1 CONCEPTIA SPATIULUI ARHITECTURAL IN EPOCA MODERNA SI PREMODERNA

Spatiul arh este in conceptia lui Bruno Zeni, protagonistul arhitecturii. El spune ca ist. arh. ar trebui
sa fie inainte de toate istoria conceptiilor spatiale; a judeca arh. inseaman a judeca spatiul int. , restul
e important dar e subordonat conceptiei spatiale
Preioada premoderna
Aristotel-defineste spatiul ca fiind un continator de lucruri, o cavitate limitata la ext si umpluta la int.;
arh.=ratiunea de a umple aceasta cavitate
observam in aceasta gandire reducerea la cele doua extreme a sp. arh int si ext
Aceasta gandire bipolara a cracterizat aproape toata perioada de doua milenii a gandirii occidentale.
Cateva mari etape au marcat conceptia despre spatiu ce tine cont de descop. stiintifice ale vremii:
A.Conceptia euclidiana-a dominat aproape 18 sec gandirea stiintifica
Sp. cosiderat limitat, finit; legile matematicii se bazau pe axiomele euclidiene ce constituie suportul
logic al geometriei ca expresie a nevoii umane de ordine in haos
Ordinea=nevoie profund umana ce rezulta din limitele conditiei umane
B.Conceptia Newtoniana
-marcheaza marea schimbare in conceptia despre spatiu, pornita din pp reconsiderarii srp. fizic si
adecoperirii legilor atractiei universale
Sp.: omogen, izotrop, imobil
-extensia sp. in univers putea fi finita
-sp. arh. e in continuare perceput din pp. geometrica, statica, nu se elibereaza prin miscare de
constrangerile statice
C.Conceptia Lobacevscyana (neeuclidiana)
-Lob. matematician rus aduce in discutie axiomele lui Euclid
-el extinde problematica spatiala introducand notiune de deplasare in calculul matematic
D.Conceptia topologica
-bazata pe teoria relativitatii (Ensthein)
-continuitate sp.-timp
-infinitul limitat de constanta vitezei luminii
-similtaneitatea e relativa
In teoriile arh. contemporane se foloseste terminologia de sp. euclidian in sens mai larg decat sensul
strict
-sens strict=sp. e limitat
-sens larg=propune un sistem de coordonate care e teoretic infinit in spatiu si timp
Perioada premoderna e profund marcata de conceptia euclidiana despre sp. chiar daca in sec. 19 se
imbogateste cu noi teorii; istoria si teoria arh. se inspira din arta, stiinte psihol., sociologice.
Miscarea einflung-arh=arta a sp. pt. prima oara
-Sedl Mayer- trateaza forma in trei ipostaze
a.ca proportie
b.ca structura
c.ca spatiu
a.Proportia se bazeaza pe teoria numerelor; proportia in sine nu duce la placere estetica decat daca
sunt armonioase, insotite de eurcnie care tine de spiritul si starea artistului
Forma ca sp. nu duce la rezultate satisfacatoare daca sp. nu e luat impreuna cu limitele sale
materiale
Arh. premoderna a compus mereu spatiile in ideea de interpretare, dar statica si bazata pe ierarhie
-barocul a condus la prima eliberare spatiala: a descopmus peretii si acoperisurile, a subliniat
existenta a 2 coji (int. si ext.)
Pana in sec 20 problema sp. poate fi pusa sub 2 aspecte
-unul al sp. arh. propriu-zis, analizat prin exemplele cele mai valoroase

-altul al discutiei despre sp. arh facuta prin teoria arh

Perioada moderna
Aparitia noilor matreiale si punerea lor in opera, dezv industr. a produsului ce antreneaza
problematica arh. locuintei de masa si a estetizaroii acesteia, toate acestea se fac pe fondul unor
profunde transformari in gandirea specifice arh. moderne
-sp. traversand materia, golul traversand plinul, relatia plin-gol, continuitatea sp. int ext. definesc un
nou ... intre forma si sp.
Sp-obiect, forma concreta, materie incarcata de simboluri
Sp-ca un gol, sp. sapat in forma
-continuitatea sp., extensia, penetrarea int-ext, curgerea , fluenta, sunt notiuni din ce in ce mai
vehiculate in vocabularul arh. moderne.
-limita spatiala nu mai trebuie sa corespunda structurii portante
Wright-distruge colturile introducand ferestre de colt; limita nu corespunde structurii portante;
console uriase; partiu flexibil
Ludwig Mies wan der Rohe-contributie imp. in largirea acestiu vocabular (pavilionul expo de la
Barcel;ona): prelungirea exagerata a pereteluiafiseaza extensia unidirectionala a sp.; folosirea
peretiilor in scopul limitarii, dirijarii sau curgerii spatiale

2 IDEALUL SOCIAL epoca premoderna, moderna si contemporana

Dominata de cateva valori morale- DUMNEZEU, STATUL, STIINTA

-revolutia franceza transforma aceasta triada in opozitia D-zeu-om, stat-cetatean
-sf. sec19 incep sec 20 triada devine tot mai labila , motivatii:- revolutia 1917 ce a zdruncinat statul
imperialist si tarist rus, credinta si le-a inlocuit cu conducerea proletariatului; -marirea imperiului
austro-ungar eliberarea pop., europei centrale
si de est
Marile idealuri pt o lume mai buna , accesibile celor multi sunt imbratisate si de elita europeana ,
apuseana, care considera rev. rusa ca o experienta valabila
Locuinta de masa, masina de locuit a lui Corbusier, urbanismul lui luminat erau mai curand
expresii ale unor teoretizari convingatoare, dar erau departe de a fi un ideal
Avangarda germana propovaduieste idei ce pp. depasirea diferentelor de clasa
Arta realista descopera calitati estetice in viata oamenilor de rand a omului necajit- devine arta
maselor, mijloc de educare, iar omul de rand devine omul nou
Utopia constructivistiilor elitisti e greu digerata de mase, in schimb arh academica , desi eclectica
corespunde mai bine gustului popular ea devenind ulterior arh socialista, exprima cultul
personalitatii staliniste , musoliniana, hitleriste
Realismul socialist castiga tot mai mult teren. 1934- congresul scriitorilor sovietici-prima definire a
realismului socialist: procedeu artistic de a reflecta realitatea prin prisma revolutionara si de a ###
cu scopul de a forma omul nou
Ea este realista in continut dar natioanala ca forma, arta fiind pusa in slujba politicului
Realismul socialist ca forma de manifestare artistica cuprinde intreaga europa prin miscari de
dreapta-fascism, dar si de stanga-comunism
Ambivalenta perioadei moderne ca o balansare intre cei doi poli (dr, stg)
Indiferent de idealul sau convingerea politica si sociala arh adopta fie academismul clasicismul,
eclectismul pe care azi il numim realism socialist, fie arh moderna
Charta de la Atena 1938- principiile au fost imbratisate de intreaga lume postbelica, dar greselile
facute au fost exagerate in special in estul europei: refuzul trecutului, ignorearea culturii urbane,
toate acestea convin puterii care propune monumente impunatoare, pompoase ce distrug tesutul si
esenta urbana (ex: monum. hitleriste ale lui Speer)

Pe de alta parte arh locuintei de masa a fost tot mai mult neglijata, aflandu-se la polul opus celei
monumentale, dihotomia aceasta extinzandu-se si asupra altor aspecte de vieti urbane: centruperiferie, arh culta-arh vernaculara
O prima reactie la politica totalitara si arh aferente o reprezinta miscarea Tendeza in Italia ce inceraca
reabilitarea arh prin intoarcerea la traditie si istorie
Reorientarea stangii europene mascata de teoriile italienilor este dublata de Team-ex al carui
program teoretic isi propune rediscutarea critica a Chartei de la Atena si reorientare spre crestere,
schimbare, identitate
In Anglia apusul Imperiului victorian puritana e marcata in anii 60 de miscarea populara condusa de
grupul Archigram
La americani se obserbva saracirea modernismului clasic si se doreste regasirea farmecului, a
enuntiei, a semnificatiei
Anii 60- marcati de evenoimente politice si sociale importante:
-dezradacinarea celor din mediul rural si greutatea adaptarii intr-o lume noua
-razboiul rece
-perspectiva distrugerii nucleare
-razboiul din Vietnam
=>O stare de blazare lipsa de entuziasm, goliciune
Marcati in europa, America si Japonia de arh metabolista, transformata ulterior in arh
megacontructiilor gigantice, ca o solutie pt. principiile urbanistice si sociale in continua schimbare,
adaptare, evolutie.
Post-modernismul=un curent nascut in america
Late-modernismul
Deconstructivismul=contesta toate valoriile perene majore ale societatii caracter anti politic, anti
social-este elitist intolerant.

3 ARHITECTURA REALISTA SI REALISM SOCIALIST

Arhitectura moderna presupune sau include arhitectura realista (inclusiv cea socialista cel puin din
punct de vedere temporal,) chiar daca respinge balastul clasicist ce exceleaz in monumentalism
gigantesc si eclectic in special in zonele totalitare. Strlucitele performante ale micrii moderne erau
contemporane cu cele mai aberante forme ale manifestrilor puterii totalitare. Micarea Ex Bauhausista ca debut valoros si clar teoretic al modernului, si micarea numita Stilul International ca sfrit al
ei, au reverberaii redundante pn in zilele noastre, Biblioteca Naionala a Franei (Dominique
Perrault) fiind un exemplu dintre cele mai elocvente in acest sens, chiar daca inca nu a fost definitiv
etichetata de critica, fiind inca in curs de execuie.
In prima categorie de termeni ar putea fi reluata de pilda discuia despre arhitectura realista. Fcnd
o similitudine cu arta realista, constatam ca, aici, nu a fost nevoie de o departajare politizata a
manifestrii realiste in "realism socialist" si "realism " (capitalist prin deducie), aa cum suntem
obligai a specifica in arhitectura, pentru a localiza. Arta realista in general a avut o evidenta
deschidere spre mase, o tentativa de a se implica in social, ieind din "turnul de filde" si devenind
"angajata". Angajarea are o nuana protestatara de principiu, sau mpotriva principiilor nvechite, si,
unul in msura in care atenteaz la ordinea sociala, se implica politic. In lumea occidentala
democratica, aceasta, e opiunea libera, contienta si auto impusa a artistului. In lumea puterii totalitare, spre care tindea in deceniul trei al secolului nostru national-socialismul de stnga si de dreapta
in aceeai msura, opiunea spre implicarea sociala nu mai este la latitudinea artistului. El este
convins cu-adevarat, deci asumat de societate, sau, indubitabil, el devine duman si deci este respins
de ea. A trecut foarte multa vreme dup cel de al doilea rzboi mondial, pn cnd opinia publica s-a
convins de similitudinea metodelor totalitare de stnga si de dreapta. Dei mrturiile concrete, vizibile
arhitectura erau elocvente ca prezenta, manifestndu-se in forme extraordinar de asemntoare,

arhitectura perioadei realismului este mereu prezentata ca fiind polarizata in: arhitectura
fascistatopusa celei staliniste, dei ele se mprumutau reciproc, fiind in aceeai msura clasiciste,
monumentale, greoaie, eclectice, strivitoare prin lipsa lor de gratie si umanism. Mai mult, arhitectura
"TENDENZEI" italiene, dei nscuta ca reacie la cea a fascismului mussolinian, primete deseori, prin
necunoatere, etichetarea de fascista. Nu ntotdeauna micarea de avangarda a fost neangajata
politic. Expresionismul, de pilda, dei o micare catalogata iniial realista, apoi, pur si simplu formalista, deci arta de dragul artei, dovedete prin operele lui Tattlin sau Lissitzky o angajare pn la
agresivitate, politica la primi, teoretica, metodica la altul. Nu toata arhitectura"realist socialista"este
eclectica. Stilul International s-a suprapus in timp si chiar in spaiu cu realismul socialist. Estul
european postbelic a "beneficiat" de toate excesele simplificatoare, si asta nu numai in cazul locuinei
de masa, sau in urbanism, dar si in cea de obiect unicat, generaliznd termenul de "arhitectura a
periferiei" Ca "arhitectura a periferiei" exista si in marile orae ale democraiei occidentale, sub forme
alienate, (bidonville-uri-le) sau sub forma unor centre noi administrative de tip "Manhattan" cu
fenomenele sociale colaterale si la fel de alienate ce au decurs de aici. Si nu mai puin paradoxal ni se
pare azi sloganul sovietic al arhitecturii "raionale prin coninut si naionale prin forma" ce de fapt
promova o arhitectura a puterii sovietice pan ruse (Huet) a Universitii Lomonosov presrata in ipostaze identice in mai toate capitalele din Estul pro sovietic. Arhitectura eclectica si deci formalista nu a
fcut dect sa scindeze forma de coninut provocnd si contribuind substanial la criza arhitecturii
postbelice.
Utopia "constructivistiIor elitisti" e greu digerata de mase, in schimb, arhitectura academica, dei
eclectica corespunde mai bine gustului "popular" exploatat in mod abil in arhitectura "socialista" ce va
deveni ulterior expresia" cultului personalitii inti staliniste, apoi mussoliniene, hitleriste, s.a.m.d.
Arta "realist socialista" ctiga din ce in ce mai mult teren. Momentul marcat de congresul scriitorilor
sovietici din 1934 CONSEMNEAZ SI prima definiie a "realism-socialismului" ca pe un procedeu
artistic (deci instrument) de a reflecta realitatea prin prisma revoluionara si de a o "modifica" in
scopul bine definit de formare a omului nou. Realista in coninut, dar naionala in forma, asta e
declarat pusa in slujba politicului.
Idealul social o lume mai buna pentru toi se transforma din utopiile "falansterelor" presocialiste
universalizante, in utopii de dominare naionala.
Realismul socialist ca forma de manifestare artistica cuprinde ntreaga Europa
prin micrile naional socialiste de dreapta, gasindu-si expresie in fascismul
musolinian si cel hitlerist, dar si in micrile de stnga, care, propovduind ideologia marxist-leninista
propun comunismul ca unica soluie a societii viitoare
Este interesant de observat ca, indiferent de idealul, sau convigereapolitica si sociala, anitecii
adopta, fie "academismul", clasicismul, eclectismul, pe care azi ii numim "realism socialist", fie
arhitectura moderna, ale crei principii sunt in plin efort de clarificare.
Opera artitilor "angajai" este "apocaliptica, animata de un dor de un ntreg organic de mult disprut
si care e uneori identificat cu un prezent sau un viitor fascist. Picasso, Pound, Joyce, Woolf radiau de
pasiune pentru o lume si o arta noua".
, Cupa Brecht, realismul nu este o problema de forma, (ci de politica n.n.). Parafrazndu-l, Bernard
Huet, critic contemporan francez, afirma: "ai pofta sa spui ca nici formalismul nu e o problema de
forma", referindu-se la faptml ca formalismul, nu mai puin e o problema de politica. W.Benjamin
afirma ca fascismul este cel mai mare formalism cci el opereaz o estetizare a raporturiloe sociale
spre a masca conflictul. In interpretarea lui Huet, orice arhitect "figurnd in proiectul sau e utopie de
ordin social fr conflict" este formalist.
Cesi diferita programatic de cea a realismului socialist, arhitectura "Tendenzei" e catalogata astzi de
"realista". Reevaluarea istoriei arhitecturii din perspectiva istoriei muncii a lui Tafu'ri, sau critica
"tipologica" a lui Rossi si Aymonino tind a situa arhitectura ca producie tipica in procesul istoric al
formarii oraelor.

4 DIHOTOMIE SI ARHITECTURA consecinta politicii totalitare in Romania

Mostenirea totalitara ofera un peisaj arh. rom. destul de dezolant, polarizat dihotomic in 2 categorii,
esential opuse din toate punctele de vedere, cu exceptia celui valoric, care le reuneshte intr-un
consens nonvaloric.
Prima categorie arh. locuintei de masa:
-saracita de orice semnificatie
-tipizata, sterila
-ultima expresie a Stilului International
-multe Kitsch-uri
-duce la alienarea generala a societatii
-caracterizata prin disconfort si aberatii functionale
A doua categorie arh. reprezentativa:
-opulenta
-supra incarcata ornamental
-jalnic monument al puterii
-aspira la perenitate, mai mult d.p.d.v. material
-eclectica greoaie lipsita de gratie
Neglijata tot mai mult, arh. locuintei de masa se vede situata la polul opus celei monumentale,
dihotomia aceasta extinzandu-se asupra altor aspecte ale vietzii urbane:
centru si periferie; arh. culta si vernaculara
In Rom dupa al doilea RM , nationalizarea completa ce a favorizat o politica de dezvoltare a arh
canalizata pe industrializare si locuinta de masa. Politica e orientata spre stergerea urmelor trcutului
si reconstituirea revolutionara
Dinu Giurescu istoric- distrugerea trecutului rom
- un numar de 29 de orase din Rom au fost distruse, 85% => pierderea identitatii si reconstruirea
lor dupa principii schematizate si simplificate ale Chartei
- 5 orase mari din Trans. au fost menajate in zona lor centrala ce avea un nucleu istoriceste
constituit si valoros
- Tipizarea exagerata a locuintei, confortul redus+ arh reprezentative megalomane si ecleptice+
masive demolari=>exasperarea inteligentei romanesti

5 COMPOZITIA ARHITECTURALA (PREMODERN+MODERN)

Compozitia =un mod de a alcatui regului si legi de alcatuire a volumelor spatiilor si dimensiunilor
arhitecturale=> principii de compozitie arhitecturala
Paul Rudolph compozitia = copia unor motive, suprapunerea de ornamente, e o privire
superficiala
Pe de o parte => pentru unii arh contemporani pb legate strict de compozitie, sunt neesentiale,
minore, superficiale, pe de alta parte=> alti arh contemporani- Ching afirma ca functiunea si
simbolurile sunt trecatoare, dar sp. si forma raman; in conceptia lui Ching elementele de baZa ale arh
sunt sp. constructia, inchiderea, iar arh. se experimenteaza prin miscare(sp.+timp)
Regulile, legile compozitiei arh. au constitut preocuparea esentiala a teoreticienilor de arh pana la
aparitia teoriilor sociologiei sau semioticii
Arh premoderna
Epoca premoderna a mascat o relativa scindare a artei elitiste de cea populara, culotura fiind sfera
integratoare a celor 2; arta populara recunoaste conducerea elitei, iar aceasta nu o desconsidera
Opera premoderna aspira la coerenta de viziune, pune pret pe continuitate

Opera premoderna urmareste armonia si frumosul ca ideal estetic, iar metodele de realizare a
acesteia sunt date de legile compozitiei arhitecturale
De la antichitatea greaca vazuta de Vizuviu in operele sale la renasterea explicata de Alberti sau
Palladio in toata perioada premoderna s-au cautat principiile universale absolute in fata carora nu
exista mijloc de a te sustrage
Binele si raul, adevarul si minciuna, ceea ce e drept sau nedrept => principiile oricarei reflexii
teoretice care in privinta arh sunt legate nu numai de forme si sp, dar si de semnificatia acestora
Grecia antica- ordinele antice furnizau modele sau tipologii de elemente pt a obtine frumosul in arh
Atat ordinele cat si principiile lui Vitruviu legate de proportie au avut ca termen de comparatie si ideal
omul centru universului Vitruviu plaseaza arh intre arta si stiinta si ofera principiile de alcatuire a
templelor pe baza legilor simetriei si a euritmiei (simetria nu poate duce singura la frumos daca nu e
insotita de euritmie)
Alberti extinde problema arh de la cea de obiect la problema sitului si a orasului. Regulile
conventionale si legile proportionale raman neschimbate in esenta pana in sec 20 ca fundal major
Beaux Art a staruit ncu autoritate in aplicarea principiilor si regulilor de compozitie => din modelele
istorice
Viollet Le Duc pt prima oara aduce ideea superioritatii stiintei si tehnologiei ingineresti fata de arta=>
buloversarea academismului beauxartist; V. Le duc pregateste patrundrea stiintelor si rationalitatii in
arh
Bauhaus-ul a dus mai departe idea de patrundere a stiintelor exacte in arh
Perioada moderna
Rationalismul arh moderne inlocuieste principiile acdemismului beauxartist, aducand principii noi
mai abstracte si mai elastice, motivate:
-pe de o parte geometric=> sp. si forma abstractizate, sunt supuse legilor noilor materile si noilor
tehnologii
-pe de lata parte social => urbanismul generat de C.I.A.M. e bogat in principii cu caracter imuabil
Principiile de baza: non-ornamentul, non-contextul
Cornusier lanseaza noile reguli de compozitie devenite limbaj sine quo noi ale modernismului, declara
asimetrai aproape obligatorie
-arh moderna aspira si ea la coerenta, dar prin juxtapuneri, fragmentari
-frumosul nu e un scop in sine
-artistii sunt pasionati de nedreptatea sociala
=>arh propune schimbarea lumii oferind un model de viata nou purificator, egalizator
-arh intoarce spatele istoriei, inventeaza o lume mai buna bazata pe sinceritate functionala estetica si
structurala
Exagerarile au dus la stereotipia stilului internat
Criza de dupa al 2 lea razb mond, marile probleme soc nerezolvate, avantul tehnologic, schimbarea
criteriilor traditionale cu altele e semnalata in jurul anilor 60 de majoritatea criticiilor si teoreticiienilor
=>e nevoie de un nou sens, de farmec, complexitate, ambiguitate, mit, poezie
=>postmodernismul

6 IDEALUL ESTETIC

Pana la sf sec 19 creatia artistica aspira la frumusete pe care o raporta mereu la realitate=> idealul
de perfectiune
Aristotel (discipol al lui Platon) arta imita natura
-omul e singurul capabil sa faureasca forme perfecte
-arta educa firea umana
-actul de creatie e purificator
Platon - frumosul nu are caracter imobil, atemporal si aspatial

-arta =atribut al puterii divine, abordabil printr-un indelung proces de initiere

-actul de creatie pp o stare emotionala ce nu are nimic in comun cu rationalul
-arta superioara naturii
Numerele, formele sunt sacre in masura in care ele sunt regulate
-proportiile perfecte sunt divine
-rapoartele armonioase, sectiunea de aur, formele platoniciene sunt perfecte ideale, fiind modul de
studiu, reflectie si compozitie artistica
In antichitate fenomenul era considerayt ca facand parte din triada spiritulatitatii umane: solid, util
frumos
Asociat cu armonia ordinea, adev, gratia, forma, idealul estetic nu se refera la realitate asa cum este
ci incerca o corectare a ei prin arta printr-o pronuntata valoare spiritula, abstracta
Frumosul si Sublimul se deosebesc ca nuanta in interpretarea estetica :
1.prerealista numai in ceea ce priveste finalitatea: -frumosul precede sublimul, el fiind o nazuinta spre
perfectiune
sublimul este absolutizarea frumosului
2.realista, moderna si premoderna accepta sublimul ca pe o categorie estetica rezultata nu
neaparat din perspectiva frumosului, dar si din alyte perspective
Arta realista critica conceptul platonician al superioritatii artei fata de natura
-1797 Schlegel considera ca principiul artei nu e frumosul si caracteristicul, interesantul
-1853 Karl Rozenkrauz estetica uratului, uratul impus definitiv ca o categorie estetica idei
experimentate cu succes de reprezentanti ai artei realiste (Beaudelaire, Brecht, Picasso)
Miscarea moderna rastoarna conventiile, modelele, prejudecatiile; frumosul este rational, luminos,
optimist;uratul nu apare decat din perspectiva contestarii totale
-teoriile moderne s-au nascut pe fondul unor mari prefaceri sociale, tehnologice => vor afecta gustul
estetic
-ornamentul devine crima odata cu lucrarea pamfletara a lui Adolf Loos Ornament si crima; este
respins definitiv => sinceritate functionala si structurala => noi principii estetice la randul lor
docmatizate de reprezentantii modernismului clasic: Le Corbusier, Mies Van der Rohe. Ei impun cu
autoritate un gust sigur: frumosul rational; structura este expresiva si sincera conform cu materialul,
iar functiunea devine exprimata volumetric a.i. frumosul => din unitatea dintre continut si forma
Stilul international postbelic a saracit arh prin repetitia formei tip industrializate, reducand
discursul estetic la tipologie
Miscarea postmoderna reabiliteaza ornamentul ca factor important in personalizarea arh, in
restituirea semnificatiei, a identitatii
Peter Blakc nevoia de emotie =nevoia de impodobire
Venturiu nevoia de ludic, de comunicare, opusa plictiselii rezultate din simplism
Eisenman nevoia de arbitrar opusa ordinii
Ch. Moore ornamentul devine purtator de sens istoric, cod al constientizarii apartenentei la o
civilizatie
In urbanism, principiile arh postmoderne contrazic principiile urbanismului liber ratioanalist (Ciam) ,
readuce in discutie traditia urbana istorica
Epoca contemporana dezvolta un nou raport intre ornament si repetitie, intre traditie ca un dat
prezent prin ornament si sensul, semnificatia ornamentului
-ornamentul poate fi aplicat gratuit, arbitrar sau poate fi aplicat logic ,structural
Teoriile semiotice actulae ofera ornamentului rolul de comunicare codata, rolul de limbaj (Schulz
limbajul arhitectural)
Deconstructivistii motivul zoomorfic (lebada, delfin, peste)=expresie a arbitrarului
-o noua forma de perfectiune

Eisenman analizeaza ornamentul ca pe o prezenta, raporteaza totul la o anumita experienta arh

care nu are materialitate dar care reprezinta un eveniment care vorbeste dspre trecut, despre traditie
si prezent, un eveniment perceput de noi prin prisma propriei noastre experiente
Ornamentul - formeaza si informeaza, semnalizeaza si simbolizeaza, poarta si rupe o traditie
-lebedele sau delfinii lui Emgraves,pestele a lui Gehry nu au nimic de a face cu functiunea,
efectul scontat este indiferenta
MODERNISMUL
-orientare in cadrul arh initiata la inceputul sec20
Principalele fundamente forma arhitecturala este o rezultanta directa a functiunii (form follows
function) din care => cateva reguli generale de compozitie:
-planul, distribuirea sp si organizarea volumelor sunt rezultate din schema functionala
-plastica arh se dezvolta in masura in care elementele ei sunt justificate functional
-pt exprimarea functiunii in forma se folosesc figurile si formele geometrice, bazate cat se poate, pe
linii si unghiuri drepte
-la realizarea cladirilor moderniste se folosesc non-culorile (alb, negru) si culorile primare (rosu,
galben , albastru)
Bazele teoretice ale functionismului modernist propuse de la lucrarea lui Adolf Loos => ornamentul
drastic criticat
Exista 2 mari grupe de constructii moderniste
a.constructii in care predomina masele opace neo brutaliste
b.constructii in care predomina zonel;e vitrate-stilul international
a.viziune mai statica, motivitate; exista si aici trei variante de fatade:
cu dominante orizontale si verticale constituite din benzi groase si opace alternand cu siruri de
ferestre
-fatade cu rosturi
-fatade cu goluri dispuse liber
Aceasta impartire nu are doar un caracter stilistic ea fiind si o rezultanta a programului de arh
b.stilul international
caracteristic pentru cladirile zgarie-nori; stilul acestora este in genul unitar-fatade de sticla,
simplitate
-preferinta pt orice fel de cladiri cu pereti transparenti de forma invariabil dreptunghiurala, la care
muchiile orizontale si verticale precum si montantii ferestrelor sunt reduse la minima expresie
Anularea unghiurilor ca limita de sp. permite interpretarea int-ext. Senzatia de plutire a planseurilor
printr-o serie de falsificari contructive
-sp. concept in miscare =>perceptia frontala nu mai e asa importanta introducerea notiunii de timp
ca o componenta spatiala sine quo non
Le Corbusier exerseaza in seria renumitelor sale vile aplicarea unor principii pe de o parte cubiste
(in ceea ce priveste perspectiva) si pe de alta parte moderne (in ceea ce priveste conceptia spatiala)
Vila Savoye continuitatea spatiului int ext, flexibilitatea partiului, terasa gradina ca acoperis,
structura portanta pe piloni ce permite fluidizarea sp., extensie a sp. atat in plan vertical cat si
orizontal
MODERNISMUL CLASIC uneste principiile ### dintre care putem enumera pe cele care au stat la
baza stilului international:
-arh mai curand volum decat masa
-mai curtand regularitate decat simetrie axiala
Principiile Chartei de la Atena referitoare la abordarea sp urban
-principii clare doctrinare
-au generat asa zisul urbanism liber insusit cu repeziciune de arh intregii lumi

-acest mod de gandire a fost exagerat prin simplificare in tarile in curs de dezv si au suferit un
puternic proces de industrializare, tipizare dupa al 2 lea RM care duce la depersonalizare, la lipsa de
semnificatie
HIGH TECH
Micarea tehnologizanta numita azi HI-TECH a fost marcata de apariia Centrului Pompidou la Paris in
cartierul Beaubourg, dar ea se afirma cu tot nai multa pregnanta in Europa, Anglia, America sau
Japonia.
-arh HT e o continuare fireasca a ideilor si a tendintelor exprimate formal in arh moderna
-radacinile lui sunt aceleasi ca la modernism (neoplasticism, constructivism, Bauhaus, rationalism
francez si italian) dar HT a cunoscut o evolutie deosebita fata de modernism in care cladirea isi
exprima clar propria functionalitate in care e inlaturata orice decoratie anexa, HT aduce ceva in plus
prin conferirea unor valente estetice elementelor structurale si celor anexe, care devin astfel factori
esentiali de expresivitate (Renzo Piano, Richard Rogers, Norman Foster)

8 LATE MODERNISM
Context istoric: perioada de la inceputul anilor 70 in special de dupa socul petrolului din toamna
anului 1973 se caracterizeaza prin faptul ca multe din valorile societatii au fost reconsiderate
-o schimbare la nivelul econ si social are ca rezultat firesc o schimbare la nivelul ideologic si artistic
-in mod firesc schimbarile ce privesc arhitectura au vizat configuratia edificiilor, a schemelor
functionale, a sistemului morfologic, toate acestea cauzate de stereotopia si lipsa de semnificatie a
arh moderene in special a stilului internat
- in 1974 la scoala de arh din California a inceput o dezbatere intre 2 gr de arh a caror idei vizau o
modalitate particulara de evolutie a sistemului stilistic in raport cu cel al arh moderne
-white arh miscare promoderna late modernism
-gray arch. miscare antimoderna postmodern
Late M influente neoplasticiste + Le Corbusier
-miscare omogena care continua principiile functionaliste ale modernismului introducand insa
elemente de formalism:
-evidentierea puternica a volumelor prin decupaje nete si prin folosirea in special a albului
-existenta unor elem constructive anexe care nu au neaparat justificare functionala (pergole, ziduri
false)
-opozitia accentuata in mod voit intre plin si gol, intre masa opaca si suprafetele vitrate => goluri
impuscate
-accentuarea si specularea resurselor de expresivitate ale sistemului structural al cladirii
-afirmarea unor rosturi de regula ortogonale
Late M reprezinta o combinatie de functionalism si formalism (functionalismul predomina) , derivat in
special din neoplasticism si opera lui Corbusier
L. M. duce formele si ideile miscarii moderne la extrem, exagerand natura si imaginea tehnologica a
cladirii, in incercarea de aproduce amuzament si placere
Reprezentanti in SUA:
RICHARD MEIER unul dintre cei mai caracteristici ai late modernismului
-poate fi comparat cu Le Corbusier, dar in loc sa caute o integrare armonioasa de plane curbe si grile
ca si Le C., Meier incearca o disonanta a lor (grilele sunt miscate cu 5 grade, volumele sunt violent
alaturate, opozitia lor e exagerata
-el spune ca a fost influentat cel mai puternic in opera sa de Conventia de la Tourette (Corb.) in ceea
ce priveste alcatuirea planurilor si de Vila Savoye sau Vila Stein in ceea ce priveste alcatuirea
fatadelor
Caracteristici ale stilului lui Meier: in ceea ce priveste planul: - combinatia formelor ortogonale cu cele
curbe

-treceri frecvente de la o directie la alta prin intermediul a doua sau 3 paliere intermediare raportate
in arce de cerc
-separarea stalpilor de panourile de inchidere si de compartimentare
-grile rotite la unghiuri mici
-alcatuirea zonelor de circulatie
In ceea ce priveste fatadele:
-scoaterea in evidenta a unor volume mari (de obicei plinuri) prin contrast cu zone vitrate
-folosirea de preferinta a albului
-folosirea caroiajelor pt plinuri
Ex: Douglas House marcheaza inceputul celei mai importante perioade din activ lui Meier
-tendinte foarte puternice formaliste; accentuarea cosurilor in fatada, a scarilor exterioare
-proiectele Olivetti cladiri tip ce urmeaza a fi amplasate in 15 orase din SUA
- High Museum of Art Atlanta
- Canal Plus Paris
CHARLES GWATHMEY atasat la inceput de Meier la gruparea New York five
-maniera de lucru asemanatoare cu a lui Meier
-influentat si el de Corb. si mai ales de neoplasticism
In Japonia ARATA ISOZAKI in prima etapa a creatiei sale arh -linie foarte apropiata de stilul lui
Meier
TADAO ANDO exponent foarte autentic al arh Late M ; stilul sau manifesta un sistem morfologic de
sinteza. El creaza efecte de umbra si lumina care confera interiorului o aparenta mistica. Frumusetea
nu are nimic in comun cu operatiunile intelectuale sau teoriile dificile
-predomina betonul aparent
In Europa
JEAN NOVEL opera sa imbina elem LM cu ale HT
O.M. UNGERS

9 ARHITECTURA AVANTGARDISTA SI ARHITECTII AVANTGARDISTI

Idea aceasta "totul merge" o regsim mereu in explicaiile "post-factum" ale multor deconstructivisti
americani, dintre care cel mai virulent, Frank Gehry, respinge cultura ca pe un balast de prejudeci,
in numele unui avangardism protestatar Aportul special al arhitecturii la cultura umanitii apare mai
evident intr-o viziune sincrona si nu diacronic, ceeace permite de pilda o mai obiectiva detaare a
ideii exprimate de pilda rolul avangardei arhitecturale apare in acest fel ca propulsor si frna a ideilor
culturale, spre deosebire de viziunea diacrona, care ne-ar tenta sa-l consideram doar liniar si
ascensional.
De pilda in cadrul arhitecturii premoderne ce ar fi definita prin globalitatea produsului arhitectural
pn la decretarea oficiala a "arhitecturii moderne" in jurul anilor '20, apar curentele avangardiste,
precum si arhitectura realista, ambele nscute ca o reacie la "clasicism", dar glisnd mult in timp,
nainte si dup oficializarea arhitecturii moderne si structurndu-si o relativa independenta. Ieita din
snul avangardei, micarea structuralista, s-a asociat cu cea tehnologica intr-o sinteza pe care azi o
numim HI-TECH. si care, marcata in 1965 ca debut cu Centrul Pompidou-Beaubourg (Piano si Rogers,)
din Paris, continua azi sa pstreze o relativa autonomie traversnd cu sigurana peste meandrele
modei si consurosris-mului si sugerndu-si un viitor in care locul sau e indubitabil ctigat. inteniilor
autorilor deconstruc-tivisti, care-si justifica deseori inspiraia din micrile avangardei nceputului
acestui secol. Bernard TSCHUMI si-l asuma pe CHERNIKOV, Zaha HADID pe MALEVICH, O. M. A.
(Rem KOOLHAAS) -"revigoreaz constructivismul prin util grupul ARQOITECTO-NICA -"rstoarn (la
propriu n. n. ) modernismul anilor '20". Daca la primii doi reprezentani (TSCUMI si HADID)
observam ceva din estetica lui TATLIN, KANDINSKI, sau KLEE. la urmtorii apare influena
constructivismului trziu a anilor '30-50)ce a-vea o tenta utilitara si de mase. Pete EISENMAN

uzeaz de fapt de ideile neostructuraliste la inceput, apoi de cele declarat protestatare ale
deconstructivisrrului iar acum se ndreapt spre un elitism att de incompresensibil, incat tinde spre
alienare(Romeo si Julieta).
Daca privim problema din perspectiva avangardei ca fenomen cultural periodic (asa cum tot mai mult
pare a fi impus deconstructivismul de ctre mass-media)atunci am putea afirma ca valorile noi si
nebanuite pe care le-a antrenat aceasta micare nu vor trece fr a imprima schimbri, chiar
profunde in manifestarea arhitecturala a mileniului III.
Vorbind despre ultiirslc ale lui Eisenman, filozoful Andrew Benjamin afirma, ca acesta, "prin
semntura lui, incorporeaz cel puin doua tendine divergente. Una care se situeaz in snul istoriei
ornamentului si alta, care se distaneaz de aceasta istorie -deschisa spre posibilitatea avangardei
arhitecturale" . . Avangarda germana propova-duieste idei ce convin claselor medii pentru ca propun
depirea diferentelor de clasa. Arta realista descoper caliti estetice in viata oamenilor de rnd, a
omului necjit, reprezentata pn atunci doar sub aspectul ei pitoresc, sau sporadic. Arta realista,
devine arta maselor, mijloc de educare, iar omul de rnd devine omul "nou", muncitor harnic, prolific,
optimist, ce-si ia soarta in propriile- mini, crend "societatea viitorului".
: "Avangarditii au respins nelepciunea convenionala, si, in consecina istoria, exact aa cum
modernistii (patre a avangardei-initial) vor respinge att istoria, ct si acea manifestare istorica
numita decoraie. Renato POGGIQUdescrie in analiza sa fcuta avangardismului secolului XX o
intelectualitate alienata, care dispreuia valorile "ortodoxe" ale propriei culturi, respingea trecutul,
agoniza in prezent, dar poseda convingerea de a conduce spre in viitor nou, radical. Micrile
avangardiste, contrar conductorilor culturali din epocile precedente, aveau puin respect pentru
ierarhia sociala existenta si erau ca Baudelaire si Marinetti
mpotriva ornduirii existente si anarhiti si si-au fcut declaraiile nu din cabinete publice sau lcauri
de invatamnt, ci din cafenele
Producia de avangarda, dei deseori ermetica in intenia sa exprimata, a fost atunci cnd a urmrit
stereotipul usor de integrat in valorile culturale, devenind astfel socializata in moda, unde i s-a
impregnat un tip diferit de vitalitate, inainte de a fi degradata in kitch. Dar avangarda modernista a
asigurat, de asemenea propria sa metafizica pentru uzul modei, de unde cerinele pentru nou, ocant,
surpriza si chiar pentru scandalos, au fost transpuse in valori culturale care vor fi exprimate in lumea
modei.

10 P. EISENMAN
-exponentul cel mai riguros al deconstructivismului explicabil prin formatia sa ratioanalista
-prezenta absentei-prin sustragerea unei portiuni dintr-un volum sau prin anularea zonei centrale
-uzeaza, la inceput de idei neostructuraliste apoi de ideile protestatare ale deconstructivismului
-elitismul incomprehensibil => alienare
- considera ornamentul ca pe o necesitate a arbitrarului necesitate a secondaritatii ce trebuie
abordata impreuna cu principalul
Adrew Benjamin spune despre Einsenman ca:
-incorporeaza 2 tendinte divergente, una care ne situeaza in sanul ornamentului si alta care ne
distanteaza de aceasta istorie deschisa spre posibilitatea avangardei arh
-riscul care exista in tentativa de a stabili un raport intre ornament si repetitie e acela de a reduce arh
la ornamental###
-analizand ornamentul ca pe o prezenta => raportul la o anumita experienta arh ce reprezinta un
ornament care vorbeste despre trecut
-spatiu de tranzitie dintre int si ext, intre public si privat, intre o structura portanta si necesitatea unei
alteia neportante dar necesare prin arbitrarul ei=> devin aproape obligatorii in arh postmoderna
-contextul e total neglijat la deconstructivisti: "Noi am utilizat terenul ca pe un palimsestun loc unde
se scrie, se terge si se rescrie istoria. Cldirile noastre sunt procesul invers al faptului ca situl emana

cldirea concept PostModernist. Cldirile noastre creeaz terenul concept Non-PostModernist."

(Eisenman)
Eisenman a dezvoltat teoria analizei si folosirea ei in cadrul proiectarii
-casele 1-9 simpatie pt modernisti
-casa 10 orientarea deconstructivista devine evidenta, influentele psihanalizei si ale filozofiei
nihiliste constituind doar o parte din aspectele declarate ele autorului.
Casa cu nr.10 este prima aplicare adescompunerii, dislocrii si deconstructiei, prin sustragerea unor
elemente care "distrug punctul central al imobilului, scara antropomorfica siutilizarile normale
pierderea punctului central, formele in L simboliznd separarea si instabilitatea, excavarile,
scufundarea in trecut si incontient, scalarea si geomatria topologica ".
-Formele in L dispuse rotativ, aceste cuburi erodate subliniaz condiia nesigura a universului
-La Guardiola house ntreptrunderea acestor L-uri este savant explicata de autor ca fiind o "marcare
a nelegerii locului ca rezultat al schimbrii nelegerii lumii"
-Grilele spaiale tridimensionale sunt un motiv compoziional aproape "sine qua non" in opera lui
Eisenman. ''Ele sunt versiuni neomoderniste alegrilajelor de perspectiva ale lui Braimnte, mai degrab
deschise (infinite) dect nchise (finite) mii degrab quatrodimensionale dect unidirecionale, mai
curnd uoare dect grele
Eisenman foloseste desenul complex al juxtapunerilor secventiale cat si macheta in seria celor 10
case=> filosofia morfologiei formale a cubului ca semn spatial

11 SEMNIFICATIA SI POLICODAREA ARHITECTURII POSTMODERNE

Context istoric: perioada de la inceputul anilor 70 in special de dupa socul petrolului din toamna
anului 1973 se caracterizeaza prin faptul ca multe din valorile societatii au fost reconsiderate
-o schimbare la nivelul econ si social are ca rezultat firesc o schimbare la nivelul ideologic si artistic
-in mod firesc schimbarile ce privesc arhitectura au vizat configuratia edificiilor, a schemelor
functionale, a sistemului morfologic, toate acestea cauzate de stereotopia si lipsa de semnificatie a
arh moderene in special a stilului internat
- in 1974 la scoala de arh din California a inceput o dezbatere intre 2 gr de arh a caror idei vizau o
modalitate particulara de evolutie a sistemului stilistic in raport cu cel al arh moderne
-white arh miscare promoderna late modernism
-gray arch. miscare antimoderna postmodern
Cele 2 mari principii: nonornamentul si noncontextul apartinand arh moderniste i se opune in arh
postmoderna revaluarile istorice si cele legate de context=>reconsiderarea adevaratelor repere ale
identitatii, personalizzarii, semnificatiei arhitecturii
-cercetarile teoretice se indreapta cu precadere inspre explicatia crizei arh moderne din cauza
pierderii atributelor artistice, poeticul, valoarea emotionala
Caracteristici ale arh postmoderne:
-utilizarea ornamentului ca aluzie istorica sau ca decoratie
-folosirea formelor ca referinta istorica explicata
-folosirea eclectica a limbajului modern si premodern
-utilizarea culorilor vii si a unei diversitati de materiale
-definirea sp. intermediare care constau in zone de circulatie, sp. prinse in grosimea zidurilor
In aceasta ordine de idei apare motivul specificitatii
OB. de arh a imaginii sale unice, irepetabile, imagine ce contine o anumita ambiguitate;
depersonalizarii prin universalizare: se opune personalizarea prin diferentiere => ornamentul devine
un obiect codat dar si o modalitate de transmitere codata
Robert Venturi prefer obiectele bogate in semnificatii, celor a caror semnificatie e clara; admit
functiunile implicite celor explicite; unuia sau altuia ii prefer unuia si altuia
-aceasta multitudine de semnificatii se obtine in primul; rand prin varietate si bogatie formala

Robert Stein in loc de sloganul modernist less is more, declara ca in arh postmoderna more is
more
Posmodernul actioneaza asupra plictiselii vizulae, a modernismului , solutia fiind amestecarea
limbajului modern cu un alt limbaj
-ei practica un dublu cod; o cladire postmoderna e jumatate moderna, jum altceva (deseori traditie)
ce incearca sa comunice pe de o parte publicului, pe de alta parte unei minoritati avizate
-se poate spune ca PM e ca un Janus cu doua fete: una priveste inapoi sperand sa gaseasca originile,
calalta priveste inainte in nimic
PM datoreaza mult orientului, insusindu-si ### in sensul acceptarii neutralitatii alaturi de cei 2 poli
extremi =>spatiu de tranzitie

12 TERMINOLOGIE

ncercarea de nelegere a fenomenului arhitectural contemporan a antrenat inevitabilele ordonri

investigative, ordonri care au condus, evident la imaginarea unui tablou general al peisajului
arhitectural actual ca o consecina a evoluiei arhitecturii de la perioada PREMODERNA -prerealista si
realista, prin perioada MODERNA cu fazele ei de avangarda, maturitate si declin, pn la perioada
POST MODERNA. Azi constatam ca foarte multe terminologii ar trebui reevaluate, nelese diferit din
prisma reevalurilor istoriei (azi suntem in 1994).Muli ali termeni s-au consacrat prin intensa lor
folosire in idea unui sens anume ciar alii au o tendina de a semnifica, paradoxal, exact opusul
sensului la propriu al termenului de generic.
In teoriile arhitecturale contemporane se folosete terminologia de spaiu euclidian intr-un sens mai
larg dect acela "stricto senso" de spaiu definibil in cadrul geometriei euclidiene, "relaiile
geometrice sunt comod clasate ca organizare a elementelor raportate la un punct, o linie, sau la un
sistem de coordonate" Dupa prerea lui Hiroschi Sasaki, critic de arhitectura japonez, sufixul "ism"
adaog o nuana peiorativa (cel puin in limba japoneza) semnificaiei generale.Comparnd de pilda
cuplul de noiuni de mai sus cu cel al manierei unui artist in raport cu manierismul, maniera se refera
la modul de creaie personalizat si identificabil al unui artist anume, pe cnd manierismul definete
(in general) o metoda de imitaie meteugit a unei maniere de a face proprie mi multor artiti. De
aceea consideram la rndu-ne ca termenii modern, post-moderna, modernism post modernism sunt
diferii ca nuana.
Trebuie sa recunoatem totui ca acum e foarte greu de fcut departajri in interiorul curentului, asa
ca vom recurge la denumiri mai exacte; de pilda: post-modernistii clasiciti ca Michael Graves sunt cei
ce uzeaz de istorie prin adoptarea unui limbaj clasic: compozitie clasica, volume platoniciene simple,
(in cazul lui Graves, chiar primitive ceea ce-l face sa fie denumit un Henri Rousseau al postmodernilor arhiteci), un eclectism incarcat, uneori, alteori o vdita ironie la adresa istoriei, iar
ornamentele zoomorfice uriae si ostentative din ansamblul "Disney world" din Florida reprezint
codul-mesaj contemporan. Sau post-moderniti clasiciti tipologici ca Leon Krier de pilda sunt
denumii acei arhiteci ce incearca reabilitarea istoriei prin propunerea unor arhetipuri formale, simbolice. De altfel, toti arhitecii post moderni rediscuta intr-un fel sau altul istoria, relund-o parca dup o
lunga ntrerupere.
Ada Louis Huxtable, numete "inclusivisti" acei arhiteci ce presupun in creaia lor artistica o implicaie
contextuala, sursa de inspiraie si motiv formal, exprimnd si reprezentnd acest context ce poate fi
geo-climatic, istoric, social sau cultural. Mesajul lor include acest context, chiar daca uneori intr-un
mod conflictual (ca la Mrio Botta).
In sfrit, in categoria de termeni al cror inteles la propriu nu mai corespunde sensului iniial al
micrii, termenul ce definete MICAREA DECONSTRUCTIVISTA este destinat iniial a fi o replica
nihilista a micrii constructiviste a anilor '20. "A construi" e situat la antipodul lui "a deconstrui" si
toata teoria deconstructivista e axata pe distrugere: disjunctie, dislocare, disfunctie o suma de "dis" si
de "de". Totui o mare parte dintre arhitecii acestei micri trateaz problema ca si cnd, odat

cataclismul produs, ei sunt chemai sa reorganizeze materia, sau numai sa o surprind intr-o ipostaza
de refacere post-cataclism. (Zna Hadid).

12A. Terminologie in perioada premoderna, moderna, postmoderna, contemporana si

realista, sensul si opusul sensului.

Evolutia arhitecturii de la perioada premoderna, prerealista si realista prin perioada moderna,

avangarda, maturitate si declin, pina la perioada postmoderna. Azi asistam la o noua disponibilitate
spre forme elitiste, profund spiritualizate ale miscarii deconstructiviste. Arhitectura Hi -Tech exprima
tentativa fireasca a contemporaneitatii de a da forma tehnologiei celei mai avnasate, dublata de
castigurile stiintelor abstracte. Arhitectura premoderna a fost numita late-moderna sau postcorbusiana. Azi foarte multe terminologii ar trebui reevaluate , intelese diferit din prisma reevaluarilor
istoriei. Multi alti termeni s-au conscrat prin intensa lor folosire in ideea unui sens anume, altii au o
tendinta de a semnifica, paradoxal, exact opusul sensului la propriu al termenului. In prima categorie
despre arhitectura realista nu a fost nevoie de o departajare politizata a manifestarii realiste in
realism-socialist realism(capitalist), asa cum suntem obligati a specifica in arh. pentru a
localiza. Arta realista a avut o evidenta deschidere spre mase, o tentativa de a se implica in socila,
devenind angajata. In lumea occidentala democratica e obtiunea libera, constienta si autoimpusa a
artistului. In lumea puterii totalitare obtiunea spre implicare socila nu mai e la latitudinea artistului.
Arh. perioadei realismului este mereu prezentata ca fiind arh. fascista, opusa celei staliniste, fiind
clasiciste, monumentale, greoaie, eclectice, lipsite de gratie si umanism.
Expresionismul este o miscare catalogta initial realista, apoi formalista, deci arta de dragul artei
(Tatlin, Lissitzky). Nu toata arhitectura realist socialistaeste eclectica. Stilul international s-a
suprapus in timp si spatui cu realismul socialist. Estul european pstbelic a beneficiat de toate
excesele simplificatoare, generalizand termenul de arh. a periferiei. Dar aceasta exista si in marile
orase occidentale sub forme alienate, sau sub forma unor centre noi administrative de tip
Manhattan.

13 CUNOASTEREA STIINTIFICA ARTISTICA SI METAFIZICA

Pe fondul acceptrii deja subnelese a pluralismului si diversitii, precum si a relativismului in

gndirea arhitecturala contemporana la care au contribuit substanial Charles Jencks si Robert
Venturi, este invocat Feyerabend cu a sa Against Method care, in idea reunirii logicii cu metafizica, ne
convinge de faptul ca "totul merge". Acesta este pluralismul ca logica si este util ca instrument
analitic pentru explicaie sau diagnoza. Car pluralismul poate fi, de asemenea o credina si un
angajament. Acesta este pluralismul ca metafizica care va fi in totdeauna responsabil pentru
promovarea ideii de "muli" in opoziie cu idea de "unul" si care va sta astfel. la baza modurilor de
aciune pluraliste. Metafizica si logica se ntlnesc numai uneori mpreuna ca la Feyerabend, dar este
important 'sa fie departajate, deoarece metafizica este un punct de vedere care nu poate fi nici
dovedit, nici dezminit, dar logica poate fi nvinovit.
Nevoia metafizica a regsirii rostului omului in lume, devine obiectul cutrilor teoretice filozofice,
aceasta apropiere a arhitecturii de filozofie, dovedete acuta nevoie de resacralizare a demersului
arhitectural.
. Filozofia, tiina, metafizica, arta, au fost rnd pe rnd supuse unei surclasari venite din domeniul
vecin si, in general este oarecum convenita azi nelegerea globala a complexitii, interdependentelor
reciproce, precum si subinscrierea lor unei viziuni mai largi asupra lumii ce include neaparat Misterul
s revelaia.
Arhitectura e prin excelenta complexa cci se situeaz la intersecia, reunirea dintre real si fictiv
(imaginar), material si spiritual, tiina si arta, dar si spus si nespus, "ascuns si revelat" (Heidegger).
Casa X ESTE este trecerea la o perioada Structuralista, in timp ce Guardiolla house este clar
deconstructivista" (Charles Jencks) Ar fi nedrept sa nu adugam aici contribuia valoroasa a filozofului,

estetului, poetului si dramaturgului romn Lucian Blaga la nelegerea cunoaterii prin completarea ei
cu "cunoaterea luci ferica1 "prin mistic, care, adugata "cunoaterii paradisiace" prin raionament,
conduc la cunoaterea metafizica ce este globala, completa. Dar cel mai important lucru pe care-l
sesizam in opera nebeletristica a marelui filozof romn este faptul ca el a sesizat cu mult inainte de
Foucault sau Derrida necesitatea diversitii prin difereniere in universal si
afirmarea "identitii" din perspectiva "diferentelor" culturale
Producia de avangarda, dei deseori ermetica in intenia sa exprimata, a fost atunci cnd a urmrit
stereotipul usor de integrat in valorile culturale, devenind astfel socializata in moda, unde i s-a
impregnat un tip diferit de vitalitate, inainte de a fi degradata in kitch. Dar avangarda modernista a
asigurat, de asemenea propria sa metafizica pentru uzul modei, de unde cerinele pentru nou, ocant,
surpriza si chiar pentru scandalos, au fost transpuse in valori culturale care vor fi exprimate in lumea
modei.

14 DECONSTRUCTIVISMUL

Peisajul arhitectural contemporan e inca dominat de pluralism si eterogenitate ca fundal, pe care se

afirma cteva micri cu nuana mai pronunata cum ar fi: micarea HI-TECH; micrile pe teme
moderne care se pot subimparti in micri PROMODERNE si ANTIMODERNE.
Unii critici plaseaz micarea deconstructivista ca pe o continuare liniara a mis-carii constructiviste a
anilor '20, sau a celei "puriste" de mai trziu, pe care nu face dect sa o mbogeasc cu
mijloacele de expresie ale timpurilor noastre.
Astfel principalii reprez. ai Decomstr. isi justifica inspiratia din mishcarile avangardiste ruse, astfel
Bernard TSCHUMI si-l asuma pe CHERNIKOV, Zaha HADID pe MALEVICH, Pete EISENMAN pe
CERNIKOV + idei neostructuraliste.
Pe linia antimodernismului, micarea DECONSTRUCTIVISTA preia forme multiple prin exacerbarea
dusa la extrem a primelor proteste antimoderne, propunnd ipostaze ale ornamentului ca expresie a
opiunii, subiectivismului si arbitrariului.(Ex: Pestele lui GEHRY ca si ntreaga lui opera se manifesta ca
un protest general mpotriva tuturor conveniilor.)
DECONSTR. Suportul teoretic deosebit de vast, bazat pe conceptii noi din domeniul filozofiei,
semioticii, psihanalizei, psihosociologiei, se altura celor din domeniul tehnicii; informaticii, cineticii,
cuanticii, energeticii, dar si a unor domenii artistice profund implicate arhitectural: muzicii, dansului,
cinematografiei, publicitarii.
Miscarea DEC. reabiliteaza haosul ca necesar in coexistentza sa cu ordinea, dar intermediat de
neutralitate=>tripartismul (cu nuanta orientala) ce permite coexistenta ordinii cu dezordinea. Teoria
DEC. e bazata pe disfunctie, dizlocare, disjunctie; totusi o mare parte din arh. DEC. trateaza
problema ca si cand o data cataclismul produs ei sunt chemati sa reorganizeze materia. Termenul de
DEC. nu mai corespunde azi cu sensul propriu al cuvantului, pt ca deconstructivistii DECONSTRUIESC
pt a RECONSTRUI
Pe fondul pluralismului si diversitii, precum si a relativismului in gndirea arhitecturala
contemporana, , este invocat Feyerabend cu a sa Against Method care, in idea reunirii logicii cu
metafizica, ne convinge de faptul ca "totul merge". Idea aceasta "totul merge" o regsim mereu in
explicaiile "post-factum" ale multor deconstructivisti americani, dintre care cel mai virulent, Frank
Gehry, respinge cultura ca pe un balast de prejudeci. In opozitie, Noica respinge acest mod de
abordare a pluralismului si relativitii si propune ca metoda abordarea globala metafizica a lui Blaga,
care include cultura in sistemul sau filozofic ca fiind singura reabilitare posibila in pluralism.
1.In domeniul estetic- DEC. sugereaza aparitzia unui nou sistem de organizare=> deplasarea
devenind masura perceptiei spatiale
2.In conceptia spatiala DEC. considera ca forma arh nu e numai cuplul figura-fond, dar se
compenseaza cu geom. fractala, cu limite, disjunctii, diferente, absente
3.In domeniul semiotic DEC. exagereaza sensurile meta-arh.:

-arh. e palimsest
-arh. formeaza si informeaza
-arh. e semn si simbol
-arh. comunica si emotioneaza
=>un abuz obositor de semnificatii multiple si dense, toate pt a regasi smenificatia pierduta a arh
4.ca metoda celor pur stiintifice si rationale li s-a adaugat cele euristice
5.ca tehnologie-DEC. uzeaza de cele mai sifisticate si cele mai noi forme de publicitate ca orice arta
ce e vizula si publica
Royston Landau- discursul arh nu e numai teorie cis i practica
-exp. de proiecte publicitare comunica cu publicul larg
-limbajul arhitectural este vizual
Depersoanlizarii prin universalizare: se opune personalizarea prin diferentiere. Serias filosofica oferita
de Derrida (care a fost enuntata cu multe decenii inainte de Blaga) este acea a teoriei diferentelor
care a dat nastere la multe discutii teoretice
Arhitectii DEC au fost inspirati din filosofia lui Platon sau a lui Nitse (nihilism- e nevoie de haos pt a
se naste o stea)
In concluzie, cel mai important aspect in evolutia contemporana pare sa fie o febrila cautare de sine,
un fel de sens al sacrului in gestul arh., pt ca dupa cum spunea MALRAUX sec XXI va fi religios
sau nu va fi deloc
Ex: Esenman, Hadid, Tschumi, Hiromi Fuji, grupul Arquitectonica, OMA. (Rem KOOLHAAS), grupul
Morphosis, Grehy
Ch. Jencks daca exista dubii privind caracterul general al DEC pot fi aventurate idei care se refera
la caracterul antipolitic si antisocial
Transformari in DEC :
-limita =>nonlimita
-decontextulizarea=>recontextualizarea
-ordine=>dezordine

15 BAROCUL SI REABILITAREA LUI IN ARH POSTMODFERNA

Baroc=eliberare spirituala de regulile tratatelor, de conventii, de geometria elementara.

-eliberarea de siosteme si de antiteza spatiului int sp. ext
-dobandeste un sens psihologic
Bruno Zevi se poate vorbi si de un baroc modern, cand arh se declara independenta de formele si
schemele functionale (formalism)
-preferinta pentru elemente scenografice
-aparitia in cladiri a elem. materialiste
-elem. de sculptura
-asimetrie, dezordine
-imbinarea arh, pictura, sculptura, jocuri de apa
-caracter dinamic
-legatura organica intre sp int si sp ext
-abundenta decorativa, tratare sculpturala a maselor construite, complexitatea spatiala
-apare ca o reactie la formele### ale renasterii(post m-m.) impotriva regulilor si a canoanelor
structurale###
-in conceptia planimetrica si volumetrica se renunta la formele geometrice simple, clare => joc
rafinat de imbinari de corpuri
-folosirea curbelor si contracurbelor
-importanta stiluilui contextul important
-jocuri de apa

-caracter de neliniste
-prin elemente decorative de renastere le imbina cu inovatiile proprii in psihologia spatiului =>
policodare
-planuri si fatade pe aceasi plansa desen

16 LIMBAJUL ARHITECTURAL IN EX. LUI SHULTZ

Idealul estetic-ornamentul poate fi aplicat sau structural

-ornamentul are rol de comunicare codata=> limbaj
Spatiu considera ca relatiile fundamentale geometrice pot fi combinate intre ele
-organizarea elem de arh
in raport cu un punct => centralitate,
in raport cu o linie => axialitate
-organizarea in raport cu un sistem de coordonate spatiale => schematizarea structurala
-face diferente intre relatiile geometrice si cele topologice (cantitate in raport cu calitatea)
-relatiile geometrice +relatiile topologice +rel conventionale => analiza sp. arhitectural
-Gestalf accesibilitatea pp. o atitudine adecvata, starea de gratie => spectator initiat
-forma ca sp interior nu duce la rezultate numai daca e luat cu tot cu limitele sale
Caracterul unui loc (sp) poate fi independent de forma spatiala, dar dependent de motivatia simbolica
-mecanismul autoreglabil, ale crui articulaii sunt capabile de a prelua situaii noi, pentru care nu a
fost programat iniial.
-Capela Medici (Michelangelo)=>simbolic
- sacristia Sn Lorenzo a lui Brunelleschi =>elemente stereotipe
Nu doar forma spatiala determina arh ci mai multi factori:
-Bruno Zevi sp interior e principal in arh, se apropie de romanticii germani
-face distinctie intre sp fizic si sp arh
Capacitatea unei structuri formale, adica aptitudinea de a primi continut, e determinata de
posibilitatea sistemului de comunicare
P.V. Meiss teorii spatiale legate de semnificatia arh sunt reluate atat din directia discursului
gestataltist al formei spatiale semnificative cat si din cel al locului nascator de identitate

17 REPREZENTAREA ARHITECTURALA

In perioada PREMODERNA, mai precis cea a PREREALISMULUI reprezentarea arhitectu rala s-a bazat
pe tradiia, valabil acceptata in lumea occidentala, aceea a MIMESTS-ului, provenit de la greci.
Folosita alternativ ca INSTRUMENT si ca SIMBOL reprezentarea arhitecturala a fost SIMULARE si
SIMILARITATE.
Perioada gotica a uzat de puine mijloace de comunicare prin intermediul desenului de arhitectura
(cteva trasee de baza care circula printre maetri). Renaterea in schimb aduce o extraordinara
contribuie in cunoaterea tiinifica in doireniul reprezentrii perspectivice prin marile ei personaliti
(Leonardo Da Vinci,Pierro Del Francesca, Giotto, DCIrer) ale cror cutri neobosite lrgesc cmpul
cunoaterii, att n domeniul reprezentrii spaiului, ct si in cel al reprezentrilor corpului uman.
Barocul, apare din perspectiva contemporaneitii ca una din cele mai interesante perioade in ceea ce
privete reprezentarea arhitecturala. In primul rnd apar cu mare frecventa plane coninnd mai
multe piese de reprezentare ale unei cldiri in acelai timp. Planul Pieei Sn Pietro din Roma
reprodus de Letarouilly este ncnttor nu att prin desen, cat prin vastitatea informativa de care
uzeaz. In al doilea rnd, reprezentrile baroce au farmecul ambiguitii, al incertitudinii, al
posibilitii de alegere. Kisho Kurokawa, in studiile sale despre filosof ia simbiozei releveaza cu mare
putere de convingere ambiguitatea sensului piesajului artei baroce in special in pictura: atractierespingere in "Facerea lumii" a lui Michelangelo sau in "Noii me tangere" a L. Corregio unde "sensul
emoiei si atmosferei apropie arhitectura de creaia poetica."

Micarea Einfuhlung promovata de romanticii germani la sfritul secolului XIX introduce psihologicul
in problema estetica.''Plcerea estetica consta in plcerea "eului" prezent in obiectul in care sunt
proiectat. Ceeace simt din acel moment in acest obiect este fenomenul vieii".
Forna abstractizata ce nate spaiul "spiritualizat" al MODERNISMULUI "clasic"este motiv de
nesfrite experiene "cubiste, expresioniste, functionaliste" sau pur si simplu "formaliste" in care
reprezentarea arhitecturala folosete pe de o parte mijloacele oferite de Le Corbusier odat cu
"MODULQRUL" prezentat ca un instrument ce face ca urtul sa devin imposibil, iar pe de alta parte
mijloacele oferite de studiul matematicii si perspectivei: jocuri combinatorii, transformri, colocri ale
formei dupa reguli si modele propriillogicii sistemice. In Vila Stein, Corbusier folosete regula cubista
a renunrii la perspectiva demonstrnd prin aceasta ca in teoria spaiului formal, legile perspectivei
nu sunt absolute.
Perioada POSTMODERNA aduce prospeime in peisajul plictisit si vetust al modernismului srcit de
"complexitatile si contradiciile" vieii reale, lipsit de poezia ornamentului ca gest gratuit.
Reprezentarea spaiului tine pasul cu noile tehnici dejreproducere si multiplicare, tehnica fotografic
sau cea cinematografica. Bgrnard Tschumi in renumitele lucrri de mare amploare. -Parcul la Villette
din Paris sau in nu mai puin ceolo iesle, lebra Manhattan Transcript, imagini coregrafice pentru
redarea aa ziselor "screen plays" Tehnica de prezentare, reprezentarea spaiului precum si filozofia
disjunctiilor fac parte din arsenalul publicitar al protagonistului. Peter Eisenman folosete att desenul
complex al juxtapunerilor secveniale, ct si, macheta ca tehnica in "seriile narative" ale celor 10
"houses" ce ilustreaz filozofia morfologiei formale a cubului ca semn spaial. Complexitatea limbajului arhitectural a lui P.Eisenrran isi exploreaz propriile-i limite n Wexner Center, lucrare programatica
si contestatar in care toate principiile
vitruviene ce definesc arhitectura sunt repuse in cauza

FORMALISM REALISM IN CONCEPTIA LUI B. HUET (idealul social)

Pornind de la paradoxalul slogan sovietic al arhitecturii "raionale prin coninut si naionale prin
forma" ce de fapt promova o arhitectura a puterii sovietice pan ruse (Huet) a Universitii Lomonosov
presrata in ipostaze identice in mai toate capitalele din Estul pro sovietic. Arhitectura eclectica si deci
formalista nu a fcut dect sa scindeze forma de coninut provocnd si contribuind substanial la criza
arhitecturii postbelice.
=>monumentele hitleriste ale lui Speer si mai tarziu cele staliniste au toate un numitor comun: sunt
eclectice, pompoase, greoaie, perene, dorinta de acces la eternitate a tiranilor e invers proportioanala
cu legitimitatea lor.
Arhitectura locuintei de masa se vede situata la celalat pol fiind neglijata
Cupa Brecht, realismul nu este o problema de forma, (ci de politica n.n.). Parafrazndu-l, Bernard
Huet, critic contemporan francez, afirma: "ai pofta sa spui ca nici formalismul nu e o problema de
forma", referindu-se la faptml ca formalismul, nu mai puin e o problema de politica
Dupa Huet, orice arh care figureaza in proiectul sau o utopie de ordin social fara conflict e formalist
(un ex, Bofill construieste in vremurile postmoderne Versailles pt saraci si alte complexe megalomane,
el propunand saracilor ansambluri gigantice, greoaie, reci, lipsite de poezie, ca amintire ale vremurilor
totalitare)
Dupa Huet formalismul ar avea mai multe atribute: este birocratic- deoarece orice sistem care tinde
sa reduca realul la un numar de nevoi, de standarduri, de stiluri, duce la formalism
Sau orice simpla adecvare la normele functionale fara raportare la social sau la comanda sociala e
formalism

Este tehnocratic-aplicarea mecanica a tehnicii la realitate o marcheaza pe aceasta si o transforma in

abstractie; orice arh. redusa la o serie de operatiuni de tehnica financiara distributiva, sau constructiva este formalista.
Este irational arhitectii care cauta in afara arh. propria lor rationalitate, se expun grav la formalism
Notiunea de formalism e folosita de Huet atat in sesnsul desprinderii formei de continut, dar si in cel
al atitudinii fata de societate a gestului creatiei.

COMPOZITIA ARHITECTURALA IN PERIOADA POST-MODERNA

POST MODERNISMUL se manifesta iniial ca o reacie la principiile modernismului devenit "clasic".
Celor doua mari principii: non-ornamentul (si implicit non-istoria) si non-contextul ( deci implicit
universalizarea prin absolutizare) li se opun: reevaluri le istorice si cele contextualiste, toate la un loc
considerate (de fapt reconsiderate) adevratele repere ale identitii, personalizrii si semnificaiei
arhitecturale. Cercetrile teoretice se ndreapt cu precdere nspre explicaia crizei arhitecturii prin
prisma pierderii atributelor artistice; inefabilul, poeticul, valoarea emoionala, iar evoluia unor
discipline colaterale ale esteticii (semio-tica), ale urbanismului (sociologia), psihanalizei si filozofiei,
contribuie la reevaluarea teoriei arhitecturale (necesara in abordarea arhitecturala)
Venturi, Moore, Jencks, Schulz. etc. => simplitatzii i se opune complexitatea, tranantei i se opune
ambiguitatea, , intolerantei-toleranta.
Reabilitarea istoriei si a ornamentului se face in mod diferit la Venturi referiri ironice la trecut
-Moore mai putin istorice avand rolul de conshtientizare a apartenentei la o anumita civilizatie
-Bofill (Versailles pt saraci) propunere populista de inobilare a modului de viatza a clasei medii
-P.M. reiau regulile si legile compozitiei clasice carora le adauga ingredientul noutatii
-P.M. practica un dublu cod: jumatate modern, jumatate altceva (deseori traditie) si incearca sa
comunice pe de o parte publicului, pe de alta parte unei minoritati avizate.
-se poate spune ca PM e ca un Janus cu doua fete: una priveste inapoi sperand sa gaseasca originile,
calalta priveste inainte in nimic
Teoriile semioticii explicau capodopera artistica ca o pe fericita coincidentza intre semnificant si
semnificat, iar aplicarea acestor teorii la opere valoroase duce la intarirea convingerii ca e necesara
unitatea, coerentei dintre semnificat si semnificant.
Azi asistam la o dislocare deintre semnificat si semnificant, la o negare a tuturor notiunilor de comp.
arh.
=>apar reguli noi bazate pe descentralizare, distorsiune, disfunctie, dislocare, disociere, regului pe
care Tschuni (reprezentant al DEC.)le considera strategii ale disjunctiei.
=> ideea de limita e inlocuita de cea de non-limita, desfashurare la nesfarshit
Contextul e total neglijat de DEC. care isi propune decontextualizarea prin distrugere si anti memorie
si recontextualizarea in termeni noi => palimpsest = un loc unde e scris, se shterge si se rescrie
istoria.
In PM situl emana cladirea
DEC. cladirile creeaza terenul
Ordinea e inlocuita de arbitrar atat in domeniul:
a)functional
Tschuni parcul la Villette
Eisenman WEXNER CENTER
b)al structurii
Grilele necesitatea str. slabe, neportante, arbitrare
c)al formei
Eisenman prezenta absentei => forme sugerate
(Vezi Eisenman, Tschumi, Hadid)

In concluzie, putem spune ca un principiu , legile comp. arhitecturale si-au pastrat prezenta, dar si-au
largit tot mai mult sensul, extinzand sesnsul notiunilor sau completand cu altele noi
Enuntarea principiilor compozitiei arh. se face impreuna: unitate + diversitate, ordine + dezordine,
sinceritate + nesinceritate => abordare unitara = echilibru
-intre cele 2 extreme trecerea e gradata
In lumea politeoreticienilor de arh. principiile ordonarii au ra,mas aceleashi in esenta:
Axa, Simetria, Ritmul, Proportiile, dar azi au fost completate cu notiuni mai largi - datuin sau
transformarea formala.
Forma nu poate fi definita doar prin geometria euclidiana, sau topologica, e nevoie si de cea ###
-Poate fi explicita, sugerata, evocata, implicita, centripeta sau centrifuga
- Schulz vb. de forma semnificativa (Total Gestalt) ca despre un mecanism autoreglabil, care trebe
sa aiba parti conventionale si parti noi in, devenire.
Imaginea alaturi de forma, au aparut notiuni de imagine , mult mai largi , inspirate din arte
colaterale: cinematorgafia, coregrafia, muzica.
Meiss spunea ca arhitectura e scenografie, dar scenografia nu e arhitectuira
Spatiu Sculz sp. arh e un camp energetic, un focar , un receptacol, un Total Gestalt
Locul Meiss incarcat de semnificatie, element important de care trebuie sa se tina cont in creatzia
arhitecturala
-dependenta de un conext nu e suficienta pt a creea un loc
- Primeste caract. si identitate n prin valori ce nu pot fi convenite, prin reguli si legi (valori spirituale)
Regasirea semnificatie pierdute a impulsionat cercetarile in domeniul esteticii arh. in specialcele
legate de modelul semiotic ( alcatuit de ce transformationar sau cel imaginar)
=>semioticul e cel mai complex pt arh. ca un cuplu semn (indicare) si simbol (reprezentare)
Malraux sec XXI va fi relig sau nu va fi deloc => reimplicarea sacrului ca pe o componenta: sine
qua non a actului de creatzie

1A. Concepia despre spaiul architectural n perioada premodern i modern

Aristotel definete spaiul ca fiind un continuator de lucruri, un fel de cavitate limitat la exterior i
umplut la interior. Nu exist spaiu vid. Orice perete are o suprafa interioar i una exterioar.
Lumea ca spaiu cosmic, coninnd pe om, e o succesiune de coji sferice fiecare nvelind pe
precedenta.
Concepia euclidian : spaiul era considerat limitat, finit, suportul logic al geometriei ca expresie a
nevoii umane de "ordine" n "haos". Aristotel opune concepiei platoniciene ce tolera haosul alturi de
ordinea cosmic, rigoarea tiinific impunnd "ordinea" nu numai ca pe o nevoie de simplificare,
orientare, dar i ca nevoie de sintetizare. Ordinea, nevoie profound uman, rezult din limitele
condiiei umane, supus legilor gravitaiei i avnd ngrdit libertatea de micare.
Newton marcheaz prima mare schimbare n concepia despre spaiu, reconsidernd spaiul fizic i
descoperirea legii atraciei universale. Spaiul: omogen, izotrop, imobil. Extensia lui n univers putea fi
finit.
Geomertia lobacevskian extinde problematica spaial introducnd noiunea de deplasare n calculul
matematic i pregtind terenul geometriei topologice.
Concepia topologic despre spaiu de astzi datoreaz enorm teoriei relativitii lui Einstein. Percepte
eseniale despre spaiu: continuitate spaiu-timp, infinitul e limitat de constanta vitezei luminii,
simultaneitatea e relativ dou fenomene simultane ntr-un sistem de referin sunt succesive dac
sunt raportate la un alt sistem de referin. Cunoaterea tiinific i raional este neputincioas n
faa complexitii vieii astfel nct s-a revenit la abordarea intuitiv, curistic i holistic pentru

definirea i perceperea spaiului arhitectural, abordarea psihologic a spaiului, teoriile semanticii i

mai ales teoriile filosofice.
Noua problematic a arhitecturii locuianei de masa i estetizrii acesteia n condiiile industrializrii,
pe fondul unor profunde transformri n gndirea despre spaiu aduse micrile avangardiste.
Cubismul a fost o revoluie n sensul ruperii unei tradiii, a schimbrii ce s-a produs de la un concept
al liniei la un altul al spaiului. De la pictura cu paradoxurile, golurile, opacitile i transparenele, la
structura constructivist i pn la arhitectura modern nu mai era dect un pas. Casa modern are o
form care nu mai e dispersat, ci condensat ntr-un gabarit de structur geometric. Aceast
simplitate e un semn nu de srcie, ci de bogie i imaginaie, un indice al progresului.
Spaiul traversnd materia, golul travesnd plinul, relaia plin-gol luat mpreun, continuitatea
spaial interior-exterior, definesc un nou raport ntre form i spaiu. Spaiul-obiect, forma concret,
materie purttoare de form, ncrcat de simboluri; spaiu-ca un gol, interior sau exterior obiectului,
spaiu spat n form sau obiect, un vid.
Continuitatea spaiului, extensia, dilatarea, interpenetrarea interior-exterior, curgerea, fluena, sunt
noiuni din ce n ce mai vehiculate ale vocabularului modern.
Wright distruge cutia spaial, distrugndu-i colurile i introducnd fereastra de col, limita spaial
nu mai trebuie s fie corespondent structurii portante.
Miles van der Rohe are o contribuie deosebit cu pavilionul german al Expoziiei de la Barcelona,
prelungirea exagerat a peretelui, extensia unidirecional a spaiului, folosirea pereilor n scopul
limitrii, dirijrii sau curgerii spaiale.
Le Corbusier exerseaz n scrierea renumitelor sale vile, aplicarea unor principii pe de o parte cubiste,
n ce privete perspectiva, iar pe de alt parte moderne, din punct de vedere al concepiei spaiale:
continuitate interior-exterior, flexibilitatea partiului, terasa grdin de pe acoperi, structura pe piloi,
ferestre n band.
1B. Tendine de dezvoltare n arhitectura romneasc contemporan.
Societatea romneasc contemporan, profund tehnocratic, i-a orientat eforturile spre un
pragmatism rezultat nu att din perspectiva raional-filosofic, ct din cea tehnico-tiinific, astfel
nct, dei arhitectul, prin formaie primete destule informaii de cultur general, latura umanist i
poetic a rmas mult descoperit. Fondul spiritual filosofic al ultimelor generaii a fost educat oficial
n doctrina materialismului dialectic i ateismului, subiectivismul idealist al filosofiei occidentale.
Cultura autentic nu a oferit arhitectului instrumentarul operaional teoretic al creativitii. Pe acest
fundal, invazia informaional din ultimii ani nu face dect s sporeasc dezorientarea i deruta
tineretului studios care, n tentativa sa de a asimila lumea occidental risc, n lipsa unui ndreptar
teoretic care s-i furnizeze motivaii, s plonjeze n pastisare sau kitsch.
Spatiul rom. se particularizeaza fata de cel gen. est European prin:
-O continuitate multimilenara
-O enclave de latinitate intro zona de sclavism
-O toleranta extrema exprimata prin pasnic si practice crestine
-O extraordinara percutare in spiritualitatea universala-in ciuda unei traditii coservatoare exprimata
prin rural
In acest peisaj deprindem prezenta (minora) a catorva aspecte a arh poz. :
-o mostenire istorico-patrimoniala valoroasa care poate fi recuperata si conservata
- sansa unei latente spirituale, prospetime in gandire
- scoala de arh. cu traditie
Discursul teoretic exprimat prin concursuri int., comentarii teoretice, si-a pastrat in mediile elitiste o
continuitate ce a facut posibila reluarea activ. profesionale adevarate dupa90
Ion Mincu din Buc-rol imp. alaturi de ao anumita parte a uniunii arhitectiilor.

Casa Poporului: 7 nivele in subsol, a doua in lime dupa Pentagon, piata din fata nu se percepe intro
perspective de pe boulevard, axa est vest- fatada
Cerintele concursului Buc. 2000: centru de afaceri, inst. si org. internat., inst de importanta nat.,
locuinte, CP de neatins dar cu modificari de functiuni, hotel pt. parlamentari, parcaje foarte mari.
Marele premiu- Von Gerkan-Hamburg: pastrarea si revitalizarea axului central, deplasarea
perspectivei spre dreapta (centru de afaceri), inscrierea intro continuitate a spatiului urban, restituie
memoria locului prin crearea de strazi respactand costructiile celor vechi.
3A. Spaiul contemporan n viziunea lui Schultz i
n teoriile arhitecturale contemporane se folosete terminologia de spaiu euclidian ntr-un sens mai
larg dect acela "stricto senso" de spaiu definibil n cadrul geometriei euclidiene. Sensul strict
euclidian este c spaiul este limitat, n timp ce sensul actualizat presupune un sistem de coordonare,
care este teoretic infinit n spaiu i timp. Dup C. N. Schulz "relaiile fundamentale geometrice pot fi
combinate ntre ele". Organizarea elementelor de arhitectur n raport cu un punct se numete
centralitate, cea n raport cu o linie se numete axialitate, organizarea dup un sistem de coordonate
spaial conduce un schelet structural. Pantru a nelege mai bine diferena ntre relaiile geometrice i
cele topologice, Schulz atribuie cantitatea primelor i calitatea celorlaltor, prin caliti nelegnd
caracterul difuz sau centripet, analiza spaiului arhitectural ar trebui fcut innd cont de relaiile
convenionale.
P.V.Meiss teoriile spatiale legate de semnificatia arhitecturii sunt reluate atat din directia discursului
gestaltis al formei spatiale semnificative cat si din cel al locului nascator de identitate
3B. Idealul estetic n opera prerealist?
Pn la sfritul secolului XIX creaia artistic aspira la frumusee care e raportat mereu la realitate
ntr-un sens oarecum critic i reprezint dintotdeauna un ideal de perfeciune.
Ideii aristoteliene conform creia arta imit natura prin "mimesis", omul, singurul capail de a furi
forme perfecte educa firea uman, actul de creaie catharsisul fiind prin excelen purificator I se
opune conceptul platonician despre frumos, care are un caracter "aprioric, imuabil, atemporal i
aspaial".
Atribut al perfeciunii divine, frumosul n sine este abordabil printr-un ndelung proces de iniiere ce
conduce de la frumosul fizic, la cel moral, cognitiv i n sfrit la frumosul de sine, care, pe aceast
culme se confund cu binele.
Arta, dup Platon, este de natur divin, actul de creaie presupune o stare emoional i iniiatic ce
nu are nimic cu raionalul.
Omul- centru al universului i msura tuturor lucrurilor este idealizat n art prin reprezentarea lui
dup anumite canoane estetice, iar idealul estetic devine obiectiv la care se ajunge prin anumite
metode, convenii general acceptate. Antichitatea considera frumosul ca fcnd parte din triada
sincretic a spiritualitii umane: util, frumos, ce mai trziu va deveni atributivitatea esenial
definitorie pentru fenomenul arhitectural ncepnd cu Vitruviu i meninndu-i valabilitatea pn n
zilele noastre ntr-un anumit sens.
Categorii estetice apropiate, frumosul i sublimul se deosebesc ca nuana n interpretarea estetic
prerealist numai n ce privete finalitatea, n sensul c frumosul precede sublimul, fiind o nzuin
ctre perfeciune, sublimul este absolutizarea frumosului. Arta realist, modern i postmodern
accept sublimul ca pe o categorie estetic rezultat nu neaprat din perspectiva frumosului, dar i
din alte perspective.
Conceptul platonician al superioritii artei fa de natur, reluat de renascentiti a fost accentuat
urmnd a fi prelucrat critic de arta realist, care aduce n discuia despre idealul estetic i alte
categorii. Schlegel considera ca principiul artei nu e frumosul ci caracteristicul, interesantul, dar
"urtul" n art e impus definitiv ca o categorie estetic odat cu apariia Esteticii urtului a lui Karl

Rozenkranz, experimentat cu succes n opere literare i plastice: impresioniste, expresioniste,

avangardiste, a ceea ce va deveni arta realist.

4A. Idealul estetic n modernism i postmodernism?

Considerat pentru prima dat neoponent frumosului, uratul s-a impus pentru prima dat n lumea
estetic ca valoare din perspectiva critic, constructiv sau numai protestatar. Micarea modern are
ca obiective restaurarea conveniilor, modelelor, prejudecilor, pentru a crea o lume mai buna.
Frumosul eroic este raional, luminos, optimist, urtul nu apare dect n perspectiva contestrii totale,
sau a lipsei de prejudecat.
Idealurile micrii moderne s-au nscut pe fondul unor mari prefaceri sociale, prefaceri tehnologice.
Ornamentul, omniprezent i multimilenar component intrinsec al arhitecturii, devenit "crim" odat cu
lucrarea pamfletar a lui Loos este respins definitiv, i n numele sinceritii structurale sau
funcionale, apar noi principii estetice dogmatizate mai apoi de "modernismul clasic" ai crui mari
reprezentani, Wright, Miles, Corbusier, impun cu autoritate un gust sigur: "frumosul raional".
Structura expresiv i sincer este conform cu materialul, iar funciunea devine exprimat,
exteriorizat volumetric astfel nct frumosul arhitectural rezult din unitatea dintre coninut i form,
form i funciune, form i structura-material.
Corbusier se autocontrazice, propunnd capodopere de o splendid expresivitate formal pline de
originalitate i de geniu. Nu mai puin original, teoria wrightian organic impune frumosul natural
ca surs de pitoresc i spontaneitate n creaia arhitectural. Exerciiile formale simplificatoare ale
stilului "internaional" axate pe funcionalism au srcit arhitectura prin repetiia formei tip
industrializate i industrializabile, reducnd discursul estetic la tipologie.
n peisajul arhitectural expresivitatea tehnologic face not discordant i puncteaz monotonia,
arhitectura traverseaz n anii '60 o criz profund a lipsei de semnificatie.
Arhitectura postmodern reabiliteaz ornamentul ca factor important n personalizarea arhitecturii, n
restituirea semnificaiei, a identitii. Nevoia de emoie, sentiment profund uman, este asimilata de
Peter Blake cu nevoia de mpodobire, treapta spre umanizarea animalului, care orct de harnic i bine
organizat, nu-i impodobete niciodat adpostul.
Nevoia de ludic sau de comunicare, nevoia de complexitate, antipod al plictiselii rezultate din
simplism, nevoia de arbitrar-antipod al ordinii, ornamentul devine purttor de sens istoric.
Contextualismul urban postmodern, aprut ca reacie la urbanismul liber raionalist al CIAM readuce
n discuie tradiia urban istoric, fie prin reluarea unor constante tipologice: strada, piaa, arcada,
fie prin analizarea unor aspecte socio-urbane binomice: casa-strada, public-privat, insula-trama,
monument-esut.
Dei contestat de unii, tipologia urban este nc mult discutat servind producerii de modele
matriciale urbane i contribuind la formarea unei noi estetici urbane.
4B. Conceptul spaial la Schulz i Meiss.
Aristotel definete spaiul ca fiind un continuator de lucruri, un fel de cavitate limitat la exterior i
umplut la interior. Nu exist spaiu vid. Arhitectura este raiunea de a umple aceast cavitate.
Arhitectura este arta cavitilor. Ea definete att la interior ct i la exterior. Orice perete are o
suprafaa interioar i una exterioar. Lumea ca spaiu coninnd pe om e o succesiune de coji
sferice fiecare nvelind pe precedenta.
Observm n aceast gndire reducerea la cele 2 extreme a spaiului arhitectural: interior sau exterior.
O oper arhitectural care are numai exterior este scenigrafic. Reducerea la spaiu "eschiveaz
simbolurile i semnele concrete subnelese de materialitatea sa" ( Pierr von Meiss).

Perioada premodern este profund marcat de concepia euclidian despre spaiu. Arhitectura ca
"art a spaiului" apare pentru prima dat odat cu micarea "Eifhtung" ai crui reprezentant,
Wlflin, analizeaz
Stilurile arhitecturale, n special renatere i baroc din perspectiva factorului psihic. Worringer
analizeaz stilul gotic i neogotic aducnd noi contribuii la nelegerea goticului ca art abstract,
iraional, bazat pe empatie i intropatie. Teoria "Gestaltist" trateaz forma ca pe o funcie a
psihicului.
Metoda analizei formale a lui Sedlmayr trateaz forma n trei ipostaze: forma ca proporie, forma ca
structur i ca spaiu. Forma ca proporie se bazeaz pe teoria numerelor. Proporiile n sine nu
produc ns plcere estetic dec dac sunt armonioase, simetria lui Vitruviu, starea de "graie" a
creatorului, curitmia. Starea de "graie" nu poate fi transmis dect unui spectator iniiat:
"accesibilitatea unei opere de art presupune o atitudine adecvat"( Schulz).
Forma ca spaiu interior nu poate duce la rezultate satisfctoare dac spaiul nu e luat mpreun cu
limitele sale materiale care, singure, la rndul lor, nu pot avea semnificaie.
"Caracterul unui loc poate fi independent de forma spaial i dependent de motivaia
simbolic"(Schulz). Arhitectura este determinat de foarte muli factori dintre care doar unul este
forma spaial.
Noiuni de "interpretare", "fuziune", precum si interpretarea renaterii ca pe o "adiionare de forme
independente", n vreme ce barocul "priveaz prile de independea lor dndu-le sens doar
mpreun".

5A. Arhitectura modern, latemodern i postmodern n viziunea lui Ada Luis Hustable
Ada Luis Hustable numte "inclusivitii" acei arhiteci ce presupun n creaia lor artistic o implicaie
contextual, surs de inspiraie i motiv formal, exprimnd i reprezentnd acest context ce poate fi
geo-climatic, istoric, social sau cultural.
A.L.Hustable numete "inclusiviti" arhitecii ce se implic ntr-un fel sau altul n context iar aceast
reconsiderare a contextului este considerat o manifestare a unei atitudini antimoderne. Noiunea de
context este astzi mult amplificat ca nelegere fa de ceea ce nsemna n anii '60 cnd a fost
asimilat n termeni arhitecturali, depind cu mult sensul strict al unui mediu i atignd din ce n ce
mai mult sfere spirituale i culturale.
5B. Euristica n viziunea lui Landau
Dup prerea lui Royston Landau ideea de a crea o metod proprie i autonom arhitecturi este
greit pentru c ea ar suporta pe de o parte defecte reducioniste, pe de alta ar rupe arhitectura de
fenomenul cultural general. Criticnd reducionismul lui Fucault, Landau ofer spre studiu perspectiva
cultural a abordrii arhitecturii, perspectiv de altfel din ce n ce mai acceptat de ctre critici care
sunt din ce n ce mai contieni de lacunele oferite de cunoaterea pur tiinific.
6A. Reprezentarea arhitecturii n perioada contemporan
n lumea comtemporan a arhitecturii fragmentarea spaiului, descentralizarea, anihilarea centrului
sau a limitelor, prezena absenei, declanarea sau stoparea energiilor sunt teme predilecte ale
filosofiei i compoziiei spaiale. Imiagini suprapuse, seriate, dinamice, explodate sau distruse de
cataclism coexistnd cu cele idilice, ecologice sau peisagiste.
n lumea contemporan a arhitecturii spaiului se prefigureaz odat cu reprezentarea lui.
Fragmentarea spaiului, descentralizarea, anihilarea centrului sau a limitelor, prezena absenei,
declanarea sau stoparea energiilor sunt teme predilecte ale filosofiei i compopziiei spaiale. Imagini

suprapuse, seriate, dinamice, explodate sau distruse de cataclism coexist cu cele idilice, ecologice
sau peisagiste.
Reprezentarea spaiului ine pasul cu noile tehnici de reproducere i multiplicare, tehnica fotografic
sau cea cinematografic. Bernard Tschumi folosete imagini coregrafice pentru redarea aa ziselor
"screen plays". Tehnica de prezentare, reprezentarea spatiului precum si filosofia disjunctiilor fac
parte din arsenalul publicitar al protagonistului. Peter Eisenman foloseste desenul complex al
juxtapuneriilor secventiiale si macheta ca tehnica in seriile narative ale celor Xhouses, ce ilustraza
filosofia morfologiei formale a cubului ca semn spatial. Complexitatea limbajului arhitectural al lui
Eisenman isi exploreaza propiilei limite in Wexner Center, lucrare pragramatica si contestatara in care
toate principiile vitruviene ce definesc arhitectura sunt repuse in cauza.
7B. Zaha Hadid , concepte si lucrari
Sa surprinda materia intr-o ipostaza de refacere post-cataclism. Imaginea spatiului post-explodat
redare in tehnica si efectele perspectivei neo-suprematiste este tema predilecta a arhitectei Zaha
Hadid, care in desenele sale incercate de o forta expresiva fara precedent violeaza si desconstruiesc
programul arhitectural. Sugerarea celei de a 4 a dimensiuni, care la Malevich este redata printr-o
serie de planuri geometrice plutind fara limita in spatiu, devine la Zaha Hadid motivul uni grafism
spectacular in care perspectiva polaroida exagereaza sentimentul de forta al viitoarei cladiri.

Peak Club; Kurfur Sterdam Berlin; Vitra; Fire Station Weil de Rin; Centru de arta contemporana
Cincinati
Mind Zone Londra

8A. Huet lansarea conceptului de cladiri rationale

Huet (lanseaza conceptul de cladiri rationale prin continut si nationale prin forma)
Sloganul sovietic al arh. rationale prin continut si nationale prin forma promova o arhitectura a
puterii sovietice ( Huet). Arhitectura ecleticta si deci formalista, nu a facut decat sa scindeze forma de
continut provocand si contribuind substantial la criza arhitecturii postbelice.
Azi, in numele post-modernismului, Bofill construieste Versailles-ul pentru saraci, sau alte ansambluri
clasiciste monumentale in Saint Quentin, sau Palais dAbraxas in Marne-la Vallee. Bofill propune
saracilor ansambluri gigantice, greoaie, reci si lipsite de poezie ce amintesc de tipurile staliniste.
Cu adevarat nationala in continut si forma pare ca s-a dovedit arhitectura japoneza care, incepand cu
anii 60 exerseaza o puternica presiune asupra spiritualitatii occidentale careia ii opune exemplul
spiritualitatii profund traditionale si temeinice, intelepte a lumii orientale. Termeni cheie: spatiul
median, fictionalismul, densitatea concentrata, semnificatia duala, ambivalenta si polisemia.
Britanicii si finlandezii au demonstrat ca o arh. nationala poate fi obtinuta prin exersarea pina la limita
valorilor nationale in ceea ce au ele esential si substantial in continut.
8B. Policodare in modernism si post-modernism
O cladire post-modernista este dublu codata , jumatate moderna, jumatate altceva, deseori traditie in
incercarea de a comunica si cu publicul si cu o minoritate avizata :arhitectii.
Post modernismul este de fapt un termen general pentru intreaga arhitectura acre a evoulat din
modernism. Arhitectii post-modernisti sunt inca influentati de modernism datorita pregatirii de catre
arhitectii modernisti si imposibilitatii de a ignora metodele moderne de constructie.
Productia arhitecturala a perioadei de dupa 70 a fost decretata post moderna. Dupa criticul
Hiroshisaski sufixul ism adauga o nuanta peiorativa a semnificatiei generale. Manierismul defineste
o metoda de imitatie mestesugita a unei manire de afaceri proprie mai multor artisti. De aceea
termenii modern, post-modern, modernism- postmodernism sunt diferiti ca nuanta.

Postmodernistii clasicisti ca : Michael Greves uzeaza de istorie prin adoptarea unui limbaj clasic:
compozitie clasica, volume platoniciene simpple, eclectism incarcat. Toti arhitectii postmoderni
rediscuta intr-un fel sau altul istoria
Dubla codare a formei readuce in drepturi sensul ca mod de comunicare.
9A. Peter Eisenman
P.E. este una din cele mai controversate figuri ale lumii arhitecturale americane. A fost membru al
New York Five.
E. uzeaza de ideile neostructuraliste la inceput apoi de cele declarat protestatare ale
deconstructivismului, iar acum se indreapta spre un elitism atat de icomprehensibil incat tinde spre
alienare.
La P. Eisenman prezentul absentei apare fie din sustragerea unei portiuni dintr-un volum ramas
inteligibil in mod implicit, fie prin anularea zonei centrale, fie folosind arh. ca un palimpsest adica
ceva ce a fost sters pt a se rescrie din nou dar care pastreaza reminiscente ale scrierii anterioare.
Din dorinta de mostenire a modernismului eroic al abstractiei arhitecturale, deconstructivistii
incearca regasirea unui univers poetic in spatii diaslocate, deplasate, translatate, in care esentialul
este lipsa de ordine si de ierarhie. Grilele lui Eisenman sunt rotite sau dispuse in locul unei falii totale
ale masei construiet, un fel de prezenta a absentei (Weixner)
9B. Compozitia arhitecturala in perioada contemporana
Compozitia exprima un mod de a face. Postmodernismul se manifesta initial ca o reactie la
principiile modernismului devenit clasic . Celor 2 mari principii: non-ornamentul si non-contextul li
se opun : reevaluarile istorice si cele contextualiste, considerate adevarate repere ale identitatii,
personalizarii si semnificatiei arhitectuarale. Explicatia crizei arhitecturii prin prisma pierderii
atributelor artistice: inefabilul, poeticul, valoareaemotionala, evolutia unor discipline ale esteticii
(semiotica), ale urbanismului (sociologia), psihanalizei si filozofiei, contribuie la reevaluarea disciplinei
de teorie arhitecturala, o abordare intuitiva, deci culturala, alaturi de cea pur stiintifica.
Simplitatii arhitecturii i se opune complexitatea, transantei i se opune ambiguitatea, intolerantei i se
opune neutralitatea.
Modernismul a soart coerenta intregului unitar, iar cioburile sunt sursa de delectare a
postmodernismului.
Postmodernistii eclectici reiau regulile si legile compozitionale clasice, carora le adauga ingredientul
noutatii, sau apartenentei la timpurile actuale.
10A. Deconstructivismul concept, reprezentanti.
Pe linia antimodernismului, nuantandu-si manifestarile in tonuri disonante, protestatare sau chiar
agresive, miscarea deconstructiva poate prelua forme multiple prin excerbarea dusa la extrema a
primelor proteste antimoderne, propunand ipostaze ale ornamentului ca expresie a optiunii,
subiectivismului si arbitrarului: intraga opera a lui Gehry se manifesta ca un protest general impotriva
tuturor conventiilor.
Miscarea deconstructiva declara deschis o contestare totala a tuturor valoriilor perene majore ale
societatii.
Miscarea deconstructiva reabiliteaza arbitrariul, haosul ca necesar, in coexistenta sa cu ordinea. este
nevoie de haos pentru a se naste o stea ( Nictzsche).
In domeniul estetic, deconstructivismul sugereaza aparitia unui nou sistem de organizare spatialadeplasarea devenind masura perceptiei spatiale ( Tschumi).
In conceptia spatiala a deconstructivismului se considera ca forma arhitecturala nu numai cuplul
spatial figura-fond-bazat pe integrarea unei geometrii euclidiene si topologice, dar se opereaza si cu
geometria fractala, cu limite, disjunctii, diferente si absente.

In domeniul semiotic deconstructivistii exerseaza sensurile esentiale ale meta-arhitecturii, arhitectura

e palimsest, e idee ce discrediteaza si compromite conventiile de principiu, dar stabileste altele noi.
Pentru a se impune, deconstructivismul uzeaza de cele mai sofisticate si ultime forme de publicitate,
ca orice arta care se respecta, o arta vizuala si publica prin excelenta, persuasiva si convingatoare
prin oferta de experimente traite.
Marile vedete deconstructiviste, Eisenman, Tschunmi, se inarmeaza cu foarte serioase argumente
filosofice, tehnice si profund culturale.
Reprezentanti: Peter Eisenman, Frank Gehry, Zaha Iladid, Coop Ilimmelbfau, Bernard Tschumi.
10B. Istoriografia definitii (pluralism, Landau)
In adoptarea notiunii de pluralism, spune Landau, este important sa apreciem ca acest concept poate
fi utilizat in modalitati incontestabile diferite. Exista pluralism de teorie descriptiva sau explicativa.
Acesta este pluralismul ca logica si este util ca instrument analitic pentru explicatie sau diagnoza. Dar
pluralismul poate fi o credinta sau un angajament. Acesta este pluralismul ca metafizica care va fi
intotdeauna responsabil pentru promovarea ideii de multi in opozitie cu ideea de unul. Metafizica
si logica se intalnesc numai uneori impreuna, dar este important sa fie departajate, deoarece
metafizica este un punct de vedee care nu poate fi nici dovedit , nici dezmintit, dar logica poate fi
invinovatita.
In studiul intitulat: Cultura arhitecturii o istoriografie a discursului curent, Royston Landau, afirma
ca istoriografia ca atare are un rol determinant in formarea curentului de opinie in arhitectura, care
nu e autonom ci apartine unei gandiri generale culturale si a specialistiilor: arhitecti, critici, istorici.
Discursul arhitectural nu se poate eschiva de publicitate, consumerism si toate efectele socializarii
acestuia.
Istoriografia poate fi facuta conventional, cu istoric a stiluriilor, relevand doar diferentele stilistice, dar
ea poate fi in acelasi timp si istoric sub forma expuneriilor culturale.
11A. Discursul de publicitate si viziune Landau
Pentru a se impune, deconstructivismul uzeaza de cele mai sofisticate si ultime forme de publicitate,
ca orice arta care se respecta, o arta vizuala si publica prin excelenta, persuasiva si convingatoare
prin oferta de experimente traite. Discursul arhitectural este, dupa Royston Landau, nu numai
comunicare, dezbatere, ci se face prin intermediul practicii, oferind nmotiuni concrete in acelasi timp
cu cele abstracte.
Expozitiile de proiecte publicitare comunica publicului larg sursa inspiratiei, viziunea sau baza
teoretica de principiu ale autorului, care foloseste in acest scop proiecte intermediare, faze
premergatoare sau schite ce fac posibila intelegerea operei finale.
Marile vedete deconstructiviste, Eisenman, Tschumi, se inarmeaza cu foarte serioase argumente,
filosofice, tehnice si profund culturale. Mijloacele lor: lucrul in echipa, discursul universitar elitist si
perfectionarea modelelor pe computer, antreneaza eforturi spirituale, tehnice si materiale, impuse de
concurenta pentru castigarea lucrarii. Sursele sunt amplificate prin mijloace de propaganda proprii
unei piete mondiale.
11B. Valentele barocului in arhitectura postmoderna
Barocul apare din perspectiva contemporaneitatii ca una din cele mai interesante perioade in ceea ce
priveste reprezentarea arhitecturala. Apar cu mare frecventa planse continand mai multe piese de
reprezentare a unei cladiri. Reprezentarile baroce au farmecul ambiguitatii, al incertitudinii, al
posibilitatii de alegere. Kishu Kurokawa releveaza ambiguitatea sensului mesajului artei baroce in
special in pictura: atractie respingere.
Barocul marcheaza un inceput in cunoasterea stiintifica a legilor perspectivei si contribuie definitiv la
eliberarea prin miscare a spatiului de constrangerile statice.

12A. Compozitia arhitecturala in premodern si modern

Opera premoderna pune pret pe continuitate, gravitand in jurul unui singur centru vizual. Ea
onoreaza succesiunea si cauzalitatea in timp si spatiu.
Opera urmareste armonia si frumosul ca ideal estetic, metodele de realizare sunt legile compozitiei
arhitecturale. In perioada postmoderna s-au cautat principii universal imuabile, absolute in fata
carora nu exista mijloc de a te sustrage
In domeniul arhitecturii o rationalitate carteziana nu e suficienta, disciplinele umaniste, estetica si
mitul intretin o relatie de complicitate. Binele si raul, adevarul si minciuna, ceea ce este drept sau
nedrept, acestea sunt mariile principii, eterne, valabile. In privinta arhitecturii ele sunt legate nu
numai de forme si spatii, dar si de semnificatia acestora, de conventia acestor semnificatii.
Ordinele clasice ale Greciei antice furnizau modele sau tipologii pentru obtinerea frumosului in
arhitectura. Principiile proportionale ce au revenit obsesiv de-a lungul istoriei arhitecturii ca un leitmotiv al rationalizarii demersului creator. Atat ordinele cat si principiile proportionale de la Vitruviu si
mpana la Corbusier au avut ca termen de comparatie si ideal omul, iar omul e centru universului.
Vitruviu plaseaza arhirtectura intre arta si stiinta si ofera principii de alcatuire a templelor pe baza
legilor simetriei si a euritmiei, componente esentiale ale procesului de creatie. Simetrai nu poate
conduce in sine la efectul frumosului daca nu e insotita de euritmie, adica un aport de farmec si
armonie ce nu mai este straina creatorului de frumos.
Conventionalitatea regulilor si legilor proportionale ramane neschimbata in esenta pana in sec. XX.
Arhitectura e stiinta si arta in acelasi timp, dar arta de a aplica un savoir (cunoasterea prin
cercetare si experienta).
Invatamantul beauxartist a staruit cu autoritate in aplicarea principiilor si reguliilor de compozitie
rezultate din modelele istorice ceea ce conduce la riscul ca aceste modele sa se perpetueze ca atare
in loc sa serveasca doar ca esenta pentru o abordare evolutiva, in pas cu timpuriile.
Viollet le Duc compromitand codurile conventionale ale arh. le supune rigorii tehnicii ingineresti,
rationalismului rezultat din legiile statisticii.
Scoala de la Bauhaus, desi ofera spatii largi artei si meseriillor, a facut maximum pentru intrarea
stiintelor exacte in invatamant.
Rationalismul arhitecturii moderne inlocuieste principiile academismului clasicist beauxartist cu alte
principii, mai abstracte si mai elastice, bazate pe ludic si empiric, dar motivate totusi pe de o parte
strict geometric, spatiul si forma, abstractizate, sunt supuse legilor noilor materiale si noilor tehnologii,
pe de alta parte social, urbanismul generat de CIAM e darnic in principii cu caracter imuabil.
Corbusier lamseaza noile reguli ale compozitiei volumetrice devenite limbaj sine qua non al
modernismului.
Daca principiile clasice adoptaiu simetria, modernismul , din spirit protestatar declara asimetria
aproape obligatorie.Daca armonia, consonanta, liniarul, logicul, unitatea rezultate din coerenta
aspirau spre frumos cu legiile lui, acuma arta si arh. moderna continuau sa aspire la coerenta, dar
prin alte metode: juxtapuneri, suprapuneri, fragmentari, iar frumosul nu e scop in sine, altceva
pasioneaza artistii: nedreptatea sociala.. Contestarea principiilor, prejudecatiilor, fenomenul
revolutionar cu nuanta pronuntat politica, se transpune in arta cu rol de asanare sociala.
Arhitectura presupune schimbarea lumii oferind un model de vita nou si purificator, agalizator.
Democratia sociala, libertatea. economia de mijloace materiale si tehnice.
Arhitectura, intorcand spatele istoriei, inventeaza din nou o lume mai buna bazata pe sinceritate
structurala, functionala si estetica. Exagerarile functionaliste, structuraliste, puriste, au condus la
formarea stilului international. Acesta a fost o forma de expresie a rationalismului in arh.,
secatuind-o de orice farmece sau poezie.

12B. Limbajul arhitectural la Schulz (exemple)

Epoca moderna dezvolta un nou raport intre ornament si repetitie, intre traditie ca un dar prezent
prin ornament si sensul, semnificatia ornamentului inerent logicii constructiei.
Ornamentul poate fi aplicat deci gratuit, arbitrar, sau structural, deci logic, constructiv. In orice
ipostaza, el recastiga dreptul la existenta in forma arhitecturala contemporana, iar teoriile semiotice
actuale ofera ornamentului rolul de comunicare codata deci rolul de limbaj. C.N. Schulz in
Limbajul arhitecturii aduce o contributie nepretuita intelegerii fenomenului prin exemplele asupra
momentului funerar a lui Carlo Scarpa dedicat familiei Galli.
Limbajul arhitecturii ca arta este vizualul. Mesajul identitatii in univers poate fi exprimat cu forta chiar
intr-un limbaj abstract dar simbolizat, prin reluarea expresionismului corbusianist in ipostaza japoneza
(Schimohara).
Alvaro Siza dovedeste in intreaga sa opera o indentificare cu acelasi mesaj al identitatii, la care
ajunge din directia opusa o cultura inchisa, mijloace elementare si o continuitate traditionala
profunda. Se observa doua atitudini opude referitoare la traditie. Una, pedaland pe conservarea
formelor traditionale,- de obicei inchise, explicite, centripete care risca in extremis sa ramana
clonata intr-un limbaj cu nuanta tehnologica. Aceste forme devin suficiente prin lipsa capacitatii lor
evolutive. Schulz asemuieste spatiul arhitectural cu o articulatie, mecanism capabil de adaptare,
schimbare si evolutie.
O alta atitudine priveste formele traditionale la modul esential, propunand forme deschise, centrifuge,
capabile de schimbare, cu alte cuvinte, evolutive. Aceasta tendinta poate avea la randul ei riscul
pierderii identitatii prin universalizare.
13A. Dihotomie si arhitectura.
Filosofia simbiozei este adusa ca argument de arhitectul japonez Kiroshawa in sprijinul criticii
dualismului occidental, dualism ce a condus la ierarhizarea, segregarea partii de intreg, a principiului
de secundar, a intteriorului de exterior si a nascut o lume dihotomica, absurda, ce si-a construit
propriul esec. Prin contrast, gandirea orientala straveche presupune o existenta neutra, dincolo de
bine si rau, o o constiinta singura neamenintatoare, ce coexista cu extremele, facandu-le tolerabile
reciproc.
Grilele spatiale tridimensionale devenite una din formele cele mai uzitate ale postmodernismului
pentru spatiile de tranzitie, sunt cel mai stralucit exemplu de conturare implicita a spatiului neutru,
de detenta si disipare, de retensionare si reenergizare, de ambiguitate.
Arhitectura lui Gaudi si a lui Stemer pot fi considerate proiectii in piatra si beton ale unor imagini si
aspiratii interioare ale omului. Cubistii s-au desprins de natura si, constienti de nevoia de a exista in
intregime intr-o lume confectionata de om, au recompus tot mediul inconjurator pe baza cuburilor
intr-un fel care poate fi privit ca cinic.
Este posibil ca suprafetele curbe sa fie un mediu propice pentru a copia, cu materiale facute de mana
omului, libertatea organica din natura.
Concluziile puterii totalitare in Romania
Spatiul spiritual romanesc se particularizeaza fata de cel est european prin cateva trasaturi distincte:
-o continuitate multimilenara
- o enclava de latinitate
- o toleranta extrema
- o extraordinara percutare in spiritualitatea universala
Explozia informationala la care asistam azi se declanseaza pe fondul unui vid international. Selectarea
acestor informatii si discernamantul, vor trebui sa devina libere si autodidacte obisnuite in lumea
democratica pe care ne-o dorim.
Tineretul a fost mai rezervat in a accepta, mai protestatar fata de politica totalitara, iar azi tot el e
mai receptiv si mai avid in dorinta atat de multelor recuperari.

Mostenirea totalitara ofera un peisaj arhitectural romanesc destul de dezolant, polarizat dohotomic in
doua categorii, esential opuse.
Prima categorie, arhitectura locuintei de masa, saracita la propriu, ultratipizata, sterila si ultima
expresie a Stilului international golit de semnificatie, a primit in ultimii ani o spoiala decorativista de
specific national impus de putere, ce cu rare exceptii s-a putut sustrage kitsch-ului si care, gratie
disconfortului, dar mai ales aberatiilor functionale din ultimii ani ai deceniului noua, nu mai putea fi
numita arhitectura, influentand puternic alienarea generala a societatii.
A doua categorie, arhitectura reprezentativa, orientata si supraincarcata ornamental, jalnic si gigantic
monument al unei puteri.
In acest peisaj desprindem insa si prezenta, e adevarat minora, a catorva aspecte arhitecturale ce ne
pot oferi sperante. In primul rand o mostenire istorico-patrimoniala extrem de valoroasa care a fost
total neglijata, dar mai poate fi recuperata si conservata.
In al doilea rand sansa unei latente spirituale care ne ofera posibilitatea evitarii unei greseli prin
sarirea unor etape.
In al treilea rand o scoala de arhitectura cu o deosebit de buna traditie si care a constituit # spiritual
al unor reale manifestari practice sau teoretice ale discursului arhitectural, in special in perioada
interbelica.
13B. Daniel Liebeskind
Reprezentant al miscarii antimoderne, considera arhitectura ca un moment suspendat in curgerea
timpului, indreptat impotriva istoriei, un gest protestatar indreptat impotriva ororiilor omenirii.
Muzeul Evreiesc din Berlin
14A. Gandirea bipolara a occidentului si critica sa
Atrasa de cei doi poli ai conving4eriilor politice, intelectualitatea artistica e scindata in doua, ambele
tabere reprezentate stralucit in lumea creatiei artistice. Vointa politica era la fel de brutal transpusa in
fapte intolerabile fie sub aspect statal, cat si cel civic, in o9rice caz sub aspect general uman.
Atitudinea artistiilor balansa intre o angajare absurda de o parte si de alta, cu riscul consecintelor,
uneori tragice la nivelul constiintei, si o detasare superioara de orice angajare politica, o retragere in
turnul de fildes.
Indiferent de idealul sau convingerea politica si sociala, arhitectii adopta fie academismul,
clasicismul, eclectismul pe care azi il numim realism socialist, fie arh. moderna ale caror principii
sunt in plin efort de clarificare.
Arhitectii moderni in frunte cu Le Corbusier formulau principii clare si precise ale noii arhitecturi.
Principiile Cartei de la Atena din 1938 au fost unanim imbratisate in intreaga lume postbelica, dar
greselile flagrante au fost exagerate in special in tarile din sud estul europei; refuzil trecutului, lezarea
prin dimensiuni exagerate a raporturilor firesti in mediu, ignorarea continuitatii culturii. Dihotomia se
extinde asupra altor aspecte ale vietii urbane: centru si periferie, arhitectura culta si cea velnaculara.
Reorientarea stangii europene este dublata de grupul celor 10 Team X, al carui program teoretic
isi propune rediscutaqrea critica a Cartei de la Atena si reorientarea miscarilor moderne spre crestere,
schimbare, identitate.
14B. Teoreticieni ce au contribuit la anliza, crearea spatiului in perioada contemporana

Dagobert Frey, Brinkman A. E.

Brinkman introduce notiunea de scheme tramale, iar Dagobert Frey pe acea de compozitie

simultana pentru renastere.

Succesiune spatiala. Pentru Frey piramidele sau obeliscurile sunt mase in repaos ce termina o
succesiune spatiala ( Schulz).

Arhitectura premoderna a compus mereu spatiile in ideea de interpenetrare, dar statica si bazata pe
ierarhie. Barocul a condus la prima eliberare spatiala de regulile si conventiile sale, de geometria
elemntara si de opozitia interior-exterior. Barocul a descompus pereti si acoperisuri, conceptual
exisrta 2 coji, una interioara si una exterioara, capabila fiecare dintre ele de a raspunde unor exigente
particulare. Elementele fragmentare, totusi au primit asa zisa unitate desavrsita ( Brinkman ).
Sec XIX face a 2 mare eliberare spatiala prin noile exigente ale fierului si betonului armat.
Sec XX introduce mari inovatii in gandirea spatiului arhitectural, poetica spatiului, experienta spatiala.
Problema spatiala poate fi pusa sub 2 aspecte: sp. arhitewctural propriu-zis analizat prin exemplele
cele mai valoroase SI discutia despre spatiul arhitectural teoria arhitecturii.

PERSPECTIVE
DE DEZ. A ARH.
Spatiul rom. se particularizeaza fata de cel gen. est European prin:
-O continuitate multimilenara
-O enclave de latinitate intro zona de sclavism
-O toleranta extrema exprimata prin pasnic si practice crestine
-O extraordinara percutare in spiritualitatea universala-in ciuda unei traditii coservatoare exprimata
prin rural
Mostenirea totalitara (vezi A3)
In acest peisaj deprindem prezenta (minora) a catorva aspecte a arh poz. :
-o mostenire istorico-patrimoniala valoroasa care poate fi recuperata si conservata
- sansa unei latente spirituale, prospetime in gandire
- scoala de arh. cu traditie
Discursul teoretic exprimat prin concursuri int., comentarii teoretice, si-a pastrat in mediile elitiste o
continuitate ce a facut posibila reluarea activ. profesionale adevarate dupa 19990.
Ion Mincu din Buc-rol imp. alaturi de ao anumita parte a uniunii arhitectiilor.
Casa Poporului: 7 nivele in subsol, a doua in lime dupa Pentagon, piata din fata nu se percepe intro
perspective de pe boulevard, axa est vest- fatada
Cerintele concursului Buc. 2000: centru de afaceri, inst. si org. internat., inst de importanta nat.,
locuinte, CP de neatins dar cu modificari de functiuni, hotel pt. parlamentari, parcaje foarte mari.
Marele premiu- Von Gerkan-Hamburg: pastrarea si revitalizarea axului central, deplasarea
perspectivei spre dreapta (centru de afaceri), inscrierea intro continuitate a spatiului urban, restituie
memoria locului prin crearea de strazi respactand costructiile celor vechi.