Metodica cercetarii in istoria artei de Virgil Vatasianu

Recenzie
In lucrarea sa, Metodica cercetarii in istoria artei, aparuta in 1974, Virgil
Vatasianu urmareste sa stabileasca principiile si demersurile necesare in studiul istoriei
artei.
Cartea are doua capitole: eneza si dez!oltarea disciplinei istoria generala a
artei" si #espre metoda de cercetare". $re%eta si introducerea aduc o serie de e&plicatii
in legatura cu concepte operationale cum ar %i arta sau istoria artei, menite sa a'ute
ingelegerea mai buna a programului propus.
$erspecti!a din care trateaza Vatasianu aceste concept este una modernista,
materialist dialectica.
(st%el, arta apare ca o re%lectare si, concomitent o interpretare creatoare a ceea ce
gandeste, crede si simte omul despre uni!ersul ce il incon'oara, despre semenii sai si
despre sine insusi"
1
. (rta este deci, comple&ul etapelor in urma carora opera de arta se
naste, un proces. #aca un simplu consumator al artei !a intra in contact stric cu opera in
sine, care, apeland la intelectul si emoti!itatea acestuia , ii !a trezi o emotie artistica,
istoricul de arta are datoria de a patrunde in intreg procesul prin care opera a luat nastere.
)l trebuie sa urmaresca conte&tul spatio*temporal in care aceasta a %ost %acuta, cat este ea
de reprezentati!a acelei perioade, cum completeaza din punct de !edere ino!ati! arta
antecedenta si ce %orme de e&presie sunt preluate in arta din urmatoarea etapa.
Istoria generala a artei are ca obiect de studiu ar+eologia sau arta comunei
primiti!e, ar+eologia sau arta clasica, istoria artei ,medie!ale, moderne contemporane-".
In demersul sau de a o studia, istoricul de arta nu !a putea a!ea o cunoastere e&tensi!a a
tuturor perioadelor de mani%estare, in toate spatiile geogra%ice. $e segmentele de care el
se !a ocupa, acesta trebuie sa aiba in !edere o multitudine de etape si tipuri de abordare a
studiului.
In eneza si dez!oltarea disciplinei istoria generala a artei" Vatasianu prezinta,
printr*o e&punere succinta, modul in care studiul istoriei artei a %ost abordat de*a lungul
timpului. .e porneste de la %aptul ca aprobarea sau dezaprobarea in pri!inta unei opere a
aparut, probabil, o data cu aparitia artei in sine. (ceste marturii se pastreaza doar de la
momentul raspandirii scrierii, cu timpul de!enind tot mai elaborate, capatand un caracter
stiinti%ic doar in ultimele secole.
.crieri despre arta apar pentru prima data in perioada lui $laton. (cestea nu pot %i
numite istorie a artei deoarece in ele nu se regaseste ideea unei e!olutii artistice, nu e&ista
notiunea de etapa artistica. .crierile anticilor, pana la /enocrate au un caracter
predominant %iloso%ic, lipsind aproape cu desa!arsire cel istoric. (rtistul in antic+itate era
considerat un simplu mestesugar, un imitator al naturii, iar acest lucru reiese din lucrarile
%iloso%ilor care %ac re%erire si la arta. 0a $laton, arta nu merita %oarte multa atentie, ea
%iind o re%le&ie palida a %rumosului"" ,mergand pe pricipiul ideii platonice-. (ristotel ii
atribuie artei un rol educati!, moralizator. In aceasta perioada, modul in care arta este
tratata teoretic e mult mai super%icial decat arta perioadei in sine. /enocrate este primul
care %ace o aluzie !aga la e!olutia artei.
(!and o arta preluata aproap in intregime de la greci, interesul romanilor pentru
capodoperele originale din polisuri a dus in secolul I a.C+r. la aparitia g+idurilor de
calatorie. (cestea constau in descrieri de monumente, insotite de comentarii. $rintre
autorii unor asemenea lucrari se numara si $liniu cel batran care o%era si biogra%ii de
artisti.
In )!ul mediu preocuparea pentru arta este aproape ine&istenta, a!and in !edere
modul anistoric de a pri!i lumea, caracteristic acestei perioade. .unt notate doar anumite
realizari artistice ale !remii, si scrieri dedicate pelerina'ului in care apar descrieri de
monumente religioase. $ana in sec /IV nu mai e&ista biogra%ii de artisti.
1 data cu aparitia lui iotto si cu re!olutia pe care el a adus*o in pictura apare si
un interes !izibil de a scrie despre arta. $rintre aceste scrieri se numara si Libro dellarte
(Trattato della pittura) a lui Cennino Cennini in care este prezentat raportul dintre artist si
creatia sa. Cennini este primul care ridica artistul desupra unui simplu mestesugar
subliniind e%orturile de gandire si de conceptie pe care artistul trebuie sa le %aca in
!ederea realizarii unei opere de arta. )l este punctul de plecare pentru istoriogra%ia
istoriei artei renascentista".
.c+imbarea perceptiei asupra timpului, idolatrizarea antic+itatii, repulsia %ata de
e!ul mediu, caracteristice renasterii in%luenteaza pro%und %elul in care este pri!ita si arta,
%apt !izibil in lucrarile lui +iberti sau (lberti In istoriogra%ia renascentista, un rol
important ii re!ine lui Vasari, acesta %iind primul care studiaza %enomenul artistic sub
aspectele sale comple&e, %acand o distinctie intr cele trei arte ma'ore"". )l realizeaza si o
e&punere pri!in biogra%ii de artisti tratate in mod cronologic. (pare o noua atitudine %ata
de artist: acesta nu mai este pri!it ca un imitator ci ca un creator, iar pentru realizarea
operelor sale el trebuie sa aiba o imaginatie creatoare. .crierile din secolul /V si /VI
pri!ind arta apartin in marea lor ma'oritate artistilor. In etapa urmatoare ei sunt inlocuiti
de teoreticieni. iulio Manzoni este primul care pri!este arta din perspecti!a ciclica a
genezei, maturizarii si decaderii. )l este primul care ia in considerare si personaliatea
artistului" in%luentata de ambianta, dar pastrand o componenta indi!iduala. Manzoni e
urmat 2ellori care postuleaza superioritatea artei %ata de natura. Istoriogra%ia istoriei artei
renascentista acorda importanta si artistilor contemporani, omagiati %iind Mic+elangelo si
apoi Ra%ael. 1 relati!a detasare %ata de obsesia antic+itatii o are C+arles $errault, care pe
obser!atiile lui 3rancis 2acon sustine ca arta e!olueaza, antic+itatea ne%iind superioara
etapelor ulterioare.
In a doua 'umatate a secolului al 17*lea si inceputul secolului al 14*lea incep sa
apara in istoriogra%ia istoriei artei princii mai clare dupa care sa %ie 'udecata o opera de
arta, cum ar %i principiul propus de Roger de $iles: e!aluarea desenului, coloritului,
compozitiei si e&presiei. 0ipsea insa in continuare o metodologie cu caracter stiinti%ic.
(ceste sisteme de e!aluare au %ost insotite si de alte initiati!e pri!ind istoria artei cum ar
%i cataloage cu gra!uri, printre care si gra!uri dupa mozaicuri bizantine.
5oii etape artistice, clasicismul, in care se urmarea imitarea cu cat mai multa
acuratete a antic+itatii, ii corespund scrierile lui 6inc7elmann. (cesta propune e!aluarea
operelor de arta dupa un standard %i& al %rumosului absolut incorporat intr*o anumita
etapa a artei grecesti. 8n precursor a lui 6inc7elmann este .erou& d9(gincourt care
realizeaza o istorie a artei europene din e!ul mediu pana la renastere, sustinand in
continuare ca arta medie!ala este una decadenta. 8n pas important l*a %acut :o+ann
ot%ried ;erder care, studiind arta populara a descoperit e&istenta unor in%luente etnice
asupra acesteia, principiu pe care l*a aplicat apoi si artei in general.
(paritia romantismului a dus la sc+imbare in modul de a pri!i arta trecutului,
medie!alul capatand pentru prima oara !aloare in oc+ii noilor nationalisti. $rintre istoricii
de arta care descopera %armecul artei medie!ale se numara si :o+n Rus7in, acesta %iind si
primul care l*a apreciat pe pictorul contemporan lui, <urner. 1 in%luenta semni%icati!a in
modul ulterior de a pri!i arta l*a a!ut ;egel, acesta sustinand ca arta trebuie inteleasa prin
prisma conte&tului ei istoric, ea %iind in totalitate generata de componentele acestuia.
0a inceputul secolului al 19*lea studiul istoriei artei capata un caracter mai
pragmatic, incercanduse o abordare obiecti!a bazata pe iz!oare si stdiul indi!idual al
operelor. $rogresele %acute in stiintele naturii si acuratetea cu care aceasta era studiata a
%acut ca istoria artei sa nu %ie incadrata in categoria stiinteleor pe !remea aceea. Ineresul
pentru arta a e&istat in continuare, insa acesta s*a mani%estat printr*un a!ant de a restaura
monumente, de multe ori intr*o maniera care a distorsionat aspectul lor initial. In acest
conte&t a aparut ott%ried .emper care a sustinut ca monumentele trebuie pri!ite prin
prisma %uctionalitatii si a materialului. $rin urmarirea acestui principiu si in intentia de a
a'uta la restaurarea corecta a monumentelor, istoricii de arta au inceput sa cerceteze mai
amanuntit operele de arta, bazandu*se si pe documente. #escoperirile ar+eologice au
contribuit si ele la o mai buna intelegere a artei. <ot in secolul al19*lea apare si interesul
pentru iconogra%ie si arta bizantina, subiect al sutdiilor lui abriel Millet.
0a s%arsitul secolului al 19*lea gasirea unor criterii clare de studiu al artei ca
principii metodologice de!ine imperati!a, insa se mai pune problema daca toate operele
de arta trebuie 'udecate dupa aceleasi pricipii sau daca trebuie o metoda speci%ica in
%unctie de operele studiate. $rincipii adoptate intr*o maniera uni!ersala de toti istoricii de
arta nu apar nici in secolul al =>*lea.
$rintre incercarile de a stabili o metodica a stuierii artei se numara si sistemul lui
io!anni Morelli care a incercat sa analizeze opere de arta dupa elementele lor %ormale,
cum ar %i mainile din picturi, tusa, urec+ile etc, reusind ast%el sa descopere o serie de erori
in atribuirea unor tablouri pictorilor carora nu le apartineau. ;einric+ 6?ll%in a propus o
analiza a artei urmarind doar elementele %ormale, %acand abstractie de autorul lor si de
personalitatea acestuia. )l a incercat sa gasesca si un criteriu dupa care e!olueaza arta,
a'ungand la concluzia ca orice stil adoptat la un moment dat aduce de la sine contrariul
acestuia in perioade ulterioare. In opozitie cu 6?ll%in, Carl :usti sustine ca in istoria artei
rolul cel mai important ii re!ine personalitatii artistului, iar 2enedetto Croce dez!olta si
mai mult aceasta ideea, zicand ca o epoca istorica trebuie e&plicata in %uctie de marii
artisti pe care i*a a!ut si nu in!ers. (lois Riegel a incercat sa gaseasca un sistem de
analiza a artei opus celui lui .emper, dorind sa demonstreze ca %unctionalitatea,
materialul si te+nica care caracterizeaza o opera sunt doar piedici in calea artistului care
trebuie sa isi impuna !ointa creatoare in!ingandu*le. <ot el@ este partizanul unei e!olutii
constante a artei, respingand ideea de perioada de declin sau apogeu. 6il+em 6orringer
sustine ideea ca arta este o re%le&ie a conceptiei omului despre lumea incon'uratoare,
continutul de!enid accesibil prin intropatie sau prin abstractiune. 1 noua perspecti!a
asupra istoricului de arta o aduca ;ans <ietze, care denunta imposibiliatea detasarii de
criteriile de e!aluare contemporane a artei, ast%el istorie artei de!enind un subiect care
trebuie rescris in %iecare epoca. ;ippolAte <aine subliniaza in lucrarile sale importanta pe
care o au %actorii geogra%ici si temporali in orice opera de arta, iar Ma& #!oBa7 sustine ca
acesti %actori duc si la o unitate de natura spirituala in arta. Capitolul se inc+eie cu :ose%
.trazAgoCs7i si (rnold ;auser, istorici de arta care au propus o !arianta metodologica
apropiata de cea pe care Vatasianu o e&pune in al doilea capitol.
.copul acestei istorii a istoriei artei este acela de a scoate in e!identa pe de o parte
de%icientele pe care le*a a!ut %iecare etapa istoriogra%ica, dar si de a e&trage elementele
metodice utilizabile si !alabile in ziua de azi.
In capitolul #espre metoda de cercetare" Vatasianu porneste de la ideea ca istoria
artei poate %i obiecti!a si poate da rezultate general !alabile, deci este o stiinta. Capitolul
este dedicat unei anumite abordari metodologice a istoriei artei care poate duce la
asemenea rezultate stiinti%ice.
In partea introducti!a a capitolului sunt subliniate erorile cel mai des comise de
catre istoricii de arta, %iind mentionate completarile necesare unei atitudini corecte.
$unctul de pornire pentru o in!estigatie temeinica in istoria artei pe care il mentioneaza
autorul este luare in considerare a tematicii, a %aptelor materiale si %ormale, sa
cantareasca pe cele %unctionale si estetice si sa le puna pe acestea in legatura cu %actorii
sociali si economici". Cu scopul eliminarii unei anumite categorii a criticii pretinse
eseistice, bazata pe impro!izari mai mult sau mai putin inspirate", %ortuite si lipsite de
raspundere stiinti%ica" autorul subliniaza necesitatea unor cunostinte istorice destul de
!aste in !ederea unei analize conte&tuale. (ceasta analiza conte&tuala !a cuprinde atat
simpla intelegere si discutare a operei, cat si !aloarea ei estetica si %unctionala in !remea
in care a %ost %acuta. Istoricului de arta nu ii este permis sa 'udece o opera dupa
considerente personale sau dupa criteriile de !alori%icare contemporane. #atoria lui nu
este aceea de a emite 'udecati estetice uni!ersale, notinunea de %rumos e!oluand si ea, si
nici aceea de a e&plica continutul emotional al operei. #atoria lui este aceea de a e&plica
%enomenul artistic, si prin asta sa a'ute la mai buna intelegere a artei.
Metoda de cercetare trebuie sa pornesca de la %apte concrete" iar procesul
in!estigatiei trebuie sa %ie empiric si inducti!". (ceste principii trebuie sa le aiba in minte
istoricul in timpul celor trei etape de cercetare propuse de Vatasianu: documentarea,
analiza si sinteza.
#ocumentarea este temelia intregului studiu. 1 abordare super%iciala a acesteia
poate duce la compromiterea intregului demers stiinti%ic. Consultarea iz!oarelor a'uta
istoricul de arta in a*si %orma o imagine despre e!olutia %izica a operei supusa degradarii,
si de a cuprinde toate detaliile e&presi!e, ideatice sau istorice pe care opera singura nu le
mai poate e&prima. Contactul cu opera este insa cel mai important. $e baza analizei
minutioase a operei istoricul trebuie sa intocmeasca o %isa care sa cuprinda: denumirea
operei, indicarea locului, si o descriere cat mai completa, posibilele inscriptii a%late pe
obiect si stabilirea de%ormarilor sau degradarilor pe care opera le*a su%erit de*a lungul
timpului. (utorul mentioneaza ca in cazul in care e&ista o neconcordanta intre marturia
operei in sine si iz!oarele consultate, un ultim cu!ant !a trebui sa il aiba opera.
(naliza !izeaza tema, materialul si te+nica, %orma si continutul.
In pri!inta temei, aceasta poate %i data de un comandatar sau aleasa de autor. 1
tema impusa duce pe de o parte la ingradirea artistului, pe de o parte la stimularea
acestuia. 1 tema aleasa de artist nu ii !a o%eri acestuia libertate deplina in cazul in care
tema a mai %ost tratata, abordarea si perceptia temei mergand pe un tipic %ormat, uneori
greu de ino!at datorita obisnuintei publicului. Istoricul de arta trebuie sa aiba in !edere
atitudinea pe care artistul a mostenit*o %ata de acea tema si posibilele ino!ari pe care le*a
adus.
Materialul si te+nica trebuie notate inca din documentare, insa acestea necesita o
in!estigare mai amanuntita, ele constituind %actori care in%luenteaza %oarte mult %orma pe
care o ia opera, o%erinudu*i artistului si posibilitati dar si ingradiri.aparte (legerea
materialului a %ost mereu conditionat de resursele timpului si a locului in care se a%la
artistul. $rin urmare, si opera este conditionata de aceste resurse. In aceste condintii
Vatasianu subliniaza a!anta'ul pe care gandirea in material l*a a!ut in realizarea unor
opere de calitate. In masura incare artistul a stiut sa accepte posibilitatile si calitatile
materialului in care a trebuit sa lucreze, opera a a!ut de castigat. Importanta materialului
si a te+nicii sunt mai clar e!identiate in e&emplele pri!ind di%eritele %orme de arta ca
ar+itectura, sau sculptura si materialele lor speci%ice.
1ricare arta care constitue un obiect de studiu al istoriei artei are ca element de
e&presie %orma. 1 opera de arta !a contine %orme primare, imagini uni!ersal cunoscute,
cum ar %i elemente din natura, dar si simboluri ,cum ar %i discul solar-. $rin comple&ul de
%orme tipice pe care le regasim in opere de arta, acestea pot %i incadrate in ordine si stiluri
,renascentist, baroc, impresionist etc-. 0a baza oricarei opere de arta !a sta insa creatia
%ormala, respecti!, linia, punctul, culoarea, masa, perspecti!a, rimtul, alternanta etc care,
dupa cum arata e&emplele autorului, au capatat di%erite ponderi si intrebuintari de*a
lungul e!olutiei artei. Importanta studierii %ormei unei opere este esentiala, aceasta %iind
mi'locul mor%ologic prin care arta isi transmite continutul, il conditioneaza,il %ormeaza, il
%ace accesibil pri!itorului.
8ltima etapa a analizei !izeaza continutul. 1rice opera are ca scop transmiterea
unei idei siDsau a unui sentiment. (utorul sustine ca in analiza unor opere mai indepartate
cronologic decriptarea acestui continut nu prezinta di%icultati %oarte mari. In cazul acestor
opere datoria istoricului de arta este aceea de a a se anga'a la o analiza %ormala cat mai
minutioasa pri!ind perioada istorica in care opera a %ost conceputa, mentalitatea !remii si
mi'loacele %ormale prin care un mesa' artistic era transmis. Importanta este e!itarea unei
patetizari a continutului care !izeaza descoperirea unor mesa'e incriptate, ascunse, menite
sa soc+eze publicul nea!izat. 1 asemenea interpreatre nu %ace altce!a decat sa
des%igureze continutul.
In cazul operelor mai apropiate de timpul nostru autorul sustine ca studierea
continutului ridica probleme mai mari. 0antul de e!enimente politice ,razboaiele
mondiale-, descoperirile stiinti%ice ,in domeniile reale sau in psi+ologie-, largirea
spectaculoasa a orizontului de cunoastere, toate au dus la destramarea !alorilor pe care se
bazase lumea in secolele antecedente. 1mul este ast%el surprins intr*o lume care pare total
necunoscuta, mi'loacele de adaptare ne mai %iindu*i o%erite pe o cale de indoctrinare.
1mul se a%la in criza, dar ii este o%erita si libertate totala. (cest lucru este !izibil si in arta
sa. (rtistul de!ine un con%esor care prin arta e&teriorizeza criza sa launtrica, mani%estata
indi!idual sau colecti!. $roblema indenti%icarii continutului unei asemenea opere o
reprezinta mi'loacele %ormale de e&primare, care con%orm autorului nu pot %i decriptate
decat cu a'utorul titlului care insoteste lucrarea. 1 atitudine depreciati!a %ata de aceste
opere, in special %ata cele incluse in abstractionism sau action painting poate %i distinsa in
inc+eierea acestui capitol: comentariile aprobatoare sunt intodeauna alcatuite din cu!inte
sau meta%ore pe cat de entuziaste, pe ata de ambigue sau ermetice". In aceasta pri!inta,
autorul o citeaza pe 3rancoise C+oaA cu pri!ire la opera lui :ac7son $ollac7: )l a creat
un spatiu in intregime nou, a coplesit nostalgia noastra cu ritmuri cosmice si si*a asumat
tragicul occidental, %acand corpul uman masura incomensurabilului". 3ata de aceasta
atitudine, ii putem reprosa autorului ca isi contrazice propria metoda. :udecarea unei
opere prin prisma reactiilor pe care aceasta le*a trezit contemporanilor presupune
amestecarea artei in sine cu %enomenul social posterior ei, %acand din analiza istorica un
act subiecti!. .ustinem ca si arta moderna trebuie tratata cu aceeasi rigurozitate ca oricare
alta perioada artistica, acceptand insa di%icultatea de a intelege conte&tul in care ea s*a
%ormat. Criza omului modern implica o sc+imbare pe toate planurile %iintei umane, si
ast%el trebuie acceptat ca un %enomen ine!itabil si sc+imbarea artei din toate punctele de
!edere, %apt care nu o %ace sa %ie mai putin e&presi!a sau !aloroasa.
In pri!inta continutului unei opere de arta in general, autorul conc+ide ca acesta
re%lecta trasaturile unui anumit segment social din acea perioada istorica, dar si
personalitatea artistului. 1 analiza corecta a continutului este deci importanta in
intelegera intregului %enomen artistic.
In urma e%ectuarii analizei, istoricul de arta !a trece la sinteza. In eleborarea
acesteia el !a reconstitui biogra%ia artistului care i*a !izat studiul, urmarind atat
acti!itatea sa personala cat si modul in care mediul sau l*a in%luentat. <oate datele
acumulate !or %i puse in legatura cu conte&tul istoric, luanduse in considerare ca arta este
ine!iatbil legata de acesta. (ceasta legatura nu trebuie insa e&plicata ca un %enomen
dictat de reguli. #esi %iecarei etape artistice ii corespund anumite trasaturi generale, e&ista
si !ariatii de stil si e&ista si o !ariatie determinata de %iecare artist. (utorul mai adauga ca
desi arta re%lecata o parte a ideologiei !remii, ea nu trebuie suprapusa cu aceasta, %iecare
mani%estare ideologica ,%iloso%ie, arta etc- a!and un mers propriu.
Vom inc+eia aceasta prezentare prin a arata ce contributii semni%icati!a poate
aduce studierea minutioasa a istoriei artei ast%el cum o in%atiseaza Vatasianu: ) cazul sa
se insiste asupra concretului pe care il o%era, pentru istorici, cercetarea !ietii materiale si
artistice a trecutului, %iindca E spre deosebire de iz!oarele scrise, nu totdeauna sincere si
usor de interpretat E do!ezile artistice sunt surse nemi'locite de in%ormare, absolut %idele,
ne%alsi%icate si ne%alsi%icabile, marturii !izibile si palpabile ale aspiratiilor, ale
posibilitatilor, ale e%orturilor si ale emotiilor colecti!e si indi!iduale."