati / Pe-o gur de vale / vi se pare / Tot
soare rsare; / Soare nu rsare, / Ci vou! vine / Tot cirezi de vaci; / Vacile
zbiernd, / Vitelusi sugijl Din codite dnd, / Codite-nvoalte, / 'Nvoalte,
rsucite, / aur poleite. / Ia sculati, sculati, / Voi boieri bogati, / De mi uitati, / Pe-
o gur de vale, / Vou vi se pare / Tot soa rsare; / Soare nu rsare, / Ci vou v
vine / Tot turme de! Oile zbiernd, / Din codite dnd, / Cu codite-nvoalte
'Nvoalte rsucite, / 'N aur poleite. / Ia sculati, sculati, / boieri bogati, / De mi v
uitati / Pe-o gur de vale / Voui se pare / Tot soare rsare; / Soare nu rsare, / Ci
vou: vine: / Herghelii de cai, / Caii necheznd, / Murguleti sugwj Din codite
dnd, / Cu codite-nvoalte / 'Nvoalte rsucite, / j aur poleite. / Ia sculati, sculati, /
Voi boieri bogati, / De ml uitati / Pe-o gur de vale, / Vou vi se pare / Tot soare
rsar Soare nu rsare, / Ci vou v vine: / Tot care de gru, / Ca scrtind, /
Crusi mind, / Din bice trosnind. / Ia scula sculati, / Voi boieri bogati, / De mi
v uitati / Pe-o gur : vale, / Vou vi se pare / Tot soare rsare; / Soare nu rsare
Ci vou v vine, / Murgu-mpodobit; / Cu Mu poleit, / Cu A de argint" (T.
PamIile, Cntece de stea, vicleime, sorcovei plugusoare ntocmite spre Iolosul
tinerilor, Bucuresti, I.I p. 15). n aceast colind, care ureaz belsugul
gospodrie, imaginile nu trebuie s Iie neaprat simbolic Obiceiuri traditionale
romnesti
59
oot Ii si exagerri poetice voite, menite s sugereze mai
puternic urarea. ...
Colinda nchinata Iericim casnice ncepe tot cu o nvo- are si este construit pe
acelasi sistem de repetitii:
Doamne, ice-n ceste curti, / Ceste curti, ceste domnii, / Ceste dalbe vistierii, /
Mi-au nscut si mi-au crescut / Doi meri da-mpletiti, / De toamn sditi, / De
var 'nIloriti, / La tulpini de meri, / Mese de boieri / Si de negustori / Beau si-mi
chiuiesc, / Dantul dntuiesc. / Dantul cine-1 trage? / Icea cest domn bun, / Bun
jupn Ion / Cu o can-n dreapta, / Cu toiagu-n stnga, / Toiag rsuceste, / n sus
mi-1 azvrleste, / n palme-1 sprijineste, / St si priveste: / Ferice de mine / Si
de-ai mei printi, / n zile ce m-a nscut / Parte mi-am avut / De taic, de
maic, / De doamn tnr, / De cnd m-a luat, / Bine m-a purtat, / Cu cmsi de
in / Guler baibaIir. / Si nc mai m poart, / Cu zbune albe, / Albe de
bumbac, / Cu nasturi cutati / Pe piept revrsati. / Sus n vrI de meri, / Prin
dalbele Ilori, / Legat mi-e un leagn, / ntr-nsul cine sade, / Doamna
dumnealui / Coas-mi, chindiseste, / Bru verde 'mpleteste, / Trage-mi cte-un
Iir, / Rupe-mi cte-un mr, / Mrul rsuceste, / n sus l d'azvrleste, / n palme-1
sprijineste, / St si Iericeste: / Fericean de mine, / Si de-ai mei printi. / n zile
ce-am nscut, / Parte mi-am avut, / De taic, de maic, / De domn tinerel. / De
cnd m-a luat, / Bine m-a purtat. / Cu rochii rjluite, / n spate rscroite. / Si-nc
m mai poart / Cu bete de zale, / Lsate pe sale, / Cutite cu bolduri, / Lsate pe
solduri. / Ice-acest domn bun, / Bun jupn Ion, / Fie sntos, / El si doamna lui".
Colinda este expresia traditionalei vieti de Iamilie bine unduite din satul
patriarhal. Cntat unei perechi, ea are dou prti, una pentru sot si alta pentru
sotie, n care ,Iericirile" se repet n Iormule
paralele. Colinda ncepe prin imaginea celor doi arbori mbrtisati care apare n
basme si ln "alade ca
simbol al iubirii supreme. Aici arborii snt mari,
5ci simbolul iubirii coincide cu simbolul rodirii si al
cstoriei. Brbatul este cel care conduce dansul si tine
Olagul pe care, n semn de brbtie, l azvrle n sus si-1 spri-
60
Mihai Pop
jin n palme ca n unele basme si, probabil, si n unele ril de conIrerie, Iiindc n
limba englez club nseamn att cq Irerie, ct si simbolul ei, toiagul. Sotia, n
leagn de mtl st n vrIul mrului, ca si Ietele din colinda de logodi Coase si
chindiseste pentru sot. Si ea Iace un gest de istetii aruncnd mrul, si el simbol
indiscutabil.
Colindele care se adreseaz tinerilor, Iecioriloj nsurat si al cror erou este junele,
au, n general, tei eroice: lupta cu leul, vntoarea cerbului tretior, a ciutalii ,Ir
splin", a cprioarei, a boului sur, a dulIului de rril Tot Ilcului i se adreseaz si
colindele care povesti despre jocul calului, despre ncurarea cailor, despre nl
cerea dintre cal si soim etc. Pe cnd n colindele crd adreseaz gospodarului sau
tinerilor cstoriti si care au tem viata mbelsugat si csnicia Iericit domin
atmosIe idilic, n colindele care se adreseaz tinerilor este doj nant atmosIera
eroic.
Imaginea Ilcului Irumos, Ft-Frumos, eroul Iabulos traditiei noastre populare,
se regseste si n colindele n ca mama si caut Iiul, dar acestea apartin unei alte
categoi solindelorjjAJIasLrinmg`
Unele colinde cu tem vntoreas au ajuns, printr-o repartizare a repertoriilor n
Iunctie apartenenta social, asa-zise colinde proIesionale; eldj cnt vntorilor si,
mai nou, chiar braconierilor.
P. Caraman arat c tema luptei cu leul se gseste nun n colindele romnesti (op.
cit, p. 63). Colinda care ara tem lupta cu leul este, de Iapt, un cntec de
gloriIicare eroului tnr, poate un rest de practic a unui strvechi rit initiere. Ea
nu ncepe prin invocare, cum ncepeau colind citate pn acum, ci prin enuntarea
Iaptului pe care l trata: ,Pleac june la vnat, / Florile dalbe, Ilori de m Urmeaz
apoi justiIicarea actiunii. n aceast parte avem imagine a satului patriarhal n
hotarul cruia intr leu stric ,vit de mldit" si ,stlpri de busuioc". Cele do
plante par s Ii avut o strveche semniIicatie ritual. Da am presupune c sntem
n Iata unui cntec de initiere, Iu cu leul ar Ii o prob a brbtiei. Leul putea s
reprezinte
Obiceiuri traditionale romnesti 61
" ~Ttja strveche a oamenilor, ntruchiparea unei Iorte 011 vnice' despre aceasta
vorbeste, de pild, o variant din rtndiul de cmpie, Transilvania (Viciu, op. cit, p.
58) n care ntlnim versurile: ,Nu stiu, leu-i / Nu stiu, zmeu-i!".
Varianta pe care o citm este din comuna Pestenita, Hateg (Vechi cntece de
vitejiA Bucuresti, 1956, pp. 27-28):
Leu n sat c si-o tunat, / n grdini c s-o bgat, / Prad mare ce-o Icut, / Ce-o
Iost bun tot o mncat, / Si stlpri de busuioc. / Vine june din vnat, / Si mi-s d-si
prnzuia / Si mi-cuta-i povestea: / Leu n sat c si-o tunat, / Si-n grdini c s-o
bgat, / Prad mare c-o Icut, / June dac auzea, / Nici nu-mi sta / Nici nu-mi
prnzea, / Si de loc mi chibzuia, / Tinse mna pe Igas / Si-mi lu arcu de-ncordat,
/ S-o lu calea-nainte / Tot pe urma leului, / Pn-n vrIul muntelui, / Gsi leul de-
ador-mit, / Sub un spine d'nIlorit".
Pn aici, colinda se desIsoar pe un ton si ntr-o atmosIer de sat patriarhal.
Aceasta reiese nu numai din relatiile de Iamilie, ci si din ordinea gospodreasc.
Satul, ca majoritatea satelor vechi, avea pmntul de cultur, holdele si livezile n
imediata apropiere a caselor, a gospodriei. Colinda capt ns o tonalitate de
basm de ndat ce leul se trezeste si ncepe disputa cu tnrul erou:
,Pn june chibzuia, / Leu din somn se pomenea, / Si din gur-asa-mi gria: / Da
tu june, ce-ai gndit / De la mine ai venit, / Om merean de pe pmnt? / Eu am
venit s te-ntreb / Sau n pusti s ne puscm, / Sau n sbii s ne tiem / Sau n
lupte s ne luptm?".
Prin versul: ,Om merean de pe pmnt" colinda ne S|tueaz deodat, ca si n
basme, pe alt trm. Omul me-rean-mirean este un simplu muritor, unul care nu a
Iost uns, nu a Iost nvestit. VrIul muntelui spre care se ndreapt junele, locul
unde sade leul, este, ca si n basme, n aIara sIerelor umane, cum snt spatiile unde
locuiesc reprezentri
ologice. Ar Ii nc un argument care s ne Iac s credem ca n aceast colind
leul este o ntruchipare a Iortelor Potrivnice, deci c ea apartine stratului mitologic
al poeziei astre. n aceast colind tema este o ntrecere, o lupt
62
Mihai Pop
dreapt ntre erou si ntruchiparea Iortei potrivnice, ca sj basmele n care eroul
lupt cu balaurii: ,Leul
rupse sjj rspunse, / Nici n pusti nu ne puscm, / Nici n sbii nA tiem, /
Numa-n lupte ne luptm". Lupta nu este, ca n basme, menit s ucid pe
adversa ea este curat, atribut care ne duce mai mult spre modul a gndi n
sistemul riturilor, spre sensul strvechi al ntrecei Colinda continu mai mult n
atmosIer de strvechi ir dect de basm:
,Se luptar, se luptar, / Se luptar-o zi de var, / Cnd \M Iu-n apus de sear, /
Cum aduse leu pe june, / Cum aduse jo| l puse, / Se luar-a doua oar. / Cum
aduse jun' pe leu, / Cui aduse, jos l puse / Si-i tip zgarda de gus. / Bag mna
buzunar, / Scoase-o sIoar de mtase, / mpletit-n cinci sase, / Ca si-o Iunie de
groas, / La leu pe grumaz o trase"
Si Iunia de mtase este ca cea din balade, de pild cntecele novcesti.
Necesitatea gloriIicrii eroului t actiuni apropie colinda de planul epicii eroice.
Versurile care urmeaz ne dau imaginea unui hq mbelsugat si contin
gloriIicarea eroului. Ele ne readuc atmosIera patriarhal a satului:
,S-o lu pe Olt la vale, / Prin Inete pn-n brate, / Si ps grne pn-n brne. / Cin'
pe june mi-1 vedea, / Toti pe e Iericea: / Ferice de cest biat, / Cum aduce un leu
legat, / legat, nevtmat / Nici n pusc nu-i puscat, / Nice-n sbii m tiat, /
Numa-n lupt c-i luptat! / Ferice de maica lui, / scldat s-o nIsat / Ci aduce-
un leu legat".
Mai mult dect apropierea dintre colinde si basm, ideea c unele colinde ar Ii
expresia poetic a strvechilor mit capt, pentru studiul general al colindelor,
o importnd mai mare dect simpla transpunere a unor motive sau imagiij dintr-
un gen n altul. Viata idilic a satului traditional sa, vitejia tinerilor eroi este
prezentat ntr-o atmosIer plin dj culoare, potentat pn la Iabulos, pentru a
da urrii sens; proIund pe care aceasta l are n Iolclorul traditional. M. Gor
aIirm c poporul prezint n acest chip n cntecele povestirile sale visurile si
nzuintele nemplinite. Aceastj Obiceiuri traditionale romnesti
63
Iost sustinut si de Iolcloristul german Andrei Jolles VAiinIache Formen, Jena,
1929). n viata poporului, colinii 1 au sub acest aspect, n esent acelasi rost. Si
astzi, cnd ! ui strvechilor obiceiuri s-a sters si cnd se d o nou se rDretare
urrii, ele constituie o ncurajare, o mbrbtare 10 tru cei care le ascult sau
pentru cei crora li se dreseaz. Totusi, predominanta elementului epic Iace ca
unele colinde s treac usor de la rostul de cntec de urare la rostul de simple
cntece povestitoare. Urarea strveche devine un simplu obicei srbtoresc
cruia cntecul povestitor i d mai mult solemnitate. Colindele avnd ca tem
vntoarea cerbilor si a cprioarelor, si ele, poate, tot resturi poetice ale unor
strvechi rituri de initiere, snt Ioarte bogat reprezentate n Iolclorul nostru. Snt
Ioarte Irecvente pn astzi cele n legtur cu vnarea ciutei nzdrvane, a
cerbului tretior si cele cu metamorIozarea voinicului n cerb.
Colinda la care ne vom opri a Iost culeas n Peceneaga, Macin (Vechi cntece
de viteji, Bucuresti, 1956, pp. 25-26):
,Leroleo! I Cerb s-a ludatu / Si s-a rouratu / Leroleo. I La margini de sat, / C
nimeni nu stie / Di-unde iarb-mi paste / Si ap cnd bea. / Si Gheorghe-l
voinicu / Pi-acolea-mi tre-ceare / Pe cerb mi-1 zrea, / Acas-alergar, / Arcul ce-
si luar, / Arcul s-o sgeat, / La vnat s-mi ias / Joi de dimineat, / P nori si
p ceat".
Imaginea din urm aminteste pe cea att de cunoscut n Iolclorul nostru din
balada lui Iovan Iorgovan:
Si el s-mi vneze, / Ziua, toat ziua, / La margini de sat, /
De-o urm c-mi dar / Urma cerbului; / Urma c-i lua, / Tot
dln deal n deal, / Si din vale-n vale. / Urma c-i ducea / Tot
din piatr-n piatr / Si din stan-n stan / Urma-i povrnie, /
La ru, la pru, / Unde-i apa lin, / Petrele rsun, / Di-unde
iarba-mi creste / Fir gitneste, / n patru s-mpleteste. / Sub
Aun mlinu, / Susu-i Irunza deas, / Jos i umbra groas. / Si
morghe-l voinicu, / Pi-acolea-mi trecea, / Pe cerb mi-1
area, / Zcnd rumegnd, / Namiaza-si Icnd".
Schema potrivit creia se mbin motivele nu este mult esebit de cea a
colindei despre lupta cu leul. Doar
64
Mihai Pop

urmrirea vnatului este mult mai amplu expus. Acea: prilej s se realizeze unele
imagini pe care le
vom ntlni* cntecele lirice. Ca si leul, si cerbul st sub copac, ,Un ci mlin", care
de data aceasta este
o alt expresie a trm mitologic n care omul nu ptrunde dect prin rituali
,ir si cal Varianta abund n hiperbole *" ATr bbesti cu tematic eroic. Ceea
ce
ropru bi -eosebeste
ZL de cntecele epice eroice este economia Ilosesc Cloacele de realizare.
Caracterul care P'A1* *
este dus uneori pn la Iorme eliptice si -~wntetic al Agm orocedee de poezie
medieval:
Voinicul nu vine cu intentia de a lupta ca eroii din basmelltest realizri si P
veregat, / De
stlpul din grajd. /
"-,., j- 1- n: /hLi. ,l. -i o*,; tu mui leat, / J-j b .. r
i t , ~..A;A A5ci
ca un vntor din lumea real: ,Si Ghiorghe-l voinicu / genunchi cdear, / Arcu-
si ntindiear, / Arcul si-o sgeai Pe cerb mi-1 izbea / La spate din dreapta. /
Cerbu-n srear / Si se blestema: / Ochisorii mei, / Vedea-i-as sriti,\ mare-
azvrliti, / De valuri btuti, / De maluri trntiti".
Animalul care blestem preIigureaz, sub Iorm lsare cu limb de moarte, ceea
ce mitologii numesc tel mentul animalului, secvent simbolic din strvechi ml de
constructie sau de constructie mbinat cu cstorie, m tru c nu este vorba numai
de constructie, ci, nainta toate, de Iamilie si gospodria ei. Ca si n colindele cu
voinicul coboar cu vnatul n sat:
,Si Gheorghe-l voinic / Tinta-i petrecea, / Tinta-i $ sgeat. / La cerb nvlea, /
Pe cerb mi-1 lua, / La spate
Stai tu
murg lega .
/ La grajd c-si
/ Ton Ft-
Frumos,
)ar Cin"te/"aDin .ur-i griar: / Murgule, murgule, / Mnc, AergeaW C vreau s
te vnz, / Pe care de gru / Si pe buti
rIde Pstav'; postav
rosior:-AvA i-nsor. / Curtea
s-mi
I Si mai Vgrar / Stpne, stpne /
Tu m-ai rcii, cu Irncn,
aduti am
Turcii ne tiar, / Frncii ne Irngeara.
ircn, cu uiucii, / i~*~
4ulti cai, multi voinici, / Tot cai hrniti, / Si cai potcoviti
iu nehrnit / Si nepotcovit.7 Noi zoru-1 A.am. / n ma:
Icr,,t,. -l vedeam, / n mare
ream, / Marea de-am trecut-o, / Lungis, curmezis, / Marea la o Iloare. / Eu snt
vinovat, / La mijloc de mare / Eu m-am iedicat, / De-o mrean, / De-o pan, /
Mreana-i rosioar, / ana-i glbioar. / Eu de m- am silt, / La mal am iesit. / Si ce
d / Poal de
dreapta, / Si cu el pleca / Prin sirai de sate, / Prin satele rar 7 , T j c;zmeiOr /
VrI de buzdugan, / Poal de
Cu Ietele mari. / Prin satele dese / Cu Iete
mirese. / Nimi Si ti-am rsuIlatu, / Pe-o nar g
de soare, / Si-una de
nu-1 vedea, / Numai Ileana-1 vede, / l vede-1 Iericeste: / - JAntTDin'nrIam
suIlat / Si ti-le-am uscat! / Ion ce-si graire. cean de el / Si de maica lui, / Zile ce-a
nscut, / Partea `4mgule murguie, / Mnc, te- ngras, / C eu nu te vnz, avut, /
De taic, de maic, /De-o cherne de cerb. / Cu crnI ' ' c""A ctnne.. /1
lui / Nunta s-si ridice, / Nunta si nuntasii, / Si toti megiasj
Cu chelciaua lui, / Curti s-si sndruiasc, / Curtea si curtasBAnd preotj boteaz, /
Lumea crestineaz, / Noi c ne-ncer-Si toti megiasii. / Cu cornita lui / Face-as
Iurci la curti / " .
. A.*A: / c; i or
unghiaua lui / Face-as phrele / 'Nchin boieri din ele, / 'I* si Iericesc. / Si
Ghiorghe-l voinic / Fie sntos!".
Felicitarea, urarea, ncepe, ca si n colinda luptei cu lei dar este ampliIicat prin
motivul testamentului animaluM GloriIicarea eroului apare, n acest tip de
colinde, mai dirJ legat de tema cstoriei si de constructia casei noi.
Dintre temele care arat brbtia voinicului tnr,
vom mai opri asupra aceleia care se leag de obiceiegrab Q atmosIer de oaste
Ieudal. Alturi de voinicul ncurrii cailor. Citez o variant munteneasc
construit
J, / Cu cinzeci de cai, / Tot cai hrniti, / Si cai potcoviti. / u nehrnit / Si
nepotcovit. / La sir ne puneam, / Pe-o martine luam, / Nainte ieseam. / Fal c-ti
Iceam, / Si mie si tie, / i cin ne vedea, / Toti ne Iericea: / Ferice de el, / Si de
mama i / Calu-i de-i cal bun."
n aceast colind urarea se adreseaz unui tmar voinic we se pregteste n satul
traditional pentru
ncurarea cailor, AmosIera colindei nu este totusi a satului patriarhal, ci, mai
66
Mihai Pop
lupttor nenvins, de voinicul vntor iscusit, apare voi clret nentrecut.
Vntoarea si clria erau n trecut mai rspndite la tar dect astzi si orice
tnr care dor intre n rndul brbatilor trebuia probabil, potrivit rnd stesti
traditionale, s le stpneasc. Tema ntrecerii Obiceiuri traditionale romnesti
67
. ,ita vuu liaB,J, I Mneci largi boare Icnd, / Cercei Ibeni zbrnind" (A.
Viciu, Colinde din Ardeal, Bucuresti, , a j25). Imaginea poetic plin de
miscare este a Ietei m ritat. ; A A
Imagini asemntoare gsim si in cntecele de nunta. De
i- ----------o-i:A /ti;\. cu::
Tmaeini a
probelor ne poate duce spre strvechi rituri de initiere! " ntr.un cntec al
miresei din comuna Sliste (Ilia): ,Stii n Iaza de cristalizare a colindelor
noastre, n Iorm pj" 'a spuS; / s nu te preumbli / Pe ulita noastr / Cizme
ropotind / Pinteni zornind, / Rochile sIarmind '.
Adesea, n colinde, voinicul este asemnat cu un pun, imagine Irecvent pentru
un brbat Irumos la
mai multe topoare. Ea apare si n cntecele de nunt, si n cntecele Brice. Tema
celor trei voinici care
asteapt Iata la Intn este Be Iapt o indicatie pentru optiunea matrimonial a unei
cate-
romneasc, probabil c astIel de rituri nu au mai exl
dect n Iorma lor cavalereasc. Totusi, este de presupt,
vntoarea si ncurarea cailor s Ii Icut parte
ndtinatele ndeletniciri pe care un tnr trebuia s
cunoasc atunci cnd intra n rndul brbatilor, Iie c voi
se cstoreasc, Iie c voia s devin ostean. Un nou ni
apare n aceast colind, motivul luptei cu turcii si cu IrIcorii sociale. Cei trei
voinici ca ,trei puni" reprezint cate-
pe care-1 vom mai regsi si n alte colinde de cstorii proIesionale marcate
simbolic prin reIeriri la Iaptele
iecrei categorii: ,Unul sulita strjeste" - osteanul, ,unul oiman netezeste" -
vntorul, ,unul crti dalbe citeste" -:rturarul.
Una dintre cele mai rspndite colinde care se cnt btelor de mritat este
colinda n care Iata sade n leagn de ptase si coase si chindiseste pentru
logodnicul su. -eagnul este asezat n chip Iabulos n ,vrI de verde isinel", n
,coarnele boului negru" sau n ,coarnele cerbu-r tretior" ca n aceast variant
din AreIu, Arges (Ion Creang, III, 6/1910, pp. 166-177):
,Cetioar, cetioar drag. / Oltul mic mare-a venit / Si de ii n-are, / Plvioar
ce-mi aduce, / Tot cpestre / Si capete de haiduci. / Printre brazi, printre /
'Noat cerbul cel tretior, / Si de-noat coarne-si arta. / Dar n coarne ce mi-s
poart? / Leagn verde de ptase. / Dar n'nuntru cine-mi sade? / Sade Ioana
cea Iru-,;asa'` Imaginea Oltului mare care aduce plvioar o ntl-1 m unele
cntece haiducesti, iar imaginea cerbului care
Frncii snt popoarele romanice apusene, genovezii saul ciatii. Se pare c
denumirea este bizantin. Si la grei Ioloseste astzi popular denumirea pentru
toti strl apuseni. Motivul trecerii peste mare este o hiperbol nei sar scoaterii
n relieI a voiniciei calului, care ns s-ar pi s vin dintr-un Iond strvechi de
mit preromnesc. SIa colindei, prin reIerirea nemijlocit la ncurarea cailor,
arai poate mai clar dect n colindele anterioare, cum acest vt motiv contine, de
Iapt, urarea nemijlocit.
n grupul colindelor care se cntau Ilcilor si Ietele*' perspectiva cslegilor,
din cauza contaminrii variantelo, evolutiei de Iunctie si de structur pe care
diIeritele c le-au suIerit n timp, colindtorii diIeritelor locuri nu beau pe cele
care se adreseaz Ilcilor de cele adrd Ietelor. Asociatiile de idei reIeritoare la
subiect IaA lucrurile s apar conIuze.
n scene idilice, n peisaj de sat romnesc patriarhal, 1 tinere petrec si asteapt
s le vin logodnicii. Sau Ia
tinere vin la Intn unde se ntlnesc cu cei trei voinici diIlj pm publicat a
revista Seztoarea (I~ 6 /1892, p. 160). care snt puse s-si aleag viitorul sot.
In unele subiecte! Este aceeasi imagine pe care
o gsim n unele variante acestor teme Iata vine la Intn: ,Cu cizmele tropotind,
Je cntecului epic srbo-croat Kosovska Devojka, Fata din m
S, g
arta n coarne un leagn de mtase, o ntlnim ntr-un asA b Mihai Pop
Kosovo, care si caut iubitul pe cmpul de lupt si vedel Svinica tulburat
aducnd beretele cu pan ale ostasilor s n unele variante ale acestei colinde, Iata
sade n le de mtase, coase, chindiseste si cnt. mprteasa o aug si d seama
c nu cnt ,un cntec mojicesc", ci ,un ci mprtesc" pe care, dac-1 va auzi
mpratul, ,Pe tine ti iubi / Pe mine m va ur, / M-o bate, m-o schingiui". mp,
teasa i trimite ,Tot surori dup surori, / La urm mnuj de Ilori, / Fac Ioana
atta bine, / Atta bine pentru mii S-mi ostoaie din cntat / C-mpratul-i la
vnat, / La vq la plimbat / Vine vremea de'nturnat". Fata ns i rspu c nu cnt
pentru mprat, ci pentru c este ,Fat logoc Cu toat zestrea gtit". Si descrie
alaiul de nuntasi care, s o ia. ntr-o variant din comuna Bogza, Mole
(Seztoarea, XIII, pp. 112-113),
dup ce se Iace aluzii nuntasii care vin s-si ia mireasa, revine motivul ntlnitI
colinda cu dulIul de mare: ,Astzi, mine, / Nunt-mi vi Nunt-mi vine s m ia, /
S m ia din aste curti, / Si treac peste munti, / Peste munti, la alte curti / La p,
necunoscuti, / La alti Irati, la alti printi. / Si pe mine c i pune / Chelreasa
banilor, / Stpna argatilor, / Ni printilor, / Si sor bun Iratilor, / C-asa-i legea din
bt Din btrni, din oameni buni". Ca si n attea cntece dii clorul obiceiurilor,
elementul descriptiv domin, realii este transIigurat doar att ct o cer necesittile
moment solemn. Apare prima imagine a nstrinrii, trecerea ,J munti la printi
necunoscuti". Aceast imagine o vom rj n aproape toate cntecele de nunt si
apoi n Ioarte nsj cntece lirice, pn la cntecele de ctnie. Din ea se nastj alte
conditii ale realittii si cu alte potente, cntecul lir nstrinare. Foarte interesante
snt si versurile care situatia Iemeii mritate n noua Iamilie. Imaginea este ,
Iamiliei patriarhale n care rolul Iemeii era precizat n vir statutului categoriei n
structura neamului. Situatia statu, astIel artat deosebeste colindele de cntecele si
strigrt de nunt care vorbesc despre relatiile nor-soacr. Nu ,
Obiceiuri traditionale romnesti
69 jutm
importante snt versurile: ,C-asa-i legea din btrni, / "trni din oameni buni," care
exprim ideea c nunta, ia era mplinirea Iireasc a unei rnduieli traditionale line
stabilite.
Un alt ciclu al colindelor de logodn si de nunt este
la care are ca tem raptul. Tnrul voinic pleac s-si aute nevasta, s o rpeasc,
n unele colinde dincolo de iadurile Diului, adic ale Vidinului: ,n cea tar a lui
Banat, / Jnde-i omul mai bogat", n altele, peste vadurile Brilei. 3anatul este, Ir
ndoial, Banatul Severinului si tnrul roinic l vede din perspectiva omului care
vine dinspre Balcani. Colinda poate s Ii avut altdat reIerent concret n tnumite
realitti istorice. Desprins de locul si timpul reIe-ential, cum se ntmpl adesea
n poezia oral povestitoare, ealitatea a trecut tot mai mult n atmosIer de
legend, nd Vadul Diului a ajuns Vadul Brilei, Banatul nu mai ivea nteles pentru
oameni, si, ntr-o variant gsit de Fudor PamIile ntr-un manuscris brilean,
versurile ajung: ,n acea parte, / D'albinate, / C snt sate, / Mai bogate, / De :nd
lumea neprdate". ,D'albinate" este un atribut al atelor, misterios n atmosIera
legendar a colindelor, Ir ens real, cuvnt creat ulterior, prin etimologie
popular, din ,Banat", care nu mai avea nteles. AstIel de schimbri se ntmpl
uneori n colinde. ntr-o colind culeas recent, 'echea si att de Irumoasa imagine
,La cel mr mare rotat" i devenit: ,La cizmar mare rotar".
Colinda care are ca tem rpirea miresei este culeas din ona Pitesti, Arges (Ion
Creang, IV, 9 /1910, p. 260):
,Din Vadurile Diului, / Mrului cu Ilorile dalbe / St Ion mr clare, / P'un clut
cam alb de spume, / Si se ceart tot u wrcii, / Tot cu turcii si cu Irncii. / S-i dea
turcii vadurile / 1 luncii corbiile. / Se certar zi de var, / Zi de var pn-n ara. /
Se certar si se luar: / Luar turcii vadurile / Si ;lncn corbiile. / Le luar si le
trecur / n cea tar a lui anat, / Unde-i omul mai bogat / Si Ietele mai Irumoase. /
Ate-n tar de-a-si robi / Robi trei zile de var / Si trei nopti 3lra iar, / Robi un
plean de juni voinici / Si alt plean de
70
Mihai Pop
Iete mari / Si altul de nevestele / C-s n tar multiceL Obiceiuri traditionale
romnesti
71
i-Ai.A uimi / Ai anui uc icvcsitic / Aa-s ni \xia iiiumci, j t / Fratii lui l-o
ntrebat: / Ce mortita tu
poItesti. / Nevestele zdropind. / Dar n urma tuturor / Tare-mi vjge | S" ca
mpuscat, / Ori din sabie
dumicat, / Ori s-1 cociut / Si-i aduce o cuconit, / Cuconit smedioar,
/jS""1 dinSUSgai puste, / Ori s-1 puie ntre tpuse. / Alt codita
glbioar. / Pas-i capu de Ilorinti, / De Ilorintjaie- / IIli poItesc / Ci din
pusc mpuscat / Si din sabie bani mrunti, / Urechiusi de strulechiusi /
Degetele de
ioarte nU *---------' A rAr' I*" mpi
oItesc p
;trigatctre ei: / O, dragi Irtiorii
mei,/De s-o s mor eu, / Nu m
'ngropati n temeteu, / Si-mi Tare-mi
vine tot plngnd, / Tot plngnd
moarte-si rugj
Fata alb zgriind. / Cine-mi st s mi-o mngie? / StAtm?'a `ntul meu, /
Nu n verde tintirim / C- ntre morti Ft-Frumos, / Pe-un cal mndru-
btios; / Taci, Mario,lpatl "A / Nici n dalbul temeteu, / Numa-unde-oi zice
eu: / mai plnge, / Nu te iau roab s-mi Iii, / Ci te iau doamn sF01 Il Strm
" ' '"" ' T"" *"
Iii, / Doamn bun-a curtilor, / Nor bun printii
Ion Ft-Frumos, / El s Iie sntos.'
vrIll muntelui, / Sub crucea molidului. / In strunguta XTiVi n staulul oilor. / Si-
n trcutul mieilor / Si- n jocutul letilor. / Si voi numai s-mi puneti / La / si la
cap trmbitare. / Fluierul si-a - XTiVi n staulul S
Cumntica Iratilor, / Fratilor, surorilor, / Gazd cltorii , / cj.n urma gletilor. / Si
voi numai s-
mi puneti / La Tnn Ft-Frumos / El s Iie sntos" I mel or Il- re / si la cap
trmbitare / Fluierul si-a
Hcioare
ele
Am citat aceast colind n ntregime nent a c I
-* ..-,----x.x; 2 .S 1PT S,COa,t?,uiera, / Cnd vor suIla vnturi grele / Si-mi
Iluiere hori
de
. / Si numa s-or d'auzi / Oile cele cu lapte, / M-or hori ergnd pe sate. / Oile cele
cornute / M-or hori vara la unte. / Cele biete miorele / M-or jeli vara cu jele. /
Crucit a legna / Si oile m-or cnta. / Oile s- or tocmi-n rnd / Si ..i-or paste pe
mormnt. / Ele numa c s-or zice: / Ia-n scoal tpne, scoal / Si ne scoate la
pripoare, / S bem ap din ;voare. / S ne pastem crbunei / S ne nastem
mielusei. / lielusei cu coarne-ntoarse, / Cum s oile Irumoase. / C de nd ai
adormit, / Iarb verde n-am pscut, / Ap rece n-am ut. / Ei acas s-o venit, /
Mama lor i-o ntrebat: / Cel mai ic unde-o rmas? / Tot pe vi si pe vlcele / Cu
oile cele
relieI unele asemnri cu oratiile de nunt. Ele dep imaginile sau versurile
cltoare si privesc ntreaga structie a colindei. Ca si n oratia de nunt care
ncepe prezentarea unei vntori sau a unei ostiri care plea lupt, si n aceast
colind partea nti prezint o expei de rapt, de la care se trece ns n chip
Iiresc la desert alaiului de nunt. Robii vin Iluiernd, hore nvrtin zdropind ca
si nuntasii, iar mireasa vine n cocie ca alaiurile de nunt. Chiar plnsul ei nu
este neaprat pl unei Iete rpite, ci plnsul ndtinat n ceremonialurild nunt
traditionale. Imaginea din urm, pe care am mai \\
nit-o, este, de Iapt, Iormula de urare pentru colindele! ele,/Tot pe vi si pe
hrtoape, / Cu oile cele schioape".
logodn si cstorie. V.I. Cicerov crede c si n colinde, cai Dup A A Ad&
A aceastSi variant, asemnarea cu
n cntecele de nunt, vntoarea si alaiul ostsesc constil )alada esIe totala
Deosebirile
provin doar din
un simbol al cstoriei (op. cit, p. 150). ehnica |& dg realizare a colindelor,
care
Ioloseste cu
Dintre variantele tipului de colind cu tem mioritl nult mai mare economie
mijioacele de expresie si n care
citez varianta maramuresean culeas de TibJ iesIsurarea este mai mult
punctat dect descris n detaliu.
Brediceanu: ,Sus n vrIul muntelui, / Hai linu-i linu, / S Dintre celelake
colinde legate de proIesii se cer men-
crucita bradului, / Erau trei pcurrei / Cu oile p'ng j ionate: colinda
vamesului si colinda pescarului, ale cror
Doi mai mari, unu mai mic. / Pcurarii tin un sIat, / Pe exte nu le vom analiza
ns.
mai mic l-au mnat / Cu gleata la izvor, / Pn ce-or Ii* sobor; / Cu gleata
dup ap / Pn'ei or Ia judecat. / prins a vorovi: S-ntoarc e nu le vom analiza
ns.
n poezi& colindelor au ptruns n timp
elemente de A nitologie crestin Felul n care
elementul crestin ptrunde
rovi: /Pe unul l-om omor! /Si pe cel mic i-o moj n obiceiul si poezia
colindatului este divers si arat c oile / C'o rtcit bietele. / Oile le-o nturnat /
Ds
72
Mihai Pop
ptrunderea s-a Icut pe mai multe ci si, poate, n di etape. n Iormele pe care
noi le presupunem a Ii cele vechi, colindele rmn neschimbate si doar numele
erd este nlocuit cu numele unui sInt. AstIel, n colindele n intervin motive de
metamorIozare, cerbii sau cerbul sig variantele cele mai vechi, Ieciorii unui
unchies btrn Ieciori de mprat, si abia mai trziu cerbul devine i Sntion din
legendele crestine. n colinda pe care Bel Bartok a cules-o de pe v superioar a
Muresului si care i-a inspirat tematic Can ProIana: ,Cel unches btrn, / El c si-
o d-avut / Iiusori. / El nu i-o-nvtat / Nice vcrasi, / Fr'el i-o- nvjl Muntii la
vnat. / Punte si-au d-aIlat / Urm de cerb majj Att a urmrit, / Pn' s-au rtcit /
Si s-au neItinat / Il cerbi de munte. / Drag ticutu lor / Nu si-au mai rbdat / Si
si-au luat / Pusca si-au 'ntglat / Si-n munti au vnat. / Pn si-au d-aIlat / Nou
cerbi de munte. / 'Ntr-un genunche-o si Tras-au s-i sgete. / Cerbu cel mai
mare / Din grai si-o, gat: / - Drag ticutul nostru, / Nu ne sgeta, / C noi t lua /
n cesti coarne razi / Si noi te-om tipa / Tt din mi munte / Si din plai n plai / Si
din piatr-n piatr, / Tot tr Iace. / Ticusoru lor / Din grai si-o strigat: / - Dragi
Iiutii Haideti voi acas / La micuta voastr, / Cu dor v astea Cu msuta-ntins /
Cu Iclii aprinse, / Cu pahare pi Cerbul cel mai mare / Din grai si-o grit: / -
Drag ti nostru, / Du-te tu acas / La micuta noastr, / C co; noastre / Nu intr
pe us / Fr' numai prin munte; / Picio noastre / Nu calc-n cenus, / Fr' numai
prin Iru: Buzutele noastre / Nu beau din pahare, / Cci beau izvoare" (C.
Briloiu, Recenzie la Bel Bartok, Mei der Rumnische Kolinden, Bucuresti,
1938, pp. 12-13).
Care va Ii Iost sensul strvechi al acestei minunate leg pstrate n colind, nu
stim. Poate c aceast colindj ntlnit perpetueaz pn astzi un mit de initiere
c asteapt nc descoperirea. Colinda vorbeste, n orice despre lumea unor
credinte potrivit crora vntorii,
Obiceiuri traditionale romnesti
73
ste pragul tainelor pdurii, intr n mit, se preIac n trC Si aceste motive ale
metamorIozrii par a se lega, n 061 l le lor cele mai vechi, tot de credinte
totemice. Dar, dac ;m aceast colind prin perspectiva teoriei lui M. Gorki , .
joi|es, regsim n ea poate una din Iormele cele mai S' hi de exprimare poetic a
dorului de libertate, de salt Hncolo de contingentele cotidianului. Paralela
metaIoric om-animal, pe care o regsim aici, apare de attea ori n cntecele
lirice, cnd viata omului este pus Iat n Iat, de pild, cu viata cucului, ca n
attea cntece de primvar.
Colindele care povestesc despre Iacerea lumii, colindele cosmogonice, snt
menite s dea celor care le ascult un rspuns la ntrebarea care i-a preocupat din
toate timpurile pe oameni: cine si cum a Icut lumea? Aceast ntrebare a
cptat, n credintele si mitologia popoarelor lumii, dezlegri diIerite, altele dect
cele oIerite de stiint astzi. Colindele noastre care exprim acest mit nu snt
totusi lipsite de interes pentru cunoasterea dezvoltrii conceptiei despre lume a
omenirii, pentru elementele de Iantezie pe care le contin si pentru realizarea lor
poetic.
Am vorbit, cnd am descris obiceiul, despre ntrecerile ntre cetele de colindtori.
Aceste ntreceri se Iceau prin cntarea unei colinde grele sau a unei colinde mai
putin cunoscute. n unele locuri existau chiar tipuri aparte, colindele de price, de
pricin, care vorbesc despre ntrecerea dintre juni n ndeplinirea unor probe de
virtute tinereasc. La Almas-Sliste, Hunedoara, cetele care se ntrec se asaz n
cerc si cnt antiIonic colinda de price. nceputul colindei anunt ntrecerea:
,Juni cu juni se- ntlnir, / June, junelui Un'' Juni la juni vor colinda, / Daru
mare ce vor da". Apoi, n r~o atmosIer Iabuloas, colinda ncepe s descrie
ntre-rea; Prima prob este ncurarea cailor, nc o atestare a beiului. De altIel,
junele care-si joac calul pentru a-si ata voinicia si iscusinta este eroul multor
colinde. A doua " ba apare mai rar n alte tipuri de colinde, este ntrecerea
ragerea cu arcul: ,Tip mna pe tureac, / Scoase arcul a~ncordat, / D'ncordat
bine gtat, / Cum i bun de sgetat. /
74
Mihai Pop 1 e
Juni la juni de mi-1 ddea, / C li-i drag a sgeta / Peste J maic-sa, / Cam n ciuda
soacr-sa".
Versurile vorbesc iarsi despre un obicei care a disprut. Poate este o prob de
brbtie n momentul tnrul trece n rndul Ilcilor de nsurat. Tragerea cu 1 s-a
mai pstrat nc n unele locuri n ceremonialul cstorie. Proba a treia este
numrarea celor nou verii ,tot btute-n chipurele". Colinda se termin cu ol
adresat cetelor: ,S cntm cu sntate / Pe la gazde, /1 toate", adic pe la toti
gospodarii din sat. Urarea vor despre Iaptul c n satul traditional ceata era
obligat! colinde pe la toate casele. Aceasta pentru c, n conce culturilor de tip
Iolcloric ca si n a celor medievale europa comunitatea era un tot, un sistem, si
nu.o sum a prti Fiecare parte reprezenta ntregul si ntregul era
respona pentru Iiecare parte a lui; individul reprezenta comunit, si comunitatea
rspundea pentru Iiecare membru al ei.
Pentru a completa expunerea asupra poeziei colinda trebuie s ne oprim si asupra
urrilor pe care le Icea o la Iiecare cas atunci cnd primea darurile.
La romani, darurile care se Iceau la calendele Ianuaria erau reciproce. La noi, n
Iorma popular,
predcj nau mai mult darurile ce se Iac celor care vin cu urarea, apar ca o
rsplat pentru urarea Icut. Acesta era rj darurilor si la Plugusor, si la
cntecele de secer si chi alte obiceiuri. Si la nmormntare, de pild, bocito
neproIesioniste, cnd erau chemate s boceasc, desi Iceau parte din Iamilia
celui mort, erau rspltite cu lud care li se ddeau de poman. Nu erau
proIesioniste, ci ,numite" care, ca si starostele la nunt si ca si alte categ din
ierarhia satelor traditionale, ndeplineau, potrivit st! tului lor, rolul care le
revenea atunci cnd situatiile cerea intre n rol. Aluzia la rsplata care li se
cuvine apare si n surile de ncheiere pe care lutarii le cnt la sIrsitul c celor
btrnesti.
Primul dar care se ddea colindtorilor n Io: traditional a obiceiului era colacul,
el nsusi semr Obiceiuri traditionale romnesti
75
. .toal roadelor bogate. Multumirea pentru colac se )ClSU8teaz deci asupra
acestor dorinte ale
colectivittii de
eCltori. P- Caraman aIirm c: ,motivele agrare nu apar gncU,n coiindele de
Crciun, ci se
concentreaz toate n alte Vceiun nrudite cu colindatul, cum ar Ii plugusorul" (op.
42). Fr ndoiai
c, n tematica att de bogat si de ' iat a colindelor noastre, pline de urri
indirecte pentru ecolt,
subiectele agrare nu apar att de evident ca n colin-lele rusesti, de pild, dar
aceasta nu se datoreste
numai exis-entei Plugusorului, ci si caracterelor proprii colindelor loastre. Totusi,
aceste subiecte nu
lipsesc. Le gsim, expuse je plan Iabulos si mbinate cu motive care azi ni se par
Ian-astice, n colindele
pentru gospodar. Iat o astIel de colind le pe valea de jos a Muresului: ,Scoal,
scoal, gazd mare, / a
capu drumului mare, / La Imtna cu trei izvoare. / )umnezeu pe-acolo zboar / Si
pseste prin rzoar. /
Ap-n ;ur a luat, / De-artur s-a-ndurat / Holdele a rourat / Si din ;ur-a cuvntat:
/ Cresteti grne
pn-n brne, / Si oveze ct de lese / Si secri pn-n subtiori / Si porumbii pn-la
grind". Dup
nceputul n care elementele de viat real se mbin u personaje mitologice, cu
zeitti de mitologie
precrestin, urnite n terminologie crestin, apar clar elementele de rit grar.
ncheierea pare luat dintr-o
incantatie pentru recolte 'ogate. Ea seamn Ioarte mult cu imaginea lanurilor
ogate prin care trece
tnrul care a biruit leul si cu un ntec de cunun de secerat din Silvestru-Mures.
Multumirea pentru daruri o spunea, de obicei, cel care
onducea ceata. El multumea pentru Iiecare dar n parte,
nntr-o Iormul versiIicat care seamn mult, ca stil si ca
de recitare, cu oratiile de nunt. Iat cum multumea
~entru daruri ceata de dubasi din comuna Sliste,
Unedoara: ,Feciori, Ieciorii dubei, / Sculati-v n capetele
.or, / n tlpile picioarelor. / Pn noi am colindat, /
mnu gazd bine s-a gtat, / De-o lun, de-o sptmn, /
Aai Vlrtos de ast sear bun. / Cu un colac de gru curat, /
-lte Psri peste el a zburat, / Cte ploi l-o plouat, / Cti nori
rurat, / Attea stoguri s dea Dumnezeu, / La domnul
76
Mihai Pop
gazd, / Attea si mai mult". Urma apoi, pe acelasi multumirea pentru carnea de
porc, butea de rachiu si pe darul n bani. ntr-o variant din Geoagiul de
Hunedoara, culeas ndat dup primul rzboi mon multumit pentru darul de bani
este actualizat. Nu sa vorbeste despre traditionalii taleri, despre taleri unguiu care
si ei, la timpul lor, au Iost un element nou, ci despn ,Sut de lei romnesti, / Care
iau Icut la Bucuresti, jI Banca National Romneasc".
Poezia popular, chiar si n genurile ei cele mai con. vatoare, nu rmne deci
indiIerent Iat de modurill Iormele noi de viat, ci se nnoieste n chip Iiresc.
n poj colindatului, aceast nnoire nu este att de evident ci genurile nelegate
de obiceiuri. Poezia colindatului pstJ Ioarte multe elemente si Iorme de viat
veche. Em adreseaz ,junilor, domnilor si boierilor". Boierii din colii erau, de
Iapt, nu numai boierii n acceptia limbii literari toti tranii liberi. Pn nu
demult, n Maramures! adunrile obstesti, tranii se adresau unii altora cu voi
,Cinstiti boieri". Sotiile lor se cheam si astzi, ca sit Fgras, ,borese", adic
boierese, iar copiii lor ,coconi"!
Multumirea la daruri era recitat, nu cntat, deci I alt tonalitate dect colindele.
Versurile snt mai liw ntlnim versuri de 10 si de 12 silabe, rare n cntecul nos8
popular. Ele snt recitate ntr-un ritm sacadat si, desi presrate cu vorbe de glum,
constituie un element solei al obiceiului.
n unele prti din Transilvania, multumirea la colac, A urarea cu Turca, seamn
tematic cu poezia plugusoiw Ele ne oIer, ca si Plugusorul, povestea versiIicat a
pi J
Cum am spus, acolo unde colindatul se Icea dup daI traditional, ceata trebuia
s colinde n Iiecare cas. Fiejl gospodar era obligat s primeasc colinda. Celor
car* primeau colinda, dubasii le strigau strigturi batjocorite) uneori adevrate
blesteme, deci exact opusul urrii. Schi Tibold public un astIel de blestem din
Hunedoara: | cuie n coperis pe sindril, / Attia soareci pe mas Obiceiuri
traditionale romnesti
77
. e pereti, / Clctur s aveti". Caraman numeste
Bure cnPCt al obiceiurilor de Crciun si Anul Nou acest aspeiA
descolindat".
Dup cum s-a vzut din prezentarea colindelor adresate ilor obiceiurile de Anul
Nou nu erau numai urri de belsug Si bunstare, ci si urri pentru viitoarele
cstorii re n satul traditional, se ncheiau n cslegi, adic n rstimpul care
urmeaz imediat dup cele 12 zile n care se srbtoreste Anul Nou. Este deci
natural ca ntre poezia colindelor si poezia obiceiurilor de nunt s existe strnse
legturi. Numeroase motive si imagini poetice snt comune celor dou genuri. n
brosura Starostele sau datini de la nuntile romnilor ardeleni, publicat de Ion Pop
Reteganul (Gherla, 1891), se gseste un cntec pe care-1 cnt drustele
acompaniate de lutari n cortegiul nuntii, Cntecul Gogei. ,Goge" sau ,govie"
nseamn n Transilvania mireas, iar verbul ,a gogi" nseamn a jeli, a se plnge.
,Fetele, de prere de ru c se despart de mireas, ncep a o gogi, adic a o jeli,"
spun T. Frncu si G. Candrea n Romnii din muntii Apuseni - Motii (Bucuresti,
1888, p. 163). Tot acolo, un cntec spune: ,Gogea, gogea si nu prea / Pare-ti bine
c te ia". n Moldova ,a gogi" nseamn a sta trist, abtut si se spune att pentru
oameni, ct si pentru psri (vezi H. Tiktin, Rumnische Deutsche Worterbuch, p.
690). n sudul Transilvaniei, n Fgras, Trnave si Sibiu, ,a desgovi" nseamn a
scoate cununa miresei si a-i pune crpa de nevast. Cuvntul este de origine slav.
n vechea slav govejo, goveti mseamn a se nchina religios, a se pregti prin
post pentru
n ac* ritual. n rus, ucrainean si bulgar nseamn a posti \ r- E. Berneker,
Slawisches ethnologisches
Worterbuch, Heidelberg, 1924, pp. 338-339).
' Unul din motivele cntecului gogei este identic cu cele
unite n colindele de Iete: ,Iese mama gogii / n mijlocul
W~ / Si se roag ctre soare: / Soare, soare, Irtioare / Tine
are ziua mare, / C-am o Iat cltoare / Si-napoi ne-ntorc-
re- / Peste munti la alte curti. / La printi necunoscuti, /
a surori Ir de durere, / Si la Irati nechemati".
78
Mihai Pop
Motivul apare des n cntecele de nunt din Ardeal. nt cntec de nunt din
Maramures (Tiberiu Brediceanu, op p. 188), mama miresei sade: ,La stlputu
vranitei, / Se re la sIntu soare, / Are o Iat ductoare, / Peste munti, la c curti, / La
printi necunoscuti, / Rndu-n cas nu 1-a Focut, rusine i-a Ii". n alt cntec de
nunt, de data ac din Fgras, motivul se mbin cu imaginea Ilcului ca colinde
si las calul priponit pentru a merge s joace n Ietelor de sub pomul rotat: ,n
grdin sub nucet, / curge- apa-ncet, / Toti caii beau si mnnc, / Numai mirelui, /
Nici nu bea, nici nu mnnc, / Fr rincheaz duc / Peste munti la alte curti, /
La printi necunoscuti"A Tot att de Irecvent este n colinde si n cntecejB nunt
si imaginea n care ,rndul Ietelor" este asemuit J ,rndul merelor". Forma pe care
o capt ntr-o colind jl Lesnic, Hunedoara, este identic cu cea din cntecekB
nunt: ,Pn-s mere micutele, / Stau Irumos pe crngureB Dac merele mai
cresc, / Cad pe jos si putrezesc. / D-a rndul Ietelor, / Ca si rndul merelor. / Pn-s
Iete micutele Li-i drag la printi de ele, / Dac Ietele mai cresc / Strinii!
ndrgesc" (S.V. Drgoi, 303 de colinde, p. 83).
Prin unele motive si imagini poetice, colindele se apro,ij si de balade, de basme si
chiar de cntecele lirice. As A l d
OhirrmrUradiporiale romnesti 79
dintre diIeritele cntece legate de obiceiuri Se mai
Arile oinuc diIeritele g
trundeA aIinittile dintre obiceiuri. Cum se va expnea * v A ntre coUnde si
obiceiUnle
legturi si
se "- : t. iu exista egaiun ?i m"v. v-A ,
vedea mai A mundle agricole, iesirea la holdele verzi si
legate
relev doar un astIel de motiv, al nstrinrii. Cnteculi care-1 cnt Iata care
sade n leagn de mtase, din colindq pe care-1 aude mprteasa, este, de Iapt,
un cntec nstrinare: ,Ci eu cnt maliniloru, / De doru printiloru? eu cnt a
braziloru / De dorutu Iratiloru; / Ci eu cnt aL riloru / De dorul suroriloru. / Si
eu cnt a spiniloru, / De doi veciniloru. / D-asa cnt de Irumosu / De se las
codru-n josu Si-asa cnt de cu jale / De pmntul se clatin" (S. Drg" 303
colinde cu text si melodie, Craiova, 1931, p. 51).
Cele cteva exemple, putine Iat de proportii Ienomenului, arat c ntre
diIeritele genuri ale poezia noastre populare exist puternice ntreptrunderi, c
rntecele de seceris.
Cele dou mari si importante domenii din viata satului t aditional, rodul
pmntului si belsugul turmelor, pe de-o r rte si pe de alt parte, ncheierea de
noi cstorii, menite s asigure bratele necesare muncilor n agricultur si
pstorit, dar si continuitatea neamului, Iolosirea si sporirea bunurilor agonisite
stpneau altdat o mare parte a gndurilor si actiunilor omenesti. n cadrul lor,
practicile menite s duc la ndeplinirea dorintelor, s mpiedice tot ceea ce ar
putea Ii pgubitor si cntecele care exprimau aceste dorinte nu se suprapuneau
ntmpltor, ci se grupau ntr-un sistem de actiuni urmrind acelasi tel. n acest
sens, cred c putem vorbi deci, n Iolclorul traditional, de ansambluri de
obiceiuri agrare si de ceremonialuri prenuptiale si nuptiale, iar n cadrul acestor
ansambluri, de interIerenta momentelor de desIsurare ceremonial si a
Iolclorului care intr n cuprinsul lor.
Putem vorbi despre o conceptie global a lumii n care I toate momentele vietii
omului si ale colectivittii se coreleaz ntre ele ntr-un sistem, iar elementele
prin care se exprim aceste corelatii si legturile lor cu omul, sensul lor m viata
omului, Iac parte din lexicul cultural al colectivittii traditionale, circul ca si
cuvintele n diIerite texte, n diterite discursuri, asezndu-se la locul cuvenit
potrivit gramaticii culturii si sintaxei Iiecrui Ienomen.
S-a vzut c ntre colindele cu tematic
voiniceasc si cintecele epice eroice si ntre
unele colinde proIesionale si de exist, de
asemenea, apropieri de motive si imagini.
A egatura dintre cele dou genuri mergea, n
realitatea con- reta a unor regiuni, pn la
conIuzie. n Bihor, n jurul aScaului, baladele
se numesc ,cntece din btrni", dar si
noastre populare exista puternice ntreptrunderi, c acdm hului, baladele se
numesc ,cntece din Datnni , uai si continut de idei a dus la Iolosirea de motive
si imagini poetiB "crinzi", deoarece n vremurile vechi ele se ,corindau" la
similare, chiar n creatii care apartin unor genuri diIeriB dlIente ocazii. G.
Pavelescu, semnalnd acest lucru (Anuarul 80
Mihai Pop
arhivei de Iolclor, VII, 1945, p. 46) arat c a auzit Mesterului Manole cntat
sub Iorm de colind. Ao lucru l semnaleaz si R. Ghergaru n Slaj (Transilv,
LXIII, 4/1942, pp. 307-308). Exemple numeroase d si I. n lucrarea sa Mesterul
Manole (Bucuresti, 1973).
Deci, n interIerenta dintre genurile poeziei pop sesizm pentru moment dou
Ienomene importante as crora trebuie s ne oprim: circulatia motivelor si
imagi poetice si schimbrile de Iunctie care pot duce chi schimbarea genurilor.
n legtur cu primul grup de Ienomene, B SteInescu-Delavrancea a adus
contributii important studiul su asupra esteticii poeziei populare. Discu versul si
mijloacele lingvistice cu care se realizeaz p popular, el observ c: ,Limba,
dup o Irmntare secu ajunge la un depozit comun de rime, de perechi de ve
unele reclamnd pe celelalte. Un mare arsenal national pe lng aceste arme
cuprindea epitetele cristalia constructiile consacrate, ncrucisrile hemistihurilor
si al pe care orice inspirat crescut n armonia strvech deprinde, ntrebuintndu-le
ca elemente ajuttoai (Estetica poeziei populare, Bucuresti, 1953). In tra
popular a colectivittilor Iolclorice, n constiinta lor poe triesc deci, dup
Iormularea lui Barbu SteInescu-Dela cea, ,ca ntr-un arsenal national", alturi
de bunu: nchegate, de poeziile si povestirile mostenite ori accepta de la altii, si
mijloacele artistice cu care se realizeaz po popular. Aceste mijloace snt
scoase la iveal si Iolosi* potrivit continutului si structurii lor ori de cte ori, n
diIerit' Iorme, idei similare se cer exprimate.
Putem presupune c n arsenalul traditional exi grupri de teme, subiecte,
motive si imagini poetice pot: diIeritelor domenii ale vietii, diIeritelor
sentimente, gnd nzuinte. mbinarea nu se Iace arbitrar, ci potrivit rolului care
creatia, respectiv omul cruia i apartine, trebuie sIl ndeplineasc n viata
artistic a colectivittii.
Obiceiuri traditionale
romnesti 81
Iunctia colindelor nu a Iost imuabil, ci a Iost supus sului general de evolutie a
Iolclorului. Cum am
artat, -*:: .nt 371 n peneral. de acord c. n Iorma lor
Iolclorista
snt azi, n general, de acord c, n Iorma lor
"veche, colindele au avut Iunctie de urare, de Ielicitare. a ast Iunctie, uitat
aproape cu totul de cei care colind de cei care primesc colindele, poate Ii
dedus din unele lemente ale obiceiului, chiar ale cntecului si ale modului de
nterpretare. Urarea, direct sau indirect, bazat pe rosturile ei strvechi
ritualizate, a devenit tot mai mult un lucru ndtinat, un simplu obicei, si aceast
schimbare de Iunctie a avut consecinte si pentru continutul poeziei colindelor. n
bivalenta Ienomenului se pare c Ielicitarea a cstigat ntie-tate Iat de urare.
Stergerea Iunctiei strvechi a dus la o schimbare a rostului genului si a permis s
ptrund, alturi de urrile vechi, o serie de elemente noi. n acest proces de
evolutie, vechile simboluri si-au pierdut sensul originar si au devenit imagini
poetice, accentul mutndu-se pe valoarea lor estetic. n general, accentul cznd
pe Irumos, colindele au iesit din limitele sincretismului primitiv al ritualurilor si
au intrat n domeniul artei.
n conditiile actuale de viat, schimbarea Iunctiei colindelor merge mai departe.
n multe locuri unde obiceiul se practic nc, ceata de colindtori mrturiseste c
nu mai colind dect pentru a aduna daruri cu care s-si poat organiza petrecerea
de Anul Nou. Adunarea de alimente si bani este uneori si scopul colindatului
pentru copii. Aceasta a dus uneori la transIormarea colindatului. Noile Iunctii ale
obiceiului au repercusiuni att asupra repertoriului, ct si asupra structurii poetice
si muzicale a colindelor, asupra tinutei generale a maniIestrii, asupra stilului n
care se desIsoar. In structura general a colindei, ceea ce se socoteste n eneral
reIren are Iunctie de invocatie, deci rosturi Ioarte Propiate de cele care, la rndul
lor, deriv din strvechi rme sau moduri populare de invocare din cntecele cere-
niale. n colindele noastre, ,Ler" nu este dect una dintre invocatii si, n orice
caz, nu cea mai rspndit.
aceste Probabil
c initial a aprut n colindele religioase. Invocatia 82
Mihai Pop
,Florile dalbe, Ilori de mr" sau ,Ilori dalbe de mr", CJ dup cum am vzut, pare
a aminti obiceiul strvechi de a jIl covi cu ramuri de mr, este, Ir ndoial, o
Iormul dintii rit strvechi. Acelasi rost par a avea si: ,Mrului, merisoM aur",
,Cunun de vinetele", ,Ruri de ploaie". Tot ca irIl catie trebuie privite si:
,Colindm, colindm", ,Colinul Doamne, colinde", ,Junelui, junelui bun" si
altele. O anaM mai temeinic a colindelor ar arta c invocatiile nu se leIl arbitrar
la orice text de colind. Altdat, Ir ndoial; invocatia Icea parte integrant
din colind si era determji nat de Iunctia ei. Mai trziu, odat cu schimbrile de
Iunctw care au intervenit n obiceiul colindatului, printre invocatii au putut
ptrunde si versuri strine de rosturile de urare! Aceasta cu att mai mult cu ct,
dup cum a observat Beli Bartok, ele snt mai des legate de melodie, dect de text|
Dup constatrile sale, si dup constatrile lui C. Briloiu Icute n lucrarea
despre versul popular romnesc (Le \m populate roumain chante, Paris, 1956, pp.
56-57), invocatiile! colindelor noastre pot varia de la versurile de dou silabe li
versurile de dousprezece silabe de tipul: ,Cetioar cetinele, drag Ler", deci ele
nu urmeaz regulile metrice ale poeziei cntate.
Adresndu-se cu urri indirecte diIeritelor categol sociale din sat sau diIeritilor
membri de Iamilie, colindele propriu-zise au ajuns, cum s-a vzut, la un mare
numr de tipuri si subiecte, la o mare varietate tematic. Descriiiw rituri si
ceremonii care azi, n mare parte, au disprut sau s-i schimbat, prezentndu-le
direct sau transIormndu-le Iabulos, cntnd, pe un ton idilic, viata
gospodreasc sIl Iaptele eroice ale voinicilor, colindtorii au creat n cursul
veacurilor minunata poezie a colindelor. Privit n ansamblu. lumea de altdat,
asa cum si gseste expresia n colinde, $1 apare, la o prim privire, ca o lume
miraculoas, Iantastic-
Dac raportm ns colindele la viata real a satului noS" tru patriarhal, ele se
grupeaz n jurul problemelor majotI ale vietii satului de altdat, n jurul
dorintelor si idealurile tranilor plugari si pstori: recolte bogate n grne, belsug i
Obiceiuri traditionale romnesti 83
" g vjat Iericit n Iamilie, tineri voinici, Iete Irumoase si tU ce iubire si
viitoare cstorii, reusit n anumite proIesii. Gurile n care se realizeaz
transIigurarea poetic a acestor nte si idealuri snt determinate de structura intern
a l'ndei, de rosturile ei prin actul receptrii n sistemul de , tjjjj a\ satului. Viziunea
Iabuloas a lumii, hiperbola care d atmosIera deosebit a poeziei colindelor este
cerut de rosturile ei de urare. Imaginile poetice care astzi ne ncnt prin
Irumusetea lor au Iost, Ir ndoial, altdat simboluri rituale. Ca urare, colinda
era proiectat spre viitor. Tot ce se cnta n ea trebuia s se ndeplineasc spre
Iericirea si binele celui cruia i se adresa. Aceast proiectare n viitor a
creat atmosIera de optimism, de mare ncredere n om si n puterile sale, care
caracterizeaz poezia colindelor noastre. Nicieri n Iolclorul nostru speranta n
viitor, gndul c dorintele si nzuintele se vor ndeplini nu este aIirmat cu atta
netrmurit optimism, cu atta poezie, ca n colinde.
Jocurile mimice. Asa cum colindatul domina nceputul ciclului celor 12 zile,
urarea cu plugusorul si cu buhaiul, cu Vasilca si jocurile mimice cu msti de
animale sau cu personajeA n travesti dominau nchiderea srbtorii Anului
Nou. In acest moment s-au concentrat n Iolclorul nostru cele mai multe creatii
de strvechi teatru popular.
In comunicrile asupra teatrului la romni, Icute la Academie la 1 noiembrie
1896 si 17 martie 1897, Dimitrie C. ulanescu, nItisnd datinile, ,nravurile",
jocurile, petrecerile si spectacolele publice, adic elementele populare ale
raditiei teatrale, a tinut s sublinieze c, desi ,poporul nin a primit ideea si
chiar ndemnul teatrului de la strini, tusi el a Iost ntotdeauna iubitor de
spectacole pentru a-si alta mintea si inima, Iie pentru a-si trece vremea n chip
Plcut" (Analele Academiei Romne, S II, Tom XVIII, Mein.Sect.Lit.,p.74).
Neobosit Iolclorist, pasionat si rodnic cercettor al culturii
noastre populare, T.T. Burada si-a nceput si el, cu OaPe 20 de ani mai trziu,
Istoria teatrului n Moldova
84
Mihai Pop
(Iasi, 1915) prin descrierea a douzeci si sase de obiceiuri J cuprind n
desIsurarea lor elemente de teatru popuy printre care colindele, plugusorul,
nunta trneasc, capra turca si brezaia.
Cei doi nvtati au pus, cu drept cuvnt, la nceputul isjj riei teatrului nostru
diIeritele maniIestri mimice si dramatic; populare, cci, desi nu ntotdeauna
nemijlocit si de multe or pe ci ce asteapt a Ii lmurite de abia de acum nainte,
acej tea deriv din strvechi practici primitive si rituri magice, M care s-a
dezvoltat teatrul antic si de care, prin jocul mimilo, si commedia delV arte se
leag ntreg teatrul contemporan.
Jocurile mimice de Anul Nou n care predominau mstile de animale pot Ii
grupate n mai multe categorii: a) turca bourita si cerbul; b) brezaia; c) capra,
cmila, cerbutul si malanca; d) jocuri cu mare desIsurare, cu numeroase mst si
personaje travestite etc. n toate jocurile de tip ivM brezaie, capr, obiectul de
recuzit principal era capul (k animal cu cioc clmpnitor, Icut din lemn si
jucat de m Ilcu.
Turca, numit n jurul Sibiului bourit si n alte prti a Transilvaniei cerb este un
cap de animal, de cerb sau uneori de bour cu nelipsitul bot de lemn clmpnitor,
actidT printr-o sIoar de Ilcul care-1 joac si care st ascuns un covor sau o
Iat de mas. Flcul se sprijin de btul catej sustine capul cu dou coarne
nalte si mpodobite cu bete: panglici si clopotei. n unele locuri, turca este
mpodobit cu Isii lungi si multicolore de pnz, sau, mai nou, de hrtIc
colorat. Fsiile multicolore de pnz se ntlnesc la uneIc msti din vestul
Europei. Ele au existat si n travestirii Iolosite n obiceiurile din antichitate.
Turca este jucat 4 obicei singur sau nsotit de bloj, masc de om sau Iemeie
btrn, care poart btul n capul cruia este lega, crpa cu cenus. Perechea
turca - bloj aminteste de ,cervia" et vetula" mpotriva crora luptase cu mult
hotrre sinod de la Auxerres (585 d.Hr.). Cu turca se colinda si se T Urarea cu
turca seamn, dup cum am mai spus, n uns Obiceiuri traditionale romnesti
84 prti
din Transilvania, cu urarea la colac si cu plugusorul.
t a juca pe cntec de Iluier, altdat si de cimpoi. Dup ui Nou, turca era
mpuscat si nmormntat simbolic. n ie locuri, se Iceau ntreceri ntre
cetele de Ilci care preeau cu turca si cea care cstiga cpta o cunun de
eder pe care o purta n tot timpul srbtorilor.
Brezaia se juca n Muntenia. Capul de animal seamn cu o capr sau cu o
vulpe, cu o barz sau cu un cocor. Brezaia este nsotit de mosul care poart
crpa cu cenus, de bab si de alte personaje mascate. Cortegiul de msti
prezint diIerite scene comice. Mosul este mbrcat cu un cojoc ntors pe dos
sau cu o piele de capr. Pe Iat are o masc, are barb, poart o cciul tuguiat
si are si cocoas. Poart pinteni, clopotei si tlngi si are n mn o sabie sau un
palos. Waldemar Liungmann consider brezaia o variant a turcii si socoteste
aceste msti nrudite cu ,perchta" din Tirol (op. cit, II, p. 809).
Jocurile cu msti din Moldova, Ioarte Irecvente si astzi, au ca punct central
caprele cu bot de lemn clmpnitor ca si la turc si la brezaie. Caprele din
Moldova au ns coarnele mult mai mici si mai putin mpodobite. Ele snt
acoperite cu o velint si poart pe spinare o curea cu clopotei n chip de
cruce. Alturi de capre, cortegiul poate avea urmtoarele masti de animale
si psri: ursul, lupul, vulpea, cocorul, cocosul, punul, calul, iar ca
personaje travestite: mosul, baba, mireasa, ciobanul, dracul, tiganul, turcul,
popa, doctorul, oIiterul, marinarul, neamtul, evreul. Caprele si ursul ansau
cu
mult virtuozitate dansuri grotesti, iar personajele mascate prezentau diIerite
scene comice traditionale, de multe ori cu aluzii la actualitate sau chiar actualizate
n Jj 1 regime. Jocurile cu msti erau acompaniate de cntec de -Uler sau de
taraIuri de viori si cobze. Si, natural, de dob . u dairea pentru jocul ursului. n
Moldova de nord, la . Urtle cu msti apare si buciumul. Asemnarea acestor cun
cu jocurile de Anul Nou ale unor popoare din Balcani Cu jocurile mimilor
bizantini si antici este evident. n
Mihai Pop
diIerite regiuni ale trii, personaje mascate sau avnd jy nnegrit cu Iuningine,
mbrcate n zdrente, purtnd coiIj ncinse cu tlngi, avnd n mini bice sau
harapnice, apreai! si mai apar nc alturi de buhai, de colindtori si chiar 4 irozi.
Ele poart numele de matahale, draci, obrzari sau chiar mascati. Mstile care
apreau deci n cortegiul jocurilor de-AH Nou erau grupate divers n diIeritele
regiuni ale trii. DatIl pe care le avem pn acum nu ne dau o imagine precisj
asupra rspndirii lor si nici asupra mbinrilor dintrt diIeritele tipuri. Noi cercetri
de teren vor trebuiJ lmureasc de acum nainte aceste probleme. Ceea ce apare;
ns clar este vigoarea cu care se pstreaz si astzi, n mai multe regiuni, aceste
strvechi Iorme de teatru popular,; Multe sate pstreaz n traditia lor Iolcloric si
renvieB Iiecare an turcile, caprele si brezile. Snt chiar unele locuri, unde
jocurile cu msti au Iost reluate dup ce nu se mail jucaser timp de mai multi ani.
Ele ptrund si n obiceiurilej de Anul Nou din orase. De altIel, n vechile centre
muncitoresti romnesti din Transilvania, teatrul popular de Anul Nou Icea parte,
ca si n centrele muncitoresti din Europa Central, la cehi, slovaci, maghiari,
germani, din activitatea cultural. Din aceast veche activitate cultural ni s-a
pstrati la minerii din Cavnic, Maramures, Constantinul, dramatizarea popular
autentic a mortii tragice a lui Constantini Brncoveanu (I. Muslea, Cercetri de
etnograIie si IolclotX Bucuresti, 1972, pp. 263-314).
Cercetrile mai noi de Iolclor comparat au ajuns la coIl cluzia c jocurile cu msti
din Europa se leag de vechilej rituri dionisiace sau de unele variante populare ale
acestoiI rituri rspndite n zona noastr, deci ne duc spre original tracic. Martin
P. Nielsson arat, n cercetrile sale asupr* dramei antice si a legturilor ei cu
cultul lui Dionisos, c 1 astzi mai exist n Macedonia unele obiceiuri populare
cari amintesc Ioarte mult presupusele Iorme primare aIl Dionisiacelor (Geschichte
der Griechischen Religion, I, p. 571 Obiceiuri traditionale romnesti 87
urSprung der Tragodie", n Neue Jahrbucher Iiir Iialsische Altertum, XXVIII,
1911, pp. 609, 673 si 687).
W Liungmann sustine si el c Balcanii au Iost centrul de - ndire a obiceiurilor
populare care deriv din strvechi turi legate de cultul lui Dionisos (op. cit, I, p.
278). El r btIeste chiar Iiliatia ntre aceste rituri, jocurile mimilor antici si bizantini
si jocurile cu msti populare, printre care, nentru zona noastr,
alturi de kukerii bulgarilor, socoteste si jocurile romnesti de Anul Nou.
Urmrind soarta mimilor bizantini rmasi n Peninsula Balcanic dup ocuparea
Constantinopolului de ctre turci, Liungmann crede c jocurile lor au avut, pentru
un timp, un centru important la SoIia, de unde au trecut apoi, mpreun cu alte
bunuri culturale, la Trgoviste. El presupune c Trgoviste a Iost centrul de unde s-
au rspndit printre romni. Printre jocurile care ar putea deriva din jocurile
mimilor bizantini, el socoteste jocurile cu msti din Moldova si, poate, unele
Iorme ale brezaiei. Dar nu toate jocurile noastre mimice de Anul Nou pot Ii
explicate pe aceast cale. Unele dintre ele, cum este, de pild, turca, par a Ii mai
degrab o continuare a unor strvechi rituri agrare, pstrate peste veacuri prin
traditie popular. Poate c si cele pentru care Liungmann stabileste legturi cu
jocurile mimilor s se Ii suprapus peste strvechi obiceiuri populare. V.I. Cicerov
crede c obiceiurile ciclului calendaristic de iarn cuprind urme de strvechi rituri
agrare de pregtire a nsmntrilor viitoare si de propitiere a recoltelor bogate.
Printre acestea se pot ncadra si obiceiurile noastre de tipul turcii (op. cit, p. 217).
ntr-adevr, turca, n Iorma cunoscut n unele tinuturi e Hunedoarei si pe valea
superioar a Muresului avea o erie de elemente care ne pot duce spre riturile
agrare care u stat la baz: mpodobirea cu ieder sau alte ramuri verzi,
Cul cu cenus, uciderea si nmormntarea, urarea care aroan cu Plugusorul etc.
Turca nsotea, de multe ori,
a de colindtori si, chiar cnd era jucat aparte, avea o mu sobrietate care o
deosebea de celelalte jocuri de ul Nou. Exist unele indicatii c si Brezaia, atunci
cnd Mihai Pop
aprea numai cu mosul cu sacul de cenus si cnd era ucjJ ar Ii reprezentat o
Iorm strveche de rit agrar. ns, n gen. ral, Brezaia era nsotit de mai multe
personaje mascatei juca scene comice.
Moartea ei era mai mult un aspect hazij potentat si de procedeele prin care era
renviat si de Iaptt c,
dup ce renvia, cerea bacsis. Prin aceasta, Brezaia J apropie mai mult de
jocurile cu msti propriu- zisejB jocurile moldovenesti de Anul Nou.
Mstile, prin legtura pe care acestea o au cu jocurile mimice, cu teatrul
popular si cu obiceiurile, Iormeaz si ek obiectul Iolcloristicii. Lmurirea
originii si dezvoltrii mstilor a preocupat mult pe Iolcloristi. Ea implic ns r
prealabil cunoasterea substantei si a originii obiceiurilor sl jocurilor n care apar
diIerite msti. n acest domeniu, studii deosebit de interesante, care cuprind si
zona noastr, Il ntreprinse n ultimul timp n Austria de ctre Iolcloristul
Leopold Schmidt. Rezultatele de pn acum ale acesta studii au Iost publicate n
lucrarea Masken in Mitteleurom (Wien, 1955). Printre recentele cercetri cu
caracter de sin| tez as cita capitolul din voi. VIII al Enciclopee Universale
dell'Arte (Venezia-Roma, pp. 878-918) si studiu scris de mine n colaborare cu
Const. Eretescu, ,Die Masket| in rumnischen Brauchtum", n Schwizerische
Archiv M Volkskunde (63, 34,1967, pp. 161-174).
Fr a intra n acest capitol complex, vreau s art do* c poporul nostru a
Iolosit n maniIestrile sale dramatic populare msti de lemn, msti de piele de
oaie sau de caps si chiar de iepure, mai rar de crp. Mai nou se Iolosesc ms*
de hrtie sau de carton presat Icute la oras sau de cartt* simplu conIectionate
ad-hoc, iar azi se nlocuiesc unetI mstile strvechi cu msti de gaze rmase din
ultimul rzW mondial. Pe lng msti, poporul cunostea machiaj nnegrirea
Ietei cu Iuningine.
Vicleimul. Vicleimul si Irozii au o origine mai ncM crturreasc apusean. El
se juca de ctre cete de Ilci s sub Iorm de teatru de ppusi, de ctre
ppusari. Peste te*
Obiceiuri traditionale romnesti
89
~"~Horigine crturreasc cu tematic
biblic s-au supra- tU An unele locuri, Iorme
de teatru popular sau elemente 'U urbane si
suburbane n gen de revist, dnd un amestec
h id O astIel de Iorm a vicleimului a Iost
notat la Tg.-Jiu C Briloiu si H. H. Stahl
(Sociologia Romneasc, I,
12/1936, pp- 5-36).
Alturi de vicleim, chivotul, ca scen pentru teatrul de Dpusi, era Iolosit si
pentru desIsurarea unui vechi joc popular comic, Vasilache si Mrioara, jucat
att n cadrul obiceiurilor de Anul Nou, ct si la blciuri.
Plugusorul. Urarea cu plugul sau cu buhaiul, Plugusorul cum i se spune n
popor, este un strvechi obicei, agrar prin excelent, care se practic si astzi,
mai cu seam n Modova. n ajunul Anului Nou, n multe locuri chiar n ziua de
Anul Nou, ceata de urtori Iormat din doi pn la douzeci de Ilci sau
brbati nsurati de curnd, pleac din cas n cas s ureze cu Plugusorul sau ,s
hiasc", cum se spune n Moldova. Cu Plugusorul ureaz astzi si copiii.
Urarea nu se rezum numai la expunerea n cntec sau versuri a celor dorite, ca
n colinde, ci se nIptuieste si prin prezentarea dramatic a muncilor agricole.
Avem deci de-a Iace cu o maniIestare Iolcloric complex, menit s aduc
belsug n agricultur. Pentru desIsurarea dramatic a urrii se Ioloseste plugul
sau buhaiul. Plugul era altdat un plug adevrat, Irumos mpodobit cu crengi
de brad si cu panglici, mai nou cu hrtie colorat, tras de patru sau de doi boi,
de asemenea mpodobiti cu panglici sau batiste lucrate n stil Popular. In anii
din urm se rspndeste tot mai mult plugul ln miniatur purtat pe brate de cel
care ureaz si un plug simbolic, Iormat dintr-un bt cu dou crci care
reprezint coarnele plugului. Copiii ureaz numai cu plugurile n mmiatur.
Buhaiul, numit n Ialomita si n sudul Moldovei ,bug", ra Un vas de lemn de
Iorma unei putinici, cu Iundul acoperit u Piele de capr sau de oaie, bine ntins
si legat cu un cerc au strns cu o Irnghie. Prin mijlocul acestei piei trece o
90
Mihai Pop
suvit de pr de cal Iixat n interior cu un nod sau cu un bt| trecut printr-un
lat. Gura vasului este deschis. Unul din Ilci tinea buhaiul, iar altul, cu
degetele muiate n bors, d ap cu sacz sau numai n ap, trgea suvita de pr,
prcJ ducnd un zgomot surd, ntrit de cutia de rezonant a vasu-i lui. Cuvntul
buhai a ajuns la noi, probabil, prin intermediulj limbilor slave: rus. bugai; pol.
buhai; te. buga, cum se spun n Ialomita si n sudul Moldovei. Obiectul menit
s imita mugetul taurului, simbol al Iertilittii, a Iost cndva rspndit n
ntreaga Europ. La cehi este cunoscut si azi sub numel de bukal sau bukaci,
denumirea Iiind n legtur cu zgomo-j tul pe care l Iace. La unguri se numeste
burogato, tot o denumire onomatopeic. La germani se numeste Rummehop sau
BrummtopI, tot dup zgomotul pe care l Iace. Tom nseamn oal de pmnt,
de lut, aici vasul Iiind de ceramic. Obiceiul a disprut demult n Europa
apusean si, acolo unde mai exist, si-a pierdut sensul traditional si este
practicat mai mult ca un joc de ctre copii.
Pe lng plug si buhai, ceata purta bice sau harapnice din care se pocneste,
clopote de vite si tlngi. Ea era nsotit de instrumentisti populari care cntau
din Iluiere, cimpoi, vioar sau cobze.
n general, locurile unde plugul si buhaiul apreau mpreun n acelasi obicei snt
mai rare. Acolo unde plugul era nlocuit cu un bt simbolic, n tot timpul recitrii
btul era jucat n ritmul versurilor;
clopoteii care-1 mpodobeau acompaniau ritmic recitarea. n regiunile unde
recuzita era mai este un plug adevrat, se trage si astzi uneori, iar n tre1 cut se
trgea cu regularitate, o brazd n curtea sau la poarta gospodarului. Tragerea
brazdei dovedeste, Ir putint de ndoial, c Plugusorul este un strvechi
obicei agrar derivat dintr-o practic primitiv si trecut printr-un rit de Iertilitate:
ajungnd o urare ndtinat de recolte bogate n anul ce Urarea este un lung
poem n versuri recitate care descrie mult umor, dar si cu cuvenita ridicare de
plan Iabulos, toal muncile agricole, pn la coptul colacului.
iu
Obiceiuri Mditj~natmmSneIti
91
Altdat rit menit s prorog Iertilitatea, Plugusorul este azi, acolo unde se
pstreaz, obicei care contribuie la veselia general a srbtorii Al'ului Nou' la
Potentarea atmosIerei de optimism, la coldarea desIsurm acestei srbtori cu
elemente care vorbes desPre una dmtre Pnnci" palele ocupatii ale poporului
nosIu~ agricultura. Urarea cu plugul sau cu buhaiul povesteste d umor desPre
prodigioase munci agricole, al cror rod este I bulos.
Waldemar Liungmann (op, tiI~IL P- 845) caut s stabi' leasc o legtur ntre
obiceiul nstru A aratul ntual Practl" cat pentru a propitia de ctre tara*11 romani
la calendele lui Ianuarie sau la 1 Martie DesIsi'rarea dramatic se leag, dup
prerea lui Liungmann, dearatul $| semnatul ritual din cultul lui Dionisios si al
lui Osris- Tmnd seara de n0lle constatri Icute de N. . MaIe asuPra miturilor
vechi egiptene, (MiIy dievnego Eghiptj* Leningrad, 1970), putem presupune c
Plugusorul este, d IaP1' la origine, ceremonialul primei brazde practicat ie ctre
cpetenia obstei patriarhale. Si n urarea noastr, gospodarul, bdita Vasile sau
bdita Troian, pare s aib acelaA roL
Gospodarul pleac pe un cal jiegm sau pe un cal ,graur cu saua de aur" s
gseasc ,loc Ae arat S1 semnat". El ar brazd neagr" si seama gruro?u"-
Grul creste: "In Pai ? bestia, / n Ioi ca *nazrea' ; In sPic ca vrabia". Gospodarul
ncalec din riou pe cal Si pleac sa vad daca holda este coapt: Grm de-o Parte
se-nglbenea / De aproape se cocea, / De secer se #tea"- Gospodarul ia spice A
Prob, se ntoarce acasasi sd pregteste de secerat. Se la trg s-si cumpere Iier si
teL Se duce la Iierar Sl4 s-i Iac ,scere mruntele / Cu dinu de Iloricele. / Cu
lnchi de viorele / SS seceri C0Pile Irumoase cu ele". Iio,n,Variant culeas n
anul lI50 n Negrilesti, Vrancea, teW rul cheam Iierarul la teleraI: ""au sunat
la int rI?' S"a venit mesterii-ttdat"/ Elementul vietii moderne m chip natural m
desc/ierea muncilor agricole. tarea muncii meniti sa C(Anstituie miezul urrii este
r
92
Mihai Pop
presrat cu elemente de umor si cu note de voit exageraA necesare mplinirii
dorintelor. Ritmul seceratului este A tastic: ,Un Iecior de negustor / Cu stnga
secera. / Cu dreaptj lega, / Cu dintii-n haraba arunca. / O scos doisprezece tele
gri, / Ca ceaunele cnite, / Cu unghiile potcovite, / q potcoave de argint, / Ce
prind bine la pmnt. / O scos nou iepe surepe, / De cte nou ani sterpe. / Cu
gura-n car punea, Stambol nu le trebuia". Dup terminarea seceratului t
treieratului, carele ,mpovrate, / Cu lanturi legate"! ndreapt spre moar.
Moara, vznd attea care, ,Puns coada la spinare / Si apuc pe lunca mare". Dar:
,Morara mester mare, / O iesit cu ochi bolditi, / Cu itarii cruciti, /1 dnsul s te
rzi". Si morrita a iesit: ,Cu o covtic de nist trcioare / De cnd cu Ioametea
cea mare. / Si mi-o ncepu striga: / - Ptiu, ptiu, ptiu, ptiu si na, na, na. / Moara sta
si a uita. / Si-o amgit-o pn-la portit / Si-o luat- o de drlog / dat-o la loc, / S-o
luat-o de clcie / S-o pus-o pe cptie, / S-cl scos un ciocan, / Si i-o dat una n
splin / S-o asezat-o pe Iin". Aceast parte n care moara este ntruchipat cjH
Iptur vie, un Iel de animal domestic care se sperieI multimea carelor si o ia la
Iug, este prins de morar sau ademenit de morrita si pus cu mestesug la loc,
este plin de umor, strneste ntotdeuna rsul asculttorilor. Es reprezint, poate,
cu hazul cuvenit, mbinarea ntre descrierea sobr, ritual a muncilor pentru pine
cu ncS vesel care apare simbiotic la Ioarte multe dintre riturik vechi si la jocurile
cu msti medievale. Grul este mcinat Iina este dus acas la jupneasa gazd:
,Iace colac Irumos,! Si l-o pus n cuiul cel de jos, / Ca s Iie plugarilor de Iolos,'
Si l-o rupt n nou / Si ne-o dat si nou". Versurile acestea l sIrsit seamn cu
versurile din cntecele de secer.
Ca si celelalte urri de Anul Nou, si urarea cu plugusorul se termin prin cererea
darurilor. ntr-o variant din Buzesti-Rmnicul Srat (Seztoarea, XIII, 9/1913,
pp. 127-13B nainte de a cere darurile, ceata Iace o urare proIilactic peij tru cas:
,Dar dumnealui intr-n cas, / Puse coatele mas, / Se uit la sInta icoan, / Vzu
un arc mare tgla
93
Obiceiuri traditionale romnesti ou mesteri lucrat. / Si ddu-ntr-un crd de
porumbei / orumbeii ncepur a zbura. / Si cum zburar porumbeii, / rie unul, cte
doi, / Pn la patruzeci si doi, / Asa s Iug Ielele, / Si belele, / Si Iermectoarele /
Din curtile dumneavoastr".
n partea care ncheie Plugusorul ntlnim unele elemente particulare de umor,
obisnuite si n oratiile de nunt, n unele povestiri si n teatrul popular. Ele se
reIer la nssi practica obiceiului, ironizeaz recitarea si pe recitatori, creeaz
distanta ntre actul ceremonial perIormat si receptarea lui. Este, n aceast parte
plin de umor, un Iel de atitudine lucid pe care ceata o ia Iat de obiceiul pe care-
1 practic: ,Mi biete, mi biete, / De unde-ai nvtat aste cuvinte? / Din tara
nemteasc / Unde pitigoiul a nvtat carte latineasc. / Dar noi nu sntem de ici, de
colea, / Sntem de la Buda Veche / Unde mta are streche. / Azvrliti bieti cu
barda / Si retezati-i coada"; ,Noi nu sntem de ici de colea, / Sntem tocmai din
Golesti / Unde lapte nu gsesti, / Cum l mulge-n trg l duce, / Plng mtele de la
cruce. / Nu credeti c sntem niscaiva sraci, / C-avem si noi patruzeci si patru de
pogoane de vie, / Tocma-n deal la Miselie, / Numai iepurele chiar le stie. / Si nu
sntem niscaiva sraci, / Avem si noi patruzeci si patru de poloboace, / Fr
Iunduri, Ir doage. / Am mai ura ce-am mai ura, / Dar ne uitarm cam la vale / Si
vedem c-i vremea tare / Si n-aveam mcar mantale, / Si sntem cu pielea goal, /
Cci puse mna hotul de Anghelut / St le ddu lui Ion Todut. / Am mai ura ce-
am mai ura, / Dar ni-e c-om nsera / Si ne-asteapt la casele noastre / Nevestele
Irumoase, / Cu pupezele Iripte, / Cu caragate umplute. / Cu giste mbrobodate. /
S nu credeti s sntem sraci, / C-avem Si noi dughean la ulit. / nvelit cu
turtit / Si cu paie de ovz, / Qnd pui mna pic jos. / Si cu paie de negar, / Ne
ate vijelia mai ru ca aIar, / Am mai ura ce-am mai ura, / ar ni-e c-om ntrzia /
Departe de bordeiele noastre, / Pe la asele dumneavoastr, / C-avem s trecem /
Hopuri hopu-, e~ I Vi nenumrate, / Munti mari ntunecosi, / Mai rmneti bieri
sntosi".
94
Mihai Pop
n atmosIera general a Plugusorului, n care urtioru este una din notele
dominante, aluziile la strile sociale altdat erau Ioarte gritoare. Ele readuceau
pe ascultau din lumea Iabuloas a dorintelor n lumea real a nevoil0 greu de
mplinit. Pendulnd ntre Iabulosul urrii, reminis cente rituale si realitatea satirei
sociale, Plugusorul capta semniIicatie de document social. Aluziile snt, de cele
multe ori, precis localizate si prin aceasta si mai apropiate de interesul
ascultorilor. Alteori, ele se reIereau la eveniment din lupta tranilor mpotriva
exploatrii, care au avut un mar rsunet n masele populare. De curnd, A. Z. N.
Pop a artat de pild, c versurile: ,Nu suntem de la Cuca Nuca / Unde '
mmliga e ct nuca" se reIereau la rscoala trneasc din satele Cuca si Maci
din judetul Arges (A. Z. N. Pop. ,Cuca-Muca n semniIicatia Plugusorului",
Revista de Iolclor, 33/1958, pp. 91-100).
Bazat la origine pe o practic ritual menit s nsoteasc sau s previn muncile
plugarului, Plugusorul evolueaz treptat si ajunge la Iormele spectaculare
srbtoresti de astzi. Prin nmultirea momentelor de umor si ironie, Plugusorul
devine o poveste versiIicat menit mai mult si distreze, dect s provoace rodire,
cum credeau tranii satelor patriarhale. Sustinut de ntreaga desIsurare
spectaculoas, el ajunge un simplu obicei n cadrul rij duielilor de bun-cuviint
traditional. n aceast schimbare de Iunctie, valorile estetice cstig
preponderent. Elementele sociale se accentueaz si cstig teren n detrimentul
celor care amintesc vechile rituri.
Teatrul popular. ,Teatrul popular este un pom mere retezat pe care se altoiesc ntr-
una mldite noi",
sput Iolcloristul elvetian Richard Weiss. ,Permanent rmt numai seva vie care
se ridic mereu din rdcini si Iace j pomul s nIloreasc mereu, impulsul
dramatic, dorinta teatru a poporului" (Volkskunde der Schweiz, Ziirich, 194
p.205).
Obiceiuri traditionale romnesti
95
Aceeasi sev vie a dorintei poporului de a juca teatru e ca si n Iolclorul nostru
teatrul popular s Iie mereu zent, s apar din cele mai vechi timpuri sub diIerite t
rme- De Aa vecnue rituri spectacole despre care am vorbit, onorul ajunge la teatrul
cu tematic social, la jocurile dramatice avnd ca subiect scene din viata
haiducilor. Sub aceast Iorm, teatrul popular capt o nou nIlorire n secolul
trecut. n Europa apusean, teatrul popular cu tematic social se naste prin
altoirea elementelor de teatru crturresc sau de blci pe vechiul trunchi al jocurilor
dramatice de carnaval si al teatrului religios. El nIloreste sub aceast nou Iorm
ncepnd din secolul al XVIII-lea. Repertoriul teatrului popular apusean este
Iormat din piese cu tendint moralizatoare, cu tematic cavalereasc, cu subiecte
luate din crtile populare sau din ntmplri reale care au strnit, n vremea lor,
mult senzatie, de pild din Iaptele haiducilor vestiti. Legtura acestui teatru
popular cu teatrul de blci, cu repertoriul vechilor trupe de teatru ambulante este
evident. n Iolclorul german snt cunoscute piese ca: Genoveva de Brabant, Faust,
Don Juan, Rosa de Tannenberg, Printul Eugen de Savoia, Fiul clului si Fata de
tigan. La slovaci exist o pies de teatru popular al crui erou principal este
haiducul Janosik, contemporan cuPintea Viteazul. La cehi s-a pstrat sub Iorm de
teatru de ppusi o pies avnd ca tem rscoala lui Horia, Closca si Crisan.
La noi, piesa central a teatrului cu tematic haiduceasc este Jienii, denumit n
unele locuri si Banda Jienilor, Jienia sau, simplu, Banda sau Haiducii. Eroul
principal al piesei este Iancu Jianu. Toate variantele ei pornesc de la renumele Pe
care 1-a avut n popor acest haiduc, de la legendele care s-au creat n jurul
Iaptelor sale haiducesti.
u Dar aproape Iiecare regiune a avut n trecut un haiduc al Sau Pe care poporul 1
-a socotit lupttor pentru dreptatea cial. Imaginatia popular a atribuit
haiducilor calitti esebite, uneori supranaturale, care i-au ajutat s nving rice
greutti, s ias ntotdeauna biruitori. n jurul Iigurii
96
Mih'di Pop
haiducului poporul a concentrat, n chip legendar, toata revolta sa, toate
sperantele n viitor, tot optimismul su. Aceasta este temelia social a teatrului cu
tematica haiduceasc, prin ea se explic rolul pe care 1-a cptat aceast categorie
n Iolclorul nostru din perioada capitalist, n lupta mpotriva mpilrii, a
nedrepttilor sociale, teatrul popular cu tematic haiduceasc a constituit un
element de rezistent. Teatrul popular cu tematic haiduceasc este rspndit mai
cu seam n Moldova. Acolo, alturi de Jieni, snt cunoscute piese care poart
numele altor haiduci, mai apropiati prin actiunile lor de oamenii tinuturilor
respective, ca: Banda lui Bujor sau Bujorenii, Groza, Banda Codreniloi etc.
Astzi teatrul popular cu tematic haiduceasc este o categorie activ a Iolclorului
nostru. El tinde s se rspn-deasc si n alte regiuni ale trii.
V. Adsclitei Limb si literatur, II, 1956, p. 18) arat c n jurul Pascanilor,
important centru muncitoresc, tematica haiduceasc s-a contaminat n piesele de
teatru popular cu elemente din lupta ceIeristilor. In comuna Ghindoani, Neamt,
n timpul rzboiului s-a creat o nou pies, avnd ca tem ura mpotriva
cotropitorilor Iascisti.
Mldita altoit n pomul etern al teatrului popular, teatrul cu tematic haiduceasc
a Iost integrat obiceiurilor de Anul Nou. El se desIsoar deci n timpul celor
dousprezece zile alturi de vechile jocuri cu msti, de Plugusor $ de Buhai si,
uneori, mbinndu-se cu ele.
Piesa ncepe prin prezentarea haiducilor, care si asteapt cpetenia. Dup aparitia
acestuia apare ndat 8 potera. Umeaz o disput ntre comandantul poterei 1
cpetenia haiducilor care este prins si legat n lanturi! Haiducii trateaz cu
potera eliberarea conductorului 1cm( Obtin aceasta pe diIerite ci, Iie
convingndu-i s adere la lupta lor, Iie cumprndu-i. Piesa se termin printr-o
scen S care cpetenia haiducilor, eliberat, este srbtorit. 1 desIsurarea
dramatic a piesei, care se joac de la cas cas, deci Ir decor, printre replicile
vorbite apar deseo: cntece, de cele mai multe ori cntece cu tematic social s
Obiceiuri traditionale romnesti
97
- tece haiducesti din repertoriul Iolcloric traditional. Acestea constituie, de Iapt,
miezul ntregii piese si servesc tt la caracterizarea situatiilor, ct si a personajelor.
Ele archeaz continutul ideologic al pieselor n asa msur, "nct desIsurarea
actiunii pare doar o canava menit s ajute la scoaterea n relieI a momentelor
hotrtoare exprimate prin cntec. Alturi de cntecele cu caracter Iolcloric, teatrul
cu tematic haiduceasc cuprinde si o serie de cntece care poart amprenta
crturreasc. Discutnd problema originii teatrului cu tematic haiduceasc si
mai cu seam a Jienilorn Iolclorul nostru, Vasile Adsclitei ajunge la concluzia
c el nu a putut s apar nainte de secolul al XlX-lea. El crede c culegerile de
poezii populare ale lui Vasile Alecsandri au avut un rol hotrtor n rspndirea
baladei lui Iancu Jianu si deci si n alctuirea piesei cu aceast tem. Teatrul cu
tematic haiduceasc nu a Iost strin nici de opera dramatic a lui Vasile
Alecsandri, din care s-a inspirat uneori. n unele variante de Jieni se cnt si astzi
un Iragment din Soldan Viteazul.
Analiza textelor de teatru popular cu tematic haiduceasc ne arat legturile lui
cu jocurile dramatice populare mai vechi, dar si cu teatrul crturresc de la
nceputul literaturii noastre dramatice. n primele noastre lucrri dramatice
tematica haiduceasc este Irecvent. Ion Heliade Rdulescu scrie piesa Punasul
Codrilor; Jitnicerul Vadr a lui Alecu Russo este un pamIlet mpotriva abuzului
tematic haiduceasc n teatrul nostru din acea vreme. Stiut c, n a doua jumtate
a secolului trecut, a avut un succes piesa Iancu Jianu, cpitan de haiduci a lui
Matei 1" Si P. Anestin (Gh. Nadoleanu, ,O ipotez asupra ori-teatrului popular
haiducesc. Jienii", Revista de raIie si Folclor, X, 3/1965, pp. 317-325). Ea pare s
Ii scris nainte de 1858 si legtura ei cu piesa care circul
n popor pare evident. n 1868 s-a jucat la Bucuresti Piesa t
i omsa, cpitan de haiduci. Viata lui Iancu Jianu a Iost
lsa sub Iorm romantat ntr-o brosur publicat n 1863 N- D. Popescu sub titlul
Iancu Jianu, zapciu de plas.
azi n
98
Mihai Pop
Aceast brosur pare s Ii avut o larg circulatie n pOp De altIel, N. D. Popescu a
romantat si vietile altor haiduc; brosurile lui s-au bucurat de o larg circulatie.
Interesanti legtur cu originile crturresti ale teatrului popular tematic
haiduceasc este Iaptul relatat de Mii); Sadoveanu n Anii de ucenicie. El
povesteste c, pe cIo avea cincisprezece-saisprezece ani, la Pascani Iiind, prieter i-
au cerut s scrie un text pentru Jieni. El a scris acest text i I versuri si 1-a regsit
circulnd n popor dup aproape jumtate de veac. L-a cules n anul 1944 de la un
Ilcu d. satul Rediul Ttar de lng Iasi.
Deci, una din variante Jienilor care circul azi n Moldova a Iost scris de Mita
Sadoveanu. La nchegarea diIeritelor variante de teatru popular c tematic
haiduceasc care circul azi n Iolclorul nostru al contribuit vechile Iorme de
teatru popular din cadrul ol ceiurilor de Anul Nou, cntecele traditionale de lupt
social, cntecele haiducesti epice si lirice, dar si teatrul cu cu tematic
haiduceasc de la nceputul secolului trecu brosurile n proz si versuri despre
vietile haiducilor, precur si baladele haiducesti publicate n colectiile de literatur
popular.
Alturi de aceste piese, poporul mai cunoaste ui$ jocuri dramatice populare ca
Nunta trneasc sau Arnut pe care le prezint tot n cadrul obiceiurilor de Anul
Noi Dup primul rzboi mondial a circulat un timp, sub titlu Pacea general, o
pies cu orientare ambigu, alctuit & vreun crturar stesc. Unele variante ale
acestei piese se pot ntlni si astzi.
Obiceiurile de primvar
Dintre multiplele obiceiuri traditionale legate de calendaristice ne vom opri
numai la acelea carejH desIsurarea lor, au pstrat implicate n maniIestrile ar
tice urmele vechilor rituri de nceput de an, Anul Noi primvar. Cele mai multe
snt descrise cu minutiozitate Obiceiuri traditionale romnesti
99
TATgAui S. FI. Marian, pe care le-am citat, si n studiile lui lu*an pamIile
(Srbtorile de var la romni, Bucuresti, 10 Agricultura la romni, Bucuresti,
1913). Fr s poat 'nde toate Iormele sub care aceste obiceiuri au circulat
CUAAntreg teritoriul trii noastre, Ir s aib o viziune Pe -cg a desIsurrii lor
si oprindu-se cu relatarea Iaptelor I ituatia de la sIrsitul secolului trecut, sau de la
nceputul a olului nostru, aceste lucrri aduc un bogat material documentar si
constituie pn acum principala noastr surs de Iormatie jn legtur cu Iolclorul
obiceiurilor. Dac datele reale pe care le prezint snt interesante si importante,
interpretrile pe care ei ncearc s le dea acestor obiceiuri trebuie privite critic,
Iiindc, de cele mai multe ori, snt unilaterale sau depsite. Ele reprezint stadiul
la care se gseau cercetrile n acest domeniu acum o jumtate de veac.
Obiceiurile de primvar marcau diIeritele etape n desIsurarea vietii stesti,
legate de srbtorile mai importante ale ciclului calendaristic de primvar.".
Dup cele dousprezece zile n care se srbtorea trecerea de la anul vechi la anul
nou urmau, n rnduiala calendaristic a satului vechi, cslegile, rstimp menit,
cum am vzut, nuntilorAPoporul nostru nu a cunoscut n aceste sase sptmni
petreceri aparte, de proportia petrecerilor de carnaval de la alte popoare.
Numeroasele nunti, cu desIsurarea lor prelungit altdat de la trei pn la cinci
zile, cu petitul S' logodna care le premergeau, umpleau, de Iapt, tot dorul si putinta
de petrecere a colectivittii stesIt. SIrsitul cslegilor ns, Lsata Secului, era
srbtorit cu mai multe maniIestri care marcheaz, pe de o parte, ncheierea
perioadei cstoriilor, iar, pe de alt parte, venirea primverii, nceputul muncilor
de primvar si, odat cu crestinismul, nceputul lungii perioade de privatiuni, de
retineri, de ascez a Postului cel mare. nceputul acestei perioade era marcat Pnn
petrecerile de Lsatul Secului, petreceri cu mncare, autur, cntece si joc.
Poporul le numeste ReIenele sau, n Unele\ locuri, Vergel. Dansurile si cntecele
aveau uneori eatut direct cu ndoitul rost al acestor petreceri:
100
Mihai Pop
ncheierea unei perioade de ceremonialuri, a rstimpul; cstoriilor si pregtirea
pentru muncile de primvar/1 jocurile Iecioresti, dansatorii virtuozi trebuiau s
sar cita sus, ca s creasc cnepa mare. n strigturile si cntecele 4 Lsatul
Secului, Ieciorii si bteau joc de Ietele care ai rmas nemritate, ,le trgeau o
reIenea". n colectia Iarnik-Brseanu (Doine si strigturi din Ardeal Bucuresti
1895, p. 450) gsim strigturi care exprim clar tristetea Ietelor care nu s-au
mritat n cslegi si ironia Ieciorilor k adresa lor: ,Suprate-s Ietele / C se trec
cslegile. / Nu Iiti Iete, suprate, / C-o veni si postul mare, / Si veti da la srindare,
/Doar v veti mritare".
Din acelasi grup Iac parte si o serie de cntece si strigturi batjocoritoare la adresa
Ietelor care nu si-au
tors cnepa, torsul Iiind o munc de iarn care trebuie terminat nainte sa nceap
munca pe ogoare. Cnepa trebuia toars de cu iarn, pentru c n satul traditional,
de cele mai multe ori, primvara ncepe tesutul pnzei.
Jalea Ietelor nemritate si gsea concretizri n obiceii si cntece. n prima
noapte a postului mare, Ietele se adunai si cntau cntece de jale si blesteme ia
adresa Ieciorilor. cntec din nordul Moldovei exprim durerea Ietei care nu s-t
mritat pentru c nu a avut zestrea pregtit. Cntecul m este lipsit si de o not de
umor care aminteste cntecele $ strigturile Ieciorilor n legtur cu aceast tem:
,Lucr mam, ce-i lucra, / Si-mi porneste ursita, / Doar m p": mrita, / C-s
btrn ca si tine / Si rd oamenii de mine-Vinde, mam, gstele, / Rsipeste-mi
gtele, / C se cslegile! / Dup ce-oi trece pe prag, / Mi-a iesi grija dir cap, / Oi
pune Iurca-n crare, / Mai mult nu te-oi suprare (S. FI. Marian, Srbtorile la
romni. Studiu etnograIi Bucuresti, 1994,1, p. 204).
Mai clar pare a exprima sentimentul Ietei rnw nemritate urmtorul cntec pe
care-1 citez ntr-o
A
din tinutul Aradului. Cntecul circul si azi, una din tele lui Iiind prelucrat pentru
cor:
Obiceiuri traditionale romnesti 101
Grnele vara se coc, / Zis-a badea s nu joc, / Pn-la stor- 1 vinului, / C voi Ii
mireasa lui. / Storsul vinului trecu, /
Badea conciu nu-mi Icu. / Cslegile nc trec, / N-am cu cine -IIli petrec. / Vine
si postul cel mare, / Port cosit pe spinare. / Cti snt juni si Ieciori, / Ei toti snt
nseltori".
Qntecul are o not de resemnare si un nceput de nencredere n Igduiala
Ilcilor. Cele mai multe cntece pe care Ietele rmase nemritate le cntau n
prima noapte a postului mare nu rmn ns la aceast not de resemnare, ci snt
adevrate blesteme la adresa Ilcilor. Puterea lor de evocare si de ur nu este mai
prejos de poezia blestemelor de dragoste, att de rspndit n lirica noastr
traditional: ,Tu esti bade acela / Care ai luat icoana, / Si te-ai jurat pe dnsa, / Pe
mine nu mi-i lsa, / Pn soare s-a gata, / Pe mine nu mi-i ur / Pn soare s-a
gti. / Soarele nu s-a gtat, / Tu pe mine m-ai uitat. / Soarele nu s-a gtat, / Tu pe
mine m-ai lsat, / Cu alta mna ai dat. / Da-ti-ar, bade, Dumnezeu, / Dup
jurmntul tu, / Nou boli, nou lingori, / Trei perechi de Iriguri rele, / S-ti Iie de
schimburele. / Dar nici lung s nu te tie, / Ca nu cumva ru s-ti Iie. / Din arat
pn-n crat, / Din aratul grnelor, / Pn-n dusa butelor. / Cnd ti-o Ii, badeo, mai
bine / S treac vntul prin tine. / Cnd i Ii mai sntos, / S nu iei un pai de jos. /
Cnd i Ii mai n putere, / S nu iei dou surcele, / S te rup de prin sele".
Intr-un cntec din Moldova de nord, ironia la adresa tetelor rmase nemritate ia
Iorma parodierii disperrii lor: .Astzi i lsat de sec, / M duc, mam, s m-
nec, / ntr-o balt stttoare / Unde gste sprintinioare / noat stnd n Picioare, /
Unde-a Ii balta mai lat, / C-am rmas nemritat, / De urtul Ietelor, / De rsul
Ieciorilor" (S. FI. Marian, op. cit, *~ P- 205).
lng ReIenele sau Vergeluri, Lsatul Secului era it cu un obicei care se cheam, n
general, Alimori. n Anedoara acest obicei se cheam Hodite, iar n Banat, ivh
Tineretul satului aprindea n noaptea de Lsatul pe un deal apropiat sau ntr-un loc
mai ridicat, un 102
Mihai Pop
Ioc mare n jurul cruia se aduna tot satul pentru a petrece si a dansa.
Heinrich von Wislocki spune, n descrierea vietii romnilor din Transilvania (Aus
dem Leben der Siebenburger Rumnen, Hamburg, 1889), c Iocurile se aprindeau
n ultima duminic a cslegilor de iarn si c n mijlocul rugului se ridica o prjin
nalt, mpodobit cu Ilori si panglici care ardea odat cu rugul. Jocul n jurul
Iocului dura pn la revrsatul zorilor. Flcii si Iceau torte pe care le nvrteau n
aer, realiznd adevrate jocuri de artiIicii. n unele locuri nIsurau n paie o roat
de crut sau de plug, o aprindeau si o lsau s se rostogoleasc la vale. n jurul
Sibiului, n cadrul aceleiasi srbtori, se Icea o ppus de paie de mrimea unui
om creia i se ddea Ioc.
Focurile de primvar erau rspndite la aproape toate popoarele Europei si si au
originea, Ir ndoial, n practica ndelungat de aprare a semnturilor si
livezilor mpotriva gerului. La unele popoare au cptat Iorm de rit pentru
alungarea iernii si ntmpinarea primverii. n Iolclorul nostru, n unele locuri,
Iocuri cu rosturi similare se mai aprindeau si n noaptea de Paste.
Tot la sIrsitul cslegilor se Icea si strigarea peste sat, despre care am amintit.
Flcii se urcau pe un deal, n unele locuri ntr-un copac nalt, si de acolo vesteau
pentru ntreaga colectivitate numele Ietelor care nu s-au mritat si priciiA Ei mai
ddeau n vileag si alte Iapte considerate a nu Ii conIorme cu buna-cuviint
traditional a satului. ,ndat c trece Lsatul Secului, cnd intrm n Presimi, -
scria n 18" Al. Pelimon n Impresii de cltorie n Romnia, pp. 58-59 se urc
dintre oameni si Ilci deasupra unei rpe si ncepi striga n gura mare, numind
Iiecare din Ietele care snt W nice si care nevoiase, Iiecare cum se poart si ce
omenie Iiecare ce Iace si ce svrseste, care Iat a rmas nemrita si care a
mbtrnit asa".
Strigarea peste sat era o Iorm a demascrii colectii Ioarte veche n cadrul vietii
traditionale stesti. Ea
aI
i
Obiceiuri traditionale romnesti
103
menirea s scape colectivitatea de urmrile neIaste pe care le pot avea abaterile
de la rnduiala traditional. n ordinea social-juridic a satului patriarhal,
practicarea ei era un drept al cetei de Ieciori, dreptul de a judeca comportarea
colectiv si de a sanctiona abaterile. Sub diIerite Iorme de realizare obiceiul se
mai pstreaz nc n unele sate din vestul Transilvaniei.
n Dobrogea si n satele din sesul Dunrii si din jurul Bucurestiului, la Lsatul
Secului se mai Iac si astzi Cucii (obicei rspndit si la srbi, croati, sloveni).
Obiceiul Cucilor este un joc de carnaval cu msti. n el regsim ns importante
reminiscente de rit agrar, legate, poate, de nceputul anului nou de primvar.
Numrul si Iorma mstilor variaz si obiceiul trece prin mari schimbri de la sat
la sat. S. FI. Marian noteaz n jocul Cucilor urmtoarele personaje: bunica
Cucilor, zece mirese, zece miri, un brbier, un paznic. n cercetrile Icute recent
n jurul Bucurestiului s-a constatat c exist si un vntor si un tambalagiu, c
exist Cuci si Cucoaice; n unele locuri, n convoiul Cucilor apreau regele,
regina si ienicerii. Uneori apare si cmila, ntlnit si n jocurile de Anul Nou.
DesIsurarea obiceiului tine din Aori pn n asIintit. Cucii se nham la amiaz la
plug si trag "i mijlocul satului trei brazde n cerc. n restul timpului ei Iac tot Ielul
de sotii, lovesc pe cei pe care i ntlnesc cu crpa cu cenus Si adun daruri. Ca si
ceata de Ieciori, Cucii Iac la ter-minarea obiceiului o mas si o petrecere cu joc.
Fr a avea amploarea srbtorilor de Anul Nou, a celor Ouasprezece zile,
obiceiurile vechiului An Nou de s lmavar, cele de Lsatul Secului, cuprindeau
cteva intere-e maniIestri Iolclorice care Iceau parte din patrimoniul u .rtlultor
popoare europene. Ele ncheiau, cum am artat, '"Ttant rstimp al anului,
rstimpul legrii noilor Si deschideau un nou rstimp, cel al muncilor de aIa.
Petrecerile marcau acest moment de trecere, e intmpl Irecvent n Iolclorul
obiceiurilor. Legtura
104
Mihai Pop
cu postul mare s-a Icut mai trziu si este, evident, o supra punere.
n Banat, prima sptmn dup ce se las sec de camt se numeste Sptmn
Nebunilor si se prznuia prin jocuti cu msti n genul carnavalului.
Cnd am vorbit de calendar, am spus c la noi zikk Dochiei ar putea s Iie o
amintire a nceperii Anului Nou la 1 martie. n unele locuri, la 1 martie Ietele si
ghiceau norocul ca si n noaptea de Anul Nou. Un alt obicei n cadrul srbtorilor
de primvar era alegerea Craiului, a Craiului-Nou cum se spune n Moldova de
nord, a Plugarului n satele din Fgras, sau Tnjaua n Maramures. Era ales
Ilcul care a iesit n acea primvar primul cu plugul la arat. Cel ales era legat la
picioare, deasupra si sub genunchi, peste mijloc si peste piept, n crucis, oi
legturi de paie. Aceste legturi par a Ii Iorma prim, sugernd direct Iertilitatea, a
canaIurilor si a betelor cu care se leag astzi clusarii si juctorii de brbunc.
Craiul-Nou sau Plugarul era urcat pe o grap, unde sttea n picioare, rezemndu-
se ntr-o Iurc, apoi era luat cu grap cu tot pe umeri de patru sau sase Ilci si
dus pn la ru. n Maramures, el era asezat pe teleaga de la plug, de la care si
trage numele si obiceiul.
Aici, mpreun cu grapa, era scuIundat n ap de patru ori, n cele patru zri. ntr-
o Iorm mai nou a obiceiului Plugarul era scutit de scuIundarea n ap,
rscumprndu-se cu o vadr de vin sau de tuic. n unele sate, Plugarul purta un
colac mare si un ou rosu, iar Ilcii care Iceau parte din cortegiu pocneau din
bice sau harapnice.
Plugarul era, alturi de Plugusor, cel mai important obicei agrar al nostru. Pe cnd
n Plugusor urarea se Iace priij text, n cazul Plugarului urarea este implicat
ritului. Fr ndoial c, n Iormele vechi, el era menit s aduc recott6 bogate.
Ne-o arat elementele lui esentiale, legturile * paie, colacul si oul, scuIundarea
n ap. Mai trziu, cnd acest rost s-a pierdut, obiceiul a devenit o distractie a
Ieciorilor' Obiceiuri traditionale romnesti
105
carea tn apg Iiind nlocuit cu o petrecere care se Icea vinul sau tuica pltite ca
rscumprare. Dar, pe lng acterul Ae strvechi rit de Iertilitate, obiceiul
Plugarului vea siun important rol social-juridic n viata satului patriarhal. Prin eA
se distingea cel care a iesit primul cu plugul pe ogor si, totodat, erau judecati si
pedepsiti cei care nu si-au Icut la timp sau nu si-au Icut bine muncile de
primvar.
Flcul ales Plugar sau Crai-Nou avea dreptul de judecat asupra celorlalti Ilci
din sat. Revenind de la ru unde a Iost nvestit, el tinea, cu toat solemnitatea,
judecat. Cei care si neglijaser muncile de primvar erau pedepsiti cu btaie la
tlpi. n timpul judectii, Plugarul era ncins peste mijloc cu gru
verde. Btaia la tlpi se chema n Transilvania bricelat, briceluit sau priscal.
Prin aceasta, ca si prin numele de Crai-Nou, obiceiul ne Iace s ne gndim la
,regele" din obiceiurile de Anul Nou apusene, despre care pare s aminteasc si
colinda alegerii osteanului ca domn.
n cartierul Schei din Brasov se organizau, n cadrul obiceiurilor de primvar,
srbtorile Junilor.
Ceata de juni Iormat din cinci pn la douzeci de tineri si alegea un vtaI, un
armas mare, un armas mic si un sutas care administra averea cetei. Cei alesi erau
ridicati de trei ori n sus. Richard WolIram (Alterklassen und Mnnerbiinde in
Rurnnien, Wien, 1934) Iace apropierea ntre acest obicei si ridicarea pe scut a
cavalerilor medievali, n momentul nvestirii. Dup alegere, junii ieseau n Iata
bisericii SIntul Niculae, unde Iceau o hor. Fiecare june trecea pe rnd n
mijlocul horei si juca buzduganul, aruncndu-1 de trei ori n aer si prinzndu-1 n
mn. Aruncarea buzduganului aminteste de aruncarea toiagului din colinda
tinerilor cstoriti. Buzduganul este, n ntreg Iolclorul european, simbolul*cetei.
Si cuvntul englez club, intrat si n limba romn, deriv de la vechiul nordic
kylIingar, kolbiangen ( buzdugan), deci vestitele cluburi englezesti au Iost,
probabil, cndva niste cete cu rosturi ceremoniale. O ntreag sptmn junii
jucau hora cu buzduganul, n a doua zi a sptmnii, junii se duceau s ureze 'a
casele cu Iete si primeau n dar ou rosii. Joi, junii, clri,
106
Mi hai Pop
mpreun cu junii albi, junii rosiori, junii husari si jnjj btrni se duceau la un loc
numit ntre Chietre sau Pietrele lui Solomon si jucau din nou hora cu buzduganul.
K ntoarcere ei aduceau n oras un brad Irumos mpodobit. Iy|aj de mult, ceata
junilor avea si un nebun si clusari si chiar alte msti. La petrecerile lor se
practica aruncarea cu tolul. VtaIul junilor era ngropat Iictiv. Era asezat pe o
loitr ca si Turca din Hunedoara si i se Icea o parodie de nmor-mntare. Era dus
la Podul Dracului unde se rscumpra cu o vadr de vin. Ca si n obiceiul
Plugarului, rscumprarea este o Iorm mai nou. Nu stim ns care era, n Iorma
veche, sIrsitul nmormntrii vtaIului. Ca si celelalte cete de Ilci, si junii
organizau mese cu petreceri si joc. Biserica SIntul Niculae din Schei a contribuit
mult la organizarea n Iorme noi a obiceiului Junilor. n 1894 le-a dat chiar un
statut dup care s-au condus pn de curnd. Dintr-un vechi obicei popular, ceata
junilor a devenit, cu timpul, o institutie social a cartierului Schei. n Iolcloristica
noastr, acest obicei are o vast literatur care a Iost reluat n studiul proIesorului
I. Muslea, Obiceiul junilor brasoveni (Cluj, 1930).
Poporul, care tria n natur si a crui munc si existent erau strns legate de ea,
Icnd n mod continuu observatii asupra mersului vremii si asupra Ienomenelor
naturii si'* generaliznd aceste observatii, le-a legat de o serie de practici, rituri si
ceremonialuri care se repetau la anumite date ale anului. Cu timpul, aceste
practici si-au pierdut continutul vechi si au rmas n organizarea social a satelor
traditionale simple obiceiuri. Practicarea lor era ns att de puternic ancorat n
viata oamenilor, nct chiar n aceast nou Iorm unele s-au pstrat pn n zilele
noastre.
Un astIel de obicei rspndit aproape la toate popoarele europene este acela de a
pune, ntr-o anumit zi dq primvar, la 1 mai sau la Sngeorz, ramuri verzi la
portile curtilor si la usile caselor. La noi obiceiul poart numele de Armindeni. n
Moldova de nord se punea, pn de curnd, n ! Iata portii o brazd cu iarb verde
n care se nIigea o craca de mesteacn. n Transilvania, ramurile verzi se puneau
la i Obiceiuri traditionale romnesti 107
tile curtilor, la soproane, la grajduri, la cotete, la usile si ? estrele caselor. n
unele locuri mai persist credinta c murile verzi apr casa si gospodria de
Iortele ruIctoare.
Tjn alt obicei practicat tot de SIntul Gheorghe era ca Ilcii si Ietele din sate s
se stropeasc cu ap sau s se arunce chiar n ruri.
n unele prti ale Transilvaniei, de Sngeorz un tnr era mbrcat n ramuri
verzi si purtat n cortegiu prin tot satul pentru a Ii udat cu ap. Obiceiul are, Ir
ndoial, asemnri cu paparudele.
Tot n acest rstimp are ioc si unul dintre cele mai vechi obiceiuri ale vietii
noastre pstoresti, numit Arietul, Alesul, Ruptul sterpelor sau Smbra oilor. Rostul
obiceiului, care avea un caracter srbtoresc, Iiind nsotit de o petrecere popular,
era, nainte de toate, economic si juridic. nainte de urcarea oilor la munte se
constituiau, n satele noastre cu viat pastoral, stnele asociate. Fiecare gospodar
si aducea oile lui si, prin mpreunarea turmelor mai multor gospodari se
constituia o stn. Tot atunci se desprteau mieii si sterpele de oile cu lapte.
Fiecare gospodar care participa la stna asociat si mulgea oile si, dup cantitatea
de lapte pe care o avea, i se stabilea cota de produse pe care urma s o primeasc
de la stn n timpul verii.,Tot atunci se angajau si ciobanii, de obicei de la
Sngeorz la Snmedru. n unele locuri obiceiul dura chiar trei zile. Pe un platou
Irumos, n hotarul satului, se Icea stna. Staulul si coliba sau colibele erau Irumos
mpodobite cu verdeat: Toti gospodarii veneau cu Iamiliile si prietenii lor,
aducnd mncare si butur. Si de data aceasta se Icea un colac anume. De
asemenea, se Prepara o mncare ndtinat, o mmlig Iiart n lapte si UQt
numit balmos. Lutarii, mai de mult,
probabil, cu Iluiere si cimpoaie, erau nelipsiti de la acest obicei care se termina, n
chip Iiresc, cu cntece si jocuri. Descrierile mai vh vorbesc, n Ardeal, de jocuri
clucenesti, adic ti, ca Icnd parte din desIsurarea obiceiului. Pe 108
Mihai Pop
lng caracterul economic si juridic pe care l avea acest obicei, el era, totodat,
srbtoarea pe care colectivitatea steasc o organiza nainte de plecarea turmelor
la munte Obiceiul acesta strvechi a devenit astzi, sub denumirea de Smbra
oilor n Oas o mare srbtoare popular, Iolcloric. Tot de Sngeorz se Iceau, cu
Ioc viu, ruguri peste care pstorii si vitele trebuiau s sar pentru a Ii Ieriti n
timpul verii de boli.
Un moment important n marele ciclu al obiceiurilor de peste an era. n zona
noastr, din cce mai vechi timpuri. Rusaliile. ,Numele Rusaliilor, spune
Romulus Vuia, pstreaz amintirea uneia dintre cele mai grandioase srbtoriri
ale naturii. Pe plaiurile Traciei si ale Phrygiei, patria rozelor si a vinului, unde
contrastele ntre anotimpuri erau att de izbitoare, rentoarcerea verii a Iost
celebrat cu un Iast deosebit de populatia trac. Multimea cuprins de o adevrat
nebunie a dansului, cu capetele mpodobite cu Ilori, inunda grdinile si
dumbrvile nIlorite si, n sunetele muzicelor si cntecelor, se nvrteau hore si alte
dansuri bahice, care se transIormau n adevrate orgii. Timpul cel mai potrivit
pentru aceast serbare au Iost zilele nIloririi rozelor n mai sau iunie, cnd
vegetatia exuberant atingea culmea dezvoltrii sale, n pragul zilelor calde ale
verii, cnd aceast pomp de Ilori va Ii schimbat n curnd n belsugul dttor de
Iructe. De la acest cult al rozelor a primit aceasta serbare denumirea de Rosalia"
(Originea si jocul de clusari-Studii de etnograIie si Iolclor, Bucuresti, 1975, pp.
115-116).
Pentru cunoasterea istoricului acestei srbtori n zona noastr, dincolo de
cercetrile etnograIice si Iolclorice, este Ioarte important un document din secolul
al XlII-lea care1 descrie obiceiul Rusaliilor n sudul Macedoniei. Documentul
provine de la Demetrios Chromatianos, arhiepiscop de Ohrida: ,Cei din thema
Moliscos, spune documentul, pornind cutare si cutare dnd Iuga la preasInta
biseric a lw Dumnezeu si nItisndu-se preasIintitului nostru stpIl,
Obiceiuri traditionale romnesti
109
. j-jjiepiscopul ntregei Bulgarii, i destinuir urmtorul eat, spunndu-i c n
tinutul lor e un vechi obicei care se cheam Rusaliile, c n sptmna dup a
cincizecea zi de la pasti (dup Rusalii) se adun cei mai tineri si cutreier satele
jjji tinut si cu niste recitri si danturi si srituri agitate si cu obscenitti de teatru
cer n Iolosul lor daruri de la locuitori. Si au pornit si acestia n vara de acum
ntocmindu-se si pregtindu-se ca s joace astIel teatru prin tar; n timp ce se
nItisau ns, doi dintre dnsii s-au deprtat la o stn de oi, din Iat, unde
ajungnd cerur de la baciul acelei stni brnz. Dar acela scumpindu-se la
drnicie, ei ncercar a lua cu sila, si s-a iscat ceart ntre dnsii, ajungnd pn la
bice, cci unul dintre cei doi comedianti, cu numele Chryselos, izbind cu un lemn
pe pstor, acela ndat trase cutitul si-1 mplnt n pn-tecele agresorului, nct
nici o clip nu mai Iu ntre moarte si cutit, cci omul muri la moment" (s.a) (ibid.,
p. 116).
Si de data aceasta, protestele bisericii mpotriva ,pctoaselor purtri ale
poporului" care si pstra vechile obiceiuri snt un important document Iolcloric.
Precizia cu care se relateaz Iaptul concret este o garantie a autenticittii
descrierii. Obiceiul descris seamn cu unele obiceiuri care se pstreaz si azi la
popoarele din Balcani si, desi lipsesc amnunte care ne-ar Ii pretioase pentru
identiIicarea Iaptelor Iolclorice, atmosIera ne aminteste de cea pe care o ntlnim
n satele noastre atunci cnd se joac Clusul.
Clusul este cea mai important maniIestare Iolcloric n care, n cadrul
obiceiurilor, dansul ca mod de expresie are un rol preponderent. Obiceiul a Iost
cndva rspndit probabil pe tot teritoriul trii noastre. n documentele mai vechi
si n culegerile mai apropiate de noi, l avem consemnat de Dimitrie Cantemir n
Descrierea Moldovei. Astzi el este raspndit n sudul Olteniei si Munteniei, n
Dolj, Olt, Arges, " lasca, Teleorman, IlIov si Ialomita. Dar atestri din secolul
Aecut si chiar de la nceputul secolul nostru pn la primul rzboi mondial ne
arat c a Iost practicat si n zona subcarpatic a Munteniei si Olteniei, si n sudul
Ardealului; n
110
Mihai Pop
Banat, pe valea Muresului, n Nsud si n Tara Motilor. n unele prti din
Transilvania se mai practic si azi, n cadrul obiceiurilor de Anul Nou.
Literatura acestui obicei este bogat. Cea dinti descriere ampl a lui ne-o d
Dimitrie Cantemir n Descriptio Molda-viae. Se ocup apoi de clus F. I. Sulzer
n Geschichte des Transalpinischen Daciens (Viena, 1781, IL pp. 405-414), Lazr
Sineanu n Studii de Folclor (Bucuresti, 1896, pp. 60-71), T. PamIile n
Srbtorile de var la romni (Bucuresti, 1910), T. T. Burada n Istoria Teatrului
n Moldova (Iasi, 1915, pp. 62-70), R. Vuia n ,Originea jocului clusarilor",
studiu publicat nti n Dacoromania
(II, pp. 215-254) si R. WolIram n Alterklassen und Mnerbunde in Rumnien
(Wien, 1934J pp. 118127); Horia Barbu Oprisan n Clusarii (Bucuresti, 1969),
Mircea Eliade n ,Notes oI the Clusarii". (Thejour-nal oI the Near Eastern
Society oI Columbia University, V, 1973, pp. 116-122); Mihai Pop n ,Clusul"
(Revista de EtnograIie si Folclor, 20,1/1975, pp. 15-31).
Iat cum descrie Dimitrie Cantemir acest obicei: ,AIar de aceste Ieluri de
jocuri, adic de cele de hor, care se Iac de srbtori si pe la Iestivitti, mai este
altul aproape superstitios, n care juctorii trebuie s Iie n numr neegal, de
sapte, nou sau unsprezece. Ei se numesc cluseri si se adun odat ntr-un an,
se mbrac n vestminte cam ca Iemeile, pe cap si pun cunun mpletit din
Ilori de pelin si alte Ilori, vorbesc pe ton Iemeiesc si pentru ca s nu se cunoasc
si acoper Iata cu vl alb. Toti poart n mn cte o sabie goal cu care ndat
ar strpunge pe oricine ar cuteza s le descopere Iata. |...| Conductorul se
numeste StaritiA al doilea este pimnicerul a crui sarcin este de a ntreba pe
staret ce joc poIteste s joace si de a spune apoi celorlatt1 juctori n ascuns, ca
s nu aud poporul numele joculul nainte de a-1 vedea cu ochii. Cci au peste
una sut de Iigurl srituri si tacturi diIerite, dintre care unele att de artiIicioase
nct cei care le joac par c nici nu ating pmntul cl picioarele, ci zboar si se
poart n aer |...|. Dac se ntlne$ o ceat de clusari cu alta n cale, ele trebuie
s se b mpreun si ceata nvins trebuie s Iac loc celeilalte. Ar Obiceiuri
traditionale romnesti 111
pun conditii de pace dup care cei nvinsi rmn nou ani supusii celor
nvingtori. Se ntmpl ca n lupt s rmn mort unul sau altul. n acest caz
nu ncape nici o judecat si judectorul nu cerceteaz dup Iptuitor. Care se
primeste odat ntr-o ceat de clusari trebuie s rmn ntr-aceea nou ani si
tot anul s se prezinte la termenul stiut. Dac nu s-ar prezenta vreodat zice c
are boala cea rea si l turmenteaz Irumoasele.
|...| Plebea superstitioas crede c acesti clusari ar putea s vindece boalele
cronice. Modul lor de vindecare este acesta: astern la pmnt pe bolnav, apoi
ncep sriturile lor si la un tact anume al cntrii l calc unul dup altul de la
cap pn la clcie. n urm i soptesc la ureche unele cuvinte compuse anume
de dnsii si poruncesc boalei s ias din corpul pacientului. Acesta o repet de
trei ori n trei zile si de mai multe ori are eIectul dorit, c vindec cu putin
osteneal cele mai grele boale pe care nu le pot vindeca cei mai experti medici
cu arta lor, att de mare este puterea credintei chiar si la oamenii superstitiosi"
(citatul este dat dup Descrierea Moldovei, n traducerea lui Papiu Ilarian
publicat n 1872). Desi sumar Iat de cunostintele noastre de astzi,
descrierea lui Cantemir este plin de interes pentru c prezint un stadiu mai
vechi al obiceiului. Gsim n ea elemente care nu s-au schimbat pn azi. Este
important aceast descriere si pentru Iaptul c arat atitudinea oamenilor n
acea vreme Iat de acest obicei. Este de asemenea unportant Iaptul c obiceiul
era att de integrat n datinile obstesti nct, dup dreptul consuetudinal, omorul
svrsit n lmPul desIsurrii lui nu putea Ii pedepsit. Apoi este intere-ant ca
Dimitrie Cantemir socoteste acest obicei ca un mare Pectacol popular si nu
insist asupra Iaptului c ar avea un Aracter de rit de Iertilitate si Iecunditate,
subliniind doar eterul lui de obicei Iolosit la vindecarea anumitor boli.
de a a practicrii obiceiului, ca si la baza
obiceiurilor mai nUl AU' stA ceata- Ceata
de clus are o rnduial mult AouripUr0as
dect ceata care Practic obiceiurile de Anul
a se compune din sapte sau nou Ilci sau
brbati
112
Mihai Pop
tineri. Are un conductor, numit vtaI, si aproape peste tot un personaj mascat,
numit mutul. n Banat mutul se numea bloj, iar n alte prti zbicer. Descrierile
mai vechi, de pild cea a lui Sulzer, vorbesc si despre existenta unei msti de
animal, probabil un Iel de brezaie. Ceata se constituia prin prestarea unui
jurmnt. Att jurmntul, ct si regulile interne de comportare ale cetei erau
secrete. Angajarea n ceata de clus se Icea, de obicei, pentru mai multi ani: 3,
5, 7 sau 9. Jurmntul se rennoia n Iiecare an si mai cu seam atunci cnd n
ceat era acceptat un nou membru. Costumul clusarilor este azi, n general, un
costum trnesc de srbtoare. Numai anumite date din Oltenia ne vorbesc
despre clusarii mbrcati n Iemei, cum i aminteste si Dimitrie Cantemir. n
unele locuri din Muntenia si Oltenia, clusarii poart Ies. n general, ei poart o
plrie cu boruri largi, Irumos mpodobit cu mrgele multicolore si panglici.
Au mijlocul ncins cu bete si pe piept au bete ncinse n diagonal. De obicei,
poart la bru batiste Irumos brodate. La picioare, sub genunchi si la glezn au
canaIuri, iar mai nou un Iel de moletiere nIlorate, lucrate n cas si zurgli.
Opincile clusarilor au pinteni, adic plci de metal Iixate lateral pe partea
exterioar, care sun n timpul jocului, mar-cnd, mpreun cu clopoteii, ritmul.
Fiecare clusar are un bt. Se pare c, pn nu de mult, n unele locuri aveau
sbii de lemn, iar vtaIul, chiar o sabie adevrat. Masca mutului este grotesc,
Icut din crp sau din piele, iar
costumul lui uneori din dou culori, seamn cu costumul arlechinului' Ca
recuzit, mutul are o sabie si, n unele locuri, si un Ialus de lemn. n sudul Olteniei,
vtaIul poart ciocul clusului, bucat de lemn ndoit la vrI, mbrcat n piele
de iepuri pe care clusarii o numesc si ,Neic".
n locurile unde din obiceiul clusului Iace parte si un j* dramatic avnd ca tem
Iurtul Ietei, apar si alt person3 mascate: mireasa, turcul, ienicerii etc.
Cea mai important recuzit a obiceiului este steagul; prjina lunga de peste trei
metri, in virIul creia
se nIram si plante care n credintele populare pot avea
Obiceiuri
113
clusen. Di de clucea sau cluze cescul Zl , daca steagul cade, se va ntmpla
o nenorocire n genera1' *IlumeIe de
A ns si SUb nUmele denurile de clusei, cluzi CSC 3|UgUCear d6 A
neOgre T T- FrnCU
clus SP Aa ap dm Pe Iiecare '
Ceata de AluS ea deP"nerea jurmntului.
Ia * vtaIul pleca cu l ht'' E1
ramntUl "peste nou htare'' E1 e subrr 1' Prmdu-se la Ascruci, l lega I
g6nUnchl cu do curele cu clopotei. De Io1 mguaISte bA, mai sus de coate cu
panglici.
SKLS UD C6rC A rUgaU Ird" PatrO3nei j nou spre
UD C,6rC' A rUgaU IrdeS"' PatrO3nei JOCU|W' VtaIul stropea cU apa
luat oTT11 aP0i dC trd " beele ? porneau rP Pre raSarit (Amn/y din Muntii
' Bucuret1' 1888).
Smbta nainte de Rusalii, Pdue unde Z A 1OCUri m * nPrIJln 'ung o bar
AU1'l6gnd' Cum am SPUS' k IeIin- Apoi mrnul nI uapan de usturoi A un
Iir de e,9U Pe sub stei A S3bla n Pmnt * toti clusarii tre-IdAI ;" Sgla;nJU' "
JUr P P* A jUr sear,
duceau
.cmc ue Kusalii, dUPa ce. *sl ui, la o vrjitoare care le descnta ste#gu si
-jAamntul. Vrjitoarea le ddea nIrama Iie3gAui :mei rele, moarte de curnd,
n care lega i*stur'
114
Mihai Pop
descntat. nainte de a Ii legat de prjin, nIrama cu usturoi era trecut pe la
nasul clusarilor si peste capul lor. Apoj clusarii ncepeau s joace si vtaIul
purta steagul pe deasupra capetelor lor. Cel asupra cruia vtaIul oprea steagul
trebuia s joace din ce n ce mai repede, pn cdea ntr-un Iel de trans,
,ametea". A doua zi de dimineat, nainte de venirea zorilor, clusarii se
duceau din nou la vrjitoare, jucau strignd: ,Hlai sa si iar asa", iar vrjitoarea
se plimba cu steagul pe lng ei, recitnd descntece. Ea ncerca apoi din nou
puterea steagului, trecndu-1 peste capetele clusarilor. Dac cel peste capul
cruia oprea steagul cdea lesinat, puterea lui miraculoas era asigurat si
vrjitoarea lsa clusarii s plece, urndu-le noroc.
n sudul Olteniei, n satele de pe malul Dunrii, unde pn de curnd Clusul se
mai practica, ns sub Iorma unui rit de vindecare a celor ,luati din clus",
jurmntul se Icea n smbta Rusaliilor, la malul unei ape, n mare tain.
Steagul era nIipt n pmnt si, dansnd n jurul lui, clusarii se opreau pe rnd
lng prjin, necheznd. Aici vtaIul le lua msura, nsemnnd cu briceagul pe
prjin nltimea Iiecruia si arunca bucata de lemn tiat ntr-o oal asezat
lng prjin, n care era ap, un Iir de usturoi si un Iir de pelin. Dup aceea,
clusarii se asezau n genunchi n jurul btului vtaIului nIipt n pmnt si
puneau, pe rnd, mna pe bt, unul deasupra celuilalt, spunnd Iiecare
angajamentul si timpul pentru care se angajeaz. Cel care rmnea ultimul, adic
cel cruia nu-i mai ajungea btul pentru a pune mna, cdea jos si era
predestinat s lesine n timpul jocului. Dup aceea, clusarii treceau pe sub
prjina steagului, nIipt oblic n pmnt si avnd la baz cutitul si oala cu pelin
si usturoi. n tot timpul dansului, ei nechezau. Un alt act al jurmntului se
desIsura prin ngenuncherea clusarilor pe malul apei cu mna bgat n ap.
Aici se rostea, din nou, o Iormul de jurmnt. Dup aceea se desIsura dansul
Iinal, n care vtaIul trecea cu steagul pe deasupra clusarilor si se oprea asupra
celui care urma s lesine. Lesinul putea Ii provocat si prin azvrlirea oalei Ia
pmnt. n tot timpul dansului- Obiceiuri traditionale romnesti
115
clusarii mestecau ctei de usturoi si In de pelin. Clusarii
jucau
n tot satul si intrau n curtile celor la care erau chemati
anume. Ei mergeau si n satele vecine si chiar la orase, iar, dac n peregrinrile
lor se ntlneau cu alte cete, Iceau ntreceri, ddeau uneori adevrate lupte.
Jocul Clusului nu se juca niciodat nainte de rsritul soarelui si nici dup
apus. Clusarii cunosteau, n general, Ioarte multe Iiguri de dans. n
desIsurarea traditional a jocului existau numeroase momente aparte, de pild
hora clusului, n care Iemeile ddeau clusarilor copiii mici s-i joace pentru
a-i Ieri de boli, sau jocul n jurul unui drob de sare si al unui smoc de ln,
menit s aduc belsug n turme etc.
Elementele pe care le cuprinde, n diversele lui Iorme de realizare local, jocul
Clusului,, ne ngduie s presupunem c acesta a avut, n cursul dezvoltrii
sale istorice, mai multe rosturi, uneori putnd coexista chiar dou sau trei
Iunctii. n Iorma lui de obicei complex, pe care am studiat-o cndva n satele
Brca si Giurgita din Oltenia de sud, ceata de Clus era o Iormatie paramilitar
Iormat pentru a apra comunitatea de ,agresivitatea" ielelor, iar actele
obiceiului snt rituri de initiere, de proIilaxie sau de vindecare, de recuperare a
celui care ,a Iost pocit" de iele. Vindecarea se Icea n virtutea principiului c,
pentru a asigura buna rnduial, comunitatea trebuia s l recupereze pe cel care
,a Iost pocit". Ritul de aprare avea deci rostul de a ajuta comunitatea.
De obicei, ritul de vindecare avea dou prti: diagnosticarea si vindecarea
propriu-zis. Diagnosticarea se Icea, ca i n alte rituri magice strvechi, prin
muzic. Dac, la auzul anumitor melodii clusresti, bolnavul se legna n
ritmul clusului, se presupunea c era ,luat din clus" si c putea Ii vindecat de
clusari. Clusarii nu vindecau ns epilepsia sau alte boli de nervi. Modurile
de vindecare erau diIerite. De icei, bolnavul era culcat pe un covor si
clusarii jucau n jurul lui si sreau peste el. Uneori ei sreau si jucau Ir a
vrbi, alteori sreau si sopteau anumite Iormule. Jocul con-tonua cu mare
Irenezie, pn cnd unul dintre clusari era dobort prin procedeul descris la
jurmnt. Cnd clusarul 116
Mihai Pop
cdea, bolnavul era ridicat de alti doi clusari si obligat s Iug. Prin aceasta el
se socotea vindecat. M. ArnaudoII d si el urmtoarea mrturie a unui clusar,
n legtur cu caracterul hipnotic al lesinului si al vindecrii: ,Un clusar numit
Opro |probabil Oprea| pe care vtaIul l alesese ca mediu, avnd o constitutie
puternic si Iiind usor inIluentabil, mi-a povestit: cnd nconjurm bolnavul
simt deodat un Iel de ameteal. Cnd m apropiu de vtaI si simt mirosul de
usturoi si cnd el m priveste drept n ochi, ncep s m clatin. Cnd ridic
steagul peste capul meu, ochii mi se ntunec, parc as Ii cuprins de un nor.
Cnd ncepem s jucm n jurul oalei, cci n ritul de vindecare este si oal cu
ap, nu mai tin minte nimic, nici nu-mi dau seama ce Iace vtaIul, parc m-ar
trage cineva. Cnd vtaIul sparge oala si apa m stropeste, simt c mi se ndoaie
picioarele si cad jos" (Ocerki po blgarskija Iolklor, SoIia, 1934, pp. 578-
580).
Rolul hipnozei este clar si arat, prin nssi mrturisirea clusarilor, c nici ei
nu cred n actiunea unor Iorte supranaturale n actul de vindecare. Datele culese
n cursul cercetrilor Icute n vara anului 1958 asupra Clusului n comunele
Brca si Giurgita din Oltenia, de la un btrn vtaI de Clus de 67 de ani, arat
acelasi lucru. Btrnul vtaI explica n Ielul urmtor ,luatul din clus": cei care
lucrau n zilele oprite si ddeau seama c, prin clcarea interdictiei; au Icut un
pcat. Ei se gndeau mereu la aceasta si pn la urm ajungeau s se
sugestioneze si s Iie cuprinsi de o stare nervoas care mergea uneori pn la
tremur. Cercetrii medicale ntreprinse asupra acestui Ienomen par a dove c,
de Iapt, cei pe care poporul i considera ca Iiind ,luati o" 1 clus" suIereau de
pelagr, boal Ioarte rspndit n trecu n aceast regiune de mari latiIundii (v.
M. Pop, ,Cort deratii etnograIice si medicale asupra clusului oltenesc' voi.
Despre medicina popular romneasc, BucureS Editura Medical, 1962, pp.
213-223). Astzi, si n aceast zon unde au persistat nc, pna. curnd, Iormele
arhaice, rostul spectaculos al ClusulA cstigat preponderent asupra rosturilor
strvechi. De a Obiceiuri traditionale romnesti 117
mrturiile pe care le avem, ncepnd cu secolul al XVIII-lea, ne arat c
ntotdeauna Clusul a Iost considerat n popor ca un mare spectacol. n tot
sudul Munteniei, el a devenit un dans de virtuozitate si, ca atare, dezghiocat de
vechile interpretri superstitioase si de elementele care le oglindeau, el a intrat
si n miscarea artistic de amatori. n comuna Drgnesti Olt, Clusul se juca la
serbrile cooperatorilor, cuprinznd, n Iorm nou, o serie de strigturi care
snt ndemnuri la dans si la munc. Clusul a Iost valoriIicat scenic pentru
prima dat la 13 iunie 1885 cnd, la ndemnul lui G. Barit,
SteIan Emilian si Iacob Muresan au adus la Brasov pe juctorii Ion Cluseriu si
Simion Ciugudeanu din Aries si, pe baza dansului nvtat de la ei, au creat jocul
Cluserului care, mpreun cu Romnul, sa jucat apoi n Transilvania la toate
maniIestrile culturale romnesti si care s-a rspndit, ntr-o nou Iorm, si la
sate.
Prin jocul Clusului, dansatorii nostri au cstigat pn acum dou mari premii internationale, unul la
Festivalul international de dansuri de la Londra, din 1936 si altul la Concursul
international de dansuri populare de la Langolen, n 1957. Pentru marea lui
Irumusete, pentru varietatea Iigurilor, dinamica miscrilor si ritmul lui deosebit,
el este astzi unul dintre cele mai iubite dansuri ale poporului nostru si una dintre
marile realizri artistice ale Iolclorului romnesc, racnd parte din programul
echipelor artistice de amatori si al ansamblurilor artistice.
Fapt cultural cu mai multe sensuri evidente, el Iace parte ln dansurile cu sbii,
cunoscute n ntreg Iolclorul european jet Rkhard WolIram, Schwerttanz und
Mnerbund, Kassel, P- 37). Ceata de brbati care l practic este deci o dn aAe
Paramilitar menit s apere comunitatea de |0 . an'' din aIar, la nivelul ritului,
de reprezentrile mito-aP 6 ?ul romnesc, ca dans cu sbii, este un dans de c/I
are a cmunittilor mpotriva ielelor (cI. Mihai Pop, op. rePrePP' A216-217).
Raportul dintre clusari si iele, eiuri mitologice cumulative, cu actiuni
contradictorii,
118
Mihai Pop
benigne si maligne, nu este contrazis de Iaptul c, n anumite zone, din cauza
unor conIuzii ideologice superstitioase, clusarii snt socotiti aliatii ielelor.
Polisemie, de o larg rspndire n spatiu si de o prezent permanent n timp,
Clusul este, totodat, cel mai evident exemplu de trecere de la rit la ceremonial
si la spectacol. Amintit ca rit n secolul al Xlll-lea, desi, Ir ndoial, originile lui
snt mult mai ndeprtate n timp, el apare n secolul al XVI-lea n cadrul unor
ceremonii de curte, ca mare spectacol sau ca dans de virtuozitate. El ajunge apoi,
n viata cultural a Transilvaniei de dinainte de primul rzboi mondial, o
maniIestare artistic prin care romnii si aIirm virtutile nationale proprii Iat de
celelalte neamuri din monarhia aus-tro-ungar.
Desprins de legturile lui superstitioase, el a devenit de mult vreme, n viata
satelor si a mediilor urbane, concomitent, rit si spectacol, iar n zilele noastre este
un dans de mare Irumusete si virtuozitate, care demonstreaz, pe plan national si
international, speciIicul dansurilor populare romnesti. Ca atare, el se asaz,
alturi de Miorita si de doin, printre acele Iapte de Iolclor care caracterizeaz
cultura noastr popular si reprezint contributia noastr cea mai de seam la
patrimoniul Iolcloric al culturii europene si, n momentul de Iat, la valoriIicarea
Iolclorului n maniIestrile culturale contemporane. n miscarea artistic de
amatori serbrile clusresti de var din orasul Slatina si cele de iarn din Deva
marcheaz acest lucru.
Un moment important al srbtorilor de var era cel numit Snzienele sau
Drgaica. Dimitrie Cantemir prezint n Descrierea Moldovei, Drgaica, joc
care se Icea " Snziene. Fetele din sat alegeau pe cea mai Irumoas si * mai
voinic, pe care o numeau drgaica, o duceau cu alai1' cmp, o mpodobeau cu
cunun de spice si cu panglici S' ddeau n mn cheile hambarelor. De la cmp
ele. j ntorceau n cortegiu n sat, cntnd si dansnd. Acest oM a disprut aproape
cu totul astzi, urmele lui se mai gas' doar n Buzu si Teleorman.
Obiceiuri traditionale romnesti
119
n Transilvania, de Snziene, Ietele se duceau la cmp, mpleteau coronite din Ilori
de snziene pe care le aduceau acas n sat cntnd, le aruncau peste case sau le
puneau la streasin. Sensul obiceiului putea Ii augural, legat de bunstarea casei
si de viitorul Iericit al Ietelor.
Ciclul obiceiurilor de primvar si de var, legate de date calendaristice precise,
se termin astIel, ncheind, de Iapt, o important perioad a muncilor agricole, a
aratului, semnatului si a perioadei de pregtire a recoltelor bogate.
Obiceiurile nelegate de date Iixe
Printre obiceiurile de peste an, Iolcloristii deosebesc obiceiurile ciclice, care au
loc cu regularitate n timpul anumitor perioade ale anului, legate de anumite date
calendaristice, si obiceiurile nelegate de date Iixe, ci de necesittile productiei, de
desIsurarea muncilor agricole. Dintre obiceiurile nelegate de date Iixe ne vom
opri doar asupra paparudelor, scaloianului si asupra obiceiurilor de sIrsit de
secerat. Paparudele snt amintite sub numele de ,papaluga" de Dimitrie Cantemir
n Descrierea Moldovei: ,Vara, cnd seceta amenint semnturile, tranii din
Moldova mbrac 0 Ietit care nu a mplinit zece ani cu o cmas Icut din Ioi
de arbori si alte ierburi; bietii si Ietele de aceeasi vrst se ti dup ea si ocolesc
toat vecintatea jucnd si cntnd, iar Clnd le ntmpin o btrn, aceasta trebuie
s o stropeasc cu ap rece. Cntecul este cam asa: Papaluga, coboar din er~
deschide portile, d drumul ploilor ca s creasc grnele, gnu1' meiul etc.".
j arte asemntoare cu descrirea lui Cantemir este Ia Clierea Pe care~ dup mai
bine de o jumtate de secol, o are 5"tz Jseph Sulzer: ,Cuvntul papaluga se
spune c c c rrtlatoarea nsemtate si mprejurri: vara, cnd se pare mbrerealele
snt periclitate de secet, oamenii de la tar cjjj -a Ietit care nu a depsit vrsta
de zece ani ntr-o Sa conIectionat din Irunze de pomi si plante. Toate
120
Mihai Pop
Ietele si toti bietii o urmeaz si colind satul, dansnd si cn-tnd prin vecini.
Unde ajung, acolo Iemeile btrne obisnuiesc s le toarne ap n cap. Cntecul pe
care-1 cnt are aproximativ urmtorul continut: Papalug, ridic-te spre cer,
deschide portitele, trimite de sus ploaie pentru ca secara, grul, orzul s creasc
Irumos" (op. cit, II, p. 321).
Asemnarea dintre cele dou descrieri este Ioarte mare si nu este exclus ca
istoricul austriac s Ii cunoscut datele lui D. Cantemir, cci prtile a III-a si a IV-a
ale lucrrii principelui Moldovei apruser n 1769-1770 n A. F. Busching's
Magazin Iur die neue Historie und Geographie.
Dar descrierile de acum dou sute de ani snt Ioarte asemntoare si cu
desIsurarea contemporan a obiceiului. Chiar si numele de ,papalug" poate Ii
ntlnit n tinutul Trnavelor si azi. In general ns, obiceiul era cunoscut sub
numele de Paparud n Oltenia, Muntenia si Moldova. In Hunedoara i se spunea
,bbrut" sau ,mmrut", iar copilului mbrcat n Irunze, cci aici se mbrac
un biat, si nu o Iat, i se spunea ,bloj", ca si personajului travestit care nsoteste,
de Anul Nou, Turca.
ConIorm unor date din culegerile Institutului de Folclor si din cercetri
etnograIice mai vechi, reiese c paparudele se Iceau n anumite locuri, de pild la
Macin, Dobrogea, a treia joi sau a treia duminic dup Paste. Obiceiul ar Ii Iost
deci mai mult legat de o anumit zi a anului si, poate, chiar de un anumit ciclu.
Asemnrile dintre Paparud si tnarul mbrcat n Irunze verzi de Sngeorz,
obicei rspndit i cmpia Transilvaniei, snt evidente.
Pn la disparitia sa, cu cteva decenii nainte, obiceiul o avea o dat Iix. De cte
ori, spre sIrsitul primverii si, cu seam, vara era o secet mai ndelungat, se
aduna' grup de tinere Iete dintre care una sau dou se dezbrcat! pielea goal si si
acopereau trupul, de la bru n jos, cu ere verzi de copac, de salcie, de arin sau cu
Irunze si porD prin sat cntnd, jucnd si btnd din palme. Cnd trec oamenii din
Iiecare gospodrie ieseau la poart S1 paparudele cu ap.
Obiceiuri traditionale romnesti 121
Stropitul cu ap este o actiune obisnuit n cadrul obiceiurilor legate de
agricultur, n general menit s aduc rodirea. n cazul nostru, are menirea de a
ajuta rodirea prin provocarea ploii.
A- Cjntecul paparudelor era o incantatie pentru ploaie. n
culegerile publicate si n Colectia Institutului de Cercetri Etnologice si
Dialectologice exist nenumrate variante ale acestui cntec. Iat o astIel de
variant culeas n 1938 de la Mria Stan Rosoga din comuna Budesti, Oltenita:
,Paparud, rud / Ia iesi de ne ud / Cu gleata leata, / Peste toat gloata, / S
sunm cheitele, / S cur ploitele. / S dm cu ulciorul, / S despicm ceriul. /
Cnd oi da cu sapa, / S cur ca apa. / Cnd oi da cu plugul, / S cur ca untu. /
Untu duduind, / Laptele urcnd, / Creasc-s grnele / Ca prjinile. / Dar oarzele, /
Ct rogoazele. / Dar meiele, / Ct bordeiele. / Dar porumbu / Ct mr d sorbu. /
Gini outoare / Vara prsitoare, / Oile lnoase, / Vacile lptoase, / Porcii unturosi. /
Ppdie, die, / Zi m-ti s vie, / De la bcnie, / Cu struguri din vie, / Stpna s
triasc, / S le stpneasc, / Spor si berechet, / La anu si la multi ani!".
Fat de variantele obisnuite care se rezum la simpla mcantatie pentru ploaie si
cer rodirea griului si a porumbului, varianta cntat este o adevrat urare de
belsug general Pentru gospodria steasc. Ea ne aminteste de urrile de Anul
Nou. Nu mai putin interesant si nici mai putin Irumoas este varianta culeas n
1935 de la Ioana Constandin aizar din Poenari Vulpesti, de lng Snagov. Si
aceasta este 0 Urtur:
"S~a dati cu nvodu, / S umpli si podu, / Papadie-die, / g l 'n bcnie, / LogoIet
scrie / S nu se mnie / Roi roitori, / Oj| yAaAatri~ I Cai artori, / Porci
rmtori, / Vaci lptoase, / stg , lnase, / Fir-ar sntoase, / Stpn s triasc, / S
le Pus AeasAc-7 Undi-ati pus cu pru / S luati cu caru; / Undi-aIi
Papa U "!na'S luati cu chila. / Roi roitori, / Boi trgtori. / "d-rnrI / t, ;,,. j;
j; i *t ,a, tn`ra
/Joi da
-rud, / Ia iesi d ne ud, / Noi ne-am neca / Joi 122
Mihai Pop
dimineat, / P rou, p ceat, / P la dumneavoastr, / C e ziua noastr, / S-
adunm cheile, / S scornim ploile; / Ploile-or ploua, / Grnele-or crestea. /
Creasc grurile / Ct prjinile, / Sar mieiele / Ct bordeiele, / Sar porumbu / Mai
mari d corbu. // S nu dati cu strachina, / C roade Ioametea; / Ci s dati cu
ciuru / S umpleti ptulu; / Cai artori, / Porci rmtori, / Vacile lptoase, / Oile
lnoase / Fir- ar sntoase! / Spor si berechet" (Arhiva Institutului de etnograIie si
Iolclor din Bucuresti, Igr. 3694 a). ntr-o variant de papalug din Trnave, urarea
agrar apare si mai precis. Aceast variant enumera si darurile pe care urtorii le
primesc:
,Papalug, lug, / Stai n sus si ud / Si scorneste ploile / Si rodeste holdele. / Ne
suim la ceriu, / S deschidem ceriu, / S ploaie ploite, / S creasc holdite, / S le
secerm, / S le mcinm. / S Iacem
colaci / S dm la sraci, / S Iacem ppus, / S dm la mtus, / S Iacem
covrigi, / S dm la voinici. / Si-o gleat nou, / Si-o mn de ou, / S-un stuc
de ureche, / S-un stuc de slnin, / S-un blid de Iin".
Am citat cteva dintre variantele cntecului pe care l cn-tau paparudele pentru a
arta asemnrile, deci relativa lor unitate si legtura cu alte cntece de urare. Pe
lng exortarea ploii, care uneori se Icea si prin artarea pagube lor pe care le
produce seceta, ntlnim, dup cum s-a vzut urri de belsug general n
gospodrie. Aceasta ne ndreptteste s socotim paparudele nu numai o simpla
incantatie pentru ploaie, ci, totodat, si o urare de Iertilitate.
Obiceiul era, Ir ndoial, strvechi n Iolclorul nostru Cei care l practicau mai
credeau nc, ntre cele
rzboaie, c, dup trecerea paparudelor, la cteva zile, uneo pn seara, va ploua.
Zona de rspndire a acestui obicei corespundea: lor bntuite de secet. Dar Iaptul
c n Dobrogea el se
pra tic ntr-o anumit zi, ne-ar putea ndreptti s credem ca
a avut n trecut o mai mare rspndire n sistemul gene
.ral*
Obiceiuri traditionale romnesti
123
rituri agrare de peste an si c a disprut treptat, pstrndu-se numai acolo unde
avea n viata colectivittii un rost justiIicat pe planul conceptiilor superstitioase,
de atitudinea pe care credintele traditionale o sugerau Iat de realitate.
Scaloianul, Caloianul sau Ienele este tot un obicei de invocare a ploii care se
practica pn de curnd n
Oltenia, Muntenia, Moldova si Dobrogea n timp de secet, de ctre cete de copii.
De data aceasta,
desIsurarea obiceiului se concentreaz n jurul unui obiect precis, o ppus de lut.
Voi rezuma
descrierea obiceiului Icut de inIormatoarea Elena Udrea din Mihilesti, n 1949:
,Cnd este secet se adun un grup de copii, bieti si Iete, care se duc la grl
pentru a lua hum ca s
Iac ppusa. Se Ioloseste hum pentru c cellalt pmnt crap, pe cnd huma se
poate Irmnta ca o
coc |amnuntul este local, n alte sate, unde pmntul este argilos, se Ioloseste
argila, n.a.|. Ppusa de
pmnt se cheam lene, se spune Iacem Ienele. Huma se pune pe o scndur si i
se d Iorm, i se Iace
cap rotund, trup, mini, picioare. I se sculpteaz nasul, gura, ochii etc. Minile i se
asaz pe piept, ca la
mort. I se Iac si degete. De jur mprejurul ppusii se pun apoi Ilori. Se pun Ilori si
pe P'ept. Pe piept se
pune si o lumnare si, alturi, alte dou luminri. La cap i se pune o cruce. Cnd
Ienele este gata, tetele
ncep s plng si s-1 boceasc. De obicei, se Iace de cu Sear, de smbt seara,
de pild, si duminica
este dus cu ai de nmormntare si aruncat n ap. Uneori, pregtirile se ac cu o
sptmn nainte. I se
Iac si servetele si lmbjcminte."
tr . mormmtarea Iictiv se Icea dup toat rnduiala
nional. Un copil juca rolul preotului, un altul rolul
aPaI A' CU kcitoare Si cdelnitare, nainte de a Ii lsat n
Scj , n Unele locuri era chiar asezat ntr-o mic cutie de
centi ln Aorma Ae cosciug. Scaloianul putea atinge 50 de
IlOrj . n- El era lsat s pluteasc pe ap, mpodobit cu
Iacter U *UmMrile aprinse, ceea ce ddea ritualului un ca-
P'toresc deosebit. De-a lungul drumului strbtut de
124
Mihai Pop
convoiul cu Scaloianul, copiii erau stropiti cu ap. n locurile unde nu exist ru
sau lac, Scaloianul era dus la o Intn, udat cu ap si ngropat lng Intn.
Ca si la nmormntrile traditionale reale, dup ngroparea Scaloianului se Icea
poman. Desi ritualul era practicat eIectiv numai de copii, la desIsurarea lui lua
parte ntreaga colectivitate. Iat ce ne spune inIormatoarea Elena Udrea: ,Ne-am
apucat de smbt seara, ca duminic s-1 aruncm n ap si o nas a mea a Icut
dousprzece pinisoare, o cumnat a nasii mele ne-a Icut douzeci de colaci. O
vecin ne-a Icut coliv, ca la un om cnd moare. Mama ne-a Icut mncare, ca
s mncm cnd venim de la mort. Si ne-a dat candela si am ars la cptiul
Ienelui. Tatl meu si cu vrul lui ne-au Icut cosciugul si crucea. Toat lumea ne-
a ajutat cu ceva si a venit s-1 vad. Nici la mort natural nu ar Ii venit s-1 vad,
c era atunci mare secet si toat lumea s-a bucurat ce am Icut noii copiii. O
nas a mea a Icut un biat pop si i-a atrnat un servet mare de gt, Irumos si pe
urm 1 -a citit popa de mort, cum se Iace la un mort mare. Si dup asta am luat
pe la ora patru mortu si l-am plimbat prin sat ntr-un crucior. Toat lumea iesea
si ne privea cu bucurie si noi, Ietele si bietii, ne iordneam cu gletile cu ap
pn la grl. Am trecut peste dou ape si la a treia l-am aruncat. L-am plns tot
drumul. Pe urm am mers acas si am gsit trei mese mari ntinse si pline cu
pine si $ mncare, care gtise mama mea. Si Iemeile care Icuse colacii ne
serveau la mas. Ne-am cinstit cu tuic, cu vin' el. Toat lumea din sat ne-a adus
cte ceva. Eu aveaIl1 treisprezece ani. Era secet mare. Peste patru zile a Trei zile
a Iost
secet mare si a patra zi a nceput s (Institutul de Cercetri Etnologice si
Dialectologice, inIormativ nr. 12280).
n unele locuri, de pild n satul Victoria, Clroa*
Fi9
(lng Galati), unde Scaloianul era bgat n Intn Si ngropat n cmp, ,n bucate,
n gru, n orz", dup
p se Icea joc cu lutari si se mprteau
Ilcilor servetele!
Obiceiuri traditionale romnesti
125
n comuna Tudor Vladimirescu, Tecuci, nmormntarea Caloianului respecta
si mai mult rnduiala traditional a ceremonialului de nmormntare din sat.
Se Icea mrul mpodobit ca la orice nmormntare. I se punea pe piept o
iconit, iar pe crucea de lumnare de cear din mn, un leu. Scaloianul era
apoi dus la biseric unde-1 prohodea preotul, apoi era ngropat ntr-o
groap, lng biseric. La terminarea nmormntrii se mprteau coliv si
pomeni. La ntoarcerea spre cas, se aruncau n Intn o icoan sau bani.
Deci credinta n eIicacitatea ritului si, prin urmare, n respectarea ornduielii
ceremonialuJui de nmormntare era att de puternic, nct Iictiunea se
conIunda cu realitatea.
n Dobrogea, la Nicolitel, ppusa de lut era mpodobit cu coji de ou vopsite.
La Fntna Doamnei, Lehliu, unde pentru nmormntarea Scaloianului se Icea si
brad, el era ngropat n
lanul de gru verde si tinut acolo pn la Sngeorz, cnd era scos si aruncat n lac
sau n Intn. n
genera|, acolo unde Scaloianul era lsat s pluteasc pe o ap curgtoare, se credea
c nu este bine ca el
s se opreasc, ci c trebuie s pluteasc ntruna, altIel ritul si pierdea eIectul.
Dup cum se vede, ritul era unitar pe ntreaga zon de
raspndire. ngroparea lng Intn pare s apar numai n
satele unde nu exist ap curgtoare sau lac. Gtirea
Scaloianului era, n general, aceeasi si nmormntarea lui, o
"uitare mai mult sau mai putin exact a ceremonialului de
'nmormntare ndtinat n sat, dup cum gradul de Iictiune
era mai mare sau mai mic. O subliniere aparte trebuie Icut
ar obiceiului din zona Lehliu unde se ngropa Scaloianul
ante de a-1 neca, n lanul de gru verde. Se accentueaz
Pnn aceasta originea de rit agrar de rodire.
A vi textul cntecului care se cnt la Scaloian este relativ
ar pe ntreaga lui zon de rspndire. l citez ntr-o variant
nJUrul Bucurestiului:
la Jne~ lene, Scaloiene, / S-a dus m-ta la Ploiesti, / Ca s *e, / S descuie
portitele. / Roag-te lui Dumnezeu /
126
Mihai Pop
Ca s-ti dea cheitele / S descui portitele, / S cur ploitele, / C s-a uscat
grnili, / Grnili, porumbili". O semniIicatie aparte par a avea variantele care
ncep cu motivul mamei care si caut Iiul, ca n unele colinde si \n Miorita. O
astIel de variant din comuna Perieti, judetul Ialomita, spune:
,Scaloiene, lene, / Pui de coconele, / Te caut m-ta, / Prin pdurea rar, /
Cu inima Iript-amar, / Rochie de mtas / mpletit-n sase, / Papuci cu
mrgele, / Ca la logodele, / Cmas cu Ilori, / Ca la negustori, / Deschide
portitele, / S vin ploitele...".
Care este sensul acestui nceput de cntec ritual de alungare a secetei, cci
acesta este rostul adevrat al Scaloianului, nu stim nc. Asemnarea cu
anumite colinde si cu Miorita, orict de ndeprtat ar prea, ne poate duce la
gsirea unor ci noi spre o mai bun cunoastere a lui, ca element al poeziei
noastre populare strvechi.
n Moldova, comuna Feresti, Iasi, Scaloianul se cheam ,chelosag", iar n
Vrancea, ,momie". O variant a acestui obicei este Muma ploii sau Mumulita
ploii, ntlnit n Oltenia si n Fgras, ceea ce ne arat c, sub aceast Iorm,
obiceiul a putut avea altdat o rspndire mult mai mare.
n Oltenia, obiectele ritului erau dou sau mai multe ppusi de lut
reprezentnd Muma ploii si Tata soarelui. La Veresti, Amaradia, n apropiere
de Craiova, ppusile le Iceau copiii ntre 10 si 12 ani.
Cnd nu ploua, se omora Tata soarelui si se lsa Muma ploii. Cnd ploua
prea mult, dimpotriv, se omora Muma ploii. Uciderea se Icea prin
sIrmarea ppusii.
La Dobrosloveni, Caracal, se Iceau 2, 4, 6 sau 9 ppusi. Tatl soarelui avea
chip de brbat, iar Muma ploii avea chip de Iemeie. Se Iceau una, dou sau trei
Iemei si unul, doi, trei brbati. Cnd se Iceau nou ppusi, brbatii erau mai
multi dect Iemeile. La Dobrosloveni, ppusile se ngropau n ogor si se udau cu
ap. La cap li se puneau cruci-InIormatorii nu exclud ns nici posibilitatea de a
Ii aruncate n
ap, ca s pluteasc. Modelarea, mpodobirea si nmor-mntarea Mumei ploii si a
Tatlui soarelui erau aceleasi ca la
Obiceiuri traditionaie romnesti
127
Scaloian. De altIel, n locurile unde Muma ploii aprea singur, ea se identiIica cu
Scaloianul si pare s Iie o variant cu alt nume. Si cntecele cntate pentru Muma
ploii par doar variante ale cnteceior de Scaloian. Am gsit totusi, n Oltenia si n
jurul Bucurestiului, unele cntece n care se vorbeste direct despre moartea Tatlui
soarelui si despre nvierea Mumei ploii.
AstIel, o variant din Olteni si Vrtoapele, Muntenia, spune:
,Aoleo, crit, crit, / D-ne si nou ploit, / C murim de Ioame. / Aoleo, crit,
crit, / Tata soarelui a murit, / Muma ploii a nviat, / D-ne si nou ploit, /
Deschideti portitele / S curg ploitele." Variantele acestui cntec abund n
Oltenia. Muma ploii ne arat si mai clar c acest obicei este un rit de invocare a
ploii combinat cu unul de alungare a secetei. Procedeul pare a Ii acelasi ca si la
alungarea anului vechi, prin nmormntarea Turcii sau a Brezaiei, prin uciderea
unchesului sau nmormntarea vtaIului de juni. Rostul lui este de a contribui la o
recolt bogat, deci un rost de rodire. Datele reale ale cercetrilor nemijlocite ne
arat c, de Iapt, nu avem de-a Iace cu simple jocuri de copii rmase din
obiceiurile prsite de cei maturi, ci cu obiceiuri de a cror practicare ntreaga
colectivitate era vital interesat, dar pe care, din motive rituale precise, le practic
tinerii si copiii. Situatia este aceeasi ca si la colinde sau Clus, care se practic de
ctre ceata de Ilci, deci de ctre o anumit categorie de vrst, dar la
desIsurarea lor particip ntreaga colectivitate.
A De altIel, din datele de teren reiese c maturii colectivittii vegheau cu grij la
transmiterea obiceiului de la o generatie la alta, deci c nu le considerau simple
jocuri de copii, ,ar nici un interes pentru ei, ci prti integrante n sistemul lor de
credinte si obiceiuri superstitioase.
Dintre obiceiurile traditionale nelegate de date Iixe, dependente ns &&
desIsurarea muncilor agricole, srbtoarea terminrii secerisului ocupa, datorit
bogatelor
128
Mihai Pop
maniIestri Iolclorice pe care le cuprindea, un loc deosebit n satul cu Iorm de
viat patriarhal, secerisul nu era lipsit de o oarecare solemnitate. nceperea
secerisului era o treab a ntregii colectivitti. Conductorii satului, sIatul care
conducea colectivitatea, dup ce constata, prin oameni de ncredere anume trimisi
la cmp, starea holdelor, se ntrunea si hotra nceperea secerisului, stabilind
totodat si partea de hotar de unde s nceap. Abia dup aceea gospodarii
porneau la munc. Oamenii se asociau si se ajutau reciproc la secerat. Asocierile
se Iceau pe baza legturilor de Iamilie sau a vecinttilor, sau pe baza altor
relatii sociale, de pild, cele ierarhice.
Folclorul nostru nu cunoaste, cel putin dup datele culese pn acum, obiceiuri
pentru nceputul secerisului, cum este obiceiul primului snop la germani. S-ar
putea ca un astIel de obicei s Ii Iost Drgaica, amintit si el de Dimitrie Cantemir.
n schimb, obiceiul legat de terminarea secerisului a avut n Transilvania o mare
rspndire. El a Iost prilej de maniIestri Iolclorice pitoresti si a permis
interesante observatii stiintiIice. n celelalte regiuni ale trii, obiceiul nu a avut
nici amploarea si nici vitalitatea din sudul, centrul si nord-estul Transilvaniei.
Obiectul ceremonial care se Iace din spice la sIrsit de seceris se numeste cunun,
buzdugan, cruce, peana, barba-popii, barba Iui Dumnezeu (la rusi barba-caprei),
iepure, dup Iorma care i se d. El st n centrul desIsurrii ceremonialelor si
reprezint mnunchiul sau cununa de spice pe care secertorii o duc la casa
gospodarului dup ce au terminat seceratul. Cea mai rspndit este denumirea de
cunun, care, n partea dinspre apus a Trii Fgrasului, rivalizeaz cu denumirea
de buzdugan. Denumirea de peana este cunoscut ntr-o zon restrns n jurul
Sebesului si Alba-Iuliei. Numele de iepure apare n unele prti din Muntenia si;
Moldova, ca si barba-popii sau barba lui Dumnezeu, si este o expresie Iigurativ
bazat pe Iorma n care snt mpletite spicele.
Obiceiuri traditionale romnesti 129
Obicei agrar, cununa are la baz, pe plan social, ca attea obiceiuri din satul
patriarhal, ntrajutorarea n munc. n Iorma cea mai Irecvent, el apare astzi
asociat cu claca de secerat. Trebuie deci s analizm acest obicei sub ntreitul lui
aspect: al Iunctiei lui sociale - claca, al ritului agrar si al maniIestrii Iolclorice.
Pe lng seceratul n clac, ca Iorm de ajutor reciproc, ntre gospodarii aceluiasi
sat sau ai aceleiasi vecintti, n sudul Transilvaniei apare, n perioada capitalist,
claca la notabilittile satului. Folosind traditia steasc legat de obligatiile
iobagilor Iat de Ieudali si poate si anume reminiscente, acestia
aveau putinta s-si procure mn de lucru nepltit n perioada celor mai intense
munci agricole. La un moment dat, claca ajunge a Ii socotit, prin dreptul
consuetudinal, o obligatie a stenilor Iat de notabilitti. Claca la vtaIul cetei de
Ieciori se Icea pe baza principiului solidarittii membrilor cetei. Numai n Tara
Motilor se Icea cunun si la seceratul individual si se aducea acas, cu ndtinatul
ceremonial. n restul trii, unde obiceiul nu avea o desIsurare ceremonial,
gospodarul mpletea totusi, la sIrsitul seceratului, spicele in Iormele amintite si le
aducea acas, pstrndu-le pn la recolta viitoare.
n Fgras, seceratul n clac se Icea, de obicei, n cadrul unei srbtori de mai
mic amploare. Ziua se stabilea dinainte si cei care urmau s participe la clac
erau anuntati cu o sear nainte. n dimineata zilei de clac, ei se adunau la casa
gospodarului. Mai rar, plecau direct la locul de munc. Interesul era s participe ct
mai multi pentru ca ntr-o singur zi s se termine ntregul secerat. n perioada
capitalist, claca a devenit o problem de rentabilitate, mai cu seam Pentru
notabilitti. n perioada n care plata muncilor n bani ar Ii costat mai mult dect
mncarea, butura si petrecerea Care se oIerea clcasilor, claca a Iost Ioarte
Irecvent. n Perioada crizei agrare, cnd costul zilei de lucru a sczut Ioarte mult,
notabilittile au preIerat munca pltit n bani si au renuntat la clac.
130
Mihai Pop
Claca avea un caracter Iestiv. Participantii se mbrcaun haine de srbtoare.
Ceata clcasilor pleca la munc cu chiote si nsotit de cntec de lutari. Mai de
mult, pentru clac se pregteau mncruri speciale, ca si pentru nunt Una din
mncrurile ndtinate era grul pisat si Iiert cu miere. nainte de a pleca la cmp,
gospodarul oIerea clcasilor un pahar de tuic si o gustare. Apoi se constituia
alaiul,
dup ornduiala ndtinat. n Irunte lutarii, dup ei gospodarul, apoi Ieciorii cu
coasele si Ietele cu secerile. Alaiul se ndrepta spre locul de munc n pas cadentat
de strigturi.
n cadrul obiceiului nu se cunostea un ceremonial aparte de ncepere a muncii.
Pn la terminarea seceratului, cnd se Icea buzduganul sau cununa, munca
decurgea dup rnduiala ndtinat. Cei care ntrziau salutau pe gospodar cu
vorbele: ,Creasc claia mare", iar gospodarul rspundea: ,La dumneata si mai
mare". La amiaz se oIerea clcasilor rachiu, apoi li se servea masa. Dup mas
urma ndtinatul ceas de odihn. n tot timpul seceratului cnta muzica, din cnd n
cnd se auzeau strigturi si chiar cntece. n nordul Transilvaniei, unde se pstra o
tehnic mai veche de munc, Ietele secerau, iar Ilcii legau snopii si Iceau clile.
n Fgras, unde se Iolosea o tehnic mai naintat, Ieciorii coseau si Ietele legau
snopii. Snopii erau asezati n cli n sensul rotatiei soarelui. La vrI se punea un
,pop" sau o ,cciul", adic un snop asezat vertical, cu spicele n jos. Cununa sau
buzduganul se Iceau din cele mai Irumoase spice alese din ultima parte a lanului.
n unele locuri, se lsau ntotdeauna neculese cteva spice, pentru a nu se lua
holdei ntreaga putere roditoare.
Odat terminat, cununa era adus n mijlocul secertorilor care ntindeau n jurul
ei o hor, apoi o predau celui sau celor care urmau s o poarte pn la casa
gospodarului, n sudul Ardealului,
buzduganul era purtat de un Ilcu. n nordul Ardealului, cununa sau cununile,
cci n unele locuri se Iceau si dou cununi, erau purtate de Iete-Ie' cioare. n
Tara Motilor, cununa era purtat de o singur Iata,
Obiceiuri traditionale romnesti
131
numit mireas. La ntoarcere, alaiul se Iorma tot dup rnduiala ndtinat: n
Irunte muzica si gospodarul, dup aceea buzduganul sau cununa urmat de Ilci,
apoi Ietele si Iemeile- Tot timpul drumului Ietele cntau Cntecul cununii. n sat,
cununa era asteptat si udat la toate portile. n Ielul acesta, ntreg satul participa la
desIsurarea ceremonialului. Si udatul avea Iorme regionale deosebite. n Nsud,
de pild, udau Ilcii, iar Iata astepta s Iie udat si, dup aceea, se nvrtea pe loc
de trei ori. n sud, n Hunedoara, cea care purta buzduganul trebuia s se Iereasc,
s nu Iie udat.
Cnd alaiul ajungea la casa gospodarului, era asteptat la poart cu cni cu ap.
Cununa era udat, iar Ietele cntau acea parte a cntecului reIeritoare la sosirea n
gospodrie. Cei care purtau cununa intrau apoi n cas, unde erau asteptati de
gospodari cu masa pus, cu un colac, cu o sticl de vin sau de rachiu. Ei ocoleau
de trei ori masa cntnd, apoi predau cununa gospodinei. n Nsud, dup ce
nconjurau masa, Ietele se asezau cu spatele spre intrare si spuneau urarea cununei.
Apoi Ilcii veneau si le ridicau cununile. Cununa se punea la un loc anumit, n
grind, la oglind, n pod sau n cui. Urma apoi masa pe care gospodarul o oIerea
clcasilor si, n sIrsit, petrecerea tineretului. La desprtire, clcasii spuneau
gospodarului: ,S triesti, s ne mai chemi!", iar acesta rspundea: ,S triesti si
s vii si la anul!".
Acest obicei a Iost, poate, la nceput, o practic empiric de selectionare a
semintelor. Mai trziu, grul din cunun a avut menirea s Iertilizeze magic recolta
viitoare. Spicele din cunun se treierau aparte, se bteau cu mblciul si se
amestecau n smnta anului viitor, punndu-se n Iiecare sac de smnta cte un
pumn de gru din cunun.
n unele locuri, grul din cunun era Iolosit ca leac. n Maramures, spicele din
cunun se mpleteau n cununile de castorie si se puneau la steagul de nunt.
Practica legat de Iertilitate era asociat cu cele legate de relatiile matrimoniale.
Stenii pretuiau ns acest obicei nu numai ca o mplinire a unor
credinte strvechi, ci si ca o maniIestare a bucuriei
132
Mihai Pop
terminrii muncilor de recoltare. ,Ctu-i de mndru cnd vin s-aduc vestea c s-o
strns bucatele. Este o cinste a plugarului care are holdele culese si cinste a
plugaritii care ciuruieste smnta", spunea Anghelina Pop din comuna Sant,
Nsud. Ei pretuiau, de asemenea, obiceiul pentru Irumusetea lui si pentru Iaptul
c le oIerea un prilej de petrecere: ,Cu cununa era petrecanie si era Irumos si
plcea mult la lume", spunea Snziana Snnicolesc din Clopotiva, Hunedoara.
n multe locuri, n Nsud, de pild, satele coopera-tivizate au pstrat obiceiul
cununii, integrndu-1 n petrecerea pe care cooperatorii o organizau la terminarea
secerisului. Ei au curtat vechiul obicei de semniIicatiile lui rituale si au pstrat
numai Irumusetea desIsurrii ceremonialului, cntecul n ale crui noi variante
s-au introdus elemente din viata satelor cooperativizate. Petrecerea a pus deci
accentul pe valoarea social a obiceiului, marcnd prin el bucuria muncii
mplinite si pstrnd ceea ce era Irumos si valoros din traditia Iolcloric. La
cooperativele agricole din Oltenia s-a creat un nou obicei pe care colectivistii l
numesc ,nunta cooperativei".
S-a vzut din prezentarea obiceiului c el cuprindea cn-tece, dansuri si o urare.
Melodiile cntecelor Iac parte din stratul cel mai vechi al Iolclorului nostru. Cea
din Fgras este, Ir ndoial, o veche melodie de ceremonial. Cea din nord are
unele asemnri cu cntecele de pelerinaj care. probabil, s-au suprapus tot peste
o veche melodie ceremonial Dansul care se juca la hold nu era un dans
ceremonia' aparte, ci unul din dansurile obisnuite n regiune. Si la petr cere se
jucau tot dansuri din repertoriul regional. Si cntece cntate de lutari la hold
erau din repertoriul satul" 1 Numai unele strigturi Iceau aluzii directe la clac,
la cei. Urarea, n schimb, era proprie numai acestui obicei,ca* Cntecul
cununii. Prima variant a Cntecului cununii caracteristic pAr sudul Ardealului a
Iost culeas n comuna Drgus, Fag3'
,Dealul Mohului, / Umbra snopului... / Cine se unit Si se sItuia? / Sora
soarelui / Si cu-a boarelui. / * Obiceiuri traditionale romnesti
133
umbrea / Si se sItuia, / Care e mai mare. / Sora soarelui / Ea asa zicea: / C ea e
mai mare / C-i Irate- su soare, / Si de cnd rsare / Pn cnd sIinteste / Lumea-
o-nclzeste. / C de n-ar Ii sori, / Lumea n-ar mai Ii. / Sora vntului, / Ea asa
zicea: / C ea e mai mare, / C-i Irate-su boare. / C de n-ar bori, / Oamenii-ar
muri: / Oamenii la plug, / Vitele la jug. / Stpne, stpne, / Nu te supra, / C
holdele-s rari / Da la spic i mari, / Dumnezeu va da / Snopul-Ieldera, / Mnun-
chiul-copu, / Claia-gleata, / Stogu ct casa. / Gzdit, gzdit, / Gata cina bine, /
Mult gloat-ti vine; / Gata cina mare, / C gloata-i pe cale. / Stpna ne-a da /
Un colac curat, / S-o pecie de porc, / Un cop de rachiu, / S-o vadr de vin, / S
ne veselim" (Arhiva Institutului de etnograIie si Iolclor din Bucuresti ras., n
Flori alese din poezia popular, pp. 128-129). Cntecul este construit pe aceleasi
principii ca si colindele. Motivului Iabulos, n care Sora soarelui si disput nt-
ietatea cu Sora vntului, i urmeaz secventa urrii si apoi cea prin care se cer
darurile. In aceast variant, cele trei prti Iormeaz o unitate. Doar atunci cnd
cununa ajunge la curtea gospodarului, secventa darurilor devine un cntec
independent. Ca de obicei, n creatia popular cntecul porneste de la realitatea
cea mai apropiat. Disputa Iabuloas dintre Sora soarelui si Sora vntului are loc
pe dealul Mohului, Mohu Iiind o comun mic asezat pe malul stng al
Cibinului, la conIluenta acestuia cu valea Hrtibaciului, la sud de Sibiu, nu
departe de Selimbr, locul btliei lui Minai viteazul. Dealul Mohului din cntec
pare a Ii o parte din placul Hrtibaciului, o ntindere de circa 3 500 km2 ntre Olt
si rnave. Aceast vast ntindere de pmnt acoperit de gru A`npresionat, Ir
ndoial, imaginatia popular pentru ca a o Iac s plaseze n cadrul ei disputa
dintre Iortele naturii. j uSi nu peste tot cntecul ncepe cu acest vers. Uneori
Qlatura cu realitatea imediat se Iace prin versul ,Lunca
"JJ" sau ,Dealul Rului".
crea Ul disPutei ntre Iortele naturii este
Irecvent n Cu J'a PPular. El se
concretizeaz aici n direct legtur iceiuj de
seceris, prin disputa dintre soare si vnt,
134
Mihai Pop
elemente importante ale rodirii. Avem aici, probabil, un Iragment dintr-un cntec
mai vechi nchinat eroului.
n comuna Mohu, cntecul de seceris cuprindea si alte motive dect cel din varianta
citat; snt motive
care descriu direct munca: ,Jos pe vale-n jos / Secerm ovs. / Noi s
secerm, / Dar s nu legm. / Ficiori s chemm, / Ficiori de la boi, / S lege
dup noi. / Si de n-or veni, / Noi nume le-om pune: / Buzdugane-Mane, /
Busuioc-Ioane! / Bcit, bcit, / Scoboar din munte, / C holdele-s coapte /
Si vin psrele / Si iau spicurele. / Vine corbu negru / Si ia snopu-ntregu; /
Vine-o cioar neagr / Si ia claia-ntreag" (Ion I. Ionic, Dealu Mohului,
1996, pp. 102-103).
Un Iragment de cntec din jurul Sebesului vine s completeze seria acestor
motive: ,Ciobnel Ilos, / Cine mincinos, / Tu te-ai ludat / C mi-i duce(-n
sat,) |...| / Da tu m-ai dus / Pe-un rzor de gru, / Cu secerea-n bru. / Si-am tot
secerat, / Pn m-am tiat. / Maica m-a-ntrebat / Unde m-am uitat / Pn m- am
tiat. / - La ciobani la oi, / La pstori la boi, / La stvari la cai" (ibid., pp. 104-
105).
Cred c nu trebuie s cutm Ioarte departe semniIicatia acestor motive, care
snt simple descrieri ale procesului muncii sau ale anumitor situatii din timpul
seceratului. AstIel de descrieri ntlnim Irecvent n poezia legat de obiceiuri.
Prin caracterul lor descriptiv ele snt documente pentru anumite stri istorice
din trecut. Desi n aceast zon grul se cosea de ctre Ilci, iar Ietele legau
snopii, cntecul ne arat c altdat muncile se Iceau ca si n nord, Ietele
secerau si Ilcii legau. Apoi cntecul arat c aici agricultura nu era desprtit
de ciobnie, c sntem, de Iapt, ntr-o zorta de viat carpatin n care cele dou
munci se mbin si ca era Ioarte natural ca, n perioada de mare intensitate a
muncii01 agricole de var, pstorii si chiar bcitele s coboare de I' munte la
tar pentru a ajuta colectivittii stesti la strngere recoltei. Mergnd pe aceast
linie, numai n ,corbul negr si ,cioara neagr" trebuie s vedem simboluri
strvechi,cA leag variantele actuale de texte rituale mult mai vechi,c3 nu au
ajuns pn la noi.
, Obiceiuri traditionale romnesti
135
n cntecele de cunun din nordul Ardealului lipseste cu totul motivul Iabulos
al disputei dintre Sora soarelui si Sora vntului. Cntecul din comuna Sant,
Nsud, de pild, este o descriere Ioarte exact a procesului muncii:
,Dimineata ne-am sculat, / Pe obraz c ne-am splat, / Secere-n mn am luat, /
Si la holde-am alergat. / Mndr hold-am secerat. / Holda ca peretele, /
Secerat-o Ietele".
O variant din Lesu completeaz descrierea muncii cu o imagine modern:
,Secerat-o Ietele / Holda ca peretele, / Fetele-au secerat, / Feciorii cli-au
ridicat, / Pus-au claie lng claie, / Ca ctanele-n btaie, / Si-asa-s clile de
multe / Ca oitele la munte. / Si asa-s clile-nsirate / Ca ctanele-n parade".
Deosebit de interesant pentru Iunctia strveche de rit de rodire a cntecului
cununii este Iragmentul: ,De la vrIu-Arsitei / Vine Iruntea cununii. / De la
vrIu muntelui / Vine Iruntea griului" sau: ,De la vrIul dealului, / Vine Iruntea
griului, / De la vrIu obcinii / Vine Iruntea cununii". ntr-un alt Iragment, pe
care-1 ntlnim pe ntreg teritoriul unde obiceiul cununii de secerat mai exist,
gsim Si mai clar exprimat rolul strvechi al obiceiului:
,De unde cununa vine, / Multe cli s-or pune mine, / De unde cununa pleac, /
Multe care se ncarc". Un Iragment din Ardealul de sud se reIer la pstrarea
Puterii de rodire a pmntului si dup secerat, probabil la un nt mai vechi: ,De
unde cununa vine, / Rmne tarina plin. / Ae unde cununa pleac, / Rmne
tarin-ntreag". ntr-ade-Var, exist mentiuni c altdat, n unele locuri, n
scopul Pstrrii puterii de rodire a pmntului, cununa se aseza n aratura
proaspt de toamn.
"rin caracterul lor descriptiv, cntecele din nordul ealului vorbesc si despre
obiceiul de a uda cununa cu apasaucuvirr.
iA'Anunit rotilat, / Trebuit-ai adpat, / Cu
ap dintr-un QI.r i cu vin dintr-un ulcior. / Nu
stiu, Ieciori nu-s n sat, /
u12VOareIe'au secat- / Iesiti Ieciori cu
apa / Si ne udati na' / Cu ap din Intnit, /
Cu vin de la crsmrit".
136
Mihai Pop
ntr-un Iragment de cntec al cununii din Tara MotilOr unde, cum s-a vzut, Iata
care poart cununa este numitii mireas, se Iace legtura cu ritul agrar si cu
cstoria-,Frunz verde de alun / Hai cu apa la cunun, / Cununa trb udat, /
Fata trb mritat; / Cununa s o udm, / Sj Iata s-o mritm" (ibid., p. 184).
n comuna Solovstru, Mures, se cnta un vechi cntec al cununii care, prin
tema lui legendar, prin atmosIera si stilul lui aminteste colindele cu substrat
mitologic:
,Cobort-o, cobort, / Cobort-o boul sInt / La Intn-n tarin, / Ap-n buze c
si-o luat / Si din coarne- o scuturat, / Tarina o rourat / Si Dumnezeu rod o dat."
S-ar putea cita numeroase exemple de colinde care, prin tematica lor, amintesc
cntecele de secerat. Iat o astIel de colind din Ardeal: ,M luai, luai / n sus pe
un ru, / Cu secera-n bru. / Maica mi venea, / Se apropia / Si m ntreba: /
Gtat-ai holda? / Holda n-am gtat, / C s-a artat / Stea la rsrit / Mndr
de argint. / Holde se pleca, / Bobul jos cdea. / Hold-n loc crestea, / Hold
glbioar, / Spic greu de secar, / Hold lng ru, / Cu spic greu de gru".
Cntecele de secer din nordul Ardealului si din Tara Motilor cuprind si
elemente deosebit de interesante pentru relatiile de productie din trecut. Dincolo
de urrile de belsug, directe sau indirecte, ori de descrierea muncilor si a
ceremonialului, aceste cntece snt mrturii ale strilor sociale din perioada
Ieudal si din capitalism, ale muncilor istovitoare la care erau supusi iobagii.
Un cntec cules n 1880 de T. T. Burada la Rsinari spune:
,Tu soare rotund, / Treci dealul curnd, / Si nu te-or blestemare / Si nu te-or
chemare / Robii cmpiilor / Iobagii domnilor".
n alt cntec, elementul social apare chiar n momentul disputei dintre Iortele
naturii. Sora soarelui spune: ,El cnd se iveste, / Lumea o-nclzeste, / Si boii din
jug, / Si robii din cmp".
Obiceiuri traditionale romnesti
137
Un cntec cules ntre cele dou rzboaie la Agris, Turda,
reIer la stri sociale mai apropiate de vremurile noastre, ja munca salariat n
agricultur:
,Du-te soare printre pomi, / C-s stul de aiesti domni. / pu-te soare la pdure, /
C-i destul de trei pitule. / Du-te soare la sIintit, / C de mult ai rsrit".
Un alt cntec din Slciua, Turda, satirizeaz gazda hrpreat care vrea s tin
soarele pe loc ca s poat stoarce ct mai mult munc de la secertori:
,Suprat-i gazda noastr, / C se duce soarele. / De l-ar ajunge cu mna, /
L-ar aduce unde-i luna". La aceeasi munc istovitoare de iobag sau, pur si
simplu, de om srac, obligat s lucreze pentru bani sau n clac, se reIer si
urmtoarele versuri din urarea cununii din Nsud:
,Srace gru retezat, / Mult zoal-ai asteptat, / Mult munc si sudoare, / De la
noi, Iete Iecioare". Aceste Iragmente arat c, n dezvoltarea lui, cntecul cununii
si-a schimbat treptat sensul si, dintr-un strvechi cntec menit s aduc recolte
bogate, ca ntreg ceremonialul pstrat n unele locuri ca obicei pentru Irumusetea
si solemnitatea lui, a ajuns un cntec n care cei care, n relatiile de productie
Ieudale sau capitaliste, munceau pe pmntul altora au gsit putinta s-si
exprime protestul lor social.
Urarea care se Iace n Nsud, atunci cnd cununa este predat gospodinei, are
mari asemnri cu Plugusorul. Chiar de la nceput tonalitatea ei este de
Plugusor: ,Bun sar, domni de tar, / N-ati iesit cu plin aIar, / naintea
cununii, / C-ati gndit c n-om veni. / Noi de mult am Ii venit, / Dar ne-o Io gru-
nclcit. / Si drumul nepisocit. / Doi voinici ne-o zbovit / Si cu ap ne-o stropit. /
Noi de trei zile venim, / Curtea nu v-o nimerim".
Urarea descrie apoi desIsurarea ritualului, pe un ton hazliu, propriu si
Plugusorului. Urmeaz un pasaj n careAnu turnai atmosIera si tonul, ci nsesi
motivele par a Ii luate de-a dreptul dintr-un Plugusor: ,D-am venit c-am auzit /
C-aveti un Iicior Irumos, / S leie cununa de jos. / De Iicioru nu-i acas, /
Gru rosu i-ati
138
Mihai Pop
msurat / Si la moar l-ati mnat. / Da moraru nu-i acas / C-i dus la pdurea
deas, / Ca s taie lemn de cas. / Morrita, morrita, / O luat dou ciocane / S-
o Icut cioc poc / S-o tocmit moara la loc. / S-o turnat gru ros n cos, / s.o
turnat s-o mcinat...".
Se descrie apoi Icutul colacului, ntocmai ca n unele urri de la colinde sau de
la jocul cu Turca. n partea ultim, urarea cuprinde tema darurilor pe care
secertorii si Ietele, care au adus cununa,
trebuie s le primeasc. Ea este mbinat cu descrierea modului concret n care
cununa este transmis gospodarilor:
,Casa asta-i sus-n grind, / S-a noastr cunun-i mndr. / Casa asta-i
videroas, / Cununa noastr-i Irumoas. / Noi cununa nu v-o dm, / C cina nu o
vedem. / C cin nu ne-ati gtit, / Nici nou vin ndulcit. / Vin n cas, / Vin pe
mas, / Vin pe cunun se vars. / Si noi nc ne-om ruga, / S ne dati un Iecior
Irumos / S ieie cununa de jos, / C-i copila tinerea / Si-i cununa Ioarte grea".
In ncheiere, cel care a urat si cere si el, ntr-o Iorm hazlie, recompensa:
,Pentru osteneala mea, / O sirie de horinc, / De n-as mai zice nimica. / S-un
pahar, dou de bere / S-un joc, dou pe podele. / De m-a juca cineva, / De nu, pe
vatr oi sta".
Am artat c n cadrul cooperativelor agricole, obiceiul cununii a Iost cuprins n
srbtorirea de la sIrsit de secerat. S-a pstrat, de Iapt, din obiceiul traditional,
unul din sensurile esentiale. Obiceiul cununii este semnul sIrsitului secerisului.
Din obiceiul traditional s-au pstrat desIsurarea colorat, cntecul si petrecerea.
Vechea maniIestare Iolcloric s-a ncadrat organic n alte conditii de viat,
pstrnd ceea ce era esential n caracterul si elementele ei. Aceasta reiese din
varianta cntecului cules n 1950 la Ieud, Maramures:
,De unde cununa vine, / Trei sute de care pline. / Deschide gazd poarta, / C-ti
aducem cununa. / Mtur
Obiceiuri traditionale
romnesti 139
a cosu, / C-ti aducem griul rosu. / Grul rosu ca si bobu, / Haideti d ne
veselim, / C-avem gru n magazin".
prtile descriptive legate de actele cu semniIicatie ritual au disprut din noua
variant, pentru c s-a pierdut si practica acestor acte. Accentul cade pe recolta
bogat, pe cunun ca semn srbtoresc al terminrii muncii, pe calitatea griului
si pe veselia cu care este srbtorit recolta nou.
Sub denumirea de Iolclor au Iost cuprinse numeroase cunostinte pe care poporul
le-a dobndit n procesul muncii. Unele dintre acestea au cptat, cu timpul,
Iorme artistice, dar au continuat s-si pstreze caracterul sincretic de stiint si
art. Crearea poeziei populare a Iost stimulat de procesul muncii, s-a dezvoltat
n legtur cu el, dar, la rndul ei, a stimulat energia creatoare, Iorta de munc a
omului. Privite din acest punct de vedere, cntecele de seceris ne apar proIund
legate de viata si munca oamenilor, pline de umor si optimism, menite s dea
omului noi puteri pentru a obtine recolte bogate.
OBICEIURILE CARE MARCHEAZ MOMENTE IMPORTATE DIN VIATA
OMULUI Pe lng srbtorile de peste an, de care ne-am ocupat pn acum,
Iolclorul nostru pstreaz, sau a pstrat pn de curnd, numeroase obiceiuri n
legtur cu momentele mai importante din viata omului, cu nasterea, cu trecerea
n rn-dul Ilcilor de nsurat sau al Ietelor de mritat, cu cstoria si cu moartea.
n viata traditional a mediilor Iolclorice, unele dintre aceste obiceiuri - cele de
la nastere, cele care marcau intrarea n ceata de Ieciori sau prima hor, nunta sau
nmor-mntarea - aveau un caracter srbtoresc, ceea ce denot c poporul le
acorda o important tot att de mare ca si srbtorilor de peste an. Acest caracter
srbtoresc motiveaz existenta si, uneori, att de bogata prezent a creatiilor
artistice populare n cadrul obiceiurilor traditionale legate de momentele
importante ale vietii omului.
Vrnd s deosebeasc cele dou mari categorii de obiceiuri, cele de peste an si
cele legate de momente importante din viata omului, Iolcloristii au accentuat
caracterul colectiv si ciclic al celor dinti si au remarcat c cele din urm priveau
mai mult viata individual, iar desIsurarea lor era legat de momente bine
determinate, care nu se repet.
Plin de consecinte pentru cercetrile Iolclorice, diIerentierea aceasta cere s ne
oprim un moment asupra ei, Iiindc este vzut mai mult din perspectiva
Iunctional-Aceasta deoarece, asa cum se constat la obiceiurile de peste an, ele
implicau elemente si sensuri esentiale pentru viata Iamiliei. De Iapt, cele dou
grupe Iormeaz dou subsisteIIle Iunctionale n cadrul sistemului integral al
obiceiurilor.
Obiceiuri traditionale
romnesti 141
Obiceiurile de peste an erau, n general, n direct legtur cu desIsurarea
timpului, a calendarului, dar si a muncilor n colectivittile agricole sau de
pstori si ndeplinirea lor potrivit datinei era n interesul ntregii colectivitti.
ntreaga comunitate era interesat de ndeplinirea lor, participa la desIsurarea
obiceiului, chiar dac numai un anumit grup avea un rol activ.
La obiceiurile legate de momentele importante ale vietii omului, interesul
ndeplinirii obiceiului cdea, nainte de toate, asupra individului si a Iamiliei lui.
Natural c, pentru vremea patriarhal a colectivittilor populare, asa cum am
artat, Iamilia nu trebuie privit n sensul restrns al legturii dintre printi si
copii, ci n sensul larg al tuturor nrudirilor Iamiliale, att pe linie de snge, ct si
prin ncuscrire, prin cumetrie si nsie. Apoi, la desIsurarea acestor obiceiuri
participau, n general, pe lng Iamilie, si vecinii si, uneori, ntregul sat.
Participarea colectivittii extraIamiliale depindea de importanta obiceiului, de
gradul de pstrare a bunei-cuviinte traditionale si de rolul pe care cel care Icea
obiceiul l avea n colectivitate. Dar si aici Iunctiona principiul ,unul pentru toti,
toti pentru unul", considerndu-se Iamilia ca entitate care reprezenta ntregul
grup social si ntregul grup social interesat de viata Iiecrei Iamilii n parte.
La obiceiurile de la nastere participarea era mult mai mic dect la nunt sau la
nmormntare. n general, nunta, prin desIsurarea ei ampl si caracterul
srbtoresc deosebit, prin caracterul ei de mare veselie colectiv atrage cea mai
mare si cea mai activ participare a colectivittii. Acolo unde traditia era bine
pstrat, la nunt participau, si mai particip si astzi, am putea spune, ntreg
satul, si btrni Si
tineri, oameni din categorii sociale diIerite. La nmor-mntare, n aceleasi conditii
de pstrare a traditiei, participau, n general, pe lng Iamilie, mai degrab cei mai
n vrst si mai mult, n orice caz mai activ, Iemeile. n aIar de obligatiile
legturilor de Iamilie sau de vecintate, tinerii Participau, n general, numai la
nmormntriie celor de o vrst cu ei.
142
Mihai Pop
Obiceiul intrrii n ceat sau al primei hore, neavnd' Iolclorul nostru un
ceremonial aparte care s cuprind toat colectivitatea, nu cuprindea dect pe cei
direct interesati -svrsirea lui.
Participarea depindea si de gradul de dezvoltare social a colectivittii care
practica obiceiul, de pstrarea sau prsirea datinilor traditionale. Cu ct Iamilia
care Icea nunta sau nmormntarea avea n ierarhia social a colectivi-tatii un rol
mai important, cu att participarea era mai numeroas. De altIel, aceast
constatare este valabil pentru toate mediile sociale, nu numai pentru cele
Iolclorice.
Am spus c, n general, Iolcloristii consider c la obiceiurile legate de momente
importante din viata omului, interesul ndeplinirii ceremonialelor traditionale,
interesul pentru respectarea ntocmai a traditiei era, nainte de toate, al individului
si al Iamiliei. Totusi, n mediile cu viat colectiv traditional, cu datini Ioarte
bine pstrate, interesele individuale se conIundau cu cele ale colectivittii.
Respectarea datinilor si ndeplinirea practicilor ndtinate interesa ntreaga
colectivitate, cci nerespectarea putea aduce, potrivit ideii c Iaptele individuale
antreneaz rspunderea colectiv, nenorociri asupra tuturor, nu numai asupra
celor care s-au abtut de la ele. Cu toate acestea, n gradul de realizare a
ceremonialului, n modul de desIsurare a obiceiului existau diIerentieri
ngduite, potrivit cu starea material si social a celui care-1 Icea, cu momentul
n care se Icea. Se Iceau si se mai Iac si astzi nunti Iastuoase si nunti mai mici.
n anii cu recolt bogat toate nuntile snt mai Iastuoase, mai bogate. n anii de
rzboi ns, toate obiceiuiile s-au Icut n Iorm redus. Obiceiurile de peste an
legate de date calendaristice sau de anumite momente ale muncilor agricole sau
ale vietii pstoresti se repetau cu regularitate si se organizau ciclic-Obiceiurile n
legtur cu momentele importante din viata omului aveau loc la momente Ioarte
diIerite, datele lor nu erau Iixe, dect atunci cnd aveau caracter de aniversare si
nu Obiceiuri traditionale romnesti
143
...\ganizau n nici un ciclu. Folcloristii numesc astzi obi-
S nrile traditionale n legtur cu nasterea, initierea,
"storia si moartea, obiceiuri, ceremonialuri sau rituri de ecere. Termenul si teoria
riturilor de trecere au Iost create,
m am artat, de marele Iolclorist Irancez Arnold Van Gennep n lucrarea sa Les
rites de passage (Paris, 1909).
Riturile si ceremoniile de trecere, spune Arnold Van Gennep, nsotesc orice
schimbare de loc, de stare, de situatie sociala ori de vrst. Prin ideea lor
Iundamental si prin Iorma lor general ele snt calchiate, copiate ntocmai dup
trecerile din natur, de pild trecerea peste saua unui munte, peste cursul unui ru
mare de ses, peste o strmtoare sau un golI de mare, peste pragul unei case sau al
unui templu, trecerea dintr-un teritoriu n altul. Ele comport, n chip regulat, trei
stadii: al desprtirii, al asteptrii si al integrrii n noul loc. Cele trei stadii se
realizeaz diIerit la diIeritele popoare. Pentru situatiile liminale s-a cristalizat un
ceremonial complex pe care, dac l analizm n realizrile lui concrete, vedem c
este Iormat, la rndul lui, din mai multe rituri secundare, avnd si ele aceleasi trei
etape. Deci, marile ceremonialuri de trecere erau Iormate, la rndul lor, din rituri
de trecere cu aceeasi desIsurare, construite dup principiul celor trei etape.
Al doilea caracter esential al ceremonialurilor si riturilor de trecere este c ele nu
snt doar o succesiune ntmpltoare de Iapte, de actiuni ceremoniale sau rituale,
ci se organizeaz dup o anumit gradatie pe care Van Gennep o numeste
secvent. Acest caracter de secvent apare clar n ceremonialul cstoriei n care
tinerii trec gradat, pas cu pas, de la starea de celibatari la cea de cstoriti. Uneori
gradatia continu pn la ndeplinirea complet a cstoriei, pn la nasterea
primului copil. DesIsurarea si ierarhia actelor rituale pn la scopul ultim este
liniar, si nu ciclic asa cum este la srbtorile de peste an. Ea nu se Iace dintr-o
dat, iar oprire, ci este gradat sau se Iace prin salturi. Fiecare rit
144
Mihai Pop
de trecere are deci o serie de gradatii, adic o succesiune d etape, avnd, la rndul
lor, o serie de limite secundare.
Opririle pe diIerite etape constituie, de Iapt, puncte de pregtire pentru
desIsurarea n continuare a ceremonialu. lui. Toate ceremonialurile de trecere au
rituri de ncepere si rituri de sIrsit de ceremonial. De pild, n complexul
ceremonial al nmormntrii, testamentul pe patul mortii era un rit de ncepere, pe
cnd aruncarea pmntului peste sicriu era un rit de ncheiere a acelei prti a
ritului care se putea
realiza n lumea real. Partea a doua, a integrrii n neamul celor morti, urma s se
realizeze n lumea mitului.
n Iolclorul nostru, cele mai multe dintre ceremonialurile si riturile de trecere s-au
pstrat avnd caracterul lor ndtinat traditional, adic Iunctia de obicei. Dar,
dincolo de acestea, obiceiurile legate de momentele importante din viata omului
snt, n viata de azi a satelor, mai cu seam nsemnate maniIestri Iolclorice cu
caracter de spectacol, prilej de petrecere si de scoatere n relieI a unor genuri ale
creatiei populare.
La toate aceste obiceiuri, caracterul de Iestivitate, de spectacol se accentueaz tot
mai mult.
Obiceiul este un act solemn care iese din mersul comun al vietii, Iiind menit s
consIinteasc, de Iapt, trecerea de la o situatie la alta. Ca si la obiceiurile de peste
an, obiceiurile al cror sens s-a schimbat se mentin n virtutea practicii si datorit
Iaptului c ele snt importante momente culturale traditionale n viata satelor.
De o mare vechime, toate obiceiurile legate de momentele importante din viata
omului au pstrat semnele epocilor prin care au trecut pn au ajuns la noi. Din
aceast cauz ele snt documentele unei ndelungi dezvoltri istorice si trebuie
cercetate ca atare. Lunga dezvoltare istoric presupune un nucleu initial care a
trecut prin multe schimbri de continut, de Iorm si de Iunctie, care a putut s
piard unele elemente, dar care a putut s si primeasc altele noi, s Obiceiuri
traditionale romnesti
145
ainpliIice si s se mbogteasc Iolcloric. Nu tot ce gsim ' desIsurarea
obiceiurilor, asa cum le cunoastem noi, este trvechi, chiar dac obiceiul ca atare
are o mare vechime.
pe altIel, att desIsurarea, deci continutul si Iorma, ct si ensul, Iunctia
obiceiurilor de trecere depinde nu numai de diIeritele etape ale evolutiei, ci si de
locul n care se desIsoar, de mediul social n care se practic, de atitudinea
categoriilor sociale Iat de el, de conceptia lor despre viat. Si aici deci, ca si la
celelalte Iapte de Iolclor, pentru a ajunge la o bun cunoastere a lucrurilor trebuie
s tinem seam de mai multe coordonate.
Folcloristul german Lutz Mackensen arat c: ,Greselile care se Iac mereu atunci
cnd se ncearc explicarea obiceiurilor pornesc de la o lips Iundamental.
Obiceiul pe care Iolcloristii vor s-1 lmureasc este cercetat izolat, n loc s Iie
vzut n corelatiile lui istorice, geograIice si sociale, n ansamblul de viat n care
apare. Stabilirea vechimii unui obicei, vechime dat de nssi viata lui n cadrul
traditional, ne duce n general spre nebuloase timpuri strvechi, spre momente
initiale asezate la deprtri Iantastice, Ir ca toate aceste presupuneri s aib o
temeinic baz de documentare istoric care, singur, ar putea justiIica astIel de
supozitii. Se trec cu vederea deosebirile dintre cronologia absolut si cea relativ.
Un obicei poate Ii, n Iorma n care-1 ntlnim, Ioarte nou, dar s par totusi
strvechi, pentru c se leag de Iapte si gnduri omenesti care, ca atare, pot Ii
considerate de noi primitive. Dac un anumit obicei este scos din conexiunile lui
concrete, teritoriale si istorice, si desIcut din corelatiile cu Ienomene paralele,
explicatia ce i se d nu poate Ii dect Ials. Se Iace adesea greseala ca n explicarea
unui obicei s se tin mai mult seama de Iorma lui exterioar, dect de sensul lui,
de rostul pe care l are n viata colectivittii, de Iunctie. Nu putem deci neglija n
cercetrile noastre viata real a obiceiului respectiv, studierea lui n ansamblul
vietii sociale. Chiar pentru ntelegerea valorii artistice a unui obicei si a
146
Mihai Pop i
maniIestrilor Iolclorice cuprinse n el, buna deteminare a Iunctiei este esential"
(,Sitte und Brauch", n A. Spammer Die deutsche Volkskunde, Berlin, 1934,1,
pp.146-247).
Obiceiurile n legtur cu nasterea
n obiceiurile n legtur cu nasterea, elementele Iolclorice nu erau spectaculoase.
Pe lng interdictii si indicatii sau rnduieli care trebuiau ndeplinite si care
ncepeau din timpul cnd Iemeia era nsrcinat, apreau o serie de rituri
propitiatorice, care se soldau Iolcloristic prin daruri si urri, acte proIilactice.
Chiar din momentul nasterii se practicau acte de propitiere pentru nou-nscut.
Prima urare o Icea moasa, ndat dup nasterea copilului, si o repeta de Iiecare
dat cnd nou-nscutul era n Iata unui act care i se ntmpl pentru prima oar, de
pild prima mbiere. Iat o variant din Poiana Stampei, Suceava:
,Acest biat / Ce l-am ridicat / S Iie sntos, / Si norocos, / Si mintos, / Si voios /
Si Irumos, / Si nvtat, / Si bogat. / Om de treab, / Luat n seam." (S. FI. Marian,
Nasterea la romni. Studiu etnograIic, Bucuresti, 1995, p. 59).
Nu este lipsit de interes s subliniem ierarhia n care snt prezentate calittile pe
care moasa, n numele Iamiliei, le dorea nou-nscutului: nti tripticul sntate,
noroc si minte, care apare adesea si n alte creatii populare, apoi voia bun si
Irumusetea moral si Iizic. Bogtia singur nu era socotit
suIicient si ei i premergeau nvttura, cunostintele si ntelepciunea, de care
are omul nevoie pentru a avea un loc de cinste n colectivitate. Scopul ultim era
ca, Iiind om de treab, s se bucure de consideratie social, s Iie luat n seam.
Urarea este caracteristic pentru viziunea despre lume a societtii noastre
traditionale, pentru ierarhia valorilor morale.
Actele de proIilaxie erau practicate ori de cte ori mama sau copilul trebuiau s
Iie aprati de Iorte potrivnice. Ele variau de la caz la caz, dup cum trebuia s se
alunge un duh sau altul dintre nchipuirile credintelor superstitioase,
Obiceiuri traditionale romnesti
147
prezent sub Iorm de boal care trebuia vindecat. Deci ele nu Iceau parte
numai din ritul de trecere, ci erau luate din repertoriul generai de rituri
proIilactice sau de recuperare ale colectivittii. n obiceiurile n legtur cu
nasterea, momentele traditionale esentiale snt de domeniul puriIicrii, al
consacrrii n noua stare si al urrii, propitiunii. Obiceiurile n legtur cu
nasterea snt un domeniu al maturilor. Tinerii necstoriti nu au nici un rol n
acest obicei. Pe lng printi si copilul nou-nscut, adic pe lng Iamilia n
sensul strict al cuvntului, apar moasa si nasul sau nasii, nunul sau nuna n
Ardealul de sud, nnasa sau nnasul n Ardealul de nord, cumetrii. Cumetria, o
nou legtur social, de Iamilie n sens mai larg, a oamenilor din satele si chiar
din orasele noastre, avea si mai are o deosebit important n viata si n
maniIestrile Iolclorice ale poporului nostru. Nasii asistau copilul n timpul
ritului de trecere, adic la primii pasi pe care i Iace n viat si l ndrumau si
sustineau n actiunile lui viitoare. Copiii, Iinii, erau de aceea datori cu o anumit
recunostint Iat de nasi, recunostint care apare si ea n maniIestri Iolclorice
concrete. Alegerea nasilor se Iace dup criterii Iamiliale si sociale. Moasa era
aceea care, pe lng rolul de a asista medical nasterea, practica toate riturile n
legtur cu aceasta si era, totodat, si maestrul de ceremonii al ntregului obicei.
Ca atare, ea pstra nu numai secretele unor practici rituale, ci si traditia
desIsurrii obiceiului. Si moasei i se aduceau daruri.
Din totalitatea obiceiurilor n legtur cu nasterea, cumetria prezint un interes
Iolcloric deosebit. Cu mncare si butur, cumetria era srbtorit de printi,
moas, nasi si de alti invitati, de vecini si neamuri. n unele locuri se Iceau
invitatii ca la nunt, apoi se ddeau daruri pentru nou-nscut, nti din partea
nasilor sau a nasului, apoi din partea celorlalti meseni si, natural, darurile erau
predate cu traditionale urri.
Ceremonialul popular al primei bi a nou-nscutului era un moment deosebit,
act derivat dintr-o practic strveche
148
Mihai Pop
de puriIicare, n care apa joac, de data aceasta, rol de el ment puriIicator. Din el
Icea parte si masa la care se dai darurile si se Iac urrile. n Iorma popular,
momentul m cipal al acestui rit de trecere era scldarea copilului. scldare
asistau numai Iemeile. Dintre brbati nu p asista dect nasul, adic cumtrul
mare. Moasa prepara baia ,scalda" sau ,scldus", punnd n ap busuioc, Iire
de grtu mrar, ment, romnit, mac, smnt de cnep, toate plante cu
semniIicatie ritual sau cu rosturi de medicatie empiric. n unele prti se mai
adaug si lapte dulce, zahr si ou. Oule se puneau ca s Iie curat si sntos ca
oul. n Muntenia se pune si pine, ca s creasc precum pinea n cuptor si bani,
ca s Iie bnos. Dup ce copilul era mbiat si nIsat n scutece noi, moasa l
ducea si l ddea mamei urndu-i: ,S Iie voios, / Sntos / Si Irumos; /
Lucrtor, / Asculttor, / Si-ndurtor; / S triasc / Si s creasc; / S Iie harnic
Ioc, / S aib mult noroc. / Iar dumneata, cumtr, / Ca o mam adevrat / S
triesti / S poti s-l cresti / Si s-l povtuiesti!" ibid., p.165).
Apoi copilul era prezentat nasilor asezati la mas, cu urmtoarea urare, care
aminteste de nchinarea de la nceput de Plugusor sau de oratiile de nunt din
Moldova:
,Bun vremea la domnia voastr, / Cinstiti meseni si gospodari, / Dar mai cu de-
ales / La dumneavoastr, cumtri mari! / Bine v-am gsit sntosi / Si voiosi! /
Iat v-aduc un Iiu al dumneavoastr / De la nnasi pocmoc, I De la Dumnezeu
noroc! / PoItim, cumtr mare / Druieste Iinului dumnitale / Ce te trage inima, /
Ce-i voi, ce ti-a plcea!" (s.a.) (ibid., p. 146).
Nasul rspunde:
,Multmim, mosic drag! / Multmim c l-ai adus / Si-naintea mea l-ai pus. /
Ian s-l vd ct i de mare / De istet si de Irumos / De voinic si sntos! / PoItim,
mosic draga ibid., pp. 146-147).
Urrile si darurile nu se terminau ns aici. Cnd &e punea colacul pe mas,
colac care n Moldova de nord se numeste ,pupz", se ddeau si darurile pentru
moas- Obiceiuri traditionale romnesti
149
\ceste daruri date moasei n timpul ceremonialului
hivaleaz cu druirea celui care poart cununa de seceris u a colindtorilor ori a
urtorilor cu
Plugusorul de Anul Nou. cra darul care se cuvenea celui care mplinea
ceremonialul. ra si n cazuri similare, si aici Iunctiona principiul compensatiei, iar
actiunea pentru care a Iost druit Iunctiona ca un act de ajutor care nu putea Ii
compensat similar pe baz de reciprocitate, cum se Iace, de pild, la clac.
Trebuie s tinem seama c n viata traditional a satului, mositul era o Iunctie, o
cinste obsteasc, nu o proIesie n sensul de azi si ca atare nu se remunera cu bani.
n ierarhia satului, moasa si avea locul ei bine stabilit si, pentru ndeplinirea
ritului, ea era druit, iar ntre ea, Iemeile si copiii mositi se stabilea o legtur
social care incumba obligatii asupra crora vom reveni.
n cadrul cumetriei se Iceau urri speciale pentru cumetri, iar de la nchinarea
paharului, si pentru ceilalti meseni. Toate aceste urri aveau, n modurile
traditionale de maniIestare, Iorme variate, versiIicate. n general, cnd petrecerea
era n toi, se cntau si se strigau strigturi adecvate petrecerii. Uneori cumetriile
se Iceau si cu lutari, si atunci se si dansa.
Trebuie mentionat c, de obicei, se ddea copiilor numele printilor sau al
bunicilor, n unele locuri numele nasilor. Erau ns si nume pe care le ddea
Biserica, dup numele sIntului srbtorit n ziua n care s-a nscut copilul sau
ntr-o zi apropiat si snt si nume la mod, mprumutate din mediile urbane. Cnd
copilul trecea printr-o boal grea sau printr-o primejdie, exista obiceiul s i se
schimbe numele. n multe regiuni, n cazul acesta se ddea copilului numele de
Ursu sau de Lupu. Schimbarea numelui se Icea printr-un rit care implica, pe de o
parte, ideea mortii si a renasterii si, pe de alt parte, evitarea actiunii Iortelor
ruIctoare, prin derutarea lor.
Apa din baie se scoate din cas cu o deosebit solemnitate. Cumtr, nasa sau
sotia nasului lua o luminare aprins ntr-o mn si n cealalat o plosc sau o
sticl de vin sau de
150
Mihai Pop
rachiu si mergeau n urma moasei care ducea albia cu ap Ea era urmat de toate
Iemeile prezente. Femeile se tineau de mn, dansnd un dans ceremonial. Apa se
vrsa ntr-o vale, ntr-un ru, iar, dac nu exista aceast posibilitate, n apropiere,
n grdin, pe straturi sau n livad, la rdcina unui pom tnr. n timpul dansului
se strigau strigturi adecvate momentului.
Dup ce se vrsa apa la rdcina pomului, urndu-se s creasc copilul mare si
sntos ca pomul, moasa rsturna albia si, asezndu-se pe ea, ncepea s strige:
,S-a rsturnat covat, / S triasc nepoata |mama copilului, n.a.|, / Si s-a
rsturnat deodat, / S mai Iac nc-o Iat. / S-a rsturnat pe-un picior / S mai
Iac si-un Iecior" (ibid., p. 168).
Se stie c nu era bine ca un vas gol sau cu ap s Iie adus n cas si s rmn
neacoperit, pentru c puteau intra n el Iortele ruIctoare. Aceasta era si
credinta care Icea ca moasa s rstoarne covat si s se aseze pe ea. Femeile,
Icnd cerc n jurul ei, dansau nconjurnd pomul si strignd: ,Joac moasa pe
covat, / S mai aib cte-o Iat. / Joac moasa pe stiubei, / S mai aib nepotei. /
S triasc nepotul, / S mai Iac si altul, / S triasc nepoata, / S mai Iac si
alta. / Nepotul dac-a tri, / Noi bine ne-om veseli. / Cu Iete si cu Ieciori, / C de-
aceasta ne-o Iost dor, / S jucm, s-ne-veselim, / Tot de acestea ne gtim / Si
nepotul s triasc, / De-acestea s ne gteasc" (ibid., p.168). Dup ce au
nconjurat pomul de trei ori, strigau:
,U, Iu, Iu, nanas mare / Ia si suIl-n lumnare, / Doar-a arde si mai tare / S
azvrlim cea scldtoare, / n grdini cu Ilorile, / S strngem nurorile" (ibid., p.
169).
Apoi jocul nceta, se stingea luminarea si ncepea un nou act al ceremonialului: se
mimau diIerite munci, diIerite proIesii, pentru ca nou-nscutul s aib noroc de
ele, se ara cu niste bete, se cosea, se Iceau cpite, se torcea, se cosea etc. Dup
ce si acest ultim act al ritului propitiatoric era terminat, moasa invita Iemeile care
doreau s aib copii s sar peste covat:
,Hai, sriti peste covat, / S-aveti si voi cte-o Iat. / Sriti cam nltisor, / S-aveti
si cte-un Iecior"
(ibid., p. 169). Si
Obiceiuri traditionale romnesti
151
nevestele ncepeau s sar. n acest timp, se Iceau, natural, numeroase glume.
Dup ce au terminat si cu aceast parte a ceremonialului, se cinsteau cu vinul sau
cu rachiul din plosc apoi, pline de voie bun intrau n cas, unde i regseau pe
brbati si petrecerea cumetriei continua cu mncare, butur, cntec si uneori si
joc.
Am spus c legturile de cumetrie erau printre cele mai trainice si mai importante
din sat. ntre cumetri, pe de-o parte, apoi ntre Iin si nas, pe de alt parte, se
stabilea un sistem de legturi de Iamilie si de obligatii. n cadrul acestor obligatii
sociale, de ntrajutorare sau chiar juridice, n cadrul dreptului obisnuielnic vechi,
exista una important si pentru cercetrile de Iolclor: obiceiul ca, la o anumit
dat a anului, Iinii s duc nasilor colaci. Si acest obicei se numea, n cele mai
multe regiuni, cumetrie. n Moldova de nord i se spunea colciune. De obicei,
ntr-o anumit zi hotrt dup vointa sau posibilittile cumetrilor, nasul si aduna
att Iinii de la nunt, ct si Iinii de la botez, nsotiti de printii lor. Fiecare Iin
aducea nasului unul sau doi colaci, n unele locuri si vin, si tuic si alte daruri.
Colacii
erau anume pregtiti si Irumos mpodobiti.
La intrarea n casa nasilor, Iinii nchinau nti colacii si celelalte daruri aduse.
Iat o astIel de nchinare moldoveneasc n care se enumera darurile si care la
sIrsit cuprinde si o urare indirect de belsug n vite, ca si n colinde. Urarea de
belsug se Icea prin indicarea elementelor decorative cu valoare simbolic de pe
colaci si explica sensul acestor simboluri traditionale:
,Bun vremea, / Bun vremea, / Cumtre Ioane! / Iaca se nchin / Finii
dumneavoastr / Cu niste colaci de gru Irumosi / Ca Iata lui Cristos. / Si c-o
buticic de vin, / S v Iie cheIul deplin; / Da-ti primi si de holerc, / S nu v
Iie ru nemic, / Si-o bsmlut de mtas / Pentru Iata dumneavoastr aleas. /
Colceii s cam mici, / Dar voia li e mare / Asupra Ietei dumneavoastr / Se
roag s-i primiti / Si s nu bnuiti, / C de vor tri / Colacii vor mri. / n dosul
cola-
152
Mihai Pop
cilor / Este Iunia vacilor / Si cpstrul cailor. / E IuniciCa viteilor / Si cosrasul
mieilor. / De nu credeti, / Puneti mna si vedeti, / C eu drept nu spun / Dect
odat n an" (ibid p. 191).
n alte variante ale acestei urri nu lipsea umorul care are aproape aceiasi rol ca
n Plugusor. De pild, ntr-o variant publicat n revista Seztoarea (I, 36/1892,
p. 38), dup ce se enumera darurile si se Iace urarea indirect de belsug n vite,
se spune: ,Vreme-a Iost s-aduc / Acestea mai de mult, / Dar nu s-a priceput. /
C au trimis carele la Hrlu / Si a Iost drumu ru. / A Iost drumu gropuros / Si-
au picat buctile din car jos. / Si-au umplut prondurile, / Unghiurile / Si
doagele, prloa-gele, / Cercurile, blciurile, / A rmas o buticic-oloag / Dintr-
un Iund si-o doag. / Am ntins mna / Si-am luat si eu una...".
Si aceste cumetrii se desIsurau dup rnduiala traditional a maniIestrilor
Iolclorice din aceast categorie, cu mncare, butur, cntec si uneori si joc.
Si moasa era srbtorit, de obicei de Anul Nou sau ntr-o alt zi convenit de
toate nevestele pe care le-a ajutat s nasc, care i aduceau plocoane si care
petreceau la ea tot dup rnduiala traditional, uneori pn noaptea trziu.
Obiceiurile n legtur cu nasterea se ncheiau cu tierea motului, cu ruperea
turtei, care se Icea n unele locuri la sase luni, n alte locuri la un an dup
nastere, tot n cadru srbtoresc si era un nou prilej de urri si daruri.
Obiceiurile n legtur cu trecerea la starea de Ilcu de nsurat sau Iat de
mritat Dup obiceiurile n legtur cu nasterea, urmnd Iirul vietii omului, cele
mai importante rituri snt cele prin care se trece la starea de Ilcu de nsurat si
Iat de mritat. Momentele de trecere de la starea de biat la cea de Ilcu, de la
starea de codan la cea de Iat de mritat par a Ii stabilite din cele mai vechi
timpuri de nssi natura dezvoltrii Iizice si morale a omului, pn n momentul
depsirii strii de Obiceiuri traditionale romnesti
153
ubertate. La noi, trecerea la starea de Ilcu de nsurat si de Iata de mritat avea
un caracter social predominant, stabilit de rnduiala obisnuielnic a
colectivittii. La momentul sta-ujlit de datinile traditionale, copilul era scos din
mediul social n care a trit n cadrul Iamiliei, din rndul copiilor prieteni si
introdus ntr-un mediu nou, care nu era numai de vrst, ci uneori si de proIesie.
Prin aceasta el dobndea o serie de drepturi, de prerogative: putea merge la trg,
la hor, la bal, la circium, putea s Iac parte din ceata de colindtori, putea lua
Ietele la joc, putea s-si lase barb. n cadrul ceremonialului de trecere, acolo
unde si-a mai pstrat Iormele traditionale de desIsurare, tnrul trebuia s
treac o serie de probe de putere si de brbtie, pentru a dovedi c este capabil
s Iac Iat ndatoririlor care l asteapt n noua stare. Cei care au trecut n noua
stare purtau uneori semne distinctive, la noi mai cu seam Ietele. Ele veneau la
hor cu capul descoperit, cu prul mpletit n cunun sau chiar cu cunun de
Ilori pe cap.
La popoarele primitive, riturile acestea, adevrate rituri de initiere, n sensul
propriu al cuvntului, au o deosebit important, mai cu seam pentru brbati.
Cel care trece n noua stare trebuie s Iie capabil s duc rzboi cu triburile
vecine, s vneze, s se cstoreasc. n aceast trecere tnrul este ajutat de un
om mai n vrst. Rolul acestuia pare a corespunde rolului nasului n riturile
noastre de trecere. Riturile de initiere se desIsoar sub ndrumarea si
supravegherea btrnilor tribului. Partea important a ritului de initiere o
constituie probele de brbtie si ndemnare. Unele din aceste probe snt Ioarte
grele, chiar sngeroase. Cel care trece prin ritul de initiere renaste la o nou
viat. De aceea, la unele triburi se practic uciderea si nmor-ointarea Iictiv.
S-ar putea ca si nmormntarea vtaIului Junilor si proba de lesin a clusarilor
s Iie resturi din rituri de initiere. La unele triburi, cel care trece printr-un astIel
de rit trebuie s uite, pentru moment, limba si obiceiurile Poporului su. La
popoarele primitive, riturile de intiere snt nsotite de orgii. Ele se Iac n secret.
Cei intiati snt izolati. Femeile nu au voie s-i vad.
154
Mihai Pop
n evul mediu, n Europa apusean, trecerea se ICe printr-un ceremonial aparte
n care proba principal era cea de brbtie, pentru cei din popor, trasul cu
arcul, pentru cei nobili, mnuirea sbiei si a lncii. Biserica a cutat s lege
momentele n care se Iceau aceste rituri de initiere de anumite srbtori. Mai
trziu, Biserica apusean catolic sj protestant si-au nsusit complet acest
moment de trecere ntre dou vrste, stabilind ceremonialul conIirmrii, al
primei cuminecri.
Riturile de initiere nu se Iceau ns numai pentru a trece n starea de Ilcu de
nsurat si Iat de mritat, ci si n momentul intrrii ntr-o anumit proIesie, la
intrarea ntr-o anumit breasl.
La noi singurele Iorme care amintesc de riturile de trecere din aceast categorie
erau intrrile n cetele de Ieciori si intrarea Ietelor n hor. Cetele de Ieciori
consIinteau dreptul tineretului la petreceri, la petreceri zgomotoase chiar, pe
care le-am prezentat cnd am vorbit despre cetele de Anul Nou si ceata de
Clus, dreptul de a pedepsi n Ielul lor, de obicei prin batjocur, pe cei care
contravin regulilor traditionale ale colectivittii. Mai nou, acest drept a Iost
rscumprat printr-o vadr de vin.
n Apus, cetelor de Ilci le revenea si dreptul de a organiza sarivari. Era, ca si
strigatul nostru de pe coast, o Iorm de protest a colectivittii mpotriva celor
care se abat de la rnduiala traditional, mai ales n ceea ce priveste csniciile si
viata moral a tinerelor Iete. Pedepsirea se Icea prin maniIestri deosebit de
zgomotoase, printr-un Iel de serenade cu tipete, urlete si miorlituri, executate
cu ajutorul unor instrumente muzicale improvizate, ntr-o disonanta total.
Denumirea este Ioarte veche si Iolcloristii nu au czut nc de acord asupra
originii ei. Unii o deduc din grecescul Chalybarion, pe care l deriv de la
chalybos, vas de bronz care se presupune a Ii Iost lovit pentru a produce
zgomot, altii l deriv din latinescul caribaria, durere de cap, n legtur cu
durerea de cap produs de aceste serenade zgomotoase (cI. CI. Levi-Strauss, Le
cru et le cuit, Paris, 1964, p. 306).
Obiceiuri traditionale romnesti
155
cetele ae nacai A i~"\ &"ji inIormatii mai ample a lui Traian Gherman
,Tovrsiile de Crciun ale romni din Ardeal" (Anuarul Arhivei de Folclor, r""
t' II 1939) si n amintita lucrare a lui Richard gucures 1, . Mnnerbunde in
Rumnien
WolIram, Airerjuassen
APp'ine cetele care se constituiau pentru colindat, pen-urrile de Anul Nou ori
pentru Clus, n Fgras, la nreus ceata se constituia pentru un an ntreg si era
Iormat ? Ilcii care au trecut de 18 am. Ea se mprtea ln doua Sterupe de
vrst, cei care nu au Icut S1 cei care au Icut rmata se alegeau doi vtaIi, un
vtaI mare si un vtaI mic. Ienta avea si un steag. Ea organiza hora si petrecerile
getului n tot timpul anului. Ea cohnda si ura de Anul Nou Ea organiza berea,
petrecere de Anul Nou la care se Icea intrarea Ietelor n joc. Fetele intrau n
joc, erau bgate ta ioc de la vrsta de 17 ani. Fiecare cetas avea dreptul sa bage
n joc dou Iete. Se socotea ca Iata a Iost bgat n joc numai dup ce a trecut pe
sub mina Ilcului Deci, aceasta Lr att de obisnuit la anumite jocuri de
perechi din Ardeal Hategana, Ardeleana, are o semniIicatie .rituala de initiere
Totusi, ceata de Ieciori din Fgras nu mai are nimic din caracterele de initiere.
Ea este doar o institutie social obisnuit.
Obiceiurile n legtur cu nunta
Urmtorul moment important din viata omului marcat prin maniIestri
Iolclorice deosebite esteA cstoria. Obiceiurile n legtur cu cstoria
depseau, prin amploarea lor, prin multimea si varietatea maniIestrilor
Iolclorice pe cele n legtur cu nasterea si cu trecerea in categoria Ilcilor de
nsurat si a Ietelor de mritat.
Acest Iapt arat c, din cele mai vechi timpuri, poporul acorda cstoriei o mare
important. Acest interes era direct legat de viata economic a colectivittilor
populare.
156
Mihai Pop
Astzi, n Iormele populare traditionale, cstoria s realizeaz prin maniIestri
complexe, n care se mbin ele mente cu caracter economic, juridic, ritual si
Iolcloric, pet). tru a Iorma un mare spectacol popular, o important
maniIestare artistic popular.
Noua unitate economic care se ntemeiaz pj-jn cstorie, noua Iamilie menit
s contribuie la perpetuarea biologic si social a neamului, este centrul
interesului ntregii colectivitti traditionale. Pentru ca ea s-si poat ndeplini
rolul care i revine n viata economic si social a colectivittii,
trebuie s se creeze conditiile necesare si aceste conditii se creeaz, nainte de
toate, pe plan economic prin nzestrarea tinerilor, iar pe plan juridic prin
conventia care intervine ntre cele dou neamuri care se ncuscresc, prin noile
legturi Iamiliale pe care cstoria tinerilor le stabileste. Acest interes explic,
de Iapt, de ce n obiceiurile de peste an si, n general, n ntregul sistem al
obiceiurilor apreau attea momente cu caracter prenuptial. Se vede cum, prin
complexe interrelatii n cadrul sistemului obiceiurilor, diversele acte se corelau
pentru a asigura buna rn-duial a comunittii, existenta si perpetuarea ei. Dar
noua Iamilie nu se creeaz si nu se consolideaz n conceptia traditional numai
prin acte economice si juridice. Ea trebuie consIintit si aprat printr-o serie de
acte rituale si ceremoniale, menite s o Iereasc de Iortele ruIctoare si s-i
aduc Iecunditate, prosperitate si viat Iericit, s o integreze n viata social a
comunittii.
Cele trei categorii de acte care stteau la baza cstoriei n Iorma ei popular
traditional mbrac, din cele mai vechi timpuri, Iorme rituale, ceremoniale si se
concretizeaz printr-o serie de maniIestri Iolclorice, din cuprinsul crora Iceau
parte poezii, cntece, dansuri si maniIestri mimice si dra-matice. Marele complex
al obiceiurilor de cstorie Iolosea, prin urmare, pentru a se realiza posibilittile
oIerite de toate domeniile creatiei populare. Folclorul apare n obiceiuril6
Obiceiuri traditionale romnesti
157
egate de cstorie sub Iorm de oratii, de urri, de nchinri ,a daruri si la pahar, de
cntece de jale, de cntece de bucurie, |je balade, de strigturi, de dansuri si
marsuri, de cortegii solemne si de acte ceremoniale care se svrsesc cu mult Iast
spectacular, n care intrau maniIestri mimice si dramatice. Unele din Iaptele de
Iolclor care intrau n componenta obiceiurilor de nunt nu apreau dect n cadrul
acestor obiceiuri si aveau un caracter ritual sau ceremonial. Altele erau de
circulatie general n Iolclorul colectivittii respective si contribuiau doar la
crearea atmosIerei Iestive, a petrecerii si veseliei generale a colectivittii.
Natural c tot ceea ce cunoastem astzi ca maniIestare Iolcloric n obiceiurile
cstoriei nu are aceeasi vechime. Elementele acestui complex obicei, nu numai
cele Iolclorice, ci si cele economice, juridice si magice etc. provin din epoci
istorice deosebite si nu erau aceleasi pe ntreg teritoriul Iolcloric romnesc.
Obiceiurile n legtur cu cstoria au nglobat n desIsurarea lor elemente de
origine diIerit, semniIicatia elementelor s-a schimbat n timp, iar modurile n care
obiceiul se realiza erau diIerite de la un tinut la altul. Unitar n structura lui, n
accentele pe care le pune pe momentele esentiale, acest obicei complex aprea
concretizat variat n diIerite zone, prin succesiunea secventelor sau prin prezenta
sau absenta unor elemente, mai putin prin semniIicatia pe care o acord diIeritelor
acte rituale sau ceremoniale.
Privite deci sub acest aspect, obiceiurile n legtur cu cstoria constituie
importante documente de istorie social, importante documente de dezvoltare a
culturii noastre populare. Pivotul n jurul cruia se desIsura ntreaga actiune era
unirea celor dou neamuri si trecerea tinerilor n noua stare, n rndul celor
nsurati, n rndul gospodarilor colectivittii.
Ca ceremonial de trecere, ntreaga desIsurare a obiceiurilor n legtur cu
cstoria cuprindea cele trei etape princpiale: logodna, nunta si obiceiurile de dup
nunt, n Unele locuri, si rstimpul pn la nasterea primului copil.
158
Mihai Pop
Folcloristii contemporani care au studiat acest obicei l-a privit, n general, sub
ambele aspecte: cel de ceremonial de trecere si cel de spectacol popular si au vzut
n cele trei etape, trei acte al dramei matrimoniale, iar n diIeritele momente si
actiuni ceremoniale, scenele diIerite ale acestei drame.
Arnold Van Gennep, de pild, spune: ,Ca ntr-o pies de teatru, ca ntr-o
prezentare scenic, de la plecare la sosire, de la prolog la ncheiere, mbinrile de
acte si de sentimente, care stau la baz se succed n chip necesar ntr-o anumit
ordine, att n timp, ct si n spatiu. Aceast conceptie dramatic a ceremonialului
logodnei si nuntii care, de Iapt, st la baza teoriei mele despre riturile de trecere,
ngduie s clasiIicm miile de Iapte de amnunt pe care altdat Iolcloristii le
priveau izolat. ntelegi astIel c toate ceremoniile au un scop esential, c ele nu se
Iac ntmpltor, episodic, pentru a proteja pe cei doi eroi pricipali si Iamiliile lor de
pericolele care i-ar putea ameninta din partea Iortelor supranaturale, printr-o serie
de rituri si de prescriptii magice, ci c tind, nainte de toate, nu numai la apropierea
celor doi tineri ca indivizi, ci si la apropierea celulelor Iamiliale care snt
totodat si celule sociale, cci snt n legtur, prin situatia lor, prin vecintti,
prin ctune, cu ntregul grup social" (Manuel de Iolklore Irancais contemporain, I,
p. 228).
Dac privim mai atent obiceiurile de cstorie, vedem c, prin plecarea celor tineri
din rndul categoriilor de tineret crora le apartineau, prin plecarea din Iamiliile lor
si, mai cu seam, prin plecarea miresei de la casa printeasc, n echilibrul social
se producea o bres, se produceau ciocniri de interese si sentimente, conIlicte,
uneori, buna rnduial existent se balansa. Tot ceea ce se Icea n cursul
ceremonialelor ample si att de colorate era menit s duc la rezolvarea acestor
conIlicte, la restabilirea echilibrului, la rebalansarea rnduielii. ConIlictul se
rezolva prin intrarea tinerilor n categoria maturilor, prin integrarea miresei n
Iamilia mirelui, prin crearea unei noi celule sociale, a unei noi Iamilii si prin
stabilirea de noi legturi, de ncuscrire si Obiceiuri traditionale romnesti 159
nilii, pe de-o parte, si ntre ele si deci important pentru colectivi-
viu si numeroasa participare a oamemlor. m tatra n toate amnuntele acestor
obiceiuri de spatiu, nu putem insista nic, asupra
a dn VI ea Ol.elia. ntregind acest material P , cu e'xDerienta Iolcloric a
Iiecruia dintre no,, avetn concret cu A"A iurilOT de ount. Descrierea este tA
lui O. F,ra, Nte : * VIlcea 5i 160
Mihai Pop
venirea mirelui cu alai la casa miresei, colceriile, jOcu, bradului, punerea salbei,
iertciunea,
ncrcatul zestrei vdrritul, plecarea la cununie, cununia, ntoarcerea cu alai de
la cununie, masa mare, darurile, hora miresei, luarea betelei, zorile.
Chemarea la nunt se Icea smbt de ctre unul sau mai multi Ilci, rude sau
prieteni ai mirelui, mbrcati n haine de srbtoare. Chemtorii aveau o plosc
de vin sau de tuic cu care nchinau celor invitati. Ei colindau satul nsotiti de
un taraI de lutari care cnta Cntecul chemrii. Intrau n casele celor pe care
doreau s-i invite, cinsteau cu ei si le Iceau cuvenita poItire. Nu exista o oratie
pentru chemarea la nunt.
mpodobirea bradului se Icea Ia casa mirelui, vineri sau smbt sear. La
mpodobirea bradului Ilcii veneau chiuind. Odat cu ei veneau si Ietele si,
mai trziu, cei cstoriti si btrnii. Mama mirelui aseza n mijlocul odii o mas
joas cu trei picioare pe care punea un colac sau o pine presrat cu sare n
care nIigea o lumnare. Mirele cinstea Ilcii cu tuic, apoi ncepea
mpodobirea bradului. Crcile se reteaz la tulpin astIel nct s Iormeze trei
sIere, una mai mare jos, una mijlocie si una mai mic spre vrI. Apoi bradul era
mpodobit cu panglici multicolore, cu Ilori de hrtie si beteal. n vrIul bradului
se punea o batist colorat. Bradul astIel mpodobit era nIipt n pinea de pe
mas, lng luminarea stins. n jurul lui se ncingea hora. Nuntasii petreceau
apoi cu mncare si butur pn n zori.
Smbt n zori, brdarul vine Ia casa mirelui clare. Calul era mpodobit cu
Ilori si panglici la Iru. Brdarul era mbrcat n haine de srbtoare si avea bici
cu pocnitori-Sosit Ia casa mirelui, el descleca si primea de la mire o plosc cu
vin pe care o atrna pe umr, lua bradul, ncleca din nou si, n trap iute, pe ci
ntortocheate, pornea spre casa miresei. n drum se Ierea s nu Iie oprit de
dusmani sau s nu dea peste ,prilejuri". Cnd se apropia de casa miresei, pocnea
din bici pentru a-si vesti sosirea. Tatl miresei deschidea poarta si i ura bun
venit. Brdarul se apropia de Obiceiuri traditionale romnesti 161
s, spunnd: ,Tnru nostru 'mprat / De dimineat s-a culat / Si plecnd prin sat
la noi / M-a gsit la o turm de oi / ci tare m-a rugat, / S Iiu brdar / Ca mndru
artar, / S-i iau truda de-o noapte, / Stropit cu lacrmi de lapte, / S-asa am
plecat / Cu murgu-nstrunat, / Cu palosu-ntr-o mn, / Cu bradu-n-alt mn, / S-
am trecut vi, / Am ocolit pe dup cli, / Pe drumuri nebtute, / Prin ape
nesczute, / Ca s- ajung la Dumneavoastr" (G. Fira, op. cit., p. 17).
Mireasa cu mama ei si cu Ietele prietene ieseau n prisp. Cnd le vedea
brdarul spunea: ,mprteas mireas, / De-mpratul nostru aleas, / Bine te-
am gsit sntoas!" (ibid.).
Mireasa si Iemeile rspundeau: ,Bine-ai venit sntos, / Cu un brad Irumos"
(ibid.).
Brdarul continua: ,La Iata dumneavoastr m-nchin / Ca la o ramur de
mslin / Si v aduc acest brad nalt, / De-mpratul nostru-mbrcat, / S-1
stpnesti voioas / Cu toat casa, sntoas. / Si mi-a zis mpratul nostru, / S
Iie n cinstea si auzul vostru, / Ca s-1 nltati / Si s-1 mplntati / Sus pe vrI
de munte / Unde-s Iete multe, / Ca ele s-1 stropeasc, / S nu se-oIileasc. /
Dac muntele e departe, / Si n-aveti care Ierecate, / Apoi tnru nostru-mprat /
La Iat s-a-nbujorat / Si asa mi-a cuvntat: / Pe a Dumneavoastr cas / S-
ntindeti o mas / Ca la o mprteas, / D-acolo s v rotiti, / Un locsor bun s
chititi / Pentru cinstea mndrului nostru-mprat / Si acestui sInt si blagoslovit
brad. / S nu v uitati n vrIul patului, / C-a acolo e cuibul brzoiului, / Nu pe
cele cosare / Pline cu cuiburi de cioare, / Nici n vrIul nucului, / Unde-i cuibul
cucului, / S v uitati la toarta cerului, / Sa aruncati inima Iierului / Si s atrnati
o scricic / Pe und-m-oi sui Ir Iric / S-acolo-n naltul cerului / S Iacem
cinstea bradului. / Ei, acum nu v zgiti / Si ochii la mine beliti, / Si acum n
grab / S v Iaceti de treab / Si s Iaceti Itegndit / Ce-mpratul v-a porncit. /
Si eu, drumet de sate / Cu oalele sparte, / M-nchin cu sntate / La Dumneata,
cinstit mireas, / Cu Iat de mndra crias, / Si s cotrobiesti Prin cele
unghere, / S gsesti niscai uscate pere. / De n-or Ii 162
Mihai Pop
pere uscate, / Nu stric nici prune aIumate, / S le arunc h le guri cscate, / C
au rmas nemritate. / Asa zic si eu / Qa un paraleu. / Si dac v-ti potrivi, /
napoi oi porni / Si aici n-oi mai veni. / Asa v zic cu sntate, / La var
bucate, / La multi ani cu sntate! / S triti!" (ibid, p. 18). Apoi brdarul
descleca, scotea plosca si nchina. Tinnd bradul n mn Icea o hor
mpreun cu tineretul. Tatl
miresei aducea o prjin lung de 5-8 metri, lega bradul de prjin si l aseza la
coltul de rsrit al casei. Brdarul si nuntasii intrau n cas unde erau osptati.
Mireasa ddea brdarului o batist nIlorat, salba de galbeni si cmasa mirelui.
Dup ce petreceau pn spre amiaz, brdarul se ntorcea la mire cruia i preda
salba si cmasa. Brdarul era un trimis al Iamiliei mirelui, al celuilalt neam, deci
trebuia s se Iereasc de dusmani si de piedici. Dac mirii erau din sate deosebite,
piedicile erau mai mari si se puneau n calea alaiului de nunt cnd mireasa pleca
n satul mirelui. Pn nu de mult ele erau reale: poduri stricate, gropi acoperite cu
Irunze, mrcini pe cale si chiar bti. Alteori, piedicile aveau un caracter de rit:
Icturi, mult mai grave dect cele reale pentru cei care triau sub imperiului
credintelor superstitioase. Mai trziu, si astzi tot mai des, ele snt simbolice si
snt privite cu umor. n Oratia brdarului, mirele apare ca tnr mprat, iar
mireasa ca mprteas. n general, n poezia nuptial n care desIsurarea este
deplasat ntr-o lume Iabuloas, mirele apare ca tnr mprat. Oratia are si ea la
baz, ca si multe colinde, cntece de seceris si alte cntece si urri rituale,
descrierea obiceiului ca atare, presrat cu elemente Iantastice inerente. Bradul
apare ca simbol de tinerete si Iertilitate si, ca atare, trebuie asezat la loc de cinste.
El era trimis ca un mesa| solemn cu nchinri si urri de sntate.
Umorul este si el un element esential al oratiei, mai cu seam n partea n care
brdarul, potrivit datinei, si cere rsplata. Flcul lua n rs Ietele care au rmas
nemritate. Participarea acestor Iete la ceremonialul cstoriei nu era indiIerent.
Fetele socoteau aceast participare o propitiere, un bun augur pentru cstoria lor.
n ceremonialul nuptia'
Obiceiuri traditionale romnesti
163
existau anumite rituri n acest sens, de pild cel n care Iiecare Iat rupea o
buctic din voalul miresei. Iedelesul era un ospt cu invitati putini, care se Icea
smbt sear att la mire, ct si la mireas. Nu avea o desIsurare ceremonial
aparte. Era, de Iapt, desprtirea mirelui si a miresei de tineri, deci, n cadrul ritului
de trecere, unul din actele primei secvente. n unele locuri, la Iedeles, cu
participarea tineretului, mirele pregtea steagul, iar mireasa cununa.
Brbieritul ginerelui era, de Iapt, gtirea de nunt a mirelui si avea loc duminic
dimineata. Mirele era asezat pe un scaun n mijlocul odii, nconjurat de Ilci
prieteni. Unul din ei l brbierea, pe cnd lutarii cnt cntecul ceremonial. Dup
ce era brbierit, mirele se mbrca de nunt, si punea cmasa trimis de mireas
si n piept Iloarea de lmit cu beteal.
Poezia cntecelor de desprtire ce se cntau mirelui la brbierit era plin de aluzii
ironice si avea o not vesel, nu era jalnic precum cea care se cnta n acelasi
moment miresei. Poezia vorbea, pe un ton de laud exagerat, mai mult despre
isprvile de Ilcu ale mirelui, dect despre perspectivele csniciei care, n
Iormele de viat traditional, nu s-a prezentat niciodat pentru mire n culori att
de sumbre ca pentru mireas. Iat un astIel de cntec din Muntenia, citat de S. FI.
Marian (Nunta la romni,
Bucuresti, 1995, p. 218), de Iapt, o contaminare a mai multor motive care vorbesc
despre dragostele din tinerete ale mirelui:
,Foaie verde de bujor, / n luna lui cuptor, / Veni vremea s m-nsor, / Toate Ietele
m vor. / O boat de preoteas, / Nu m las s-mi Iac cas. / D cu spuz pe
Iereast / S m Wg, s m arz, / S-mi arz luminile, / S nu mai vd Ietele /
Foaie verde de susai, / De mititel m-nsurai, / Frumoas mndr luai. / Aoleo!
mndruta mea / Subtiric ca soba, / Dreapt ca cobilita".
Sau: ,Cnd iubeam eu la copile, / Eram voinicel n Iire, / Iar acusi m-am nsurat, /
Mult dragoste-am stricat. / N-am stricat numai pe-a mea, / Ci-am stricat pe-a
multora" (ibid, P- 219).
164
Mihai Pop
Totusi, nici poezia de desprtire a mirelui nu este nt01 deauna lipsit de o not de
melancolie, de jale dup viat liber de Ilcu:
,Foaie verde s-un dudu, / Bine mai triam Ilcu / nclicam calul meu / Si
plecam unde vream eu; / Dar acum m-am nsurat; / Grija casei c-am luat. /
Busuioc verde pe mas, / Rmi, maic sntoas, / Dac n-ai Iost bucuroas /
S Iii cu Iecior la mas" (ibid., p. 219).
Duminic dimineata, n casa miresei, se pregteau batistele si buchetelele cu
beteal pentru Ilci, cmasa soacrei si a socrului, darurile care se vor da la masa
mare. Dup aceea, mireasa se ducea la Intn sau la ru s ia ap. n acest scop, la
captul unui resteu de la jugul boilor se lega o batist, apoi resteul era trecut prin
toartele unei vedre. De un capt al resteului tinea mireasa, de cellalt, vdrarul. Ei
porneau spre ap n timp ce lutarii cntau cntecul ceremonial respectiv. Dup ce
aduceau apa n mijlocul curtii, mireasa stropea cu un mnunchi de busuioc spre
cele patru zri. Cu apa rmas n vadr Ietele se stropeau una pe alta pentru a se
mrita ct mai curnd. n jurul vedrei se ncingea o hor, n care mireasa juca
alturi de vdrar. La un chiot al lutarilor, vdrarul trebuia s apuce batista de la
resteu pentru a nu i-o lua altii nainte si a-1 Iace de rs. n obiceiurile de cstorie
apa avea rosturi de propitiere, dar si rol proIilactic. n acest moment ea era menit
s apere mireasa si pe nuntasi de Iortele
ruIctoare. Scosul apei din Intn era pentru mireas o prob, un act prin care
dovedea c poate s se cstoreasc. n Macedonia, unde obiceiurile s-au
pstrat n Iorme mai vechi, mireasa trebuie s aduc ap si s aprind Iocul.
Dup acest act ceremonial, mireasa, nsotit de Iete, intra n cas si ncepea s
se pregteasc pentru nunt. I se punea rochia de mireas, ghetele cumprate de
mire, era ncins cu bete Irumoase, iar prul mpletit i se aseza n Iorm de
cunun pe cap. Apoi era asezat pe un scaun n Iata oglinzii si i se punea
sovonul (voalul), beteala si lmita-n timpul acesta lutarii cntau:
Obiceiuri traditionale romnesti
165
Irunz verde, mtcin, oI, oI, / Ia-ti, mireas, ziua , oI, oI, oI, / Ia-ti, mireas,
ziua bun, oI, oI, / De la Irati, e ia surori, / De la grdina cu Ilori, / De la strat de
busuioc, / ne ia Ietele din joc, / De la Irunza cea de brad, / De la puiul cel lsat, /
De la Irunza cea de nuc. / - Rmi, maic, eu m duc // Plngi mireas, te
omoar, / C n-ai mai pune peteal, / Mici la coad Iloricele, / Nici n degete
inele, / Si nici n urechi cercei, / Nici n-ai sedea cu Ilci. / Cununita ta cea
verde, / Cum te scoate dintre Iete, / Si te d-ntre neveste! / Si cununa cea de
Ilori / Te pune ntre nurori. / Cntati, Iete, si horiti / Pn sunteti la printi, /
Cntati, Iete, horile / Si v purtati Ilorile. / Dup ce v-oti mrita, / Horile n-ti
mai juca, / Florile n-ti mai purta. / Copilit cu printi, / La ce Iocu te mriti /
C mila de la printi / Anevoie-ai s-o mai uiti. / C mila de la strini / Ca gardul
de mrcini, / Si mila de la brbat / Ca Irunza de plop uscat, / Cnd gndesti c
te umbresti, / Tot mai ru te dogoresti, / Cnd gndesti c triesti bine, / Atuncia
e vai de tine! / Sriti, Ilori, de-mbobociti, / C mie nu-mi trebuiti. / Pn eri cu
Ietele, / Azi sunt cu nevestele. / Bate, vn-tule, prin munti, / Ado-mi dor de la
printi; / Bate-mi, vntule, prin Ilori, / Ado-mi dor de la surori; / Bate-mi,
vntule, prin brazi, / Si-mi ado dor de la Irati!" (G. Fira, op. cit, pp. 24-25).
Dup ce terminau, lutarii ncepeau s cnte un joc. La auzul melodiei de joc,
Ilcii din curte rspundeau cu chiote. Mireasa iesea aIar si intra n hor. Dup
aceasta se asezau cu totii la mas. Cntecul de la punerea betelei marca nc un
moment de desprtire al miresei de Iete si de casa printilor. Desprtirea de
printi si plecarea ntre strini, ca si desprtirea de Iete era unul din momentele
de culminare liric n desIsurarea ceremonialului cstoriei. La acest moment,
cum am vzut, Ilcii nu asistau. Ei rspundeau de aIar cu chiote atunci cnd
desprtirea era eIectuat, mar-cnd prin aceasta, n desIsurarea dramei, o
victorie.
Unul dintre momentele cele mai importante n ceremonialul propriu-zis al
nuntii era sosirea alaiului mirelui la casa miresei. Alaiul se Iorma astIel: n
Irunte colcerul cu plosca, brdarul si ctiva Ilci mbrcati n haine de
srbtoare,
166
Mihai Pop
clri pe cai mpodobiti cu Ilori si panglici, n mini cu bice pocnitori. n prima
trsur sttea nasul cu ginerele, n a don nasa, Ietele si nevestele mai tinere, n
celelalte neamurile nuntasii si, n sIrsit,
lutarii. Printre Ilcii clri era sj Cei care purta salba miresei, cusut la
cciul sau la piept. Nasu| indica colcerului drumul pe care trebuia s-1
parcurg alaiul. Niciodat nunta nu se ntorcea pe acelasi drum pe care a mers,
pentru a nsela si a prentmpina astIel actiunea Iortelor potrivnice.
Cnd alaiul se apropia de casa miresei, Ilcii ncepeau s chiuie si s
pocneasc din bice pentru a vesti sosirea. Cei adunati la casa miresei
nchideau portile si se narmau cu Iurci si ciomege, parc s-ar Ii pregtit de
lupt. Ajunsi la poart, nuntasii mirelui ncepeau s bat ca s li se deschid.
Se simula o ceart, apoi tatl miresei se apropia de poart si ntreba: ,Oameni
buni, ce cutati? / Ca niste nebuni svntu-rati?". Colcerul rspundea: ,Ce
umblm, / Ce cutm, / Sam la nimeni nu dm. / Dar ce ati pus sti doi
soldati / Asa de ru nvtati, / Asa de prliti / Si de zgribuliti? / De unde sunt
veniti, / Din Deal de la Prliti? / Noi cutm o-mpr-teas, / O mireas
aleas / Care s-a adpostit n casa dumneavoastr" (ibid, p. 26).
Cei din curte rspundeau: ,Nu-i aci mireasa, / Nici mprteas, / O gsiti voi
mai la vale, / La rscruci de cale" (ibid, p.26).
Colcerul zicea: ,Nu ne mintiti, / S nu Iiti bnuiti. / C dac-om porni / Si-
mprteasa n-om gsi, /
Apoi atunci, / Hacul si dracul, / Numai al Dumneavoastr va Ii. / Mai bine, ct
cu-nchinciune, / Si cu plecciune, / Mai bine ne poIteati / Si ne osptati, / C
suntem truditi de goan / Si de mult osteneal" (ibid, pp. 26-27).
Tatl miresei rspundea: ,Dac-asa v e-nItisarea, / Apoi atunci / Fiti bine
poItiti / Si la noi bine veniti. / Bieti, deschideti portile largi, / S intre cine-mi
sunt dragi" (ibid, p. 27).
Alaiul mirelui intr n curte, colcerul descleca si se apropie de pragul casei
unde se spunea Colcria: ,- Buna
Obiceiuri traditionale romnesti 167
Ara, cinstiti socri mari! / - Multumim Dumneavoastr, b'eti militari! / Dar pentru
ce mare treab / Ati
venit la noi u asa mare grab? / - Ce-ntrebati Dumneavoastr / De arabnica
venire-a noastr? / Si stia, ce stau grmezi ca stupii / Si se uit par-c vd lupii?
/ Ce este ast tinerime / Si asta mare multime? / Si aste Iete ursi vzur? / Sgiesc
ochii si casc gur, / Mare, tat, ct o sur. / Ori n-au vzut oameni nc / Si-au
Iric c le mnnc? / Noi am mai umblat si altdat, / Pe alocurea ca si ast
dat, / Si asa nu se mirar, / Nici ce cutm nu ne-ntrebar. / Iar aici v-ati strns
grmad, / De par-c cutati sIad. / Ori vreti de Iric si team, / S stm si s v
dm sam? / Dar nici prin gnd s v treac; / Veti avea prerea seac, / Nu ne
speriem de lume / C suntem voinici cu mare nume, / Nici nu ne-ngrijeste
multul / C stim s v dm cuvntul. / Iar de voiti si v place, / S v rspundem
cu pace, / Luati-o cu- ncetisorul, / S vorbim cu binisorul, / C orice, cu-
ngduial / Se Iace cu rnduial; / Iar repede cnd se cere, / Nu se Iace cu
plcere. / De aceia lsnd gluma, / Ascultati la noi acuma. / Tnr mpratul
nostru, / Care vrea binele vostru, / ntr-o zi de dimineat / Cu Iirea care-1 rsIat /
Pe la revrsat de soare, / Vrnd s plece-n vntoare, / S-a sculat, s-a gtat bine, /
S-a-narmat cum se cuvine / Si lund buciumul ndat / Bucium cu el o dat, / Si
strnse ostasi multime, / Toti voinici de clrime / Si ageri de mesterie / Si buni la
vntorie, / S vneze dialurile, / Si muntii cu jghiaburile, / Pdurile cu umbrele, /
Vile cu luncile. / Asa umblnd ziua toat / Au ocolit locul roat / Pn-la amiazi
ctre sear, / Fr a vna vre-o Iiar. / Si att se dezgustase, / Ct pe-acia s se
lase, / S nu mai goneasc vntul / Si s spulbere pmntul. / De parc-i zicea
nluc, / Tot nc s se mai duc. / Si-asa peste un dial, / Mergnd n curtur de
cal / Cu pusca-ntr-o mn / Ajunse la o Intn, / Si vznd urm de Iiar, / Aci toti
desclecar, / S se uite s-o priveasc, / Ce urm e, s ghiceasc. / Stnd dar astIel
Iiecare / Privind cu mare mirare, / Unii au zis c-i urm de zn, / Aib-o-mp-
ratul de mn; / Altii c-i Iloare crias, / Aib- o-mpratul mireas. / Deci cu cte
cuvntar, / Pe mprat 1-attar, / Si-l 168
Mihai Pop
Icur n gnd s-i vie / S scrie ca s se stie, / Din ce part acea zn / A venit pe la
Intn. / Si cu inima-nIocat / Trecnd pe urm-ndat, / Dup urm se tot duse, /
Pn v?i c-1 aduse / Drept n casa Dumneavoastr, / Cu toat ostirea noastr, /
Unde a zrit o Iloare / Ca o stea strlucitoare / Care de crescut tot creste, / De-
nIlorit tot nIloreste, / Iar de rodit nu rodeste, / C pmntul nu-i prieste. / De
aceia mpratul, / Fcu cu toti ai si sIatul, / C acea Irumoas Iloare / Si dulce
mirositoare / De aici s o strmute, / S o ia si s o mute / La curtea mprteasc,
/ Unde locul s-i priasc, / Odraslele s- ncolteasc, / S-i dea rodul la iveal / Si
tuturor la priveal. / Asta mpratul pune / n gnd, dup ce le spune. / Se uit,
locu-nsemneaz, / Dup a stelelor raz / Si se ntoarce ndat / Cu inima ne-
mpcat / Si cu gnduri doritoare / Pentru iubita lui Iloare. / A doua zi dimineat /
Pe a zorilor roseat / Se scoal- ndat-mpratul / Ca s-si mplineasc sIatul. / Se
mbrac, se ncalt, / Pe scri de argint se-nalt, / Si pe cal alb voiniceste /
nclecnd, se opreste / Si peste ostirea toat / ntorcndu-si ochii roat, / Pe noi
sti toti ne alese, / Cu musttile sumese, / Si pe sti cai iuti ca smeii, / Cu capetele
ca leii, / Cu coarnele poleite, / Cu unghiile zugrvite, / Care cnd ncep s saie /
Din nri arunc vpaie, / Deci dup ce ne alese, / Cu porunc ne trimese, / Dup
iubita lui Iloare, / Cea Ioarte mirositoare, / S-o duc s strluceasc / La curtea
mprteasc. / Si plecnd noi toti ndat / Dup porunca cea dat, / Nu stiurm
sama bine / S venim pe drumuri bune. / Si ne-au ndreptat pe stele / Si am venit
dup ele. / Peste munti, peste jghiaburi, / Si peste sute de dialuri, / Mncnd si
bnd mpreun, / Cu cntri, cu voie bun, / Si-ntre-bnd n calea noastr / De
curtile Dumneavoastr. / Si-asa steaua strlucit / Cea de noi Ioarte dorit / Aici
s-a ascuns vzurm / Si-aici din ochi o pierdurm. / S ne dati dar acea Iloare, /
Acea stea strlucitoare. / Cu rspunsul dinpreun, / V poItim cu voie bun, / Nu
asteptati vorbe rele, / C veti avea zile grele, / C nu suntem trimisi doar / S-
ndrugm ca la moar / Vorbe d-ale satului, / D-ale prclabului, / Ci cu zisa
mpratului / C uite si Iirmanul lui" (ibid., pp. 27-31).
Obiceiuri traditionale romnesti 169
Colcerul arat plosca, apoi continu: ,De stiti carte romneasc, / Puneti ca s
vi-1 citeasc, / Iar de nu, ca de crbune / V Ieriti mna a pune. / Chemati un pop
s vie, / pac romneste stie, / Dar nu unul cu barba rar, / S ne tie pn-n sar, /
Nici unul cu barba deas / S-o citeasc ne-nte-leas, / Nici vr- unul cu barba
lung / Trei zile s nu-i ajung; / Unul ce stie s sug / Ca s-1 citeasc pe Iug, /
C nu-i carte romneasc, / Si, cum vedeti, e o plosc / Cu vinul de Dea-lu-
Mare, / Cnd beti, cciula v sare, / Iar nu e din Valea-Lun-g / Sa v Iac gura
pung. / PoItiti, nchinati odat, / C-ati uitat gura cscat, / Luati-o toti, din mn-
n mn, / S ne dati cea mndr zn, / S-o ducem la-mpratul / Ca s contenim tot
sIatul. / Nu gnditi c vorbim glume, / Ori niscai basme de lume, / Ci gnditi ct
de tare / La cele de osptare, / Aduceti orz, In n care, / S-aib caii de mncare, /
Tiati junei cu carne gras / S dati ostasilor mas, / Aduceti buti cu vin tare, / S
Iie de osptare / Strngeti Iete Irumusele, / Ca s dntuim cu ele, / Apoi v gtiti
si case / mbrcate cu mtase, / Si pentru osteni umbrare / Cu loc de-ncpere
mare, / ntindeti mai multe mese, / Puneti bucate-alese / Si coIeturi lng-aceste, /
C-asa obiceiul este. / Iar cumva de nu se poate / S mpliniti astea toate, / Nici s
stati s mai rspundeti, / Cutati loc si v-
ascundeti, / C ostasii nu stiu glum / S-o s Iie vai de mum. / V-am spus astea, s
stiti bine / C si mpratul vine, / Cu cpitani cu ipolete, / Cu trsuri si cu carete /
Zugrvite, poleite / Si-n ele doamne gtite. / Aduce s-o caret mare / Cu lutari si
zdrancanale, / n ea stnd mrita nun / Si-n mini tinnd o cunun / Strlucit,
luminat, / Cu pietre scumpe lucrat / Pentru cinstita mireas / Cea de-mpratu-
aleas. / PoItiti pn-la cele zise / Aceste daruri trimise / Prin noi de-mpratul nostru
/ Si de ginerile vostru, / C ne zise: Mergeti cu ele / Si le dati miresei mele. /
Acum dac cu tot placul / Scoateti si ne dati colacul. / Ce e-al nostru s se stie: / n
mini cte-o sangulie / Sau gevrea cu Iir cusut, / Din in subtire tesut; / Puteti da si
de matas / Dac inima v las, / Iar de nu, si d-arnici Iie, / Cum veti avea
omenie, / C noi primim si de toate, / Numai grijiti a le scoate, /
170
Mihai Pop
Ca s ne stergem la gur, / C-i ud de butur, / Iar astor Iete venite, / Ca ciorile
grmdite, / Ce v stau cap pe u spate / Tot cu gurile cscate, / Muiati cte o
cojit / Si dati-je s le nghit, / S nu stea cu gura saca / Si de dor s le mai treac,
/ S-si mai potoleasc jindul, / Pn-le-o veni si lor rn-dul" (ibid., pp. 31-33).
Colcerul nchina si ddea plosca socrului. Trsurile trgeau la scar, nuntasii
desclecau si intrau cu totii n casa.
Unii Iolcloristi nclin s socoteasc acest moment de simulat lupt ntre cele
dou prti o amintire a vremurilor cnd mireasa era rpit cu Iorta. n Iolclorul
celor mai multe dintre popoarele Europei s-au pstrat momente similare. Dar
continuitatea unor sensuri ntr-un rstimp att de lung Iiind problematic, voi
mentiona doar c la noi, n unele regiuni, de pild n Muntenia, si astzi se mai
Iur mireasa. Aici ns mireasa este Iurat doar cnd printii nu se nvoiesc. De
Iapt, Iata pleac cu iubitul ei si printii si dau ulterior asentimentul. Se ntmpl
ns ca Iata s Iug Ir nvoirea printilor si printii s-si dea cu greutate
asentimentul. Multe dintre cntecele noastre lirice vorbesc despre astIel de
cstorii realizate sau proiectate n momentul cnd opunerea printilor pare a Ii de
nenvins. Uneori, cstoria prin rpire simulat avea cauze economice. Familiile
nu erau n stare s Iac nunt si Ilcul Iura Iata si se cununa cu ea mai trziu. n
cazul acesta, se Icea o nunt mic, numrul invitatilor Iiind Ioarte redus.
Pn la primul rzboi mondial, aproape peste tot, si astzi, poate, n unele locuri,
se rostea o oratie si la logodn, n momentul cnd Ilcul sosea cu petitorii n casa
miresei.
Dup cum s-a vzut, poezia oratiei ncepe prin expunerea conIlictului celor dou
tabere. Ca la orice lupt, adversarii ncearc s se intimideze prin vorbe
batjocoritoare, se ocrsc n stil popular. Ocrile pline de umor strneau hazul
asculttorilor. Urmeaz apoi prezentarea alaiului nuptial n Iorm Iabuloas, de
alai de vntoare sau de ostire. DesIsurarea alaiului este descris n culori vii,
sugestive, pentru a da amploare poeziei. Mireasa apare ca o Obiceiuri traditionale
romnesti
171
cprioar, alteori ca o zn si. n orice caz, ca o Iloare care trebuie sdit n alt
parte, n alt grdin, imagine care simbolizeaz nssi cstoria. Simbolul acesta
este asezat compozitional n mijlocul oratiei, Icnd ca accentul s cad asupra lui
ca element esential. De ia atmosIera Iabuloas, a alaiului de nunt se trece, pe
nesimtite, la prezentarea plin de umor a tratativelor. Mesajul mpratului, ,cartea
latineasc", este, de Iapt, plosca cu vin de Dealu-Mare. Ca si n toate cntecele
ceremoniale, si aici ncheierea o constituie urarea si cererea de daruri din partea
colcerului. Daca n cntecele de desprtire ale mirelui si miresei predomin
elementul liric, n oratie predominant este elementul dramatic.
Oratia de nunt este un exemplu clar de mbinare a lucrurilor serioase, grave, cu
exprimarea lor hazlie, de acea mbinare ntre Spiel und Erns, joc si serios, proprie
culturii medievale si Iolclorului.
Momentul urmtor al desIsurrii ceremonialului era jocul bradului. Brdarul
cobora bradul de pe prjin si n jurul lui se ntindea o hor mare. Flcilor care
jucau n hor li se ddea o batist nIlorat si li se punea beteal n piept.
Flcul care purta salba cuta mireasa si o ducea n Iata oglinzii. El ncerca s o
pcleasc de trei ori, apoi i punea salba la gt. Mireasa i ddea si lui o batist.
Lumea se aseza apoi la mas si se ospta, ascultnd cntecul lutarilor. Dup mas
urma desprtirea miresei de casa printeasc, iertciunile miresei. n odaia curat
se asternea jos un covor pe care se aseza o pern. Mirele si mireasa ngenuncheau
pe pern cu Iata spre rsrit. Nasii si printii stteau n spatele lor, ceilalti nuntasi
n prti. Lutarii cntau iertciunile. Unui din textele iertciunilor era urmtorul:
,Frunz verde, mrcine, / Ia-ti, copil, iertciune / De la Irati, de la surori, / De la
grdina cu Ilori. / Frunza verde mrcine, / Ia-ti copil, iertciune / De la mam,
de la vere, / De la strat cu garoIele. / Foaie verde siminoc, / Cere-ti iertare pe loc /
De la Iete, de la joc, / De la strat cu busuioc" ibid., p.
35).
172
Mihai Pop
Cnd lutarii au terminat iertciunile, tinerii sruta mna printilor si a nasilor, iar
acestia i srutau pe Irunte
n modelul ceremonialului de trecere, iertciunile reprezint sIrsitul secventei
nti, al desprtirii. Mireasa se desprtea de Iamilia ei, se rupea pentru a trece, n
secventa urmtoare, printr-o serie de acte ceremoniale n noua Iamilie In unele
locuri, dup ce mireasa cerea iertare printilor sau n numele ei, lutarii sau un
grup de Iemei Iceau acest act printii o binecuvntau, i ddeau dezlegare pentru
marea trecere si i Iceau urri pentru noua stare.
Era ndtinat, aproape n toat tara, ca n timpul iertciunii mireasa s plng.
Momentul era, Ir ndoial, emotionant si plnsul apare ca un act natural. Totusi,
examinat mai de aproape, n ansamblul desIsurrii obiceiului, plnsul miresei era
un Iapt ceremonial care, n Iormele nuntii traditionale, nu putea lipsi nici chiar
atunci cnd lipsea emotia real. Buna rnduial si buna-cuviint traditional
cereau ca mireasa s plng. Astzi mireasa plnge mai rar, si chiar cntecul de
desprtire de casa printeasc a nceput s se schimbe. Acolo unde iertciunile se
cntau de Iemei n grup, toate Iemeile din cas plngeau mpreun cu mireasa, n
vechile obiceiuri de nunt ale rusilor, mireasa trebuia s boceasc ndelung n Iata
Iiecrui membru al Iamiliei, chiar si n Iata unchilor si a mtusilor. Folclorul rus
cunoaste deci bocete de nunt. Si la noi, n nordul Transilvaniei, Iata care era
mritat mpotriva vointei ei avea dreptul ,s se cnte", s-si spun toate durerea.
La plecarea miresei din casa printeasc, de altIel ca si la plecarea mirelui la
cununie, n Moldova se juca ,De trei ori pe dup mas", dans pe care Iolcloristii
l socotesc menit s marcheze desprtirea de vatra printeasc. n Iormele
strvechi, jocul se Icea n jurul vetrei care era n mijlocul casei. n Moldova,
acelasi dans se juca si cnd soseste alaiul dup cununie cu mireasa la casa mirelui,
marcnd, de data aceasta, intrarea n noua Iamilie.
Tot n acelasi moment, n Moldova, vornicul, care avea acelasi rol ca si colcerul
din Vlcea, spunea o nchinciune,
Obiceiuri traditionale romnesti
173
jnultumire pentru printii miresei si o urare pentru tinerii cstoriti si pentru cei
care particip la nunt. Una dintre variantele acestei urri, publicat n Convorbiri
literare (Iasi, XIV, 8/1880, pp, 293-297) are cteva versuri cu caracter de satir
social:
,Cum nu se satur iadul / De boierii de divan, / De vornici si de vtman / |...|
Pace ntre Irati / Si-ntre mprati. / Boierii cei mari / S rmn jitari, / Boierii cei
mici / S rmn calici. / Si noi tranii / S- nIlorim ca soIranul, / Iar mazilii / S-i
trag cinii. / nc si mtele / S le road opincile/'
n timp ce mireasa se desprtea de casa printilor, pocnzreasa pregtea
zestrea. O crut trgea la scar si ncepea s Iie ncrcat. Flcii Iceau tot
Ielul de glume cu pocnzreasa. n jurul crutei se ncingea o hor, pocnzreasa
era urcat deasupra zestrei si cruta intra n alaiul de nunt.
La iesirea din curte, nasul era obligat s plteasc Ilcilor de la casa miresei o
vadr de vin pentru ca acestia s deschid portile si s permit alaiului s ias din
curte. Acest moment, numit vdrritul, marcat printr-o rscumprare, se realiza
altdat prin ntrecere si poate chiar prin lupt. Oratii de nunt mai vechi ne
dovedesc aceasta.
Dup iertciune, mireasa iesea din casa printilor nsotit de nas; un covor era
ntins pn la trsur. n Iata trsurii - un scunel si o pern. Mireasa clca cu
piciorul drept pe pern si se urca n trsur.
Alturi de ea se aseza nasa. n trsura urmtoare luau loc mirele si nasul, iar n
celelalte, nuntasii si lutarii. Si de data aceasta n Iruntea alaiului mergeau clri
colcerul cu plosca, brdarul cu bradul si Ilcii.
La un semn al nasului, alaiul pornea cu chiote si pocnituri spre cununie. Dup
cununie, alaiul se ntorcea pe alt drum spre casa mirelui. De data aceasta, n
prima trsur luau loc mirele si mireasa, iar nasii n a doua. La casa mirelui tinerii
erau ntmpinati cu boabe de gru pe care soacra le
174
Mihai Pop
arunca asupra lor n semn de rodire. Trsura trgea si aici la scar si erau
pregtite covorul, scunelul si perna. Datina cerea ca mireasa s Iie cobort din
trsur de soacr. Apoi mirele o trecea n brate peste pragul casei. n cas,
mireasa sruta mna soacrei si a socrului, apoi se aducea si zestrea. n curte Ilcii
jucau bradul, care era asezat n cpriorul de la rsritul casei.
n. marele spectacol al nuntii, alaiul, prin culoarea si voiosia lui, avea un rol
aparte. n satele n care sentimentul solidarittii sociale exist, nunta era un
eveniment la care, chiar dac nu direct, cel putin indirect, participa tot satul, deci,
n trecerea prin sat, alaiul strneste interesul tuturor. Pe tot parcursul, mai cu
seam Ietele si Iemeile ieseau s vad nunta. Aceasta explic de ce se cerea ca
alaiul s aib un caracter solemn si o bun rnduial, s exteriorizeze, prin cntec,
joc si strigturi, veselia, s demonstreze tuturor bucuria evenimentului.
La cununie trebuie s remarcm cteva elemente populare: nasii, care si pstreaz
strvechiul rol din
ceremonialul de trecere, cel de a nsoti pe tineri n acest important moment al
vietii lor, de a-i ndruma atunci cnd trec n noua stare, nconjurau masa n timp
ce se cnta Isaia dntuieste, strvechi act ceremonial popular. Chiar melodia
acestui cntec pare a Ii popular. n multe locuri, la iesirea de la cununie se Iace
o hor n care intr mirii si nasii. n nordul Transilvaniei, tineretul nu participa la
cununie, ci juca n strad n tot timpul ceremonialului. n unele regiuni, cnd
alaiul de nunt se ntorcea de la cununie, stenii aruncau n Iata lui vedre cu ap
n semn de belsug.
Primirea miresei n noua Iamilie era un act solemn, nsotit de o serie de rituri
proIilactice si de propitiere. La sosirea n curtea mirelui, tinerii se splau pe
mini si, nainte de a intra n cas, ntindeau o hor. n alte locuri, la casa mirelui
nuntasii erau ntmpinati cu pine si sare. n Iata casei mirelui tinerii erau
ntmpinati cu boabe de gru sau de orez care se aruncau asupra lor n semn de
belsug. n cas se stro-
Obiceiuri traditionale romnesti
170 pea
cu ap n cele patru zri, pentru a Ieri nunta de Iortele jauIcatoare.
Dup sosirea alaiului, la casa mirelui se punea masa Are de nunt. Acolo unde
casa era ncptoare, masa se servea n cas. Dac ns casa nu era ncptoare,
se Icea un cort, un umbrar, mpodobit cu covoare, verdeat si Ilori. n Iruntea
mesei stteau mirii si nasii. Nuntasii erau asezati dup rang. Chelarul distribuia
mncrurile si buturile pe care le serveau alergtorii ndrumati de un
priveghetor. Acesta bga de seam ca Iiecare nuntas s Iie bine osptat. Se
mnca, se nchina si se bea. n timpul mesei lutarii cntau cntece epice si
cntece cu haz. Uneori se Iceau si jocuri cu msti. nainte de a se servi Iriptura
se pregteau darurile. Cu bratele ncrcate, soacra se apropia de mas. Ea ddea
nasului o cmas mpodobit si un prosop de borangic, iar nasei o maram de
borangic aleas. Darurile se puneau nasilor dup gt. Celorlalti brbati capi de
Iamilie li se druiau prosoape sau marame. Urmau apoi darurile nuntasilor
pentru miri. n Iata nasului se aseza un colac presrat cu sare. Pe acesta nasul
punea darul n bani. Apoi colacul trecea din mn n mn si Iiecare druia ceva.
Se puteau drui si bucate, si vite. Astzi se druiesc mai mult bani. Fiecare dar
era anuntat de ctre seIul taraIului de lutari, dup care taraIul cnta ,vivat".
Masa mare dura patru pn la sase ore. Nunta cu dar practicat astzi pe scar
larg este si ea bazat pe principiul reciprocittii, al ntrajutorrii, Iiind stiut c
cel care a Icut nunta si a primit darurile, are obligatia s se duc si s druiasc
la nuntile celor care au venit la nunta lui.
Folcloristii snt n general de acord n a considera masa mare ca actul de
consIintire a unirii dintre cei doi tineri si dintre cele dou neamuri. n ntreaga ei
desIsurare, masa cuprindea mai multe acte ceremoniale. Se serveau anumite
mncruri. Mirele si mireasa mnnc din acelasi colac sau din aceeasi prjitur
si beau din acelasi pahar. Ritul marca unirea celor doi tineri. El era strvechi si
cunoscut la toate
176
Mihai Pop
popoarele europene. n toate regiunile trii se acorda o ma important opulentei
acestei mese.
La nuntile traditionale din Hunedoara, darurile se anuntau colectivittii n
versuri, spuse uneori ntr-un Iel de antiIonic Versurile erau pitoresti si pline de
haz: ,Bun mas, bun mas, / Meseni de la mas, / Si oameni de prin cas, /
Uitati-v bine / Si ascultati c vine binele / Ca albinele. / Da nu vine nici de la
munte, / Nici din puncte, / Ci vine de la oameni, / De omenie, / Spunem noi, /
Pe unu domnu cumtru / Si doamna cumtr / Vznd bine / C la Iini / S-au
adunat / Attea lcuste / De pe la puste / Si la astea treab / Mncare si butur, /
Asadar / Au socotit, / S-au bosocnit. / Haide bab, / Haide drag, / S ajutm /
Pe Iinii nostri, / Si cinstesc / Un colac / Frumos, mpletit, / De la cumtru
mare / Gtit. / S Iie / La tineri / Cu ndemn / Si s-1 prind n mn / S Iie de
voie bun".
Dup ce se termina masa mare, nasul ddea dezlegare pentru dans si se ntindea
n curte hora mare, a miresei, la care luau parte toti nuntasii. Dup un rstimp,
mirele si mireasa ieseau din hor si intrau n cas. Tineretul ns continua s
danseze pn n zori.
In cas se adunau nasii si neamurile mai apropiate si scoteau miresei beteala,
lmita si sovonul, o ,dezgoveau", o ,mbrobodeau", i ,puneau conciul nou"
etc. Lutarii cntau cntecul ceremonial care n Vlcea avea urmtorul text:
,nIloriti, Ilori, nIloriti, / C mie nu-mi trebuiti, / C, voi, cnd mi trebuiati, oI, /
Voi atunci mbobociati // Tot n pism mi Iceati. / nIloriti de stati prete, / C
eu mi-am iesit din Iete, / Mine intru-ntre neveste. / Pn azi cu Ietele, / Mine cu
nevestele. / Cnd eram la maica Iat, / Stiam Iloarea cum se poart, / Iar acum
m mritai, / Dup use-o lepdai" (G. Fira, op. cit., pp. 47-48).
Altdat, la acest moment solemn, mireasa plngea, nasa punea beteala, sovonul
si lmita pe capul altei Iete care dorea s se mrite mai curnd. Dup aceea le
aseza la oglind.
n cas se servea apoi o a doua mas, pentru
toti cei care Obiceiuri traditionale romnesti
177
all avut diIerite Iunctii n realizarea ceremonialului. ntre timp' Itai?ii plecau
acas, nsotiti de un grup de prieteni si de lutari. La plecarea nasului, ca si la
aducerea lui, se cntau cntece ceremoniale. Folclorul nostru nu are dansuri
ceremoniale de nunt. n momentele ceremoniale se dansau dansuri din
repertoriul satului, crora li se ddea doar o interpretare mai solemn. Chiar Jocul
miresei din Maramures sau Mireseasca din Tara Oasului nu snt dect jocuri
locale obisnuite.
Prin scoaterea cununii, prin mbrobodirea miresei, se ncheia o nou secvent a
obiceiului de nunt: secventa care pregtea, printr-o serie de rituri, integrarea
tinerilor n noua stare. Si acest moment era marcat printr-un cntec.
Luni dimineat, lutarii cntau la Iereastra mirilor Zorile. Urma apoi o petrecere
n toat libertatea, menit s marcheze eliberarea de rit, de ceremonial si s
permit reintrarea n cotidian. Dup acest act cu veche semniIicatie cere-monial,
cu rosturi de bun-cuviint steasc, nunta nu se termina brusc. Ca si toate
ceremonialurile de trecere, nunta era urmat de o serie de acte menite s
restabileasc echilibrul social. Printre acestea era vizita pe care mirii o Iceau
nasilor si printilor miresei, ,calea primar" etc. Toate acestea Iceau trecerea de
la marea srbtoare Iamilial la viata normal si contribuiau la introducerea noii
Iamilii n rn-durile gospodarilor, n ierarhia satului.
Ca si la unele din obiceiurile de peste an, si la obiceiurile de nunt, cea mai veche
si mai ampl descriere apartine lui Dimitrie Cantemir. Ea este Icut n capitolul
al XVIII-lea din Descrierea Moldovei. Despre obiceiurile de nunt mai avem n
literatura noastr Iolcloristic dou lucrri de mari proportii, lucrarea mai veche a
Elenei Sevastos Nunta la Romni (Iasi, 1888), care aduce unele interesante
inIormatii pentru vremea n care a Iost scris, dar care este astzi cu totul
depsit; mult mai important, mai sistematic alctuit, mai exact ca date si mai
cuprinztoare este lucrarea lui S. FI. Marian, Nunta la Romni (Bucuresti, 1890).
Descriind n trei capitole (I. nainte de nunt; II. Nunta si
178
Mihai Pop
osptul; III. Dup nunt) cele trei mari etape ale j
cstoriei, lucrarea aduce un bogat material, adunat cu grijg sau primit de la
corespondenti de pe aproape ntreg teritoriul nostru Iolcloric. Pentru compararea
si pentru interpretarea obiceiului, S. FI. Marian, n spiritul vremii sale, Iace dese
reIeriri la obiceiurile similare ale romanilor. Alturi de reIeririle la obiceiurile
romanilor, el aduce interesante date si asupra obiceiurilor popoarelor vecine. n
anex d numeroase texte ale cntecelor si oratiilor de nunt. Printre lucrrile mai
vechi n legtur cu obiceiurile de nunt, trebuie citat si lucrarea lui A. Gorovei,
Datinele noastre la nunt (Bucuresti, 1909).
Obiceiurile n legtur cu moartea
In Iolclorul nostru obiceiurile n legtur cu moartea au pstrat, mai mult dect
celelalte obiceiuri n legtur cu momente importante din viata omului, credinte
si practici strvechi, anterioare crestinismului. Poporul credea c prin gesturi,
cuvinte si melodii se putea actiona si n acest moment asupra Iortelor
binevoitoare sau potrivnice si se putea pregti marea trecere. n ansamblul
practicilor strvechi, Biserica a introdus putine rituri si practici proprii, dar a
cutat s dea celor populare sensuri potrivite dogmelor crestine.
Si n obiceiurile n legtur cu moartea ntlnim cele trei etape principale, proprii
oricrui ceremonial de trecere: desprtirea de categoria celor vii, pregtirea
trecerii n lumea cealalt si integrarea n lumea mortilor, restabilirea echilibrului
social rupt prin plecarea celui mort.
Obiceiurile n legtur cu moartea ncepeau nc din timpul agoniei. Existau
practici menite s usureze moartea. Chiar de la nceputul ceremonialului,
nmormntarea se desIsura pe plan social si pe plan ritual. Testamentul este un
act social-juridic, uneori scris, alteori doar verbal, ,se las cu limb de moarte".
Ultimele dorinte ale celui care moare trebuie ndeplinite ntocmai, att din respect
pentru cel mort,
Obiceiuri traditionale romnesti
179
ct si de teama urmrilor neIaste pe care le-ar putea avea nendeplinirea lor. ndat
dup moarte urmau o serie de acte cu caracter social. Moartea era anuntat nu
numai neamu-rilor si vecinilor, ci ntregii comunitti, prin moduri traditionale: se
trgeau clopotele sau se trgea clopotul ntr-un anumit Iel, n regiunile de munte
se suna din bucium, n alte locuri se punea la poarta celui mort o nIrama sau o
,corp" neagr, ori brbatii din Iamilia mortului umblau n semn de doliu cu
capul descoperit. Si Iaptul de a umbla nebrbierit era un semn de doliu. ndat
dup moarte, mortul este scldat si gtit. Se practicau aici, alturi de curtire si
pregtire pentru trecerea n noua stare, si alte acte de proIilaxie pentru cei rmasi
n viat. Odaia n care se aIla mortul era gtit n chip special: se acopereau
oglinzile.
n unele regiuni si astzi, altdat peste tot, mortul era mai nti asezat pe
pmnt. Mortul era apoi pus pe lavit sau pe mas, n sicriu deschis, pentru ca
lumea s poat veni s-si ia r-mas-bun de la el. Desprtirea constituia partea
esential a secventei medii si dura, de obicei, trei zile. De Iamilie si de cas, de
gospodrie, mortul se desprtea ns numai la sIrsitul celor trei zile. Secventa a
treia ncepea cu nmor-mntarea propriu-zis, care ncheie totodat si secventa a
doua. Ansamblul practicilor menite s restabileasc echilibrul social rupt prin
moarte depsea cu mult cele trei zile ale ceremonialului de nmormntare
propriu-zis. Ele se Iceau, si se mai Iac nc, timp de patruzeci de zile sau de
sase sptmni. Abia dup trecerea acestui rstimp, Iamilia reintra n viata
normal.
S-a spus, n general n studiile mai vechi de Iolclor, c ceremonialul Iunerar Iace
parte din cultul mortilor. Arnold Van Gennep a artat ns c, n Iolclorul de azi
al popoarelor europene, nu se poate vorbi de un cult al mortilor n sensul celui
cunoscut popoarelor antice si popoarelor orientale. Putem considera totusi cult
al mortilor ansamblul de practici si rituri menite s asigure mortului cltoria
spre lumea de dincolo si s Iereasc pe cei vii de revenirea lui ntr-o Iorm care
ar putea s le Iie pgubitoare. n constiinta traditional 180
Mihai Pop
si n exprimrile ei Iolclorice nu exista totusi, la noi, o team predominant de
mort si nici o team de toti mortii. Multe obiceiuri artau, dimpotriv, c, n
conceptia popular traditional, ntre lumea celor vii si lumea celor morti
existau legturi si c poporul se temea numai de acei morti care se puteau Iace
strigoi. Se socotea c se Iac strigoi cei nsemnati cei ri, sinucigasii, cei morti
de moarte nprasnic, vrjitorii si vrjitoarele. mpotriva revenirii lor se
actiona printr-o serie de practici proIilactice menite s apere pe cei vii de
contagiunea mortii.
Cultul mortilor, cultul strmosilor, legtura cu ei, se concretizeaz ntr-o serie de
acte comemorative, n aIara ceremonialelor Iunebre.
Dincolo de aceste practici, izvorte dintr-o ndelungat experient si din
credintele strvechi legate de moarte, marea desprtire este un moment de jale,
de durere pentru Iamilie si comunitate. Jelirea, plngerea mortilor, o ntlnim sub
o Iorm sau alta la toate popoarele lumii. Despre ea ne vorbesc att documentele
vechi, ct si cercetrile Iolclorice si etnograIice contemporane. ManiIestrile de
jale nu erau ns, n colectivittile cu viat Iolcloric traditional, numai
expresia spontan a durerii, ci aveau si un caracter ndtinat, presupuneau
ndeplinirea unei obligatii sociale.
n colectivittile traditionale Iolclorice moartea cuiva era un eveniment care i
privea pe toti. De aceea, la nmor-mntare participa, ntr-un Iel sau altul, ntreaga
colectivitate. Participarea era dictat de criterii de bun-cuviint stabilite prin
traditie. Legturile de Iamilie si situatia social a celui mort erau si ele Iactori
care determinau participarea. Si vrsta juca un rol. Comunitatea participa mai
putin la nmor- mntarea unui copil dect la nmormntarea unui matur. In unele
cazuri, avea un rol determinant natura mortii. De obicei, la nmormntarea celor
morti de moarte nprasnic lua parte ntreaga colectivitate. Qnd murea un Ilcu
sau o Iat de mritat, nmormntarea se Icea sub Iorm de nunt.
nmormntarea- nunt a preocupat mult pe Iolcloristi, att la noi, ct si n
strintate. I. Muslea a consacrat un studiu Obiceiuri traditionale romnesti 181
acestei Iorme de nmormntare la popoarele balcanice (La Itort-mariage, une
particularite du Iolklore balcanique. ttIelanges de VEcole roumaine en France,
Paris, I, 1925). pac un membru al colectivittii murea departe de satul lui si nu
putea Ii adus si nmormntat ntre ai si, i se Icea totusi si n sat ceremonialul
de nmormntare. Acest lucru se Icea ndeosebi pentru cei morti pe Iront.
Era ndtinat ca, n caz de moarte, nu numai Iamilia, ci si vecintatea si uneori
ntreaga colectivitate s sar n ajutorul celor loviti, s participe la pregtirea
mmormntrii. Unii membri ai colectivittii aveau un rol bine stabilit n
ceremonialul de nmormntare. De pild, groparii, bocitoarele sau cei care
Iceau jocurile de priveghi.
Nu ne putem opri asupra tuturor credintelor si practicilor n legtur cu moartea.
n Iolclorul nostru ele erau numeroase si aveau variate Iorme regionale. Vom
insista numai asupra acelor momente ale obiceiurilor n care maniIestrile
Iolclorice erau precise. Totusi, mentionarea unor elemente si actiuni strvechi
este absolut necesar pentru a ntelege sensul maniIestrilor Iolclorice.
n Iormele de viat traditional, poporul credea c moartea este prevestit prin
semne. Semnele prevestitoare de moarte erau: cderea unei oglinzi sau a
icoanei, cntecul cucuvelei, urletul cinilor, gina care cnt cocoseste, cderea
stelelor, anumite vise etc.
n clipa cnd omul murea se aprindea o lumnare. Dar, pe lng aceasta, dup
moarte, i se punea la cap ,toiagul", ,lumina de stat" sau ,statul", o lumnare de
cear lung ct omul. Aceast lumnare se nvrtea n mai multe spirale si trebuia
s ard pn ce mortul era ngropat.Un loc important n obiceiurile de
nmormntare l ocupau pomenirile. Acestea erau de mai multe Ieluri, de la
simpla coliv sau colac, pn la druirea hainelor celui mort sau a anumitor
lucruri din cas. Altdat se ddeau peste
groap chiar vite din turmele celui mort. Si n obiceiurile de nmormntare, ca si
n toate obiceiurile n legtur cu viata omului, exista o mas numit n unele
locuri ,comnd" sau ,comndare".
Al
182
Mihai Pop
Van Gennep (op. cit, p. 652) arat c aceast mas, ca si toate mesele din riturile
de trecere, reprezenta un moment ai solidarittii sociale a ntregii colectivittii si
era semnul unei ncheieri a secventei din ceremonial. Sensul ei era unirea
supravietuitorilor n Iata durerii resimtite prin moartea unui membru al
colectivittii si semnul continurii vietii individuale si colective. Acest lucru pare
evident cnd observm desIsurarea mesei. nceput ntr-o atmosIer de tristete
solemn, masa se termina cu veselie si chiar cu dans. Mai de mult, ,comndarea"
se Icea chiar n cimitir. Exist dovezi documentare c se dansa n cimitir cu acest
prilej.
n obiceiurile noastre de nmormntare, elementele Iolclorice mai importante snt:
cntecele ceremoniale - Bradul, Zorile, Cntecul cel mare - bocetele si jocurile de
priveghi.
Qhtecul bradului. n regiunile de munte ale Olteniei, n unele prti din Banat si n
sudul Ardealului, mai cu seam n Hunedoara, exist si astzi obiceiul ca, la
cptiul celor morti de tineri, al Ilcilor si Ietelor si chiar al tinerilor cstoriti,
s se pun un brad. Obiceiul pare s Ii Iost rspn-dit altdat aproape n toat
tara, dar, dup datele de astzi, este greu s stabilim limitele lui de altdat.
Cnd murea un om, n unele locuri numai un tnr, o ceat de Ilci, de obicei
sapte sau nou, plecau n pdure pentru a tia bradul. Se tia un brad tnr, lung
de patru pn la cinci metri, care era curtat de crci pn aproape de vrI, unde i
se lsa doar o mic coroan. Flcii luau bradul pe umr si porneau cu el spre sat.
La sosirea n sat, un grup de Iemei i ntmpinau cu Cntecul bradului. Dac
pdurea era departe, Ilcii plecau clare. Mai de mult, era obiceiul ca ei s plece
cntnd din Iluier cntece de jale. La casa mortului bradul era mpodobit cu Ilori,
panglici si clopotei. n unele locuri se puneau n brad obiecte ale celui mort, de
pild inele. AstIel mpodobit, bradul era asezat lng cas pn n ziua
nmormntrii. n convoiul de nmormntare, bradul era purtat de doi Ilci si
nsotit de Iemeile care cntau cntecul. n cimitir, el era asezat la capul mortului,
lng stlp si lsat Obiceiuri traditionale romnesti
183
acolo ani de zile, pn se usca, putrezea si cdea. Acesti brazi uscati, numerosi n
cimitirele din Oltenia, Hunedoara si Banat, ddeau un aspect cu totul particular
cimitirelor.
Cntecul bradului are o tematic unitar pe ntreg teritoriul lui de rspndire.
Formele deosebite sub care apare snt doar variante putin nuantate. Iat o variant
din Gorj:
,Bradule, bradule, / Cin' ti-a poruncit / De mi-ai cobort / De la loc pietros / La
loc mlstinos; / De la loc cu piatr / Aicea la ap? / - Mi' mi-a poruncit / Cine-a
pribegit, / C i-am trebuit, / Vara de umbrit, / Iarna de scutit / La mine-a mnat /
Doi voinici din sat / Cu prul lsat, / Cu capu legat, / Cu rou pe Iat, / Cu ceata
pe brate, / Cu berde la bru, / Cu colaci de gru, / Cu securi pe mn, / Merinde
de-o lun. / Eu, dac stiam, / Nu mai rsream; / Eu, de-as Ii stiut, / N-as mai Ii
crescut. / Si ei au plecat / Din vrsat de zori, / De la cnttori; / Si ei au umblat, /
Vile cu Iagii / Si muntii cu brazii, / Pn m-au gsit, / Bradul cel pocit. / Pe min'
m-au ales / Pe izvoare reci, / Pe ierburi ntregi, / Pe crac uscat, / De moarte
lsat. / Ei, cnd au venit, / Jos au hodinit, / Au ngenunchiat / De-amn-doi
genunchi / Si s-au nchinat; / Iar s-au sculat, / Cu securi-au dat, / Jos m-au
dobort, / M-au pus la pmnt. / Si ei c m-au luat / Tot din munti n munti, / Prin
brdui mrunti; / Tot din vi n vi, / Prin brazi mruntei. / Dar ei nu m-au luat /
Ca pe alte lemne / Si ei c m-au luat / Tot din vale-n vale, / Cu ce-tina-n vale, / S
le Iiu de jale; / Cu poale lsate / A jale de moarte. / Eu, dac stiam, / Nu mai
rsream; / Eu, de-as Ii stiut, / N-as mai Ii crescut. / Cnd m-au dobort, / Pe min'
m-au mintit, / C-au zis c m-or pune / Zn la Intn, / Cltori s-mi vin; / S-au
zis c m-or pune / Tlpoaie de cas, / S m sindileasc / Cu sindil tras. / Dar ei
c m-au pus, / La mijloc de cmp, / La cap de voinic, / Qinii s-i aud / A ltra
pustiu / Si-a urla mutiu; / Si s mai aud / Cocosii cntnd, / Muieri mimind / Si
preoti cetind. / Ploaia s m ploaie, / Cetina s-mi moaie; / Vntul s m bat, /
Cetina s-mi cad; / Ninsoarea s ning, / Cetina s-mi Irng. / Eu, dac stiam, /
Nu mai rsream; / Eu, de-as Ii stiut, / N-as mai Ii crescut. / Ei, cnd m-au tiat, /
Ei m-au mbunat / C ei m sdesc, / Nu m
184
Mihai Pop
secuiesc. / Si ei m-au mintit, / C m-au secuit, / JOs . rdcin / Cu Ium de
tmie; / Mai pe la mijloc, / Chiti de busuioc, / Tot mil si Ioc; / Sus la
crngurele / Chiti de ochesele, / Tot mil si jele. / Eu, dac stiam, / Nu mai
rsream; / Eu, de-as Ii stiut, / N-as mai Ii crescut".
Aceast variant a Iost publicat de C. Briloiu n placheta ,Ale mortului" din
Gorj (Bucuresti, 1936) alturi de alte cntece ceremoniale de nmormntare.
Cntecul, una dintre cele mai desrvrsite creatii ale Iolclorului nostru, se cnt pe
o melodie solemn
plin de sonoritti strvechi. Poezia este o minunat exprimare, prin simboluri
legate de tierea bradului, a durerii pe care o trezeste moartea. Bradul este pomul
vietii. El apare si n obiceiurile de nastere, si n cele de nunt. Cntecul ncepe prin
ntrebarea pe care grupul de Iemei, care-1 cnt la unison, o pune bradului pe care-
1 ntmpin la intrarea n sat. Este, ca si n toate cntecele legate de obiceiuri, o
situare n realitatea imediat, o ntrebare retoric.' Versurile care cuprind aceast
ntrebare rsun la ncepuF ca un semnal menit s atrag atentia asupra actului
solemn pe care l reprezint cntecul. n continuare, cntecul prezint, ca ntr-un
monolog al bradului, descrierea ceremonialului cu care el este tiat, adus n sat si
pus la cptiul celui mort. Cel care a poruncit bradului s coboare ,de la loc
pietros la loc mlstinos" este mortul, ,dalbul de pribeag". Aceast metaIor,
Iolosit n majoritatea cntecelor ceremoniale, aminteste vechile metaIore care au
la baz interdictia verbal, un tabu. n conceptia traditional, ea izvorste din ideea
c moartea este o mare cltorie din lumea celor vii n lumea celor morti-
,Pribeag", n limbajul popular, este cel care si-a prsit casa si pe ai si si rtceste
prin lume. ,Dalbe" snt Ilorile din reIrenul colindelor, ,dalb" este si Iata de
mritat din colindul: ,Poruncit- a Iat dalb, / Lui, mirelui, tinerel", ,dalbe" snt si
visele, ,dalb" este mndrul. Epitetul, cu o sonoritate particular dat de vechimea
si raritatea cuvntului este de o deosebit gingsie.
ntre brad si voinic exist, pe planul vietii cotidiene, legturi trainice. Pentru
voinic, bradul este ,Vara loc de
Obiceiuri traditionale romnesti
185
ut, / Iarna loc de scutit".
Descrierea ritualului tierii bradului se Iace prin imagini de o mare Irumusete,
datorit sobriettii si proIunzimii lor, realizate cu mijloace simple. Imagini Iurite,
ntr-adevr, prin sleIuirea de veacuri a unui ntreg popor. Voinicii vin ntr-o tinut
ceremonial solemn, ,Cu prul lsat, / Cu capu legat". Ei pornesc de acas ntr-un
moment cu semniIicatie particular pentru cei care cred n stihii, la ,Revrsat de
zori, / Pe la cnttori" si sosesc, ca si vntorii cerbului din colinde sau ca Iovan
Iorgovan, ,Cu rou pe Iat, / Cu ceata pe brat". Aceast metaIor a nceputului
zilei este una dintre cele mai Irumoase imagini ale poeziei noastre traditionale.
Voinicii vin ca niste soli, ,Cu berde la bru", barda Iiind insigna misiunii lor si cu
daruri, cu colaci de gru. Drumul lor aminteste uneori cutarea Iabuloas din
oratiile de nunt. Descrierea naturii, a locurilor strbtute, este nu numai de o mare
Irumusete, ci si de o semniIicatie deosebit. Ea sugereaz solemnitatea actului
hotrtor pe care-1 ndeplinesc voinicii. Ei vin: ,Prin vi cu Iagi, / Si munti cu
brazi" si nimeresc: ,La izvoare reci, / Pe ierburi ntregi", nepscute, necosite.
Bradul este predestinat, nsemnat de soart, pocit, ,Cu crac uscat / De moarte
lsat". Tierea ncepe printr-un act ceremonial. Voinicii ngenunche si se nchin.
Bradul cade ca un om. Descrierea este simpl, halucinant, ca a unui omor: ,Cu
secure-au dat, / Jos m-au dobort, / M-au pus la pmnt". Propozitiile simple,
juxtapuse, mijloacele de expresie elementare, dau o mare vigoare imaginii.
Cntecul red apoi, n cadrul ceremonial, transmutarea bradului din natur n
Iunctia lui ritual. Bradul este cobort din munte ntr-un chip neobisnuit pentru
,celelalte lemne", ntr-un chip care indic anticipat rolul nou care i se pregteste:
,Cu cetina-n vale, / S le Iiu de jale, / Cu poale lsate, / S le Iiu de moarte".
Opozitia viat-moarte exprimat n invocatia de la nceput apare din nou cnd
rosturile bradului n viata de toate zilele a oamenilor snt puse Iat-n Iat cu
rosturile lui n ceremonialul de nmormntare. Aceste versuri descriu, de Iapt,
ceremonialul n momentele n care
186
Mihai Pop
bradul devine elementul lui esential. Imaginile snt evocatoare de moarte: ,Ploaia
s m ploaie, / Cetina s-mi moaie, / Vntul s m bat, / Cetina s-mi cad, /
Ninsoarea s ning, / Cetina s-mi Irng". ntlnim aici aceleasi mijloace
elementare de expresie ca si n momentul tierii.
Podoabele care se pun bradului, amintite n cntec si existente si n ceremonialul
real, snt astzi simple elemente decorative: ,chiti de busuioc" si ,chiti de
ochesele". Altdat ele au putut, probabil, s aib valente simbolice.
Cntecul are mai multe prti, Iiecare prezentnd un anumit moment al desIsurrii
ceremonialului. Aceste prti snt marcate, ca printr-un reIren, prin versurile: ,Eu
dac stiam, / Nu mai rsream. / Eu, de-as Ii stiut, / N-as mai Ii crescut", menite,
probabil, prin repetarea lor, unor strvechi rosturi rituale si potentrii durerii la
moartea acelui tnr.
Atunci cnd se asaz bradul la cptiul mortului, se cnt: ,Sus bradule, sus, /
Sus ctre apus, / C la rsrit / Greu nour s-a pus. / Nu-i nour de vnt, / Ci-i de
pmnt, / De trn nou / Neatins de rou. / Pe unde-am umblat / Rea jale-am
lsat. / Pe unde-am btut / Rea jale-am Icut" (ibid.).
Cntecul zorilor. n zorii zilelor cnd mortul este n cas se cnt un alt cntec
ceremonial, Zorile. Ca si Cntecul bradului, Cntecul zorilor este rspndit numai
n Oltenia, Banat si sudul Ardealului. Si el este
cntat tot de un grup de Iemei la unison si uneori antiIonic. Femeile se asaz n
coltul casei, cu Iata spre rsrit. Atunci cnd cnt n dou grupuri, antiIonic, se
asaz la cele dou colturi ale casei si si rspund reciproc. Dup ce au cntat
aIar prima parte a cntecului, care descrie ceremonia de nmormntare real,
Iemeile intra n cas, se asaz lng sicriu si se adreseaz mortului, cn-tndu-i
sub Iorm de sIaturi, marea cltorie pn n lumea cealalt, pn cnd se va
integra n neamul celor morti-Zorile pstreaz n Iolclorul nostru, sub Iorm de
cntec, mitul marii treceri (v. M. Pop, Mitul marii treceri, Folclor literar,
Timisoara, 1968, II, pp. 79-90).
Melodia Cntecului zorilor, ca si a Cntecului bradului,
Obiceiuri traditionale romnesti
187
eSte dintre cele mai vechi ale Iolclorului nostru. Impresionant prin sonorittile
ei, n Iorma autentic este cntat n sat n zori de zi, Iiind de o Irumusete plin
de o mare Iort evocatoare.
Cntecul zorilor, n varianta din Gorj, este din aceeasi plachet publicat de C.
Briloiu:
,Zorilor, zorilor, / Voi surorilor, / Voi s nu pripiti / S ne nvliti, / Pn si-o
gti / Dalbul de pribeag / Un cuptor de pine, / Altul de mlai, / Nou buti de
vin, / Nou de rachiu, / Si-o vcut gras, / Din ciread-aleas, / S Iie de mas. /
Zorilor, zorilor, / Voi surorilor, / Voi s nu pripiti / S ne nvliti /
Pn si-o gti / Dalbul de pribeag / Turtit de cear, / Fie-i de vedeal, / Vlusel
de pnz, / Altul de peschire, / Fie-i de gtire. / Zorilor, zorilor, / Voi surorilor, /
Voi s nu grbiti / S ne nvliti, / Pn si- o gti / Dalbul de pribeag / Un car
crtor, / Doi boi trgtori, / C e cltor, / Dintr-o lume-ntr-al-ta, / Dintr-o tar-
ntr-alta, / Din tara cu dor / n cea Ir dor; / Din tara cu mil, / n cea Ir mil. /
Zorilor, zorilor, / Voi surorilor, / Voi s nu grbiti, / S ne nvliti, / Pn si-o
gti / Dalbul de pribeag / Nou rvasele / Arse-n cornurele, / Ca s le trimeat /
Pe la nemurele, / S vin si ele, / S vad, ce jele". Cntecul cere Zorilor s vin
mai trziu pentru a se putea Iace pregtirile de nmormntare. Tematic, el descrie
aceste pregtiri. Zorile apar ca ntruchipri strvechi ale unor strmoase
bineIctoare. ntr-o Iorm mai veche a cntecu-lui, culeas n Banat de Simon
Mangiuca, Zorile snt niste zne: ,Zorilor, surorilor, / Mndrelor, voi znelor"
(Calendarulpe anul 1883, pp. 129-131), deci tot reprezentri mitologice.
Invocatia adresat zorilor la nceputul cntecului se repet pentru Iiecare dintre
cele patru prti care-1 compun. Prtile nu snt egale ca numr de versuri, deci
nu putem vorbi de o simetrie n compozitia ntregului. Lungimea lor pare a Ii
dictat de continutul care se cere exprimat, ca de obicei n creatia popular,
unde nu exist o constructie stroIic simetric.
188
Mihai Pop
Dup invocatie ncepe descrierea pregtirilor de nmor-mntare. Ne aIlm n
Iata aceluiasi procedeu pe care l-am ntlnit si n celelealte cntece ale
obiceiurilor. Prin Iidelitatea descrierii, cntecul este aproape un document
etnograIic. n prima parte snt prezentate mncrurile care se pregtesc mortului
sub Iorm de poman. Turtit de cear din partea a doua este ,toiagul" menit, n
credintele populare traditionale, s lumineze calea mortului pe lumea cealalt,
Valul de peschire si de pnz acoper sicriul si se ntinde peste drum, la
,poduri", apoi se d de poman. Pentru marea cltorie a dalbului de pribeag se
pregteste un car cu boi. Lumea spre care cltoreste dalbul de pribeag este, n
aceast reprezentare popular, o alt tar, n care nu este dor, durere n sens
etimologic, dar nici mil. Este o lume dezumanizat. Aceast reprezentare a
lumii de dincolo are la baz ntelepciunea popular traditional. Pentru ca
nmormntarea s poat avea loc, trebuie vestite neamurile. Dalbul de pribeag
trimite: ,Nou rvasele / Arse-n cornurele", adic sigilate cu cear ca si vechile
rvase domnesti.
Trecerea pe alt plan dect cel al vietii stesti contribuie la ntrirea caracterului
solemn al actului. ncheierea cntecului este simpl, Ir patetism, dar cu att
mai impresionant. Este chemarea Iamiliei mari, a ntregii colectivitti s ia
parte la marea jale a mortii. Varianta bntean a Cntecului zorilor (S. FI.
Marian, nmormntarea la romni. Studiu etnograIic, Bucuresti, 1995, p. 151) d
si alte amnunte n legtur cu pregtirile de nmormntare. Explic, de pild,
rostul traditional al banului care se pune n mna celui mort: ,Scoal si te roag,
/ Si la sntu soare / Si la vnt de boare / S nu prea grbeasc / Zorile de s-si
iveasc, / Pn-te vom griji, / Pn-te vom gti. / Prnzisor ti-om pune, / Pne si
legume. / C-ai s mergi departe / Pe ci neumblate. / Pe ci vei vedea / Si te-ai
spimnta / Cete de tlhari / Si de vamesi mari / La vmi cnd vei trece, / Fric
vei petrece, / Dar tu vei lua / Din sn si vei da / Te-i rscumpra / Cu nou
critari, / La vamesi tlhari".
Obiceiuri tradi\ionalemmnesli
189
Cu tot caracterul ceremonial, cntecul strecoar o cu caracter social.
7eSle ceremoniale, n anumite locuri ale zone, t si un cntec n care se
multumeste m numele care l- au privegheat sau au venit s-S1 ia
Sc ndt, / Gene la sprncene, / Buze subtirele, / S 'grbesti cu ele. / Cearc,
drag cearc, /Cearcsi arieste / De le multumeste. / La strami, la vecini Cui a
cut to / De-a venit la tine. / C ei si-au lsat / OdihnaA de noapte / Si lucrul de
ziu. / - Eu nu pot, nu pot, / Nu pot sa Ssc /S le multumesc. / Multumi-le-ar
Domnul Ca eu nu U-s omul. / len de dimineat / Mi s-a pus o ceata, / Ceata a
IereasTr / S-o corboaic neagr / Pe sus nvolbind / Din inpTpL nind / Pe min'
m-a plezmt / OcM-a- mpienjeniU IZ mi-a zmolit, / Buze mi-a lipit- / Nu pot sa
griesc, /Sa I multumesc. / Multumne-ar Domnul, / Ca el ta dat somnul, /
Multumi-le-ar sIntul, / C el mi-a luat gindul (C Rriloiu op. cit, p. 13).
( Secul o dovad a bune.cuvunte trnestr traditionale are Iorma unui dialog ntre
Iamilie si mort. Imagini e Z s mple si sobre. EIortul care se cere mortului m
aceasta ultimIcUp a desprth-n st Ielul cum si arat el neputin a este
imprestonant. Merit, de asemenea, sa Iie relevata mag nea poetic a trecerii de la
viat la moarte. Corboaica Zg simbolul mortii, nu zboar, ci ,nvoalba",
invalmeste pe cel menit s treac pe lumea cealalt. Dar, dincolo de
aceaReprezentare simbolic, apare descrierea Ienomenu-UT biologi al mortii.
Ochii mpienjeniti Iata smohta buzele lipite care nu mai pot s griasc, gindul
ce i-a Iost h"t omul care nu mat este om. FoarteIrumoasa este metaIora
deschiderii ochilor: ,- Ridic, ridica, / Gene la 2 ncene" st imaginea solidarittii
colective n momentul mor# ,Strki si vecini, / Ce au Icut bine si-au venit Sui
,Odihna de noapte / Si lucrul de ziu". In nndul cntecelor din secventa care
pregteste desprtirea deIini-
190
Mihai Pop
tiv, nmormntarea, este, n Banat, Cntecul cel mare. rje aceeasi valoare poetic,
acest cntec ne red alte momente din ceremonialul de nmormntare si alte
descrieri ale marii cltorii, asa cum si-o reprezint conceptia popuiarA
traditional.
n secventa urmtoare a cntecului, neamurile si vecinii se adreseaz celui mort,
dndu-i sIaturi pentru marea cltorie:
,Scoal, Ioane, scoal, / Cu ochii priveste, / Cu mna primeste, / C noi am
venit, / C am auzit / C esti cltor, Cu roua-n picioare, / Cu ceata-n spinare / Pe
cea lung cale, / Lung, Ir umbr. / Si noi te rugm, / Cu rugare mare, / Cu
strigare tare: / Seam tu s-ti iei, / Seama drumului. / Si s nu-mi apuci / Ctre
mna stng, / C-i calea ntng, / Cu bivoli arat, / Cu spini semnat, / Si-s tot
mese strnse, / Cu Iclii stinse. / Dar tu s-mi apuci, / Ctre mna dreapt, / C-i
calea curat, / Cu boi albi arat, / Cu gru semnat. / Si-s tot mese-ntinse, / Cu
Iclii aprinse" (ibid., p. 13).
Desprtirea exprimat n versurile: ,C noi am venit / C am auzit / C esti
cltor" este parc rupt din viata cotidian a satului. Versurile par o reproducere
a unei convorbiri cotidiene. Doar ,rugarea mare" si ,strigarea tare" arat c este
vorba de ceva deosebit. MetaIora mortii este, de data aceasta, alta: calea lung,
,lung, Ir umbr". Cele dou drumuri puse Iat-n Iat, drumul rului si drumul
binelui, snt prezentate printr-un minunat joc de imagini populare n spatele
crora se ascund, poate, si unele vechi simboluri magice.
Pe lumea cealalt, ca si pe lumea aceasta, ziua este urmat de noapte. Si la
venirea noptii ,dalbul de pribeag" se gseste singur. Atunci, ca si n basme, este
sItuit s cear ajutorul animalelor prietene cu care trebuie s se nIrteasc. Dar
numai aparitia animalelor prietene ne duce spre basm. AtmosIera general rmne
n viata si limitele satului. Chiar si raiul pare doar un vrI de munte pe care se
ntlnesc tinerii pentru o nedeie: ,Seara va-nsera, / Gazd n-ai Obiceiuri
traditionale romnesti
191
avea. / Si-ti va mai iesi / Vidra nainte, / Ca s te-nspimnte. / ga nu te
spimnti, / De sor s-o prinzi, / C vidra mai stie / Seama apelor / Si a
vadurilor. / Si ea mi te-a trece / Ca s nu te-nece; / Si mi te-a purta / La izvoare
reci, / S te rcoresti / pe mini, pn-n coate, / De Iiori de moarte. / Si-ti va mai
iesi / Lupul nainte, / Ca s te-spimnte. / S nu te spimnti / Frate bun s-1
prinzi, / C lupul mai stie / Seama codrilor / Si-a potecilor. / Si el te va scoate / La
drumul de plai, / La-un Iecior de crai, / S te duc-n rai. / C-acolo-i de trai; / n
dealul cu jocul, / C-acolo ti-e locul, / 'N cmpul cu bujorul, / C-acolo ti-e dorul"
(ibid., p. 13).
Desprtirea de cel mort nu se Iace ns numai prin aceste cntece de ceremonial,
ci si prin bocete. Acolo unde cele dou categorii coexist, bocetul este o
lamentatie improvizat pe o melodie jalnic. De multe ori, improvizarea este
chiar neversiIicat. n locurile unde nu exist alte cntece de nmormntare dect
bocetele, unele motive ale vechilor cntece de nmormntare se pstreaz n bocet,
care capt o mai mare stabilitate, un caracter ceremonial. Aici bocetele se cnt
pe melodii anume, au Iorme de versiIicatie precise si Iolosesc chiar, n
versiIicarea lor, anumite sabloane. n aceste locuri bocirea este deci mai mult un
act traditional obligatoriu, dect o expresie spontan a durerii. n satele cu Iorme
de
viat traditional, nu se poate concepe o nmormntare Ir bocet. n
Transilvania, bocetul se numeste ,cntare de mort" sau ,cntare la mort".
Femeile nu se bocesc, ci ,se cnt", iar n Moldova ,se jelesc". Fr s Iie legat
de momente precise ale ceremonialului de nmormntare, bocetul este mereu
prezent. Se poate boci tot timpul, din momentul mortii pn la ntoarcerea de la
cimitir. Se obisnuieste, n general, ca Iemeile care vin s vad pe cel mort s
boceasc de ndat ce au intrat n cas. Nu bocesc dect Iemeile si, n general,
nu se boceste dect de la rsritul pn la apusul soarelui. n multe locuri,
Iemeile bocesc si dup nmormntare. n Fgras, de pild, se bocesc AAmA
192
Mihai Pop
opt dimineti dup nmormntare, n Oltenia si Muntenia se boceste n Iiecare
duminic si mai cu seam n zilele cnd se comemoreaz mortii. Adesea, Iemeile
care particip la 0 nmormntare rmn n cimitir si bocesc la mormintele
copiilor, printilor, sotilor lor.
Folclorul nostru nu cunostea bocitoare proIesioniste, dar, ca si pentru celelalte
obiceiuri, exist n anumite regiuni Iemei mai pricepute care snt chemate sau
vin din proprie initiativ si ndeplinesc aceast practic ndtinat. Ele bocesc
mai cu seam n momentul nmormntrii, acas, pe drum si la cimitir, Iie
singure, Iie mpreun cu Iemeile din Iamilia mortului. Se ntmpl astIel s
boceasc mai multe Iemei deodat. Acolo unde bocetul este o lamentatie
improvizat, Iiecare si cnt bocetul ei, chiar dac l cnt concomitent cu altele.
Datorit caracterului lor improvizat si duratei lor, bocetele ajung niste lungi
poeme n care elementele din viata celui mort se mpletesc cu sentimentele celor
prsiti si cu consideratii asupra ceremonialului sau a datinelor satului.
Iat un Iragment de bocet cntat n Fgras unui btrn:
,Cuscre drag si mai drag, / Da mai zi cuscre ceva, / C nu-ti era seama asa, /
Ca s nu zici nimica. / Scoal cuscre, hai la noi, / C neamurile umple casa, /
Cuscre drag si mai drag. / Te roag de sIntu soare / S Iie ziua mai mare, / C-
asta-i zi de desprtire / De copiii dumitale. / Si te roag de tisa, / De tisa si de
nenea, / S te jeluia si ei, / C nimica nu le-ai luat, / Numa-o scndur de brad /
Si o perin la cap. / Ti-o da locu msurat, / Msurat cu bratele, / S-ti ncap
oasele, / Msurat cu piciorul, / S-ti ncap trupusorul. / Cuscru nost si bunu
nost, / C de-aicea pn-la vale / E tot heiul dumnitale. / C cuscre, ct ai trit, /
Nici un bine n-ai avut, / C cuscre ai tot bolit, / Cuscru nost, harnicu nost. / Tisa
Iaci bine s-o ierti / C cuscre nu te-o ngrijit, / Cuscre, te-o si necjit, / C cuscre,
nu o putut, / C-o avut lucru prea mult, / Cuscru nost, harnicu nost. / Te roag de
sIntu soare / S-i Iac ziua mai mare, / Cuscru nost, vrednicu nost. / Da cuscre
unde-ai plecat / De-asa Irumos te-ai gtat? / Ai plecat la trg departe /
Obiceiuri traditionale romnesti
193
Ca s cumperi sntate. / Trgu s-o Iost ncheiat, / Cu sntatea ai gtat, / Cuscru
nost si bunu nost. / Da cuscre, unde-ai plecat / De-asa Irumos te-ai gtat? / Doar
n trg la Tarigrad. / n Tarigrad cnd vei intra, / S te uiti la direapta. / Este-un
pom mare-nIlorit / S-un scaun de hodinit. / S-o Intnit lin / S-un scaun de
hodin / Si putin s zbovesti, / Cu micuta s vorbesti. / Si de noi te va-ntreba /
C ce Iacem pe-aicea. / Da s-i spui cuscre asa / C de Icut Iacem bine / Da
plngem n toate zile. / Nu e zi si nu e ceas / S n-am lacrimi pe obraz, / Cuscru
nost si bunul nost. / Da cuscre, unde-ai plecat? / La csuta ta cea nou. / Nu te
ninge, nu te plou, / Nu te-atinge pic de rou. / Nice vntu nu te bate, / Nice
soare nu te arde, / Cuscre drag si mai drag. / Te roag de sptori / S lese
rsuIltori, / S lase patru Ieresti, / Pe una s vie luna, / Si pe una soarele, / Si pe
una jalele. / Si pe una s mai vie / Cte-o zi de liturghie, / Cuscre drag si mai
drag".
Fragmentul arat cum se mbin elementele traditionale, motive si imagini
ntlnite si n cntecele de zori, de pild, cu Iapte reale din viata Iamiliei, a celui
mort si a celor rmasi, cu imagini care amintesc cntecele epice si cu acel mesaj
pentru cei din lumea cealalt, pe care bocitoarea o vede aidoma lumii satului ei.
Maxim Gorki spune c, datorit caracterului lor improvizat si elementelor din
viata real, bocetele snt pretioase documente sociale n care tranii puteau s-si
exprime, n momentele tragice ale nmormntrii, toat durerea si suIerinta lor,
cu raportri mai largi, nu numai la viata de Iamilie, ci la ntreaga viat a satului,
la munca si traiul lor. Iat un Iragment dintr-un astIel de bocet, cntat unei tinere
Iete care a slujit printre strini:
,Draga mea si srmnut,/ Scumpa mamii Mricut, / Pe strini c i-ai slujit, /
Multe cmsi le-ai cusut, / Da ei ru te-au miluit, / Borsu cald nu l-ai gsit, / Nici
mmliga pe blid, / Pe la strini te-ai hrnit, / Pn ce te-ai bolnvit, / Si de zile
te-ai gtit. / Draga mea si Mricut, / Rn ce te-ai bolnvit / Si de zile te-ai
gtit. / Draga mea si Mricut / Cnd vei coase Ioi si-altit? / Dragile mele
mnute, / De- amu n-or mai coase
I
194
Mihai Pop
altite, / Dragile mele degetele, / N-or mai Iace gurele. / Dragile mele picioare, /
N-or mai Iace urmsoare, / Q-or rmne oase goale. / Dragii mei de ochisori, /
Creste-or mndri pomisori. / napoi de-i mai veni / Numa pustiu vei gsi".
Bocetele de acest Iel Iormeaz o parte important a liricii noastre de protest social.
Alturi de cntecele de ceremonial si de bocete, la nmor-mntri n Transilvania
se cnt versuri. Versurile snt creatii crturresti Icute de cantori sau de
nvttori si au n general o tematic moralizatoare. Uneori textul versurilor este
mprumutat din poezia Iunerar cult.
Priveghiul. Priveghiul dureaz, de obicei, dou nopti si se Iace pentru a nu lsa
mortul singur. Exist, n mediile Iolclorice traditionale, credinta c mortul trebuie
pzit ca s nu treac prin Iata lui, pe sub el sau peste el vreun animal, cine,
pisic, gin etc, cci se preIace n strigoi. n general, se crede c nu este bine ca
mortul s Iie lsat singur pentru ca nu cumva s se ntmple vreun accident, s
cad luminrile, s ia Ioc etc.
Atunci cnd priveghiul se Iace dup rnduiala traditional, cei veniti s privegheze
mortul danseaz, Iac jocuri cu msti, joac jocuri distractive, cnt din Iluier, spun
basme, joac jocuri de crti, mnnc,
beau si discut despre treburile curente ale oamenilor si ale comunittii. La
priveghi se petrece deci ntr-un anumit Iel si rostul petrecerii este nu numai s
alunge somnul celor veniti s privegheze, ci si s marcheze, n cadrul
ceremonialului de trecere, momentul desprtirii de cel mort. Este ultima petrecere
a celor vii mpreun cu cel mort. n general, nu exist dansuri speciale de
priveghi. Numai n Vrancea se danseaz n timpul priveghiului ,chiperul" si se
Iac jocuri cu msti. ,Chiperul" se joac n curte n jurul Iocului de priveghi.
Dansatorii se asaz n coloan, unul dup altul, tinndu-se de bru. Cel care
conduce jocul tine n mn un toiag, un ciomag sau chiar o bucat de lemn aprins.
La sunet de Iluier, dansul ncepe n jurul Iocului. Dansatorii snt obligati uneori s
sar peste Ioc Obiceiuri traditionale romnesti
195
Cel care conduce jocul urmreste s arunce, pe rnd, dansatorii n Ioc. Pentru
aceasta Ioloseste dou procedee: sau coloana danseaz din ce n ce mai repede, cu
multe unduiri, pentru a arunca pe rnd n Ioc pe cei care joac la coad, sau
coloana, Iormnd un semicerc n jurul Iocului, caut s se ndrepte brusc,
conductorul pornind vijelios nainte, iar cel din coad trgnd cu putere ndrt.
n cazul acesta, cad n Ioc cei din mijloc. Dansul are azi un rol pur distractiv, dar
probabil c altdat Iocul a avut, ca n alte obiceiuri strvechi, un rol de
puriIicare.
n jocurile cu msti de la priveghi apar unchesi, babe, ursi, capre etc. n general,
se spune c ,mstile Iac scamatorii". Ele reprezint diIerite scene comice cu text
improvizat pe o canava traditional, cu multe actualizri si reIeriri la situatii
locale precise. Mstile particip la dansul general si interpreteaz dansuri grotesti.
Uneori, din aceste dansuri nu lipsesc nici Iigurile obscene. Si jocurile cu msti au
astzi rolul de a distra pe cei care iau parte la priveghi, de a mri veselia acestei
ultime petreceri a celor vii cu cel mort.
n obiceiurile Iunerare de altdat, priveghiul, secventa n care neamul celor vii se
desparte de cel mort, care pleac pe calea cea lung, a Iost, Ir ndoial, general
rspndit pe ntreg teritoriul romnesc. El a avut, probabil, si o desIsurare mai
ampl si, poate, si alte elemente n scenariul ritual. Aceasta explic de ce primul
nostru etnograI, dr. Vasilie Popp, care n 1814 si-a trecut doctoratul n medicin la
Viena cu o lucrare despre obiceiurile noastre de nmormntare, Disertatio
inauguralis historico medica de Iuneribus plebeiis daco-romanorum sive
hodiernorum valahorum, se pregtea s scrie o lucrare aparte despre priveghi (I.
Mulslea, ,Viata si opera Doctorului Vasilie Popp", n Cercetri de etnograIie si
Iolclor, I, Bucuresti, 1971).
Alturi de cntecele ceremoniale Iunebre si de cultul strmosilor, priveghiul atest
o Ioarte mare vechime. Este, Ir ndoial, nc un rit precrestin, care s-a pstrat
n multe zone ale teritoriului nostru Iolcloric, cu sensul lui primar, de separare a
neamului celor vii de cel mort, nainte de integrarea lui n neamul celor morti.
DE LA OBICEIURILE STRVECHI LA SPECTACOLELE
CONTEMPORANE Interesul pentru obiceiurile populare, evident la specialisti,
s-a accentuat n ultimul deceniu la cei care se ocup cu organizarea spectacolelor
Iolclorice. El a nceput s se potenteze si la publicul din mediile urbane unde,
alturi de obiceiurile spontane cu Iunctii sociale complexe, apar obiceiurile
organizate sub Iorm de spectacol.
Spre explicarea acestui interes converg mai multe Iapte, n primul rnd, prezenta
perseverent a obiceiurilor traditionale n Iolclorul contemporan. Apoi, caracterul
spectaculos, plin de pitoresc al
acestora. n sIrsit, necesitatea de a mbogti paleta a ceea ce numim spectacole,
programe Iolclorice. Transpunerea obiceiurilor populare n spectacole Iolclorice
pune celor care realizeaz aceste spectacole un numr de probleme. n primul rnd,
necesitatea de a ntelege sensul obiceiurilor traditionale. Aceast necesitate deriv
direct din Iaptul c, pentru ca spectacolele Iolclorice s vorbeasc spectatorilor,
sensurile strvechi trebuie s capete valente contemporane.
Pentru a desciIra aceste sensuri, situatia contemporan a obiceiurilor nu poate Ii
tratat n aIara situatiei Iolclorului n ansamblu, desi n realitate obiceiurile, sistem
bine nchegat, prezint astzi diIerente Iunctionale clare Iat de cntece, povestiri
si dansuri, de pild.
Se povesteste tot mai putin si se cnt tot mai putin la sate. n orice caz, se creeaz
tot mai putin variante noi de basme si cntece. n schimb, se ascult tot mai mult
cntecele transmise prin mijloace moderne de comunicare n mas si chiar si
basmele au nceput s Iie transmise la radio, imprimate pe discuri sau prezentate
pe ecranele televiziunii- Obiceiuri traditionale romnesti
197
Cntecele si dansurile pe care le vedem n spectacole, pe ecranele televiziunii sau
le auzim la radio ori n concerte, nu snt produse, ca altdat, numai pentru
necesittile celor care le danseaz sau le cnt, ci, mai cu seam, pentru spectatorii
sau auditorii din aIar. Ele snt deci, tot mai mult, rezultatul unei activitti
artizanale sau proIesionale. Aceast schimbare n statutul cntecelor si al jocurilor
se datoreaz, Iireste, schimbrilor socio-culturale prin care trec nu numai mediile
urbane, ci si cele cu viat Iolcloric traditional.
Depsind ultimele etape ale economiei si culturii traditionale, societatea rural
romneasc ncepe s devin si ea o societate de consum. Asa cum, pe plan
economic, stenii trec la productii specializate si consum tot mai multe bunuri
produse la oras, tot asa ei consum literatura pe care le-o oIer orasul prin crti,
spectacolele pe care le oIer Iilmul si televiziunea, cntecele pe care le oIer
discurile sau radioul.
Dar schimbrile care au intervenit n structura economic si demograIic a trii s-
au repercutat si asupra situatiei Iolclorului n mediile urbane. Am artat, de mai
multe ori, c dansul si cntecul popular se mut treptat de la sat la oras, att n
starea lui de Iapt cultural spontan, ct, mai cu seam, sub Iorm de pies de
concert sau spectacol.
TransIormarea societtii rurale ntr-o societate de consum asemntoare celei
urbane si schimbrile demograIice intervenite n societatea urban schimb deci
coordonatele problemei de care ne ocupm. Opozitia rural-urban nu mai este
caracterizant pentru statutul cntecului si al dansului popular. Ceea ce
caracterizeaz statutul lor actual este c, n noile contexte socio-culturale, ele snt
perIormate proIesional de ctre marile ansambluri si de ctre cntreti
proIesionisti sau artizanal de ctre artistii amatori si snt consumate n spectacole
si concerte att de orseni, ct si de steni. n acest caz, pentru clariIicarea
categoriilor, este necesar s tinem seama de opozitia dintre creatia spontan si cea
proIesional sau artizanal, dintre modurile de receptare traditional a acestei
creatii si modurile de receptare contemporan. Dar,
198
Mihai Pop
dac pentru cntece si dansuri aceste opozitii opereaz dinCe n ce mai mult,
situatia nu este aceeasi pentru obiceiuri.
Obiceiurile, Iiind parte integrant permanent ~ neeliminabil a modului de trai al
oamenilor, Icnd parte dintr-un sistem de viat care nu a Iost pn acum schimbat
continu s-si pstreze, n mare parte, Iunctiile si Iormele vechi. Realitti culturale
complexe, n care modul de expresie artistic este doar o parte a ntregului lor
sincretic, ele nu snt att de expuse procesului de trecere spre bunuri de consum,
pe care l-am constatat la cntece si dansuri n special. Momente hotrtoare ale
vietii omului, nasterea, cstoria, moartea, se cer marcate si astzi prin obiceiuri,
dup cum se cer marcate si zilele nsemnate ale anului, cele legate de solstitiu si
echinox, de trecerea de la un anotimp la altul, si, n legtur direct cu aceasta,
cele legate de anumite practici gospodresti, de anumite munci.
Astzi, cnd cntecele si dansurile se creeaz tot mai putin n mediile rurale, dar se
perIormeaz tot mai mult n spectacole si concerte, devenind bunuri de consum
cultural, obiceiurile, dnd dovad de o mare tenacitate, continu s triasc cu
rosturi si cu Iorme traditionale. Mai mult chiar, n unele locuri si n anumite
situatii trec printr-o etap de nIlorire deosebit, explicabil prin noile conotatii pe
care le capt si prin potentarea caracterului lor ceremonial.
Apoi, alturi de obiceiurile traditionale apar obiceiuri noi, care rspund noilor
conditii de viat, necesittii socioculturale a societtii contemporane.
Fat de obiceiurile traditioale, noile obiceiuri, pe cale s devin si ele traditionale,
transIorm lexicul oiceiurilor vechi, plasndu-1 n noi scenarii si, ca atare,
schimbndu-i Iunctia. Prin schimbarea de Iunctie ele rspund viziunii omului de
azi despre lume si viat, necesittii convieturirii contemporane
ntre diIeritele grupuri sociale.
As mentiona printre acestea, nainte de toate, schimbrile Iundamentale prin
care au trecut unele vechi obiceiuri, vechi deprinderi, unele pe cale de
disparitie, altele reduse, ca zon de circulatie, la simple datini locale. De
Obiceiuri traditionale romnesti
199
pild, Smbra Oilor din Oas, Tnjaua din Maramures si plugarul din Fgras.
Din obiceiuri cu rspndire local ele au devenit mari srbtori populare de care
se bucur nu numai cei care le practicau altdat, ci si, sau mai cu seam, cei
care caut n astIel de obiceiuri spectaculosul. Aceste obiceiuri au devenit
insigne ale mndriei locale, dovezi ale puterii de creatie si de permanent
nnoire artistic, dar si semne ale solidarittii culturale cu oamenii de pe
ntregul pmnt romnesc.
Fat de acestea, alte obiceiuri noi se situeaz n alte categorii. Ele snt obiceiuri
pe care le-am instaurat noi astzi. De pild, Hora de la Prislop unde, n toiul
verii, se ntlnesc pe acea minunat culme a Carpatilor pe unde au trecut, pentru
a descleca n Moldova, Dragos si Bogdan, oamenii din trei judete limitroIe:
Maramures, Suceava si Bistrita-Nsud. Se ntrunesc pentru a petrece mpreun
ca la nedeile de altdat. Si aici vin iubitori de datini din toat tara si numerosi
strini, pentru a admira minunatele cntece si jocuri locale pitoresti si portul
variat din aceste locuri.
Printre obiceiurile noi, create pe baz traditional, si cu lexic Iolcloric
traditional, se pot aminti nc: Festivalul Cntecului si Jocului din Tara
Zarandului, Zilele Culturii Bihorene, Alaiul Nuntilor de la Brgu, Festivalul
Toamnei de la Buzu, Alaiul Primverii de la Resita, Festivalul Clusului de la
Slatina, Zilele Teatrului Iolcloric de la Piatra-Neamt, Cntecele Oltului de la
Vlcea, Sus pe Muntele din Jina, Nedeia Mocanilor din Voinesti - Covasna etc.
Am citat doar cteva si la acestea trebuie adugate, Ir ndoial, si Iormele noi
n care se srbtoreste Anul Nou n Hunedoara, la Sighetul Marmatiei, la
Suceava, Botosani sau Slnic-Moldova. Si nu trebuie uitat nici Iaptul c la
Srbtoarea Recoltei, n numeroase cooperative agricole din tar elementele
vechilor obiceiuri de seceris au intrat n repertoriul Iestivittii.
Oricum ar Ii denumite si la orice dat s-ar realiza, nota dominant a acestor
srbtori noi este caracterul lor national. Izvorte din vechi traditii populare,
renviate sau
200
Mihai Pop
organizate n Iorme noi ori create din nou cu elemente ale vechilor traditii, ele
nu snt numai ale locului, ale satului sau vii unde au loc, cum au Iost cele de
altdat, ci ale neamului, ae trii ntregi. Snt nationale si prin ceea ce
subliniaz prin momentele deosebite pe care le marcheaz si prjn modul
speciIic national, romnesc, n care realizeaz aceast marc. Snt nationale
prin esenta lor, dar si prin rezonanta pe care au cptat-o n viata cultural de
azi a trii, prin locul pe care-1 ocup n cultura contemporan romneasc.
Pentru aceasta, att obiceiurile traditionale puse n valoare cu Iunctii si Iorme
noi n spectacol, ct si obiceiurile noi merit o atentie deosebit. Ele deschid
perspectiva spre ntelegerea valentelor pe care obiceiurile populare pot s le
aib, pot s le trezeasc n suIletul omului contemporan, prin aceast
readucere la supraIat a valorilor permanente ale traditiei noastre Iolclorice.
Obiceiurile, ca parte care pstreaz cel mai bine viata Iolcloric traditional,
oIer deci Iormatiilor proIesioniste si de amatori posibilitti continue de a
mbogti repertoriul spectacolelor. Procesul de transpunere a Iormelor
traditionale n Iorme noi de spectacol ridic ns o serie de probleme, pn
acum insuIicient dezbtute si, de cele mai multe ori, insuIicient rezolvate
practic. Printre acestea, cel mai mare interes a Iost acordat Iidelittii Iat de
traditie, autenticului. Mai putin dezbtute au Iost sensurile obiceiurilor
strvechi, cu toat devenirea lor n timp si cu ambiguittile pe care le nciIreaz.
Si mai putin, poate, conotatiile nationale pe care le-au cptat si valorile
permanent umane pe care le exprim si care, desciIrate, pot Ii pline de interes
pentru omul contemproan. Si acestora deci trebuie s li se acorde atentie atunci
cnd este vorba de valoriIicarea obiceiurilor n programele culturale
contemproane.
Venind din vremuri strvechi, avnd deci o istorie Ioarte lung, si cptnd n
cercetrile Iolclorice de pn acum interpretri diverse, este Iiresc ca, atunci
cnd snt integrate Obiceiuri traditionale romnesti 201
In maniIestrile culturale contemporane, ele s pun mai multe probleme dect
cntecul si dansul.
Aceste probleme se cer lmurite din perspeciv stiintiIic, n interesul orientrii
strategiei culturale n raport cu obiceiurile.
Folcloristii au privit ntotdeauna obiceiurile doar ca Iapte de cultur traditional
si nu au acordat dect rareori atentie elementelor de spectacol si sensurilor pe
care, sub aceast Iorm, le-ar putea avea pentru
omul de astzi. Dar, n contextul nou n care ele intereseaz miscarea artistic de
amatori si ansamblurile proIesioniste, tocmai aceste elemente se cer scoase n
relieI. Aici, n cercetarea stiintiIic, o colaborare ntre specialistii Iolcloristi si
specialistii n arta teatral se impune.
n studiile de pn acum ale obiceiurilor, Iolcloristii, atunci cnd au depsit
simpla consemnare a Iaptelor, au Iost mai cu seam interesati de originea lor, de
evolutia lor n timp. Ei au cutat adesea s reduc obiceiurile, att din
perspectiva istoriei religiilor, ct si din cea psihanalitic, la arhetipuri. Au cutat
deci s gseasc si germenele obiceiurilor noastre n diIerite conceptii si rituri
primare pentru care au gsit puncte de reIerint n culturile primitive. S duc,
asadar, lucrurile napoi pn la acea epoc a dezvoltrii omenirii n care, cum
presupunea Levy Bruni, gndirea era prelogic. n cutare de comparatii, ei au
ajuns s atribuie obiceiurilor noastre o ncrctur de multiple sensuri mitice.
Cercetrile moderne de antropologie cultural au artat ns c nu se poate
vorbi de o gndire prelogic n dezvoltarea culturii omenirii. Ele au artat, de
asemenea, cu ct grij trebuie s operm atunci cnd este vorba s comparm
Iapte care vin din diIerite epoci, din spatii si contexte culturale diIerite.
Pentru spiritul uman, lumea aprea, la nceput, ca un conglomerat de calitti pe
care le percepea empiric si pe care era nevoit s le sistematizeze pentru a nu se
pierde ntre ele, pentru a putea stpni natura. Fat de acest conglomerat, el se
vedea n imposibilitatea de a ai ordona datele cunoasterii sale empirice.
Sistematizarea deriv deci din nevoia de 202
Mihai Pop
ordine a lumii. Ea este primar si premerge orice reIlectie metodic ori
stiintiIic. Este chiar sensul existentei omului ca om. Aceast necesitate de a
ordona este, cum arat Claude Levi-Strauss, ceea ce antropologia cultural de
azi numeste ,logica sensibilului". Logica sensibilului este prima treapt a
gndirii logice, Ir de care nu s-ar Ii putut dezvolta cultura, nu ar Ii putut exista
ca mijloc de comunicare limba, sistem coerent, logic, cu cod si lexic propriu.
Prezenta aproape biologic a logicii sensibilului nu necesit o rupere a omului
de natur, ci, dimpotriv, presupune integrarea lui n natur. Acest mod de a
privi primele etape ale dezvoltrii culturii restabileste coexistenta ntre natur si
cultur, cei doi termeni ai ecuatiei ntregii existente umane (v. Gndirea
slbatic, Bucuresti, 1970). Claude Levi-Strauss arat c acest mod de a gndi
pe care l regsim pn astzi n culturile populare are la baz o logic Ioarte
riguroas, desi aceast logic nu Iunctioneaz la Iel ca logica noastr.
Pstrnd un termen mai vechi, el denumeste aceast logic ,inconstient", dar
pentru el inconstientul nu este neconstient, ca la etnologii anteriori si nici
subconstient, ca la psihanalisti, ci doar acea calitate a logicii sensibile de a nu
ajunge la nivel metalingval, la cunoasterea propriei sale cunoasteri. ntr-adevr,
oamenii culturilor populare au o temeinic si coerent cunoastere a lumii, dar
nu au teoretizat-o. Ei se comport Iat de toate domeniile cunoasterii cum se
comport Iat de limba matern, pe care o cunosc perIect Ir s-i cunoasc
teoretic gramatica. Incostientul, n sensul Iui Levi-Strauss, corespunde deci
termenului de ,neexplicitat" pe care l Ioloseste lingvistica modern atunci cnd
vorbeste de cunoasterea unei limbi Ir a-i cunoaste stiintiIic gramatica. Fat de
aceast cunoastere, cunoasterea teoretic a unei limbi este cunoastere
explicitat. n acest sens deci si a cunoaste obiceiurile nseamn, nainte de
toate, a le elabora gramatica, nseamn a depsi, prin analiz si sistematizare,
ceea ce ni se oIer empiric, nseamn a le determina structura si a le dezvlui
sensurile. O astIel de cunoastere poate servi valori-
Obiceiuri traditionale romnesti 203
Iicarea contemporan a obiceiurilor mai mult dect ipotezele, de cele mai multe
ori contestabile, asupra originii lor sau datele care aseamn obiceiurile noastre
cu rituri ce duc spre Iazele primare ale culturii omenirii.
Obiceiurile snt, cum am mai artat, Iapte culturale complexe, menite, nainte
de toate, s organizeze viata oamenilor, s marcheze momentele importante ale
trecerii lor prin lume, s le modeleze comportarea. Caracterul lor polivalent este
evident dup orice operatie de sistematizare. Valentele lor multiple, ca si
evolutia n timp a Iunctiei semnelor complic desciIrarea sensurilor. Incit la
lecturi diIerite, n raport cu contextul temporal si spatial n care obiceiurile se
plaseaz.
Privit n lumina teoriei comunicatiilor, Iiecare obicei este un act de comunicare,
un mesaj, care se realizeaz cu ajutorul unui cod, presupus a Ii cunoscut celor
dinluntrul unei culturi. Acest cod, ca si lexicul cu care opereaz se cere a Ii
cunoscut de cei care, din aIara culturilor populare, din aIara Iiecrei culturi n
parte, tind la cunoasterea obiceiurilor. n sistemul general al vietii socio-
culturale traditionale, obiceiurile snt structurate dup o logic proprie. Ele
Iormeaz un sistem n cadrul cruia Iiecare obicei este un semn a crui
semniIicatie nu se poate desciIra dect prin corelarea lui cu celelalte semne si cu
sistemul n general, prin analiza structural.
Dar n Iolclorul nostru trebuie s tinem seama de Iondul cultural-istoric pe care
aceste obiceiuri s-au dezvoltat din momentul n care le putem numi obiceiuri
romnesti. Departe de a se Ii dezvoltat pe un
Iond de cultur primitiv, cultura popular romneasc se naste din simbioza a
dou culturi, cultura daca si cultura roman. n momentul cnd aceasta se
zmisleste, cele dou culturi se gseau la un nalt stadiu de dezvoltare.
Din aceast perspectiv istoric trebuie deci apreciat Iunctia social si
importanta psihologic a riturilor, cere-
204
Mihai Pop
moniilor si jocurilor n contextul culturii noastre populare Relatiile dintre ele si
teama oamenilor de Iortele naturii, de ntruchiprile mitologice, pe de o parte,
dintre ele si structura unei societti cu organizare de obste avansat, pe de alt
parte, snt altele dect cele din cultura comunei primitive si a epocilor care au
urmat pn n antichitate.
Riturile, pe care le mai gsim n Iolclorul nostru n Iorme bine conturate doar n
vrji si descntece, nu erau numai acte de comunicare cu reprezentrile
mitologice, cu ntruchiprile rului si ale binelui, cu stihiile. Erau si acte cu
important psihologic asupra celui n Iavoarea cruia se svrseau. Acte de
sugestie, atunci cnd se realizau printr-un mediator, vrjitor, descnttor, sau de
autosugestie, atunci cnd cel interesat credea c intr direct n contact cu
reprezentrile mitologice. Ca acte de comunicare, descnte-cele erau tranzitive,
aveau o dubl tranzitivitate, dar si reIlexive. Si, n orice caz, erau privite cu
relativ luciditate si considerate actiuni tehnice menite s-1 ajute pe om. n
cultura noastr popular, ca si n cultura lumii antice, ele Iceau parte din
domeniul praxisului. Prin potrivirea cuvintelor, pentru a le potenta valentele
magice, textele lor au ajuns s ating nalte culmi ale poesisului.
Unul din termenii acestui act de comunicare din domeniul praxisului, mitul,
este, asa cum arat Mircea Eliade, o realitate cultural extrem de complex, care
poate Ii abordat si interpretat din perspective multiple si complementare
(Aspects du mythe, Paris, 1963). n general, se poate spune c miturile primare
vorbesc despre actele reprezentrilor totemice, ale ntruchiprilor Iortelor
supranaturale, c cei care le triesc consider c nareaz lucruri adevrate si c
actiunea lor se plaseaz pe plan sacral. Pe acest plan, la acest nivel ideologic,
prin rituri omul caut s se apere de nocivitatea reprezentrilor mitologice, s le
obtin bunvointa, ajutorul chiar, n anumite actiuni ale sale. n cultura
traditional omul creeaz un ntreg sistem de relatii cu reprezentrile
mitologice, sistematizeaz Obiceiuri traditionale romnesti
205
cunostintele sale din domeniul mitului ca Iundamentare ideologic a majorittii
actelor sale rituale. Dar, n procesul evolutiei culturale, omul nu rmne la
nivelul miturilor primare. Sensul, Iunctia social a miturilor se schimb. n
cultura european, un moment important n istoria miturilor l constituie
ntlnirea dintre mitologia strveche a anumitor popoare si mitologia crestin.
,Adevrate diIicultti au aprut, spune Mircea Eliade, cnd misionarii crestini
au Iost conIruntati, mai cu seam n Europa Central si Occidental, cu
credintele populare vii. Ei au ajuns cu greu s crestineze ntruchiprile strvechi
si miturile pgne, dar acestea nu s-au lsat extirpate. Un numr mare de zei si
de eroi ucigtori de balauri au devenit SIntul Gheorghe, zeii Iurtunilor au
devenit SIntul Ilie, necunoscute zeitti ale rodirii au Iost asimilate SIintei
Fecioare si altor sIinte. Dar se poate spune, cu toate acestea, c o parte din
credintele populare precrestine au supravietuit, travestite sau transIormate n
srbtorile de peste an, precum si n cultura sIintilor. Biserica a trebuit s lupte
mai bine de zece veacuri mpotriva aIluxului continuu de elemente de credint
si practici populare n practicile si legendele crestine. Si rezultatul acestei lupte
este mai degrab modest, n special n sudul si sud-estul Europei, unde Iolclorul
si practicile religioase ale populatiilor rurale pstreaz nc reprezentri, mituri
si rituri de mare vechime" (idem, pp. 207-208).
Aceast situatie apare Ioarte Irecvent n cultura popular romn. ntr-adevr,
Iolclorul nostru a pstrat Ioarte bine numeroase mituri si practici strvechi.
Omul satelor traditionale a trit, pn de curnd, n lumea miturilor cu origini
strvechi. Dar aceast lume a miturilor a cptat pentru el un sens nou. Trirea
n ea este semnul distinctiv al oamenilor din aceste locuri, unul din caracterele
esentiale ale culturii lor. Stenii nostri au reusit s Iac din cultura popular
local, n care se integreaz organic vechile mituri, semnul distinctiv al
caracterului lor local, de care snt mndri si pe care vor s-1 pstreze cu
tenacitate. Este o Iorm remar-
206
Mihai Pop
cabil a modului de a-si pstra Iiinta etnic proprie, o Iorm care vorbeste
despre o constiint puternic a eului national Fat de ncrctura ritual din
trecut, miturile au cptat astzi o ncrctur nou, national si valentele lor
laice s-au conturat prin aceasta mai puternic, au devenit dominante.
n evolutia culturii populare, n general, s-a produs, cum am artat, un proces de
mutatie Iunctional
treptat. Acest proces, reIlex al evolutiei socio-economice si al schimbrilor ,
intervenite n domeniul ideologiei, se maniIest clar si n obiceiuri. In ansamblul
lor, obiceiurile si-au pierdut tot mai mult valentele rituale, le-au accentuat pe cele
ceremoniale si, n ultim instant, pe cele artistice. Prin aceasta, au trecut treptat
de pe planul cu dominant ritual, sacral, pe planul cu dominant ceremonial si
trec astzi pe planul de spectacol. Demagizarea, deritualizarea, este, cum observ
Mircea Eliade,
unul din aspectele esentiale ele evolutiei obiceiurilor populare. n acest proces, n
lunga evolutie istoric, obiceiurile strvechi snt antamate de mitologia crestin si
de riturile bisericesti, care ns,
dup cum arat tot Mircea Eliade, nu izbutesc peste tot s cstige dominant
asupra Iondului popular. n Iolclorul nostru, n acest impact, Iondul popular se
dovedeste a Ii Ioarte puternic. Un exemplu elocvent pentru cele artate ni-1 oIer
obiceiurile de Anul Nou. Acestea snt, n general, obiceiuri cu Iunctie de
propitiere, acte de bun augur. Dup cum am artat, Anul Nou este un Iestum
incipium, un nceput de nou rstimp, chiar dac Iiecare nou rstimp calendaristic
este recurent. Caracterul augural apare clar n ideea c tot ceea ce se va ntmpla
n prima zi a anului nou preIigureaz tot ce se va ntmpla n anul care vine. Din
aceast cauz, oamenii acord o deosebit atentie actelor lor si caut, prin rituri
de divinatie, s prevad viitorul, si prin actele de propitiere, s-i conjure. Acesta
este sensul tuturor urrilor, al celor cu Sorcova, cu Plugusorul, cu Buhaiul, al
aruncatului cu boabe de gru, ca si al colindelor.
Colindele ale cror texte, n Iolclorul nostru, snt, n cea mai mare parte, laice
constituie, prin aceasta, unul din capi-
Obiceiuri traditionale romnesti
207
tolele importante ale Iolclorului romnesc, capitol care, prin bogtia si
Irumusetea lui, diIerentiaz Iolclorul nostru de Iolclorul multor popoare
europene. Repertoriul colindelor este o enciclopedie poetic de mare Irumusete a
vietii societtii noastre traditionale, nu numai rurale, ci si urbane.
Colindele reprezint, Ir ndoial, gradul cel mai nalt de desavrsire artistic la
care a ajuns poezia romneasc nainte de a Ii scris. Miestria melodiilor si
ritmurilor lor, de aceeasi desavrsire, a inspirat compozitii de valoare n muzica
noastr contemporan.
Jocurile de Anul Nou, jocurile cu msti nainte de toate, elemente rudimentare de
teatru, snt si ele acte ceremoniale, dar n desIsurarea lor elementul spectacular
are o mult mai mare pondere. Dac, asa cum arat antropologii, la nceput omul
s-a travestit, s-a mascat pentru a comunica cu strmosii, cu reprezentrile
mitologice, mai trziu, travestirea si mascarea au devenit procedee n organizarea
jocurilor. La noi masca a ajuns un obiect de recuzit al jocurilor de Anul Nou.
Dintr-o recuzit cu valori simbolice rituale, a devenit una a spectacolelor. A
primit astIel variate Iunctii si valente noi. Caracterul spectacular al jocurilor cu
msti din obiceiurile de Anul Nou este ntrit de ipoteza Iolcloristului suedez
Waldemar Liungmann care stabileste o legtur ntre msti, jocurile de Anul Nou
si jocurile mimilor bizantini (Traditions-wandlung Euphrat-Rhin, Helsinki, I-II,
1937-1938). El a artat, n lucrarea care cerceteaz rspndi-rea obiceiurilor la
popoarele dintre EuIrat si Rin, deci n zona mediteranean, c ntre jocurile
noastre cu msti si jocurile mimilor bizantini exist incontestabile legturi. Or,
este cunoscut c, n perioada n care Biserica ncepe s-si impun dominatia si s
controleze comportrile oamenilor, ea condamn cu vehement aceste jocuri ca
Iiind pgne. Totusi, mimii le pstreaz, le practic si le duc mai departe, n
poIida tuturor interdictiilor religioase. Ei Iac s biruie dorinta omului de
spectacol, de joc, dorinta de a-si pune n valoare aptitudinile mimice si dramatice.
Jocurile mimilor
208
Mihai Pop
bizantini au devenit astIel stimulul prin care rituri strvechi s-au transIormat n
spectacole. Ele se situeaz la nceputurile commediei dell'arte si deci la
nceputurile teatrului european cult.
Ca si jocurile mimilor bizantini, jocurile noastre de Anul Nou, pline de pitoresc,
dau culoare srbtorii, potenteaz veselia care trebuie s Iie de bun augur si dau
omului sentimentul c se poate elibera de contingent. i satisIac nu numai dorinta
lui de spectacol, ci si eterna lui dorint de a Ii liber. Orice joc, spune Roger
Caillois (Lejeu et Ies hommes. Paris, 1958) presupune acceptarea temporar,
dac nu a unei iluzii, cel putin a unui univers nchis, sub un anumit aspect, a unei
Iictiuni. Jocul poate s nsemne nu numai desIsurarea unei actiuni lucide sau
acceptarea unui destin ntr-un mediu imaginar, ci si transpunerea ntr-un personaj
iluzoriu si comportarea ca atare: ,Ne gsim astIel n Iata unei serii variate de
maniIestri care au drept caracter comun Iaptul c cel care a acceptat jocul se
crede si Iace si pe altul s cread c el este altcineva. Deghizat, el uit de
personalitatea sa, se leapd temporar de ea pentru a se transpune n alta".
Ca si urrile, jocurile au un larg sens de propitiere. Ele contribuie la crearea
acelei ambiante de optimism si de ncredere de care are omul nevoie n pragul
unui an nou. Cu toate ncrcturile mai
vechi, magice sau rituale, sensul lor major de astzi este acesta si cu acest sens
trebuie puse n valoare cnd le prezentm n spectacole. Numai asa ele nu-si vor
pierde autenticitatea si vor da Iormelor noi pe care le capt ntelesuri tot att de
adnci ca si cele pe care le au Iormele populare traditionale. Prezentarea scenic a
obiceiurilor nu poate s Iie o simpl demonstratie etnograIic. Cu att mai putin
trebuie s Iie o demonstratie care s pun cu prtinire accentul asupra acelor
momente al cror sens magic este problematic si pe care, de cele mai multe ori, cei
care-1 practic astzi n Iormele traditionale nu-1 mai bag n seam.
Obiceiuri traditionale romnesti
209
Fat de modurile traditionale n care se maniIest obiceiurile ca Iapte de cultur
spontan, negramaticalizat, obiceiurile n Iormele lor noi trebuie s se bazeze pe
o perIect cunoastere a codului si a lexicului prin care se realizeaz mesajul pentru
a putea transmite sensurile dorite. Ceea ce se prezint pe scen n cadrul miscrii
culturale este menit s contribuie la Iormarea personalittii omului contemporan.
De aceea, Iiecare spectacol este un act de convingere, o pledoarie pentru unul sau
altul dintre aspectele pozitive ale vietii contemporane, contra uneia sau alteia din
excrescentele negative ale vietii noastre de astzi. O pledoarie pentru atitudine
omeneasc, pentru comportare demn, pentru omenie. Pentru a Ii pledoarie, cei
care realizeaz spectacolul trebuie s stpneasc toate valentele obiceiurilor, s
stie s Ioloseasc cu maxim eIicient toate limbajele, vorbire, muzic, dans,
mimic, gestic, toate modurile de expresie, de la discurs la antidiscurs si la
parodie, pentru a organiza n asa Iel sistemul de argumentare al spectacolului, nct
s Iie cu adevrat convingtor.
Pentru a realiza astIel de spectacole, cunoasterea proIund a obiceiurilor
traditionale este neaprat necesar, dar nu si suIicient. Un spectacol nu poate Ii
alctuit numai din citate Iolclorice. Obiceiul n totalitatea lui este un semn cu o
anumit semniIicatie. Iar Iiecare parte a lui, Iiecare element este un simbol cu
nteles propriu. DesciIrarea simbolurilor, pentru a le valoriIica sau a le da valente
noi, Iace parte din actul de constientizare a spectacolului Iolcloric. Face parte, n
egal msur, din cunoasterea modalittilor tehnice de a realiza un spectacol.
Alturi de cunoasterea materialului Iolcloric, se impune deci o cunoastere a artei
spectacolului.
ntre modurile de desIsurare a obiceiurilor traditionale si modurile de prezentare a
lor n spectacol exist, Ir ndoial, diIerente esentiale. Printre acestea as vrea s
semnalez diIerentele care apar n coordonatele temporale si spatiale.
n cultura satelor traditionale, Iiecare obicei marca un moment din viata omului si
a comunittii. Era un moment-li-
210
Mihai Pop
mit ntre trecut si viitor, ca n cazul obiceiurilor de Anul Nou, ntre o situatie
statutar n sistemul neamului si o alta, ca n cazul obiceiurilor de Iamilie. Fiind
marc ntre dou secvente temporale, obiceiul se plasa la o anumita data, la o dat
calendaristic, dac era vorba de obiceiurile de peste an la un soroc, la o dat n
cursul vietii omului, cnd sosea momentul schimbrii de statut, dac era vorba de
obiceiurile vietii de Iamilie. n Iorma lor traditionala, multe obiceiuri pstreaz
pn astzi o legtur nezdruncinat cu anumite date n schimb, pentru altele,
legtura aceasta a devenit labil n sensul c marcarea datelor prin ceremonii
Icute dup modelele traditionale nu mai este considerata absolut obligatorie. n
anumite mprejurri, obiceiurile pot Ii perIor-mate ad-hoc, Ir relatie intrinsec cu
datele traditionale. Snt asa-zisele perIormri Iictive, care reprezint o trecere de la
obiceiurile traditionale la obiceiurile spectacol. A
Cnd am nceput, ntre cele dou rzboaie, cercetrile de Iolclor era Ioarte greu s-i
Iaci pe oameni s colinde n aIara obiceiurilor de Anul Nou, deci s-i Iaci s
perIormere obiceiuri de peste an n aIara datelor lor calendaristice ndtinate.
Socoteau aceasta o abatere de la buna rnduiala a vietii traditionale, de la regulile
de conduit pe care Iiecare membru al comunittii era obligat s le respecte. Si era
si mai greu s culegi bocete sau cntece ceremoniale Iunebre, n aIara riturilor
Iunerare sau postIunerare reale. Aici normele comportrilor traditionale erau att
de puternice, nct orice abatere de la ele era considerat o proIanare.
Raportul dintre coordonatele temporale si obicei s-a schimbat ns. De ndat ce
pozitia lui n comunitatea traditional a devenit alta, obiceiul a cptat alta Iunctie,
a devenit spectacol. Lucrul acesta se petrece sub ochii nostri cnd indiIerent de
dat, putem vedea obiceiuri sau Iragmente de obiceiuri prezentate pe scen sau la
televiziune. Dar pentru anumite obiceiuri, nceputul acestor schimbri pare a Ii
Ioarte departe n timp de nceputul miscm artistice de amatori si al activittii
marilor ansambluri. Din datele pe care le-am cules asupra Clusului din Oltenia,
care n Iorma lui traditional este un obicei de
Obiceiuri traditionale romnesti 211
Rusalii, reiese c de mult vreme, nc dinainte de primul rzboi mondial,
clusarii din valea Dunrii, dup ce prezentau jocul n Iorm traditional n sate,
obisnuiau s se duc prin orase si trguri, s prezinte jocul ca spectacol si ca mijloc
de cstig. Fireste c acest joc spectacol prezentat la oras nu mai era legat de
coordonatele temporale ale obiceiului. Si, mergnd si mai n urm pe Iirul
timpului, aIlm din literatur c, la Iestivittile pe care la 19 octombrie 1599,
principele Transilvaniei, Sigismund Bathory, le-a dat la Alba Mia n cinstea lui
Mihai Viteazul, jocul clusarilor a constituit momentul culminant al spectacolului
(vezi T. Burada, Istoria teatrului n Moldova, Iasi, 1915). Mentiunea este
important, pentru c atest vechimea trecerii unui obicei n spectacol, desi
credem c astIel de treceri au Iost sporadice mai de mult. Este important, pentru
c arat c, ori de cte ori obiceiul devine spectacol, legtura lui cu data
traditional se rupe.
Un alt element al schimbrii raportului dintre obicei si timp n cadrul obiceiului
spectacol este cel al duratei. Obiceiurile traditionale snt acte cu desIsurare lung.
Cele de Anul Nou si chiar cele clusresti se reitereaz n timpul srbtorilor de
attea ori cte gospodrii cuprinde colectivitatea,
Iiindc la baza lor st obligativitatea de a colinda toate gospodriile. Scenariul
ceremonial al obiceiurilor ele nunta se desIsoar nc si astzi, n satele cu viat
traditional, timp de trei zile. Este ns de la sine nteles c nici durata real a
obiceiurilor si nici principiul reiterrii nu pot Ii pstrate n cadrul spectacolelor.
Spectacolele au criterii temporale proprii, durat limitat si nu se reitereaz, ci se
reiau dup necesitti motivate de alte rnduieli dect cele ale vietii satelor
traditionale. Prezentarea obiceiurilor sub Iorm de spectacol necesit deci
adaptarea lor la noi coordonate temporale. Ele pot Ii prezentate ori de cte ori
spectacolul este dorit sau necesar, Ir s se tin seam de datele reale n care s-au
perIormat sau se mai perIormeaz n mediile pstrtoare de traditie. Ele se cer
reduse la timpul adecvat spectacolelor. Pentru aceasta, este necesar s se opereze
212
Mihai Pop
schimbri n desIsurarea lor, n scenariul lor ritual sau ceremonial. Aceste
schimbri presupun ns o just selectionare a momentelor. Selectionarea oIer
posibilitatea de a nu prezenta obiceiul n totalitatea lui, ci numai n anumite prti.
n orice caz, n acele prti care pot Ii semniIicative pentru spectacol. Selectionarea
presupune ns o transcriere a scenariului traditional ntr-un scenariu de spectacol.
Aceast transcriere depinde, ca orice transcriere, pe de o parte de lectura pe care
cei care transcriu au Icut-o scenariului traditional, pe de alt parte de intentia cu
care este Icut spectacolul.
ntre lectura spectacolelor traditionale si rescrierea lor se stabileste un raport n
care cei care opereaz aceast lectur trebuie s cunoasc att codul si lexicul
traditional, ct si codul si lexicul spectacolelor. Cunoasterea codului si a lexicului
nseamn cunoasterea logicii interne de mbinare a elementelor pertinente,
cunoasterea semniIicatiei pe care aceste elemente cu valoare simbolic le
nciIreaz.
Aceast cunoastere depseste nivelul impresiilor pur estetice. De aceea, selectia a
ceea ce retinem dintr- un obicei traditional ntr-un spectacol nu se poate Iace
numai pe baza criteriilor estetice. Reducerea selectiei la aceste criterii goleste de
sens obiceiurile si mpiedic justa preluare a mostenirii culturale, valoriIicarea a
ceea ce traditia poate spune omului contemporan. Artisticul Iiind doar un mod de
exprimare, de comunicare de idei si sentimente, alegerea elementelor artistice
spectaculoase duce la Iormalizare, la ceea ce, n general, se numeste astzi
stilizare.
Alturi de diIerentele de coordonate temporale, ntre obiceiuri si spectacole se cer
avute n vedere si diIerentele dintre coordonatele spatiale. Aceasta ndeosebi
pentru raporturile diIerite care se stabilesc ntre cei care per-Iormeaz si cei care
recepteaz obiceiurile si spectacolele. Obiceiurile traditionale se perIormeaz
ntotdeauna nuntrul comunittilor, n locurile n care oamenii triesc n mod
curent: n case, n curti, pe ulite etc, la locurile de munc si, n cazul riturilor, n
locuri marcate aparte, la Obiceiuri traditionale romnesti 213
rscruce, ntre hotare. Aceste locuri pe care doar Iigurativ le putem numi scena
obiceiurilor, nu au nici limitele, nici organizarea scenic cu care se perIormeaz n
mod obisnuit spectacolele. Dar dincolo de aceasta, Iiindc oamenii triesc n mod
permanent n ele, le Irecventeaz n chip Iiresc, nu au conotatiile speciale pe care
le au scenele teatrelor. Peisajul n care se desIsoar obiceiurile este si el cel
obisnuit, Ir decorurile pe care le poate oIeri scena, Ir recuzit, dincolo de
arsenalul costumatiei rituale sau ceremoniale. n cazul reiterrii, peisajul se
schimb cu Iiecare loc n care ceremonialul se perIormeaz, cu Iiecare cas sau
gospodrie care este colindat sau n care au loc obiceiurile de Iamilie.
Coordonatele spatiale ale obiceiurilor oIer acestora mult mai mare variabilitate
dect cea pe care scena o oIer spectacolelor.
Ceea ce este ns deosebit de important n raport cu coordonatele spatiale este
contactul dintre cei care perIormeaz obiceiurile si cei care le recepteaz. n cazul
obiceiurilor, acest contact este Ioarte strns, n asa Iel nct se poate spune c cei
pentru care se Iace obiceiul particip eIectiv la acesta. Nu numai distanta este alta
dect cea dintre scen si staluri, dintre locurile din care privim si ecranele
cinematograIului sau ale televizorului, ci si calitatea participrii. Oamenii
comunittilor traditionale triesc altIel obiceiurile lor dect triesc spectacolele
oamenii societtii contemporane. Acest lucru a Iost sesizat n secolul din urm
de ctre marii regizori care au cutat, si n cazul spectacolelor, s micsoreze
distanta dintre actor si spectator prin gsirea de noi modalitti de realizare a
spectacolului. Aceast ncercare a marilor regizori trebuie s preocupe pe toti cei
care transpun obiceiurile n spectacole, pentru a nu le rpi legtura nemijlocit
cu cei pentru care aceste spectacole se realizeaz si a nu le reduce, prin aceasta,
puterea de a impresiona, de a convinge.
Una dintre caracteristicile obiceiurilor populare este ambiguitatea lor, pendularea
ntre ceea ce am putea numi grav, serios, si ceea ce am putea numi sgalnic si
chiar
214
Mihai Pop
grotesc. Aceast ambiguitate oIer chiar de la nceput posibilitatea de a citi n
mai multe Ieluri ritul, ceremonialul si jocul. Deci si de a-1 rescrie n mai multe
Ieluri. Si ntruct n obiceiuri unele elemente apar nu numai n Iorma lor dreapt,
ci si n Iorma lor rsturnat, posibilitatea de a pune n valoare n spectacol
nuanta de joc si de glum si chiar parodia este oIerit de nsusi caracterul
ambiguu al obiceiurilor.
Ambiguittii obiceiurilor i se adaug, ca un alt element important, pluralitatea de
limbaje prin care ele se realizeaz. La realizarea scenariului unui obicei
contribuie limbajul verbal, muzical, coregraIic, gestic, mimic etc. Dar si sub
acest aspect, diIerente esentiale apar ntre posibilittile de expresie ale
obiceiurilor si cele ale spectacolului. Scena oIer prin decoruri, lumin etc. noi
elemente expresive obiceiului popular devenit spectacol. Pna acum, prea putine
dintre acestea au Iost Iolosite, din Irica de a nu tulbura ,autenticul".
Transpunerea obiceiurilor n spectacole pune o serie de probleme care tin de
sensul obiceiurilor traditionale si de intentionalitatea spectacolelor, de diIerenta
de context cultural si de pozitie ideologic, de rescrierea scenariului, de
valoriIicarea modalittilor de expresie, de diIerentele de coordonate temporale si
spatiale, de raportul dintre actori si spectatori etc.
Aceste probleme snt dezbtute cu perseverent, dar poate nu cu suIicient grad
de tehnicitate, att n ceea ce priveste aspectele lor Iolclorice, ct si n ceea ce
priveste aspectele care tin de teoria spectacolului. Dezbtute n cadrul general al
valoriIicrii mostenirii Iolclorice n cultura contemporan, lor li s-a acordat o
atentie deosebit, mai cu seam sub aspectul pstrrii autenticului.
Sub acest aspect trebuie remarcat Iaptul c miscarea artistic de amatori
ndeosebi a adus o contributie deosebit la pstrarea bunurilor noastre Iolclorice
traditionale. Daca nu ar Ii existat n tara noastr o miscare artistic de amatori
Obiceiuri traditionale romnesti
215
att de ampl, dac aceast miscare nu s-ar Ii situat n continuarea organic a
Iolclorului nostru, pe pozitia Ierm a punerii n valoare a acestor bunuri
pretioase ale culturii nationale, poate c nu am avea astzi attea obiceiuri bine
pstrate n attea Iorme variate regional. Deci, attea posibilitti de a mbogti
prin ele paleta spectacolelor. Sub acest aspect, trebuie consemnat Iaptul c
simpla cercetare stiintiIic nembinat cu punerea n valoare prin miscarea
artistic de amatori a rezultatelor ei nu ar Ii putut avea deci cu greu aceeasi
putere de convingere pe care a avut-o conlucrarea cu miscarea artistic de
amatori. Comparnd situatia din tara noastr, sub acest aspect, cu situatia din alte
tri, ne dm seama c nu este acelasi lucru s pui n scen un obicei
reconstituindu-1, pe baza unor cercetri stiintiIice mai vechi si s pui n scen un
obicei transpunndu-1 direct din realitatea Iolcloric vie, cu ajutorul unei
temeinice cercetri stiintiIice.
Realitatea Iolcloric vie, mbinat cu cercetarea stiintiIic temeinic poate oIeri
obiceiurilor transpuse pe scen sau realizate ca maniIestri culturale organizate
nu numai autenticitate, ci si valoare artistic.
CARTEA OBICEIURILOR Cartea si autorul
Publicarea, n 1976, a crtii Obiceiuri traditionale romnesti consacra si instala o
mutatie n cercetarea culturii populare din planul etnograIiei n cel al
antropologiei. Cartea nsemna pentru proIesorul Mihai Pop, la cei 69 de ani de
atunci, o sintez a activittii sale de cercetare, prin care punea n relatie orizontul
teoretic lingvistic cu care antropologia si sustinea, la acel moment, demersul, cu
o munc de teren de cteva decenii. Aparitia acestei crti a reprezentat nu numai
o prob esential a unei cariere stiintiIice, ci si promovarea unei alte directii,
integratoare, n studiul culturii traditionale romnesti.
Existenta unei crti ns poate Ii evaluat si dintr-o perspectiv mai larg, aceea
a contextului cultural si politic n care a evoluat; din acest punct de vedere, ea
poate angaja semniIicatii si dincolo de continutul ei. Cartea lui Mihai Pop este
semnul unei activitti de ,rezistent" intelectual pentru c, ntr-o perioad n
care activismul, comenzile ideologice, amatorismul actionau si intimidau,
ncercnd s se inIiltreze si s controleze si spatiul academic, o astIel de carte
apra academismul, un academism sincronizat, conectat la pulsul exterior. Pe de
alt parte, este o carte care vorbeste n alti termeni dect cei traditionali despre
identitate, atrgnd atentia asupra alteri-ttii, chiar n interiorul aceleiasi culturi,
nuantnd-o, cci demersul lui Mihai Pop vizeaz ntelegerea diIerentei culturale
subtile si a dinamismului cultural n conditiile n care satul este altceva dect
orasul, datina altceva dect spectacolul etc.
n cercetarea romneasc Mihai Pop ilustreaz cariera stiintiIic de anvergur, care
depseste limitele
regionale,
PostIat
217
cucerind noi teritorii. Nu este vorba att de teritoriile cantitative, ct de cele
calitative. Mihai Pop este protagonistul unei cariere ,deschise", o adevrat
platIorm cu cel putin dou puncte de iesire: unul spre interior, cellalt spre
exterior. Punctul de plecare al acestei cariere este o specializare temeinic,
riguroas, n domeniul Iilologiei. La nceputul secolului, n 1909, n
deschiderea cursului de literatur de la Facultatea de Litere, Ovid Densusianu
sustinea introducerea cercetrii Iolclorului n cmpul de competente al
Iilologului: ,Folcloristilor de mne sntem n drept s le cerem alt pregtire.
Pentru a si-
0 nsusi, vor trebui s se Iormeze la scoala vreunei stiinte care s~i deprind
cu metode riguroase. Si care poate Ii aceast stiint, dac nu Iilologia, cu care
Iolclorul are attea puncte de contact si care-i poate arta mai mult dect
oricare alta calea sntoas pe care s se ndrumeze. Spre a asigura o mai bun
pregtire celor care vor voi s se consacre Iolclorului va trebui chiar s se dea
acestuia un loc n nvtmntul universitar - si s sperm c nu va ntrzia prea
mult pn ce catedre speciale de Iolclor vor Iigura alturi de cele de
Iilologie."1
Coordonatele carierei lui Mihai Pop sunt, pe de o parte, studiile specializate, la
Facultatea de Litere si FilozoIie a Universittii din Bucuresti, apoi la
Universittile din Praga, Varsovia, Cracovia si Bonn, dialogul cu personalitti
emblematice n cercetarea etnologic si lingvistic european (M. Murko, P.
Bogatyrev, I. Horak, R. Jakobson), dar si n cea a culturii populare romnesti
(Ovid Densusianu, Dumitru Caracostea) si, pe de alt parte, intrarea n alt spatiu
de comunicare dect cel al Iormrii, posibilitatea si sansa accesului la un spatiu
de ntlnire ,la vrI" n care este posibil perceperea celorlalti si, n Ielul acesta,
o mai bun percepere a ta nsuti. Reperele carierei lui Mihai Pop se pot
identiIica si n ,rolurile" pe care le-a detinut n viata etnologic international:
presedinte al Societtii Internationale de Etnologie si Folclor, membru n
International Society Ior Folk-Narrative Research si Center Ior Advanced Study
in
1 O. Densusianu, Vieata pstoreasc n poezia noastr popular, Bucuresti,
Editura pentru Literatur, 1966, pp. 54-55.
218
Obiceiuri traditionale romnesti
Behavioural Science (StandIord), n Comisia de Folclor a Comitetului
International de Slavistic, n Consiliul International de Folclor de pe lng
UNESCO, n Comitetul Executiv al Asociatiei Internationale de Studii
Semiotice si lista este partial, rostul ei neIiind acela de a Iixa n memorie titluri
si Iunctii, ci de a permite reprezentarea anvergurii pe care a avut-o cariera
proIesorului Pop. Accentul special pus aici are n vedere un eIect de insistent
necesar pentru ntelegerea unui anumit tip de mobilitate si chiar de deplasare pe
care l presupune o carier modern, ntr-un sens mult mai apropiat de
semniIicatia originar a termenului.
Aceste calitti snt direct proportionale cu alt conditie a carierei moderne:
comunicarea nu att n sIera inIormatiei, ct n sIera schimbului ,reIlexiv" pe
care ea l presupune, n sIera relatiilor interpersonale stabilite si exersate ntr-un
context de excelent. Studii recente aduc n prim plan acest aspect ,comunitar"2
al comunicrii.
Prin Mihai Pop cercetarea Iolcloric si etnologic romneasc a cstigat drept de
reprezentabilitate si, n
acelasi timp, s-a sincronizat cu cea european si american, putnd iesi n lume cu
dublul cstig de a se
exprima, dar, n acelasi timp, de a Ii prezent la procesul devenirii unei stiinte.
ProIesorul Mihai Pop a jucat si rolul unui coagulator al Iolcloristicii si etnologiei
romnesti prin
modelarea cercetrii n dou din dimensiunile ei: cea institutional, prin
initiativele n organizarea
Institutului de Cercetri Folclorice si Etnologice3, si n substanta ei, proIesorul
Iiind prezent printr-o
laborioas ubicuitate n toate zonele de interes ale cercetrii de specialitate.
Ives Winkin n La nouvelle communication, Paris, Editions de Seuil, 1981, pp. 22-
26 se reIer la
ntelesul special pe care l are comunicarea, de Ienomen social si cultural, pe care
,primul sens al
cuvntului l red Ioarte precis, att n Irancez, ct si n englez: punerea n
comun, participarea, comuniunea".
3 V. articolul lui Dumitru Pop, ,ProIesorul Mihai Pop si rolul su n evolutia
cercetrii institutionalizate a Iolclorului romnesc", n Scoala Mihai Pop, editie
ngrijit de Gheorghe Deaconu si Ioan St. Lazr, Rmnicu Vlcea, Centrul
Judetean de Conservare si valoriIicare a traditiei creatiei populare, 1997, pp.37-
42.
PostIat Opera
219
Despre Mihai Pop se poate spune c nu a avut timpul si egoismul de a-si
organiza si edita opera. Evenimentul mplinirii vrstei de 90 de ani (n 1997) i-a
mobilizat pe cei care i-au Iost studenti si colaboratori pentru a aduna si publica
opera proIesorului, ca o necesar recuperare. S-au strns dou volume
substantiale care cuprind aparitiile n periodice4. De Iapt, ntre cantitatea
scrierilor lui Mihai Pop si amprenta remarcabil a personalittii sale de-a lungul
a cel putin o jumtate de secol se instaleaz o disproportie. ProIesorul nu a scris
putin, dar prezenta sa n viata etnologic si Iolcloristic, coplesitoare,
modelatoare, probnd o impresionant vocatie si energie de comunicare, pune
ntr-o ierarhie special opera scris si actiunea prin care s-a exprimat
cercettorul. Actiunea este impresionant si domin, pentru c ea a recurs n
mod consecvent si eIicient la limbajul actelor. Dovezile ei sunt de dou tipuri:
unele n ordine obiectiv, putnd Ii enumerate si analizate, altele n ordine
subiectiv, cu eIect ineIabil, mai greu de msurat, si aici este vorba despre
,cercul" pe care Mihai Pop 1-a creat n jurul su, constant, durabil, continund
s existe chiar dup ce proIesorul s-a retras n spatiul casei sale din strada
Caragea-Vod. Acest cerc continu s existe pentru c centrul lui nu a Iost doar
unul de autoritate Iormal, ci unul alimentat de o substant uman deosebit.
Despre toate acestea au depus mrturie cei care l-au cunoscut, au colaborat sau
au nvtat cu proIesorul5, Iiecare glas spunnd altceva, dar toate punctnd
explicatia ,cercului", exprimat cel mai plastic de Silviu Angelescu: ,n cultura
noastr, scoala etnologic, sau eIectul Mihai Pop, este principala mrturie n
legtur cu Iorta
4 Mihai Pop, Folclor romnesc, editie ngrijit de Nicolae Constantinescu si
Alexandru Dobre, Bucuresti, Editura ,Grai si suIlet - Cultura National", 1998.
5 n Revista de EtnograIie si Folclor, 42,1-2/1995, sub genericul ,Mihai Pop la
90 de ani", semneaz articole Sabina Ispas, Dumitru Pop, Ilie Moise, Sanda
Larionescu, Ion Seuleanu, Olga Felea- Aravantinou, Kiki Skagen Munshi,
Nicolae Constantinescu, Al. Dobre, Irina Nicolau.
220 Obiceiuri traditionale romnesti
unei personalitti. Recunoastem aici, nu mai este nevoie s o spun, gheara
leului"6.
Din mrturiile celor care l-au ntlnit, imaginea proIesorului se deseneaz n linii
Ierme, pe cteva constante: unele se reIer la statura cercettorului
(modernitatea demersului de gndire si a discursului, inIormatia bine actualizat,
vocatia novatoare si nceptoare), altele privesc personalitatea (dinamismul si
disponibiltatea suIleteasc, generozitate, toleranta seniorial). Si astzi prezenta
proIesorului este activ, numai c putini dintre studentii care au n anul I
surpriza disciplinei cultur popular sau Iolclor literar stiu c Ielul n care le
studiaz datoreaz mult lui Mihai Pop. Desi pozitia de centru al cercetrii
etnologice romnesti i-ar Ii permis proIesorului s-si concentreze activitatea
asupra propriei opere, actiunea sa a mizat pe eIectele comunicrii orale,
circularea ideilor si diIuzarea lor prin dialog in actu instalnd un spatiu
comunitar care continu s lucreze si dup ce maestrul a obosit putin, cum
nsusi mrturiseste, acum, cnd competitia are alt obiectiv, acela de a atinge suta,
binenteles, a anilor.
Cuvntul scoal a Iost invocat deseori n legtur cu numele proIesorului Pop n
mai multe sensuri. Mihai Pop este cel care a modelat o scoal de etnologie
romneasc, oIerindu-i repere, surse de inIormatie, metode, institutionaliznd-o.
Dar este vorba si de o scoal Mihai Pop, o institutie neoIicial nc, dar
recunoscut, pe care cei care au stat n preajma proIesorului si-au propus s-o
consacre printr-un program de ,pedagogie cultural"7.
O teorie a obiceiurilor
ntr-o bibliograIie a obiceiurilor romnesti cartea lui Mihai Pop reprezint un
reper din mai multe motive. n
-. .' romneasc", n
13
Iormate
identiIica la *j dat si misvunea rolul lor de Iixator. ai r n nism activ
n A''A ro "i PAvtor de ortme"
Deaconu si
Ioan St. Lazr, Rmnicu Vlcea, 1997.
222 Obiceiuri traditionale romnesti
Perspectiva social asupra obiceiurilor aduce n cmpul de interes al etnologiei
sistemul de nrudire.
Cele trei posibile repere ale legturilor dintre oameni n interiorul comunittilor
traditionale romnesti, consangvinitatea, aIinitatea si nsia, se comunic n
rolurile pe care le detine individul n viata grupului, iar aceste roluri sunt
gramaticalizate prin comportri socializate sau ritualizate. Unul din cadrele de
maniIestare ale acestor comportri sunt obiceiurile. Cunoasterea repertoriului de
comportamente, dar si a dinamismului lui este o conditie a ntelegerii corecte a
mesajelor comunicate de sistemul de obiceiuri.
Ceea ce d ns crtii lui Mihai Pop valoarea unei teorii a obiceiurilor este
abordarea lor din perspectiva teoriei comunicrii si a teoriei lingvistice: ,Dar n
raport cu regulile si normele care organizeaz relatiile omului cu natura si
relatiile interumane, intersociale, obiceiurile snt acte de comunicare cu limbaj
propriu, un limbaj activ n care, pe lng cantitatea de inIormatie comunicat,
cantitatea de actiune este mult mai mare dect n orice act de limbaj verbal" 10.
Termenul de limbaj activ stabileste statutul particular pe care l au obiceiurile n
sistemul actelor de comunicare, prin corelarea unei cantitti de inIormatie
comunicat cu o cantitate de actiune expresiv, nentmpltoare, codiIicat.
Precizarea impune o perspectiv eliberat de inertiile culturii scripturale, iesirea
textului din avanscena comunicrii, pe care i-a ncredintat-o actiunea de
recuperare a literaturii populare promovat de pasoptisti. Lexicul cultural are
surse complexe, limbajul lingvistic este doar una dintre ele si absolutizarea sau
privilegierea lui poate nseamn o receptare incomplet sau deIormat. Notiunea
de limbaj iese de sub tutela lingvisticii prin identiIicarea nu numai a altor
limbaje n aIara celui lingvistic - muzical, coregraIic, gestuai, mimic, ci si a
limbajelor specializate, ca cel al miturilor, riturilor, ceremonialelor,
comportamentelor etc. Participarea limbajelor la constituirea mesajului implic
pluralitate de planuri contextuale si, n consecint, poliIunctionalitate.
Sincretismul io Ibid,
PostIat
223
actelor de cultur este deci contextual si Iunctional. Modul n care Iunctioneaz
sincretismul constituie un alt accent pus cu atentie de Mihai Pop n discursul
su: exist o ierarhie care se instituie ntre contexte, respectiv Iunctii, dar aceast
ierarhie este dublu mobil, deoarece ea se schimb n diIeritele secvente ale
actului Iolcloric, dar modiIicrile pot aprea si n timp. Ierarhia Iunctioneaz n
virtutea opozitiei dominant/subiacent, exist deci planuri si Iunctii dominante,
exist deci planuri si Iunctii subiacente. n timp, se pot produce ns translatri
dintr-o categorie ntr-alta, dominantul putnd deveni subiacent si invers. Aceast
translatare nu are un singur sens, pentru c ierarhia poate reveni la conIiguratia
anterioar. Fenomenul subtil al mutatiei Iunctionale este pus de Mihai Pop n
termenii continuittii, nu ai rupturii: schimbarea de ierarhii nu nseamn golire
de sens, pierdere a Iunctionalittii. ntelegerea acestei realitti este n msur s
stabileasc un culoar ntre zonele de Irontier ale diIeritelor nivele de cultur,
suspendnd opozitiile dintre ele.
Mihai Pop propune receptarea obiceiurilor ca semne, ca discurs activ, ca
simultaneitate nu numai de limbaje, ci si de Iunctii, valoriIicnd teoria lingvistic
structuralist, ntr-o perioad n care lingvistica si tria gloria de stiint pilot.
Abordarea obiceiurilor din perspectiv cultural determin considerarea lor ca
acte de comunicare cultural, n cadrul lor producndu-se un raport de schimb
complex ntre parteneri. n termeni de teoria comunicrii, Mihai Pop pune
problema mesajelor pe care le reprezint obiceiurile, atrgnd atentia asupra
codurilor care stau la baza lor, asupra planurilor la care trebuie raportate pentru a
Ii desciIrate corect. DesciIrarea corect a unui act cultural de acest tip este n
direct legtur cu posibilitatea de comunicare ntre diIeritele niveluri ale
aceleiasi culturi, respectiv ntre apartintorul culturii moderne si cel al culturii
traditionale.
Studiul lui Mihai Pop era, de Iapt, o ncercare de stvilire a distorsiunilor care
interveneau n asa-zisa valoriIicare a
224
Obiceiuri traditionale romnesti
Iolclorului pe care miza regimul totalitar pentru a-si ,agrementa" politica. De
altIel, chiar n Introducerea care preced studiul, Mihai Pop Ioloseste termenul
punndu-1 n ghilimele: ,Obiceiurile merit deci atentia pe care le-o acord omul
contemporan. Pentru ca aceast atentie s-si capete ns sensul deplin,
obiceiurile traditionale se cer cunoscute. Se cer cunoscute mai cu seam atunci
cnd, n Iormele maniIestrilor Iolclorice contemporane organizate, ncercm s
le valoriIicm" 11.
n Iata actiunii de monopolizare a Iolclorului n scopuri ideologice, cartea lui
Mihai Pop a reprezentat un gest de protectie; pentru c nu i-ar Ii stat n putint s
mpiedice ,valoriIicarea" lui abuziv si programatic, a ncercat s oIere un ghid
de cunoastere, dar si o ,gramatic" a obiceiurilor, ca s
mpiedice mcar ,desIigurarea" lor. Cartea sa a Iost conceput cu un rost practic
imediat si declarat: ,S ajute si pe cei care, n conditii noi, perIormeaz obiceiul
spontan sau organizat, si pe cei care recepteaz aceste per-Iormri, nu numai s
nteleag just obiceiul spectacol, ci si s contribuie la perIormri ct mai
izbutite"12.
n cercetarea Iolcloric romneasc nu a lipsit inIormatia de teren, nc de la
sIrsitul secolului al XlX- lea materialul cules si Iixat n circuitul tiprit de S. FI.
Marian, de exemplu, Iiind impresionant, att prin cantitate si varietate, ct si prin
rigoarea descrierii. Dar acumularea de inIormatie nu era secundat de o sintez
clariIicatoare, prin care s se poat corela un material nregistrat ntr-o zon a trii
acum un secol cu altul nregistrat n alt zon acum 50 sau 20 de ani. Studiul lui
Mihai Pop porneste de la premisa caracterului sis-temic al obiceiurilor, punctnd
nc din Introducere miza demonstrrii lui: ,... vom ncerca s prezentm
obiceiurile ntr-o viziune unitar n care numai deIicientele discursului lingvistic
Iac poate ca, prezentate n suit, s Iie mai greu de sesizat sistemul, structura lor
unitar, ansamblul. ntr-o viziune n care datele concrete snt n legtur cu Iiecare
obicei
11 Ibid, p. 9.
12 Ibid, p. 11.
PostIat
225
n parte, iar descrierea nu are menirea dect de a prezenta suIiciente date
inIormationale pentru a putea ptrunde pn la sens. Expunerea sintagmatic este
deci menit s usureze sesizarea paradigmelor si ntelegerea semniIicatiei Iiecrui
obicei luat ca semn si schimbrile de semniIicatie care au intervenit n lungul
proces de evolutie a lor"13.
Cercetarea romneasc trebuia s ias din Iaza etnograIic, descriptiv, pentru a
intra ntr-un proces de ordonare, de ,gramaticalizare", necesar n ntelegerea
speciIicului cultural al societtii traditionale. In cartea lui Mihai Pop apare o
replic interesant dat temerii general valabile cu privire la ,pierderea"
traditiilor, a obiceiurilor, a ordinii, n general, pe care se sprijinea comunitatea
traditional. Cercettorul nuanteaz relatia obiceiului cu ,inovatia", explicnd c
asa-zisa disparitie a obiceiurilor este, de Iapt, un proces de resemantizare care
poate genera, uneori, aparitia unor obiceiuri noi: ,Aceste expresii active ale ale
spiritului uman, care dintotdeauna au transIormat entropia n noi valori culturale,
care au marcat momentele importante ale vietii si muncii omului si care l-au
ajutat s depseasc, nu numai la nivel de grup, ci si la nivel individual situatiile
liminale, nu dispar ca modalitate creatoare de cultur, ca sistem, ci doar se
transIorm si se regenereaz"14.
Pozitia lui Mihai Pop de mediator al opozitiilor ntr-o perspectiv etnologic
modern este marcat si de punerea n relatie a satului cu orasul: cele dou spatii
se intersecteaz si zona lor de intersectie trebuie studiat, nu respins, ca Ienomen
rezidual. Din acest punct de vedere, obiceiurile se pot regsi n trei variante: n
Iorme si rosturi traditionale, adeseori cu potentarea caracterului ceremonial, n
Iorme si rosturi noi, prin desIsurarea lor ca mari srbtori populare, ,insigne ale
mndriei locale", sau prin introducerea lor n scenariul unui spectacol.
Ptrunderea ,consumului" n societatea rural si
13 Ibid., pp. 9-10.
14 Ibid., p. 10.
226
Obiceiuri traditionale romnesti
schimbrile intervenite n compozitia social a orasului pun cele dou spatii
culturale ntr-o relatie special. Obiceiurile pot reprezenta o zon de convergent,
mai ales prin componenta lor ceremonial si spectacular. Dar trecerea unui
obicei n spectacol este o operatie subtil, care presupune dou conditii, pe de o
parte, o cunoastere proIund a obiceiurilor traditionale ca semne ntr-un sistem de
semniIicare complex, pe de alt parte, o bun cunoastere a tehnicilor pe care le
presupune arta spectacolului: ,Intre lectura spectacolelor traditionale si rescrierea
lor se stabileste un raport n care cei care opereaz aceast lectur trebuie s
cunoasc att codul si lexicul traditional, ct si codul si lexicul spectacolelor"15.
Desi au trecut 23 de ani de la prima aparitie a acestei crti, ea nu-si dezminte
actualitatea. Multe din portile pe care le deschide studiul lui Mihai Pop conduc
ctre teritorii care-si asteapt exploratorii. In Cartea obiceiurilor mai snt nc
multe de scris.
Rodica
Zne15 Ibid.,
p. 213.
147,153, 154,
156,157,159,
176,
180,181,182
,188,214
colectivitate
steasc:
108, 135
consangvinit
ate: 22, 24,
223 context:
10, 11, 13,
15-20, 22,
34,
36, 37, 41,
47,198, 202,
204, 205,
215, 217,
222, 224
cumtru/:
148,149,151
,176
cumetrie:
143, 147,
149,
151,152,
159
datin: 26,
33, 35, 77,
83, 84, 112,
141,142, 153,
162, 174,
178, 192,
199, 200,
217
deritualizare
: 17, 207
desacralizar
e: 17
endogamie:
23-26
Iamilie: 23-
31, 38, 41,
51, 58, 59,
61,
64, 69, 75,
82, 83,
108,128,
140-
142,146,151
,153,156,15
8,159,
162, 170,
172,173-175,
177,179,
180,
181,188,189,
192,193, 211,
214, 222
Iamilie
nuclear: 22
Ienomene
regresive:
18 Iunctie:
9, 15-23, 36,
44, 60, 66,
8082,
95,115,
129,135,
144-146,
149,177,185,
197,199, 201,
204,
INDICE
Indice de
termeni
Teoria
obiceiurilor
acte de
comunicare:
8, 9, 13, 37,
205,223,224
acte magice:
40
acte
proIilactice:
146,179
acte de
propitiere:
146
acte rituale:
9,30, 36, 37,
42, 50, 56
78, 143, 156,
157, 207
aIinitate: 22,
24
analiz
structural :
15, 20
arhetip: 18
balansare: 8,
9, 31, 222
caracter
augurah 50,
207
categorie:
14, 18, 20,
23, 24, 27,
29, 40, 48,
52, 54,58,
60, 67, 69,
75, 84, 96,
140, 152,
154, 155,
156,
158,178,191
,198, 200,
224
categorie de
vrst:
128,158
categorie
proIesional
: 67
categorie
social: 67,
82,141, 145
categorie
tematic: 54
ceat:35, 46,
47, 48, 49,
50. 74, 76
77, 81, 88,
89, 90, 93,
103, 105,
106,111-
113,115,
118,128,130
, 140, 142,
153-155,
182
ceremonial:
14,17,18,
26-31, 33,
36, 37, 42,
47, 48, 49,
51, 54, 58
70, 74, 79,
82, 91,
93,100,113,
118.125,126
, 129-
133,137,142
-
207, 208, 211,
219, 222, 223,
224 144,147-
151,153,154,1
56-160
,
Iunctie
dominant:
16,19, 224
163-166,171,
172,174-
182,184-
Iunctie
discret: 16
186,1 89-
192,1
94,
196,1
99.
207,
208,
211,
213-
216,
224,
227
cerem
onie:
9, 23,
27,
29,
33,
36
38,
43,
50,
83,11
8,143
,147,
158,
205,
211
colect
ivitat
e: 28,
31,
34-
36,
38
40,
45,
75,
79-
81,10
0,102
, 103,
123.1
24,12
7,
128,14
1,142,1
45-
Hi
Iunctie
maniIes
t: 16
Iunctie
social:
205,
206,
222 37,
Iunctie
subiace
nt: 16,
224
Iunctie
utilitar
: 16, 17
grup:
10, 14,
17, 18,
23, 24,
26, 28,
39, 35,
36, 49,
66,
80,100,
121.123
,
141,172
,177,
182,184
,186,
223, 22
6
228
Obiceiuri
traditionale
romnesti
gru
p
soci
al:
14,
16,
17,
22,
25,
26,
28,
141
,15
8,1
99
gru
p de
vIrs
I:1
8,
28,
29,
31
hot
are:
25,
60,
62,
108
,11
3,
128
,
214
nc
uscr
ire:
141
,15
9
joc:
19,
20,
28,
40,
42,
45-
47,
50,
52,
118
,
125
,
126
,13
5,1
36,
143
,14
4,
147
,14
9,1
52-
154
,15
8,1
59,
162
,
163
,
176
,
177
,
178
,
180
,
196
,
202
204
-
207
,20
9,2
11,
214
rit
agr
ar.
57,
75,
87,
88,
103
,12
3,
126
,
129
rit
de
divi
nati
e:
207
60,7
2,
82,
84,
86-
90,9
5,
97,
98,
100
-
103
,10
6,
108
,
109
,
111
-
113
me
dica
tie-
em
piri
c:
148
me
diu
soci
al:
142
,14
5,1
53
mit:
9,1
4,
17,
18,
23,
31,
62,
64,
66,
73,
91,
187
,20
5,2
06,
207
mut
atii
Iun
ctio
nale
:
13,
16-
20,
207
,
224
nas/
:
22,
24,
27,
30,
124
,14
7-
149
,
151
,15
3,1
59,
166
,17
1-
177
nsi
e:
22,
27,
141
,
223
nea
m:
8,
22-
32,
69,
79,
118
,14
4,
147
,
156
,15
7,1
62,
166
,17
6,1
79,
rit
de
Ierti
litat
e:
91,
105
,11
2
rit
de
initi
ere:
60,
63,
66,
115
,
153
,
154
rit
de
inv
oca
re a
ploi
i:
127
rit
de
proI
ilax
ie/p
roIi
lact
ic.
115
,
175
rit
spe
ctac
ol:
37,
95
rit
de
trec
ere:
24,
29,
143
,
144
,
147
,
148
,15
3,1
54,
158
,16
3,1
82
rit
de
vin
dec
are:
114
-
116
ritu
al:
17,
18,
23,
37,
49,
51,
52,
61,
81,
83,
91,
94,
124
,12
6,1
28,
132
,
135,
138,
139,
143,
147,
148,
155
-
187,
188,
190,
192,
195,
196,
201,
211,
222
nun/
:
147
obice
i: 7-
11,
13-
15,
17,
19,
20,
22,
23,
25,
26-
41,
43,
45-
49,
52,
54,
56-
58,
63,
68,
72,7
7,79,
81,
82,
85-
88,
90,
91,
93,
94,
99,
100,
102-
113,11
5,116,
119,12
0,121,
123,
*.J
At
---*-
*,
**.i-
1 *.
. V-
TA
AiAA
}
-*.AA
*At
126-
130,
132-
137,1
39,
141
obicei
agrar.
42, 79
obicei
calend
aristic
: 41,
42
obicei
ciclic
: 119
obice
i de
Anul
Nou:
42,
46,
47,
50,
51,5
3,77,
86,8
9,98,
105,
110
1
5
7
,
1
6
2
,
1
7
9
,
1
8
5
,
1
8
6
,
1
9
5
,
2
0
7
2
0
9
,
2
1
3
,
2
1
4
s
c
h
i
m
b
u
r
i

m
a
t
r
i
m
o
n
i
a
l
e
:

2
2
,

2
8
,

2
9
,

3
1
,
3
2
s
e
c
v
e
n
t

:
3
3
,
6
4
,
1
3
3
,
1
4
3
,
1
5
7
,
1
6
3
,
1
7
2
,
1
7
7
,
1
7
9
,
1
8
2
,
1
9
0
,
1
9
5
,

2
1
~

2
2
4
s
e
m
n:
10
,1
3,
14
,1
5,
16
,1
9,
20
,
31
,
A
A.
At
37
,4
1,
56
,5
8,
60
,7
5,
13
9,
14
4,
1
5
3
,
1
7
4
,
1
7
5
,
1
7
9
,
1
8
1
,
1
8
2
,
2
0
0
,
2
0
4
,
2
0
7
,
2
1
0
simbol
: 19,
37, 42,
51, 52,
55, 56,
58-
60,70,
81,83,
90,106
, 135,
151,16
2,171,
184,18
9,190,
21
0
ob
ic
ei
de
pri
m
v
ar
:
39
,
42
,
99
ob
ic
ei
ne
le
ga
t
de
da
te
Iix
e:
11
9,
12
8
pr
act
ic
/i:
14
,
34
,
35
,
38
,
39
,
53
,
60
,
79
,8
4,
91
,9
3,
94
,1
02
,1
06
,1
32
,
13
9,
14
2,
14
4,
14
7,
17
8-
18
1,
19
9,
20
6
pr
op
iti
er
e:
49
,
50
,
88
,1
46
,
14
7,
16
3,
16
4,
20
7,
20
9
rel
ati
i
m
atr
im
on
ial
e:
24
,
28
,1
32
rit
:
14
,
17
,
18
,
31
,
33
,
26
-
39
,
43
,
50
,
52
,
54
,
57
,
60
,
62
,
66
,
82
-
84
,
87
,
se
ns
au
gu
r
al:
11
9
sis
te
m:
8-
10
,
13
-
16
,
19
,
20
,
22
-
25
,
27
-
29
,3
1,
32
,4
0,
52
,5
9,
62
,7
4,
79
,8
3,
12
3,
12
8,
14
0,
15
1,
19
7,
19
9,
20
3,
20
4,
20
6,
21
0,
21
1
sis
te
m
de
co
m
un
ica
re:
19
sis
te
m
de
nr
ud
ire
:
22
sis
te
m
al
ob
ice
iur
ilo
r.
22
,
29
,
33
,
14
0,
15
6
sis
te
m
se
ma
nti
c
14
sp
ect
ac
ol:
7,
11,
37
,
48
,
50
,
84
,
95
,
11
2,1
17,
11
8,1
44,
15
6,1
58,
17
4
,
197-199,
201, 202,
207-216
91,93
, 95,
99,10
2,105
,106,
116,
Indice
229
structur:
9,10,13,15,
20, 22, 23,
vecintate: 28,
120.128,129,1
41, 26, 28, 31,
32, 36, 38,40,
54, 66, 158,18
169, 81-83,157,198,
204, 205 structur
categorial: 20
subgrup de vrst:
155
vecini: 30,
52,
79,120,
124,147,
179,189,1
90Obiceiu
ri
traditional
e
romnesti
aducerea
bradului
la casa
miresei:
160
A
l
e
s
u
l
:

1
0
7

A
l
i
m
o
r
i
:

1
0
2

A
r
i
e
t
u
k

1
0
7
brbieritu
l
ginerelui:
160,163
brbunc:
104
Bourita:
84
brad: 17,
71,
90,106,1
25,159-
162,
165,171,
174,182-
186,192
Bradul
(Cntecul
bradului):
182, 183,
186, 187
brezate:
84, 85,8?
5112 127
Buhai:
46, 47,
83, 86,
89, 90,
91, 96,
207
buzdugan
: 65,
106,129-
131, 134
Caloianul
: 123, 125
Clus.
47,109,110
,112-
119,128,
154, 155,
200, 212
Cluserii:
46
cstorie:
24, 25, 28,
60, 64, 65,
70,
74,132,143
,156-
159,163-
165,
178
chemarea
la nunt:
160
Cntecul
cel mare:
182, 190
Cntecul
cununii:
131,133,13
5-137
cntece de
stea: 46,
58 cslegi:
47, 66, 77,
99,100-
102
Colcria:
159, 167
colcerii:
160
Colciune:
151
colind/e:
48-84,
89,105,106
,120,
126,128,13
3,136,138,
151,162,
185, 207,
208, 211
colinda cea
mare: 48
colinde
cosmogoni
ce: 51, 73
colinde cu
teme
legendare
sau
230
Obiceiuri
traditionale
romnesti
Hodite:
102 hora
miresei:
160 lene:
132,
124,126
apocriIe:
58
colinde de
cstorie:
66, 70
colinde de
ceat: 46,
49, 50
colinde de
copii: 46,
49, 50
colinde de
doliu: 51
colinde de
Iete: 78
colinde de
nstrinare
: 60
colinde de
logodn:
60, 69, 70
colinde de
nunt: 69
colinde de
pitri: 46,
54 colinde
de price:
73, 74
colinda
gospodaru
lui: 48, 75
colinda
nchinat
Iericirii
casnice:
59
colinda
la
Iereastr:
48
colinda
la us:
48
colinde
proIesion
ale: 60,
80
colinda
propriu-
zis: 46,
49-51
colinde
religioas
e: 53, 82
colinda
de zurit
I de zori:
54, 56,
57
colindat:
46-52,
54, 55,
57, 72,
7477,81-
83
comnd/a
re: 182
Craiul:
104
Craiul-
Nou:
104,105
Cucii:
103
cumetrie-
A 41,
149,
151,159
cunun:
29, 75,
78, 82,
85,110,1
19, 129-
133,136,
138,139,
149,153,
163,165,
169
cununie:
17, 29,
30, 36,
160, 172,
173, 174
darurile:
160
descolind
at: 11
Drgaica:
119,128
Iedelesul:
160, 16
3iertciunea I ile miresei: 160, 171173
Irozi: 86, 89 ncrcatul zestrei: 160 ncurarea cailor. 46, 60, 66, 74
Inmormntare: 18, 35, 36, 74, 88, 106, 124-127, 140-142, 144, 153,
179-184,186-188,190-195 nmormntare-nunt: 181 nmormntare propriu-zis:
179 jocul bradului:
160, 171 jocurile cu msti:. 18, 46, 50, 85-88,
93, 97,103,104,175,194,195,
208 jocurile de Anul Nou: 18, 19, 47,
84, 86-88,11)3, 208, 209 jocuri de ppusi: 46 jocurile de priveghi: 181, 182
jocuri dramatice: 95, 97, 98,113 jocurile mimice: 83, 84, 87, 88 Jocul
miresei: 30,117 Junii: 105, 106 Lsatul Secului: 100, 102104 logodn: 29, 60,
70, 99, 158, 159,
170
luarea betelei: 160 masa mare:160, 164, 175, 176 mosit: 149 nunt: 17, 22, 26,
29, 30, 35, 36, 38
52, 54, 58, 64, 67-70, 75-78, 84,
93, 98,130,132,140-142, 147,
148,151,155,157-160,162,163,
165,166,170-175,177, 178, 184,
185,212
Nunta cooperativei: 132 obiceiuri dup nunt: 159 obiceiuri de sIrsit de
secerat: 119 obiceiuri n legtur cu nasterea:
143,146,147,152 Papaluga: 1\9,120,122 Paparud/e: 107,119, 120-123
Presimi: 42,103 plecarea la cununie: 160 plnsul miresei: 172 Plugar.
39,104,105, 106, 200
Plugusor. 46, 47, 50, 55, 74, 75, 77, 83-85, 88, 89, 91, 93, 94, 96,105,
138,148,149, 152,207
poman: 75,124, 125,188
punerea betelei: 160,165
punerea salbei: 160
rstimpul pn la nasterea primului
copil: 158
ReIenele: 100, 102
ruperea turtei: 152
Ruptul sterpelor. 107
Srbtoarea de la sIrsitul seceratului: 139
Sptmna Nebunilor. 104
Scaloian: 119, 123-127
Smbra oilor. 107,108, 200
Sngeorz: 107,108,121,125 iSnmedru: 107 ISnzienele: 119
steag. 29, 113-116, 132, 155,163
Strigarea peste sat: 39,103,104
Sarivari: 154
tierea motului: 152
teatru popular. 83, 84, 86, 89, 95-98
testament: 64, 144,179
Tnjaua: 104, 200
toiag. 59, 60,106, 195
toiag (luminare): 181,188
Turca: 18, 46, 50, 77, 84-88,106, 120, 127,138
vdrritul: 160, 173
Vergel: 100,102
versuri: 194
Vicleim: 46, 58, 89
Zilele Dochiei: 104
zorile!zuritul: 46
zorile (la nunt): 160,177
Zorile (Cntecul zorilor): 182,186, 187,189
CUPRINS NOT ASUPRA EDITIEI.......... 5
INTRODUCERE
OBICEIURILE, ACTE DE COMUNICARE. CONTEXTUL LOR
SOCIO-CULTURAL... 13 RELATIA DINTRE SISTEMUL DE
NRUDIRE SI SISTEMUL OBICEIURILOR....................................22
IN ATENTIA librarilor si vnztorilor cu amnuntul
Contravaloarea timbrului literar
se depune n contul Uniunii Scriitorilor din Romnia
nr. 45101032, deschis la BCR, Filiala Sector 1, Bucuresti.
Tehnoredactor: NICOLAE SERBANESCU Tehnoredactare computerizat
NICUSOR CIOBANU
1 "PE,
Tiprit la
Atelierele TipograIice METROPOL
555 363