UNIVERSITATEA VASILE ALECSANDRI

DIN BACU
FACULTATEA DE TIINE ALE MICRII,
SPORTULUI I SNTII
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE I
MOTRICITATE SPECIAL
DEFINITIE
Guta este o forma de artrita
caracterizata prin episoade dureroase
secundare inflamatiei articulatiilor.

Boala este caracterizata prin durere, edem,
roseata si caldura locala (inflamatie) precum si prin impotenta functionala a
articulatiei.

Fara tratamentul corespunzator, guta este o boala care prezinta recurente
(acutizari) frecvente care pot cauza leziuni severe ale articulatiilor, tendoanelor
sau a altor tesuturi. Guta este o boala mai frecventa in randul populatiei de sex
masculin.


Cauza principala a gutei este hiperuricemia (excesul de acid uric in sange).
Hiperuricemia este deseori asimptomatica si nu cauzeaza complicatii,
majoritatea persoanelor cu nivel crescut sanguin al acidului uric nu dezvolta
niciodata guta.
Nu este cunoscuta cauza exacta a hiperuricemiei, insa s-au idendificat recent
diferiti factori heredo-colaterali (genetici) incriminati in aparitia acesteia.
Cand nivelul acidului uric are valori foarte mari, acesta poate forma cristale
de urat care se depun apoi la nivelul articulatiior.



Cauza principala a gutei este concentratia mare a acidului uric sanguin
Urmatorii factori sunt considerati de risc in aparitia bolii,
sexul masculin
istoria familiala pozitiva pentru guta
obezitatea
consumul moderat - excesiv de alcool
dieta alimentara bogata in carne sau
produse alimentare de origine marina
tratamentul cronic cu diuretice
utilizarea cronica a aspirinei
episoade frecvente de deshidratare
boli intercurente sau boli
infectioase acute
intoxicatia cu plumb (saturnism),
cel mai adesea accidental
diete cu continut caloric foarte mic
(cure)
leziuni articulare sau periarticulare
Boala propriu zisa apare dupa ani de zile in care cristalele de acid uric se
depun la nivelul articulatiilor si tesuturilor invecinate.
Guta prezinta urmatoarele simptome:
- cresterea temperaturii locale, durere, edem si sensibilitate crescuta la nivelul
articulatiei (de obicei articulatia degetului mare de la picior, denumit si
haluce).
- durere nocturna intensa, uneori pacientul nu suporta nici atingerea articulatiei
cu cearceaful
- disconfort care se intensifica pe parcursul noptii, ca apoi sa cedeze in intensitate
pe parcursul urmatoarelor 2-7 zile
- prurit tegumentar si exfolierea pielii aparuta dupa remitarea atacului de guta
Alte simptome, pot sa includa:
- culoare rosie-vinetie a tegumentului in regiunea articulatiei afectate,
asemanatoare unei infectii tegumentare locale
- febra
- limitarea miscarilor normale a articulatiei (redoare)
Simptomele pot recidiva (reaparea) dupa o boala intercurenta sau dupa
o interventie chirurgicala , unele persoane nu prezinta atacuri recurente de guta,
dar pot dezvolta o forma cronica a bolii.
Guta cronica este o forma mai putin dureroasa care apare la adulti si
este deseori confundata cu alte forme de artrita primele simptome ale gutei pot fi
nodulii (tofii gutosi), cu localizare la nivelul mainilor, coatelor sau urechilor.
Acesti noduli nu sunt insa caracteristici atacului de guta.

Exista 4 stadii evolutive a bolii:
Stadiul 1: hiperuricemia asimptomatica
- niveluri serice crescute de acid uric, dar fara simptome clinice caracteristice
gutei
- hiperuricemia (nivel crescut de acid uric seric), poate sa ramana asimptomatica
permanent, simptomele caracteristice gutei fiind absente pe tot parcursul vietii.
- cristalele de acid uric incep sa se acumuleze la nivelul lichidului articular, de
obicei la nivelul unei articulatii (articulatia degetului mare de la picior). Apare de
asemenea un raspuns inflamator generalizat al organismului
- atacul gutos
- degetul mare de la picior este locul de electie al atacului de guta, dar acesta
poate aparea si la nivelul altor articulatii, precum incheietura mainii, a
genunchilor sau a degetelor
- intre 10-25% dintre persoanele cu guta, dezvolta litiaza renala (pietre la rinichi)
- intre 10-40% dintre persoanle cu guta si care au si litiaza renala secundara
hiperuciduriei, prezinta o colica renala inaintea atacului propriu zis de guta
- odata cu terminarea atacului gutos, simptomele articulare se remit in decurs de
cateva zile, dar pot reaparea pana la un interval de 2 ani de la atacul initial.

Stadiul 3: intervalul gutos asimptomatic
In marea majoritate a cazurilor, pacientii cu guta care au suferit
un atac initial, au sanse mari sa devolte recurente la un anumit interval
de timp.
- intervalul dintre atacurile recurente de guta este deseori asimptomatic
- persoanele care prezinta atacuri frecvente, care s-au inmultit in ultima
perioada, prezinta de asemenea si intensificarea simptomelor articulare,
care devin mult mai severe si dureaza de asemenea mai mult.

Stadiul 4: guta tofica cronica.

-durere nocturna intensa
-redoare la nivelul articulatiei genunchiului
- culoare rosie-vinetie a tegumentului in regiunea articulatiei(inflamatie)
-Atacurile gutoase sunt frecvente


Boala s-a manifestat cu primul atac gutos in urma cu 2 ani, acidul uric s-a
depus pe parcursul anilor
litiaza renala (pietre la rinichi)
Obezitate
Singura metoda prin care se obtine diagnosticul de certitudine in guta, este aspiratia
de lichid articular (artrocenteza), test care poate identifica cristalele de acid uric de la acest
nivel
Urmatoarele investigatii sunt utile pentru stabilirea diagnosticului de guta:
- istoricul medical si examenul clinic general
- teste care pot masura nivelul
acidului uric seric
- teste care pot masura nivelul
acidului uric in urina

Pozitia pacientului in culcat dorsal cu membrele inferioare in extensie si cu
genunchii apropiati ,se examineaza articulatia genunchiului, acesta prezinta
inflamatie si discomfort la atingere. statica, precum si modificari de volum:
tulburi de statica si volum. In asezat la marginea patului pacientul prezinta
redoare articulara in flexie. Forta musculara
la nivelul membrului
scazuta( F 3) , pacientul este sedentar,
obez si isi protejeaza articulatia afectata
(nu merge cu piciorul afectat)

Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si
caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului de guta, se
recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul,
naproxenul sau indometacinul. Este recomandata evitarea
aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile
acidului uric si poate agrava simptomele.
- colchicina
- corticosteroizi
- ACTH


Obiective:
a. Combaterea durerii si inflamatiei;
b. Recuperarea si mentinerea mobilitatii si stabilitatii articulare;
c. Cresterea si mentinerea fortei si rezistentei musculare.
Mijloace generale:
- masaj local si partial cu manevre circulare de efleuraj cu efectcalmant,
relaxant;
- gimnastica medicala;
- execrcitii analitice si sintetice urmarind influentarea generala a
organismului;
- mobilizari passive, pasivo-actve si active la nivelul articlatiilor degetelor
si pumnului, coatelor si umarului, gleznei, genunchiului si soldului;
- exercitii cu obiecte portative usoare;
- gimantsica abdominala;
- jocuri sportive in special cele cu mingea;
Mijloace specifice

a.Combaterea durerii si inflamatiei:
Este necesara in special in puseul acut al bolii utilizandu-se diferite
mijloace kinetice cum ar fi:
posturari si imobilizari,
Tot in stadiul acut utilizam:
contractile izometrice pentru coservarea fortei musculare
Pe masura ce puseul acut cedeaza putem initia:
mobilizari passive, respectandu-se pragul dureros,
tehnici hold-relax,
mobilizari pasivo-active si autopasive
b. Recuperarea si mentinerea mobilitatii si stabilitatii
articulare:

Hidrokinetoterapie (in bazine cu apa calda) pentru realizarea acestui obiectiv
mai ales in perioada intercritica a gutei.
- Apa poate fi imogatita cu diverse plante medicinale si aromatice in scop
terapeutice
- Masajul este un foarte bun
adjuvant al tratamentului kinetic
si este indicat ca masajul sa
preceada sedinta de kinetoterapia.
c. Mentinerea sau cresterea fortei si
rezistentei musculare:
Acest obiectiv se poate realize cu ajutorul urmatoarelor mijloace
kinetice:
mobilizari activo-pasive
active libere
active cu rezistenta

In perioada acuta se pot utilize numai contractii izometrice pe diverse
unghiuri de alungire musculara
In perioada intercritica se evita eforturile mari (astfel evitam aparitia
hiperuricemiei
A. Refacerea mobilitatii flexiei
a. Prin adoptarea unor posturi:
Ex. - aezat ghemuit (genunchiul flectat), cat permite mobilitatea
genunchiului,cu mainile n sprijin la bara
Ex. - DV, subiectul prinde glezna cu mana i tine gamba n flexie.

b. Prin mobilizari pasive:
Ex. - pacient n seznd, terapeutul face priz pe 1/3 distala a coapsei i
gambei, executand flexia.
Ex. - DV, kinetoterapeutul fixeaz coapsa pe mas , face priza pe
gamba distal i se executa flexia.
c. Prin mobilizari autopasive:
Ex. - pacientul n seznd sau DV , presarea pe faa anterioara a
gambei cu gamba opusa.
Ex. - poziie patrupeda, se las ezutul spre taloane fornd flexia
genunchiului.
d. Prin micri active:
Ex. - pacientul n eznd, flecteaz i ntinde genunchiul
(idem DV)
Ex. - din ortostatism genuflexiuni.
A.2. Reeducarea extensiei
a. Prin adoptarea unor posturi (reducerea flexumului):
Ex. - DD cu un sul la nivelul gleznei.
Ex. - DD cu gheata de traciune pe picior, se tracioneaz
continuu n ax.
b. Prin mobilizri pasive:
Ex. - DV cu coapsa fixat la mas prin priza terapeutului,
cealalt priz, pe gamb distal, execut extensia. Pentru
extensie complet se aeaz o pern sub coaps.

c. Prin miscari autopasive:
Ex. - DV cu coapsa fixata, gamba si piciorul
contralateral mping spre exterior membrul inferior
afectat.
B. Refacerea fortei musculare
Exerciiile i metodele se aleg n functie de gradul de for
restant. Pentru FM = 0 - 3 tehnicile de facilitare FNP
sunt cele mai importante
B.1. Tonifierea musculaturii extensoare
Extensorul principal al genunchiului = cvadricepsul.
Accesor al extensiei = tensorul fasciei lata.
a. Exerciii globale:
Ex. - pacientul n DD => tripla extensie: MI afectat pleac de la
poziia de tripl flexie ,terapeutul se opune la extensia piciorului
(flexie plantar), apoi la extensia genunchiului, care se executa
concomitent cu extensia CF = solicitare disto-proximal.
Ex. - pacient n DD: asistentul face priz pe faa anterioara a
coapsei distal i pe gamb distal; pacientul ncearca flexia CF
(blocata de terapeut) i execut n continuare extensia gambei
contra rezistenei opuse de terapeut = solicitare de tip proximo-
distal.

C. Refacerea stabilitii, micrii controlate i abilitii
C.1. Obinerea stabilitii pasive
Este asigurat de 3 elemente:
a. Aparatul capsuloligamentar:

b. Forma suprafeelor articulare
c. Axele anatomice femurotibiale
Semnul clinic de laxitate = pierderea controlului reciproc
rotaie extern-valg i/sau rotaie intern-var.

C.4. Exercitii pentru controlul muscular si abilitate
exercitii integrative stabilitate si miscare.
a. Pentru flexie-extensie
Ex. - pacientul n poziie ,,pe genunchi (olduri extinse), cu braele ncruciate pe
piept i gleznele fixate la mas printr-o ching. La nivelul sacrului i
interscapular se aplic o presiune de mpingere a trunchiului nainte, subiectul
opunndu-se => activarea ntregului lan extensor posterior (trunchi-old),
ischiogambierii iau punct fix pe gamb pentru a contrcra tendinta de extensie
a genunchiului, blocnd astfel bazinul. Invers, la mpingerea trunchiului spre
spate (oldurile rmn extinse), genunchii se vor flecta dar pacientul se opune
marind forta extensorilor genunchiului.
Ex.- pe bicicleta ergonomic peda
Ex.- pe placa prevzut cu rot
Ex.- pe planeta basculant.
Ex.- n piscin, utiliznd flotoare sau palete prins

Rezultate
inflamatia si durerea
au disparut
pacientul are un mers
stabil
forta musculara
normala
mobilitate functionala
Pentru prevenirea atacurilor recurente, sunt recomandate urmatoarele:
- scaderea in greutate (in cazul pacientilor cu guta, supraponderali) si mentinerea
unei greutati normale. Este utila in acest scop adoptarea unei diete
hipolipemiante (cu putine grasimi). Cu toate acestea, o dieta cu un continut
caloric mic, poate creste concentratia acidului uric in sange si poate declansa un
eventual atac de guta.
- evitarea consumului de alcool, pentru ca acesta inhiba eliminarea renala a
acidului uric, facilitand astfel acumularea acestuia la nivelul organismului. Berea,
care are un continut ridicat in purine, poate fi considerata mai nociva decat alte
tipuri de alcool.
- evitarea dietelor bogate in carne si a dietelor cu produse marine (alimente
bogate in purine), care pot creste concentratia acidului uric in sange
- administrarea anumitor medicamente poate scadea eliminarea renala a acidului
uric cu facilitatea acumularii acestuia la nivelul organismului. Acestea includ
medicatia diuretica (care elimina excesul de apa si sare de la nivelul
organismului), adimistrarea de niacin sau aspirina. Este important ca orice
pacient cu guta sa consulte un specialist inaintea
utilizarii unor tratamente medicamentoase complementare
- exercitiul fizic regulat si evitarea sedentarismului.


Bibliografie

http://www.scribd.com/doc/29732545/Curs-de-Reumatologie
http://www.sfatulmedicului.ro/Guta/guta_1662