ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FABBV AN II
'O11111 11O'111O1
11C11 'O1T11
Seminar 1
Profesor Virgil DAMIAN
Anul universitar 2011-2012
Tema 1: Preliminarii matematice
1 Notiunea de functie
Denitia functiei
Def. 1.1 Fie si 1 doua mul timi. Daca ecarui element al mul timii facem
sa-i corespunda unul si numai unul, din mul timea 1, spunem ca am denit
o functie pe cu valori n 1 sau o aplicatie a lui n 1 (sau, nca, o
transformare a lui n 1). Notam acest fapt prin ) : 1.
Dac a elementului a i corespunde prin functia ) elementul / 1,
spunem c a / este imaginea lui a prin functia ) sau c a / este transformatul lui a
prin functia ).
Fie ) : 1 o functie. O variabil a r a domeniului de denitie se numeste
variabila independenta a functiei ) sau argument al functiei ).
Functii surjective, injective si bijective
Fie ) : 1 o functie.
Def. 1.2 Func tia ) se nume ste surjectiva daca pentru \/ 1, a astfel
nct / = ) (a).
Echivalent, dac a multimea valorilor lui ) este egal a cu multimea n care )
ia valori, adic a ) () = 1, spunem c a functia ) este surjectiva sau c a ) este o
aplica tie a lui pe 1.
Recunoastere grac a: Orice paralel a la axa Oj intersecteaz a gracul functiei
(surjective) cel putin o dat a.
Def. 1.3 Se spune ca func tia ) este injectiva daca n puncte diferite ia valori
diferite:
\r
1
, r
2
astfel nct r
1
,= r
2
== ) (r
1
) ,= ) (r
2
) .
1
Remember 1.4 La capitolul Logic a matematic a a fost studiata echivalen ta
[j == ] == [ == j] .
Observatia anterioar a argumenteaz a denitia echivalent a a functiilor injec-
tive: func tia ) este injectiva daca
) (r
1
) = ) (r
2
) == r
1
= r
2
.
Recunoastere grac a: Orice paralel a la axa Or intersecteaz a gracul functiei
(injective) cel mult o dat a.
Def. 1.5 Func tia ) se nume ste bijectiva daca
este o aplica tie injectiva a lui pe 1.
O operatie prin care se obtin functii noi plecnd de la functii date este
operatia de compunere a functiilor: dac a sunt considerate functiile ) si q ca n
situatia de mai jos

f
1
g
C,
atunci corespondenta
r q () (r)) C
deneste o nou a aplicatie a lui n C, notat a q ) si numit a func tia compusa
a lui q cu ):
(q )) (r) = q () (r)) , pentru r .
Inversa unei functii
Fie ) : 1 o aplicatie bijectiv a. Aceasta nseamn a c a orice element /
din 1 este imaginea prin ) a unui element a din si numai a unuia. n acest
fel, putem stabili o corespondent a / a de la 1 la , anume:
ec arui / 1 i corespunde acel element unic a pentru care
/ = ) (a).
Aceast a corespondent a deneste o aplicatie a lui 1 n , numit a func tia
inversa a lui ) si notat a )
1
. Asadar, )
1
: 1 si
)
1
(/) = a == / = ) (a) .
Functia invers a )
1
este, de asemenea, o bijectie si inversa ei este ). Com-
punnd cele dou a functii ) si )
1
, obtinem:
)
1
) = Id
E
si ) )
1
= Id
F
.
Functii monotone
2
Fie R si ) : R o functie (real a de variabil a real a).
Spunem c a functia ) este crescatoare pe o multime
0
, dac a oricare ar
punctele r
1
< r
2
din
0
, avem ) (r
1
) _ ) (r
2
).
Spunem c a functia ) este strict crescatoare pe o multime
0
, dac a
oricare ar punctele r
1
< r
2
din
0
, avem ) (r
1
) < ) (r
2
).
Spunem c a functia ) este descrescatoare pe o multime
0
, dac a oricare
ar punctele r
1
< r
2
din
0
, avem ) (r
1
) _ ) (r
2
).
Spunem c a functia ) este strict descrescatoare pe o multime
0
, dac a
oricare ar punctele r
1
< r
2
din
0
, avem ) (r
1
) ) (r
2
).
Functiile cresc atoare si functiile descresc atoare se numesc functii monotone.
Functiile strict cresc atoare si functiile strict descresc atoare se numesc functii
strict monotone. Evident, orice functie strict monoton a este monoton a (dar nu
si reciproc).
Functiile constante sunt n acelasi timp cresc atoare si descresc atoare (si sunt
singurele cu aceast a proprietate).
Prop. 1.6 (a) Func tiile strict monotone sunt injective;
(b) O func tie strict monotona si surjectiva ) : 1 este bijectiva, deci
are inversa )
1
: 1 ;
(c) Daca ) este strict crescatoare, atunci si )
1
este strict crescatoare, iar
daca ) este strict descrescatoare, atunci si )
1
este strict descrescatoare.
(d) Gracele func tiilor ) si )
1
sunt simetrice fa ta de prima bisectoare.
Partea I
Algebr a liniar a
2 Sisteme liniare
Fie un sistem de : ecuatii liniare cu : necunoscute r
1
, ..., r
n
:
_

_
a
11
r
1
+a
12
r
2
+... +a
1n
r
n
= /
1
a
21
r
1
+a
22
r
2
+... +a
2n
r
n
= /
2
..................................
a
m1
r
1
+a
m2
r
2
+... +a
mn
r
n
= /
m
. (2.1)
Matricea = (a
ij
)
1im
1jn
se numeste matricea sistemului, iar matricea

e
=
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
/
1
a
21
a
22
. . . a
2n
/
2
. . . . . . . . . . . . . . .
a
m1
a
m2
. . . a
mn
/
m
_
_
_
_
se numeste matricea extinsa.
3
Def. 2.1 Sistemul (2.1) se nume ste compatibil daca exista cel pu tin o solu tie
a sa. Sistemul (2.1) se nume ste nedeterminat daca are mai mult de o solu tie
(de fapt, o innitate de solu tii) si determinat daca solu tia sa este unica.
Teorema 2.2 (Kronecker-Cappelli) Sistemul (2.1) este compatibil daca si
numai daca ra:q = ra:q
e
.
Remember 2.3 Sa admitem ca sistemul (2.1) este compatibil. Atunci el este
nedeterminat daca si numai daca ra:q < :.
Def. 2.4 Sistemul (2.1) se nume ste omogen daca /
1
= ... = /
m
= 0.
Teorema 2.5 Sistemul liniar si omogen admite solu tii nenule daca si numai
daca ra:q < :.
Remember 2.6 Fie : = :. Sistemul liniar si omogen admite solu tii nenule
daca si numai daca det = 0.
Un sistem omogen care are numarul de ecua tii strict mai mic dect numarul
necunoscutelor admite solu tii nenule.
S a presupunem, acum, c a : = :. Atunci, matricea sistemului (2.1) va
p atratic a, /
n
(R). S a presupunem, n continuare, c a ra:q = r < : si
c a, f ar a a restrnge generalitatea,
1 =
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1;r1
a
1;r
a
21
a
22
a
2;r1
a
2;r

a
r1
a
r2
a
r;r1
a
r;r
_
_
_
_
/
r
(R)
este matricea coecientilor necunoscutelor principale
A
P
=
_
_
_
_
r
1
r
2

r
r
_
_
_
_
/
r;1
(R) .
S a not am cu
o =
_
_
_
_
a
1;r+1
a
1;r+2
a
1n
a
2;r+1
a
2;r+2
a
2n

a
r;r+1
a
r;r+2
a
r;n
_
_
_
_
/
r;nr
(R) ,
respectiv,
A
S
=
_
_
_
_
r
r+1
r
r+2

r
n
_
_
_
_
/
nr;1
(R) si 1
t
=
_
_
_
_
/
1
/
2

/
r
_
_
_
_
/
r;1
(R) .
4
Teorema 2.7 Solu tiile sistemului (2.1) sunt acelea si cu solu tiile sistemului
1A
P
+oA
S
= 1
t
.
Cum matricea 1 este inversabil a, solutia sistemului (2.1) se scrie
A
P
= 1
1
1
t
1
1
oA
S
.
Cteva complet ari
Reamintim c a dac a , 1 /
n
(R), atunci are loc relatia
det ( 1) = det det 1.
Not am cu
t
transpusa matricei , adic a matricea care se obtine din
nlocuind liniile cu coloanele. Are loc relatia (1)
t
= 1
t

t
.
Ca o consecint a, rezult a c a dac a este inversabil a, atuunci (
t
)
1
=
_

1
_
t
.
Matricea /
n
(R) se numeste simetrica dac a
t
= (sau, echivalent,
a
ij
= a
ji
, pentru orice i, ,, presupun and = (a
ij
)
1i;jn
). Reamintim, aici, c a
dac a matricea este simetric a, atunci si inversa ei este, de asemenea, simetric a.
3 Valori si vectori proprii
3.1 Polinomul caracteristic al unei matrice
Fie /
n
(R).
Def. 3.1 Polinomul 1
A
(`) = det (`1
n
) se nume ste polinomul caracter-
istic al matricei , iar ecua tia 1
A
(`) = 0 se nume ste ecuatia caracteristica
a matricei .
Teorema 3.2 Polinomul caracteristic are expresia
1
A
(`) = (1)
n
_
`
n
c
1
`
n1
+c
2
`
n2
... + (1)
n
c
n
_
,
unde c
i
, i 1, 2, ..., : reprezinta suma minorilor principali de ordinul i ai
matricei .
Minorii principali sunt acei minori ai matricei a c aror diagonal a principal a se supra-
pune peste diagonala principal a a matricei.
3.2 Teorema Cayley-Hamilton si aplicatii
Def. 3.3 Daca /
n
(R), atunci denim
1 () = a
m

m
+a
m1

m1
+... +a
1
+a
0
1
n
,
unde
k
= ...
. .
k factori
. 1 () se nume ste polinom de matrice.
5
Teorema 3.4 (Cayley-Hamilton) Daca /
n
(R) si 1
A
este polinomul
sau caracteristic, atunci 1
A
() = 0 (0 este matricea nula).
Aplicatie: Dac a /
n
(R) este inversabil a si 1
A
(`) = a
n

n
+a
n1

n1
+
... +a
1
` +a
0
atunci

1
=
1
a
0
_
a
n

n1
+a
n1

n2
+... +a
1
1
n
_
.
Se observ a c a dac a matricea este inversabil a, atunci a
0
,= 0, deoarece a
0
=
det .
3.3 Valori si vectori proprii pentru matrici
Fie /
n
(R), A /
n;1
(R) nenul a si `
0
|, unde | R, C.
Def. 3.5 Daca A = `
0
A, atunci A se nume ste vector propriu pentru ma-
tricea , iar `
0
se nume ste valoare proprie pentru matricea .
Valorile proprii ale lui sunt r ad acinile ecuatiei caracteristice 1
A
(`) = 0,
unde 1
A
(`) = det (`1
n
) este polinomul caracteristic al matricei . Ordinul
de multiplicitate al valorii proprii `
0
, ca r ad acin a a polinomului caracteristic,
se numeste multiplicitatea algebrica a lui `
0
si se noteaz a :
a
(`
0
). Num arul
:
g
(`
0
) = : ra:q (`
0
1
n
) se numeste multiplicitatea geometrica a lui `
0
Are loc inegalitatea
1 _ :
g
(`
0
) _ :
a
(`
0
) .
Matricile , 1 /
n
(R) se numesc asemenea dac a exist a C /
n
(R),
inversabil a, astfel nct 1 = C
1
C. Dou a matrici asemenea au acelasi
polinom caracteristic.
Fie /
n
(R) o matrice simetric a, adic a =
t
. Atunci toate valorile
proprii ale lui sunt reale.
Def. 3.6 Fie 1 = (d
ij
)
1i;jn
/
n
(R). 1 se nume ste diagonala daca
d
ij
= 0, pentru i ,= ,.
Def. 3.7 O matrice /
n
(R) se nume ste diagonalizabila daca este aseme-
nea cu o matrice diagonala (adica exista 1 /
n
(R) diagonala si C /
n
(R)
inversabila astfel nct = C 1 C
1
).
Teorema 3.8 Urmatoarele arma tii sunt echivalente:
(a) Matricea este diagonalizabila;
(b) Exista o matrice inversabila ale carei coloane sa e vectorii proprii ai
lui ;
(c) :
a
(`) = :
g
(`), oricare ar ` o valoare proprie a lui .
Astfel, = C 1 C
1
, unde 1 este matrice diagonala, daca si numai daca
coloanele lui C sunt vectorii proprii ai lui si pe diagonala lui 1 se aa valorile
proprii ale lui , ecare valoare proprie ` gasindu-se de :
a
(`) ori.
6
Utiliz ari:
Ecuatii diferentiale (e.g., Metoda valorilor proprii n determinarea solutiei
generale a sistemelor de ecuatii diferentiale liniare);
Descompunerea (diagonalizarea) matricilor (Econometrie, Modele macro-
economice);
Analiza componentelor principale.
Partea II
Analiza real a
Echipamentele contemporane de calcul permit studii riguroase ale unor fenomene
complexe. Modelarea corect a a acestora presupune o bun a preg atire n domeniul
analizei matematice.
4 Cazul functiilor reale de o variabila real a
Vor recapitulate, n cele ce urmeaz a, notiunile fundamentale ale analizei
matematice pentru cazul functiilor ) : R R. Acestea sunt strict necesare
n parcurgerea si ntelegerea conceptelor specice disciplinei Modelare.
4.1 Denitia continuitatii unei functii
Fie _ R un interval al axei reale si ) : R o functie.
Def. 4.1 Se spune ca func tia ) : R este continua ntr-un punct r
0

daca ) are limita n r
0
si daca aceasta limita este egala cu ) (r
0
):
lim
xx0
) (r) = ) (r
0
) .
Teorema 4.2 Func tia ) este continua n punctul r
0
daca si numai daca
pentru orice sir r
n
r
0
de puncte din , avem ) (r
n
) ) (r
0
).
Teorema 4.3 Func tia ) este continua n punctul r
0
daca si numai daca
duce vecinata ti n vecinata ti, adica
) este continua n r
0
daca \r 1
x0
= ) (r) 1
f(x0)
.
Def. 4.4 Se spune ca func tia ) : R este continua pe multimea (inter-
valul) daca este continua n ecare punct din .
Teorema 4.5 Daca ) este o func tie continua pe un interval , atunci mul timea
valorilor ) () este, de asemenea, un interval.
7
Corolarul 4.6 Daca ) este o func tie continua pe un interval si daca ia valori
de semne contrare n doua puncte a < / din , atunci ) ia valoarea 0 cel pu tin
ntr-un punct cuprins ntre a si /.
Corolarul 4.7 Daca ) este o func tie continua pe un interval si nu se an-
uleaza pe intervalul , atunci ) pastreaza acela si semn pe .
4.2 Denitia derivatei unei functii
Def. 4.8 Se spune ca func tia ) : R este derivabila n punctul r
0
daca
limita
lim
xx0
) (r) ) (r
0
)
r r
0
exista si este nita. Limita nsa si se nume ste derivata functiei ) n punctul
r
0
si se noteaza )
t
(r
0
).
Se obisnuieste, de asemenea, s a se noteze derivata )
t
(r
0
) cu 1) (r
0
) sau
df(x0)
dx
.
Derivata )
t
(r
0
) este limita raportului
f(x)f(x0)
xx0
dintre cresterea functiei si
cresterea argumentului, cnd cresterea argumentului tinde c atre 0.
Dac a functia ) are derivat a n punctul r
0
, gracul s au admite tangent a n
punctul corespunz ator '
0
(r
0
, ) (r
0
)), anume: dac a derivata este nit a, coe-
cientul unghiular al tangentei este egal cu )
t
(r
0
), iar dac a derivata este innit a,
tangenta este paralel a cu axa Oj.
Teorema 4.9 Orice func tie derivabila ntr-un punct este continua n acest punct.
Def. 4.10 Se spune ca o func tie ) : R este derivabila pe o multime
daca este derivabila n orice punct din .
Dac a ec arui punct r facem s a-i corespund a num arul )
t
(r), se obtine
o functie denit a pe , care se noteaz a )
t
(sau 1), sau
df
dx
) si care se numeste
func tia derivata a functiei ) (sau, mai simplu, derivata lui )).
Derivatele unor functii elementare
Functia Derivata
) (r) = c 0
) (r) = r 1
) (r) = [r[
]x]
x
) (r) = r

cr
1
) (r) =
m
_
r
1 1
m
m
_
x
m1
) (r) = sinr cos r
) (r) = cos r sinr
) (r) = lnr
1
x
) (r) = log
a
r
1
x ln a
1
n punctul 0 functia radical nu este derivabil a, dar are derivata +1.
8
Derivate de ordin superior
Fie ) : R o functie derivabil a. Derivata sa, )
t
, este, de asemenea, o
functie denit a pe , deci se poate pune problema derivabilit atii sale.
Def. 4.11 Se spune ca func tia ) este derivabila de doua ori ntr-un punct
r
0
, daca )
t
este derivabila n r
0
. Derivata lui )
t
n r
0
se nume ste derivata
de ordinul doi a lui ) n r
0
si se noteaza )
tt
(r
0
):
)
tt
(r
0
) = lim
xx0
)
t
(r) )
t
(r
0
)
r r
0
.
Se obisnuieste, de asemenea, s a se noteze derivata de ordinul doi a lui ) n
r
0
prin 1
2
) (r
0
) sau
d
2
f(x0)
dx
2
.
n general, derivata de ordinul : (: natural) se deneste ca ind derivata
derivatei de ordin : 1 si se noteaz a )
(n)
sau 1
(n)
):
)
(n)
=
_
)
(n1)
_
t
sau 1
n
) = 1
_
1
n1
)
_
.
4.3 Operatii cu functii derivabile
n acest paragraf, se va ar ata c a, dac a se aplic a functiilor derivabile ), q :
R operatiile algebrice, se obtin tot functii derivabile.
Teorema 4.12 Daca func tiile ) si q sunt derivabile, atunci suma (diferen ta)
lor ) q este o func tie derivabila si
() q)
t
= )
t
q
t
.
Teorema 4.13 Daca func tiile ) si q sunt derivabile, atunci produsul lor ) q
este o func tie derivabila si
() q)
t
= )
t
q +) q
t
.
Prin inductie complet a, se arat a c a produsul )
1
)
2
...)
n
a : functii derivabile
este , de asemenea, o functie derivabil a si
()
1
)
2
... )
n
)
t
= )
t
1
)
2
... )
n
+)
1
)
t
2
... )
n
+... +)
1
)
2
... )
t
n
.
Teorema 4.14 Daca func tia ) este derivabila, iar c este o constanta, atunci
func tia c ) este derivabila si
(c ))
t
= c )
t
.
Teorema 4.15 Daca func tiile ) si q sunt derivabile, atunci func tia
f
g
este
derivabila n toate punctele n care este denita (n care numitorul nu se an-
uleaza) si
_
)
q
_
t
=
)
t
q ) q
t
q
2
.
9
Fie

f
1
g
C
dou a functii si e / = q ) : C functia compus a:
/(r) = q () (r)) , r .
Teorema 4.16 Daca func tiile ) si q sunt derivabile, atunci func tia compusa
/ = q ) este derivabila si
(q ))
t
= (q
t
)) )
t
.
Se demonstreaz a c a, pentru trei functii

f
1
g
C
h
1,
functia compus a n = / q ) : 1 este derivabil a si
(/ q ))
t
= (/
t
q )) (q
t
)) )
t
.
4.4 Diferentiala unei functii
Fie ) o functie derivabil a pe un interval si r
0
un punct din ; e )
t
derivata
lui ) n punctul r
0
:
)
t
(r
0
) = lim
xx0
) (r) ) (r
0
)
r r
0
.
Dac a se noteaz a
c(r) = )
t
(r
0
)
) (r) ) (r
0
)
r r
0
(r ,= r
0
),
atunci
) (r) ) (r
0
)
r r
0
= )
t
(r
0
) c(r) (r ,= r
0
)
si
lim
xx0
c(r) = )
t
(r
0
) lim
xx0
) (r) ) (r
0
)
r r
0
= 0.
Deoarece lim
xx0
c(r) = 0, rezult a c a pentru valori ale lui r sucient de apropiate
de r
0
se poate realiza ca c(r) s a e ct de mic dorim; deci, pentru astfel de
valor ale lui r, raportul
f(x)f(x0)
xx0
este aproximativ egal cu )
t
(r
0
):
lim
xx0
) (r) ) (r
0
)
r r
0
- )
t
(r
0
) .
Asadar,
) (r) ) (r
0
) - )
t
(r
0
) (r r
0
) .
10
Dac a se noteaz a rr
0
= /, atunci r = r
0
+/; relatia precedent a se scrie astfel:
) (r
0
+/) ) (r
0
) - )
t
(r
0
) /
si exprim a faptul c a, pentru cresteri / sucient de mici ale argumentului, de la
r
0
la r
0
+ /, cresterea corespunz atoare ) (r
0
+/) ) (r
0
) a functiei poate
aproximat a cu produsul )
t
(r
0
) /. Evident, cu ct cresterea / este mai mic a, cu
att )
t
(r
0
) / este mai apropiat de ) (r
0
+/) ) (r
0
), deci eroarea comis a n
aproximatie este cu att mai mic a.
Def. 4.17 Func tia )
t
(r
0
) / (cu argumentul /) se nume ste diferentiala functiei
) n punctul r
0
si se noteaza d) (r
0
):
d) (r
0
) = )
t
(r
0
) /.
Diferentiala functiei ) ntr-un punct oarecare r se scrie
d) (r) = )
t
(r) /.
Diferen tiala d (r) func tiei identice ,(r) = r este egal a cu cresterea / (justicati!)
a argumentului. n loc de d (r) se obisnuieste s a se scrie, mai simplu, dr :
dr = /.
n loc de diferen tiala func tiei identice, dr se numeste, mai simplu, diferen tiala
argumentului sau varia tia innitezimala a argumentului. Rezult a, asadar,
d) (r) = )
t
(r) dr.
F acnd raportul dintre diferentiala lui ) si diferentiala argumentului, se obtine
d) (r)
dr
=
)
t
(r) /
/
= )
t
(r) .
Reguli de diferentiere
Din ecare regul a de derivare se obtine o regul a de diferentiere, nlocuind
derivata unei functii cu diferentiala sa:
1. d () q) = d) dq;
2. d () q) = q d) +) dq;
3. d (c )) = c d);
4. d
_
f
g
_
=
gdffdg
g
2
;
5. d [q ())] = (q
t
)) d).
Dac a ) este de : ori diferentiabil a ntr-un punct r , atunci
d
n
) (r) = )
(n)
(r) (dr)
n
.
De exemplu, pentru : = 2, d
2
) (r) = d (d) (r)) = d ()
t
(r) dr) = )
tt
(r) (dr)
2
.
11
4.5 Studiul functiilor cu ajutorul derivatelor
4.5.1 Puncte de extrem ale unei functii
Fie ) o functie denit a pe un interval al axei reale.
Def. 4.18 Se spune ca un punct r
+
este un punct de maxim (local) al
func tiei ) daca exista o vecinatate \ 1
x
n care func tia are valori mai mici
dect n r
+
:
) (r) _ ) (r
+
) pentru orice r \ .
Def. 4.19 Se spune ca un punct r
+
este un punct de minim (local) al
func tiei ) daca exista o vecinatate \ 1
x
n care func tia are valori mai mici
dect n r
+
:
) (r
+
) _ ) (r) pentru orice r \.
Teorema 4.20 (Fermat) O func tie ) derivabila pe un interval are derivata
nula n orice punct de extrem din interiorul intervalului.
Teorema 4.21 Daca o func tie are derivata nula pe un interval, atunci ea este
constanta pe acel interval.
Teorema 4.22 Fie ) o func tie derivabila pe un interval .
Daca derivata )
t
este strict pozitiva pe , atunci func tia ) este strict cresca-
toare pe .
Daca derivata )
t
este strict negativa pe , atunci func tia ) este strict de-
screscatoare pe .
4.5.2 Rolul derivatei a doua n studiul functiilor
Fie ) : R o functie derivabil a si e
0
un interval din . Fie G
0
portiunea din gracul functiei ), corespunz atoare intervalului
0
:
G
0
= (r, ) (r)) : r
0
.
Se spune ca func tia ) este convexa pe intervalul
0
daca tangenta n orice
punct al gracului G
0
se aa sub acest grac.
Se spune ca func tia ) este concava pe intervalul
0
daca tangenta n orice
punct al gracului G
0
se aa deasupra acestui grac.
Dac a derivata a doua )
tt
este strict pozitiv a (+) pe intervalul
0
,
atunci functia ) este convex a pe
0
.
Dac a derivata a doua )
tt
este strict negativ a () pe intervalul
0
,
atunci functia ) este concav a pe
0
.
Intervale de convexitate si de concavitate
Fie ) : R o functie derivabil a de dou a ori. Avem urm atoarele dou a
propriet ati:
12
1. Dac a derivata a doua )
tt
nu se anuleaz a pe un interval
0
,
atunci )
tt
p astreaz a acelasi semn pe
0
.
2. Dac a derivata a doua )
tt
este strict pozitiv a (+) pe un interval

0
, atunci functia ) este convex a pe
0
.
3. Dac a derivata a doua )
tt
este strict negativ a () pe un interval

0
, atunci functia ) este concav a pe
0
.
Algoritm pentru determinarea intervalelor de convexitate si con-
cavitate ale functiei ):
1. Se calculeaz a derivata a doua, )
tt
;
2. Se rezolv a ecuatia )
tt
(r) = 0;
3. Cu ajutorul r ad acinilor derivatei a doua se determin a intervalele
pe care derivata a doua p astreaz a acelasi semn;
4. Dup a cum semnul derivatei a doua este + sau , se stabileste
dac a functia este convex a sau concav a pe aceste intervale.
Punctele de extrem
Studiind semnul derivatei nti de o parte si de alta a unui punct de extrem,
putem stabili dac a acesta este un punct de maxim sau de minim. Uneori putem
stabili aceeasi concluzie studiind semnul derivatei a doua numai n punctul de
extrem. Este, astfel, valabil a urm atoarea propozitie:
Prop. 4.23 Fie ) : R o func tie derivabila de doua ori si e r
0
un punct
de extrem n interorul unui interval
0
.
Daca )
tt
(r
0
) 0, atunci r
0
este punct de minim.
Daca )
tt
(r
0
) < 0, atunci r
0
este punct de maxim.
5 Cazul functiilor de mai multe variabile reale
5.1 Derivate partiale si diferentiale de ordin I
Def. 5.1 Fie _ R
n
. Punctul 1 (r
1
, r
2
, ..., r
n
) R
n
se nume ste punct inte-
rior al lui daca exista o vecinatate a sa \ 1
P
, con tinuta n .
Fie ) : 1 _ R
2
R o functie de dou a variabile reale si 1 (r
0
, j
0
) un punct
interior multimii 1.
13
Def. 5.2 Func tia ) se nume ste continua n 1 (r
0
, j
0
) 1 daca
lim
(x;y)(x0;y0)
) (r, j) = ) (r
0
, j
0
) .
Def. 5.3 Func tia ) are n 1 derivata partiala n raport cu variabila r
(respectiv, j) daca exista
lim
xx0
) (r, j
0
) ) (r
0
, j
0
)
r r
0
_
respectiv, lim
yy0
) (r
0
, j) ) (r
0
, j
0
)
j j
0
_
.
Valoarea limitei se nume ste derivata partiala a functiei ) n raport cu r
(respectv, j) n punctul (r
0
, j
0
) si se noteaza cu:
)
x
(r
0
, j
0
) sau
0)
0r
(r
0
, j
0
) ,
_
respectiv, )
y
(r
0
, j
0
) sau
0)
0j
(r
0
, j
0
)
_
.
Def. 5.4 Func tia ) este numita diferentiabila n punctul 1 (r
0
, j
0
) 1, daca
pentru (r, j) 1 exista constantele reale c si , si o func tie . : 1 R,
continua, cu
. (1) = lim
(x;y)(x0;y0)
. (r, j) = 0,
astfel nct
) = ) (r, j) ) (r
0
, j
0
) = c(r r
0
) +, (j j
0
) +. (r, j) j (r, j) , (5.1)
unde j (r, j) =
_
(r r
0
)
2
+ (j j
0
)
2
.
Teorema 5.5 Daca ) este diferen tiabila n 1 (r
0
, j
0
) 1, atunci c =
@f
@x
(r
0
, j
0
),
, =
@f
@y
(r
0
, j
0
) si (5.1) devine, pentru / = r r
0
, / = j j
0
:
) = ) (r, j) ) (r
0
, j
0
) = )
x
(r
0
, j
0
) / +)
y
(r
0
, j
0
) / +. (r, j) j (r, j) .
Teorema 5.6 Daca ) este diferen tiabila n 1 (r
0
, j
0
) 1, atunci ) este con-
tinua n 1.
Remember 5.7 Reciproca teoremei nu este adevarata.
Def. 5.8 Se nume ste diferentiala lui ) n punctul 1 (r
0
, j
0
) 1 obiectul
matematic
d) (r
0
, j
0
) = )
x
(r
0
, j
0
) / +)
y
(r
0
, j
0
) / (5.2)
Remember 5.9 Pentru ) (r, j) = r, avem )
x
= 1 si )
y
= 0, iar din (5.2)
rezulta dr = /. Analog, pentru ) (r, j) = j, se ob tin )
x
= 0 si )
y
= 1, deci
dj = /.
Diferentiala functiei va , atunci, de forma
d) (r
0
, j
0
) = )
x
(r
0
, j
0
) dr +)
y
(r
0
, j
0
) dj.
14
Def. 5.10 Se nume ste operator diferential de ordinul nti obiectul matem-
atic
d =
0
0r
dr +
0
0j
dj.
Dac a ) este diferentiabil a pe 1, diferen tiala de ordinul nti ntr-un punct
oarecare (r, j) 1 se poate scrie
d) (r, j) =
_
0
0r
dr +
0
0j
dj
_
) (r, j) =
0)
0r
(r, j) dr +
0)
0j
(r, j) dj.
5.2 Derivate partiale si diferentiale de ordin superior
Fie ) : 1 _ R
2
R derivabil a partial n raport cu r si cu j n punctul
1 (r
0
, j
0
).
Def. 5.11 Daca exista derivatele par tiale ale func tiilor )
x
si )
y
n 1, atunci
acestea se numesc derivate partiale de ordinul al doilea ale func tiei ) n
1 si se noteaza
)
xx
(1) =
0
2
)
0r
2
(1) , )
xy
(1) =
0
2
)
0j0r
(1) ,
)
yx
(1) =
0
2
)
0r0j
(1) , )
yy
(1) =
0
2
)
0j
2
(1) .
Teorema 5.12 (Schwarz) Fie ) : 1 _ R
2
R astfel nct ) si derivatele
sale par tiale de ordinul nti si doi sunt continue pe mul timea 1. Atunci
0
2
)
0r0j
=
0
2
)
0j0r
pe 1.
Fie ) : 1 _ R
2
R ndeplinind conditiile teoremei lui Schwarz. Atunci
diferen tiala de ordinul doi a functiei este de forma
d
2
) (r, j) =
0
2
)
0r
2
(dr)
2
+ 2
0
2
)
0r0j
(dr) (dj) +
0
2
)
0j
2
(dj)
2
.
5.3 Extreme libere ale functiilor de dou a variabile
Fie ) : 1 _ R
2
R si a = (a
1
, a
2
) 1.
Def. 5.13 Se spune ca func tia ) are un maxim local n punctul a, daca exista
o vecinatate \ 1
a
astfel nct
) (r) _ ) (a) , pentru orice r = (r
1
, r
2
) 1.
Def. 5.14 Se spune ca func tia ) are un minim local n punctul a, daca exista
o vecinatate \ 1
a
astfel nct
) (r) _ ) (a) , pentru orice r = (r
1
, r
2
) 1.
15
Algoritm pentru determinarea punctelor de extrem local libere
Formularea problemei Fie ) : 1 _ R
2
R. Se cere s a se determine,
dac a exist a, punctele de extrem local ale functiei ) si s a se precizeze natura
acestora.
Pasul 1 Se rezolv a sistemul algebric
_
_
_
@f
@x
= 0,
@f
@y
= 0.
Solutia sistemului, numit a punct critic (sta tionar) , o vom nota
cu (r
+
, j
+
). De remarcat c a solutia trebuie s a apartin a domeniului
de definitie al functiei ). Altfel, STOP.
Pasul 2 Se introduce matricea lui Hesse:
H
+
def
=
_
_
_
_
@
2
f
@x
2
_
(x

;y

)
_
@
2
f
@x@y
_
(x

;y

)
_
@
2
f
@y@x
_
(x

;y

)
_
@
2
f
@y
2
_
(x

;y

)
_
_
_.
Pasul 3 Se introduc notatiile

1
=
_
0
2
)
0r
2
_
(x

;y

)
,

2
= det H
+
.
Atunci:
(a) dac a
1
0 si
2
0, functia ) are un minim local n punctul
(r
+
, j
+
), iar valoarea sa minim a este )
+
(r
+
, j
+
);
(b) dac a
1
< 0 si
2
0, functia ) are un maxim local n punctul
(r
+
, j
+
), iar valoarea sa maxim a este )
+
(r
+
, j
+
);
(c) dac a
2
< 0, atunci indiferent de semnul num arului real
1
,
punctul (r
+
, j
+
) nu este punct de extrem pentru ) si se numeste
punct sa.
Exemplul 5.15 Sa se determine, daca exista, punctele de extrem ale func tiei
) : 1 _ R
2
R,
) (r, j) = rj +
50
r
+
20
j
.
naintea aplic arii algoritmului, trebuie clar denit domeniul functiei ). n
mod evident, acesta este 1 = R
2
(0, 0).
16
Pasul 1 Sistemul devine:
_
_
_
j
50
x
2
= 0,
r
20
y
2
= 0.
== (r
+
, j
+
) = (5, 2) .
Pasul 2 Matricea lui Hesse se scrie:
H
+
=
_
4
5
1
1 5
_
.
Pasul 3 n mod evident,
1
=
4
5
0, iar
2
= 3 0. Prin urmare, punctul
stationar obtinut, (r
+
, j
+
) = (5, 2) este un punct de minim al functiei ),
iar valoarea sa minim a este )
+
(5, 2) = 30.
5.4 Extreme cu leg aturi (conditionate) ale functiilor de
dou a variabile
Foarte multe dintre problemele economice se reduc la optimizarea unei functii
obiectiv pe o multime admisibil a de solutii. Rezolvarea unei astfel de prob-
leme se face cu ajutorul metodei Lagrange, care presupune parcurgerea pasilor
enumerati n algoritmul de mai jos.
Algoritmpentru determinarea punctelor de extremlocal conditionat
Formularea problemei Fie ) : 1 _ R
2
R. S a se determine extremele
conditionate de restric tia q : 1 _ R
2
R, q (r, j) = 0, pentru orice (r, j) 1,
si s a se precizeze natura acestora.
Pasul 1 Se construieste func tia lui Lagrange asociat a problemei:
/ : _ R
3
R, = (1 1) R,
/(r, j; `) = ) (r, j) `q (r, j) .
Pasul 2 Se rezolv a sistemul algebric:
_
_
_
@1
@x
= 0,
@1
@y
= 0,
@1
@
= 0.
Solutia sistemului, numit a punct critic (sta tionar) , o vom nota
cu (r
+
, j
+
; `
+
). De remarcat c a solutia trebuie s a apartin a domeniului
de definitie al functiei ), adic a (r
+
, j
+
; `
+
) . Altfel, STOP.
Pasul 3 Se defineste aplicatia /
+
: (1 1) _ R
2
R, /
+
(r, j; `
+
) =
) (r, j) `
+
q (r, j).
17
Pasul 4 Se introduce matricea lui Hesse, asociat a aplicatiei /
+
:
H
+
def
=
_
_
_
_
@
2
1

@x
2
_
(x

;y

)
_
@
2
1

@x@y
_
(x

;y

)
_
@
2
1

@y@x
_
(x

;y

)
_
@
2
1

@y
2
_
(x

;y

)
_
_
_.
Pasul 5 Se scrie forma p atratic a generat a de matricea H
+
(diferentiala
de ordinul doi a functiei lui Lagrange) dup a formula:
d
2
/
+
(r
+
, j
+
; `
+
) =
_
dr dj
_
H
+
_
dr
dj
_
.
Pasul 6 Se diferentiaz a restrictia de tip egalitate q (r, j) = 0, dup a formula
dq (r, j) =
0q
0r
dr +
0q
0j
dj = 0.
Se exprim a dr, functie de dj, sau reciproc, dup a cum convine.
Pasul 7 Se nlocuieste dr (respectiv, dj) determinat la Pasul 6 n expresia
obtinut a la Pasul 5 si se ia decizia:
(a) dac a d
2
/
+
(r
+
, j
+
; `
+
) 0, atunci punctul (r
+
, j
+
) 1 1,
este punct de minim local conditional al functiei ) si valoarea
sa minim a a acesteia este )
+
(r
+
, j
+
);
(b) dac a d
2
/
+
(r
+
, j
+
; `
+
) < 0, atunci punctul (r
+
, j
+
) 1 1,
este punct de maxim local conditional al functiei ) si valoarea
sa maxim a a acesteia este )
+
(r
+
, j
+
);
(c) n caz contrar, se afirm a c a punctul stationar nu este punct
de extrem.
Exemplul 5.16 Sa se determine, daca exista, extremele func tiei
) : 1 _ R
2
R, ) (r, j) = r
1
2
j
1
2
,
condi tionate de restric tia r +j = 4.
naintea aplic arii algoritmului, trebuie clar denit domeniul functiei ). n
acest caz, 1 = (0, +)
2
' (, 0)
2
. n plus, restrictia se scrie:
q : 1 _ R
2
R, 1 =
_
(r, j) R
2
[ r +j = 4
_
,
q (r, j) = r +j 4.
Pasul 1 Se deneste functia lui Lagrange: / : R, = (1 1) R,
/(r, j; `) = r
1
2
j
1
2
`(r +j 4) .
18
Pasul 2 Sistemul algebric devine:
0/
0r
= 0 ==
1
2
r

1
2
j
1
2
= `, (5.3)
0/
0r
= 0 ==
1
2
r
1
2
j

1
2
= `, (5.4)
0/
0r
= 0 == r +j = 4. (5.5)
Acesta este un sistem neliniar cu trei ecuatii si trei necunoscute. Pentru
rezolvarea sa, vom apela la urm atoarea metod a, des ntlnit a n rezolvarea
problemelor specice:
Vom mp arti relatia (5.3) la relatia (5.4), obtinnd:
(5.3)
(5.4)
== r
1
j = 1 == r = j (5.6)
Din relatiile (5.5) si (5.6) rezult a
r
+
= 2 = j
+
. (5.7)
Folosind relatiile (5.3) si (5.7), rezult a
`
+
=
1
2
.
Am obtinut, asadar, punctul stationar (r
+
, j
+
; `
+
) =
_
2, 2;
1
2
_
.
Pasul 3 Aplicatia /
+
: (1 1) _ R
2
R se deneste, acum:
/
+
_
r, j;
1
2
_
= r
1
2
j
1
2

1
2
(r +j 4) .
Pasul 4 Matricea lui Hesse se scrie:
H
+
=
_

1
8
1
8
1
8

1
8
_
.
Pasul 5 Forma p atratic a generat a de H
+
devine:
d
2
/
+
_
2, 2;
1
2
_
=
1
8
(dr)
2
+
1
4
(dr) (dj)
1
8
(dj)
2
.
Pasul 6 Se diferentiaz a restrictia q (r, j) = r +j 4, obtinndu-se:
dr +dj = 0 == dj = dr.
19
Pasul 7 Tinnd cont de rezultatele anterioare,
d
2
/
+
_
2, 2;
1
2
_
=
1
2
(dr)
2
< 0,
deci punctul (r
+
, j
+
) = (2, 2) este punct de maxim local conditionat si
valoarea maxim a a functiei este )
+
(2, 2) = 2.
Partea III
Teoria probabilitilor
6 Axiomele lui Kolmogorov
ntr-un experiment aleator, suntem ineteresati de evenimente si probabilita tile
acestora.
Se cunoaste din axiomatica Algebrei, Geometriei, Analizei matematice etc.
c a o serie de concepte ca punct, linie, numar etc. nu sunt denite explicit,
ci numai prin propriet atile formale ale acestora. Si n Teoria probabilit atilor
conceptele de eveniment si probabilitate a unui eveniment sunt primare, f ar a
o denitie explicit a. Gndim un eveniment ca o conjunctur a asupra rezul-
tatelor unui experiment aleator, iar probabilitatea unui eveniment ca reprezen-
tnd sansa pe care o are evenimentul s a se produc a. Kolmogorov (1933)
asociaz a unui experiment un triplet (, /, P), unde:
este o multime amorf a, numit a mul timea evenimentelor elementare.
/ este un corp borelian (sau trib, sau clan, sau oalgebra) pe , adic a /
este o familie nevid a de p arti ale lui , cu propriet atile:
/ implic a
C
/;

n
/ implic a
o
_
n=1

n
/.
Corpul borelian / reprezint a mul timea evenimentelor asociate experimen-
tului aleator.
Functia P : / [0, 1] este o probabilitate numarabil aditiva sau, pe scurt,
probabilitate, adic a
P[] = 1;
dac a
n
/ sunt disjuncte dou a cte dou a, atunci
P
_
o
_
n=1

n
_
=
o

n=1
P[
n
] .
20
Pentru /, num arul pozitiv si subunitar P[] reprezint a probabilitatea
evenimentului .
Astfel, perechea (, /) se va numi cmp de evenimente (sau spa tiu ma-
surabil ), iar tripletul (, /, P) se numeste cmp de probabilitate (sau spa tiu cu
masura).
7 Variabile aleatoare
S a not am prin (, /, P) un cmp de probabilitate. Fie spatiul m asurabil (R, E
R
)
unde corpul borelian E
R
este multimea
(a, /) _ R [ a, / R, a < / .
Fie ) : R o aplicatie de la la R. Vom numi aplica tie preimagine obiectul
matematic
2
)
1
((a, /)) = . [ ) (.) (a, /) .
Def. 7.1 O aplica tie ) : (, /, P) (R, E
R
), respectnd condi tia
)
1
((a, /)) /
o vom numi element aleator sau variabila aleatoare.
2
Datorit a notatiei, a NU se confunda cu inversa unei functii!
21